Sunteți pe pagina 1din 4

Mitocondriile sunt organite complexe, prezente in celulele tuturor organismelor aerobe (oxibionte).

Contin numeroase enzime capabile de a degrada unele substante organice pana la dioxid de carbon si apa si de a pune in libertate o mare cantitate de energie . De aici si numele lor, sugestiv, de uzinele energetice ale celulei. Mitocondriile au aspectul unor vezicule elongate, cu un contur neregulat, care se pot fragmenta sau , dimpotriva, pot fuziona. Diametrul redus face dificila observarea lor in vivo" la microscop. Dupa o colorare adecvata (ex. cu solutia Lugol sau verde de Janus) ele devin vizibile sub forma unor granule sau bastonase. ntr-o celula sunt numeroase mitocondrii;ansamblul lor formeaza condriomul celular. Cercetarile electromicroscopice au relevat existenta unui plan unic de organizare al mitocondriilor. O mitocondrie prezinta 2 componente structural functionale: invelisul si matrix mitocondrial sau condrioplasma. nvelisul mitocondrial separa condrioplasma de hialoplasma (citosol); este format din doua membrane distincte. Membrana externa este neteda, prezinta numerosi pori si este mult mai permeabil decat cea interna. Membrana interna se pliaza si formeaza numeroase cute numite criste. Prin formarea acestor, suprafata membranei se mareste de pana la 10 ori. Spre deosebire de cea externa, membrana interna este inalt impermeabila si este energizanta, adica are rol in conversatia si stocarea energiei sub forma de ATP. Acest potential se datoreaza faptului ca ea contine masinaria biochimica care functioneaza in respiratia aeroba, catenele respiratori. Matrixul mitocondrial reprezinta o mixtura de solutii de substante organice si minerale. Dominante sunt enzimele care catalizeaza degradarea acidului piruvic in cadrul unei serii ciclice de reactii cunoscuta sub numele de ciclul Krebs. n matrix este inglobat un intreg aparat genetic de tip procariot, reprezentat de molecule de ADN si ARN, ribozomi, enzime si alti factori implicati in replicare, transcriere si translatie, ceea ce constituie un puternic argument in sprijinul ipotezei endosimbiotice, care postuleaza originea bacteriana a mitocondriilor. Gratie acestui aparat genetic, propriu, mitocondriile sunt definite ca organite semiautonome, capabile de a sintetiza multe din moleculele structural functionale proprii. Mitocondriile se perpetueaza prin diviziune (condriotomie), fragmentare sau inmugurire. Se transmit de la o generatie celulara la alta;manifesta continuitate genetica si nu se formeaza niciodata "de novo". Mitocondriile in respiratia celulara Mitocondriile au o compozitie chimica strict specializata, capabila de a cataliza reactiile etapei (fazei) oxigenice a procesului de respiratie. Prin urmare, functia esentiala a mitocondriei este cea legata de respiratia celulara. Respiratia celulara este un proces biologic complex in cadrul caruia sunt degradate substante organice pana la substante minerale, printr-o serie de reactii oxidative, cu eliberarea energiei in interiorul celulei. Energia chimica inclusa in moleculele organice nu poate fi utilizata direct pentru diversele activitati celulare, nici chiar celulele care o produc, ca urmare, este necesar ca aceasta chimica sa fie convertita intr-o forma mai accesibila de "cheltuit". Aceasta transformare are loc in timpul respiratiei, cand energia rezultata din

degradarea substantelor organice este utilizata pentru sinteza unei molecule speciale (o nucleosida) denumita adenozin trifosfat(ATP), din adenozin difosfat(ADP) si fosfat anorganic(P), conform reactiei: ADP+P+E->ATP ATP a fost numit moneda energetica a celulei. Odata sintetizat, el este transferat de la locul de sinteza in alte compartimente ale celulei unde energia este utilizata in diverse procese celulare: absortia substantelor nutritive impotriva unui gradient de concentratie, sinteza de noi substante (proteine, glucide, acizi nucleici etc.), edificarea unor structuri celulare (ex. microtubuli, citoschelet, fus de diviziune), transportul intracelular, miscarea organitelor locomotori (flageli, cili, pseudopode) s.a. SURSA 02 a. Energia ATP este eliberat prin degradarea (hidroliza) acestuia la ADP + P, printr-o reacie invers celei anterioare: ATP->ADP+P+E(ENERGIE METABOLICA) n timpul unei reacii de oxidare, un atom sau o molecul pierde electroni. ntruct n natur nu exist electroni n stare liber, nseamn c ei vor fi luai de la un atom al altei molecule. Achiziia unui electron constituie o reacie de reducere. Reducerea este o reacie care absoarbe energie. Dimpotriv, oxidarea este o reacie care degaj energie. n celulele vii orice reacie de oxidare formeaz o pereche de reacii interdependente, cunoscut sub numele de reacie de oxido-reducere. Cele dou reacii cuplate pot fi reprezentate astfel: X X + 1 electron; Y + 1 electron Y oxidare reducere (X =molecul oxidat; Y = molecul redus) Molecula care pierde electroni este donatoare de electroni i se oxideaz; Molecula care primete electroni este acceptoare de electroni i se reduce. Moleculele organice cu un numr mare de atomi de hidrogen (superior celui al atomilor de oxigen) sunt surse eficiente de energie, deoarece tind s piard electroni i ioni de hidrogen. O astfel de molecul este i cea de glucoz (C6H12O6) n care numrul atomilor de hidrogen este dublu fa de cel al atomilor de oxigen. Degradarea glucozei n respiraie poate fi sintetizat prin urmtoarea reacie oxidativ: C6H12O6 + 6H2O 6CO2 + 6H2O + 36 mol ATP (=686 Kcal) n acest fel energia este eliberat din nchisoarea moleculelor organice. n forma sa cea mai simplificat, oxidarea implic unirea unor substane cu oxigenul, fenomen cunoscut i sub numele de ardere. n arderea unui b de chibrit oxigenul din aer se unete cu lemnul, pe care-l degradeaz pn la dioxid de carbon i ap. Concomitent este eliberat energie sub form de cldur i lumin. Respiraia, care implic o serie de reacie de oxidare, este, aadar, un proces analog arderii unui combustibil. Totui, ntr-o viziune mai profund i cuprinztoare, reaciei oxidative din respiraie sunt arderi lente, cu degajare progresiv, n cantiti foarte ici, a energiei eliberate. Se evit astfel arderea celulei i se ofer posibilitatea ca celula s conserve energiei eliberat. Mai mult dect att, unele procese oxidative respiratorii se pot desfura n absena oxigenului, acceptorul final de electron fiind compus anorganic sau mai rar organic. Aceasta este respiraia anaerob. n cadrul procesului de respiraie, reaciile oxidative prin care se elibereaz energia sunt cuplate cu reacii care absorb energia. Aceste reacii cuplate sunt cheia reaciilor n procesele biosintetice.

Procesul respiraiei celulare poate fi divizat n dou faze/etape: Etapa citosolic, anaerob/anoxigenic Etapa mitocondrial, aerob/oxigenic Prima etap cunoscut sub numele de dependent de prezena oxigenului. n aceast faz o molecul de glucoz este rupt cu ajutorul unor enzime n dou molecule mai mici, cu 3 atomi de carbon, de acid piruvic. Totodat se elibereaz o anumit cantitate de energie, pe baza creia sunt sintetizate dou molecule de ATP. Reacia poate fi reprezentat astfel: 1 mol. glucoz - enzime degradative 2 mol. acid piruvic + 2 mol. ATP (energie) Odat format, acidul piruvic intr n mitocondrie unde se desfoar etapa a doua a procesului de respiraie. n matrixul mitocondrial, n urma mai multor reacii de oxido reducere, succesive, ordonate (ansambul lor formeaz ciclul Krebs) moleculele de acid piruvic sunt degradate enzimatic, complet pn la substane minerale (n cazul organismelor aerobice, acestea sunt CO2 i H2 O). n urma acestor reacii degradative rezult o mare cantitate de energie, care este, de asemenea, conservat prin sinteza altor molecule de ATP. n total, prin degradarea respiratorie a unei molecule de glucoz, se obin 36 molecule de ATP, n care stocate 686 Kcal. ATP este principalul compus care este sintetizat de toate organismele n timpul respiraiei celulare. Energia este astfel temporar depozitat ntr-o form de utilizat n toate procesele vitale celulare. Viaa nseamn, nainte de orice, energie, iar aceasta este pus la dispoziia organismelor prin respiraie. Fermentaia o alt modalitate de a obine energia Procesul respirator, aerob/anaerob nu reprezint singura modalitate de obinere a energiei de ctre organismele vii; mai exist i o alt cale, mai veche, dar mult mai rar ntlnit, i anume cea a fermentaiei. Fermentaia este un ansamblu de reacii degradative n absena oxigenului. Randamentul energetic este mult mai mic fa de respiraie. n cazul degradrii fermentative a glucozei se traverseaz prima etap glicoliza; ca urmare se sintetizeaz numai dou molecule de ATP i nu 36, cte se sintetizeaz n respiraie. Fermentaiile sunt caracteristice microorganismelor unicelulare care au un metabolism anaerob. Se presupune c aceste mecanisme sunt similare cu cele ale primelor forme de via care au aprut pe pmnt i care au trit ntr-un mediu lipsit de oxigen. Exist mai multe tipuri de fermentaie; denumirea lor deriv de la un produs final pe care-l genereaz. Mai frecvente i cu importan economic deosebit sunt fermentaiile alcoolic i lactic. Fermentaia alcoolic a fost descoperit Pasteur (1860) care a numit-o via fr aer; este caracteristic unor drojdii (drojdia de bere, drojdia vinului) care degradeaz glucoza la doua molecule de acid piruvic. Acidul piruvic va fi apoi redus la alcool etilic cu producerea de dioxid de carbon care va fi eliberat din celul ca produs rezidual. Umflarea i caracterul alveolar al aluatului, ca i fierberea mustului se datoresc acestui gaz degajat. Reacia poate fi sintetizat astfel: glicoliza fermentaie Glucoza acid piruvic alcool etilic + CO2 alcool Fermentaia alcoolic este de o importan excepional pentru existena oamenilor. Ea st la baza preparrii aluatului pentru pine, a producerii vinului i berii etc. Industria fermentativ este una dintre cele mai dezvoltate i profitabile ramuri ale industriei alimentare. Fermentaia lactic este tipic bacteriilor lactice. n cadrul fermentaiei are loc reducerea acidului piruvic, produs prin glicoliz, la acid lactic, care este excretat din celul. Producerea iaurtului se bazeaz pe aceast reacie: glicoliza fermentaie glucoza

acid piruvic acid lactic lactic fermentaia lactic poate aprea i n celulele musculare dup un efort intens, prelungit. Apariia acestei ci metabolice se datoreaz carenei de oxigen. Aprovizionarea cu oxigen este insuficient pentru metabolizarea ntregii cantiti de acid piruvic rezultat prin glicoliz. Cu alte cuvinte este blocat n bun parte ciclul Krebs, ceea ce duce la reducerea acidului piruvic excedentar la acid lactic, n citosol. Se acumuleaz astfel n muchi, progresiv, tot mai mult acid lactic, iar la un anumit nivel blocheaz contracia fibrelor musculare. Acum apar crampele musculare. Dup ncetarea efortului, celula muscular primete suficient oxigen; acidul lactic este transformat n acid piruvic; se reactiveaz ciclul Krebs i catena respiratorie, care vor degrada acidul piruvic pn la dioxid de carbon i ap. SURSA 03 Mitocontriile sunt organite celulare ntlnite n toate tipurile de celule. Ele mai sunt denumite i uzine energetice, fiindc ele conin enzimele oxido-reductoare necesare respiraiei. Respiraia produce energia necesar organismelor, iar aceast energie este nmagazinat n moleculele de ATP. Mitocondriile au material genetic propriu - ADN mitocondrial, care conine informaia genetic pentru sinteza enzimelor respiratorii. Structur Mitocondriile au forma unor vezicule alungite,sunt organite sferice,ovale sau sub forma de bastonase,ei sunt formati dintr-o membrana dubla,un sistem de cisterne si tubuli,stroma(matrix).mitocondriile sunt formate din: * nveli * membran extern neted * membran intern pliat, ce formeaz criste. membrana interna prin invaginari formeaza criste care patrund in stroma fara a compartimenta complet,marindu-i foarte multe suprafata. Pe mebrana interna se observa niste granule incare sunt acumulate anumite enzime care intervin in procesele energetice a celulei. Evoluie Mitocondriile se fomeaz prin diviziune i se transmit ereditar, pe linie matern (fiindc celulele feminine sunt mai mari, duc cu ele organite citoplasmatice, iar cele masculine duc numai nucleul). Rol Mitocondriile au urmtoarele roluri: * respiraie celular * ereditate extranuclear