Metabolismul materiei vii

Prin metabolism se înțelege totalitatea transformărilor biochimice și energetice care au

loc în țesuturile organismului viu. Metabolismul constituie funcția fundamentală a vieții și
reprezintă schimbul permanent de substanțe și energie dintre organism și mediu.

Funcțiile metabolismului:

1. Aprovizionarea cu energie chimică, carc se formează la scindarea substanţelor nutritive

bogate în energie sau ca urmare a transformării energiei radiaţiei solare.

2. Transformarea moleculelor substanţelor nutritive în blocuri de construcţie necesare pentru

sinteza macromoleculelor.

3. Asamblarea proteinelor, acizilor nucleici, polizaharidelor, lipidelor şi a altor componenţi

celulari din aceste blocuri.

4. Sinteza şi catabolismul biomoleculelor necesare pentru activitatea specifică a diferitelor

celule.

Fiecare tip de celule se caracterizează printr-o solicitare specifică de sursele O, N, C,

cît şi de surse corespunzătoare de energie. Metabolismul celular e un sistem de modificări
fennentative ale substanţelor şi energiei provenite din produsele iniţiale şi pînă la biosinteza
materiei vii. Produsele intermediare a căilor metabolice sunt numite metaboliţi.

La diferite etape au loc modificări chimice neesenţiale — adiţia, deleţia, transferul

atomilor, moleculelor, grupelor funcţionale. in urma acestor modificări reglementate pe etape,
molecula iniţială se transfonnă in metabolitul rezultant. Unele căi metabolice se expun liniar,
altele ciclic.
Metabolismul este un proces complex, ce implică schimburi de materii şi energii, şi
care include două procese (simultane) opuse:

catabolism / dezasimilaţie – totalitatea proceselor chimice de degradare a substanţelor din

organism; se produce în special ruperea legăturilor dintre atomii de carbon, din moleculele
diferitelor substanţe; acest tip de reacţii este însoţit de eliberare de energie (reacţie exotermă).

anabolism / asimilaţie – procesele chimice de biosinteză a substanţelor ce intră în

alcătuirea materiei vii. Reacţiile anabolice se caracterizează prin consum de energie şi se
numesc reacţii endergonice (reacţii endoterme).
Catabolismul şi anabolismul decurg simultan în celule, însă viteza lor se reglează
independent. Hans Krebs a descris trei etape de generare a energiei laoxidarea substanţelor
nutritive. Aceste căi catabolice joncţionează, converg, dînd naştere unui număr redus de
metaboliţi.

Etapele catabolismului aerob sunt următoarele:

a) Macromoleculele alimentelor se scindează în componente mici: proteinele în 20

aminoacizi, polizaharidele — în hexoze şi pentoze, lipidele—în acizi graşi şi glicerină. La
această etapă nu are Ioc eliminarea energiei biologice utile.

b) în faza a doua, din moleculele primei faze (numeroase) se formează cîteva componente
simple, ce joacă un rol primordial în structura metabolismului, şi anume pimvatul — un
compus intermediar, ce se transformă în component acil al acetilcoenzimei A, ultimul
încheind etapa a doua.

c) în etapa a treia, graţie ciclului acizilor tricarbonici şi fosforilării oxidative, ce finalizează

căile de oxidare a moleculelor nutritive, se formează FL O, CO, NFL (sau alte substanţe
azotoase). Generarea energiei arc loc, mai cu seamă, la această etapă. Căile catabolice, în fine,
fuzionează fenomenul de convergenţă.

Anabolismul decurge la fel în trei etape, începînd cu moleculele mici de precursori.

Spre deosebire dc catabolism, căile metabolice la anabolism se ramifică (fenomen de
divergenţă). Dintr-un număr mic dc precursori se formează, în final, un complex de
macromolecule de structură vastă.

Căile centrale conţin multe ramificări, facilitînd astfel sintetizarea a sute de

componente, reacţiile biochimice fiind catalizate de sisteme multienzimatice. Succcsiunea
modificărilor chimice în aceste căi este în principiu identică la toate organismele vii. De
exemplu, scindarea glucozci decurge în acelaşi mod la toate organismele.

Catabolismul şi anabolismul se desfăşoară printr-o succesiune a numeroase reacţii

chimice: hidroliză, hidrogenare, deshidratare, decarboxilare, dezaminare, transaminare,
esterificare, condensare, polimerizare.

Catabolism / Dezasimilaţie

Glicogenoliză – transformarea glicogenului în glucoză;

 Glicoliză – transformarea glucozei în piruvat şi ATP;

Fosforilarea oxidativă;

Degradarea glucidelor prin ciclul pentozofosfaţilor (numit şi şuntul

hexozomonofosfatului);

Proteic – hidroliza proteinelor în aminoacizi;

Degradări fermentative.

Anabolism/ Asimilaţie

Glicogeneza – formarea glicogenului în glucoză prin procesul de hidroliză;

Gliconeogeneza – formarea glucozei din proteine şi grăsimi;

Fotosinteza – sintetizarea substanţelor organice complexe din substanţe minerale cu

ajutorul luminii;

Sinteza porfirinelor.

Ciclul ATP. Reacţiile metabolice sunt indispensabile, constituind o reţea de reacţii

fermentative corelate necesităţilor urgente ale celulei; decurg foarte econom, cu minimum
consum energetic. în procesul de oxidare se elimină o cantitate enormă de energie
nevalorificată, utilizată ulterior pentru îndeplinirea unui lucru la T şi P constante. Ea se
fixează şi se conservează. Energia termică e necesară pentru menţinerea T constante a
corpului. Sistemul universal de transfer al energiei în toate celulele vii este ATP - ADP şi P. O
mare parte a energiei libere se păstrează în baza sintezei cuplate a ATP din ADP şi P.

Energia chimică încorporată în ATP este utilizată drept:

1. Sursă dc energic în mişcare, contracţie şi transfer de ingredienţi prin membrane contra

gradientului de concentraţie etc.

2. Sursă de energie în biosinteză. Sub acţiunea enzimelor respective fosforul (P) terminal este
transferat moleculelor mici, activîndu-le şi folosindu-le ulterior la asamblarea
macromoleculeior.

3. Mobilizator al mecanismelor fine ce determină transmiterea informaţiei genetice.

 Metabolismul care se desfăşoară în condiţii de repaus total constituie metabolismul
bazal. Metabolismul bazal (de bază) este unul de întreţinere, care asigură minimul de energie
necesar menţinerii funcţiilor vitale (circulaţie, respiraţie, activitate nervoasă, etc.).

Valoarea energetică a metabolismului bazal la adult este cuprinsă între 1.300 şi 1.600 kcal
pe zi sau, mai precis, de aproximativ 1 kcal / kg corp / oră, ceea ce însemnă că de atât este
nevoie doar pentru a supravieţui ( pentru întreţinerea funcţiilor vitale ), în condiţiile în care
nu se depune niciun un fel de efort. Metabolismul bazal mai este influenţat de sex (la femei
este mai mic datorită mai bunei reprezentări a ţesutului adipos), de activitatea endocrină
(hormonii tiroidieni, cei sexuali şi cei medulosuprareanli intensifică metabolismul bazal) şi de
vârstă.
Ansamblul transformărilor chimice, începând de la absorbtia nutrientilor şi terminând cu
eliminarea produşilor finali, constituie metabolismul intermediar.

Metabolismul intermediar este o noţiune care se referă la substanţe (glucide, lipide, protide,
minerale, etc.) şi la transformările pe care acestea le suferă, deosebindu-se de noţiunea de
metabolism energetic, care priveşte procesul metabolic din unghiul energiei consumate şi
degajate în urma reacţiilor biochimice ce au loc.

Metabolismul energetic vizează eliberarea energiei chimice potenţiale din moleculele

dezasimilate în urma transformărilor realizate pe baza metabolismului intermediar al
substanţelor.

Metaboliţii sunt substanţe care participă sau iau naştere din metabolismul intermediar. Dintre
metaboliţi fac parte compuşi ca vitamine, hormoni, produşii intermediari a metabolismului
proteinelor, a lipidelor. Produşii intermediari rezultaţi din procesele de dezasimilaţie poartă
denumirea de cataboliţi.

Mecanismele ce reglează metabolismul sunt dependente de hormonii care accelerează

activitatea enzimelor (adaptare imediată) sau de viteza sintezei enzimelor (adaptare de lungă
durată), respectiv, adrenalina şi steroizii.
Sunt mecanisme legate de modificările concentraţiei enzimelor în celulă, detenninată
de relaţiile sinteză-scindare. Inducţia enzimatică condiţionată de concentraţia substanţelor
participă activ la reglarea metabolică.
 CICLUL KREBS
Reprezintă un ciclu primordial pentru funcţionarea sistemelor vii. Sistemul enzimatic
acţionează cu o fineţe deosebită. Ciclul începe cu retrocedarea de către acetil-CoA —
oxaloacetatului grupei acetil, cu formarea compusului de 6 atomi de carbon - citrat.
Enzima nucleozidfosfo kinaza transferă grupa fosfat de Ia GTP la ADP cu formarea
ATP. Ea este unica reacţie a ciclului, fiind însoţită de formarea directă a compuşilor
macroergici fosfaţi. E o fosforilare la nivel de substrat—drept izvor de energie serveşte
oxidarea unei substanţe organice.
Reacţia descrisă confirmă că O, molecular la ciclul Krebs (CK) nu participă
nemijlocit, ciclul funcţionînd numai în condiţii aerobe, deoarece NAD+ şi FAD în mitocondrii
pot fi regenerate numai după transferul electronilor pe 0 2 molecular. Ciclul manifestă
caracter aerob, spre deosebire de glicoliză, ce decurge atît în condiţii aerobe, cît şi anaerobe.
Cauza constă în faptul că la transformarea piruvatului în lactat în cadrul glicolizei are loc
regenerarea de NAD+.
 Bibliografie

Lîsîl, L, ”Biochimie medicală”, Editura Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “N.

Testemiţanu”, Chișinău, 2007

https://sites.google.com/site/biochimiemg1c/curriculum/c2---metabolismul-materiei-
vii/metabolismul