1. Care din afirmaţiile de mai jos, referitoare la hidroxizii Ga(OH) 3 şi In(OH)3, sunt corecte?

A. Ga(OH)3 şi In(OH)3 sunt hidroxizi amfoteri;

B. Proprietăţile acide sunt mai pronunţate la In(OH)3;
C. Proprietăţile acide sunt mai pronunţate la Ga(OH)3;
D. Proprietăţile bazice sunt mai pronunţate la In(OH)3;
E. Proprietăţile bazice sunt mai pronunţate la Ga(OH)3.

2. La temperaturi înalte borul reacţionează cu apă şi în rezultat se formează:

A. B(OH)3; D. B2O3;
B. H2; E. BO2.
C. BO3;

3. În care din reacţiile prezentate mai jos se formează boruri?

A. 2B + N2 = 2BN; D. 2B + 6HCl = 2BCl3 + 3H2;
B. 3Ca + 2B = Ca3B2; E. 2B + 3H2SO4 = B2(SO4)3 + 3H2.
C. Al + B = AlB;

4. La interacţiunea borului cu acidul azotic concentrat se obţine:

A. H3BO3; D. B2O3;
B. NO; E. N2O.
C. NO2;

5. La interacţiunea borului cu acidul sulfuric concentrat se obţine:

A. B2O3; D. SO2;
B. SO3; E. H2.
C. H3BO3;

6. În care reacţii, din cele prezentate mai jos, se obţin metaboraţi?

A. H3BO3 + 3NaOH = Na3BO3 + 3H2O;
B. B2O3 + 3Na2O = 2Na3BO3;
C. B2O3 + 6NaOH = 2Na3BO3 + 3H2O;
D. 2B + 6KOH = 2KBO2 + 3H2 + 2K2O;
E. 2B + 2NaOH + 2H2O = 2NaBO2 + 3H2.

7. Care din compuşii prezentaţi mai jos sunt borani?

A. B2H6; D. NaBO2;
B. Ca(BO2)2; E. B4H10.
C. MgB2;

8. Care din halogenurile borului în soluţii apoase hidrolizează complect conform reacţiei?
BX3 + 3HOH = H3BO3 + 3HX:
A. BF3; D. BBr3;
B. BCl3; E. BFI2.
C. BI3;

9. Acidul boric H3BO3:

A. se dizolvă bine în apă rece;
B. se dizolvă slab în apă rece;
C. este mai slab ca H2CO3 şi H2S;
D. este mai tare ca H2CO3 şi H2S;
E. face parte din acizii Lewis.

10. La încălzire acidul boric pierde apa, transformăndu-se în:

A. HBO2; D. (BO2)2;
B. HBO3; E. B2O3.
C. BO2;

11. Metaboraţii de sodiu şi potasiu reprezintă polimeri cu compoziţia:

A. Na2(BO2)2; D. K3(BO2)3;
B. K2(BO2)2; E. K4(BO2)4 şi Na4(BO2)4.
C. Na3(BO2)3;

12. Care din reacţiile prezentate mai jos pot fi folosite pentru efectuarea transformărilor
Na2B4O7 H3BO3?
A. Na2B4O7 + 7H2O = 4H3BO3 + 2NaOH;
B. 4H3BO3 + 2Na = Na2B4O7 + 5H2O;
 C. 4H3BO3 + Na2O = Na2B4O7 + 6H2O;
D. Na2B4O7 + 2HCl + 5H2O = 4H3BO3 + 2NaCl;
E. 4H3BO3 + 2NaOH = Na2B4O7 + 7H2O.

13. Care din compuşii de mai jos se numesc perle?

A. NaBO2·Co(BO2)2; D. KBO2·Cr(BO2)2;
B. N2B4O7; E. Ca(BO2)2.
C. KBO2;

14. Din compuşii borului se folosesc în medicină:

A. iodura de bor; D. fosfatul de bor;
B. tetraboratul de sodiu; E. diboranul.
C. acidul boric;

15. Spre deosebire de bor la aluminiu:

A. raza atomică şi ionică este mai mare;
B. raza atomică şi ionică este mai mică;
C. potenţialul de ionizare este mai mare;
D. potenţialul de ionizare este mai mic;
E. predomină proprietăţile metalice.

16. Aluminiul, oxidul şi hidroxidul de aluminiu la dizolvare în acizi formează:

A. anioni complecşi; D. acvacomplecşi;
B. hidroxocomplecşi; E. hidroxoacvacomplecşi.
C. cationi complecşi;

17. Aluminiul, oxidul şi hidroxidul de aluminiu la dizolvare în soluţii de baze formează:

A. anioni complecşi; D. acvacomplecşi;
B. hidroxocomplecşi; E. hidroxoacvacomplecşi.
C. cationi complecşi;

18. Din complecşii anionici formaţi de către AlF3 sunt cunoscuţi următorii:
A. Me[AlF3]; D. Me2[AlF5];
B. Me[AlF2]; E. Me3[AlF6];
C. Me[AlF4];

19. La acţiunea acidului azotic asupra soluţiei de [Ag(NH3)2]Cl cade precipitat din cauza că:
A. în mediu acid are loc reacţia NH3 + H+ = NH4+;
B. se intensifică disocierea ionilor [Ag(NH3)2]+;
C. se micşorează disocierea ionilor [Ag(NH3)2]+;
D. creşte concentraţia ionilor Ag+;
E. se micşorează concentraţia ionilor Ag+.

20. Care din afirmaţiile de mai jos, referitoare la moleculele AlCl3, sunt corecte:
A. există la temperatura de cameră;
B. există numai la temperaturi înalte;
C. în solvenţi organici se găsesc sub formă de trimeri;
D. în solvenţi organici se găsesc sub formă de dimeri;
E. în solvenţi organici se găsesc sub formă de monomeri.

21. Tetrahidruroaluminatul (III) de litiu reacţionează cu AlCl3 formând:

A. LiH; D. AlH3;
B. AlH4; E. LiCl.
C. AlLiH4;

22. La interacţiunea căror hidruri se va obţine tetrahidruroaluminat (III) de litiu?

A. AlLiH2; D. AlH3;
B. Al2H6; E. LiH 2.
C. LiH;
23. Tetrahidruroaluminat (III) de litiu reacţionează cu apa formând:
A. AlH3; D. LiOH;
B. Al(OH)3; E. H2.
C. Al2O3;

24. În grupa IVA analogi electronici deplini sunt:

 A. Pb ; D. Si;
B. Ge ; E. C.
C. Sn ;
25. Numărul de coordinare al carbonului poate fi egal cu:
A. 5; D. 4;
B. 6; E. 3.
C. 2;
26. Modificările alotropice ale carbonului sunt:
A. ozonul; D. carbinul;
B. diamantul; E. policumulenul.
C. grafitul;
27. La încălzire carbonul reacţionează cu acidul sulfuric concentrat, formând:
A. CO2; D. CO;
B. SO3; E. H2O.
C. SO2;
28. La încălzire carbonul reacţionează cu acidul azotic concentrat, formând:
A. NO2; D. CO2;
B. NH3; E. H2O.
C. NO;
29. Tetrahalogenurile carbonului:
A. se dizolvă bine în apă;
B. sunt insolubile în apă;
C. se dizolvă în solvenţi organici;
D. hidrolizează uşor;
E. în condiţii obişnuite nu hidrolizează.
30. Care din substanţele enumerate mai jos sunt derivaţi ai acidului carbonic:
A. acidul carbamic; D. ureea;
B. acidul oxalic; E. butanona.
C. acetona;
31. În care din reacţiile prezentate mai jos se formează tiocarbonaţi?
A. 2KCN + O2 = 2KCNO; D. CS2 + K2S = K2CS2;
B. CS2 + 3Cl2 = CCL4 + S2Cl2; E. CS2 + CaS = CaCS3.
C. KCN + S = KSCN;
32. La oxidarea sulfurii de carbon cu oxigen se formează:
A. CO; D. SO2;
B. CO2; E. COS.
C. SO3;
33. Acidul tiocarbonic se poate obţine la interacţiunea:
A. K2CS3 + HCl = D. K2CS3 + H2O =
B. CS2 + H2O = E. CaCS3 + H2O =
C. CaCS3 + H2SO4 =
34. La interacţiunea sulfurii de carbon cu hidroxidul de potasiu se obţine:
A. oxid de carbon (IV); D. sulfură de potasiu;
B. oxid de sulf (IV); E. apă.
C. carbonat de potasiu;
35. Cianura de hidrogen:
A. este o substanţă lichidă insolubilă în apă;
B. este un gaz foarte toxic;
C. soluţia apoasă are mediu slab bazic;
 D. soluţia apoasă are mediu slab acid;
E. se obţine la interacţiunea CO cu NH3.
36. În care din reacţiile prezentate mai jos se obţin cianaţi?
A. 2KCN + O2 = 2KCNO;
B. KCN + Cl2 + 2KOH = KCNO + 2KCl + H2O;
C. HCN + KOH = KCN + H2O;
D. KCN + S = KSCN;
E. 2HCN + Ca(OH)2 = Ca(CN)2 + 2H2O.
37. Acidul tiocianic:
A. are formula HSCNO; D. este un acid tare;
B. are formula HSCN; E. în stare liberă este puţin stabil.
C. este un acid slab;
38. Tiocianaţii (rodanurile) se obţin prin reacţia dintre următoarele două substanţe.
A. CS2; D. carbonaţi;
B. S; E. tiocarbonaţi.
C. cianuri;
39. În care din reacţiile prezentate mai jos se formează siliciuri?
A. 2Ca + Si = Ca2Si; D. Al + Si =Al4Si3;
B. Si + 2F2 = SiF4; E. Si + C = SiC.
C. 3Si + 2N2 = Si3N4;
40. Siliciul se dizolvă în amestec de HF şi HNO3 şi se formează:
A. tetrafluorură de siliciu;
B. apă;
C. nitrat de siliciu;
D. acid hexafluorosilicic;
E. oxid de azot (II).
41. Care din reacţiile prezentate mai jos decurg cu explozie:
A. SiH4 = Si + 2H2;
B. SiH4 + 2H2O = SiO2 + 4H2;
C. Si2H6 + 7Cl2 = 2SiCl4 + 6HCl;
D. SiH4 + 2O2 = SiO2 + 2H2O;
E. SiH4 + 4Cl2 = SiCl4 + 4HCl.
42. Compuşii siliciului cu hidrogenul - silanii:
A. au formula generală SinH2n;
B. au formula generală SinH2n+2;
C. au miros caracteristic şi sunt toxici;
D. la încălzire sau sub acţiunea apei se descompun;
E. sunt stabili în apă.
43. Silanul reduce ionul Ag+ din azotatul de argint până la argint metalic. Ce se mai obţine în această reacţie.
A. HNO3; D. H 2SiO3;
B. NO; E. SiO 2.
C. NO2;
44. La hidroliza tetrafluorurii de siliciu se obţine:
A. SiO2; D. HF;
B. H2SiO3; E. F 2O.
C. H4SiO4;
45. Formulele acizilor ortosilicic şi metasilicic sunt:
A. H2SiO3; D. H3SiO4;
B. H3SiO3; E. H2SiO4.
C. H4SiO4;
46. La hidroliza silicatului de sodiu se obţine:
A. H2SiO3; D. H2Si2O5;
B. H4SiO4; E. NaOH.
C. Na2Si2O5;
47. Care din acizii prezentaţi mai jos sunt acizi polisilicici:
A. H4SiO4; D. H6Si2O7;
B. H2Si2O5; E. H6Si2O9.
C. H5Si2O6;
48. În organismul uman siliciul contribue la:
A. biosinteza colagenului;
B. biosinteza acizilor nucleici;
C. formarea ţesutului osos;
D. dezvoltarea ţesuturilor epiteliale şi liante;
E. biosinteza insulinei.
49. Care din afirmaţiile de mai jos referitoare la valenţa elementelor grupei VA, sunt corecte:
A. în stare de repaos toate au valenţa 5;
B. în stare de repaos toate au valenţa 3;
C. în stare de excitare toate au valenţa 5;
D. în stare de excitare toate (cu excepţia azotului) au valenţa 5;
E. în stare de excitare azotul are valenţa 4.
50. Din nitrurile prezentate mai jos au proprietăţi acide:
A. AlN; D. Na 3N;
B. Mg3N2; E. Si 3N4.
C. Cl3N;
51. La acţiunea apei nitrura de litiu se descompune, formând:
A. Li2O; D. NO2;
B. NH3; E. LiOH.
C. N2;
52. Amoniacul uscat reacţionează cu metalele, formând:
A. amide; D. nitruri;
B. amine; E. hidrazină.
C. hidrogen;
53. La interacţiunea amoniacului cu bromul se formează:
A. HBr; D. NH 4Br;
B. H2; E. N 2.
C. N2H4;
54. Care din ecuaţiile reacţiilor de mai jos nu sunt corecte?
A. (NH4)2SO4 = NH3 + NH4HSO4;
B. NH4NO3 = NO + NO2 + 2H2;
C. NH4NO2 = N2 + 2H2O;
D. NH4NO3 = N2O + 2H2O;
E. (NH4)2SO4 = SO2 + N2H4 + 2H2O.
55. La descompunerea termică a hidrogenocarbonatului de amoniu se obţine:
A. N2; D. CO 2;
B. NO2; E. H2O.
C. NH3;
56. Hidrazina în soluţii apoase ionizează formând ionii:
A. OH-; D. N 2H5O-;
+
B. H3O ; E. N 2H62+.
 C. N 2H5+;
57. La arderea hidrazinei în aer se obţine:
A. NH3; D. N 2;
B. NO2; E. H 2O.
C. NO;

58. La interacţiunea hidrazinei cu permanganatul de potasiu în prezenţa acidului sulfuric, în

afară de sulfaţii de mangan şi potasiu, se mai obţine:
A. NH3; D. H 2O;
B. N2; E. NO.
C. NO2;

59. În care din reacţiile prezentate mai jos se manifestă proprietăţile oxido-reducătoare ale hidroxilaminei?
A. 2NH2OH + I2 + 2KOH = N2 +2KI + 4H2O;
B. NH2OH + HCl = [NH3OH]Cl;
C. NH2OH + H2O = NH3OH+ + OH-;
D. 2NH2OH + H2SO4 = [NH3OH]2SO4;
E. 2NH2OH + 4FeSO4 + 3 H2SO4 = 2Fe2(SO4)3 + (NH4)2SO4 + 2H2O.

60. Acidul azothidric se obţine la interacţiunea următoarelor două substanţe:

A. HNO3; D. HNO2;
B. NH2OH; E. NH3.
C. N2H4;

61. În care din reacţiile prezentate mai jos se obţin aziduri (azoturi)?
A. N2H4 + HNO3 = HN3 + 2H2O;
B. NaNH2 + N2O = NaNN2 + H2O;
C. 3NaNH2 + NaNO3 = NaNN2 + 3NaOH + NH3;
D. Cu + 3HNN2 = Cu(NN2)2 + N2 + NH3;
E. 8NH3 + 3Br2 = N2 + 6NH4Br .

62. Ce grade de oxidare are azotul în acidul azothidric?

A. + 5; D. -3;
B. + 4; E. -2.
C. -1;

63. La interacţiunea oxidului de azot (IV) cu hidroxidul de potasiu, în afară de apă, se mai obţine:
A. N2; D. NaNO3;
B. N2O; E. NaN 3.
C. NaNO2;

64. La deshidratarea acidului azotic cu P2O5 se obţine:

A. H3PO4; D. N2O5;
B. HPO3; E. N 2O.
C. N2O3;

65. Despre acidul azotos se poate spune că:

A. e cunoscut numai în soluţii diluate;
B. este un acid tare;
C. este nestabil şi în stare liberă nu există;
D. este foarte stabil;
E. la încălzire se descompune.

66. În reacţia dintre acidul azotos cu sulfura de hidrogen, în afară de apă, se mai obţine:
A. NO2; D. S;
B. SO2; E. NO.
C. N2;

67. La interacţiunea nitritului de potasiu cu iodura de potasiu în prezenţa acidului sulfuric, în afară de sulfat de potasiu şi
apă se mai obţine:
A. HI; D. I 2;
B. NO2; E. N 2.
C. NO;

68. Dintre metalele enumărate mai jos nu reacţionează cu acidul azotic la rece:
 A. Fe; D. Al;
B. Cu; E. Zn.
C. Cr;

69. Nitraţii metalelor alcaline la încălzire se descompun în:

A. azot; D. oxid de azot (IV);
B. oxid de azot (II); E. oxigen.
C. nitriţi;

70. Soluţia de amoniac de 10% se foloseşte în medicină:

A. în caz de leşin;
B. în caz de intoxicaţie cu alcool;
C. la dezinfectarea mîinilor în chirurgie;
D. în caz de intoxicaţii cu metale grele;
E. în caz de aciditate mărită a sucului gastric.

71. Fosforul uşor se oxidează cu:

A. H2; D. O 2;
B. H2O; E. Cl2.
C. HNO3;

72. La încălzire fosforul reacţionează cu bazele (reacţie de disproporţionare), formând:

A. fosfat; D. fosfină;
B. hipofosfit; E. apă.
C. hipofosfat;

73. La oxidarea fosfinei cu permanganat de potasiu în prezenţa acidului sulfuric, în afară de apă, se mai obţine:
A. K2SO4; D. H 3PO4;
B. K2MnO4; E. MnO2.
C. MnSO4;

74. Acidul hexafluorofosforic se obţine la interacţiunea următoarelor două substanţe:

A. PF3; D. PF5;
B. F2; E. HF.
C. H2O;

75. Acidul fosforos H2HPO3 la încălzire disproporţionează, formând:

A. acid hipofosforos; D. oxid de fosfor (III);
B. acid fosforic; E. oxid de fosfor(V).
C. fosfină;

76. Care din sărurile prezentate mai jos sunt săruri ale acidului fosforos?
A. Na2HPO4; D. NaHPO3H;
B. NaH2PO4; E. NaPO 2H2.
C. Na2PO3H;

77. Acidul fosforos H2PO3H reduce nitratul de argint până la argint metalic şi se mai formează:
A. H3PO2; D. NO;
B. H3PO4; E. HNO 3.
C. NO2;

78. Acidul hipofosforos HPO2H2 este un reducător puternic. El reduce bismutul din BiCl3 până la bismut metalic şi se mai
obţine:
A. H3PO4; D. HPO3;
B. Cl2; E. HCl.
C. H3PO3;

79. Oxidul de fosfor (V) absoarbe apa, formînd următorii acizi fosforici:
A. H3PO2; D. HPO 3;
B. H3PO3; E. H4P2O7.
C. H3PO4;

80. Care din ionii prezentaţi mai jos sunt ionii de trimetafosfat şi tetrametafosfat?
A. P3O73- ; D. P 4O104- ;
3-
B. P3O9 ; E. P4O64- .
4-
C. P4O12 ;
 81. Ionii de dipolifosfat şi tripolifosfat au următoarea compoziţie:
A. P2O74- ; D. P 3O125- ;
4-
B. P2O5 ; E. P 3O75-
5-
C. P3O10 ;

82. Care din sărurile prezentate mai jos sunt săruri ale acidului pirofosforic?
A. Ca(H2PO4)2 ; D. Na 4P2O7 ;
B. CaHPO4 ; E. NaH 2PO2 .
C. Na2H2P2O7 ;

83. La dizolvarea germaniului şi staniului în acid azotic concentrat, în afară de apă, se mai formează:
A. nitrat de germaniu (IV); D. acid stanic;
B. nitrat de staniu (IV); E. oxid de azot (IV).
C. acid germanic;

84. Staniul şi plumbul la încălzire se dizolvă în soluţii de bază conform reacţiilor:

A. Sn + 2KOH + 2H2O = K2[Sn(OH)4] + H2;
B. Sn + 2KOH + 4H2O = K2[Sn(OH)6] + 2H2;
C. Pb + 2KOH + 2H2O = K2[Pb(OH)4] + H2;
D. Pb + 2KOH + 4H2O = K2[Pb(OH)6] + 2H2;
E. Pb + 2KOH + 2H2O2 = K2[Pb(OH)6].

85. În seria hidrurilor GeH4 - SnH4 - PbH4:

A. stabilitatea creşte;
B. stabilitatea se micşorează;
C. SnH4 se descompune la încălzire;
D. SnH4 se descompune la temperatură obişnuită;
E. GeH4 se descompune la încălzire.

86. În soluţii apoase SnCl4 hidrolizează, formând:

A. acid metastanic ( -stanic);
B. clor;
C. acid -stanic;
D. acid clorhidric;
E. clorură de staniu (II).

87. În seria hidroxizilor Ge(OH)4 ‒ Sn(OH)4 ‒ Pb(OH)4:

A. cresc proprietăţile acide;
B. scad proprietăţile bazice;
C. creşte gradul de oxidare al metalului;
D. scade gradul de oxidare al metalului;
E. scad proprietăţile acide.

88. În seria hidroxizilor Ge(OH)2 ‒ Sn(OH)2 ‒ Pb(OH)2:

A. scad proprietăţile bazice;
B. cresc proprietăţile acide;
C. cresc proprietăţile bazice;
D. scad proprietăţile acide;
E. crește gradul de oxidare al metalului.

89. În care reacţii, din cele prezentate mai jos, se obţin hidroxogermaniţi?
A. Ge(OH)2 + 2KOH = K2[Ge(OH)4];
B. Ge(OH)4 + 2KOH = K2[Ge(OH)6];
C. Ge(OH)2 + Ca(OH)2 = Ca[Ge(OH)4];
D. Ge(OH)4 + Ca(OH)2 = Ca[Ge(OH)6];
E. Ge + 2KOH + 2H2O2 = K2[Ge(OH)6].

90. În care reacţii, din cele prezentate mai jos, se obţin hidroxogermanaţi?
A. Ge(OH)2 + 2KOH = K2[Ge(OH)4];
B. Ge(OH)4 + 2KOH = K2[Ge(OH)6];
C. Ge + 2KOH + 2H2O2 = K2[Ge(OH)6];
D. Ge(OH)4 + Ca(OH)2 = Ca[Ge(OH)6];
E. GeCl2 + 4NaOH = Na2[Ge(OH)4] + 2NaCl.

91. În care din reacţiile prezentate mai jos se manifestă proprietăţile reducătoare a SnCl 2?
 A. SnCl2 + H2O = SnCl(OH) + HCl;
B. SnCl2 + 2FeCl3 = SnCl4 + 2FeCl2;
C. SnCl2 + 2NaOH = Sn(OH)2 + 2NaCl;
D. SnCl2 + 2HgCl2 = SnCl4 + Hg2Cl2;
E. SnCl2 + Hg2Cl2 = SnCl4 + 2Hg.

92. Preparatele plumbului se folosesc în medicină numai exterior sub formă de:
A. plasture;
B. aerosol;
C. soluţii apoase (pentru comprese);
D. unguenţi;
E. soluţii apoase (pentru dezinfectări).

93. În reacţia As2O3 + Zn + HCl, în afară de apă se mai obţine:

A. acid arsenos; D. arsin;
B. clorură de arsen; E. acid arsenic.
C. clorură de zinc;

94. Care din reacţiile prezentate mai jos se folosesc în cercetările chimico-criminalistice la identificarea arsenului:
A. As2O3 + 8HCl = 2HAsCl4 + 3H2O;
B. Na2AsO3 + 3Zn + 9HCl = AsH3 + 3ZnCl2+ 3NaCl + 3H2O;
C. Na2AsO4 + 4Zn + 11HCl = AsH3 + 4ZnCl2 + 3NaCl + 4H2O;
D. 2AsH3 2As + 3H2;
E. AsH3 + 6AgNO3 + 3H2O = 6Ag + H3AsO3 + 6HNO3.

95. În reacţia lui Gutţait (AsH3 + AgNO3 + H2O), în afară de argint metalic se mai obţine:
A. H3AsO3; D. NO 2;
B. H3AsO4; E. HNO 3.
C. NO;

96. La interacţiunea arsenului şi a stibiului cu acid sulfuric concentrat se obţine:

A. H3AsO4; D. H 3SbO3;
B. HSbO4; E. SO 2.
C. H3AsO3;

97. Care din reacţiile prezentate mai jos sunt corecte?

A. 2As + 6HNO3 = 2As(NO3)3 + 3H2;
B. 2Sb + 6HNO3 = 2Sb(NO3)3 + 3H2;
C. 3As + 5HNO3 + 2H2O = 3H3AsO4 + 5NO;
D. 3Sb + 5HNO3 = 3HSbO3 + H2O;
E. Bi + 4HNO3 = Bi(NO3)3 + NO + 2H2O.

98. Care din compuşii prezentaţi mai jos sunt antimonuri?

A. Ca3Sb2; D. Na 3As;
B. Na3Sb; E. Na 3Bi.
C. Mg3As2;

99. În care din reacţiile prezentate mai jos se formează hidroxoantimoniţi?

A. As2O3 + 8HCl = 2HAsCl4 + 3H2O;
B. As2O3 + 3H2O = 2H3AsO3;
C. As2O3 + 2KOH + 3H2O = 2K[As(OH)4];
D. Sb2O3 + 2KOH + 3H2O = 2K[Sb(OH)4];
E. Sb2O3 + Ca(OH)2 + 3H2O = 2Ca[Sb(OH)4]2.

100. În şirul fluorurilor AsF5 ‒ SbF5 ‒ BiF5:

A. proprietăţile oxidante scad;
B. proprietăţile oxidante cresc;
C. proprietăţile reducătoare cresc;
D. proprietăţile reducătoare scad;
E. tendinţa de formare a complecşilor [RF6]- scade.

101. În şirul de oxizi As2O3 ‒ Sb2O3 ‒ Bi2O3:

A. la As2O3 predomină proprietăţile bazice;
B. la As2O3 predomină proprietăţile acide;
C. la Sb2O3 predomină proprietăţile bazice;
D. la Sb2O3 predomină proprietăţile acide;
 E. la Bi2O3 proprietăţile bazice sunt foarte pronunţate;

102. Despre hidroxidul As(OH)3 se poate spune că:

A. este amfoter cu predominarea proprietăţilor acide;
B. în stare liberă nu există;
C. în soluţii apoase se comportă ca un acid slab;
D. există în stare liberă;
E. în soluţii apoase se comportă ca bază tare.

103. În şirul de hidrixizi As(OH)3 ‒ Sb(OH)3 ‒ Bi(OH)3:

A. proprietăţile acide cresc;
B. proprietăţile bazice se micşorează;
C. proprietăţile bazice cresc;
D. proprietăţile acide se micşorează;
E. Bi(OH)3 sau H3BiO3 este un acid tare.

104. În şirul compuşilor As(III) ‒ Sb(III) ‒ Bi(III):

A. compuşii As(III) sunt oxidanţi;
B. compuşii As(III) sunt reducători;
C. compuşii Sb(III) sunt reducători mai puternici decît compuşii As(III);
D. compuşii Sb(III) sunt reducători mai slabi decît compuşii As(III);
E. compuşii Bi(III) sunt reducători mai slabi decît compuşii As(III) şi Sb(III).

105. Acidul stibic H3SbO4:

A. există în stare liberă;
B. există numai în soluţii apoase;
C. este mai slab ca acidul fosforic;
D. este mai tare ca acidul fosforic;
E. sărurile lui (antimonaţii) corespund acidului hexahidroxostibic H[Sb(OH) 6 .

106. În şirul compuşilor As5+ ‒ Sb5+ ‒ Bi5+:

A. proprietăţile oxidante cresc;
B. proprietăţile oxidante scad;
C. compuşii As5+ şi Sb5+ manifestă proprietăţi oxidante numai în mediu acid;
D. compuşii As5+ şi Sb5+ manifestă proprietăţi oxidante numai în mediu bazic;
E. compuşii Bi5+ manifestă proprietăţi oxidante atît în mediu acid, cât şi bazic.

107. În reacţia dintre arsenatul de potasiu şi iodura de potasiu în mediu de acid sulfuric, în
afară de apă şi sulfat de potasiu se mai obţine:
A. iodură de arsen(III);
B. acid iodhidric;
C. arsenit de potasiu;
D. oxid de arsen(III);
E. iod.

108. Sulfura de arsen(V) se dizolvă în acid azotic concentrat conform reacţiei:

aAs2S5 + bHNO3 + cH2O = dH3AsO4 + eH2SO4 + fNO. Se oxidează:
A. azotul;
B. oxigenul;
C. hidrogenul;
D. arseniu;
E. sulful.

109. În care din reacţiile de mai jos se obţin tioarseniţi:

A. 3Na2S + As2S3 = 2Na3AsS3;
B. 3Na2S + As2S5 = 2Na3AsS4;
C. 3(NH4)2S + As2S3 = 2(NH4)3AsS3;
D. 3(NH4)2S + As2S5 = 2(NH4)3AsS4;
E. 3CaS + As2S5 = Ca3(AsS4)2.

110. În componenţa pastilelor de vicalină, folosite la tratarea ulcerului stomacal şi gastritei,

intră azotatul bazic de bismut care reprezintă un amestec de următoarele substanţe:
A. Bi(OH)3;
B. BiONO3;
C. Bi2O3;
D. BiNO3(OH)2;
 E. BiOOH.

111. În şirul oxizilor elementelor perioadei a treia Na 2O ‒ MgO ‒ Al2O3 ‒ SiO2 ‒ P2O5 ‒ SO3 –
Cl2O7 capacitatea de interacţiune cu apa:
A. se micşorează de la Na2O spre Al2O3;
B. se măreşte de la Na2O spre Al2O3;
C. se măreşte în seria P2O5 - SO3 - Cl2O7;
D. se micşorează în seria P2O5 - SO3 - Cl2O7;
E. se măreşte de la Cl2O7 spre SiO2.

112. În care din reacţiile prezentate mai jos sulful manifestă proprietăţi reducătoare?
A. Fe + S = FeS;
B. H2 + S = H2S;
C. S + 3F2 = SF6;
D. S + O2 = SO2;
E. 2Na + S = Na2S;

113. Acidul azotic concentrat oxidează sulful şi în rezultat se formează:

A. hidrogen sulfurat;
B. acid sulfuric;
C. oxid de azot(II);
D. apă;
E. oxid de azot(IV).

114. La fierberea prafului de sulf cu alcalii se formează:

A. sulfiţi;
B. sulfaţi;
C. apă;
D. persulfuri;
E. sulfuri.

115. Despre hidrogenul sulfurat se poate spune că:

A. are proprietăţi oxidante;
B. are proprietăţi reducătoare;
C. este foarte toxic;
D. soluţia apoasă a lui se numeşte acid sulfhidric;
E. soluţia apoasă a lui se numeşte acid sulfuros;

116. Care din sulfurile prezentate mai jos hidrolizează ireversibil?

A. Na2S;
B. K2S;
C. CaS;
D. Li2S;
E. Al2S3;

117. În care din reacţiile prezentate mai jos se manifestă proprietăţile oxido - reducătoare ale persulfurilor?
A. 2PbS + 3O2 = 2PbO + 2SO2;
B. NiS + 2O2 = NiSO4;
C. Na2S + H2O = NaHS + NaOH;
D. Na2S2 + SnS = Na2S + SnS2;
E. 4FeS2 + 11O2 = 2Fe2O3 + 8SO2;

118. În care din reacţiile prezentate mai jos se manifestă proprietăţile acide ale compuşilor sulfului (IV)?
A. SF4 + 3H2O = H2SO3 + 4HF;
B. Na2SO3 + H2SO4 = Na2SO4 + SO2 + H2O;
C. Na2SO3 + H2O = NaHSO3 + NaOH;
D. SOCl2 + 2 H2O = H2SO3 + 2HCl;
E. 2SO2 + O2 = 2SO3.

119. La încălzire puternică sulfitul de potasiu disproporţionează, formând:

A. S; D. K2O;
B. SO2; E. K2S.
C. K2SO4;

120. În care din reacţiile prezentate mai jos se manifestă proprietăţile oxido-reducătoare ale SO2?
A. SO2 + Br2 + H2O = H2SO4 + 2HBr;
 B. SO2 + 2H2S = 3S + 2H2O;
C. SO2 + H2O = H2SO3;
D. 2H2S + 3O2 = 2SO2 + 2H2O;
E. S + O2 = SO2.

121. Pirosulfitul de sodiu NaHS2O5 se obţine prin reacţia dintre următoarele două substanţe:
A. sulfitul de sodiu; D. hidrosulfitul de sodiu;
B. oxidul de sulf (IV); E. hidrogenosulfatul de sodiu.
C. hidrogenul sulfurat;

122. În tiosulfatul de sodiu Na2S2O3 sulful are următoarele grade de oxidare:

A. +4; D. –2;
B. +2; E. –1.
C. +6;

123. La interacţiunea tiosulfatului de sodiu cu azotatul de argint se formează precipitat alb, care treptat se înegreşte. La
aceasta au loc reacţiile:
A. Na2S2O3 + 2AgNO3 = Ag2S2O3 + 2NaNO3;
B. Na2S2O3 + 2AgNO3 = Ag2O2 + Na2SO3 + SO2 + 2NO;
C. Ag2S2O3 = Ag2SO3 + S;
D. Ag2SO3 + S + H2O = Ag2S + H2SO4;
E. Ag2O2 + S = Ag2S + O2.

124. Clorura de tionil SOCl2 se formează la interacţiunea următoarelor două substanţe:

A. PCl3; D. SO2;
B. PCl5; E. H2S.
C. SO3;

125. La hidroliza clorurii de tionil se formează:

A. acid sulfuric; D. acid clorhidric;
B. acid sulfhidric; E. acid hipocloros.
C. acid sulfuros;

126. Oxidul de sulf (VI) formează câteva modificări:

A. în stare gazoasă vaporii constau din molecule SO3;
B. la 450C predomină trimerul ciclic (SO3)3;
C. la 450C predomină tetramerul (SO3)4;
D. în stare gazoasă vaporii prezintă dimer (SO3)2;
E. celelalte forme în stare solidă formează lanţuri (SO 3)n.

127. Cu care din metalele prezentate mai jos acidul sulfuric concentrat reacţionează?
A. Cu; D. Al;
B. Zn; E. Fe.
C. Cr;

128. Care din reacţiile prezentate mai jos nu sunt corecte?

A. Cu + H2SO4 = CuSO4 + H2;
B. Cu + 2H2SO4 = CuSO4 + SO2 + 2H2O;
C. 3Zn + 4H2SO4 = S + 3ZnSO4 + 4H2O;
D. 4Zn + 5H2SO4 = H2S + 4ZnSO4 + 4H2O;
E. 2Bi + 3H2SO4 = Bi2(SO4)3 + 3H2.

129. Care din reacţiile de descompunere termică a sulfaţilor prezentate mai jos, într-adevăr au loc?
A. Na2SO4 = Na2O + SO3; D. 2HgSO4 = 2Hg + 2SO3 + O2;
B. Al2(SO4)3 = Al2O3 + 3SO3; E. BaSO4 = BaO + SO3.
C. K2SO4 = K2O + SO3;

130. Acidul pirosulfuric (disulfuric):

A. are formula H2S2O8; D. este un acid slab;
B. are formula H2S2O7; E. cu apa formează acid sulfuric.
C. este un acid tare;

131. Acidul peroxomonosulfuric (acidul Caro):

A. are formula H2SO5; D. este un acid slab;
B. are formula H2SO6; E. are proprietăţi axidante.
C. este un acid tare;
132. Acidul peroxodisulfuric:
A. are formula moleculară H2S2O7;
B. are formula moleculară H2S2O8;
C. hidrolizează uşor;
D. este oxidant puternic;
E. nu hidrolizează.

133. Care din compuşii prezentaţi mai jos sunt acizi peroxosulfurici:
A. H2S2O7; D. H2SO6;
B. H2S2O8; E. H2SO5;
C. H2S2O5;

134. La hidroliza acidului peroxodisulfuric se obţine:

A. H2SO4; D. H2S2O7;
B. H2SO3; E. H2S.
C. H2O2;

135. Acizii politionici:

A. au formula generală H2SxO8;
B. au formula generală H2SxO6;
C. sunt nestabili;
D. sunt stabili;
E. sunt acizi tari.

136. Clorura de sulfuril SO2Cl2 uşor hidrolizează, formând:

A. H2SO3; D. H2S;
B. Cl2; E. HCl.
C. H2SO4;

137. Acidul clorsulfonic se obţine la interacţiunea următoarelor două substanţe:

A. HCl; D. SO3;
B. Cl2; E. H2S.
C. SO2;

138. Care din formulele prezentate mai jos corespund acizilor ditionic şi tritionic?
A. H2S2O3; D. H2S3O8;
B. H2S2O6; E. H2S3O6;
C. H2S3O7;

139. Tiosulfatul de sodiu Na2S2O3 se foloseşte în calitate de antidot la intoxicaţii cu cianuri.

Acţiunea preparatului se bazează pe:
A. proprietatea de a elimina sulf;
B. proprietatea de a adiţiona sulf;
C. proprietatea de a transforma ionul CN- în SCN- mai puţin toxic;
D. reacţia KCN + Na2S2O3 = KSCN + Na2SO3;
E. reacţia KCN + Na2S2O3 = NaCN + KNaS2O3.

140. Toţi halogenii în stare de excitare (cu excepţia fluorului) au valenţa:

A. 1; D. 5;
B. 2; E. 7.
C. 3;

141. În şirul halogenilor F2 – Cl2 – Br2 – I2:

A. proprietăţile reducătoare scad;
B. proprietăţile oxidante scad;
C. proprietăţile oxidante cresc;
D. proprietăţile reducătoare cresc;
E. raza atomică creşte.
142. Care din substanţele prezentate mai jos pot fi folosite pentru obţinerea clorului în laborator prin acţiunea asupra lor a acidului
clorhidric?
A. MnSO4; D. K2Cr2O7,
B. MnO2; E. KClO3.
C. KMnO4;

143. La trecerea unui curent de fluor prin apă, printre produsele obţinute vor fi:
A. O şi O2; D. F2O, H2O2;
B. HF; E. HFO.
C. O3;

144. La interacţiunea amestecului de brom şi fluor cu apa se obţine:

A. HBr; D. HF;
B. HFO3; E. HBrO3.
C. H2O2;

145. La interacţiunea amestecului de brom şi clor cu apa se obţine:

A. HBrO3; D. HBr;
B. HCl; E. HClO.
C. HClO3;

146. La interacţiunea amestecului de iod şi brom cu apa se obţine:

A. HI; D. HBr;
B. HIO4; E. HBrO3.
C. HIO3;

147. Care din reacţiile prezentate mai jos au loc la rece şi care la încălzire? Alegeţi variantele corecte:
A. Cl2 + 2NaOH = NaCl + NaClO + H2O (la încălzire);
B. 3Cl2 + 6NaOH = 5NaCl + NaClO3 + 3H2O (la încălzire);
C. 3Cl2 + 6NaOH = 5NaCl + NaClO3= + 3H2O (la rece);
D. Cl2 + 2NaOH = NaCl + NaClO + H2O (la rece);
E. Cl2 + NaOH = NaClO + HCl (la încălzire).

148. La interacţiunea amestecului de clor şi iod cu hidroxidul de bariu, în afară de apă, se mai obţine:
A. BaCl2; D. Ba(ClO3)2;
B. BaI2; E. Ba(ClO2)2.
C. Ba(IO3)2;

149. La interacţiunea bromului cu soluţie de hidroxid de potasiu la încălzire, în afară de apă, se mai obţine:
A. KBr; D. KBrO3;
B. KBrO; E. KBrO4.
C. KBrO2;

150. În şirul hidrurilor HF – HCl – HBr – HI:

A. legătura dintre Hal şi H devine mai trainică;
B. legătura dintre Hal şi H slăbeşte;
C. stabilitatea faţă de încălzire se micşorează;
D. stabilitatea faţă de încălzire creşte;
E. la dizolvare în apă mai slab disociază HI.

151. Care din reacţiile prezentate mai jos într-adevăr pot fi realizate?
A. 2HBr + H2SO4 = Br2 + SO2 + 2H2O;
B. 8HI + H2SO4 = 4I2 + H2S + 4H2O;
C. 2HI + H2SO4 = 4I2 + SO2 + H2O;
D. 2HCl + H2SO4 = Cl2 + SO2 + H2O;
E. 2HF + H2SO4 = F2 + SO2 + H2O.

152. Care din reacţiile prezentate mai jos nu vor decurge?

A. 2H2SO4 + 2KBr = Br2 + SO2 + K2SO4 + 2H2O;
B. H2SO4 + 2KCl = 2HCl + K2SO4;
C. H2SO4 + 2KBr = 2HBr + K2SO4;
D. H2SO4 + 2KI = 2HI + K2SO4;
E. 2HBr + H2SO4 = Br2 + SO2 + 2H2O.

153. Care din compuşii HHal se vor oxida cu oxigenul din aer conform reacţiei:
 4HHal + O2 = 2Hal2 + 2H2O?
A. HCl; D. HI;
B. HBr; E. HAt.
C. HF;

154. În seria halogenurilor ionice MeFn ‒ MeCln ‒ MeBrn ‒ MeIn solubilitatea creşte de la fluorură spre iodură pentru
halogenurile:
A. metalelor alcaline;
B. metalelor alcalino-pămăntoase;
C. lantanidelor;
D. actinidelor;
E. metalelor platinice.

155. Care din halogenurile covalente, indicate mai jos, hidrolizează în mediu apos?
A. BCl3; D. CCl4;
B. PBr3; E. SiCl4.
C. SF6;

156. Care din compuşii de mai jos sunt poliioduri:

A. K[I2]; D. K[I5];
B. K[I4]; E. K[I6].
C. K[I3];

157. Toţi compuşii interhalogenici:

A. au formula XX/n; D. X/ este halogen mai greu ca X;
B. unde n este număr par; E. X/ este halogen mai uşor ca X.
C. unde n este număr impar;

158. Care din reacţiile prezentate mai jos sunt posibile?

A. Cl2 + F2O = 2ClF + O; D. ClF + F2 = ClF3;
B. Br2 + HI = BrI + HBr; E. 2ClF + I2 = 2ClFI.
C. Cl2 + F2 = 2ClF;

159. La hidroliza compusului interhalogenic ClF se obţine:

A. HCl; D. HFO;
B. HF; E. HClO2.
C. HClO;

160. La hidroliza compusului interhalogenic ICl se obţine:

A. HI; D. HCl;
B. HClO; E. HIO.
C. HClO2;

161. La hidroliza compusului interhalogenic ClF3 se formează:

A. HF; D. HClO2;
B. HCl; E. HClO3.
C. HClO;

162. La interacţiunea compusului IF5 cu hidroxidul de potasiu, în afară de apă, se mai formează:
A. KI; D. KIO3;
B. KIO2; E. KIO.
C. KF;

163. Oxidul de clor (IV) ClO2 se dizolvă bine în apă, formând:

A. HClO; D. HClO4;
B. HClO2; E. HCl.
C. HClO3;

164. Oxidul de clor (VI) este nestabil şi treptat se descompune în:

A. Cl2O; D. O3;
B. ClO2; E. O2.
C. Cl2;

165. Oxidul de clor (VII) Cl2O7:

A. este un lichid incolor; D. se dizolvă în apă formînd acid percloric;
B. este o substanţă solidă; E. se dizolvă în apă formînd acid cloric.
 C. nu se dizolvă în apă;

166. Din oxizii bromului se cunosc următorii:

A. Br2O7; D. BrO2;
B. Br2O; E. BrO3.
C. BrO;

167. Din oxizii iodului se cunosc următorii:

A. I2O; D. IO2;
B. I2O5; E. IO3.
C. I2O7;

168. Care din reacţiile prezentate mai jos au loc la descompunerea hipocloriţilor?
A. 2NaClO2 = NaClO + NaClO3; D. 2NaClO = 2NaCl + O2;
B. 3NaClO2 = NaCl + 2NaClO3; E. 4KClO3 = 3KClO4 + KCl.
C. 3NaClO = NaClO3 + NaCl;

169. Acidul cloros HClO2:

A. este mai stabil ca acidul hipocloros;
B. este mai nestabil ca acidul hipocloros;
C. este un oxidant mai slab ca acidul hipocloros;
D. este un oxidant mai puternic ca acidul hipocloros;
E. nu poate fi separat în stare liberă.

170. În care din reacţiile prezentate mai jos se manifestă proprietăţile oxidante ale cloratului de potasiu?
A. 3Cl2 + 6KOH = KClO3 + 5KCl + 3H2O;
B. 2KClO3 + 3S = 2KCl + 3SO2;
C. 4KClO3 = 3KClO4 + KCl;
D. 5KClO3 + 6P = 5KCl + 3P2O5;
E. 2KClO3 + 3C = 2KCl + 3CO2;

171. În şirul acizilor HClO ‒ HClO2 ‒ HClO3 ‒ HClO4:

A. stabilitatea creşte;
B. stabilitatea scade;
C. proprietăţile oxidante cresc;
D. proprietăţile oxidante scad;
E. gradul de oxidare al clorului se micşorează.

172. În şirul acizilor HClO ‒ HBrO ‒ HIO:

A. tăria acizilor creşte; D. proprietăţile oxidante cresc;
B. tăria scade; E. HIO este cel mai tare acid.
C. proprietăţile oxidante scad;

173. Masa organismului uman la 96% constă din următoarele elemente:

A. S; D. H;
B. C; E. N.
C. O;

174. Alegeţi două şiruri, din cele de mai jos, în care intră numai elemente macrobiogene:
A. Ca, H, C; D. Na, O, Fe;
B. Cl, Mg, P; E. K, C, Ca.
C. N, P, O;

175. Alegeţi două şiruri, din cele de mai jos, în care intră numai microelemente absolut necesare pentru organism:
A. Si , Ni, Cr, Se ; D. Mn, F, Br, I ;
B. V, Ni, Sn , F ; E. Cl, Mg, Fe, K.
C. Co, Fe, Cu, Zn ;

176. Din toate elementele stabile în organismele vii nu s-au găsit încă:
A. 3 elemente de tranziţie: Rh, Pd, Pt;
B. 5 elemente de tranziţie: Rh, Pd, Pt, Ta, Re;
C. 5 lantanide: de la Ho pînă la Lu;
D. 10 lantanide: de la Sm pînă la Lu;
E. 7 elemente de tranziţie: Rh, Pd, Hf, Ta, Re, Ir, Pt .
177. Pentru om sunt cunoscute numai două elemente de provenenţă naturală, care sunt cauzele maladiilor endemice. Aceste
elemente sunt :
A. F; D. Mn,
B. Fe; E. I .
C. Co;

178. Afinitatea spre electron a atomilor halogenilor (în electronovolţi, eV) sunt: 3,62 (F); 3,82 (Cl); 5,54 (Br); 3,24 (I).
Valoarea mică a acestei mărimi la fluor poate fi explicată prin:
A. raza mare a atomului (comparativ cu ceilalţi halogeni);
B. densitatea electronică mare a stratului exterior;
C. prezenţa orbitalelor vacante pe stratul exterior;
D. lipsa orbitalelor vacante pe stratul exterior;
E. densitatea electronică mică a stratului exterior.

179. Din elementele indicate mai jos macrobiogene sunt:

A. Ca; C. Mn; E. N;
B. P; D. Co;

180. Clorul în laborator poate fi obţinut prin acţiunea acidului clorhidric concentrat asupra substanţelor:
A. MnO2; C. K2Cr2O7; E. KMnO4;
B. Na2SO4; D. KClO3;

181. Apa de clor în afară de apă, mai conţine:

A. HClO2; C. HCl; E. HClO;
B. Cl2; D. HClO3;

182. În reacţiile de mai jos, sulful, este reducător în:

A. S + O2 = SO2; C. S + 2Na = Na2S; E. Zn + S = ZnS;
B. H2 + S = H2S; D. S + 3F2 = SF6;

183. Care din acizii de mai jos sunt monobazici:

A. H3PO3; C. H2S2O3; E. H2S2O3;
B. H3PO2; D. H2SO5;

184. Din compuşii de mai jos, acizii politionici sunt:

A. H2S2O3; C. H2S2O6; E. H2S4O6;
B. H2S2O8; D. H2S2O7;

185. Din oxizii enumeraţi mai jos, au proprietăţi amfotere:

A. CaO ; C. Al2O3 ; E.In2O3 ;
B. CO2; D. Ga2O3 ;

186. Din reacţiile de mai jos, nu sunt reacţii de oxido- reducere:

A. MnO2 + 4HCl = MnCl2 + Cl2 + 2H2O;
B. 4Li + O2 = 2Li2O;
C. S + 3F2 = SF6;
D. SO2 + H2O = H2SO3;
E. Na2O + SO3 = Na2SO4;

187. Din substanţele de mai jos, se folosesc în calitate de reducător:

A. CO ; C. SiO2 ; E. SO3 ;
B. H2 ; D. CaO ;

188. La descompunerea polihalogenurilii KBr3, se obţine:

A. Br3- ; C. Br- ; E. Br2 ;
+
B. K ; D. KBr ;

189. „Apa regală”, prezintă amestec de:

A. 1 vol. HNO3, 70%; C. 3 vol. HCl, 37%; E. 3 vol. HNO3, 55%;
B. 2 vol. HNO3, 70%; D. 1 vol. HNO3, 20%;

190. Din reacţiile de mai jos, nu vor fi posibile:

A. H2SO4 + 2NaCl = 2HCl + Na2SO4;
B. H2SO4 + 2NaBr = 2HBr + Na2SO4;
C. H2SO4 + 2NaI = 2HI + Na2SO4;
D. PI3 + 3H2O = H3PO3+ 3HI;
 E. PBr3 + 3H2O = H3PO3 + 3HBr;

191. Indicaţi compuşii cu gradul de oxidare al azotului egal cu -3:

A. N2H4 ; C. (NH4)2HPO4 ; E. NH2OH ;
B. NH3 ; D. (NH4)2CrO4;

192. Boraţii sunt săruri ale acizilor:

A. H3BO3; C. H2B4O7; E. HBO2;
B. H4B2O7; D. H2B2O7;

193. La trecerea clorului prin apa de brom, de formează:

A. HBrO3; C. HBr; E. HBrO;
B. HClO3; D. HCl;

194. În şirul acizilor H3BO3 – H2CO3 – HNO3, tăria creşte odată cu:
A. mărirea sarcinii ionului central;
B. micşorarea sarcinii ionului central;
C. micşorarea razei ionului central;
D. mărirea razei ionului central;
E. micşorarea gradului de disociere al acidului;

195. În nitratul de amoniu, gradele de oxidare ale azotului sunt egale cu:
A. -2; C. -3; E. +5.
B. -1 ; D. +3 ;

196. Din reacţiile prezenatate mai jos, reacţii de disproporţionare vor fi:
A. 3S + 6KOH = K2SO3+ 2K2S + 3H2O;
B. Na2S2O7 = Na2SO4+ SO3;
C. Al2(SO4)3 = Al2O3+ 3SO3;
D. 4SO2 + 8KOH = 3K2SO4 + K2S + 4H2O;
E. 4K2SO3 = 3K2SO4 + K2S.

197. În reacţia aAs2S3 + bH2O2 + cNH3 = 3(NH4)2SO4 + 2(NH4)3AsO4 + 8H2O, se oxidează:

A. azotul; C. oxigenul; E. hidrogenul.
B. sulful; D. arsenul;

198. Care din compuşii de mai jos, au proprietăţi acide:

A. Li2O; C. LiF; E. Li2S.
B. BF3; D. CS2;

199. Care din compuşii de mai jos au proprietăţi bazice:

A. Li2O; C. LiF; E. Li2S.
B. BF3; D. CS2;

200. Oxosulfidul de carbon (IV), COS este un compus:

A. acid; C. reacţionează cu apa; E. reacţionează cu oxizii bazici.
B. bazic; D. nu reacţionează cu apa;