METABOLISMUL MATERIEI VII

Prin metabolism se intelege totalitatea transformarilor biochimice si energetice care au

loc in tesuturile organismului viu.

Metabolismul constituie functia fundamentala a vietii si reprezinta schimbul permanent

de substante si energie dintre organism si mediu.

Incercarea metabolismului determina moartea organismului.

Metabilismul este un proces complex,care are la baza doua procese opuse:

- catabolism
- anabolism
1. Catabolismul= totalitatea proceselor chimice de degradare a substntelor din organism;se
produce in special ruperea legaturilor dintre atomii de carbon,din moleculele diferitelor
substante;acest tip de reactii este insotit de eliberare de energie (reactie exoterma).

2. Anabolism= procesele chimice de biosinteza a substantelor ce intra in alcatuirea materiei

vii.Reactiile anabolice se caracterizeaza prin consum de energie si se numesc reactii
endergonice (reactii endoterme).
 Energia necesara proceselor de biosinteza provine in cea mai mare parte din desfacerea
legaturilor macroergice ale diferitilor compusi.

In functie de capacitatea de producere a energiei,organismele se impart in :

- autotrofe (greaca autos=insusi; trophe=hrana) = organisme care isi sintetizeaza substantele

organice necesare,prin procesul de fotosinteza si chemosinteza.
- heterotrofe (greaca heteros=diferit;trophe=hrana) = organisme care isi asigura hrana
folosind diferite substante in descompunere (saprofite sau parazitand alte organisme vii
(parazite)).
Metabolismul incepe odata cu ingestia alimentelor si sfarseste cu excretia produsilor
neutilizabili.

Pentru eliberarea energiei ce se gaseste acumulata in substantele alimentare, au loc in

organism reactii chimice (enzimatice), in urma carora nu se pierde ci se transforma si se
introduce in mediu sub alte forme.

Metabolismul se desfasoara in 3 etape:

- digestiva;
- celulara;
- excretorie.
 Legatura dintre aceste etape o asigura sangele si circulatia acestuia.

Etapa digestiva se caracterizeaza prin fragmentarea hidrolitica a macromoleculelor

organice din alimente sub actiunea fermentatilor specifici si transformarea acestora in
molecule mai simple absorbabile (glucoza, acizi grasi, glicerina, aminoacizi).

In etapa celulara, principiile alimentare sufera diferite transformari. Totalitatea

transformarilor biochimice care au loc la nivel celular reprezinta METABOLISMUL
INTERMEDIAR. Deci, metabolismul intermediar reprezinta schimbul de substante si
energie dintre celula si mediul intern.

Ansamblul transformărilor chimice, începând de la absorbtia nutrientilor şi terminând cu

eliminarea produşilor finali, constituie metabolismul intermediar.

Metabolismul intermediar este o noţiune care se referă la substanţe (glucide, lipide,

protide, minerale, etc.) şi la transformările pe care acestea le suferă, deosebindu-se de
noţiunea de metabolism energetic, care priveşte procesul metabolic din unghiul energiei
consumate şi degajate în urma reacţiilor biochimice ce au loc.

Reactiile metabolicela nivelul celulei sunt:

- reactii anabolice: de sinteza a unor constitutienti celulari sau de rezerva;

- reactii catabolice: de scindare a substantelor pana la produsi finali neutilizabili (apa, dioxid
de carbon, substante azotate simple).
Reactiile anbolice reinoiesc structurile celulare uzate, sintetizeaza substante active
(enzime, hormoni), asigura cresterea, inmultirea celulelor si incarcarea lor cu material
nutritiv de rezerva.

Reactiile catabolice genereaza energie si se desfasoara in doua faze succesive.

In prima faza are loc metabolizarea incompleta a substantelor nutritive rezultand produsi
intermediari comuni glucidelor, lipidelor si proteinelor. In aceasta faza se elibereaza o
cantitate redusa de energie.

In a doua faza are loc metabolizarea completa a produsilor intermediari. Aceasta faza este
comuna tuturor substantelor nutritive si consta in reactii de oxido-reducere prin care se
elibereaza peste 90% din energie chimica a moleculelor. Unele reactii se desfasoara ciclic,in
cadrul ciclului lui krebbs, iar altele au loc la nivelul catenei respiratorii celulare.

Aceste reactii constau din arderea alimentelor in prezenta oxigenului, rezultand produsi
finali si o anumita cantitate de energie.
 Energia eliberata treptat, in etape succesive, in organism, nu se transforma toata in
caldura, ci o parte se depoziteaza.

Reactiile anabolice necesita energie, iar cele catabolice elibereaza energie, ele
desfasurandu-se cuplat.

Astfel, totalitatea schimburilor energetice organism-mediu reprezinta METABOLISMUL

ENERGETIC.

METABOLISMUL ENERGETIC

= reprezinta totalitatea reactiilor metabolice ale organismului:in cursul unui lant de reactii
foarte lung si complex, denumit ciclul krebs, energia provenind de la nutrimente (proteine,
glucide, lipide) este mai intai transformata si stocata (anabolism) sub forma de
adenozintrifosfat (A.T.P.), molecula prezenta in celule. Aceasta energie este apoi eliberata
prin degradarea (catabolism) A.T.P.-uri pentru a acoperi cheltuielile energetice: crestere,
activitate fizica, cheltuieli de intretinere si de reparatie, metabolismul bazal (energia necesara
 pentru a mentine temperatura corpului, ritmul cardiac, functionarea plamanului si alte
functiuni de baza) etc.

Organismul prezinta:

cheltuieli fixe, minime, necesare mentinerii functiilor vitale: respiratie, circulatie, activitatea
sistemului nervos. Acestea reprezinta METABOLISMUL BAZAL, ce se determina in conditii
speciale;

- repaus fizic si psihic;

- repaus digestiv de 12h si post proteic de 24h;

- repaus termoreglator.

Metabolismul bazal variaza in functie de: varsta, sex, felul de viata, etc.

- cheltuieli variabile, in functie de activitatea musculara, digestiva sau termoreglatoare.

Acestea reprezinta METABOLISMUL ENERGETIC VARIABIL.
In timpul efortului fizic cheltuielile variabile cresc de 10-20 ori fata de cheltuielile bazale.
Munca fizica necesita energie multa care este acoperita prin consum sporit de alimente
bogate din punct de vedere energetic.
In functie de efortul fiic depus, cheltuielile energetice sunt:

Metabolismul energetic vizează eliberarea energiei chimice potenţiale din moleculele

dezasimilate în urma transformărilor realizate pe baza metabolismului intermediar al
substanţelor.

Metaboliţii sunt substanţe care participă sau iau naştere din metabolismul intermediar.
Dintre metaboliţi fac parte compuşi ca vitamine, hormoni, produşii intermediari a
metabolismului proteinelor, a lipidelor. Produşii intermediari rezultaţi din procesele de
dezasimilaţie poartă denumirea de cataboliţi.

Metabolismul care se desfăşoară în condiţii de repaus total constituie metabolismul

bazal. Metabolismul bazal (de bază) este unul de întreţinere, care asigură minimul de energie
necesar menţinerii funcţiilor vitale (circulaţie, respiraţie, activitate nervoasă, etc.).

Valoarea energetică a metabolismului bazal la adult este cuprinsă între 1.300 şi 1.600 kcal
pe zi sau, mai precis, de aproximativ 1 kcal / kg corp / oră, ceea ce însemnă că de atât este
nevoie doar pentru a supravieţui ( pentru întreţinerea funcţiilor vitale ), în condiţiile în care
nu se depune niciun un fel de efort. Metabolismul bazal mai este influenţat de sex (la femei
este mai mic datorită mai bunei reprezentări a ţesutului adipos), de activitatea endocrină
(hormonii tiroidieni, cei sexuali şi cei medulosuprareanli intensifică metabolismul bazal) şi
de vârstă.
 Metabolismul proteic, lipidic și glucidic

În dietă este necesară o cantitate minimă de lipide pentru a acoperi necesarul zilnic a unor
acizi grași esențiali și a vitaminelor liposolubile, care nu pot fi sintetizate în cantitate apreciabilă
pentru funcția optimă a organismului. Lipidele din dietă sunt necesare pentru absorbția eficientă
a unor compuși din tractul gastrointestinal. Ca sursă de energie pot fi înlocuite complet cu
glucide sau proteine.

Acizii grași reprezintă un material de sinteză a fosfolipidelor și glicolipidelor (componente

principale ale membranelor biologice) – servesc ca hormoni și mesageri intracelulari – sunt
combustibili moleculari.

În cursul digestiei, proteinele sunt hidrolizate până la aminoacizi. În cavitatea bucală,

proteinele nu suferă nici un fel de modificare. Astfel, hidroliza proteinelor începe în mediul acid
din stomac și continuă în mediul neutru din intestinul subțire. Proteinele stimulează producția de
gastrină (hormon polipeptidic), care la rândul ei stimulează secreția de acid clorhidric (HCl) și
pepsinogenul.În stomac, o parte din legăturile pepsidice ale proteinelor se rup, ducând la
obținerea unor peptide mari, care în continuare sunt supuse acțiunii sucului pancreatic.

Sucul pancreatic conține tripsină, chimotripsină și carboxipeptidază, care vor produce

hidroliza peptidelor mari, până la aminoacizi. Acești aminoacizi vor fi absorbiți de mucoasa
intestinală, ajung în sânge, apoi la ficat, unde cu ajutorul ARN-ului și ribozomilor, se leagă cap
la cap. Acest proces reprezintă sinteza de proteine.

Timpul de desfășurare al sintezei proteice este foarte scurt, fracțiune de secundă. O parte
din aminoacizii ajunși la ficat, se folosesc pentru sinteza proteinelor proprii și serice. Restul sunt
distribuiți prin circulația sistemică.

Durata de viață a proteinelor este finită; după un anumit timp, are loc un proces de
reînnoire a acestora, care se numește timp de înjumătățire (t 1/2), adică durata după care,
jumătate din cantitatea de proteine se reînnoiește.

Acest proces îndeplinește 3 roluri:

 1. Depozitarea factorilor nutritivi, sub formă de proteine și degradarea lor, în fucție de
necesitățile metabolice ale organismului.

2. Înlăturarea proteinelor anormale, a căror acumulare ar putea fi dăunătoare pentru celule.

3. Reglarea metabolismului celular, prin eliminarea enzimelor și proteinelor inutile.

Pentru efectuarea funcțiilor vitale, organismul are nevoie de energie și elemente nutritive,
fiind furnizate de alimente. Dar principiile nutritive (factorii nutritivi) se găsesc sub forma unor
combinații complexe, care nu pot fi utilizate ca atare, deci este nevoie de transformări până la
elemente simple, pe care organismul le folosește ca sursă energetică și plastică. Proteinele sunt
principalele surse plastice, iar glucidele și grăsimile sunt substanțe energetice. Digestia
reprezintă prima etapă a transformărilor. Alimentele fărâmițate mecanic prin masticație și
îmbibate cu salivă (bolul alimentar) sunt propulsate prin esofag în stomac și intestinul subțire,
unde se continuă digestia începută în cavitatea bucală. În final, prin rect (anus), se elimină
intermitent alimentele nedigerate (defecația).

Glucidele sunt degradate sub acțiunea amilazei pancreatice, în compuși mai simpli, numiți
dizaharide (maltoză, lactoză). Aceștia sunt descompuși de către unele enzime din sucul intestinal
(maltaza, lactaza) în monozaharide (glucoză și fructoză), forma sub care pot fi absorbiți prin
mucoasa intestinală. După absorbția la nivelul peretelui intestinal, factorii nutritivi sunt
transportați pe calea circulației sangvine și limfatice, în ficat (laboratorul organismului). De aici,
după nevoie, sunt dirijați în diferite sectoare ale organismului:

 Pentru producerea de energie

 Repararea țesuturilor

 Depozitare ca substanțe de rezervă

Pentru a fi încorporate în celule și țesuturi, eliminarea resturilor neutilizabile (rezultate din

ardere), are loc procesul cunoscut sub numele de METABOLISM, cuprinzând două componente:
 1. De sinteză – refacerea țesuturilor din substanțe simple – anabolism.

2. De descompunere, degradare energetică – catabolism.

Glucoza reprezintă principalul furnizor de energie pentru organism. În sânge se găsește într-o
concentrație constantă (70-110 mg%) – glicemie. Variațiile mari sunt periculoase, de aceea,
acționează un sistem de reglare foarte eficace pe două căi:

1. Autoreglarea fizico-chimică – Glicogenul din ficat nu este o substanță amorfă, iar

glucoza trebuie să fie prealabil fixată sub formă de glicogen, reprezentând fracțiunea
desprinsă din molecula de glicogen (în permanență sintetizat și utilizat, ritmul fiind dictat
de intensitatea arderilor din organism). Sintetic, glicogenul ia naștere din 4 surse: glucoza
alimentară, produșii metabolismului glucidic, proteine și lipide. În ce privește
autoreglare, dacă apare un supliment digestiv de glucoză, se va produce o sinteză crescută
de glicogen, care va absorbi acest supliment. Invers, o utilizare crescută a glucozei, va fi
compensată prin accelerarea depolimezării (proces de fragmentare) glicogenului. Astfel
se menține glicemia în limitele fiziologice.

2. Reglarea hormonală a glicemiei – Intervin numeroși hormoni, doar insulina având efect
hipoglicemiant, ceilalți fiind hiperglicemianți (hormonul somatotrop, hipofizar,
adrenocorticotrop, glucocorticoizi, hormonii tiroidieni și catecolaminele). Este
transportată de sânge, fixată de unele globuline și inactivată la nivelul ficatului.
Acționează acționând transportul glucozei prin membranele celulare, activând unele
procese metabolice, cum ar fi sinteza de glicogen, proteine și lipide. În concluzie, când
glucoza sangvină tinde să crească, surplusul este transformat în glicogen
(glicogenogeneza). În lipsa insulinei, glucoza nu se mai transformă în
glicogen (hiperglicemie), iar excesul este eliminat prin urină (glicozurie), apărând astfel
boala denumită DIABET ZAHARAT. Când glicemia tinde să scadă, glicogenul este
descompus și echilibrul glicemiei restabilit. Arderea glucozei, la nivelul celulelor, cu
eliberare de energie, se face atât în prezența oxigenului (aerobioză – reacții complexe –
ciclul Krebs – cheia de boltă a metabolismului intermediar), cât și în absența acestuia
(anaerobioză). Procesul de eliminare a glucozei – glicogenoliza.
Bibliografie:

https://www.scribd.com/doc/138538461/Metabolismul-Materiei-Vii

http://organismevii.blogspot.com/p/metabolismul.html

https://sites.google.com/site/biochimiemg1c/curriculum/c2---metabolismul-materiei-
vii/metabolismul

https://stiintapentrutotisite.wordpress.com/category/metabolismul-proteic-lipidic-si-glucidic/