SIGURANTA ALIMENTARA

Siguranta produselor alimentare pe care le consumam este esentiala pentru sanatatea

noastra, referindu-se la intregul parcurs al alimentelor, de la producatorii de materii prime pana
la produsul finit consumat zilnic de fiecare dintre noi.

Elementele definitorii pentru siguranta alimentara sunt reprezentate de:
Calitatea materiilor prime care intra in procesul de fabricatie;
Procesul de productie al alimentelor;
Depozitarea si transportul alimentelor;
Modul si conditiile de comercializare a alimentelor.

Siguranta alimentara consta in respectarea normelor igienico-sanitare in procesul de
productie si are in vedere"garantarea sanatatii populatiei prin consumul de alimente
sigure din punct de vedere sanitar, sub raportul salubritatii, prospetimii si al valorii
nutritive a alimentelor."

Ordinul ministrului sanatatii Nr. 975 din 16 decembrie 1998 privind aprobarea Normelor igienico-
sanitare pentru alimente.

SASE SFATURI IMPORTANTE PENTRU CONSUMATORI

Fii un consumator exigent si avizat, informeaza-te atunci cand cumperi un aliment!
Cumpara produse alimentare de la magazine sau puncte de vanzare organizate,
nu de la vanzatorii stradali neautorizati!
Cumpara numai produse alimentare ambalate si controleaza integritatea ambalajului
produsului!
Citeste cu atentie eticheta produsului si lista ingredientelor!
Verifica data durabilitatii minimale, respectiv data limita de consum (termenul de
valabilitate) inscriptionata pe eticheta!
Asigura-te ca producatorul si adresa acestuia sunt mentionate, pentru posibilitatea de
a-l contacta!
Urmeaza intocmai indicatiile de pe ambalaj, privitoare la conditiile de pastrare a
produsului!

ALIMENTELE PROCESATE - O NECESITATE A LUMII MODERNE
Astazi, odata cu cresterea populatiei globului, alimentele procesate au devenit indispensabile
pentru hrana noastra zilnica. Companiile producatoare din industria alimentara acopera aceasta
cerere uriasa de alimente procesate, respectand conditiile de depozitare, pastrare si
comercializare, de la producator la consumatorul final, esentiale pentru siguranta alimentara.

Stiati ca, la jumatatea anului 2001, in lume traiau 6,134 miliarde de locuitori, dintre care
jumatate in mediul urban (procentul populatiei urbane creste chiar la 75% in zonele
dezvoltate ale planetei)?

CE SUNT ADITIVII ALIMENTARI
Aditivii alimentari sunt substante cu sau fara valoare nutritiva, care se folosesc la prepararea
unor alimente in scopul imbunatatirii calitatii acestora sau pentru a permite aplicarea unor
tehnologii avansate de prelucrare.

Stiati ca aditivii alimentari au fost cunoscuti si folositi inca din antichitate?
Aditivii alimentari au fost folositi cu mii de ani in urma, de catre greci, egipteni si alte popoare
antice, deoarece pastrarea alimentelor pe perioade mai indelungate de timp a fost intotdeauna
o necesitate. Alaturi de sare, salpetrul (de Chile = nitratul de sodiu; de India = nitratul de
potasiu; silitra) a fost mereu utilizat pentru conservarea produselor din carne, iarcoloranti de
tipul carmazului se utilizau pentru prepararea unor alimente aspectuoase.

Aditivi alimentari din surse naturale si de sinteza
Unii aditivi alimentari sunt obtinuti din surse naturale, cum ar fi soia, porumbul sau sfecla rosie.
Alti aditivi nu exista in natura si trebuie obtinuti prin sinteza chimica. Prezenta aditivilor
alimentari in compozitia produselor alimentare procesate, fie ca sunt din surse naturale sau
obtinuti prin sinteza, este supusa legislatiei in vigoare, care stabileste cantitatile permise
conform normelor de siguranta.
Tot ceea ce exista in natura este compus din substante de natura chimica. Unii aditivi sunt
obtinuti din surse naturale, cum ar fi soia, porumbul sau sfecla rosie. Alti aditivi nu exista in
natura si trebuie obtinuti pe cale artificiala, prin sinteza chimica. Spre exemplu, acidul ascorbic
sau vitamina C este exact aceeasi substanta, indiferent ca se regaseste intr-o portocala sau
este realizata in laborator.
Din punctul de vedere al sigurantei produselor alimentare, nu trebuie sa existe diferente intre
aditivii naturali si cei sintetici. Din aceasta perspectiva, faptul ca un produs alimentar nu contine
aditivi artificiali nu are semnificatie majora, deoarece compusii naturali au aceeasi structura
chimica cu produsele de sinteza.
Pentru un toxicolog termenul "natural" poate chiar ridica suspiciuni, intrucat numeroase dintre
substantele chimice care apar in mod natural sunt cunoscute pentru efectele adverse pe care le
pot produce. De exemplu, studii efectuate in Marea Britanie arata ca reactiile alergice fata de
alimente naturale (oua, lapte, capsuni, unele condimente) sunt destul de comune, afectand
aproape jumatate din populatia globului. Fie ca aditivii sunt extrasi din plante sau din tesuturi
animale, sunt produsi din microorganisme sau sintetizati intr-un laborator, pentru un toxicolog
acestia intra in aceeasi categorie. Toti sunt substante chimice care pot avea sau nu proprietati
toxice. In ceea ce priveste analiza sigurantei folosirii lor pentru consum in scopul reglementarii
utilizarii lor, procesul este identic pentru toti aditivii, indiferent de originea substantei chimice.[2]
Prezenta aditivilor alimentari in compozitia produselor alimentare procesate, fie ca sunt din
surse naturale sau obtinuti prin sinteza, este supusa legislatiei in vigoare, care stabileste
cantitatile permise conform normelor de siguranta.

CE SUNT E-URILE
E-urile - o simpla codificare pentru aditivii alimentari
La inceputul anilor 80, Uniunea Europeana a standardizat utilizarea aditivilor alimentari prin
adoptarea unui sistem de codificare al acestora. Aditivii alimentari inclusi in lista UE sunt
codificati cu litera "E", de la Europa, urmata de un numar alocat special fiecaruia dintre
acestia. Acest mod de simbolizare sprijina consumatorii in recunoasterea aditivilor in alimente,
indiferent de limba in care este redactata eticheta, garantand astfel ca acestia fac parte din lista
celor autorizati.
E-urile reprezinta codificarea unor aditivi alimentari a caror utilizare este permisa si
autorizata din punct de vedere al sigurantei alimentare in tarile Uniunii Europene.

DE CE SUNT UTILIZATI ADITIVII?
Aditivii alimentari sunt folositi pentru ca:
Mentin calitatea produselor o perioada mai mare de timp;
Mentin sau imbunatatesc gustul produselor;
Asigura controlul aciditatii si al alcalinitatii produselor;
Mentin consistenta produselor;
Imbunatatesc aroma sau culoarea produselor.

CATEGORII DE ADITIVI

Categoriile de aditivi admisi de legislatia romaneasca
Legislatia in vigoare in Romania precizeaza lista aditivilor admisi spre a fi utilizati in industria
alimentara, cu mentionarea alimentelor in care pot fi folositi si a dozei maxime admise. Aceasta
lista este in conformitate cu lista aditivilor admisi in Uniunea Europeana.
Categoriile de aditivi admisi de legislatia romaneasca
Conservanti
Antioxidanti
Acidifianti
Substante-tampon
Antispumanti
Emulsificatori
Agenti de gelificare
Indulcitori
Coloranti naturali si coloranti de sinteza
Agenti de afanare
Potentiatori de gust
Substante-suport
Enzime
Aromatizanti

CONSUMUL ZILNIC ADMIS SI DOZA MAXIMA ADMISA
Consumul Zilnic Admis pentru un aditiv alimentar este stabilit pe baza unor testari
indelungate.

Legislatia in vigoare stabileste cantitatile maxime admise pentru utilizarea unui aditiv intr-un
anumit produs alimentar, astfel incat acesta sa nu dauneze sanatatii.
Consumul Zilnic Admis (Acceptance Daily Intake - ADI) este cantitatea estimata dintr-un
aditiv alimentar, exprimata in raport cu greutatea corporala, care poate fi consumata
zilnic, pe parcursul intregii vieti, fara riscuri pentru sanatate. Acest indice este exprimat
in mg per kg corp per zi (mg/ kg corp/ zi).

Consumul Zilnic Admis pentru fiecare aditiv alimentar este stabilit prin determinarea, pe baza
unor testari indelungate, a nivelului la care nu se observa nici un efect advers.

Pentru eliminarea completa a oricarui risc provenit din consumul conjugat al mai multor
alimente pe perioada aceleiasi zile, Doza Maxima Admisa pentru utilizarea unui aditiv
alimentar intr-un anumit tip de produs se stabileste prin impartirea Consumului Zilnic
Admis la un factor de siguranta de 100.

Factorul de siguranta este o precautie suplimentara, care ia de asemenea in calcul posibile
diferente de sensibilitate la extrapolarea rezultatelor testelor de la animale la fiintele umane,
precum si sensibilitatea specifica unor categorii de consumatori.
Pentru confirmarea limitelor sigure de consum al aditivilor alimentari, Consumul Zilnic Admis
este folosit peste tot in lume de catre autoritatile de reglementare in domeniul sanatatii si
alimentatiei: Organizatia Mondiala a Sanatatii, Comitetul Stiintific pentru Alimentatie al Comisiei
Europene, Autoritatea pentru Alimente si Medicamente a Statelor Unite. Consumul Zilnic Admis
este supus unor revizuiri periodice. Rezultatele testelor sunt validate de experti independenti.

INFORMATII UTILE

Atentie! Este interzisa comercializarea sau utilizarea pentru consum uman a alimentelor
care:
Prezinta semne organoleptice de alterare - modificari ale aspectului, culorii, consistentei;
Prezinta semne de infestare cu paraziti;
Prezinta urme de contact cu rozatoare;
Prezinta miros si gust straine de natura produsului;
Prezinta miros, gust sau pete de mucegai, cu exceptia mucegaiurilor selectionate, admise;
Contin aditivi alimentari neavizati de Ministerul Sanatatii si Familiei sau peste limitele
admise;
Contin contaminanti peste limitele admise de normele igienico-sanitare in vigoare;
Contin corpi straini peste limitele admise de normele igienico-sanitare in vigoare;
Sunt fabricate dupa tehnologii neavizate sanitar;
Nu sunt conforme standardelor sau specificatiei tehnice de produs;
Sunt falsificate.
(Art. 3 din Ordinul Nr. 975/16.12.1998 al ministrului sanatatii si familiei)

GLOSAR DE TERMENI

Acidifianti - substante care cresc aciditatea alimentelor, imprimandu-le un gust acru.
Aditivii alimentari sunt substante cu sau fara valoare nutritiva, care se folosesc la prepararea
unor alimente in scopul imbunatatirii calitatii acestora sau pentru a permite aplicarea unor
tehnologii avansate de prelucrare.
Aditivi tehnologici sunt substante care nu intra in compozitia alimentului, dar care se utilizeaza
intentionat in procesarea materialului proaspat, pentru imbunatatirea procesului tehnologic.
Aceste substante se regasesc in aliment numai sub forma de reziduuri ce nu prezinta pericol
asupra sanatatii consumatorului.
Agenti de afanare - substante care contribuie la cresterea volumului alimentelor fara a modifica
valoarea energetica.
Agenti de gelificare - substante care permit si care ajuta la formarea gelurilor.
Alergia alimentara reprezinta orice reactie adversa la un aliment sau ingredient al acestuia
care implica sistemul imunitar al organismului.
Alimente netransformate - alimente carora nu li s-a aplicat nici un tratament ce are ca rezultat
o schimbare substantiala a naturii lor. Nu se ia in considerare procesarea prin depelare,
divizare, taiere, macinare, congelare, spalare, impachetare.
Antiaglomeranti - substante care reduc tendinta particulelor individuale dintr-un aliment de a
adera una la celalta.
Antioxidantii sunt substante care prelungesc perioada de pastrare a alimentelor prin protejare
impotriva oxidarii (de exemplu: rancezirea, schimbarea culorii).
Antispumanti - se folosesc pentru reducerea si prevenirea spumei.
Aspartamul este un indulcitor cu un nivel scazut de calorii folosit in alimente si bauturi in peste
90 de tari din lume. Este de 200 de ori mai dulce decat zaharul. Aspartamul a fost acceptat in
1981, dar inainte de aceasta a trecut printr-un proces foarte riguros de cercetari stiintifice.
Conservantii sunt substante care prelungesc perioada de pastrare a alimentelor prin protejarea
lor impotriva alterarii produse de microorganisme.
Consumul Zilnic Admis (Acceptance Daily Intake - ADI) este cantitatea estimata dintr-un
aditiv alimentar, exprimata in raport cu greutatea corporala, care poate fi consumata zilnic, pe
parcursul intregii vieti, fara riscuri pentru sanatate. Acest indice este exprimat in mg per kg corp
per zi (mg/ kg corp/ zi).
Doza limita - se refera la doza regasita in alimentul gata preparat.
Doza Maxima Admisa pentru utilizarea unui aditiv alimentar intr-un anumit tip de produs se
stabileste prin impartirea Consumului Zilnic Admis la un factor de siguranta de 100.
Emulsificatori - substante care fac posibila formarea si mentinerea unui amestec omogen.
Enzime folosite in industria alimentara: alfa-amilaze, glucoamilaze, carbohidraze, avian pepsin,
amiloglucosidaza, catalaza, celulaza, chimosin B, glucoso-isomeraze, hemicelulaza, lipaza,
malt carbohidraza.
E-urile reprezinta codificarea unor aditivi alimentari a caror utilizare este permisa si autorizata
din punct de vedere al sigurantei alimentare in tarile Uniunii Europene.
Grasimile sunt un amestec de acizi grasi saturati si acizi grasi nesaturati. Diferenta dintre
acestia este cantitatea de hidrogen pe care o contin. Acizii grasi saturati contin cea mai mare
cantitate de hidrogen, in timp ce acizii grasi nesaturati contin cea mai redusa cantitate de
hidrogen.
Indulcitori - substante (altele decat zaharul) care se utilizeaza pentru a da gust dulce
alimentelor.
Quantum satis (q.s.) - aditivul poate fi folosit in functie de nevoile si dorinta fabricantului si a
consumatorului.
Potentiatori de gust (de aroma) - mentin si amplifica aroma specifica alimentului.
Sechestranti - substante care formeaza complexe cu ionii metalici.
Siguranta alimentara consta in respectarea normelor igienico-sanitare in procesul de productie
si are in vedere "garantarea sanatatii populatiei prin consumul de alimente sigure din punct de
vedere sanitar, sub raportul salubritatii, prospetimii si al valorii nutritive a alimentelor".
Stabilizatori - substante care fac posibila mentinerea proprietatilor fizico-chimice ale
alimentelor, mentinand omogenizarea dispersiilor, culoarea etc.
Substante artificiale - se obtin prin sinteza, avand structura si compozitia diferite de cele
naturale.
Substante aromate naturale - se obtin prin procese fizice enzimatice sau microbiologice din
materii prime de origine vegetala sau animala.
Substante identic naturale - sunt identice din punct de vedere al compozitiei cu aromele
naturale, componentele fiind obtinute prin sinteza.
Substante de ingrosare - substante care au capacitatea de a mari vascozitatea produselor
alimentare.
Substante-suport - faciliteaza transportul si utilizarea aditivilor fara a modifica proprietatile pe
care se bazeaza utilizarea lor.
Substante-tampon - folosesc la reglarea si la mentinerea pH-ului specific alimentului.