Spectrometria de absorbţie în IR

o domeniul IR cuprinde radiaţiile între 0,8 – 200 µm

o regiunea cea mai utilă din punct de vedere analitic este cuprinsă între
2,8 – 33 µm
o spectrul de absorbţie este un spectru de benzi date de vibraţiile atomilor
în cadrul diferitelor grupări existente în moleculă
o poziţiile acestor benzi în spectre permit identificarea şi determinarea
structurii unor compuşi prezenţi în probă
o deoarece molecula vibrează ca un întreg au loc interacţii între diferitele
grupări de atomi ce vibrează, ceea ce conferă o anumită individualitate
spectrului fiecărei substanţe
 Corelarea spectrelor în IR cu structura moleculară
o domeniul IR apropiat - determinări cantitative
o apa din glicerină, hidrazină, freon, acetonă, etc.
o domeniul IR mediu
o regiunea frecvenţelor de grup (2,5 – 7,7 µm)
o benzile principale ale absorbţiei pot fi atribuite vibraţiilor unor unităţi
constând din doi atomi ai moleculei,
o frecvenţe determinate de grupările funcţionale prezente în moleculă
şi nu de întreaga structură moleculară
o structura moleculei îşi manifestă influenţa deplasând valorile frecvenţelor
de grup de la un compus la altul.
o in domeniul 2,5 – 4 µm benzile de absorbţie sunt caracteristice
vibraţiilor de întindere ale legăturilor formate de hidrogen cu
elemente cu masa mai mică sau egală cu 19
o regiunea 4,0 – 6,5 µm corespunde vibraţiei unor legături triple sau
duble (C=0, C=C, C=N, S=0).
 Corelarea spectrelor în IR cu structura moleculară
o regiunea de amprentă (7,7 – 15,4 µm)
o radiaţia este absorbită datorită:
o vibraţiilor de întindere a unor legături simple
o vibraţiilor de deformare ale sistemelor poliatomice
o spectrul de absorbţie este caracteristic întregii molecule
o in regiunea 15 - 200 µm absorbţia radiaţiei se datorează:
o vibraţiilor de deformare ale legăturilor formate de carbon,
azot, oxigen şi fluor cu atomi cu masa mai mare decât 19
o unor moduri suplimentare de deformare a unor sisteme
ciclice sau nesaturate.
o este indicată pentru studiul unor compuşi organometalici şi
anorganici.
Spectrul FT-IR a policlorurii de vinil

o monocromatorul
este inlocuit cu un
interferometru

o furnizeaza achizitii
rapide dedate
 Corelarea spectrelor în IR cu structura moleculară
o identificarea unui compus pur
o prin compararea spectrului său cu spectrele unor compuşi cunoscuţi,
o spectrul în IR - amprentă moleculară unică,
o suprapunerea exactă a celor două spectre confirmă că substanţa
necunoscută este aceeaşi cu compusul pur a cărui structură se
cunoaşte.
o identificarea unor amestecuri
o determinarea grupărilor de atomi prezente în proba de analizat
o identificarea componenţilor individuali este destul de greu de făcut
o datele obţinute sunt corelate cu date furnizate prin spectrometria de
rezonanţă magnetică nucleară, spectrometria de masă, etc.
 Analiza cantitativă în IR

o se bazează pe legea Lambert-Beer

o pentru o anumită bandă de absorbţie,
o caracteristică compusului de analizat
o este situată într-un domeniu în care alte componente din probă nu
absorb.
o legea Lambert-Beer se aplică soluţiilor foarte diluate
o o dată cu creşterea concentraţiilor au loc interacţii sau asociaţii moleculare
între moleculele solventului şi ale solvatului care au ca rezultat o dependenţă a
absorbtivităţii molare de concentraţie.
o trebuie cunoscută cu precizie grosimea stratului de absorbţie şi
absorbtivitatea molară.
o sunt influenţate de tehnica de prelevare a probelor
o sunt greu de controlat.
 Aplicaţii ale spectrometriei de absorbţie în IR

o în domeniul chimiei organice se pot face determinări

o de structură,
o de identificare
o de control al purităţii unor substanţe,
o pot fi elucidate mecanisme sau cinetica unor reacţii
o pot fi făcute determinări cantitative
o în domeniul chimiei anorganice
o spectrele IR permit diferenţierea aceleiaşi combinaţii în sisteme cristaline
diferite si se corelează cu rezultatele analizei termice
o spectrele IR sunt utilizate în studiul formării şi caracterizării combinaţiilor
complexe,
o prin compararea poziţiei şi intensităţii benzilor caracteristice unor grupări
funcţionale din moleculele liganzilor, înainte şi după complexare.
o în domeniul biochimiei
o pot fi analizate sisteme biologice naturale
 Aplicatii

o tip II – diamante care nu absorb

intre 500 si 1500 nm – impuritati
ale azotului
o un mic procent de diamante
reprezinta aceasta clasa
o majoritatea diamantelor din lume
sunt relativ lipsite de impuritati

Spectrul in IR folosit pentru

clasificarea diamantelor
 Spectrometria Raman
o Efectul Raman este aplicat:
o pentru elucidarea structurii unor molecule,
o pentru identificarea unor grupări funcţionale sau legături chimice
o pentru analiza cantitativă a unor amestecuri complexe.
o spectrul Raman este corelat cu spectrul IR fiind o completare a acestuia
o surse de radiaţii intense:
o lămpi cu vapori de mercur
o fascicul laser (laser heliu - neon) care furnizează o radiaţie monocromatică
foarte intensă
o proba de analizat este conţinută într-un tub de sticlă prevăzut cu o fereastră
transparentă
o filtru ce permite selectarea din liniile mercurului a unei anumite linii
o detector de radiaţii:
o placă fotografică
o detectori fotoelectrici
 Avantejele si dezavantajele spectrometriei Raman
comparativ cu spectrometria de absorbtie in IR

avantaje dezavantaje
o poate fi utilizată pentu a
identifica şi analiza molecule o proba nu trebuie să fie
care nu absorb în IR - moleculele fluorescentă;
diatomice homonucleare; o se utilizează cantităţi mai mari
o spectrul Raman de probă decât în IR;
o permite obţinerea unor o sensibilitate scăzută pentru
informaţii privind determinarea analiţilor în urme
conformaţia acizilor nucleici
şi a proteinelor
o poate fi obţinut pentru soluţii
apoase
 Spectromeria de absorbţie moleculară în
ultraviolet – vizibil
o se bazează pe absorbţia radiaţiilor luminoase din domeniul UV-Viz de
către molecule
o spectrele de absorbţie moleculară se datoresc tranziţiei unor electroni
din orbitali moleculari de legătură sau nelegătură, aflaţi în stare
fundamentală în orbitali moleculari de antilegătură, ce corespund unor
stări excitate
o energiile electronilor din stările moleculare fundamentale şi stările
excitate sunt determinate de structura moleculei
o peste tranziţiile electronice se suprapun tranziţii între stări energetice
de vibraţii şi rotaţii
o spectrele obţinute au maxime de absorbţie largi
o spectrul va fi determinat de întreaga structură a moleculei şi mai puţin
de prezenţa unor anumite legături
Spectromeria de absorbţie moleculară în
ultraviolet – vizibil
Schema bloc a unui spectrometru monofascicul
Schema bloc a unui spectrometru dublu-fascicul
 Schema bloc a unui spectrometru cu sir de diode
 avantaj
 viteza de achizitie a datelor
 se inregistreaza mai multe spectre pentru o singura proba
 ,
,

Cromofori (purtători de culoare)

o sunt grupări de atomi care absorb radiaţii din ultravioletul apropiat sau
din domeniul vizibil, dând naştere la spectre electronice
o cei mai mulţi cromofori au legături duble sau triple
o auxocromii sunt grupări de atomi, ca de exemplu:  OH  NH 2 Cl
care au electroni de valenţă de nelegătură (neparticipanţi)
o efectul batocromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie la lungimi
de undă mai mari
o efectul hipercromic constă in intensificarea absorbtiei radiatiei (creşte
valoarea absorbtivităţii molare)
o efectul hipsocromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie la lungimi
de undă mai mici
o efectul hipocromic constă în micşorarea absorbţiei radiaţiei (micşorarea
absorbtivităţii molare).
Analiza cantitativă

A =  lc

c moli / L
 Aplicaţii ale spectrometriei de absorbţie moleculară
în UV – Vizibil

Analiza compusilor organici Analiza compusilor anorganici

o o specie neabsorbantă poate fi
o există un număr mare de molecule
transformată într-o specie
ce absorb radiaţii în ultraviolet şi
absorbantă printr-o reacţie de
vizibil
complexare
o moleculele care au absorbtivitate o cu un agent de chelatizare adecvat
molară ridicată pot fi determinate
se pot obţine absorbtivităţi molare
în mod direct
foarte mari.
o celelalte pot fi transformate pe cale o prin trecerea unui ion metalic într-
chimică în derivaţi ce au o
un complex se obţine:
absorbtivitate molară ridicată.
o selectivitate
analize industriale, clinice o specificitate
probe de mediu, droguri, narcotice
 Aplicaţii ale spectrometriei de absorbţie moleculară
A în UV – Vizibil
X
o posibilitatea de a determina cu
Y uşurinţă doi sau mai mulţi componenţi
fără a apela în prealabil la o separare a
acestora
o dacă spectrul de absorbţie al celor doi
compuşi se suprapune parţial din
această suprapunere se pot deduce
relaţii matematice cu ajutorul cărora se
 
poate calcula concentraţia
A  λ1  (c1  ε1  λ1x  c 2  ε 2  λ1y )  lo se presupune:
o absenţa interacţiunii între cei doi
A  λ 2  (c1  ε1  λ 2x  c 2  ε 2  λ 2y )  l analiţi
o legea Lambert-Beer este valabilă
pentru ambii.
 Aplicaţii ale spectrometriei de absorbţie moleculară
în UV – Vizibil
o titrarea spectrometrică
o punctul de echivalenţă al titrării poate fi sesizat pe cale spectrometrică
dacă se măsoară absorbanţa sistemului în funcţie de volumul de titrant
adăugat
o metoda poate fi aplicată atunci când fie speciile reactante, fie produsul de
reacţie absorb la o lungime de undă aleasă
o curba de titrare
o lineară
o absorbanţa depinde linear de concentraţie
o consta din două segmente de dreaptă ce se intersectează la punctul de
echivalenţă
o prin tehnici directe sau indirecte - pe scară largă în analiza unor compuşi de
importanţă biologică precum şi a preparatelor farmaceutice.
 Aplicaţii ale spectrometriei de absorbţie moleculară în
UV – Vizibil
o determinarea maselor moleculare
o masa moleculară poate fi determinată prin scrierea concentraţiei din legea
Lambert-Beer sub forma raportului G/M
o G este concentraţia analitului în g /L εlG
A
o M este masa moleculară M
o masele moleculare ale multor zaharuri şi a altor compuşi.

o determinarea formulei empirice a complecşilor

o prin metoda variaţiilor continue
o se folosesc două soluţii de aceeaşi concentraţie, una care conţine ionul
metalic şi alta ligandul
o amestecul M + L = constant
 Metoda variatiilor continue

[L]
A  f( )
[M]

o se determină din grafic punctul de intersecţie al celor două drepte

tangente la cele două porţiuni lineare ale curbei şi din acest punct se
ridică o perpendiculară la abscisă, pe care o intersectează în punctul
corespunzător raportului M / L caracteristic complexului
 Problema
 O soluţie de clorhidrat de pirocatehină de 10 mg/L are o absorbanţă de
0,65 la 290 nm. Ce concentraţie are soluţia care are o absorbanţă de 0,93?

 
 Spectrometria de fluorescenţă moleculară
o se bazează pe emisia de lumină de către moleculele aduse în stare electronică
excitată (reemisia de energie radiantă), prin absorbţie de radiaţii din domeniul
UV-VIZ
o în cazul soluţiilor diluate, intensitatea fluorescenţei este proporţională cu
intensitatea luminii absorbite
o la trecerea luminii prin soluţie:
o o parte este absorbită de probă,
o cealaltă parte este transmisă.
I A  I0  IT
IT
T  10 εlc I T  I 0 10  εlc
I0 

I A  I 0 (1  10  εlc )
 Randamentul cuantic
o reprezintă o măsură a eficienţei producerii de radiaţie de
fluorescenţă şi se exprimă sub forma raportului dintre numărul de
fotoni emişi şi numărul de fotoni absorbiţi.
 εlc
I e  ΦI 0 (1  10 )
 1
o fiecărui foton absorbit îi corespunde un foton emis sub formă de
fluorescenţă
o randamentul cuantic este intotdeauna mai mic decat 1
 Principiul aparaturii
o fluorimetre - pentru separarea radiaţiilor se folosesc filtre
o spectrofluorimetre - se folosesc ca sisteme dispersive monocromatoare
o permit înregistrarea automată a spectrelor de fluorescenţă
o sursa de radiaţii plasată sub un unghi de 90o în raport cu direcţia de
observare a fluorescenţei:
o lampă cu vapori de mercur
o lampă cu xenon
o sursa laser
o două sisteme de separare a radiaţiilor (filtre):
o un filtru plasat după sursa de radiaţii
o al doilea filtru plasat înaintea detectorului
o detectori - tuburi fotomultiplicatoare,
o curentul ce provine de la detector este măsurat cu un galvanometru
 Principiul aparaturii

 Lampa unui spectrofluorimetru

o Cuve:
o din sticlă sau material  Schema unui spectrofluorimetru
plastic, atunci când
lungimea de undă a  Din radiaţia provenită de la sursă, filtrul
radiaţiei excitatoare este primar permite trecerea radiaţiei excitate - λ
mai mare de 300 nm  provoacă fluorescenţa probei (aflată în
soluţie), plasată în cuvă.
o din cuarţ, atunci când
 din radiaţia de fluorescenţă emisă de probă
radiaţia excitatoare are
filtrul secundar o selectează pe cea de o
lungimea de undă sub
anumită λ, corespunzătoare speciei
300 nm
fluorescente de determinat.
 Factorii structurali şi de mediu care determină
fluorescenţa
o Fluorescenţa apare:
o pentru moleculele aromatice şi heterociclice
o pentru moleculele care conţin mai multe duble legături conjugate
o au electroni delocalizaţi, care pot fi trecuţi în stări excitate de
singlet cu energie mică
o Moleculele care prezintă un randament cuantic de fluorescenţă foarte
ridicat posedă una sau mai multe din următoarele componente structurale:
o o înaltă absorbtivitate molară
o un număr de legături duble conjugate sau o înaltă stabilitate de
rezonanţă
o un grup donor de electroni, ca de exemplu NH2 şi OH.
o o structură relativ rigidă în moleculă, ca de exemplu, complecşii
metalici.
 Fluorescenţa poate fi mărită sau diminuată
o fluorescenţa moleculelor aromatice este diminuată de grupările
atrăgătoare de electroni (-Cl, -Br, -I, -NO2 sau -COOH).
o este mărită datorită rigidităţii moleculelor.
o fluoresceina şi eozina sunt puternic fluorescente, dar un
compus asemănător, fenolftaleina, care nu are o structură rigidă
şi pentru care sistemul conjugat este întrerupt, nu este
fluorescentă.
o unii substituenţi cum sunt –NH2, -OH, -F, -OCH3, măresc
posibilitatea tranziţiilor între starea fundamentală şi cea excitată de
singlet cu energia cea mai mică, ducând la creşterea fluorescenţei.
o scăderea fluorescenţei poate avea loc, de asemenea, atunci cînd
molecula complexează cu ioni metalici grei, cum ar fi mercurul.
  fluoresceina
 fenolftaleina

 Eozina Y
 Tetrabromoderivat al fluoresceinei
 Factorii de mediu
o natura solventului;
o trebuie utilizaţi solvenţi foarte puri
o pH-ul;
o influenţează fluorescenţa prin schimbările pe care le poate produce în
structura anumitor molecule, în urma fenomenului de disociere sau
protonare
o temperatura;
o scăderea temperaturii determină de obicei o creştere a intensităţii
fluorescenţei
o oxigenul dizolvat si natura ionilor metalici
o oxigenul dizolvat precum şi unii ioni metalici pot determina fenomenul de
stingere a fluorescenţei
 Spectrometria de fluorescenta moleculara
Analiza cantitativa
o se bazează pe metoda curbei de
etalonare
o presupune utilizarea unor
standarde de fluorescenţă, din
care se prepară o serie de soluţii
etalon
o pe baza datelor obţinute se
trasează o curbă de etalonare
o probele sunt determinate apoi
prin comparare cu acelaşi
standard.
dezavantaje
o este necesar un control riguros
al condiţiilor experimentale
(pH, tărie ionică, temperatură,
natura solventului);
o uneori, radiaţia excitatoare (din
domeniul UV) poate produce
descompuneri fotochimice.
 Aplicaţii
o în analiza biochimică,
o în cercetări biomedicale
o pentru analizele chimice obişnuite ale unor probe de origine
biologică.
o se pot determina astfel tiamina, riboflavina şi metaboliţii
lor, aflaţi în urme în ţesuturile şi fluidele biologice.
o în controlul de calitate din industria medicamentelor
o se determină cu succes hidrocarburile policiclice aromatice
din probe de apă datorită proprietăţilor lor luminiscente (au
un grad înalt de conjugare şi prezintă fluorescenţă).
 Spectrometria de absorbţie atomica
o metoda de determinare a concentraţiei unui element dintr-o probă,
prin măsurarea absorbţiei radiaţiilor de către atomii vaporizaţi din
probă, la lungimea de undă din domeniul vizibil sau ultraviolet,
specifică elementului considerat
o Fraunhofer a observat un număr de linii întunecate în spectrul soarelui
in 1817
o a etichetat cele mai proeminente linii intunecate cu litere
o in 1859 Kirchhoff a aratat ca linia D din spectrul soarelui se datoreaza
absorbtiei radiatiei solare de catre atomii de Na la λ = 589nm
o prima aplicaţie analitică a fost determinarea mercurului de către
Muller în 1930
o în 1955 - Walsh şi Alkemade - „spectrometria de absorbţie atomică
moderna”
 Aparatura
o radiaţia de la sursa de excitare este trecută prin vaporii
atomici ai elementului de determinat, obţinuţi pe cale termică
o se măsoară atenuarea radiaţiei transmise
o această diminuare este proporţională cu concentraţia
analitului
o cu ajutorul monocromatorului se selectează din radiaţia
trecută prin mediul absorbant o anumită frecvenţă,
corespunzătoare frecvenţei absorbite de atomii elementului
de analizat
o intensitatea acestei radiaţii se măsoară cu un detector
o curentul electric se amplifică şi se înregistrează
Schema bloc a unui spectrometru de absorbţie atomica
 Surse de radiaţii

o lampa cu catod cavitar

o constă din doi electrozi, catodul cavitar şi anodul,
o plasaţi în interiorul unui tub de sticlă, prevăzut cu o fereastră de cuarţ
o catodul are forma unei cavităţi şi este constituit din elementul ce
urmează a fi analizat
o anodul este confecţionat din sârmă de nichel sau wolfram
o tubul de sticlă este umplut cu un gaz inert, neon sau argon la presiune
scăzută (2 – 4 torri)
o elementele mai volatile emit mai intens în argon,
o elementele mai puţin volatile emit mai intens în neon
 Surse de radiaţii
o lămpi cu descărcare fără electrozi
o emit radiaţii mai intense decât lampa cu catod cavitar
o sunt realizate pentru elemente cu volatilitate ridicată

o lămpi de mare intensitate

o lămpi multielementare
o catodul cavitar este realizat din aliaje de metale
  atomizarea
 procesul de transformare al unui
Sisteme de atomizare analit intr-un atom liber
 proba este transformata intr-o ceata fina constand din picaturi mici de
solutie
 aceasta se realizeaza folosind un nebulizator
 proba este aspirată într-o cameră de pulverizare prin trecerea unui curent
de presiune înaltă (constând dintr-unul sau mai multe gaze de ardere),
peste capătul unui tub capilar imersat în proba.
 impactul produce o ceață de aerosol.
 vaporii de aerosoli se amestecă cu gazele de combustie din camera de
pulverizare înainte de a trece în arzător, unde energia termică a flăcării
dizolvă ceața de aerosol într-un aerosol uscat de particule mici, solide.
 ulterior, energia termică volatilizează particulele, producând vapori
constând din specii moleculare, specii ionice și atomi liberi.
  atomizarea
 procesul de transformare al unui
Sisteme de atomizare analit intr-un atom liber
 energia termica este furnizata de combustia unui amestec carburant –
comburant (gazul care intretine arderea)
 flacăra
 amestecuri carburant – comburant:
 aer – propan, aer – hidrogen,
 aer – acetilenă, protoxid de azot – acetilenă.
 avantaje:
 simplitate în obţinere şi utilizare
 dezavantaje
 eficienţa scăzută a atomizării
 existenţa unor radicali liberi care pot forma compuşi stabili cu atomii
elementului de determinat
 descreşterea populaţiei de atomi liberi în flacără
 Sisteme de atomizare
o sisteme de atomizare electrotermice
o cuptoare de grafit de tipul Lvov şi Massmann
o filamentul de cărbune de tipul West
o toţi atomii de analizat din probă sunt transformaţi în vapori atomici,
practic în acelaşi timp şi rămân în sistemul de atomizare,
o putându-se măsura absorbţia radiaţiei date de către lampa cu catod
cavitar
o sensibilitatea determinărilor este mare - 10-8 – 10-11 g
o se pot analiza:
o probe lichide cu volum foarte mic (5 – 10 µL)
o chiar probe solide.
 Sisteme de atomizare

o vaporizarea chimică
o sistemul cu vapori de mercur
o sisteme de generare a hidrurilor metalice
o unele elemente (As, Se, Bi) sunt dificil de redus în flacără - în stări de
oxidare superioare
o pretratare chimică a compusului elementului de analizat, cu NaBH 4
în mediu acid, într-o instalaţie anexă de sticlă
o rezultă o hidrură volatilă, care este antrenată în flacără cu ajutorul
unui gaz purtător (azot)
o se descompun uşor, pe la 1000oK, punând în liberatate atomii
elementului de analizat
 Sisteme de atomizare
o vaporizarea chimică
o mercurul prezintă o proprietate specifică de a se reduce de la
Hg2+, Hg22+ la Hg0
o în soluţii apoase la temperatura camerei, cu clorură stanoasă
sau borohidrură de sodiu
o prin antrenare cu aer, vaporii de mercur sunt introduşi într-o
cuvă cu pereţi de cuarţ
o vaporii de apă absorb în UV
o se prevede un sistem de deshidratare al fazei gazoase
înaintea introducerii în cuvă
o se foloseşte încălzirea electrică a cuvei.
 Spectrometria de absorbtie atomică
o monocromatoare cu prisme sau reţele de difracţie
o detectori - fotoelectrici
o pentru majoritatea elementelor - fotomultiplicatori
o pentru metalele alcaline - fotocelule.
o Legea Lambert – Beer
o metoda curbei de etalonare
o metoda adaosului standard
o performanţa metodei de determinare a unui element:
o sensibilitate - concentraţia unui element în µg/mL care produce un
semnal cu valoare de 99% în transmitanţă, deci o scădere a
transmitanţei cu 1%;
o limita de detecţie - concentraţia elementului care produce un semnal
de trei ori mai mare decât deviaţia standard a zgomotului de fond al
aparatului.
 Aplicaţii

o se pot determina aproximativ 67 de elemente

o limita de detecţie: 10-3– 10-4 μg/L la analiza în flacără
o limita de detecţie scade de 10 – 100 de ori la analiza cu atomizare
electrotermică

o determinarea compoziţiei unor aliaje folosite în metalurgie;

o determinarea unor elemente aflate în urme în probe de diferite naturi:
o mercur din lapte,
o cadmiu din apa de mare,
o plumb din sânge,
o titan din uleiuri minerale
 Aplicaţii

o în biochimie,
o în industria farmaceutică,
o în industria alimentară,
o în protecţia mediului,
o în petrochimie.