UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ ,,ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA SISTEME AVANSATE DE PROCESARE ȘI
CONTROLUL CALITĂȚII PRODUSELOR AGROALIMENTARE

Produse alimentare ecologice

Coordonator: Student:
Prof. univ. dr. Rusu Radu Răzvan Vrabie Silviu Adonis
 Alimentaţia reprezintă un factor foarte important pentru menţinerea stării de
sănătate. O alimentaţie corectă prespune nu doar o alimentaţie echilibrată, ci şi o
hrană sănătoasă. Pentru a ne hrăni sănătos, ar trebui să încercăm să consumăm cât
mai multe produse organice.
Aceste produse sunt considerate mult mai sănătoase decât cele clasice
deoarece "organic" înseamnă produse vegetale obţinute fără pesticide, fertilizatori
artificiali, antibiotice, organisme modificate genetic, şi animale crescute şi hrănite
în mod natural, fără chimicale. Atunci când consumatori, ca dumneavoastră , aleg
să cumpere produse ecologice, ei trebuie să ştie că primesc exact acel produs
pentru care au plătit.
Produsele de origine vegetală şi animală organice sunt obţinute prin
practicarea agriculturii ecologice. Produsele organice sunt considerate mult mai
sănătoase decât cele neorga nice şi pentru faptul că sunt supuse unei legislaţii
foarte stricte şi complexe.
Certificarea organică este procesul prin care producătorii primesc dreptul de
a-şi promova produsele ca fiind organice şi de a trece acest logo pe etichetă.
Producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice sunt reglementate de
Regulamentul CE nr. 834/2007 al Consiliului Uniunii Europene.
Producţia ecologică este un sistem global de gestiune agricolă şi de
producţie alimentară care combină cele mai bune practici de mediu, conservarea
resurselor naturale, aplicarea unor standarde înalte privind bunăstarea animalelor şi
o metodă de producţie care respectă preferinţele consumatorilor pentru produse
obţinute cu ajutorul unor substanţe şi procese naturale. Iniţial, producţia ecologică
a fost supusă normelor cuprinse în Regulamentul CEE nr. 2092/91.
În legislaţia noastră internă, în anul 2000 a fost adoptată O.U.G. nr. 34/2000
privind produsele agroalimentare ecologice, care ulterior a fost modificată prin
O.U.G. nr. 62/2006, realizându-se astfel la acel moment transpunerea în legislaţia
internă a prevederilor Regulamentului CEE nr. 2092/91.
De asemenea, prin Ordinul nr. 70/2002 al Ministerului Agriculturii,
Alimentaţiei şi Pădurilor, s-a înfiinţat Comisia pentru dezvoltarea agriculturii
ecologice din România, iar în anul 2007 a fost emis Ordinul nr. 688/2007 pentru
aprobarea Regulilor privind sistemul de inspecţie şi certificare, de aprobare a
organismelor de inspecţie şi certificare şi de supraveghere a organismelor de
control în agricultura ecologică.
În anul 2007, în vederea îmbunătăţirii şi consolidării standardelor
comunitare pentru agricultura ecologică, membrii Consiliului Uniunii Europene au
considerat oportună definirea mai explicită a obiectivelor, a principiilor şi a
normelor aplicate producţiei ecologice, sens în care a fost adoptat Regulamentul
CE nr. 834/2007 care abrogă Regulamentul CEE nr. 2092/91 şi care a devenit
aplicabil începând cu 1 ianuarie 2009.
Putem concluziona, aşadar, că în România autorităţile competente fac paşi
firavi în susţinerea agriculturii ecologice, fiind necesară o mai mare implicare din
partea factorilor politici în acest sector al agriculturii

Ordonanţă de urgenţă nr. 34/2000

Monitorul Oficial, nr. 172 /2000 privind produsele agroalimentare ecologice

Definiţie:

Producţia ecologică, în înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, înseamnă

obţinerea de produse agroalimentare fără utilizarea produselor chimice de sinteză,
în conformitate cu regulile de producţie ecologică stabilite în prezenta ordonanţă
de urgenţă, care respectă standardele, ghidurile şi caietele de sarcini naţionale şi
sunt atestate de un organism de inspecţie şi certificare înfiinţat în acest scop.

Produsele ecologice sunt obţinute şi etichetate astfel încât să informeze

cumpărătorul că produsul şi/sau, după caz, ingredientele din produs au fost
obţinute în conformitate cu metode de producţie ecologică, şi anume:

Ø produsele vegetale primare neprocesate, animalele şi produsele animaliere

neprocesate;

Ø produsele de origine vegetală şi animală procesate, destinate consumului

uman, preparate din unul sau mai multe ingrediente de origine vegetală şi/sau de
origine animală;

Ø furajele, furajele compuse şi materiile prime, care nu sunt cuprinse la primul

alineat

Reguli de producţie ecologică:

Ø respectarea principiilor producţiei ecologice

Ø neutilizarea de fertilizatori şi amelioratori ai solului, pesticide, materiale

furajere, aditivi alimentari, ingrediente pentru prepararea alimentelor, substanţe
folosite în alimentaţia animalelor, substanţe ajutătoare pentru pregătirea furajelor,
produse pentru curăţarea şi dezinfectarea adăposturilor pentru animale şi de alte
produse, decât a acelor produse permise să fie folosite în agricultura ecologică;

Ø folosirea de seminţe sau material vegetativ săditor obţinut prin metode de

producţie ecologică.

Principiile de bază ale producţiei agroalimentare ecologice:

Ø eliminarea oricărei tehnologii poluante;

Ø realizarea structurilor de producţie şi a asolamentelor, în cadrul cărora rolul

principal îl deţin rasele, speciile şi soiurile cu înaltă adaptabilitate;

Ø fertilităţii naturale a solului

Ø integrarea creşterii animalelor în sistemul de producţie a plantelor şi

produselor din plante;

Ø utilizarea economică a resurselor energetice convenţionale şi înlocuirea

acestora în mai mare măsură prin utilizarea raţională a produselor secundare
refolosibile;

Ø aplicarea unor tehnologii atât pentru cultura plantelor, cât şi pentru creşterea
animalelor, care să satisfacă cerinţele speciilor, soiurilor şi raselor.

Conversia producţiei convenţionale la cea ecologică. Întreaga unitate, fermă sau o

parcelă din fermă, incluzând creşterea animalelor, trebuie să fie transformată în
concordanţă cu standardele ecologice naţionale şi internaţionale într-o anumită
perioadă
 Durata perioadei de conversie:

Ø 2 ani pentru culturile de câmp anuale;

Ø 3 ani pentru culturile perene şi plantaţii;

Ø 2 ani pentru pajişti şi culturi furajere;

Ø 12 luni pentru vite pentru carne;

Ø 6 luni pentru rumegătoare mici şi porci;

Ø 12 săptămâni pentru animale de lapte;

Ø 10 săptămâni pentru păsări pentru producţia de ouă sau carne, cumpărate la

vârsta de 3 zile;

Ø 1 an pentru albine, dacă familia a fost cumpărată din stupine convenţionale