Cauzele insuccesului scolar

CAUZELE INSUCCESULUI SCOLAR

Analiza cauzelor de inadaptare scolara permite detectarea cauzelor socio-
economice,culturale,pedagogice si individuale ale nereusitei.Ele sunt in mare
masura situatiilor opuse strategiilor si conditiilor care favorizeaza succesul
scolar.Enumerarea cauzelor esecului scolar,este necesara pentru constientizarea
factorilor educativi si chiar a elevilor privind influenta negativa in pregatirea si in
formarea personalitatii lor.

Fiecare caz de insucces scolar are o istorie proprie care evidentiaza faptul ca
inadaptarea scolara nu poate fi redusa la un singur factor cauzal.Elevul nu devine
inadaptat doar pentru ca este neatent, uituc sau lenes cum se spune
uneori.Examinarea cazurilor de inadaptare scolara , dezvaluie o constatare cu
valoare metodologica generala,in conformitate cu care,orice efect are la baza mai
multe cauze,care,la randul lor,pot determina mai multe consecinte.

Pe parcursul scolaritatii,diversi factori fizici,afectivi,caracteriali

morali,familiali,sociali sau pedagogici,mai mult sau mai putin perturbatori ai
echilibrului dinamic elev-scoala,se pot combina intr-un mod specific, paralizand
capacitatea de invatare,educabilitatea elevului,respectiv dezvoltarea
acestuia.Istoria dezvoltarii individuale,adica aplicarea principiului dezvoltarii in
diagnosticarea dificultatilor de invatare,permite o interpretare
psihogenetica,dinamica si functionala a inadaptarii scolare.

Aceasta inseamna:

-a-l studia pe elevul inadaptat in devenirea lui

-a urmari pe parcursul varstelor, al claselor, schimbarile psihice ce s-au produs

-a interpreta procesele si competentele psihice acute in raport cu viata proprie a

fiintei in dezvoltare.

In cunoasterea cauzelor generatoare ale esecurilor scolare, acest punct de

vedere este cu atat mai justificat cu cat tendintele ereditare se realizeaza si se
manifesta intr-un mod diferit, in dependenta de antecedentele dezvoltarii
individuale, de evenimentele copilariei si de mediul in care traieste copilul.
 Cu toata varietatea formelor si a structurii cauzale ale inadaptarii
scolare,remarcam in profilurile bio-psiho-sociale ale elevilor cu insuccese scolare
cateva simtome general-comune.La acestea se adauga de cele mai multe
ori,consecintele ponderii mai ridicate a unuia sau a altuia din suita factorilor
etiologici,determinand forme,tipuri diferite de inadaptare scolara.

Psihologului scolar ii revine sarcina complexa de a stabili,in colaborarea cu

parintii,profesorii,medicul psihiatru,asistentul social cauzele si mecanismele
inadaptarii scolare.Este absolut necesar ca,pornind de la analize de
cazuri,profesorii sa inteleaga ca inadaptarea nu marcheaza doar o simpla
incapacitate de concentrare,de memorare a elevului.

Dezechilibrul relatiei elev-scoala explica mai degraba aparitia unor

mecanisme de aparare a elevului in fata situatiei scolare,astfel,abandonarea
situatiei dificile,fuga de la ore,deplasarea interesului de la activitatea scolara
asupra unei activitati sportive,etc. sunt de cele mai multe ori,componentele de
autoaparare care la randul lor,agraveaza inadaptarea scolara.Prin urmare,esecul
scolar nu ramane doar la stadiul de a exprima o incapacitate,ci devine foarte
curand o piedica in dezvoltarea intelectuala,afectiva,caracteriala a elevului in
cauza.

Fara indoiala,este posibila combaterea si chiar prevenirea insucceselor

scolare.In conditiile controlarii si conducerii in beneficiul reusitei scolare,a
relatiilor interpersonale,intrafamiliale si intrascolare ale copilului,conceptul de
inadaptare scolara nu ar mai fi justificat,cu exceptia cazurilor sporadice de
deficiente obiective,cum ar fi tulburarile psihologice,insuficienta mintala etc.

Cauzele insuccesului scolar sunt de mai multe feluri

-cauze care tin de elev

-cauze care tin de scoala

-cauze care se refera la mediul familial

1.Cauze care tin de elev

1. Tulburari de limbaj

Varietatea tulburarilor de vorbire e practic, nedeterminata, deoarece ele apar de

grade, forme si contaminari diferite, intalnindu-se prea putine forme pure, de
aceea si clasificarea lor este dificila.
In literatura de specialitate,gasim mai multe criterii
(etiologic,lingvistic,morfologic,etc.) de incercari de clasificare ale tulburarilor de
limbaj,in functie de o serie de

E.Verza, face o clasificare a tulburarilor de limbaj, tinand seama de mai

multe criterii in acelasi timp: anatomo-fiziologic, lingvistic, etiologic si
psihologic.

E.Verza grupeaza tulburarile de limbaj in sase categorii:

-tulburari de pronuntie (dislalie,dizartrie,rinolalie)

-tulburari ale limbajului citit-scris (dislexia-alexia si disgrafia-agrafia)

-tulburari de ritm si fluenta a vorbirii (balbaiala,logonevroza)

-tulburari polimorfe (afazia si alalia)

-tulburari de voce (afonie,disfonie,disortografie,discalculie)

-tulburari de dezvoltare a limbajului (mutism psihogen,electiv sau

voluntar,intarziere in dezvoltarea generala a vorbirii)

Clasificarea tulburarilor de limbaj este absolut necesara,deoarece ofera o

orientare corecta in cunoasterea principalelor tulburari de limbaj,in stabilirea
unui diagnostic diferential,corect,absolut necesar in conturarea unui program
terapeutic adecvat,precum si in prognoza tulburarilor de limbaj ale fiecarui copil
in parte.

1. A. Tulburari de pronuntie

1) Dislalia

Dis -lipsa-deficienta

Lalie -vorbire,glas,voce

Dislalia ca tulburare de pronuntie are frecventa cea mai mare dintre

tulburarile de limbaj atat la subiectii normali din punct de vedere psihic cat si la
cei cu deficiente de intelect si senzoriale.

Cand deficientele de articulatie se limiteaza numai la nivelul unui singur

fonem sau grupa de articulare si se manifesta sub o forma usoara este o dislalie
simpla sau monomorfa.Daca sunt afectate mai multe grupe de foneme,
tulburarile respective se intind asupra majoritatii silabelor si a cuvintelor se
ajunge la asa numita dislalie generalizata.Daca majoritatea sunetelor sunt
inlocuite prin sunetul ,,t’’ este vorba de tetism.

Sunetele care sunt mai frecvent afectate sunt cele care apar mai tarziu in
vorbirea copiilor:vibranta ,,r’’,africatele ,,ce,ge,t’’,siflantele ,,s,z’’ si
sueratoarele ,,s,j’’ iar vocalele ,,a,e,u’’ si consoanele ,,b,d,t,m,n’’,care apar de
timpuriu in vorbire sunt mai rar tulburate.

Alterarile siflantelor, sueratoarelor, africatelor, poarta denumirea comuna

de sigmatisme.Alterarile vocalelor si consoanelor nu au o denumire specifica.

Dislalia este provocata de o serie de factori printre care amintim:

-imitarea unor persoane cu o pronuntie deficitara,

-metode nefavorabile de educatie care nu duc la stimularea vorbirii,

-incurajarea copilului prescolar de catre adult in pronuntarea peltica pentru

amuzament, ceea ce duce la stabilizarea deprinderii gresite,

-implantarea defectuoasa a dintilor

-diferite anomalii ale aparatului bucal cum sunt despicaturile de buza (buza
de iepure) si despicaturile de val (gura de lup)

-deficiente cerebrale

-insuficienta dezvoltarii psihice

-deficiente ale auzului

-nedezvoltarea auzului fonematic

Dislalia poate fi: periferica sau centrala.

Dislalia periferica-Este provocata de afectiuni organice sau functionale ale

organelor periferice ale vorbirii si consta in imposibilitatea emiterii corecte a
unuia sau mai multor sunete (combinatii de sunete).Ea poate fi: organica sau
functionala.

Dislalia centrala Se mai numeste si de evolutie.De obicei dislalia centrala este

precedata de intarzierea in aparitia si dezvoltarea vorbirii, motorie, statica
capului, corpului, achizitia mersului, controlul sfincterian etc.Ea poate fi: motorie
sau receptiv-senzoriala
2) Dizartria

Di s greu

Arthrom articulatie

La disartrici, tulburarea motorie este generala si motricitatea organelor

fonoarticulatorii imbraca caracterul tulburarii motorii generale: vorbire neclara,
confuza, disritmica, disfazica, cu rezonanta nazala, monotona etc.

Disartriile apar in cazuri de deficiente survenite dupa boli sau leziuni in

diferite regiuni ale S.N.C care afecteaza conductibilitatea impulsurilor nervoase
motrico-verbale spre efectori,unde se realizeaza sunetele vorbirDatorita
tulburarilor de excitabilitate si inductibilitate motrica,disartricii intampina
dificultati de comanda,conductibilitate si coordonare a mecanismelor neuro-
musculare ale vorbirii,dificultati ce se exteriorizeaza prin miscari ale
musculaturii respiratorii,fonoarticulatorii,partial sau total inadecvate pronuntiei.

Tulburarile de pronuntie ale disartricului sunt determinate de limitarea

miscarilor muschilor implicati in pronuntie.Daca muschii implicati in vorbire
sunt grav afectati, vorbirea este neinteligibila.

Disartricul este constient de dificultatile pe care le are in realizarea unor

miscari fonoarticulatorii si cu toate ca stie ce miscari trebuie sa faca, el nu le
poate realiza.

Tipuri de disartrie: disartrie corticala, disartrie subcorticala, disartrie cerebeloasa,

disartrie bulbara.

3) Rinolalia

Rino nas

Lalie vorbire

Se caracterizeaza printr-o serie de deficiente care constau in tulburarea

rezonantei, sunetelor si a vocPartea functionala cea mai valoroasa, de
necompensat a organelor de vorbire este valul palatului.Lungimea si capacitatea
functionala a valului are un rol important in realizarea vorbirEl separa cavitatea
bucala de cea nazala si le reuneste din nou prin miscari rapide, suple si precise,
realizand istmul velo-faringian, mecanism de inchidere la nivelul faringelui.
 Rinolalia are la baza mai multe cauze.Ea poate fi consecinta despicaturilor
de bolta si val palatin congenitale, unor afectiuni dobandite ale palatului (orificii
sau fisuri ale boltei si valului palatin prin patrunderea unor corpuri straine).

Poate aparea in surditati sau hipoacuzii, oligofrenii, ca obicei vicios, prin

imitatie, in obstructii nazale si blocari ale faringelui prin vegetatii adenoide,
tumori ale nasului, rinofaringite sau faringite etc.

Rinolalia poate fi:

a) Deschisa sau aperta in care suflul aerului necesar pronuntarii sunetelor are loc
pe cale nazala.

b) Inchisa sau clauza in care unda expiratorie necesara pronuntarii sunetelor

nazale (m,n) se scurge pe traiectul bucal.

c) Mixta in care unda expiratorie trece atat pe cale nazala cat si pe traiectul
bucal,indiferent de caracteristicile articulatorii ale sunetelor.

1.B.Tulburarile limbajului scris

1) Dislexia-Disgrafia

Dislexia-Disgrafia sunt incapacitati partiale si persistente ale insusirii

limbajului de a edifica scheme motorii sau perceptive suficient de diferentiate
care sa asigure identitatea grafemelor in scriere si in identificarea lor la
citit.Sindromul dislexic-disgrafic este o tulburare de integrare fonetica,reprezinta
insuficienta capacitate de discriminare a sunetului in cuvantul auzit si a semnelor
grafice in cuvantul citit,ceea ce duce pe de o parte la o ortografie gresita in
dictare,la o citire gresita a scrierii si incapacitatea de a raporta structura globala a
cuvantului la un semn.Precizarea etiologiei dislexiei-disgrafiei e foarte dificila
atat datorita complexitatii tulburarii cat si faptul ca in provocarea tulburarii scris-
cititului actioneaza mai multe cauze si acestea sunt greu de precizat.Multi
autori,in special cei de formatie medicala,insista pe o etiologie
neurologica,considerand ca nu exista o dislexie-disgrafie pura de orice simtom de
leziune cerebrala.Chiar si autorii care recunosc o serie de factori psihopedagogici
care ar interveni in determinarea dificultatilor de insusire a scrisului-
cititului,considera ca dislexia-disgrafia adevarata e la nivelul patologiei
cerebrale,fie leziune,fie tulburare de maturizare sau disabilitate mostenita.

Dislexia si disgrafia se manifesta la scolar prin:

-incapacitatea sa paradoxala mai mult sau mai putin accentuata de a invata citirea
si scrierea
-confuzii constante si repetate intre fonemele asemanatoare, literare si grafismul
lor

-inversiuni, adaugiri si omisiuni de litere si grafeme

-textul este scurt, lacunar si fara unitate logica

-vocabularul redus cu dificultati de evocare a cuvintelor este sarac si deseori

inexact (nu cunoaste sensul cuvintelor)

-se exprima greoi, cauta cuvintele

-intre gandirea interioara si exprimarea verbala este o mare discrepanta

-lipsesc mijloacele expresive

-fluxul verbal este neadecvat

-au ezitari in formularea raspunsurilor

-evita dialogul.

Toate aceste tulburari demonstreaza natura afazica a elevului in cauza

In privinta simtomelor raspantiei parieto-occipito- temporale, se disting

doua tipuri de tulburari si anume:

a) Tulburari de organizare spatiala si de lateralizare, actionand in planul

perceperii literei si cuvantului, impiedicand respectarea ordinii de desfasurare si
discriminarii elementelor, ducand si la aparitia confuziilor dreapta-stanga si a
tulburarilor de schema corporala.

b) Tulburari de organizare temporala care duc la intreruperea continuitatii seriilor

de elemente din care sunt alcatuite cuvintele si propozitiile, ducand la un deficit
de intelegere a limbajului impresiv sau de constructie a celui expresiv

In ce priveste randamentul scolar al copiilor, chiar si cei bine dotati

intelectual, se inregistreaza cu esecuri mai mult sau mai putin grave, la unii
mergand pana la pierderea anului scolar.

Insuccesele scolare vor atrage o serie de modificari afective si tulburari de

comportament care vor inchide cercul vicios si vor accentua si mai mult dislexia-
disgrafia.

Clasificarea dixlexiilor si disgrafiilor

-dislexo-disgrafia specifica sau propriu-zisa,manifestata prin incapacitatea
efectuarii legaturilor dintre sunete auzite si literele scrise,putand scrie alta litera
decat sunetul auzit

-dislexo-disgrafia spatiala sau spatio-temporala care duce la o scriere si citire in

diagonala,separarea cuvintelor in silabe,scriere ondulata,imprecisa sau scrierea
pe partea dreapta a paginii

- dislexo -disgrafia motrica care apare ca urmare a tulburarilor de

motricitate,ducand la un scris iligibil,tulburari caligrafice,deformarea
literelor,scris foarte incet

- dislexo -grafia liniara care nu permite respectarea randurilor,sarirea peste unele

spatii lasandu-le libere

- dislexo -disgrafia pura sau consecutiva (negata de unii) care apare pe fondul

altei tulburari (afazie,alalie)

-dizortografia, manifestata prin dificultati in invatarea ortografiei

-disfonografiile care apar ca urmare a unui conflict intre oscilatia legilor fonetice
si o individualitate receptiva modificata,greseli producandu-se numai la anumite
cuvinte,cu o compozitie fonologica dificila in ceea ce priveste analiza si sinteza.

Daca tinem seama de ordinea aparitiei dificultatilor pe parcursul insusirii

limbajului scris, acestea sunt:

a) dificultati in realizarea grafica a literelor:

-nu pot urmari si respecta succesiunea elementelor literelor

-le inverseaza, deformeaza, rotesc grafemele (scrierea ca in oglinda)

-alungesc unele grafeme comparativ cu altele

-unele sunt prea mari, altele prea mici, unele prea inghesuite, altele sunt cu spatii
prea mari intre ele

-apare o inclinare prea mare spre dreapta sau spre stanga

-o lipsa de orientare in spatiul paginii si a respectarii proportiilor etc.

b) dificultati in corelarea complexului sonor cu simbolul grafic.

-stabilesc cu greu legatura fonem-grafem

-intampina greutati in realizarea proceselor de analiza-sinteza

-fac greu trecerea de la analiza la sinteza, de la literalizare si silibisire la sinteza

cuvantului

c) omisiuni de litere, elemente grafice, silabe, finale de cuvinte, diftongi, grupuri

consonatice, cuvinte intregi

-substituiri de litere, silabe, cuvinte

-adaugiri de litere, silabe, cuvinte, in special la sfarsitul cuvantului, uneori sunt

repetate si cuvintele de legatura

-inversiuni de litere, silabe, cuvinte (b-d, d-p si n-u) apar in special la litere
simetrice in structura grafica.

La baza dislexiilor sta o cauzalitate complexa:

Emil Verza enumara o serie de cauze care ar putea determina tulburari ale
scrisului-cititului si anume:

-deficiente de auz, vaz, motricitate

-factori educationali nefavorabili

-varsta la care incepe invatarea scrisului-cititului, aceasta imfluienteaza mai mult

durata de formare a abilitatilor si viteza de scriere si citire

-dezvoltarea intelectuala

-infantilismul manifestat in evolutia proceselor psihice si psiho-fizice,referindu-

se la formele usoare de retard care influenteaza intelegerea si asimilarea
cunostintelor predate in scoala precum si interesul pentru scoala

-dificultati de articulatie si handicapul la nivelul auzului fonematic,acestea

transpunandu-se in scriere si citire sau ingreunand formarea deprinderilor de
scris-citit prin lipsa suportului de baza al bogatiei lexico-semantice care sa
permita atat receptarea, intelegerea cat si exprimarea corecta

-factori materni, socio-economici si locul ocupat de copil in raport cu ceilalti

frati.In acesasta categorie sunt implicate nasterile grele care produc leziuni la
nivelul creirului, conditiile materiale sau culturale in care se dezvolta copilul

-slaba dezvoltare a motricitatii sau a deficientelor din plan motric care duc la o
serie de inabilitati motrice sau tulburari ale organizarii spatiale si temporale
-transmiterea ereditara

-dispozitii congenitale spre diferite handicapuri etc.

3)Alexia

Este o forma de ganozie vizuala,caracterizata prin pierderea capacitatii de a

citi sau prin incapacitatea patologica congenitala sau castigata de a intelege
limbajul scris.Persoanele cu alexie nu prezinta tulburari ale limbajului oral, pe
care il inteleg.Vorbesc si inteleg normal, scriu corect dar nu pot sa citeasca, uita
sensul cuvintelor scrise.

Alexia este o consecinta a unor leziuni cerebrale stangi sau a insuficientei

dezvoltarii a sistemelor cerebrale, fiind o forma de agnozie vizuala, insotita de o
tulburare a gandirii simbolice, asociata cu unele forme de afazie (fiind de altfel
un simtom al acesteia) putand fi insotita de agrafie.

Formele alexiei sunt numeroase:

-alexie verbala-incapacitatea de a citi cuvantul intreg, cu exceptia celor uzuale,

desi recunoaste literele si poate sa citeasca cuvintele dupa ce citeste fiecare litera
in parte

-alexia literara-incapacitatea de a sintetiza literele in silabe

-alexia frazei-incapacitatea de a citi un text, desi identifica literele sau citeste

unele cuvinte uzuale

-alexia globala-incapacitatea sau pierderea totala a capacitatii de a citi, desi

identifica literele

-alexia agnozica-incapacitatea de a recunoaste literele

-alexia semantica-incapacitatate de a citi fraze lungi desi citeste propozitii scurte

-alexia cu agrafie-incapacitatea dubla manifestata atat in actul lexic cat si grafic

-pseudoalexia-incapacitatea de a citi cu voce tare.

4) Agrafia

Agrafia consta in incapacitatea relativ totala de a invata semnul grafic.Ea

reprezinta incapacitatea de a comunica prin scris sau pierderea totala a capacitatii
de a scrie (poate fi innascuta sau congenitala) independent de nivelul mintal sau
de antecedente scolare.Aceasta imposibilitate de a se exprima prin scris
corespunde unei amnezii specifice.

Se intalneste foarte rar la scolari,mai ales in cazurile profunde de

disgrafie.Implica grave tulburari la nivelul structurilor cerebrale.

Agrafia poate sa apara in forme diferite si in functie de caracteristici,ea

poate fi optica,aprxica,kinestezica,pura,etc.

1. C.Tulburari de ritm si fluenta

1) Balbaiala

Originea acestei tulburari nu este lamurita, cauzele sunt multiple si sunt

conditionate de diversi factori ai mediului extern.

1. Factori somato-fiziologici

-factori ereditari

-dominanta cerebrala (impunerea mainii drepte ar duce la o competitie in

dominatia celor doua emisfere si ar aparea un conflict al impulsurilor motoare de
origine bilaterala)

-actiuni neuro-endocrine (microleziuni cerebrale care ar constitui substratul pe

care se instaleaza balbaiala)

-intarzieri in dezvoltarea psiho-fizica a copilului

-intarzieri in dezvoltarea vorbirii

2. Factori psiho-sociali

-stari de nevroza

-imitatia, bilingvismul, greseli pedagogice (lipsa de intelegere)

-starile de stres (afectiuni grave somatogene, spaime, suprasolicitarea nervoasa a

copilului mic)

La majoritatea cazurilor de balbaiala, factorii psihologici detin rolul

predominant.Este o tulburare ce poate fi supusa reeducarii daca se intervne intr-
un mod adecvat, mai inainte de fixarea prea profunda a mecanismelor sale
patologice.Balbaiala este o tulburare de vorbire de origine centrala, functionala,
favorizata de o stare de receptivitate patologica a regiunilor care participa la
realizarea vorbir

Ea apare de obicei in urma unui soc traumatic in sfera emotionala sau

intelectuala, dar factorii declansatori (spaima, suprasolicitarea intelectuala etc.)
indiferent de intensitatea lor, nu pot declansa balbaiala decat atunci cand copilul
are o receptivitate specifica.

La copilul mic,balbaiala incepe prin repetarea unor silabe,apoi prin

intinderea lor.Aceste aspecte pot fi semnalate si la copii care nu au predispozitii
pentru balbaiala.La inceput aceste dificultati nu sunt constiente si nu atrag in nici
un fel de modificari psihice,in urma observatiilor repetate ale celor din anturajul
copilului,balbaiala se constientizeaza si copilul devine obsedat de vorbirea
lui,cauta sa o controleze,apar spasme ale musculaturii fetei,grimase,miscari
necontrolate ale capului,ochilor,extremitatilor.

La varsta scolara,balbaiala produce mari modificari ale psihicului si ale

intregii personalitati,datorita unor factori obiectivi.Activitatea scolara il forteaza
sa vorbeasca,iar coonstinta defectului il face sa traiasca momente
grele.Atitudinea de batjocura a colegilor si a altor persoane il umilesc,deprima,ii
creste tensiunea nervoasa,aceasta agravand balbaiala ducand la momente de
disperare.

Apar:

-tulburari de alimentatie, somn, oboseala fizica, intelectuala, crize afective, ideea

persecutiei,

-modificari neurovegetative (se inrosesc,ingalbenesc,transpira) si psihice

(nervosi,nelinistiti,suparaciosi,rai).Odata cu dezvoltarea personalitatii,cu
cresterea simtului autocritic,al demnitatii,tensiunea nervoasa creste si poate
ajunge pana la nevroze si ideea sinucider

La balbaiti este tulburata nu numai ritmicitatea motrica, ci uneori si a

gandirIn general dinamica gandiri balbaitului imbraca caracteristicile vorbirii lui
(rupta, anevoioasa, cu pauze inegale, repetari).

Spasmele sunt de trei feluri: respirator, tonator, articulator. 

Tulburarile principale ale balbaielii apar in respiratie,miscarile

palatului,laringelui,valului palatin,buzelor,in tonalitate fiind insotite de kinestezii
si modificari psihice.La nivelul laringelui apare o inchidere exagerata,spastica,un
tic al coardelor vocale.La nivelul aparatului fonator,apar contractii neregulate ale
valului,buzelor,masticatorilor.

Tonalitatea este de obicei dizarmonica.Uneori balbaiala e insotita de miscari

convulsive ale fetei, mainilor, capului sau intregului corp.La o privire
superficiala, balbaiala apare ca o tulburare principala a ritmului vorbirii, dar
analizand mai profund, se constata ca nu e tulburat ritmul unui singur stereotip,
ci intregul ritm functional al organismului, babaiala fiind doar manifestarea
acestei distrimii biofiziologice generale la capatul analizatorului verbo-motor.

Ea apare deseori insotita de dislexii-disgrafii,intarzieri in aparitia

limbajului,tulburari de tip disartic sau in afazi.Scrierea la copii balbaiti se
caracterizeaza printr-un aspect neangrijit,neregularitati in orizontalizarea
randurilor,intervalelor dintre litere,ducand la ingramadiri,numeroase
stersaturi,pete de cerneala,dimensiuni si forme neregulate ale literelor,prelungiri
exagerate ale semnelor grafice,litere ascutite.Citirea,datorita spasmelor,nu este
cursiva,melodioasa,nu se desfasoara pe sintagme cu inteles logic,pierzand astfel
posibilitatea intelegerii textului.Cele mai mari greutati le ridica textele
necunoscute,care,prin dificultatile lor,le accentueaza tensiunea
nervoasa,tulburand activitatea de sinteza a scoartei.

Particularitatea cea mai izbitoare a celor mai multi balbaiti este caracterul
infantil al compunerilor.Acestea sunt pline de agramatisme si greseli
disgrafice.Se observa multa simplitate in exprimarea ideilor si in respectarea
succesiunii lor.Frecvent lipseste introducerea si incheierea,sunt sarace in idei,sar
idei principale,ideile nu sunt expuse intr-o insiruire logica,pierd coerenta pe
parcursul povestirAltii neretinand continutul celor citite ,improvizeaza alte
povestiri,cu totul diferite de continutul real,in compuneri deseori propozitiile sunt
rupte in doua,repetate.Chiar la cei foarte dotati intelectiv,se observa un stil
telegrafic cu propozitii simple,foarte scurte,ca urmare a transcenderii formei
vorbite

Balbaiala se reflecta in dezvoltarea intregii personalitati a

copilului.Neputinta de a vorbi corect influienteaza comportarea,relatiile cu cei
din jur.Cu cat balbaiala este mai grava,mai veche,cu atatmodificarile produse de
ea sunt si ele mai accentuate si mai complexe.De aceea,o deosebita insemnatate
pentru reeducarea vorbirii prezinta si cunoasterea modificarilor psihice provocate
de balbaiala.

2) Logonevroza

Logonevroza ramane una din cele mai grave tulburari care afecteaza
posibilitatile de exprimare globala, independenta si de autorealizarea copiilor
inca de la varsta scolara.Termenii balbaiala-logonevroza desemneaza aceiasi
tulburare de vorbire care indica un anumit stadiu, nivel de evolutie a acesteia.

Momentul constientizarii balbaielii si trairea constientizarii ca atare in

planul personalitatii, transforma balbaiala in logonevroza.

Balbaiala este un fenomen mai mult de repetare a sunetelor,

silabelor,cuvintelor,iar logonevroza presupune pe langa acestea,modificarea
atitudinii fata de vorbire si de mediul inconjurator in general,prezenta
spasmelor,a grimaselor,a incordarii si anxietatii determinate de teama ca va gresi
in momentul vorbir

Deci, logonevroza este o balbaiala ajunsa la stadiul cronic, cand cel in

cauza, constientizand in mod acut deficienta sa de exprimare, ajunge sa-si
accentueze aceasta tulburare la stadiul instalarii unei stari nevrotice.Indreptarea
atentiei in mod continuu asupra propriei articulari, dobandeste un caracter
patologic, care se manifesta prin teama si grija exagerata de exprimare.De aceea
la logonevroza se constata un cerc vicios.

Balbaiala evolueaza spre stadiul de logonevroza cand balbaitul se preocupa

constant de problemele sale de vorbire din care decurge o simptomatica
specifica: nevroza vorbir

Etiologia este comuna pentru balbaiala si logonevroza.Aparitia uneie sau

alteia depinde de starea psiho-fiziologica a individului, de felul cum traieste, in
plan psihic, handicapul.

1.D. Tulburari polimorfe

1) Afazie

Cuvantul afazie vine de la a- fara,si phazis-vorba.

Afazia este o tulburare a functiilor limbajului datorata imbolnavirii centrilor

corespunzatori, deci e o tulburare de natura central organica care se
caracterizeaza prin pierderea, diminuarea sau denaturarea facultatii de a exprima
gandurile prin cuvinte, fara sa existe o paralizie a organelor vorbirii (muschii
limbii, buzelor, obrajilor).

Ea apare in diferite grade, putand afecta total intelegerea vorbirii,

reproducerea ei sau determinand dificultati in articulatie, in evocarea cuvintelor
si expresiilor.De obicei este legata de apraxii, agnozii si o serie de alte tulburari
ale activitatii nervoase superioare.Mecanismele cerebrale ramase neatinse se
adapteaza la cele modificate, asigurand intr-o oarecare masura compensarea
defectului.

Afazia este provocata de diferite tulburari organice, in perioada vorbirii deja

formate, ale sistemelor verbale ale creierului.

Revenirea vorbirii la afazici se realizeaza treptat.In primele ore ale

imbolnavirii are loc o pierdere completa a constintei, dureri de cap, ameteli,
greturi, tulburari ale memoriei, degradare fizica si intelecuala.Nu vorbeste, nu
intelege, este inert la tot ce-l inconjoara.

Afazia motorie.

La afazicul motor vorbirea impresiva este pastrata dar vorbirea expresiva

articulata este imposibila sau foarte limitata.Este vorba de o tulburare a
aparatului motor sau kinestezic in care se realizeaza sinteza.Desi aude,stapaneste
functia motorie elementara a organelor vorbirii si intelege vorbirea,el nu poate
vorbi pentru ca nu mai are posibilitatea de a articula.

Afazia senzoriala

Este o tulburare acustico-gnostica a vorbirii, provocata de leziuni ale zonelor

verbale in segmentul posterior al regiunii temporale.

In general simtomele sunt in functie de localizare, dar in toate cazurile este

tulburat auzul fonematic ceea ce duce la tulburarea diferentierilor fonetice,
stabilitatea seriilor de sunete ,nesesizand fonemele,sensul cuvintelor.Nu inteleg
vorbirea celor din jur,vorbirea lor expresiva e foarte limitata,deformata dar nu
sunt constienti de acest lucru si nu o controleaza.Vorbirea interioara este relativ
pastrata,se pastreaza mai bine vorbirea prin mimica si gesturi.

Caracteristica pentru afazia senzoriala este disocierea sunetului de

inteles.Franturile de vorbire expresive pastrate sunt folosite deseori ca expresii
introductive si de inlocuire.

La copii afazici tulburarile de vorbire sunt foarte variate:in functie de

localizarea leziunii,de varsta la care a aparut si felul afaziei.La afazicul motor
fiind lezat aparatul motor kinestezic al vorbirii,apare imposibilitatea articularii
sunetelor.La afazicul senzorial,fiind tulburata radacina cuvantului,raportarea lui
la obiect,intelesul fundamental,e firesc ca intelegerea sa fie profund afectata.

Memoria afazicului este si ea tulburata,dar se restabileste odata cu

restabilirea vorbirAtentia auditiva e foarte redusa,mergand pana la incapacitatea
de a asculta,de a fi atent la ce aude,de a diferentia complexele sonore si de a
reactiona la ele.Perceptile acustice sunt foarte inconstante si se inrautatesc in caz
de boala,oboseala,situatii tensionate,etc.

La copii, afazia se mentine mai mult timp, la unii pentru toata viata,au un
vocabular redus iar cele mai mari dificultati,vor intampina la obiectele care
solicita mai mult limbajul,avand greutati in intelegerea sensurilor si la aplicarea
vechilor cunostinte in situatii noi.

La o varsta scolara mai mare vor putea recastiga ce au pierdut, dar vor avea
mari greutati in insusirea noilor cunostinte.Nu se poate crede intr-o recuperare
totala a limbajului si in atingerea performantelor copilului normal.

1. E. Tulburari de voce

1) Afonia- Disfonia

Afonia-Disfonia se caracterizeaza prin lipsa totala sau partiala a vocCel mai

frecvent este determinata de starea de functionare a cordoanelor vocale in
vorbire.Daca vibreaza insuficient,vocea poate fi
diminuata,soptita,ragusita,monotona,fara inflexiuni,surda,nazalizata,fiind vorba
de o disfonie.Daca e o totala neparticipare a coardelor vocale in vorbire ,vocea
dispare complet (afonie),in timpul vorbirii glota nu se intinde deloc (afonie) sau
se inchide insuficient (disfonia).

Cauza poate fi:

-organica (procese inflamatorii ale laringelui, tumori, pareze musculare)

-functionala (reactii psihogene, isterice-nevrotice, care inhiba zonele centrale si

caile de transmisie vocala, tulburari emotive, obiceiuri vocale nepotrivite)

In disfonia functionala, spre deosebire de cea organica, vocea apare in

reactii reflexe.Limbajul e normal dezvoltat dar apar tulburari psihice: neatentie,
excitabilitate marita, neancredere.

Copii disfazici prezinta o dislalie polimorfa sau generalizata,articulatia si

fonatia copilului mic.Uneori cuvintele sunt compuse numai din vocale si cateva
consoane,omit terminatiile silabei initiale neaccentuate,vocabularul este foarte
sarac,doar cateva cuvinte mono-bisilabice,propozitiile sunt foarte
simplificate,memoreaza greu cuvintele iar puterea de evocare a acestora este
foarte redusa.Pentru a se face intelesi,folosesc foarte mult gestica si
mimica.Propozitiile se reduc uneori la o simpla insusire de cuvinte,lipsind
ordinea sintactica a cuvintelor.Abunda agramatismele,adesea lipsesc cuvinte
indispensabile,vorbirea lor ramane mult timp agramata,cu o simplificare a
sintaxei si frazei,abundand erori nesistematizate de gen,legatura,numar,timp.

Uneori disfazia este insotita de un dificit auditiv dar nu de un deficit

senzorial propriu-zis ci de o tulburare de integrare auditiva.Intelectul este si el
afectat, tulburari aparand in specialin aspectul figurativ al gandir

Atentia auditiva este foarte redusa,la unii se observa chiar o incapacitate de

a asculta,de a fi atenti la ce aud,precum si a diferentia complexele sonore si de a
reactiona la ele.

Daca nu se intervine adecvat, in timp util, disfazia poate produce modificari

serioase pe planul personalitatii, apare o atitudine patologica fata de vorbire.

Odata cu constientizarea handicapului de limbaj pe care-l prezinta

disfaziculu i se tulbura gandirea conceptuala verbala, cunostintele sale teoretice
si abstracte sufera iar accesul la scoala de masa este blocat.

La copilul disfazic se tulbura intr-o masura mai mare sau mai mica intreg
psihicul, unele dintre aceste modificari sunt provocat de tulburarea de limbaj pe
care o prezinta, altele se datoreaza acelorasi cauze care au produs tulburarea de
limbaj.

Intervenind din timp,se poate ajunge la o pronuntie corecta,la formulari de

propozitii si fraze corecte,legate intr-un text,la o scriere corecta,totusi va persista
foarte mult timp,uneori pentru toata viata,un vocabular mai redus,un stil
telegrafic,o vorbire spontana mai saraca,unele greutati in integrarea noilor
cunostinte,in intelegerea sensurilor,etc.

2) Disortografia

Disortografia se caracterizeaza pri erori sistematice in scriere (greseli

fonetice asociate erorilor de citire corespunzatoare, cele legate de flexiuni
gramaticale).Disortograficii prezinta greseli foarte variate, erorile aceluiasi elev
disortografic, fiind in mod frecvent absolut diferite.

Greselile comise de disortografici sunt explicabile prin :

-necunoasterea regulilor ortografice

-dificultati de reprezentare si de orientare spatio-temporala

-lipsa de engrame vizuale exacte

-vocabular sarac si fixare greoaie a cuvintelor noi

-tulburari de perceptie a duratei (a unitatilor de timp) si a ritmului

-dificultati in analiza-sinteza formei si a relatiilor spatiale

-capacitate slaba de discriminare auditiva

-subdezvoltare a limbajului oral (tulburari de articulatie, de ritm)

-ambidextrie sau contrariere a dominatiei laterale a mainii stangi.

3) Discalculiile

Tulburarile vizate de discalculii pot fi grupate in:

a) dificultati de rationare,responsabile pentru rezolvarea eronata a problemelor

b) dificultati de intelegere a semnelor matematice,a semnificatiei numerelor si a

operatiilor cu ele.

Esecurile in calcul vizeaza:

-in insuficienta operatorie, tulburarea logicii elementare, manifestata

-in dificultati de clasificare si de compozitie auditiva a claselor, de scriere si de

ordonare a relatiilor asimetrice dintre clase etc.

Retardarile instrumentale determina nereusita scolara de obicei la obiectul

de invatamant vizat de deficientele partiale.Persistenta inadaptarilor scolare
elective, in ciuda frecventarii regulate a scolii si a organizarii adecvate a lectiei,
atrage atentia asupra necesitatii luarii unor masuri psihopedagogice si terapeutice
speciale pentru atenuarea si corectarea tulburarilor instrumentale.

Actiunile preconizate pentru combaterea insucceselor scolare elective sunt-

dupa E.E.KOBI-cel putin de doua feluri:

Pe de o parte se organizeaza exercitii formative, care dezvolta functiile

psihice deficitare, implicate in reusita la citire, scriere sau calcul
elementar.Aceste actiuni formative isi propun elaborarea capacitatilor de invatare
necesare pentru insusirea deprinderilor intelectuale esuate.

Pe de alta parte, se administreaza exercitii propriu-zise de citire, scriere, sau

de calcul, in functie de forma de manifestare a nereusitei scolare partiale.

Desigur, psihologii, pedagogii, logopezii, invatatorii sunt cei care raspund

de depistarea timpurie si diagnosticarea corecta a dificultatilor intampinate de
elevi la citit, scris sau socotit, precum si de organizarea adecvata a actiunilor
psihopedagogice speciale de reeducare.

1. F. Tulburari de ritm

1) Mutismul

Se manifesta prin refuzul partial sau total din partea copilului de a comunica
cu unele personae, iar in forme grave acest refuz se extinde asupra intregului
mediu inconjurator.Mutenia este temporara si poate dura de la cateva saptamani
la cativa ani.

Mentinerea muteniei o perioada mai indelungata poate influenta dezvoltarea

vocabularului, exprimarea logica-gramaticala, achizitiile scolare si
sociale.Sindromul este de cele mai multe ori psihogen dar aproape la toate
cazurile exista un fundal organic.

Acesti copii au un fond ereditar predispozant, favorizant sau prezinta

microsechele encefalopatice.Pe acest fond, in urma unor traumatisme
psihoafective repetate (incidente in familie, greseli pedagogice, metode empirice
folosite in scopul dezinhibarii vorbirii) s-a fixat mutismul.

2. Handicapuri senzoriale

1) Handicapul de auz

Surditatea din nastere impiedica insusirea comunicarii verbale si acumularea

experientei ce se transmite pe aceasta cale ceea ce se influienteaza dezvoltarea
capacitatii intelectuale.Caracteristica limbajului consta in ceea ca el se desfasoara
sub forma obiectuala sau in imagini cu predominarea comunicarii mimico-
gesticulare.Aceasta face ca,spre deosebire de auzitor,gandirea surdomutului sa
fie mai putin evoluata deoarece predomina continutul ei concret-intuitiv.

Pentru realizarea acestui deziderat, se utilizeaza o metodologie specifica

pentru formarea comunicarii verbale si crearea posibilitatilor de invatare a
limbajului.O asemenea metodologie porneste de la ideea ca procesul de invatare
se va baza pe mimico-gesticulatie si labiolectura.

La hipoacuzici si la surdomuti in curs de demutizare, forma principala de

invatare trebuie sa alterneze in functie de caracteristicile subiectilor, intre
invatarea intelectuala si invatarea afectiva.

Handicapatii de auz,care nu ajung la demutizare,au tendinta de a se izola de

auzitori,ceea ce duce la intretinerea unor relatii interumane restranse cu efecte
negative pe linia integrarii sociale si profesionale.Copilul handicapat devine
timid,dependent,neancrezator in fortele proprii,anxios si negativist.

2) Autismul

Autistii prezinta un tablou simtomatologic complex cu manifestarile

multiple ce se produc in toate palierele activitatii psihice.

Dintre acestea, cele mai importante sunt:

a) dificultati de limbaj si comunicare.Acestea se manifesta din timpuriu prin

lipsa unor reactii adecvate la vorbire si prin slabul interes manifestat in achizitia
limbajului.

Autistii nu raspund la comenzile verbale iar vorbirea se insuseste cu o intarziere

mare fata de normal.In jurul varstei de 5 ani pot repeta unele cuvinte, sunete si
silabe.Comunicarea autistului este ingreunata, vocabularul este sarac si
tulburarile de voce frecvente determina o vorbire lipsita de flexibilitate si
dezagreabila.

b) discontinuitatea in dezvoltare si invatare.Se concretizeaza intr-o serie de

aspecte cum ar fi: incapacitatea de a numara, manifestarea unei abilitati in
realizarea operatiei de inmultire sau dificultati in invatarea literelor si o oarecare
usurinta in invatarea cifrelor ori orientarea buna in spatiu si retinerea exacta a
obiectelor percepute intr-o etapa anterioara (chiar dupa ani de zile)

c) deficientele percepute si relationare El se manifesta ca plangaret, agitat in

majoritatea timpului, si cu tipete sau dinpotriva inhibat, fara interes si fara
dorinta de a cunoaste lumea inconjuratoare.Unii autisti manifesta o adevarata
fascinatie pentru lumina sau pentru un obiect stralucitor, in timp ce altii percep
elementele componente ale obiectelor.Unii copii se ataseaza nejustificat de unele
obiecte fara semnificatie sau manipuleaza un timp indelungat un obiect.

O serie de specialisti evidentiaza si alte trasaturi ale autistului: M.Rutter

subliniaza ca fiind esentiale pentru simtomatologia autistului caracteristicile
specifice numelui personal la persoana intaia si existenta unor fenomene rituale
si compulsive.

d) tulburarile actionale si comportamentale.Cele mai semnificative componente

bizare sunt realizate, de pe o parte, prin actiunea de autostimulare.Autostimularea
se manifesta prin mai multe cai: kinestezica (leganatul inainte si inapoi, frecarea
cu mana a lobului urechii), tactila (lovirea coapsei cu dosul palmei, zgarierea cu
unghia),auditiva (plesnitul din limba,emiterea unui sunet neancetat) si vizuala
(privirea neancetata a degetelor)
e) disfunctionalitatea proceselor,insusirilor si functiilor psihice Se refera la
intreaga activitate psihica.Pe baza unor teste s-a ajuns la concluzia ca in
realizarea performantei copiilor autisti si a copiilor normali,stau mecanisme
diferite de prelucrare a informatiilor.Copii autisti se bazeaza pe reprezentari
primare,in timp ce copii normali sunt capabili de meta-reprezentari cu mijloace
verbale de interpretare a informatiilor.

C. Imaturitatea scolara

Scolarizarea la 6 ani nu ridica nici o problema la majoritatea copiilor

,,pregatiti’’ pentru scoala inca din gradinita si din familie.

Totusi,in populatia copiilor de 6-7 ani circa 8-10% din cazuri sunt
,,nepregatiti’’ imaturi pentru a face fata,in conditiile instructiv-educative
obisnuite,exigentelor activitatii scolare.La acestia din urma,scolarizarea la 6 ani
devine problematica.Trasatura esentiala si generala a cazurilor de imaturitate
scolara,in pofida eterogenitatii lor interindividuale,consta in incapacitatea,mai
mult sau mai putin temporara si reversibila,de a face fata sarcinilor scolare.

Orice nepotrivire in dezvoltarea copilului si solicitarile scolare,care

,,deranjeaza’’ stabilizarea echilibrului relativ intre factorii interni si cei externi
poate determina forme variate de inadaptare scolara de tipul imaturitatii,ceea ce
nu inseamna ca o parte din elevii maturi pentru activitatea scolara nu vor putea
avea –din alte motive decat cele legate de imaturitatea scolara-esecuri in invatare.

Imaturitatea scolara se caracterizeaza printr-o dezvoltare general-incetinita a

personalitatii printr-un nivel al inteligentei, afectivitatii si vointei sensibil
apropiat, in limitele coexistentei psihogenetice a diferentelor de nivel;
personalitatea se dezvolta lent dar armonic.

Pentru ca ritmul de dezvoltare este mai incetinit fata de cel normal,la varsta
de 6-7 ani copilul in cauza nu este capabil sa se integreze cu succes in activitatea
scolara,mai ales in conditiile obisnuite de scolarizare.Interventia pedagogica sau
medicala in aceste cazuri de imaturitate scolara-generata de particularitatile
ritmului general de dezvoltare-desi poate accelera ,,normalizarea’’ copilului,nu
este neaparat necesara.Amanarea scolarizarii cu un an,rezolva de cele mai multe
ori dificultatile adaptive ale copilului.

Un alt tip de imaturitate scolara este cel al personalitatii dizarmonice, ea

rezulta din dezvoltarea inegala a diferitelor sectoare ale personalitatIntalnim in
mod frecvent copii care, desi din punct de vedere intelectual ar fi capabili sa faca
fata cerintelor activitatii scolare, afectiv sunt ramasi in urma de etatea lor
cronologica, ceea ce ingreuneaza integrarea lor in viata grupului scolar,
genereaza tulburari de conduita.
 La altii,incetinirea ritmului de dezvoltare este intretinuta mai ales din cauze
familiale,ca lipsa de ingrijire,de stimulare senzoriala si intelectuala.Includerea
acestor copii ,,neglijati’’ din punct de vedere educativ alaturi de cei
,,dizarmonici’’,intr-o clasa de reabilitare cu un efectiv redus,condusa de invatator
specializat in ,,scolarizarea’’ copiilor imaturi,duce de cele mai multe ori,la
recuperarea retardarilor si la echilibrarea discordantelor diagnosticate in cadrul
examinarilor psihologice.

Exista si un numar mai mic de copii care in urma microleziunilor cerebrale

paranatale,a epilepsiei,a starilor meningiale,a traumatismelor cronico-cerebrale
suferite pana la varsta de 6 ani prezinta o imaturitate scolara mai rezistenta la
influientele compensatorEi se caracterizeaza printr-o capacitate slaba de
concentrare,nedezvoltare a functiilor memoriei,fatigabilitate marita,rezistenta
scazuta la efort mintal,neliniste,impulsivitate,agresivitate,etc.Cu repercursiuni
negative asupra incadrarii in conditiile activitatii scolare si a integrarii in
colectivul clasei.Acesti imaturi scolari in varsta de 6 ani, la cativa ani dupa
intrarea lor in scoala generala, contribuie la inmultirea numarului cazurilor de
inteligenta scolara de limita.Potential, toti factorii interni si externi care
actioneaza asupra personalitatii in formare, pot determina imaturitate scolara.

In realitate, cele mai frecvente cauze ale imaturitatii scolare sunt:

-traumatismele paranatale care pot leza sistemul nervos central

-nasterea prematura asociata cu lipsa unei asistente sanitare si a ingrijirii

educative adecvate

-imbolnavirile frecvente si de lunga durata care pot deregla ritmul si directia

dezvoltarii psiho-somatice

-mediul familial neadecvat sau dezinteresat in pregatirea copilului pentru scoala

etc.Desigur, in primul rand actiunea combinata a mai multor cauze determina
starea de imaturitate scolara, care frecvent este multicauzala.In aceste cazuri, in
vederea stabilirii programei si a procedeelor optime de recuperare se cere
identificarea, in masura posibila, a factorului cauzal dominant.

Succesul sau insuccesul scolar poate fi prevazut cu o oarecare probabilitate prin

studierea ,,maturizarii’’ sale bio-psiho-sociale pentru activitatea
scolara,maturitatea scolara,avand un caracter complex,presupune si o examinare
complexa,realizabila printr-o munca de echipa.

Cunoasterea gradului de dezvoltare a abilitatii copilului de a face fata exigentelor

scolare rezulta din confruntarea,generalizarea si sintetizarea datelor
medicale,psihopedagogice,adunate de specialistii in cauza.Este inacceptata
constituirea diagnosticului de ,,imaturitate scolara’’ prin alaturarea mecanica a
fenomenelor si a trasaturilor observate si diagnosticate.In examinarea gradului de
maturitate scolara nu se face inventarul unor aptitudini izolate,ci se urmareste
starea actuala,nivelul de dezvoltare a intregii personalitati.Nici o sarcina scolara
nu poate fi realizata fara,rezistenta la efort,aptitudini intelectuale,capacitatea de a
inhiba comportamente primare,fara un minimum de autoreglare si de integrare in
relatii interpersonale verticale (elev-profesor) si orizontale (elev-elev).De aici
reiese ca stabilirea gradului de maturitate scolara vizeaza explorarea intregii
personalitati a copilului.Formularea diagnosticului urmareste sa constate,alaturi
de natura relatiilor copilului in raport cu activitatea scolara,si
potentialitatile,adica educabilitatea candidatului la scolarizare.

3. Handicapuri psihice

Handicapurile psihice sunt descrise in literatura de specialitate sub diferite

forme.Caracteristica principala a handicapurilor psihice la copii consta in
constituirea personalitatii dizarmonice care in perioadele preadolescentei si
adolescentei se afirma cu pregnanta.

Printre cele mai frecvente handicapuri psihice se numara:

1) Fenomenele astenice

Acestea sunt de mai multe forme:

a) de natura cerebrala

b) de natura somatogena

c) de natura psihogena

In toate aceste forme are loc o modificare a activitatii intelectuale pe fondul

intelectului normal.Aceasta se datoreste faptului ca se produce un consum nervos
rapid si epuizant care duce la instalarea oboselii si la scaderea randamentului in
activitate: scade capacitatea de concentrare si posibilitatea de a indeplini sarcini
ce presupun un efort maxim din partea atentiei.

Aceste trairi in plan intern se manifesta in planul comportamental

prin:anxietate,neliniste,inscibilitate,cefale,tulburari de somn,cresterea
excitabilitatii motorii,inhibitiei,apatie,slaba vointa,scaderea apetitului pentru
activitate.
 Aparitia starilor de astenie se datoreste transformarilor de la nivelul S.N.C.a
bolilor somatice,a bolilor infecto-contagioase din copilarie si a unor conflicte
psihologice,stari familiale aparute in familie sau an scoala.

2) Handicapuri cu caracter reactiv

Se manifesta prin:

-instalarea unor inhibitii sau excitatii in plan motor sau verbal cu elemente de
mutism electiv sau tulburari de ritm a unor fobii si stari anxioase,

-prin aparitia inconstinentei urinare,

-a tulburarilor de cunostinta sub forma crepusculara, si in situatii mai grave,

-prin, tulburari in sfera emotiv- afectiva.

De cele mai multe ori tulburarile din sfera emotiv-valitionala se datoresc

unor greseli educative din familie,gradinita si scoala.Astfel prezenta copilului la
unele neantelegeri dintre parinti,asistarea la un comportament iritabil al acestora
imprima agitatie,neliniste si o teama care tinde sa devina permanenta si in alte
imprejurari.In aceste situatii se manifesta si o lipsa de supraveghere,atunci vom
intelege scaderea interesului pentru invatatura ca si aparitia unor stari
dezorganizate pe un fond de incapatanare ,negativism si nesupunere.

Intr-o situatie similara se gasesc si:copii ai caror parinti se manifesta

supraautoritari pentru ca le anihileaza spiritul de initiativa si dezvoltarea unor
deprinderi de activitate independenta,conflictele provocate in gradinite,scoli prin
atitudini neintelegatoare,rigide,o tratare nediferentiata si fara a tine seama de
particularitatile psihoindividuale ale copiilor de catre cadrele didactice.

Forme mai grave de handicapuri psihice se intalnesc la copii psihopati.

3) Psihopatiile

Psihopatiile se pot datora ereditatii: proveniti din familii in care se gasesc

antecedente ale maladiilor psihice.Dar accentul cel mai mare se pune pe factorii
externi: bolile infectioase ale mamei, tulburari endocrine, sifilisul, alcoolismul
etc.traumatismele, infectiile creierului ce influienteaza dezvoltarea copilului.

Psihopatia nu este o boala, dar dezvolta comportamente bazate, fie pe

inpulsivitate, incapatanare, supraapreciere, egocentrism,fie pe succeptibilitate,
inertie, automultumire, hiperemotivitate etc.
In functie de natura cauzei care le determina, manifestarile psihopatice sunt de
mai multe feluri:

a)Psihopatie organica.

Este determinata de insuficienta sistemelor subcorticale,ceea ce influienteaza

profund comportamentul copilului.Copii respectivi nu sunt capabili in toate
situatiile sa adopte atitudini diferentiate fata de persoanele din jurul lor,prezinta
instabilitati si se adpteaza mai greu in colectivitate.Intelectul copiilor cu
psihopatie organica nu este afectat,evolutia sa este normala,randamentul scolar
nu este intotdeauna pe masura posibilitatilor.Acesta este pentru faptul ca ei nu
reusesc sa se concentreze suficient,nu duc activitatea pana la capat din cauza
instabilitatii si adopta decizii pripite care se traduc in comportamente ce vin in
dezacord cu cerintele colectivului.

b) Psihopatia epileptoida sau constitutionala

Favorizeaza instalarea unor trasaturi negative de personalitate,printre care

cele mai evidente sunt:labilitatea afectiva,caracterul impetuos a manifestarilor
emotionale,centrate pe un anumit sentiment si persistenta acestuia,nemultumirea
fata de persoanele din jur si atitudinea de negare a valorilor.La copii cu
psihopatie epileptoida apar frecvent tulburari la nivelul sistemului vascular si
vegetativ,aceasta accentuiaza iritabilitatea fixata deja si determina
comportamente aberante evidente.Printre acestea merita sa fie mentionat
caracterul pronuntat al vointei si capacitatea de a se antrena in activitati ce
presupun perseverenta si solicita un efort sporit din partea subiectului,rabdarea
cu care se indeplinesc activitatile date,etc.

c) Psihopatie schizoida

Apare pe baza ereditatii patologice.Majoritatea acestor copii sunt introvertiti

si taiesc profund atitudinea,altora fata de ei.Din punct de vedere intelectual sunt
normal dezvoltati si chiar se constata un ritm rapid al evolutiei mentale.Exista si
o alta categorie de copii si tineri la care apar manifestari isterice care se reflecta
in personalitate si comportament.Astfel,acestia sunt
capriciosi,neascultatori,neintelegatori fata de cei din
jur,certareti,plangareti,preocupati de propriile lor actiuni si trairi,egoisti in
sentimente si lipsiti de sensibilitate fata de trasaturile altora.

4) Handicapuri psihice provocate de deprivarea afeciva

Deprivarea afectiva influienteaza negativ nu numai dezvoltarea

personalitatii si comportamentul copilului dar si evolutia intelectuala a acestuia.
 Handicapurile psihice ce apar ca efect al deprivarii afective se manifesta
prin:

-irascibilitate

-negativism

-inversiune comportamentala

-slaba cooperare cu cei din jur

-lipsa de sensibilitate.

Specialistii evidentiaza o serie de carente in structura personalitatii copilului

ca urmare a neintelegerilor dintre parinti,a infidelitatii,a abandonului,a
divortului,a concubinajului,etc.si constituirea unor familii de vaduvi la care se
adauga copii din noul cuplu poate constitui factor negativ ce influienteaza
comportamentul.Ca urmare,apar fenomene de
inadaptare,negativism,obraznicie,irascibilitate etc.

5) Inteligenta scolara de limita

Acei elevi slabi la limba romana,la matematica si la alte obiecte importante

care realizeaza doar de nota 5,sunt declarati ,,oficial’’ cu reusita de limita.Cand
un elev in conditii-externe (metodele de predare,maestria pedagogica a
profesorului,familia,etc.) si interne nonintelectuale
(motivatia,perseverenta,puterea de munca,etc.)-optime,dar obisnuite,face fata
sarcinilr scolare numai la limita inferioara a exigentelor,presupunem ca are
inteligenta scolara de granita.Inteligenta scolara de limita,exprimand gradul de
adaptibilitate scolara,nu poate fi studiata in mod abstract si izolat,ci doar in
contextul interactiunilor dintre ,,sarcina-personalitate-reusita’’,pe de o parte,si al
campului motivational generat de intreaga situatie scolara,pe de alta parte,pe
fondul caruia se desfasoara activitatea principala a elevului-invatarea.

Elevii care fac fata sistemului de cerinte specifice pentru nivelul lor de
scolarizare pot fi considerati normali sub aspectul dezvoltarii psihice,ceea ce
inseamna ca cei cu inteligenta scolara normala prezinta,in general,o tendinta spre
reusita scolara.Exista elevi care,pe masura cresterii complexitatii si dificultatii
cerintelor externe-trecerii de la o clasa la alta-se adapteaza din ce in ce mai
ineficient situatiilor scolare.La intalnirea acestor tendinte opuse de reusita si de
nereusita care poate avea loc la orice varsta si in orice clasa,in orice domeniu de
activitate si la orice obiect de invatamant,se contureaza categoria elevilor care
rezolva sarcinile intelectuale doar partial si la un nivel inferior fata de majoritatea
colegilor de aceiasi etate cronologica.Acest grup de elevi reprezinta categoria
elevilor cu inteligenta scolara de limita sau de granita,ei se adapteaza doar la
limita inferioara al cerintelor activitatii scolare.

Unii elevi rezolva problemele,sarcinile scolare pana la un anumit nivel de

complexitate si de abstractizare.Peste acest nivel reprezinta in mod sistematic
insuccese scolare.Exista un prag al adaptibilitatii scolare,dincolo de care
prestatiile intelectuale ale acestor elevi se situeaza sub nivelul
cerintelor.Dincoace de pragul amintit se intind activitatile scolare accesibile
elevului,fata de care el poate prezenta o atitudine pozitiva.Dincolo de pragul
amintit se situeaza sarcinile scolare inaccesibile potentialitatilor intelectuale ale
elevului,fata de care-datorita sentimentului insuccesului si a trebuintei de
aparare,de a evita pedeapsa si inferioritatea-el prezinta in mod frecvent o
atitudine negativa.Pragul de transformare a sarcinii,din accesibila in inaccesibila
implica deci schimbarea atitudinii elevului fata de activitatea scolara.Se intampla
ca la acest prag el sa abandoneze in mod brusc efortul.Elevul care in situatiile
problematice prevede insuccesul sau simte o stare de teama-manifestari frecvente
la cei cu inteligenta scolara de limita-greu isi poate organiza energiile emotionale
necesare realizarii cu succes a activitatii scolare.Teama insotita de nesiguranta
afectiva,influienteaza negativ inteligenta scolara de limita provocand frecvent
inhibitia scolara.In procesul de invatamant nevoile emotionale ale elevilor cu
inteligenta scolara de limita nu sunt sadisfacute in mod adecvat.

Repertoriul si complexitatea activitatii scolare se schimba pararel cu

inaintarea copilului in varsta si in clasa,ceea ce determina
modificarea,diferentierea structurii inteligentei scolare,respectiv a inteligentei
scolare de limita.Astfel,la varsta scolara mijlocie si mare,inteligenta scolara de
limita se manifesta in multiple simtome fata de varsta scolara mica.Intre 11-
12/14-15 ani,inteligenta scolara de limita se recunoaste mai usor si mai exact
datorita inmultirii cailor de realizare si de manifestare a potentialitatilor
intelectuale.

Simtomele inteligentei scolare de limita prezinta cateva aspecte constante,

ca:

-inteligenta generala fluida saraca

-aptitudine verbala nedezvoltata

-capacitate modesta de invatare

-tulburari afectiv motivationale

-factor de integrare si organizare slab reprezentat

-oscilatii progresive in performantele intelectuale.

6) Inteligenta scolara sub limita sau debilitatea mintala.

Unii elevi nu sunt capabili sa faca fata programelor instructiv-educative din

scoala obligatorie nici chiar in conditii optime de organizare si de desfasurare a
procesului de invatamant.Avand o inteligenta scolara nedezvoltata ei nu pot
indeplini cerintele activitatii scolare specifice clasei pe care o
urmeaza.Astfel,elevul din clasa a doua ,care in conditii optime de motivatie si de
conducere a activitatii scolare nu poate rezolva corect decat probleme scolare
caracteristice clasei intai,dispune de o inteligenta scolara sub limita.El nu poate
tine pasul cu majoritatea elevilor,esueaza,persista in insuccese scolare.Insuccesul
lui exprima mai degraba dezvoltarea sub limita a inteligentei scolare decat lipsa
acesteia.Desigur,elevii din aceasta categorie fiind de cele mai multe ori deficienti
mintali,trebuie sa fie transferati in scoala ajutatoare.Debilii mintal trebuie
diferentiati de elevii cu inteligenta scolara de limita,cu care aparent se aseamana
destul de mult.

Elevii cu inteligenta scolara sub limita se adapteaza bine la cerintele scolii

speciale,precum si la exigentele activitatilor practice,de
legatorie,tamplarie,bucatarie,etc.In activitatile cu caracter diferit fata de cel al
activitatii din scoala generala,inteligenta lor poate sa nu mai fie limita
cerintelor.Exemplu:Tinerii care prezinta debilitate mintala,in unele situatii
sociale se pot comporta asemenea normalilor.

Deficienta mintala indica o scadere sau o diminuare de un anumit grad a

functiilor cognitive (intelecuale) fapt care duce la o reducere semnificativa a
competentei sociale a celui in cauza.Activitatea intelectuala generala se masoara
printr-un coeficient de inteligenta (Q.I.) stabilit prin evaluarea rezultatelor
obtinute in urma aplicarii unui sau mai multor teste de inteligenta
standardizate,administrate individual.Luindu-se in considerare acest criteriu de
inteligenta,deficienta mintala desemneaza toate acele forme de activitate
intelectuala generala situate semnificativ sub medie (Q.I. de aproximativ 70 sau
sub 70)

Conform clasificarii exista:

a)Retardare mintala usoara (debilitate mintala).Este corespunzatoare unui Q.I.

cuprins intre 50-55 si 70.Acest nivel reprezinta cel mai larg segment al retardarii
mintale (aproximativ 85%) si este echivalent cu ceea ce se numeste din punct de
vedere pedagogic ,,categoria educabililor’’

Acesti deficienti reusesc sa invete limbajul scris si pot sa realizeze o

instructie scolara corespunzatoare nivelului primelor 4 clase elementare insa cu
un ritm mult mai lent in raport cu cei normali.Sunt capabili sa invete o meserie
simpla,pot sa-si castige total sau partial mijloacele necesare traiului,pot sa se
autoconduca,de aceea sunt recuperabili.Atentia spontana uneori foarte
vie,impiedica pe bolnav sa se concentreze asupra unei activitati,insa alteori,ea se
poate apropia cel putin aparent de normal,memoria in majoritatea cazurilor nu se
modifica evident ci din contra dezvoltarea ei mai buna suplineste insuficientele
gandirii (cazuri de calculatori geniali).

Gandirea ramane incomplet dezvoltata,pastrand un caracter concret,bolnavii

raman ancorati in experienta obisnuita,nu reusesc sa depaseasca concretul
senzorial,sa ajunga la stadiul de notiuni abstracte.De aceea ei nu pot sa
deosebeasca esentialul de neesential,generalul de particular,concretul de
abstract,nu pot elabora judecati si rationamente decat in forme simple.

Debilii mintal reusesc sa asimileze cunostinte privind structurile

spatiale,marimile,formele,cantitatile,datorita aspectului static,concret al acestora
in timp ce structurile temporale cu aspectul lor dinamic,abstract,le raman in mare
masura inaccesibile.Ei invata calculul aritmetic elementar dar nu pot sa rezolve
problemele,deoarece acestea implica un grad de abstractizare.Debilii pot sa
invete unele meserii simple si sa se incadreze in munci simple,pot realiza mariaje
dar au dificultati in mentinerea lor,datorita instabilitatii
motorii,afective,capacitatii reduse de stapanire a impulsurilor.

Mamele debile nu au suficienta maturitate pentru a-si educa

copilul.Tulburarile de comportament au o frecventa crescuta fata de copii cu
intelect normal.

Ca acte medico legale, inafara furturilor se mai descriu crime impulsive sau
de razbunare, tentative de viol, incendieri, legate de tensiuni emotionale negative
cumulate.

b)Retardare mintala moderata (de nivel mediu).-imbecilitatea.Aceasta retardare

mintala corespunde unui Q.I. cuprins intre 20-49 si cuprinde aproximativ 10%
din intreaga populatie cu retard mintal.

Imbecilii reusesc sa-si insuseasca limbajul vorbit (dar nu si pe cel scris),insa

acesta este insuficient dezvoltat,limitat la gandirea afectiv-concreta cu sintaxa
simplificata si dislalii frecvente.Poseda capacitate de autoprotectie fata de
pericolele fizice imediate,insa nu pot sa se autoconduca in viata sociala,avand
nevoie de supraveghere din partea familiei si societatPot invata sa mearga si pot
sa achizitioneze unele deprinderi motorii,isi insusesc partial limbajul,invata
denumirea actiunilor si obiectelor.Cateodata datorita memoriei mecanice
surprinzatoare chiar extrem de vii,retin expresii intregi dar pe care le folosesc in
situatii nepotrivite.Cuvintele sunt pronuntate defectuos datorita dislaliilor si
disartriilor.Atentia spontana este de regula vie,memoria uneori diminuata,uneori
hipertrofiata,exceptionala.Astfel au fost descrisi ,,calculatorii geniali’’ sau
,,calendaristici’’,copii imbecili care retin siruri intregi de cifre puteau sa relateze
cu exactitate date de nastere a oricarui locuitor din sat,realizeaza calcule cu
numere de peste 6-7 cifre fara eroare,etc.

Nu pot fi scolarizati,afectivitatea lor este labila,simt nevoia

mangaierii,protectiei,expresia lor emotionala e vie,sunt usor excitabili dar se
potolesc repede,sunt orgoliosi,le place sa fie laudati.In formele asociate cu
epilepsie apar crize cu acte agresive.Pot comite acte medico-
legale,crime,agresiuni sexuale,furturi toate acestea purtand pecetea lipsei de
judecata.

Imbecilii pot fi educati sa se alimenteze singuri,sa invete deprinderi

elementare de igiena,pot efectua unele munci simple (sa ude florile,sa ingrijeasca
gradina,de animalele din curte,etc.) sau chiar unele operatii stereotipe in ateliere
protejate.Sunt considerati partial recuperabili insa nefiind in stare sa se
autoconduca,raman dependenti social.

d)Retardare mintala (severa)-idiotie.Reprezinta forma cea mai profunda de

deficienta.Corespunde unui Q.I.10-19 si desemneaza aproximativ 1-2% din
totalul populatiei deficiente mintal.Varsta mintala este cea corespunzatoare
varstei de 2 ani,ca atare ei nu reusesc sa-si insuseasca limbajul vorbit si scris,nu
sunt capabili sa se fereasca de pericolele care le ameninta viata,nu sunt capabili
sa se autoconduca si sunt periculosi pentru ei insusi si pentru cei din jur.Sunt in
consecinta complet irecuperabili,ramanand dependenti fata de cei din jur toata
viata.Dezvoltarea psihomotorie este foarte deficitara,de obicei nu reusesc sa
achizitioneze mersul,ramanand imobilizati la pat.

Activitatea lor este dezordonata,lipsita de scop,fie stau in pat indiferenti

balansandu-se ritmic,fie devin agitati fara motiv,se autolovesc sau comit acte
agresive.Instinctele sunt exagerate,bolnavii au bulimie,mananca si beau
orice,chiar propriile excremente iar la pubertate se masturbeaza fara jena.

Prezinta diverse tulburari neurologice: hemiplegii, diplegii, tetraplegii sau

pareze, tulburari spastice, epilepsie.

Idiotii necesita ingrijiri deosebite,o buna parte dintre ei sunt dresati sa-si
castige controlul sfincterian si sa se alimenteze singuri,in conditiile unei educatii
specializate efectuata in institutii de profil de tip camin spital.Posibilitatile
psihologice ale acestor persoane sunt foarte limitate.Comportamentul este un
reflex impulsiv,singurele acte invatate sunt mersul,masticatia si unele gesturi
simple.
Factorii care au la baza retardarea mintala:

a) factori socioculturali

Exista familii, comunitati foarte putin integrate in circuitul socio-economic

si cultural.Familiile deprivate cultural se afla in zonele marginale ale vietii
sociale (alcoolici, neintegrati in munca ce traiesc din expediente, coruptie,
dezordini sexuale etc.)Acestia se intalnesc in zonele periferice ale marilor orase,
locuiesc in conditii insalubre sau in asezari neintegrate in circuitul socio-cultural
activ.Aici exista cam 10-30% din copii de scoala primara cu debilitate mintala

Se considera ca parintii debili mintal, tind sa perpetueze conditii de

deprivare culturala, fiind refractari de influiente culturale.Din acest motiv,
potentialul psihic al copiilor nu este antrenant.In cazul pseudodebilitatii sau al
debilitatii functionale se pot face recuperari spectaculoase.

Pseudodebilitatea este influientata si de alti factori conjugati mai mult sau

mai putin cu cei de deprivare culturala.

Dintre acestia se pot enumera:

-deprivarea afectiva in copilaria timpurie

-nivelul scazut al mediului comunicational verbal

-tulburari emotionale severe (socuri emotionale)

b) factori cromozomiali genetici

Aici este vorba fie de o ereditare saraca, fie de mutatii de gene.Debilitatea

mintala poate avea la baza fie o anomalie genetica (au fost identificate peste
1800 de boli genetice), fie o mutatie genetica, o poligenie sau cauze necunoscute.

c) dezordini biochimice si metabolice

Sunt in formele de debilitate mintala severa si profunda.Exista circa 25 de

boli rare metabolice in care se exprima deficit al metabolismului lipidelor,
carbohidrantilor, proteinelor (fenilcetoneria, diabetul etc.)

d) infectiile virale prenatale,perinatale si postnatale.Acestea sunt transmise prin

organismul matern (rubeola) in primele opt saptamani dupa
conceptie,sifilisul,citomegalia,meningitele,encefalopatiile constitue de
asemenea,factori implicati in debilitatea mintala.

e) agenti toxici.
 Acestia sunt transmisi prin organismul matern purtator si sunt intoxicari
medicamentoase, incompatibilitati sanguine, ser antitetanic

f) traumatisme fizice

Travaliul lung in timpul nasterii implicat in combinatii de pozitii

defectuoase la nastere, folosirea neadecvata a forcepsului, anoxie prelungita
(lipsa de oxigen in timpul nasterii)

g) radiatiile

Acestea provoaca mutatii genetice, anomalii cromozomiale ca si tulburari de

dezvoltare a embrionului (numeroase anomalii s-au observat la persoanele
iradiate la Herosima si Nagasaki)

h) tumorile cerebrale,neoplasmul,acefalia

Efectele acestor factori sunt numeroase,se exprima pe linia debilitatii

mintale prin:nestructurare a maturatiei mintale si fizice in perioadele de crestere
si formare a organismului in copilarie,inabilitati de a structura conduite sociale si
ocupationale profesionale,gandire deficitara,incapacitati in rezolvarea de
probleme si capacitati reduse de insusire de strategii de invatare,deficitul de
comunicare (vorbire nedezvoltata,neinteligibila),tulburari de afectivitate,de
dezvoltare a sociabilitatii,ale caracterului,etc.

Deficientii de intelect cuprinsi sub denumirea de debili mintal sau debilitate

usoara si moderata sunt scolarizati in scolile speciale ajutatoare si scoli speciale
profesionale.Aceasta categorie de copii nu este usor de depistat la prima vedere
in lipsa probelor psihologice adecvate.In perioada copilariei mici, deosebirile
dintre normal si handicapat sunt neinsemnate, mai cu seama cand lipsesc unele
anomalii fizice particulare.

In procesul instructiv-educativ diferentele dintre normali si handicapati

devin notabile nu numai din perspectiva randamentului scolar, dar si din ceea a
asimilarii si reproducerii cunostintelor

Odata cu inaintarea in varsta, aceste diferente se accentueaza tot mai mult.In

plus intervin si alte fenomene cum ar fi: tulburarile de limbaj si cele de
comportament.

Exista o categorie aparte de copii care manifesta intarzieri temporare in

dezvoltarea psihica ce se reflecteaza nemijlocit in randamentul la
invatatura.Principala caracteristica al acestora este infantilismul manifestat in
evolutia proceselor psihice ca si in particularitatile psihofizice.Cauzele sunt
diverse si cateodata par lipsite de importanta.De pilda,tulburarile de nutritie din
perioada sarcinii,traumatismele perinatale sau asfixiile pot da nastere la unele
insuficiente in dezvoltarea generala a copilului.

Manifestarile comportamentale ale acestor copii sunt asemanatoare cu ale

celor de varsta mai mica ,circa 1-2 ani.In fata sarcinilor scolare ei intampina
dificultati de intelegere si asimilare a cunostintelor la nivelul cerintelor
programei scolare pentru varsta respectiva.Din aceste motive interesul pentru
activitatea instructiva este scazut iar in activitate se poate manifesta o
fatigabilitate accentuata.Cu aceasta categorie de scolari este necesar sa se
desfasoare o munca pedagogica intensa,lectiile sa fie mai variate si cu un
continut emotional mai bogat.

Pentru astfel de copii este indicata amanarea scolarizarii cu circa un an si

desfasurarea unei activitati individualizate, pentru a facilita integrarea cat mai
rapida in colectiv.

7) Hiperexcitabilitatea sau irascibilitatea

Aceasta sta la baza crizelor impulsive si a reactiilor de abandon de tot

felul,inclusiv a celui scolar.Hiperexcitabilitatea este intalnita ,indeosebi,la
persoanele hiperemotive,care prezinta tendinta de a reactiona intens si
disproportionat,sub raport emotiv,la evenimentele curente.Orice schimbare este
puternic resimtita de individul hiperemotiv,chiar si o contrariere minora poate
provoca reactii emotionale puternice (indignare,furie,crize,plans etc.)

Excitabilitatea emotionala crescuta ii fac pe elevii in cauza sa fie irascibili,

sa acorde situatiilor si evenimentelor scolare curente valente afective exagerate,
punandu-se in situatii de neancredere sau de conflict deschis cu profesorii si cu
colegii de clasa

8) Instabilitatea psihomotorie si emotionala

Orice efort intelectual sau fizic presupune un grad de activare

psihofiziologica, adica, o stare de pregatire, de ,,a fi gata” pentru
actiune.Modificarile pozitive sau negative ale nivelului de activare a elevului,isi
pun amprenta asupra eficientei actiunilor educative.Intre atentie si activare exista
relatii stranse,iar fara un anumit grad de stabilitate a orientarii si a concentrarii
selective-fara un minim de atentie-procesele psihice implicate in activitate nu se
pot desfasura.

Desigur, la randul ei, activitatea este aceea care antreneaza atentia,

ameliorandu-i treptat calitatile (capacitatea de concentrare, selectivitatea,
mobilitatea-stabilitatea)
 Neatentia elevului poate avea conditii foarte variate,dar una dintre cele mai
frapante si mai frecvente este instabilitatea psihomotorie si
emotionala.Instabilitatea psihomotorie este una dintre tulburarile mai grave ale
functionalitatii si organizarii psihomotricitatii,care poate determina forma cea
mai banala a inadaptarii scolare.Excitabilitatea marita,turbulenta,incapacitatea de
concentrare,dezechilibrul,tendintele colerice,brutalitatea,impulsivitatea sunt
simtomele variate ale instabilitat

Tipuri de instabilitate:

1. Retardarea maturizarii motorii sau tulburarile motorii legate de sechele

encifalopatice

2. Hiperemotivitatea si labilitatea emotionala care pot duce la anxietate,

trasaturile colerice care pot genera o inadaptare scolara; instabilitatea asociata cu
minciuna si fuga, cu lene scolara si cu tendinte opozante care prevestesc
predelicventa.

3. Instabilitatea familiala generata de erorile educatiei parintesti

4. Instabilitatea parintilor, in special nervozitatea mamei, poate avea efecte

negative asupra starii de echilibru a copilului, care trebuie sa faca fata neancetat
fluctuatiilor emotionale ale parintilor, ale educatorilor sai.

5. Instabilitatea caminului familial constitue frecvent cauza instabilitatii

copilului.

Elevul instabil atrage rapid atentia profesorilor prin unele din urmatoarele
manifestari:

-agitatie continua si incoerenta (paraseste banca, trece brusc de la o activitate la

alta, deranjeaza lectiaetc.),

-abundenta de miscari,

-prezenta miscarilor parazite,

-lipsa de cursivitate a miscarilor,

-nevoie permanenta de activitate caracterizata prin lipsa de sens si de orientare

precisa,

-nestapanire,

-impulsivitate si labilitate a comportamentului,

-incapacitate de a-si inhiba nevoia de activitate,

-inhibitie conditionata subdezvoltata,

-deficiente de concentrare si de mobilizare a unui efort durabil,

-capacitate redusa de munca si o motivatie insuficienta pentru aceasta,

-labilitate a sentimentelor, a gandirii si a activitatii,

-comportament foarte dependent de situatiile de moment ale mediului etc

Formele de instabilitate nu antreneaza in mod necesar un esec

scolar.Pericolul inadaptarii scolare apare mai ales la acei elevi care, in ciuda
interesului real pentru activitatea scolara, nu-si pot fixa atentia o perioada mai
indelungata de timp.

Integrarea defectuoasa si incompleta a elevului in sarcina genereaza

neatentie,favorizata de anumite impulsuri de moment neintegrate in structura
eului.Pedepsele administrate in scop de atentionare,constrangerea elevului
instabil pentru a-l face mai atent determina de cele mai multe ori,o opozitie
deschisa a copilului fata de educator.Aceasta sporeste neatentia elevului in
activitatea scolara.In schimb,copilul instabil reuseste sa se concentreze mai usor
asupra unei activitati placute a carei desfasurare cere doar un minimum de
vointa.

Canalizarea surplusului de energie spre o activitate organizata, cu sens si cu

scop lichidarea conflictelor interioare ale copilului, ambianta familiala si scolara
calma, permit intr-o mare masura, reducerea sau chiar lichidarea instabilitat

Evolutia copilului instabil, sub influenta activitatii de reducere, este functia

interactiunii factorilor constitutionali (biotipologici si temperamentali) cu cei
situationali (familiali si scolari).

Comportamentul copilului instabil, fiind foarte dependent de mediu, poate

deveni mai stabil si mai organizat intr-o ambianta educativa linistitoare

Un instabil emotiv prezinta comparativ cu persoanele echilibrate, o

capacitate mai redusa de adaptare la mediu.Adaptibilitatea poate sa fie cu atat
mai scazuta cu cat instabilitatea sa emotiva este mai pronuntata si cu cat cerintele
mediului sunt mai complexe, mai nuantate si mai pretentioase.

Elevul instabil caracterizat uneori si prin discontinuitate si agitatie

psihomotorie, isi desfasoara activitatea cu mari intermitente si greu se poate
concentra asupra ei.Fluctuatiile suparatoare ale atentiei se considera a fi
simtomul major a instabilitatAceste trasaturi sunt manifestarile unei fragilitati,
iritabilitati a sistemului nervos central.El este mereu in cautarea unor senzatii noi
inedite.

Intr-un anumit grad instabilitatea este normala mai ales la copii mici,dar sub
influenta varstei si a educatiei,ea se reduce in mod treptat,in functie de
temperamentul fiecaruia.In unele cazuri instabilitatea se mentine intr-o forma
deranjanta pentru buna desfasurare a activitatii scolare.Socurile emotionale
repetate,suferinte de copil in familie (parinti despartiti,alcoolici,etc.)
favorizeaza ,,prelungirea’’ sau chiar accentuarea instabilitatii infantile.In
randurile elevilor cu insuccese scolare intalnim frecvent cazuri de instabilitate.

9) Anxietatea

Experienta arata ca o parte din copii sufera mai mult sau mai putin evident si
intens,o perioada variabila de timp,de una sau mai multe fobii-reactii de teama-
care in general,dispar de la sine.Dar uneori,in conditii educative neadecvate
(parinti anxiosi,tati prea autoritari,rai camarazi de joaca,profesori duri,etc.) teama
copilului se poate transforma intr-o trasatura durabila de personalitate care se
numeste anxietate.

Anxietatea la varsta scolara este favorizata de anumite atitudini educative,

practicate de parinti in perioadele premergatoare scolarizarii copilului.In
consecinta, copilul ajunge sa reduca la minimum aprecierea despre sine,
constiinta valorii proprNu este fara semnificatie nici faptul ca anxietatea apare
mai frecvent la acele persoane al caror nivel de aspiratie si al caror nevoi de
autorealizare intampina diferite obstacole.

Devenita trasatura de personalitate,anxietatea duce,intr-o masura mai mica

sau mai mare,la blocajul fortelor psihice si al mecanismelor prin care se
realizeaza performantele scolare.Elevul anxios,se raporteaza specific la realitate
si la propria persoana,relatiile lui se caracterizeaza printr-o teama constanta si
nemotivata,care este inexplicabile prin conditii obiective:de asemenea el traieste
pe plan subiectiv sarcinile scolare ca situatii foarte dificile,anticipeaza numai
esec in actiunile sale si,in consecinta,devine retras,avand o nevoie si o capacitate
mai redusa de realizare.

Datorita fricii, elevul anticipeaza de regula o nesiguranta, un pericol, o

fustrare posibila, deci o emotie negativa.
 Aceasta a jucat un rol decisiv in supravietuirea si in devenirea omului, mai
ales in perioadele timpurii ale autogenezei, cand specia umana, nefiind suficient
de evoluata, nu putea stapani numeroasele pericole care o pandeau.Sub influienta
fricii intense conduita se dezorganizeaza.

Examinarea orala la lectie,este,de exemplu,o situatie periculoasa pentru

elevul nepregatit.Teama elevului se intensifica pe masura cresterii probabilitatii
de a fi provocat la raspuns.Sub influenta reflectarii subiective a primejdiei-
sentimentul de frica-elevul ar prefera sa evadeze,dar fuga,actiunea la care il
indeamna frica,nu se poate produce in fapt.Esenta fricii consta in subiectivizarea
situatiei periculoase,iar caracterul negativ al fricii provine din anticiparea
nereusitei activitatii,la al carei realizare indeamna tocmai emotia.Daca situatia
este mai putin periculoasa pentru elev,daca probabilitatea reusitei este
mare,atunci ea nu declanseaza frica,ci o emotie pozitiva,sub influenta caruia nu
apare tendinta de a evita,ci,dimpotriva,de a se apropia de situatia
respectiva.Acesta este cazul elevului bine pregatit pentru lectie,care isi asteapta
cu nerabdare,sub influienta emotiei pozitive,randul la raspuns.Frica este
rezultatul asocierii,adica al conditionar

Anxietatea scolara cuprinde acele manifestari de frica ce vizeaza activitatea

scolara a elevului-frica de esec, de control, de examene, de repetarea clasei etc.
Si implicit frica de sanctiuni, care se aplica dupa o nota rea, dupa un insucces si
frica fata de autoritatile scolare si de profesori.Astfel definita, fobia scolara este
traita mai ales de acei elevi care inregistreaza insuccese scolare.

Exista elevi care datorita fobiei scolare,prezinta o pseudodebilitate mintala

accentuata.Examinarile psihologice evidentiaza cu certitudine ca acesti copii,nu
prezinta debilitate mintala autentica.Ei sunt mai degraba incapabili sa-si
mobilizeze si utilizeze posibilitatile intelectuale.,,Inhibitia scolara’’-adica
blocarea inteligentei scolare-este o reactie inadaptata a elevului,generata de
nesiguranta afectiva.Aceasta din urma exercita o puternica influienta negativa
asupra eficientei intelectuale in adaptarea scolara.

Fobia scolara este o inhibitie anxioasa care-l poate impinge pe elev sa nu

frecventeze regulat scoala.

Copii anxiosi inventeaza subterfugii-cefalee, boala etc.-pentru a ramane

acasa.Uneori ei se duc, dar nu sunt in stare sa intre, se plimba fara rost pe strazi
sau se ascund, asteptand cu neliniste ora obisnuita a esirii de la scoala.Factorul de
anxietate determina fuga de scoala, ca un act de evitare a obiectului
fobiei.Copilul anxios se sustrage astfel de la o obligatie apasatoare

S.B.Sarson,studiind relatia dintre anxietate si reusita scolara,observa intre

ele-aproape intotdeauna-o relatie inversa:elevii cu anxietate accentuata comit un
numar mai mare de erori (reusita slaba) -in realizarea sarcinilor scolare-decat
elevii cu anxietate redusa.Aceasta sugereaza un mecanism cauzal de reciprocitate
a relatiilor anxietate-reusita.Anxietatea actioneaza diferit asupra rezultatelor
scolare,in functie de nivelul dezvoltarii inteligentei.La nivelurile extreme-de
inteligenta slaba,respectiv de inteligenta ridicata-rezultatele scolare nu difera
semnificativ la anxiosi si neanxiosi intrucat diferentele devin vizibile la
nivelurile intelectuale medii

Reducerea si inlaturarea anxietatii nu sunt posibile decat in conditiile

colaborarii dintre profesor si psiholog,care vizeaza,alaturi de restabilirea
increderii in sine a copilului,restructurarea defectuoasa parinte-copil.Sarcina
cadrului didactic consta,in primul rand,in a-l ajuta pe elevul anxios sa obtina
succese scolare,incercand astfel sa inlature neancrederea in sine a
copilului.Incercarile disperate ale unor parinti,invatatori si profesori,de a elimina
teama prin masuri severe si pedepse sunt sortite esecului.Elevii anxiosi trebuie
incurajati cu multa caldura si condusi cu rabdare,prin sentimentul succesului,la
sentimentul de siguranta.Educarea lor trebuie sa fie
incurajatoare,stimulativa,lipsita de orice amenintare.Metoda cea mai eficienta
consta,in relatia normala dintre parinti si copil.In cazurile mai grave psihoterapia
reprezinta un ajutor considerabil si eficient.

Anxietatea nu duce intotdeauna la retardare mintala sau la

nevroza,dimpotriva,uneori poate chiar prevesti performante superioare.

10) Tulburari de conduita

Vorbind in termeni generali,psihicul indeplineste o functie de relatie,de

echilibrare a organismului cu mediul.Trasaturile de personalitate,afectiv-
motivationale si volitiv-caracteriale,aptitudinile-care regleaza conduita-se
formeaza si se cristalizeaza in procesul interactiunilor sociale.In ansamblul
acestora un loc important il detin relatiile interpersonale.Specificul lor este de a fi
in acelasi timp psihice si sociale,adica psiho-sociale.

Deprinderile,modelele,instrumentele necesare pentru a depune o activitate

productiva,a elabora o conduita adaptiva sunt accesibile omului numai in cadrul
societatPregatirea copilului pentru viata in grup,formarea treptata a capacitatii
sale de adaptare psihosociala se realizeaza tocmai in contextul relatiilor
interpersonale.Transformarea copilului in personalitate rezida in asimilarea
modelelor de conduita,a obiceiurilor,a normelor,a valorilor si a idealurilor
sociale,prin intermediul relatiilor interpersonale,mai ales directe,stabilite la
nivelul grupului primar.

Deci,cultura este aceea care modeleaza individualitatea psihologica a

persoanei,care se obiectiveaza in actiunile,performantele,conduitele
sale.Treptat,copilul invata capacitatea de adaptare sociala.Reusita lui in acest
sens depinde atat de relatiile sale interpersonale,inerente grupului social din care
face parte (familia,prietenii,colectivul scolar) cat si de gradul de concordanta a
orientarii axiologice a colectivitatii mari si mici care,la nivelul
individului,conditioneaza formarea unui sistem de referinta al practicarii
diverselor conduite socializate.

Normele grupului sunt acelea care regleaza din exterior conduita membrilor
sai,facandu-l pe individ sa inteleaga si sa respecte nevoile obiective ale
societatDe fapt,normele sociale reflecta cerinte obiective,consfintand in acelasi
timp practici sociale realizabile care,de regula sunt respectate de oameni.Norma
sociala fiind intruchiparea unei judecati de valoare,incalcarea ei atrage dupa sine
reprobarea sociala a conduitei individuale,ceea ce intareste ferm si selectiv
modurile posibile de actiune si de comportare.

Viata este un proces continuu de adaptare multipla.Adaptarea nu este insa

linie si netulburata,intrucat insusi individul si mediul prezinta schimbari mai mult
sau mai putin rapide.Se observa,pe de o parte,o accelerare a ritmului de
transformari sociale,o crestere a dinamicii economico-sociale,a industrializarii,a
urbanizarii,dezvoltarea vertiginoasa a tehnicii si inmultirea mijloacelor de
comunicatie,etc.Pe de alta parte,se inregistreaza accelerarea ritmului de
maturizare biologica si sociala a individului,precum si cresterea permanenta a
nivelului de aspiratie in satisfacera trebuintelor individuale.Asa-numitii
,,caracteriali si inadaptati social’’,care isi exprima atitudinea fata de cerintele
mediului familial,scolar,etc.printr-o comportare ,,deviata’’-inadecvata fata de
norma-formeaza categoria elevilor cu tulburari de conduita.

Lista simtomelor, a tipurilor de tulburari de conduita la elevi este bogata si

variata.Ea cuprinde:

1. -minciuna intentionala-de aparare sau de compensare-produsa pe fondul

dezvoltat al simtului realitatii si al adevarului.

2. -furtul- premeditat, prin antrenare, prin imitatie sau din spirit de bravura,

razbunare-care la debutul lui este doar accidental si domestic, devenind apoi
habitual si extrafamilial.

3. -fuga si vagabondajul- marcheaza evitarea diverselor situatii familiale,

scolare, tensionale pentru elev sau semnaleaza o stare psihopatologica mai
complexa, in sfarsit instabilitatea psihomotorie, hiperemotivitatea, agresivitatea.

Inadaptarea sociala a elevului se manifesta in activitatea sa scolara, in

conduita, in relatiile interpersonale si in atitudinea fata de valorile grupului
familial, scolar etc.
 Randamentul scolar slab nu este un simtom al tulburarii de conduita decat in
cazul in care el nu poate fi explicat prin nici o alta deficienta obiectiva, si in
consecinta insuccesul scolar rezulta din atitudinea elevului fata de realitatile si
exigentele scolare.

,,Elevul caracterial’’ este descris,in general,in clisee negative:nu este

atent,nu se antreneaza in activitatea scolara,se gandeste numai la distractii,se lasa
usor distras in timpul lectiei si deranjeaza clasa,este instabil,nu-i place efortul,ii
lipseste angajarea in activitate,nu acorda atentie autoritatilor scolare,nu-l
intereseaza scoala.

Elevul cu tulburari de conduita este ,,dificil’’ atat pentru anturajul sau

familial,scolar,social cat si pentru el insusi.

Anamneza elevului cu tulburari de conduita este bogata in incidente: boli

grave in prima copilarie, carente afective si conflicte emotionale familiale,
carente socio-culturale si educative de natura familiala, nervozitate, instabilitate,
insadisfatii cornice etc.

Geneza si directia evolutiei tulburarilor de conduita la elevi pot fi intelese in

mod corect si complet numai in perspectiva cunoasterii interactiunilor multiple si
dinamice dintre factorii etiologici somatici (organici) psihici si socio-culturali,
care se pot combina in cele mai variate moduri, determinand diferite tipuri de
conduita deviata

Tulburarile de conduita apar frecvent pe fondul capacitatilor intelectuale

slab dezvoltate (inteligenta de limita, debilitate mintala) caracterizate si prin
criticismul redus al gandir

Scoala trebuie sa creeze conditiile necesare elevului pentru autoafirmare si

autorealizare in domeniul muncii scolare.Profesorul este chemat sa-l ajute pe
elevul cu tulburari de conduita sa priveasca obiectiv propria persoana si situatia
sociala in care se afla,sa-i ofere caile posibile si accesibile de esire din impas,sa-i
dezvolte capacitatea de colaborare,etc.Este recomandabil sa se evite ,,discursurile
moralizatoare’’ si pedepsele aspre,intrucat sentimentele morale (de rusine,de
multumire,etc.) se formeaza,cel putin in primele faze ale dezvoltarii lor, numai in
contextul activitatilor,al evenimentelor reale din viata de toate zilele.Pentru a
putea dezvolta sentimentele este necesar ca educatorul sa creeze situatii care sa
favorizeze mai intai aparitia.Situatiile organizate in mod corect genereaza
trairi,emotii morale pozitive la elev.

In cele din urma sentimentele morale se integreaza in structura caracterului

in formare,aflandu-se la baza unor atitudini stabilizate.In acelasi
timp,sentimentele determina,impreuna cu alte conditii interne (trasaturi pozitive
de vointa),mobilizarea conduitelor sociale adaptative si franarea,stapanirea
comportamentelor ,,deviate’’ fata de cerintele mediului social.

11) Oboseala la elevi: stenie-astenie.

La varsta scolara mica, inadaptarea elevilor lenti are un caracter foarte

particular, avand frecvent origine psihosomatica.Exista in cazul acestor elevi o
cronaxie defectuoasa,care poate fi constitutionala si care nu releva deloc rea-
vointa din partea elevului.Orice incercare bruscanta,venita din partea scolii sau
familiei,de a-l face pe acest elev mai rapid,poate duce la confuzii,la esec,care
agraveaza situatia tensionala a elevului.

Copilul, in pofida dorintei sale de a reusi, este in imposibilitate de a lucra

mai rapid cu o calitate si o precizie satisfacatoare.

Incetineala psihofiziologica excesiva, ritmul prea lent, pot genera, chiar si la

un copil cu posibilitati intelectuale normale, o forma specifica a nereusitei
scolare.

Lipsa de elan in activitate si in gandire, predispozitia spre ,,seriozitate,, care

creaza impresia unei deprimari permanente,la care uneori se mai adauga un
anumit grad de neputinta si incetineala,pot submina randamentul scolar.

Astenia mintala face ca elevul sa fie lipsit de vigoare si de eficienta

intelectuala.Conduitele inerte, lente, apatice, calme, adica astenice, pot fi
manifestari clinice, simtomatice ale activitatii scolare.

Activitatea scolara, ca orice forma de activitate, poate provoca oboseala,

care se traduce obiectiv printr-o scadere a capacitatii de munca, iar varietatea
mare a starilor subiective, ce i se asociaza se numeste senzatie de oboseala.Starea
de oboseala semnaleaza atingerea limitelor capacitatii de lucru a celulelor
nervoase, oboseala prevenind de fapt epuizarea rezervelor de energie ale
organismului.

Starea subiectiva de oboseala se poate instala insa,uneori si pe fondul

monotoniei care duce la saturatia psihica a elevului,la fenomenul de plictiseala si
de neatentie.Atentia este o conditie indispensabila a desfasurarii lectiei-implicit a
reusitei scolare-gradul de concentrare si intensitatea atentiei,stabilitatea si
flexibilitatea ei se schimba in functie de calitatea predarii si de rezistenta elevului
la efort.Oboseala elevului,explicabila in ultima instanta prin procese nervoase
corticale,apare drept consecinta a implicarii a functiilor psihice in activitatea
scolara.Oboseala semnaleaza uneori o dizarmonie dintre efortul investit si
performanta obtinuta.Aceasta este cazul ,,elevului tocilar’’.
 2.1. Cauze social-culturale

1. Cauzele de natura familiala

Mediul familial ocupa dupa cum se stie, un loc central in constelatia

factorilor determinanti ai evolutiei individului.

Atitudinile parintesti au consecinte durabile asupra personalitatii in

formare.Din aceasta pricina,singura atitudine valida in educarea copilului este
aceea de acceptare a lui.Ea presupune,inainte de toate,o dragoste ,,rationala’’ si
spontana fata de copil,fara slabiciuni si rasfat,o dozare optima a fustrarilor
adaptative,in raport cu trebuinta de autonomie a copilului.

Cei doi parinti, sunt la fel de implicati in educare copilului dar, detin roluri
diferite -mama- (asigura caldura afectiva) iar tatal reprezinta in primul rand
(autoritatea si universul social) -in procesul educativ familial.

Unele familii ofera un mediu cultural favorabil dezvoltarii copilului,in timp ce

altele prezinta o situatie precara sub raport material,cultural si al atmosferei de
ansamblu.Aceste familii nu pot sa asigure copilului referintele culturale
minime,necesare pentru a valorifica eficient oferta scolara existenta,mai mult
chiar,copii apartinand unor medii dezavantajate sunt educati intr-o cultura
diferita de cultura dominanta oferita de scoala,in familie ei achizitionand
valori,atitudini,stiluri de munca diferite fata de cele care conduc la succesul
scolar.Astfel de copii au toate sansele sa intre in conflict cu stilul cognitiv si
normele vehiculate de scoala,deoarece ei le vor percepe ca diferite de cele ale
mediului lor de existenta.

Starea materiala buna a familiei este un factor important al reusitei scolare,

disponibilitatile actuale existente putand sustine scolarizarea (taxe, rechizite,
imbracaminte etc.) si crearea conditiilor necesare studiilor de lunga durata.

In familiile sarace, copii opteaza pentru cicluri scolare de scurta durata si pentru
profesii solicitate imediat pe piata fortei de munca

Cauzele insuccesului de natura familiala ar putea fi:

- familiile dezorganizate in care sotii traiesc in acelasi spatiu,dar ca si cum

ar fi persoane straine,deoarece nu se inteleg si nu se respecta,unul din soti lipsind
adesea de acasa,despartirea lor fiind neoficiala,ceea ce creaza tensiuni in relatiile
cu copiii,pe unul dintre ei nemai interesandu-l problemele familiei,educatia
copiilor
 - familii dezorganizate, in care sotii s-au despartit oficial prin divort,
educatia copiilor adesea este lasata unui singur sot, al celui care i s-a incredintat
copilul minor, celalalt (fost sot) rezumandu-se de multe ori numai la darea
pensiei alimentare, iar in unele cazuri fustrand copilul si de aceasta.

- lipsa conditiilor necesare vietii (hrana, imbracaminte, incaltaminte etc.)

- lipsa conditiilor de invatatura, cum ar fi lipsa spatiului de studiu, a cartilor,

rechizitelor si chiar a linistei, datorita tensiunilor si a certurilor dintre soti

- comportarea autoritara a unor parinti fata de copiii lor, cu aplicarea de

restrictii si sanctiuni exagerate, provocatoare de inhibari si teama

- lipsa controlului unor parinti asupra activitatii scolare si acelei

extrascolare, care ii determina pe unii elevi sa nu invete, sa se ocupe de altceva,
mergand pana la vagabondaj si abandon scolar

- lipsa legaturii unor parinti cu scoala, cu profesorii, cu dirigintele ceea ce

face pe parinti sa nu cunoasca indatoriile copiilor, sa nu sprijine scoala in
indeplinirea indatoririi sale

- exigentele exagerate ale unor parinti, care cer copiilor lor rezultate la
invatatura peste posibilitatile lor reale, supraancarcandu-i cu sarcini scolare
suplimentare, cu meditatii, in deosebi, ceea ce poate sa le produca tulburari
nervoase.

- lipsa preocuparii unor parinti fata de orientarea scolara si profesionala a

copiilor lor,elevi sau directionarea fortata a copiilor lor spre anumite scoli si
profesii,care nu corespund posibilitatilor reale si dorintelor copiilor lor,aceasta
fiind o cauza a esecului scolar sau a unei realizari scolare la limita

Nu sunt de neglijat nici factorii cum ar fi:

- mutarea din clasa,

- schimbarea locuintei sau

- absenta datorata unei boli.

Chiar daca toti copii trebuie sa invete aceiasi materie, nu toti pot sa o faca
prin aceleasi metode si in acelasi moment. In plus, sistemul actual selectioneaza
copii si le hotaraste foarte devreme viitorul. Directia spre care sunt indrumati nu
este totdeauna conforma vocatiei lor
 Reusita scolara este legata statistic de nivelul cultural familial: copii
parintilor care exercita o profesiune intelectuala sau liberala sunt elevi mai buni
decat copiii comerciantilor sau functionarilor.

Mai interfereaza si conditiile socio-economice, parintii care vorbesc prost

limba romana,o familie numeroasa care este ingramadita intr-o locuinta stramta
nu usureaza conditiile de studiu . Insuccesul acestor elevi care acasa sunt
intampinati cu tipete,insulte si pedepse,oarecum permanetizate,s-ar putea explica,
in parte, prin neglijarea si chiar ignorarea de catre unii parinti a functiei educative
a familiei.

Psihicul acestor copii este traumatizat,ei isi pierd treptat increderea in fortele
proprii,devin irascibili,neastamparati,obraznici sau retrasi,timizi,anxiosi,intr-un
cuvant ,,dificili’’ din punct de vedere pedagogic.

Esecul scolar antreneaza si o retardare scolara (sa nu se asimileze retardarea

scolara cu retardarea mintala).

Examenul psihologic al copiilor proveniti dintr-o astfel de familie nu lasa

loc indoielilor asupra prezentei unei malformatii, provocate de catre parinti.Este
cu totul exceptional sa nu descoperim la acesti copii urmarile clare ale
conflictului familial, manifestat in devalorizarea eului, sentimentul de
inferioritate, de nesiguranta, in tendinte agresive sau anxioase etc.

Pe baza studierii a 150 de elevi.I.A.Nevski constata ca:in 81% din cazuri

parintii nu au nici o pregatire profesionala,in 70%,nu au studiile elementare,in
76% din cazuri comportarea si relatiile dintre ei nu sunt normale,ei fiind
betivi,batausi,imorali sau fosti infractori,iar in 90% din totalul cazurilor
studiate,parintii ori nu se ocupa de copii,ori ii educa gresit (pedepse aspre)

2.3. Cauzele de natura pedagogica

Aproape orice investigatie a esecului scolar va gasi o relatie intre frecventa

acestuia si unii factori scolari.

Dintre acestea mentionam:

- rigiditatea ritmului de invatare, presupune obligativitatea asimilarii

continutului invatamantului in unitati temporale unice pentru toti
elevii,ignorandu-se dificultatile care le intampina cei cu ritmuri mai lente.

- diferentele existente intre profesori si chiar scoli in ceea ce priveste natura

si nivelul exigentelor cognitive manifestate fata de elevi.
 - eterogenitatea clasei de elevi: scolarizarea obligatorie a copiilor de acelasi
nivel de varsta, facuta din ratiuni politice, pentru a da tuturor copiilor aceiasi
sansa de debut, da nastere la clase eterogene, in care elevii cu aptitudini
intelectuale superioare se simt franati de dezvoltarea lor intelectuala, crearea
unor clase sau scoli de tip elitist da unor astfel de elevi posibilitatea de a obtine
performante superioare in invatare.

- stilurile didactice dificitare:suprasolicitarea intelectuala si nervoasa a

elevilor prin exces de sarcini didactice (zeci de probleme si exercitii cerute de la
o zi la alta),rigiditatea intelectuala (pretentia impusa elevului de a nu se abate de
la litera manualului sau de la explicatiile oferite la ora),folosirea la clasa a
exercitiilor si procedeelor aplicative in detrimentul activitatilor de predare
propriu-zisa a notiunilor,principiilor,etc.,subiectivitatea in evaluarea activitatii
elevilor,manifestarea unor preferinte sau aversiuni,etc.

- deficiente privind resursele scolare si managementul general al

invatamantului:absenta laboratoarelor de stiinte,calitatea precara a
echipamentelor scolare si a programelor de invatamant,organizarea si
functionarea deficitara a zilei de scoala,a saptamanii de lucru,a trimestrelor
scolare,a vacantelor scolare,climatul tensionat din scoala,inertia manifestata de
unele conduceri scolare,etc.

- metodologia didactica pasiva si neadecvata unei participari active si

euristice a elevilor in procesul instructiv-educativ.

- tratarea globala si nu numai ca obiect al educatiei a elevilor ceea ce

franeaza dezvoltarea performantelor scolare pe baza de capacitati, aptitudini,
interese, aspiratii ale acestora.

- lipsa de cooperare dintre profesori ceea ce poate duce la paralelisme de

continuturi suparatoare, la supraancarcarea elevilor.

- relatii de tutelare, nedemocratice, autoritariste fata de elevi care ii jignesc

si le indeparteaza interesul fata de invatatura.

-existenta unui grup scolar neunitar, dezorganizat care se manifesta ca un

factor negativ de invatatura si educatia elevilor.

- orientarea scolara si profesionala necorespunzatoare care determina

dezinteres sau preocupari la limita fata de pregatirea scolara si profesionala.

- evaluarea subiectiva incorecta a rezultatelor scolare care nedreptateste pe

elevi si ii demobilizeaza la invatatura.
 - insuficienta contributie a mass-media si a altor factori educativi
(societatile comerciale,institutiile culturale,asociatiile de tineret si de alta natura
cu preocupari educationale) in sustinerea rolului scolii in constientizarea
tineretului fata de necesitatea pregatirilor de calitate.

-lipsa preocuparilor socio-educative de dezvoltare a calitatilor necesare

integrarii eficiente socio-profesionale la absolvirea scolii pentru evitarea alienarii
profesionale.

-insuficienta aprecierii si sprijin limitat pentru dezvoltarea invatamantului

ca domeniu social prioritar,din partea factorilor de decizie la nivel macrosocial
precum si neasigurarea conditiilor gasirii unui loc de munca corespunzator
pregatirii scolare si profesionale la absolvirea scolii,constitue o cauza deosebita a
realizarii la limita a pregatirii si chiar a esecului scolar,deoarece elevii nu au
certitudinea implinirii aspiratiilor lor.
vezi Ursula Schiopu-Psihologia varstelor-E.D.P. Bucuresti,1981,p.

Vezi Iolanda Mititiuc-Ghid practic pentru identificarea si terapia tulburarilor

de limbaj-Ed. Cantes,Iasi,1999

Ursula Schiopu-Psihologia varstelor-E.D.P. Bucuresti,1981,p.

Iolanda Mititiuc-Probleme psihopedagogice la copilul cu tulburari de

limbaj,Ed. ANKAROM,Iasi,1996,p.131-134

Ursula Schiopu-Psihologia varstelor-E.D.P. Bucuresti,1981 p.

vezi Iolanda Mititiuc,Teodora Purle-Incursiuni in universul copiilor cu

tulburari de limbaj,Ed. Pim,2005 p.178-210

vezi Iolanda Mititiuc-Probleme psihopedagogice la copilul cu tulburari de

limbaj,Ed. ANKAROM,Iasi,1996 p.150-159

C.Paunescu-Tulburari de limbaj,Ed. Academiei,Bucuresti,1976,p.104 si Ursula

Schiopu-Psihologia varstelor-E.D.P. Bucuresti,1981,p.

Tiberiu Kulcsar-Factorii psihologici ai reusitei scolare-E.D.P.

Bucuresti,1978,p.

Ursula Schiopu-Psihologia varstelor-E.D.P. Bucuresti 1981 p.

Ursula Schiopu-Psihologia varstelor-E.D.P. Bucuresti,1981,p.

Tiberiu kulcsar-Factori psihologici ai reusitei scolare-E.D.P. Bucuresti,1978 p.

Ursula Schiopu-Psihologia varstelor-E.D.P. Bucuresti,1981 p.114

Andrei Cosmovici si Luminita Iacob-Psihologie scolara-Ed.

Polirom,Iasi,1999,p..

Tiberiu Kulcsar-Factorii psihologici ai reusitei scolare-E.D.P.Bucuresti,1978,p.

Tiberiu Kulcsar-Factorii psihologici ai reusitei scolare-E.D.P., Bucuresti,1978

Tiberiu kulcsar-Factorii psihologici ai reusitei scolare-E.D.P. Bucuresti,1978,p.

Ibidem,p.

Ibidem,p.

Ioan Bontas-Stiinte umaniste pedagogice-Pedagogie-Ed. All,Bucuresti,1994-

1995,p.

Pauline Morand Jouffrey-Psihologia copilului.Pentru intelegerea aspectelor

esentiale ale dezvoltarii personalitatii-Ed.Teora,1998,p.354

Andrei Cosmovici si Luminita Iacob-Psihologie scolara-

Ed.Polirom,Iasi,1999,p.

Ioan Bontas-Stiinte umaniste pedagogice-Pedagogie-Ed. All,Bucuresti,994-

1995