REFERAT

Etica si integritate academica

Master CEAEHK

Student: Gridan Ioana-Mateea

Profesor: Dr. Dobre Razvan

 Cuprins
1. N
 Alimentaţia reprezintă un factor foarte important pentru menţinerea stării de sănătate. O
alimentaţie corectă prespune nu doar o alimentaţie echilibrată, ci şi o hrană sănătoasă. Pentru a ne
hrăni sănătos, ar trebui să încercăm să consumăm cât mai multe produse organice. Aceste produse sunt
considerate mult mai sănătoase decât cele clasice deoarece „organic” înseamnă produse vegetale
obţinute fără pesticide, fertilizatori artificiali, antibiotice, organisme modificate genetic, şi animale
crescute şi hrănite în mod natural, fără chimicale. La polul opus produselor organice se află produsele
care conţin aditivi alimentari.

Prin aditivi alimentari, potrivit Normelor din 2002 privind aditivii alimentari destinaţi utilizării în
produsele alimentare pentru consum uman, aprobate prin Ordinul nr. 438/2002, se înţelege orice
substanţă care în mod normal nu este consumată ca aliment în sine, având sau nu valoare nutritivă, prin
a cărei adăugare la produsele alimentare pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare,
tratament, ambalare, transport sau depozitare, devine astfel, direct sau indirect, o componentă a
acestor produse alimentare. Aditivii alimentari au fost utilizaţi de către om în prepararea şi conservarea
alimentelor din cele mai vechi timpuri, în principal, cu scopul de a preveni înmulţirea microbilor. Astfel,
sarea, zahărul, oţetul sunt ingrediente uzuale în alimentaţia noastră, nefiind periculoase şi îmbunătăţind
calităţile mâncărurilor. Totuşi, în ultimii ani, în conţinutul a numeroase produse alimentare au apărut
substanţe chimice, de sinteză, artificiale, care pot fi extrem de nocive pentru sănătate. Consumaţi în
cantităţile admise de lege şi fără a se abuza de aceştia, aditivii alimentari sunt inofensivi, însă un consum
frecvent de produse care conţin aditivi alimentari (chiar şi aparent inofensivi) ori un consum de produse
care conţin aditivi în concentraţii ce depăşesc dozele maxime admise, poate afecta grav sănătatea
omului. Astfel, oncologii consideră periculoşi următorii aditivi alimentari: E 102, E 110, E 120, E 124. De
asemenea, specialiştii au constatat că unii aditivi alimentari produc boli intestinale (E 220, E 221, E 222, E
224), boli de piele ( E 230, E 231, E 232, E 233) sau atacă sistemul nervos (E 311, E 312). În aceste
condiţii, este evident faptul că pentru protejarea sănătăţii noastre se impune consumarea cu
preponderenţă a produselor alimentare ecologice.

Produsele de origine vegetală şi animală organice sunt obţinute prin practicarea agriculturii ecologice.
Produsele organice sunt considerate mult mai sănătoase decât cele neorga nice şi pentru faptul că sunt
supuse unei legislaţii foarte stricte şi complexe. Certificarea organică este procesul prin care producătorii
primesc dreptul de a-şi promova produsele ca fiind organice şi de a trece acest logo pe etichetă.
Producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice sunt reglementate de Regulamentul CE nr.
834/2007 al Consiliului Uniunii Europene. Producţia ecologică este un sistem global de gestiune agricolă
şi de producţie alimentară care combină cele mai bune practici de mediu, conservarea resurselor
naturale, aplicarea unor standarde înalte privind bunăstareaanimalelor şi o metodă de producţie care
respectă preferinţele consumatorilor pentru produse obţinute cu ajutorul unor substanţe şi procese
naturale. Iniţial, producţia ecologică a fost supusă normelor cuprinse în Regulamentul CEE nr. 2092/91.
În legislaţia noastră internă, în anul 2000 a fost adoptată O.U.G. nr. 34/2000 privind produsele
agroalimentare ecologice, care ulterior a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2006, realizându-se astfel la
acel moment transpunerea în legislaţia internă a prevederilor Regulamentului CEE nr. 2092/91. De
asemenea, prin Ordinul nr. 70/2002 al Ministerului Agricul – turii, Alimentaţiei şi Pădurilor, s-a înfiinţat
Comisia pentru dezvolta rea agriculturii ecologice din România, iar în anul 2007 a fost emis Ordinul nr.
688/2007 pentru aprobarea Regulilor privind sistemul de inspecţie şi certificare, de aprobare a
organismelor de inspecţie şi certificare şi de supraveghere a organismelor de control în agricultura
ecologică. În anul 2007, în vede rea îmbunătăţirii şi consolidării stan dardelor comunitare pentru agri cul
– tura ecologică, membrii Consiliului Uniunii Europene au considerat oportună definirea mai explicită a
obiectivelor, a principiilor şi a normelor aplicate producţiei ecologice, sens în care a fost adoptat
Regulamentul CE nr. 834/2007 care abrogă Regulamentul CEE nr. 2092/91 şi care a devenit aplicabil
începând cu 1 ianuarie 2009. Urmare a intrării în vigoare a Regulamentului CE nr. 834/2007, dispoziţiile
legale cuprinse în actele normative interne enumerate anterior sunt aplicabile numai în măsura în care
acestea sunt în concordanţă şi nu contravin Regulamentului CE nr. 834/2007. Potrivit acestui
Regulament, cu caracter de norme generale aplicabile producţiei ecologice, se interzice utilizarea în
producţia ecologică a organismelor modificate genetic (OMG) şi a produselor realizate din sau prin
OMG, ca alimente, hrană pentru animale, fertilizatori, amelioratori de sol, seminţe. De asemenea, se
interzice utilizarea de radiaţii ionizante pentru tratatea alimentelor ecologice sau a hranei ecologice
pentru animale ori a materiilor prime utilizate pentru producerea alimentelor eco logice sau a hranei
ecologice pentru animale. Po trivit art. 5 din Regulamentul CE nr. 834/2007, principiile specifice
agriculturii ecologice constau în: menţinerea şi ameliorarea florei şi faunei şi a fertilităţii naturale a
solului; reducerea la minimum a utilizării de resurse neregenerabile şi materii prime din afara
exploataţiilor; menţinerea sănătăţii ani malelor prin stimularea imunităţii lor naturale; menţinerea
sănătăţii plan telor prin măsuri preventive precum selecţionarea speciilor, rotaţia culturi lor; hrănirea
efectivelor de animale cu hrană ecologică alcătuită din ingrediente agricole produse ecologic; hrănirea
organismelor acvatice cu hrană provenită din exploatarea durabilă a resurselor de pescuit în
conformitate cu dispoziţiile Regulamentului CE nr. 2371/2002 privind conservarea şi exploatarea
durabilă a resurselor piscicole, sau cu hrană ecologică alcătuită din ingrediente agricole produse
ecologic. Principiile specifice procesării alimentelor ecologice vizează în principal limitarea utilizării
aditivilor alimentari, astfel încât aceştia să fie utilizaţi în cea mai mică măsură şi doar în cazul unei nevoi
tehnologice esenţiale sau în scopuri nutriţionale speciale. În ceea ce priveşte producţia vegetală
ecologică, este interzisă folosirea îngrăşămintelor anorganice pe bază de azot, iar prevenirea pagubelor
cauzate de dăunători, boli şi buruieni se bazează în principal pe selecţionarea de specii şi varietăţi,
rotaţia culturilor, tehnici de cultivare şi procedee termice. În conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. 2
din Regulamentul CE nr. 834/2007, recoltarea de plante sălbatice şi de părţi ale acestora, ce cresc
spontan în zone naturale, este considerată drept o metodă de producţie ecologică dacă: pentru o
perioadă de cel puţin trei ani înainte de recoltă, zonele respective nu au fost tratate cu alte produse
decât cele autorizate în vederea utilizării în producţia ecologică, iar recoltarea nu afectează stabilitatea
habitatului natural. Pe lângă normele agricole generale, producţiei animaliere îi sunt aplicabile şi
următoarele norme specifice: animalele crescute în mod ecolo gic se ţin separate de celelalte (totuşi,
păşunatul animalelor crecute ecologic şi al celorlalte animale pe un teren comun este permis, cu
respectarea unor condiţii restrictive); se reduce la minimum durata transportului animalelor; se reduce
la minimum orice suferinţă pe parcursul vieţii animalului, inclusiv în momentul sacrificării; reproducerea
nu este indusă prin tratament hormonal, decât ca formă de tratament terapeutic veterinar şi nu se
folosesc alte forme de reproducere artificială, precum clonarea sau transferul embrionar. În cazul unei
exploataţii în cadrul căreia se iniţiază o activitate de producţie ecologică, perioada de conversie începe
cel mai devreme atunci când operatorul informează autorităţile competente cu privire la activitatea sa şi
când supune exploataţia sa unui sistem de control. Animalele şi produsele animale realizate în perioada
de conversie nu sunt comercializate cu menţiunea „eco” sau „bio”. În sensul art. 23 alin. 4 din
Regulament, produsele alimentare procesate pot fi etichetate cu menţiunea „bio” sau „eco” numai dacă
cel puţin 95% în greutate din ingredientele de origine agricolă sunt ecologice. Fiecare stat membru al
Uniunii Europene are obligaţia instituirii unui sistem de control şi desemnează o autoritate competentă
responsabilă pentru verificarea respectării obligaţiilor stabilite prin Regulament. Autoritatea competentă
poate delega îndatoriri de control unuia sau mai multor organisme de control. În conformitate cu
prevederile art. 5 alin. 3 din Regulamentul CE nr. 882/2004 privind controalele oficiale efectuate pentru
a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare,
normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor, autorităţile competente care deleagă sarcini
de control către organisme de control, au obligaţia de a organiza audituri şi inspecţii ale organismelor de
control. Autoritatea competentă poate retrage competenţele delegate acelor organisme de control care
nu îşi îndeplinesc corect atribuţiile.

Segmentul pe care îl ocupă agricultura ecologică este în creştere în majoritatea statelor membre ale
Uniunii Europene, şi în ţara noastră remarcându-se în ultima perioadă o creştere a cererii
consumatorilor pentru produse alimentare ecologice. În scopul extinde rii agriculturii ecologice în ţara
noastră, este necesară elaborarea unui Plan de acţiune pentru dezvoltarea agricultu rii ecologice în
România. La data de 22 mai 2009 a avut loc la sediul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării
Rurale, masa rotundă cu tema ,,Evaluarea oportunităţilor de înfiinţare a unei structuri interprofesionale
în sectorul agricultura ecologică”. La această întâlnire au participat reprezentanţi ai Ministerului
Agriculturii şi reprezentanţi ai următoarelor federaţii şi asociaţii de profil: Federaţia Naţională de
Agricultură Ecologică, Asociaţia Bioagricultorilor din România-Bioterra, Asociaţia Bio România şi
Ekomarket Transilvania. În cadrul acestei întâl niri au fost discutate punctele vulnerabile ale sectorului,
măsuri şi acţiuni pentru promovarea sectorului agriculturii ecologice, precum şi importanţa constituirii
unei structuri interprofesionale în acest domeniu. Datorită faptului că pe piaţa internă s-a înregistrat o
creştere a cererii de produse ecologice, s-a constatat necesitatea acordării de sprijin producătorilor
agricoli prin plăţi de agro-mediu, după o prealabilă negociere şi acceptare a acestei măsuri de către
Comisia Europenă. De asemenea, s-a constatat importanţa identificării altor forme de sprijin de la
bugetul naţional începând cu anul 2010 pentru acest sector. Având în vedere dispoziţiile Ordinului nr.
70/2002 pentru aprobarea Comisiei pentru dezvoltarea agriculturii ecologice în România, participanţii la
această întâlnire vor transmite în cel mai scurt timp propuneri pentru alcătuirea componenţei Comisiei,
una dintre atribuţiile importante ale acestei Comisii constituind-o elaborarea Pla nului de acţiune pentru
dezvoltarea agriculturii ecologice în România, obiectiv prioritar pentru dezvoltarea sectorului în perioada
2009-2013.

Putem concluziona, aşadar, că în România autorităţile competente fac paşi firavi în susţinerea
agriculturii ecologice, fiind necesară o mai mare implicare din partea factorilor politici în acest sector al
agriculturii.