IONA

Marin Sorescu

Piesa Iona de Marin Sorescu apare in 1968 si face parte dintr-o trilogie intitulata Setea
muntelui de soare , care cuprinde si piesele Paracliserul si Matca .Centrate pe elemente
fundamentale apa (Iona si Matca) si focul(Paracliserul)- si pe ideea cautarii spirituale, cele trei
piese ale trilogiei abordeaza teme care reveleaza omul in fata unei existente coplesitoare
.Subintitulata tragedie in patru tablouri , Iona iese din clasificarile clasice , fiind o parabola
dramatica , alcatuita sub forma unui monolog, care cultiva alegoria si metafora.
Spatiul si timpul ,asa cum apar ele precizate in indicatiile scenice,sunt mai degraba simbolice.
In primul tablou,scena este impartita in doua::jumatate din ea reprezinta o gura de peste ,cealalta
jumatate-apa:cercuri facute cu creta.Timpul nu este precizat ,dar cunoscand obiceiul pescarilor de a
pleca dis-de dimineata la pescuit , se poate presupune ca este momentul de inceput al zilei
.Tablourile al doilea si al treilea se desfasoara in semiobscuritate,pentru ca spatiul este cel din
interiorul unui peste .In ultimul tablou se revine la spatiul dual de la inceput:deschiderea sugerata
initial de apa este acum reprezentata in planul terestru ,al plajei,iar inchiderea la care trimite gura de
peste apare acum , tot in plan terestru, sub forma unei grote.
Tema piesei este singuratatea,framantarea omului in efortul de aflare a sinelui ,ezitarea in a-
si asuma constient drumul in viata.Problematica se diversifica prin revolta omului in fata
destinului,raportul dintre libertate si necesitate sau incomunicarea sociala,ca sursa a singuratatii.
Titlul trimite la mitul biblic al lui Iona, prorocul revoltat,care se intoarcela calea sa dupa cele
trei zile de pocainta si recluziune in burta unui chit.Insa pescarul Iona din textul lui Sorescu nu are un
destin asemanator.
Piesa este alcatuita din 4 tablouri care reprezinta tot atatea etape ale cautarii de sine.Fiecare
tablou reprezinta un alt context in care se situeaza personajul.In primul tablou,Iona apare in pragul
celor doua lumi pamant si mare , pandit de gura imensa a unui peste, de care va fi inghitit la finalul
acestui tablou.In tabloul al doilea,Iona se afla izolat pe un fel de plaja ,la gura unei grote,dar la un
moment dat orizontul se dovedeste a fi nimic altceva decat o infinitate de burti de peste.
In primul tablou,Iona pescuieste asezat cu spatele la un peste cu gura intredeschisa si are
alaturi un acvariu cu cativa pestisori pe care acesta il ignora. Acvariul este totodata si un avertisment
despre inconstienta cu care se comporta omul in fata iminentei produceri a unei situatii-limita.Lumea
pestisorilor nu este acvariul , in fond o inchisoare , dar ei dau veseli din coada, parand a se fi
adaptat pe deplin la situatia anormala in care se afla.Este ceea ce va face si Iona, odata inghitit de
gura imensa de peste pe care nepasator , o ignorase atata vreme.
In tabloul al doilea , odata ajuns prizonier in burta pestelui , el va incerca sa se adapteze , sa-
si demonstreze siesi ca e liber sa faca ce isi doreste : pot sa merg ,uite , pot sa merg incolo , merge
pana se izbeste de limita.Si pot sa merg si incoace.Chiar va incerca sa pescuiasca pestisorii ami mici
din burta chitului.La finalulul tabloului Iona in incercarea de a se elibera strapunge burta pestelui
doar sa afle ca este in burta unui alt peste mai mare.
In tabloul al 3-lea mica moara de cant aflata in burta pestelui al 2-lea si de care Iona se
simte atras ca de un vartej, constituie si ea un avertisment simbolic.Eroul se va feri tot timpul sa
nu nimereasca intre dintii de lemn, dar nu va face singurul gest cu adevarat normal intr-o astfel de
situatie :sa o inlature in cale.La fel facuse de fapt tot timpul pana acum:refuzase sa-si constientizeze
situatia, incercand doar sa se adapteze.
Tabloul IV reprezinta o gura de grota,spartura ultimului peste spintecat de Iona.La inceput
,scena e pustie. Liniste.Barba lui Iona care rasare la gura grotei este un indice de timp: a trecut o
viata de cand omul incearca zadarnic sa gaseasca solutia.Scena finala este simbolica :solutia de iesire
din universul lairintic in care se afla Iona este aceea a spintecarii proriei burti care ar semnifica
evadarea din propria inchisoare sau din propriul destin.Replica cu care se incheie piesa sugereaza
increderea e care i-o transmite regasirea sinelui: Razbim noi cumva la lumina.
Iona este,asadar, omul prins fara voia lui intr-o capcana din care incearca pur si simplu sa
scape.Dar constientizarea propriei conditii si , drept urmare , gandul ca trebuie sa gaseasca o solutie
de salvare nu vin de la sine.Ideea cautarii se instaleaza ult mai tarziu in mintea lui.Primle sale actiuni
sunt mai degraba rodul unor impulsuri de moment decat niste acte rationale:prins in capcana el doar
se zbate sa scape, iar rezultatul este nul.
Iona aduce o innoire radicala in teatrul romanesc.Renuntarea la concretul istoric, situarea
in atemporal,deschiderea spre arhitipal si , de aici, spre general-uman, rescrierea mitului biblic cu
trimiteri spre actualitate,sunt trasaturi ale teatrului mdern.Sensul ultim al textului este ideea ca
singura cale de a-ti proiecta viitorul este contientizarea trecutului.