Colegiul National de Comert al ASEM

Ctedra:”Comert, Merceologie, Tehnologie”.

Tema:Chimia in produsele alimentare,

produsle de ingina si cosmetica

A elaborat:Braga VAleriu
A verificat:Gutium Victoria
Grupa: TAP-192

Chisinau, 2022
 Chimia in produsele de igiena si cosmetice
Săpunurile sunt săruri cu
diferite metale (sodiu, potasiu și altele) ale acizilor
grași cu cel puțin opt atomi de carbon în moleculă.
Puterea de spălare se datorează faptului că
moleculele de săpun aderă cu ușurință atât la
moleculele nepolare (de exemplu ulei și grăsimi)
cât și la moleculele polare (de exemplu apă).

Pasta de dinți în simplitatea ei conține multe proprietăți și caracteristici

ce au rolul de a proteja pana la 99% dantura. A apărut undeva prin
secolul XIX iar ingredientele de bază erau destul de toxice fiind
destinate inițial albirii dentare, nu neaparat igienei cavității bucale.
Ulterior s-a observat că, în anumite zone, prezența fluorurilor în apa
potabilă determină o protecție a populației împotriva cariilor, fapt ce a
dus la întroducerea fluorurilor în pastele de dinți. Astfel au aparut paste
de dinți cu efect protector împotriva cariilor dentare, a gingivitei sau a
respiratiei urât mirositoare.
Detergenții sunt produși de sinteză, având o structură
asemănătoare cu cea a săpunurilor. De aceea, ei sunt agenți de
spălare și curățire, modificând tensiunea superficială a apei de
spălare, ele includ elemente și combinații chimice cu rol de
substanțe curățitoare active cum ar fi: tenside, acizi, baze
și enzime, care ajută la îndepărtarea diferitelor forme de
murdărie. Detergenții se produc specializat pentru folosire în
diverse activități de spălare și curățire.

Parfumul este un amestec lichid de uleiuri aromatice sau

compuși aromatici, de fixativi și de solvenți, utilizat pentru a da
corpului uman, unor obiecte sau unui spatiu un miros plăcut.
Până în secolul XIX, parfumurile aveau în componenţă uleiuri
aromatice naturale. În prezent, majoritatea parfumurilor sunt
sintetice şi pot conţine multe componente.
 -Samponul conține un număr mediu de 15 substanțe
chimice, dintre care cele mai îngrijorătoare: laurilsulfat
de sodiu, tetrasodiu și propilenglicol. Reacţii adverse
posibile: iritaţii, probleme ale ochilor;
- fardul de ochi conţine 26 substanţe chimice, dintre
care cea mai îngrijorătoare: tereftalat
polythylene. Reacții adverse posibile: risc de cancer,
infertilitate, tulburări hormonale și ale organelor
corpului;
- fardul de obraz conţine 16 substanţe chimice, dintre
care cele mai îngrijorătoare: etilparabeni, metilparabeni,
propilparabeni. Reacţii adverse posibile: erupţii
cutanate; iritaţii, tulburări hormonale;
- fixativul conţine 11 substanţe chimice, dintre care cele
mai îngrijorătoare: octinoxat, isoftalaţi. Reacții adverse
posibile: alergii, iritații ale ochilor, nasului și gâtului,
tulburări hormonale, schimbări în structura celulelor;
- fondul de ten conţine 24 de substanţe chimice, dintre
care cele mai îngrijorătoare: metacrilat de
polimentil. Reacții adverse posibile: alergii, tulburări ale
sistemului imunitar, risc de cancer;
- rujul de buze conţine 33 substanţe chimice, dintre care
cele mai îngrijorătoare: metacrilat de polimentil. Reacţii
adverse posibile: alergii, risc de cancer;
 Cine este responsabil pentru
siguranța produselor cosmetice?

Înainte de a vinde un produs cosmetic, un producător trebuie să se

asigure că produsul său trece printr-o evaluare științifică a
siguranței sale. Acesta trebuie să prezinte informațiile de evaluare
autorităților europene prin intermediul unui portal de notificare
privind produsele cosmetice, indicând că substanța utilizată în
produs nu prezintă riscuri pentru sănătate.
Autoritățile din fiecare țară UE supraveghează piața și efectuează
teste pe produse. Acestea pot retrage produse care conțin
substanțe chimice interzise. Acestea sunt raportate Comisiei
Europene, care comunică informațiile în rândul tuturor țărilor din
Uniunea Europeană.
 Chimia si produsele alimentare

Materialele care intră în contact cu alimentele

Materialele care intră în contact cu alimentele sunt, de

exemplu, ambalaje și recipiente, aparatură de bucătărie,
tacâmuri și veselă. Acestea pot fi fabricate dintr-o varietate de
materiale, inclusiv materiale plastice, cauciuc, hârtie și metal.
Deoarece substanțele chimice pot migra din materiale în
alimente, trebuie evaluată siguranța materialelor care intră în
contact cu alimentele. Materialele trebuie fabricate astfel încât
orice transfer potențial în alimente să nu genereze motive de
îngrijorare referitoare la siguranță.
Aditivii alimentari
Conform definiției date de Organizația Mondială a
Sănătății, aditivii alimentari sunt substanțele utilizate
la prepararea unor produse alimentare în scopul
ameliorării calității lor sau pentru a permite aplicarea
unor tehnologii avansate de prelucrare. Aceste
substanțe chimice sunt împărțite în mai multe categorii
și au rolul de a îmbunătăți aspectul, gustul și aroma
produselor, de a le prelungi termenul de valabilitate,
sunt aplicate în diverse procese tehnologice, specifice
industriei alimentare.
Potrivit rapoartelor emise de diverse
organizaţii, consumul alimentelor îmbogăţite
cu substanţe artificiale este al doilea factor de
risc major al mortalităţii după consumul de
droguri, unele medicamente şi accidentele de
circulaţie.
Aditivi alimentari benefici
Nu toate E-urile sunt dăunătoare. Litera E (de
la Europa), împreună cu numărul său, arată că
substanța fost testată si îi conferă un cod ușor
de identificat pentru a facilita căutarea.
Substanțelor naturale, cum ar fi vitamina C
(E300), boia de ardei (E160c) și chiar oxigenul
(E948), le-a fost atribuit un număr E, împreună
cu multe alte substanțe.
Toți conservanții adăugați au fost testați și
majoritatea sunt siguri pentru sănătate în
cantități mici (în limitele de administrare
zilnice recomandate) și au contribuit, de fapt,
la eliminarea amenințării cu intoxicații
alimentare grave.
Aditivi alimentari nocivi
Termenul de conservant denumește o mare varietate de compuși care
ajută la încetinirea sau prevenirea apariției bacteriilor pentru o gamă
largă de produse, inclusiv alimente, medicamente sau produse de
îngrijire personală. Acești compuși pot fi naturali sau sintetici.
Conservanții sunt printre cei mai frecvenți aditivi alimentari. Scopul
lor este de a menține proaspăt produsul și de a-i prelungi durata de
viață, în special pentru alimentele procesate.Anumiți aditivi sunt
sintetizați în laborator, în timp ce alții apar în mod natural.
Conservanții pot fi clasificați în trei grupe principale:

-Antimicrobieni – acționează pentru oprirea dezvoltării

mucegaiurilor și a bacteriilor și prin urmare, alimentele vor rămâne
proaspete mai mult timp.
-Antioxidanții – acționează pentru încetinirea oxidării grăsimilor, un
proces care râncejește alimentele.
-Conservanți care acționează împotriva putrezirii alimentelor.
Coloranții alimentari
artificiali sunt folosiți
pentru a face alimentele
mai atractive
consumatorilor din
punct de vedere estetic.
Acești coloranți se
folosesc pentru a genera
culori care sunt
imposibil de creat
folosind produse
naturale, dar și pentru a
restabili aspectul
original al unui aliment
care poate fi alterat în
procesul de producție.