S1 : HANDOUTS

Curs „Metode de abordare la clasă a copiilor cu CES”

Psihologia dezvoltării și CERINȚELE EDUCATIVE SPECIALE

În context psihopedagogic, termenul CES surprinde necesitatea de a individualiza evaluarea și

demersul educațional în funcție de particularitățile fiecărui copil și în relație directă cu mediul.
Este vorba, așadar, de o abordare personalizată pentru a asigura necesitățile de bază în
creșterea și dezvoltarea copiilor.

1. Deficiența vizuală și de auz

Deficienţa vizuală poate fi parţială (ambliopia) sau totală (cecitatea), putând avea
cauze congenitale, precum sunt atrofia optică, retinopatiile, cecitatea corticală, ori cauze
dobândite, precum sunt miopiile maligne (15-40 dioptrii), hipermetropia, astigmatismul.

Deficienţa de auz poate fi ereditară sau dobândită și se poate întinde mai mai multe
grade de afectare:
*audiţie normală;
*deficit de auz lejer / hipoacuzie ușoară – poate fi auzită o conversaţie.
*deficit de auz mediu / hipoacuzie medie – o conversaţie se aude doar de foarte aproape și
de la acest nivel înainte este nevoie de proteză acustică.
*deficit de auz sever / hipoacuzie severă – pot fi auzite zgomote, voci și unele sunete.
*deficit de aud profund / surditate.

1. ACTIVITATE
Care apreciaţi că este PRIMA modificare pe care trebuie să o facem la clasă astfel încât să
punem bazele ADAPTĂRII copiilor cu deficienţe senzoriale? Propuneţi un tip de activitate
care să ilustreze această modificare.

2. Deficiența de intelect

Inteligenţa poate fi cel mai bine conceptualizată drept capacitatea de a înţelege

lumea, de a stabili legături și relaţii între obiecte, fenomene și evenimente cât mai variate, de
a folosi cât mai eficient resursele spre depășirea obstacolelor sau a provocărilor.

În același timp, deficienţa se stabilește astfel în funcţie de raportarea individului la o

serie de caracteristici generale și definitorii ale unui anumit context socio-cultural, dar și
temporal, medical și geografic.
 Caracteristici psihopedagogice ale elevilor cu deficienţă de intelect:

 Abilităţi de scris, citit & calcul sunt deficitare, de aceea se asociază frecvent cu tulburările
de învăţare.

 Manifestă hiperactivitate motorie frecventă.

 Au slabe noţiuni de SPATIALITATE, MĂRIME.

 Întâmpină frecvente baraje mentale, lentoare în gândire, lapsusuri.

 Înţelegerea este dependentă de concret.

 D.p.d.v. afectiv și social sunt timizi, emotivi, negativiști fată de efort, neîncrezători, imaturi
și au slabe capacităţi de autocontrol emoţional.

2. ACTIVITATE
Propuneţi un tip de activitate senzorial-kinestezică pentru dezvoltarea abilităţilor socio-
emoţionale ale elevilor cu deficienţă mintală.

3. Autismul

Autismul, asemenea ADHD-ului, face parte din categoria tulburărilor de spectru, fiind
o tulburare neurofuncţională care interferează cu abilităţile de comunicare și relaţionare.

Debutul tulburării are loc adesea în jurul vârstei de 2 sau 3 ani, în ciuda diagnosticării
tardive (cel mai frecvent, după 4 sau 5 ani), când părinţii remarcă fie întârzieri flagrante în
dezvoltarea copilului ori în achiziţiile sale, fie constată un regres vizibil al acestora.

Cel mai adesea, elevul cu autism întâmpină dificultăţi în următoarele arii de

dezvoltare:

 Comunicare: nu răspunde la întrebări, nu înţelege ce i se spune sau i se arată, nu

iniţiază discuţii, nu înţelege indiciile nonverbale de mimică, gesturi, atitudini.

 Socializare: nu caută să-și împărtășească emoţiile, stă retras și nu iniţiază activităţi,

este dezinteresat de interacţiune, ba uneori chiar poate respinge cu hotărâre orice
tentativă de socializare.

 Comportament: are stereotipii și comportamente repetitive, interesele se rezumă la

câteva obiecte, jucării, situaţii sau activităţi, poate avea reacţii exagerate sau nici un
fel de reacţie.
 3. ACTIVITATE
Argumentaţi în cel fel jocurile de rol sprijină integrarea socială a elevilor cu autism și
propuneţi un tip de activitate bazat pe joc de rol pentru integrarea unui elev cu autism.

4. ADHD

Atunci când vine vorba despre tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenţie, pe

lângă caractesristica acesteia de tulburare cu bază neurofiziologică, este obligatoriu ca
deteriorarea cauzată de simptome să fie prezentă în mai multe medii și situaţii (cel puţin
două), spre exemplu și la școală, și acasă.

Cel mai frecvent, elevii cu ADHD întâmpină dificultăţi în următoarele direcţii:

 neatenție:
 nu sunt consecvenţi și nu se pot organiza să finalizeze o activitate;
 dau impresia că nu ascultă sau nu aud ceea ce li se spune;
 activitatea lor este dezordonată şi efectuată neglijent, repezit;

 impulsivitate:
 dau răspunsuri precipitate la întrebări înainte ca acestea să fie complet
formulate;
 nu-şi aşteaptă rândul la activităţile de grup;
 nu se concentrează înainte de a începe să răspundă;
 întrerup profesorul în timpul lecţiei;
 întrerup sau vorbesc cu alţi colegi în timpul lecţiilor;

 hiperactivitate:
 au dificultăţi în a rămâne aşezaţi chiar și pentru perioade relativ scurte de
timp;
 se ridică excesiv în picioare, aleargă prin clasă;
 se joacă mereu cu tot felul de obiecte, se răsucesc, se fâţâie, merg în zig-zag.

4. ACTIVITATE
Propuneţi un tip de activitate care să valorifice RESURSA ori POTENȚIALUL de învăţare al
unui elev cu ADHD.

5. Tulburările de învățare

Dislexia este tulburarea de dezvoltare a lexiei, care determină deteriorarea în

dezvoltarea aptItudinilor de recunoaștere a cuvintelor și a de înţelegere a lecturii.

Disgrafia este tulburarea de dezvoltare a abilităţilor de calcul artimetic, caracterizată

de deteriorarea aptitudinilor matematice.
 Discaculia este tulburarea de dezvoltare a grafiei ori a scrisului, elementul
caracteristic fiind reprezentat de deteriorarea marcantă în dezvoltarea aptitudinilor de
scriere expresivă.

DISLEXIA DISGRAFIA DISCALCULIA

Dificultăţi în recunoașterea Dificultăţi în dezvoltarea Dificultăţi în deprinderea și

cuvintelor și în înțelegerea scrierii expresive înțelegerea calculului și a
lecturii aptitudinilor matematice

 Omit litere sau cuvinte.  Omit sunete, silabe.  Nu recunosc semnele

 Încurcă literele similare (S
cu Z, P cu B).
 Citesc greoi, cu multe
pauze.
 Înţelegerea mesajului este
incompletă.
 Contopesc sau matematice.
deformează cuvintele.  Scriu greșit semnele
 Fac frecvente erori de matematice.
ortografie, de punctuaţie.  Nu pot urmări secvenţele de
 Manifestă dificultăţi de calcul aritmetic.
așezare în pagină a
scrisului.

5. ACTIVITATE
Din punct de vedere al dezvoltării emoţionale, care apreciaţi că este consecinţa negativă a
tulburărilor de învăţare? Propuneţi un tip de activitate care să combată aceste efecte
negative.

6. Supradotarea

Supradotarea poate fi definită drept dezvoltarea asincronă, unde abilităţile cognitive

sunt la un nivel avansat, iar cele emoţionale sunt de o intensitate înaltă. Aceste două
dimensiuni se îmbină adesea pentru a crea experienţe interioare și a da formă unei conștiinţe
calitativ diferite de cea normativă.

Din punct de vedere al nivelului intelectual, copilul supradotat prezintă o capacitate

intelectuală care, măsurată psihometric la un nivel de peste 130. Se observă, astfel:
*performanţă cognitivă atât calitativă, cât și cantitativă;
*maturitate mnezică și perceptivă peste medie;
*capacităţi metacognitive timpurii;
*abilităţi de rezolvare de probleme excepţionale;
*precocitate;
*creativitate remarcabilă.
 Caracteristici psihopedagogice ale elevilor supradotaţi:

 Au foarte bune abilităţi de gândire CRITICĂ & CREATIVĂ : vor să testeze, să exploreze pe
cont propriu.

 Sunt originali și neconvenţionali în gândire, oferă răspunsuri neobișnuite si neașteptate.

 Sunt AVIZI de cunoștinţe & AUTODIDACȚI (învaţă de mici, singuri să citească).

 Au un vocabular BOGAT și ADECVAT (nu doar cunosc multe cuvinte, știu să le folosească
corect în propoziţii cu sens).

 Sunt foarte preocupaţi de ECHITATE, MORALĂ și ETICĂ.

6. ACTIVITATE
Dacă în cazul supradotării vorbim despre capacităţi peste medie, din ce punct de vedere
vorbim de dificultăţi de învăţare? Propuneţi un tip de activitate care să sprijine integrarea
elevului supradotat.