BORUL

Caracterizare generală
◼ a fost descoperit în 1808
◼ este primul element al grupei a 13-a
◼ are configurația electronică 1s22s22p1
◼ se aseamănă cu Si în baza similitudinii pe diagonală
 borul și siliciul sunt nemetale;
 prezintă conductibilitate electrică de tip
semiconductor;
 oxizii borului B2O3 și siliciului SiO2 sunt oxizi acizi cu
proprietăți refractare;
 acidul boric și acidul silicic sunt acizi slabi formând
poliborați și polisilicați;
 carburile de bor și de siliciu sunt substanțe cu
stabilitate chimică deosebită, foarte dure și refractare.
◼ formează numai combinații covalente (B=2,04)
în care este trivalent și nu monovalent
◼ Ionul monovalent al borului B+ nu se poate
forma deoarece este necesară o energie de
ionizare mare, energie ce nu poate fi acoperită
de energia de rețea sau de hidratare a ionilor
◼ Trivalența B este consecința hibridizării sp2
energia legăturilor formate cu cei trei orbitali
hibrizi sp2, cu unghiuri de 1200 între ei, o
depășește pe cea a formării monocovalenței.
◼ Combinațiile covalente ale B (ex. BX3) sunt:
 deficitare în electroni la atomul central
 au un orbital 2p pur, vacant
 sunt instabile
 tind să se stabilizeze prin ocuparea orbitalului 2p vacant în
următoarele moduri:
◼ formarea unei legături pp între atomul central și o
pereche de electroni neparticipanți de la unul din atomii
cu care este legat covalent (ex. în compușii BF3, BCl3,
B(OH)3 unde legătura  este delocalizată);
◼ formarea de legături  tricentrice (ex. diboran, B2H6);
◼ formarea de anioni complecși cu molecule donoare de
electroni în care atomul central se comportă ca acceptor
de electroni (acid Lewis):
BF3 + NaF = Na+[BF4]-
Stare naturală
◼ este puțin răspândit în scoarța pământului – 1,4.10-3%
◼ se cunosc doi izotopi:
 10B (19,78%)
 11B (80,22%)

◼ cel mai cunoscut mineral este turmalina

(boroaluminosilicat complex).
◼ borați:
 Boraxul, Na2B4O710H2O
 Kernitul, Na2B4O74H2O
 Borocalcitul, CaB4O74H2O
 Colemanitul, CaB3O4(OH)3H2O
 Ulexitul, NaCaB5O98H2O
 Metode de obținere
◼ borul amorf, de culoare neagră - se obține prin reducere
metalotermică folosind ca materie primă borații:
Na2B4O7 + 2HCl + 5H2O → 4H3BO3 + 2NaCl
2H3BO3 → B2O3 + 3H2O
B2O3 + 3Mg → 2B + 3MgO
se obține bor de puritate de 95 – 98%
◼ borul cristalizat monoclinic se obține prin reducerea
halogenurilor cu H2 la temperatură ridicată (1200 – 14000C):
2BCl3 + 3H2 → 2B + 6HCl
◼ borul de puritate avansată sub formă de monocristale
romboedrice, se obține prin descompunerea termică a BI3 la 800 -
10000C pe filament de wolfram sau tantal.
◼ borul ultrapur se prepară prin descompunerea termică a B2I6 în
vid, în vas de tantal:
B2I6 → 2B + 3I2
 Proprietăți fizice
◼ prezintă trei forme cristaline,
caracterizate printr-o unitate
structurală de bază, icosaedru
(poliedru cu 20 de fețe triunghiulare și 12 colțuri)
constituit din 12 atomi de bor uniți prin legături
covalente
◼ are duritate foarte mare (9,3) comparabilă cu a
diamantului
◼ temperatură de topire este ridicată: 23200C
◼ se prezintă sub forma unor cristale cenușii cu
aspect și luciu metalic.
◼ prezinta alotropie:
 bor  – romboedric
◼ Se obține la 11000 C
◼ este constituit din icosaedre B12 după modelul cubic
ușor deformat;
 bor  – romboedric
◼ se obține prin cristalizarea borului topit la 15000C
◼ celula elementară este alcătuită din 108 atomi de bor
grupați în 9 icosaedre B12;
 bor  – pătratic
◼ se obține prin reducerea BBr3 cu H2 pe filament de
tantal la 13000C;
◼ celulă elementară este alcătuită din 50 de atomi
grupați în 4 icosaedre B12 și doi atomi izolați
 Proprietăți chimice
ntre chimia B și cea a Si există numeroase asemănări:
◼ Hidrurile de bor și hidrurile de siliciu sunt volatile, se
aprind spontan și hidrolizează intens
◼ Halogenurile de bor, în special trifluorura de bor BF3
hidrolizează cu formare de acid ortoboric asemănător
celor de Si cu formare de acid silicic
◼ Oxizii - trioxidul de bor B2O3 și dioxidul de siliciu SiO2
sunt similari în ce privește caracterul acid: dizolvă
oxizii metalici cu formare de borați și silicați iar la
solidificare formează sticle
◼ Oxoacizii - acizii borici și acizii silicici sunt similari
 BX3
3/2O2
B2O3 + P B2O3
P2O5 973K
t0C X2
1173K vapori H2O H3BO3+H2
H3BO3 + NO2 HNO3, t0C
t0C
M 2 O3 , t 0 C
NaOH
B B2O3+2M3+

S
N2 Se
Na3BO3+H2 Me Te
t0 C 1170K Sulfuri
Selenuri
boruri Telururi
ex. TiB2 BN
Combinațiile chimice ale borului

◼ Hidruri

◼ Halogenuri

◼ Oxizi

◼ Oxoacizii
 Hidrurile borului
◼ Borul formează cu H mai multe hidruri binare
numite borani.
◼ Terminologia este di, tetra, pentaboran etc., urmată
de o cifră care indică numărul atomilor de hidrogen
(pentru B2H6 denumirea corectă este diboran – 6)
◼ Compararea boranilor cu alcanii corespunzători
(considerând căldurile de formare ale oxizilor)
indică faptul că boranii sunt combustibili
incomparabili mai buni decât alcanii
B2H6 + 3O2 → B2O3 + 3H2O H = - 2018 kJ/mol
C2H6 + 7/2O2 → 2CO2 + 2H2O H = - 971 kJ/mol
◼ Diboranul-6 se poate prepara din boruri
metalice prin tratare cu BF3 sau din hidruri
metalice:
3 NaBH4 + 4BF3 → 3NaBF4 + 2B2H6
6LiH + 3BF3 → B2H6 + 6LiBF4
◼ Industrial diboranul - 6 se obține din
anhidridă borică (B2O3) și H2 la temp. înalte
și pres. mari, în prezența amestecului (Al +
AlCl3) drept catalizator.
 H
H 119pm
H
Diboranul-6 B
177pm
97 o B 122
0

H 133pm
H
◼ este gaz H

◼ se aprinde spontan în contact cu aerul sau

oxigenul și imediat hidrolizează
◼ este stabil la temperatura ambiantă, în absența
aerului și apei
◼ formează aducți stabili cu aminele terțiare,
conform reacției:
2 R3N + B2H6 → 2 R3N – BH3
 BH(OCH3)2
Reacții ale B2H6
B(OH)3+H2
B(OCH3)3+H2
CH3OH
H2O LiBH4+B(OH)3
H3B-N+(CH3)3
(CH3)3N LiOR
BCl3+HCl Cl2 CH3B2H5+…1,1,2,2(CH3)4B2H4
B(CH3)3
250C B2H6
HCl
B2H5Cl NH3 1200C
BCl3 [H2B(NH3)2]+[BH4]-
B2H5Cl (CH3)2PN
NH
B2H5Br
HB BH
(CH3)2PHBH3
1500C HN NH

P(CH3 )2 BH
HB BH

(CH ) P P(CH 3) 2
32

BH
◼ Boraniise pot prepara în vid prin tratarea
borurii de magneziu Mg3B2 cu HCl diluat.
 s-au preparat boranii rezistenți la hidroliză:
◼ tetraboran-10,B4H10
◼ pentaboran-9 B5H9

◼ hexaboran-10 B6H10

◼ urme de diboran–6 B2H6.

◼ Boraniisuperiori se prepară prin încălzirea

la 575K a B2H6 singur sau în curent de H
 se obțin borani corespunzători seriilor
omoloage: BnHn+4 și BnHn+6
 600C

2000C
B4H10 B5H9
1000C 1800C

950C
B2H6
1800C 1200C

250C
B10H14 B5H11
H2 1000C

Prepararea boranilor superiori din diboran-6

◼ Structurile boranilor superiori sunt formate dintr-un
schelet alcătuit din atomi de B sub forma unor
fragmente dintr-un icosaedru sau octaedru
◼ atomii din moleculele boranilor sunt uniți prin legături
diferite de cele de tip  sau 
◼ în cazul boranilor se utilizează modelul legăturilor
tricentrice cu atomi de H în punte închisă sau deschisă

tetraboran pentaboran-9 pentaboran-11

 Halogenurile borului
Monohalogenurile BX ( X = F, Cl, Br)
◼ substanțe gazoase stabile la temp. înalte și pres. scăzute
◼ reacționeză cu trihalogenurile de bor cu formarea
tetrahalogenurilor de tipul B2X4 (X = F, Cl)
Tetrahalogenurile de dibor
◼ se obțin prin reacții de reducere a trihalogenurilor de
bor sau prin reacții de dublu schimb:
2 BCl3 + 2Hg → B2Cl4 + Hg2Cl2
3B2Cl4 + 4BBr3 → 3B2Br4 + 4BCl3
Trihalogenurile de bor (BX3)
◼ în stare de vapori sunt covalente și monomere
◼ se obțin pe căi diferite, în funcție de natura halogenului
 Oxizii borului
◼ borul formează cu oxigenul
 anhidrida borică B2O3 -oxid principal
 monoxidul de bor (BO)n de culoare albă,
polimerizat, obținut din B2O3 și B la 13500C
(BO)n conține legături B-B
◼ Trioxidul de dibor B2O3 rezultă prin deshidratarea H3BO3 la
temperatură ridicată:
2B(OH)3 = B2O3 + 3H2O H = -1281,72 kJ/mol
◼ B2O3 este format din unități structurale BO3 legate între ele prin
punți B-O mai slabe. Unitățile structurale BO3 alcătuiesc o rețea
covalentă tridimensională, în care fiecare atom de bor este legat
de 3 atomi de oxigen, iar fiecare atom de oxigen de 2 atomi de bor
prin covalente simple  pe baza unor hibridizări de tip sp2
 Oxoacizii borului
În sistemul binar B2O3 – H2O există două
tipuri de oxoacizi:
◼ acidul ortoboric, H3BO3 sau B(OH)3;
◼ acizi metaborici, HBO2(I), HBO2(II) și
HBO2(III) conform echilibrelor:
B2O3 + H2O 2HBO2
B2O3 + 3H2O 2H3BO3
 Acidul ortoboric
H3BO3 sau B(OH)3

◼ se obține prin tratarea soluților apoase de poliborați cu

acizi tari:
Na2B4O7 + 5H2O + 2HCl → 4H3BO3 + 2NaCl
◼ în stare solidă cristalizează în rețele hexagonale
stratificate, formate din planuri paralele bidimensionale.
◼ Moleculele unui plan precum și cele din planele vecine se
leagă între ele prin legături de H, ceea ce explică clivajul
pronunțat și culorile de interferență cu nuanțe sidefii.
◼ Legăturile B – O de tip  sunt echivalente și au lungimea
aproape dublă față de cele O – H
◼ Acidul ortoboric nu disociază în soluții apoase ca
acid Bronsted
◼ În soluții apoase, în concentrații mici, se comportă
ca acid Lewis, funcționează ca acceptor de electroni,
fiind exclusiv un acid monobazic foarte slab.
B(OH)3 + H2O B(OH)4- + H3O+ pK = 9,24
◼ La concentrații mici, în soluții sunt prezente speciile
mononucleare B(OH)-4 și B(OH)3.
◼ La concentrații mai mari, se formează specii
polimere care ionizează puternic:
3B(OH)3 [B3O3(OH)4]- + H+ + 2H2O pK= 6,84
◼ Formarea specilor polimere este favorizată de
creșterea concentrației:
2B(OH)3 + [B(OH)4]- [B3O3(OH)4]- +3H2O pK=11
 Acizii metaborici, HBO2
◼ se obțin prin încălzirea H3BO3 la temp. și
pres. determinate, prin eliminarea apei.
◼ HBO2 încălzit la 3000C formează acidul
piroboric (tetrametaboric)
4 HBO2 → H2B4O7 + H2O
◼ există trei modificații cristaline:
forma I cubică
3-
O
B O
forma II monoclinică O B O
B O

forma III ortorombică O

 3-
O

Acizii metaborici, HBO2 O

B O
B O
B O
O
 forma I cubică
◼ constă din grupări tetraedrice legate între ele prin
legături de H;
◼ se obține prin încălzirea la temperaturi mai mari de
1500C a HBO2(II);
 forma II monoclinică
◼ se formează prin încălzirea HBO2(III) la 130 – 1500C;
 forma III ortorombică
◼ constituită din cicluri trimere B3O6 unite prin legături
de hidrogen.
◼ acidul metaboric (III) este obținut prin deshidratarea
H3BO3 la temperaturi mai mici de 1300C:
H3BO3 → HBO2+H2O
◼ este un trimer considerând metaboratul de sodiu care
are un anion ciclic, (B3O6)3-
 Întrebuințări
Se utilizează:
◼ ca element de aliere în oțeluri speciale alături
de crom, wolfram, cupru, siliciu, aluminiu
(imprimă rezistență la impact) conferind
metalelor cu care se aliază duritate și
rezistență la coroziune
◼ în tehnica nucleară ca absorbant de neutroni
- la confecționarea barelor de control a
reactoarelor nucleare;
◼ borurile metalice sunt materiale cu
proprietăți mecanice și chimice bune;
 Întrebuințări
◼ Borul este un element important pentru dezvoltarea normală și
sănătatea organismului. Astfel, borul:
◼ menţine stabilitatea şi buna funcţionare a membranelor celulare
◼ îmbunătățește metabolismul mineralelor implicate în dezvoltarea
osoasă (Ca,Mg,Cu)
◼ ajută la tratarea osteoartritei
◼ reduce acumularea de lipide și permite reglarea colesterolului
◼ prevene coagularea sângelui
◼ crește nivelul de testosteron și pe cel de hormoni sexuali naturali din
organism
◼ îmbunătățește producția de estrogen la femeile aflate la menopauză și
reduce simptomele acesteia
◼ permite acumularea de masă musculară
◼ ajută la îmbunătățirea abilităților de gândire și a coordonării musculare
◼ scade infecția fungică
◼ sporește funcția creierului