Aspecte generale privind aditivii alimentari

Dacă acum 2400 de ani Hipocrate spunea: „Fă din hrana ta primul tău medicament”, astăzi s-a
ajuns ca tocmai acest „prim medicament”, hrana,să fie pur şi simplu otrăvită. în alimentaţia cotidiană
se adaugă, împotriva voinţei noastre, din ce în ce mai multe substanţe nocive, iar fructele, legumele şi
toate roadele naturii au ajuns să fie treptat, o sfidare a armoniei divine, prin modificările genetice
suferite.
Studiile recente au arătat că, la nivel mondial, aditivii chimici reprezintă a treia cauză a
mortalităţii, pe primul loc fiind consumul de droguri şi de medicamente, urmate de accidentele de
circulaţie.
Este binecunoscut faptul că alimentele trebuie să aibă anumita calităţi nutritive specifice şi un
efect benefic asupra organismului. Însă ceea ce există acum pe piaţă sub denumirea de „aliment"are o
compoziţie mult modificată faţă de propunerea iniţială a Mamei Naturi.
Deşi specialiştii trag semnale de alarmă asupra nocivităţii aditivilor alimentari, industria
alimentară continuă nestingberită să ne otrăvească hrana, intensificîndu-şi publicitatea şi păcălindu-ne
cu mult-coloratele şi prea-aromatizatele sale produse. Pe „ei" profitul îi interesează mai mult decât
sănătatea noastră. Pentru „ei", noi suntem consumatori.
Milioanele de oameni care suferii de alergii, intoxicaţii, boli autoimune, diabet, cancer, tumori
etc, în urma ingerării substanţelor toxice prin alimente şi medicamente, nu îi impresionează deloc.
În ultimii 50 de ani, efectele nocive ale aditivilor au început, să fie demascate de către adevăraţii
oameni de ştiinţă, şi scandalurile pe tema aceasta s-au ţinut lanţ,
În mod diabolic, cu cât un produs era mai combătut, cu atât mai mult era promovat de marile
corporaţii, şi uneori chiar impus prin lege guvernamentală. Aşa s-a petrecut cu aspartamul din dulciuri,
cu fluorul din apă şi din pasta de dinţi, cu iodul din sare etc.
Aditivii alimentari sunt substanţe chimice cu sau fără valoare nutritivă care se adaugă în
produsele alimentare în scopul îmbunătăţirii valorii sensoriale, conservării sau pentru a permite
aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare.
Se estimează că, în ultimii ani, o persoană consumă anual, în medie, între 8 şi 10 kg de aditivi.
Noi nu folosim aditivi în bucătăria proprie. Ei apar doar în procesarea industrială a alimentelor,
sub formă de: conservanţi, emulgatori şi stabilizatori, agenți de vâscozitate, care conferă strălucire,
amelioratori de gust, îndulcitori, aromatizanţi etc. Aditivii cei mai obişnuiţi au rolul de a ne înşela
simţul olfactiv,gustativ şi vizual. Doar o mică parte dintre aditivi au rolul de a conserva hrana,
împiedicând dezvoltarea microorganismelor.
Producătorii folosesc cantităţi din ce în ce mai mari de aditivi în alimentele procesate industrial,
pentru ca ele să pară mai proaspete, mai apetisante, mai „naturale" şi astfel să îl determine pe
consumator să cumpere produsul.
Aditivii alimentari, sunt produşi de companiile chimice. Studiile au demonstrat, că aproape toate
produsele alimentare procesate industrial conţin substanţe cu efecte cancerigene.
De fapt, oamenii au convingerea naivă că „dacă un produs ar fi dăunător sănătăţii, nu s-ar
permite vinderea acestuia în magazine", uitând că singura grijă a industriilor şi a instituţiilor de
sănătate, sponsorizate de ele, este profitul, şi nicidecum sănătatea oamenilor. În realitate, mult prea des
apar pe piaţă produse cărora nu li s-a testat suficient toxicitatea şi mult prea mult se ignoră rezultatele
alarmante ale testelor deja făcute.
Traseul este:
MARKETING + PUBLICITATE ÎNŞELAREA CLIENTULUI + DISTRUGEREA
SĂNĂTĂŢII PROFIT MAXIM PENTRU INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Cercetări recente din Europa şi SUA au descoperii că, la ora actuală, tehnologiile moderne
folosesc aproape 70.000 de substanţe chimice, iar numărul lor creşte anual cu alte aproape 2.000.
Rezultatele acestor studii au arătat ca în sînge au apărut în ultimele decenii între 120 şi l60 de substanţe
chimice xenobiotice, care nu au existat înainte. Un număr mare din aceste substanțe sunt cancerigene,
mutagene sau teratogene.
Deoarece doar 1-2% dintre aditivi se folosesc în scopul conservării, restul de aditivi nu îşi
justifică prezenţa în alimente. În realitate, marea majoritate a aditivilor alimentari se utilizează pentru
1
„cosmetizarea" hranei: pentru a conferi produsului o culoare atrăgătoare şi apetisantă, pentru a masca
printr-o aromă sintetică lipsa ingredientului natural, pentru a conferi un gust. intens şi irezistibil, pentru
a crea o textură cât mai apropiată de cea naturală. Fără această puzderie de aditivi, ar dispărea o mare
varietate de produse din industria alimentară, care, oricum, din punct de vedere nutritiv, sunt aproape
nule.
În 1972, în Bruxelles, Comunitatea Economică Europeană (CEE) a instaurat o reglementare prin
care a clasificat toţi aditivii omologaţi, atribuindu-le un cod numeric, format din litera E şi un număr
care este alcătuit din trei sau patru cifre, care semnifică grupele principale şi efectul urmărit.
Clasificarea aditivilor omologați de CEE:
E100-E199 coloranţi
E200-E299 conservanţi
E300-E399 antioxidanţi, fosfaţi, agenţi de texturare
E400-E499 agenţi de vâscozitate, săruri de topire, gelifianţi, fosfaţi, emulgatori
E500-E599 săruri şi compuşii lor
B600-E699 intensificatori de gust
E700-E899 aditivi care nu sunt destinați alimentaţiei umane (unii dintre aceşti aditivi se
adaugă în furajele şi în hrana destinată animatelor de ferma)
E900-E999 agenţi de tratare a făinii, gaze, îndulcitori artificiali, agenţi de luciu
E1000-E1399 diverşi aditivi (umectanţi, enzime alimentare)
E1400-E1499 amidonuri modificate
El500-E1521 solvenţi, suporturi pentru alţi aditivi
Fiecare aditiv trebuie să fie supus unei proceduri de evaluare toxicologică. Pentru că studiile sunt
insuficiente şi incorect realizate, efectele aditivilor asupra sănătăţii umane sunt descoperite ulterior
aprobării lor pe piaţă, in cabinetele medicale sau în spitale.
Efectele nocive ale aditivilor asupra sănătăţii nu apar imediat, decât în cazul reacţiilor alergice.
Aditivii se acumulează gradat în organism, grăbind apariţia cancerului, a bolilor cronice, degenerative,
autoimune sau genetice.
Conform Autorităţii Europene de Securitate Alimentară (European Food SafetyAgeney —
EFSA), este imposibil de stabilit, cu exactitate riscul de reacţii alergice în cazul unei substanţe.
Numărul cazurilor de cancer ia din ce în ce mai mult amploare şi se estimează că va fi boala
mileniului al III-lea. Aditivii mutageni nu numai că dăunează cromozomilor şi codului genetic; ei pur
şi simplu distrug celulele vii. Aditivii teratogeni prezintă un pericol imens pentru făt, în perioada
imediat următoare concepţiei şi în timpul sarcinii.
De-a lungul timpului, s-a constatat cu regret că dovedirea toxicităţii unui aditiv nu este o garanţie
că acesta nu va mai fi folosit ulterior.
Potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), peste 30% dintre carurile de
cancer pot fi evitate doar prin adoptarea unui regim de alimentaţie sănătos.
Utilizarea aditivilor implică un risc conferit de posibilele efecte negative, uneori toxice pe care le
pot dezvolta. Astfel s-a pus problema de a decide în cunoştinţă de cauză raportul între necesitate şi
risc.
Utilizarea şi comercializarea aditivilor, produselor condimentare şi conservanţilor cu aditivi
trebuie să se desfăşoare în conformitate cu principiile generale privind folosirea aditivilor alimentari
adoptate de Comisia Codex Alimentarius, ţinîndu-se cont de listele codex de aditivi avizaţi. Testarea
ştiinţifică a aditivilor a fost şi este efectuată de colective de experţi; numai la recomandarea acestora a
fost elaborată legislaţia privind aditivii alimentari, ce cuprinde lista alimentelor, condiţiile de adăugare
şi limitele maxim admise.
În aceste condiţii, Consumul Zilnic Admis – ADI (Acceptance Daily Intake) reprezintă cantitatea
în mg dintr-un aditiv în raport cu greutatea corporală, care poate fi consumată zilnic pe parcursul
întregii vieţi, fără riscuri în planul sănătăţii (deci ADI se măsoară în mg/kg corp/zi).
Pentru evitarea riscului generat de consumul zilnic cumulat al alimentalor, s-a trecut la
exprimarea Doza Maximă Admisă – care se referă la aditivul adăugat într-un anumit tip de produs
alimentar care exprimă Consumul Zilnic Admis împărţit la factorul de siguranţă ‹ 100 (ADI/100).
2
 Autorităţile implicate în stabilirea dozelor admise de aditivi sunt: Ordinul Ministrului Sănătăţii
(OMS), Comitetul Ştiinţific pentru Alimentaţie al Comisiei Europene, Autoritatea pentru Alimente şi
Medicamente a SUA.
Aditivii trebuie să îndeplinească pe lîngă condiţiile de calitate, proprietăţi specifice şi o serie de
cerinţe de puritate în ceea ce priveşte conţinutul în metale grele şi metaloizi.
Aceste aspecte au determinat Asociaţia consumatorilor americani să propună următoarele
recomandări:
 menţionarea aditivilor utilizaţi pe ambalajul produsului (pentru alergici);
 interzicerea nitraţilor şi nitriţilor de sodiu, ale căror efecte toxice au fost dovedite;
 repunerea în cercetare a tuturor aditivilor alimentari, chiar şi a celor folosiţi de zece an

Amelioratorii sunt substanţe / ingrediente care se folosesc în panificaţie în cantităţi foarte mici
şi care influenţează pozitiv calitatea produsului finit şi prospeţimea lui. Ei includ aditivi, auxiliari
tehnologici, ingrediente.
La alegerea amelioratorului în panificație trebuie să se ţină seama de ceea ce trebuie sau se
doreşte a se ameliora. Pentru aceasta trebuie să se cunoască principalele proprietăţi tehnologice ale
făinii de prelucrat: puterea şi capacitatea de formare a gazelor. Cunoscând aceste proprietăţi ale făinii
şi acţiunea pe care o au diferiţi amelioratori în aluat, se alege amelioratorul care poate să conducă la
obţinerea celei mai bune calităţi posibile a pâinii.
În calitate de amelioratori, în panificație pot fi folosiţi:
 enzime (amilolitice, proteolitice, lipoxigenaza ş.a.);
 emulgatori (monogliceridele, esterii monogliceridelor cu acizi organici ş.a.);
 amelioratori chimici (cu acţiune oxidantă, reducătoare sau de mărire a acidităţii);
 amelioratori ce conţin amidon gelatinizat;
 gluten vital;
 amelioratori complecşi.

În tabelul 1 sunt prezentaţi categoriile de aditivi admişi.

Tabelul 1
Categorii de aditivi alimentari admişi
Grupe de aditivi Destinaţie - efect Codul E
1. Coloranţi Substanţe care redau sau intensifică culoarea E100, E101, E102, E104,
produselor alimentare şi pot fi constituenţi naturali ai E110, E120-E122, E124,
produselor alimentare şi/sau alte resurse naturale, E127-E129, E131-E133,
care în mod normal nu sunt consumaţi ca alimente în E140-E142, E150a-d, E151,
sine şi nu sunt utilizaţi ca ingrediente caracteristice E153-E155, E160a-f,
în alimentaţie; de asemenea, coloranţii sunt preparate E161bşig, E162, E163,
obţinute din produsele alimentare şi alte materiale E170-E175, E180.
naturale obţinute prin extracţie fizică şi/sau chimică
conducînd la o extracţie selectivă a pigmenţilor în
raport cu constituenţii nutritivi sau aromatici.
2. Conservanţi Substanţe care prelungesc durata de conservare a E200,E202,E203,E210-
produselor alimentare, protejîndu-le împotriva E224,E226-E228,E230-
alterării cauzate de microorganisme E232,E234,E235,E239,E24
2, E249-E252,E260-
E263,E280-
E285,E290,E1105.
3. Antioxidanţi Substanţe care prelungesc durata de conservare a E300-E302,E304,E306-
produselor alimentare, protejîndu-le împotriva E312,E315,E316,E320,E32
alterării cauzate de oxidare, cum ar fi rîncezirea 1, E512.
grăsimilor şi modificarea culorii.

3
4.Acidifianţi Substanţe care măresc aciditatea unui produs E270,E296,E297,E330,E33
alimentar şi/sau îi conferă un gust acru. 4,
E338,E350,E351,E352,E35
4, E355-
E357,E363,E507,E513.
5. Corector de Substanţe care modifică sau limitează aciditatea sau E325-E327,E331-E333,
aciditate alcalinitatea unui produs alimentar. E335-
E337,E354,E380,E385,E51
4-E517,E524-E530,E574-
E578.
6. Emulgatori Substanţe care permit formarea sau menţinerea unui E322,E432-
amestec omogen de două sau mai multe faze E436,E442,E450-
imiscibile cum ar fi uleiul şi apa din produsele E452,E470a-b,E471,E472a-
alimentare. f, E473-E477,E479b,E481-
E483, E491-E495.
7. Gelifianţi Substanţe care conferă produsului alimentar E406,E407,E407a,E410,E44
consistentă prin formarea unui gel. 0
8. Săruri de Substanţe care dispersează proteinele din brînzeturi E339-E341,E343
topire şi distribuie astfel omogen grăsimile şi alte
componente.
9. Stabilizatori Substanţe care permit menţinerea stării fizico- E352,E579,E585,E927,E44
chimice a unui produs alimentar. Conţin substanţe 4, E445
care permit menţinerea unei dispersii omogene a
două sau mai multe substanţe nemiscibile într-un
produs alimentar, care stabilizează, conservă sau
intensifică culoarea existentă a unui produs
alimentar.
10. Agenţi de Substanţe care măresc vîscozitatea unui produs E400-E405,E412-E418
îngroşare alimentar.
11. Potenţiatori Substanţe care amplifică gustul existent şi/sau aroma E620-
de arome şi gust unui produs alimentar. E635,E640,E508,E509.E51
1.
12. Substanţe care reduc tendinţa de aglomerare a E535,E536,E538
Antiaglomeranţi particulelor dintr-un produs alimentar.
13.Îndulcitori Substanţe (altele decît zahărul) care se utilizează E420,E421,E950-
pentru a conferi un gust dulce produselor alimentare. E954,E957,E959,E965-
E967
14.Agenţi de Substanţe sau combinaţii de substanţe care E500,E501,E503,E504,E54
afînare eliberează gaze şi măresc astfel volumul aluatului. 1
15. Agenţi de Substanţe care aplicate pe suprafaţa produsului E901-E905,E912,E914
glazurare alimentar îi conferă un aspect strălucitor sau îi
asigură un strat protector.
16. Agenţi de Substanţe care permit formarea sau menţinerea E520-E523
întărire fermă sau crocantă a ţesuturilor fructelor sau
legumelor sau care în contact cu gelifianţii formează
sau întăresc un gel.
17. Agenţi de Substanţe care măresc volumul unui produs E422,E460,E461,E463-
încărcare alimentar fără a modifica valoarea sa energetică. E466,E468,E469
18. Amidon Substanţă obţinută cu ajutorul unuia sau mai multor E1404,E1410, E1412-
modificat tratamente chimice a amidonului alimentar, care a E1414,
fost supusă unui tratament fizic sau enzimatic şi care E1420,E1422,E1440,E1442,
poate fi fluidificată prin tratament acid sau alcalin E1450,E1451
4
 sau de albire.
19. Gaze Gaze, altele decît aerul, care au ca efect expulzarea E938,E939,E941,E942,E94
propulsoare unui pridus alimentar din recipient. 8
20. Alţi aditivi E431,E459,E551,E552,E55
3a, E553b,E554-
E556,E558,E559 (agent de
separare naturală),
E570,E900,E920,E999,E11
03, E1200-
E1202,E1505,E1518