Sunteți pe pagina 1din 27

27

INTRODUCERE
Spectroscopia este o ramură a fizicii care se ocupă cu studiul metodelor de obținere a
spectrelor, precum și cu măsurarea și interpretarea acestora.
Spectrul unei radiații electromagnetice se opune prin descompunerea ei într-un aparat
spectral (spectroscop, spectrograf cu prismă, cu rețea etc) și constă dintr-o succesiune de imagini
ale fantei de intrare, formate de diferitele radiații monocromatice ale luminii incidente.
Spectroscopia Raman a luat un real avânt în zilele noastre în faţa altor metode pentru
monitorizarea a reacţiilor chimice, analize alimentare, farmaceutice şi chimice şi de asemenea
pentru diverse alte aplicaţii de zi cu zi. Spectroscopia Raman oferă informaţii detaliate asupra
vibraţiilor moleculare. Întrucât aceste vibraţii depind de tăria şi tipul legăturilor chimice,
spectroscopia Raman e utilă nu doar în identificarea moleculelor ci şi în studiul interacţiunilor 6
intra- şi intermoleculare. Spectroscopia vibraţională serveşte la elucidarea structurilor şi a
proprietăţilor fizico-chimice ale compuşilor investigaţi.
Preocupările (mai ales din ultimii ani) privind analiza produselor alimentare, necesită
elaborarea unor metode rapide şi exacte de determinare a aditivilor alimentari şi a substanţelor
toxice, iar una dintre aceste metode o poate constitui spectroscopia vibraţională în special prin
ramura ei Spectroscopie Raman Ultrasenzitivă - SERS.
Spectroscopia Raman este o tehnică spectroscopică utilizată pentru a observa modurile
vibraționale, rotaționale, și alte mișcări de frecvență joasă într-un sistem. Spectroscopia Raman
este frecvent folosită în chimie pentru a oferi o amprentă structurală prin care moleculele pot fi
identificate.
Spectrometria Raman permite analiza chimică rapidă şi non-distructivă a solidelor,
pulberilor, lichidelor şi gazelor, fiind astăzi utilizată în domenii variate, de la cercetare
fundamentală până la soluţii aplicate.
Spectrometria Raman se bazează pe efectul Raman, a cărui denumire este dată după
descoperitorul acestuia, omul de ştiinţă indian C. V. Raman şi care constă în schimbarea
frecvenţei unei mici părţi din lumina reflectată de suprafaţa unui material, ca urmare a vibraţiilor
atomice din moleculele acelui material.
Astfel, spectrometria Raman implică iradierea unei mostre de material cu o rază de lumină
intensă, monocromatică (ex. diodă laser, λ=685 nm), urmată de colectarea fasciculului Raman
27
reflectat, prin lentilele obiectivului unui microscop şi analizarea acestuia în spectrometru pentru
stabilirea spectrului Raman.
Spectrul Raman obţinut va prezenta vârfuri proeminente ale căror deplasări Raman sunt
caracteristice frecvenţelor vibraţionale ale atomilor din moleculele în care se găsesc. De aceea,
compoziţia moleculară diferită a două probe de material poate fi pusă în evidenţă prin
compararea directă a deplasărilor Raman ale acestora

PRINCIPIUL DE FUNCȚIONARE
Spectrometria Raman se bazează pe împrăștierea inelastică, sau pe împrăștierea Raman a
luminii monocromatice, provenind de obicei de la un laser ce emite în domeniu vizibil, infraroșu
apropiat sau ultraviolet. Lumina laser interacționează cu vibrațiile moleculare, cu fononii sau alte
excitații din sistem, rezultând în modificarea în sus sau în jos a energiei fotonilor laserului.
Modificarea energetică oferă informații despre modul de vibrație în sistem. Spectroscopia în
infraroșu oferă informații similare, dar complementare .
PRINCIPIUL ANALIZEI RAMAN

(1) Proba este iradiată de radiația laser


(2) Radiația este împrăștiată de probă
(3) O parte din radiație este înregistrată și transformată în spectrul Raman
(4) Spectrul Raman ilustrează lumina laser originală (Rayleigh) sau cea împrăstiată în funcție de
caracteristicile probei
.
27
La interacţia moleculelor cu un fascicul de radiaţii pot să aibă loc mai multe fenomene
dintre care se pot pune in discuție următoarele:

1)Absorbţia radiaţiei
2)Emisia radiaţiei
3)Difuzia radiaţiei şi difuzia combinată a radiaţiei (efectul Raman)

Absorbţia radiaţiei
În urma absorbţiei de energie se poate modifica direcţia sau mărimea momentului de dipol
electric al moleculei care interacţionează. Vor avea loc tranziţii între stări energetice de rotaţie,
vibraţie sau electronice, al căror studiu constituie baza spectrometriei moleculare.

Emisia radiaţiei
Din stările excitate apărute în urma interacţiei moleculelor cu radiaţii electromagnetice, o
parte dintre acestea pot reveni la stări cu energie mai mică prin emisie de energie. Acesta
constituie fenomenul de fluorescenţă şi fosforescenţă.

Difuzia radiaţiei, efectul Raman

Spre deosebire de absorbţie şi emisie, difuzia radiaţiei nu implică tranziţii între stări cu
energie cuantificată ale unei particule. Dacă un fascicul de radiaţii electromagnetice vine în
contact cu o particulă (atom, ion sau moleculă) care este mică în comparaţie cu lungimea de undă
a radiaţiei, aceasta va fi supusă unei perturbaţii puternice, determinată de câmpurile oscilante,
magnetic şi electric ale radiaţiei. În timp ce radiaţia trece, particula se va găsi într-un câmp
puternic a cărui polaritate alternează cu frecvenţa oscilaţiei. Dacă particula este polarizabilă,
sarcina indusă va oscila de asemenea.
Dipolul oscilant indus în particulă va produce un câmp propriu care oscilează cu aceeaşi
frecvenţă cu cea a radiaţiei incidente. Acest câmp acţionează el însuşi ca o sursă de radiaţii, astfel
că o radiaţie de aceeaşi lungime de undă ca a celei incidente este emisă într-o direcţie aleatoare
(radiaţiile difuzate fiind emise în toate direcţiile posibile). Acest tip de împrăştiere se numeşte
27
difuzie (împrăştiere) Rayleigh şi este caracteristică pentru particule de dimensiuni mici, ca de
exemplu atomi şi molecule. Pentru ca o radiaţie să fie difuzată prin efect Rayleigh este necesar ca
polarizabilitatea particulei să rămână constantă. Dacă polarizabilitatea particulei variază în timpul
difuziei radiaţiei frecvenţa radiaţiei difuzate se va modifica. Să presupunem că o moleculă suferă
o schimbare de polarizabilitate în timpul unei vibraţii normale. Un asemenea mod de vibraţie
constituie baza pentru efectul Raman, iar vibraţia respectivă este Raman activă.
De exemplu, la vibraţia simetrică de întindere a legăturilor în molecula de CO2 nu va fi
nici o variaţie a momentului de dipol, deci molecula nu va putea absorbi radiaţii în domeniul IR.
Totuşi, norul de electroni din jurul moleculei se întinde şi contractă alternativ ceea ce determină o
variaţie a polarizabilităţii. Dacă radiaţia incidentă este monocromatică radiaţia împrăştiată prin
efect Raman îşi pierde acest caracter, apărând în plus o serie de linii (linii Raman) de o parte şi de
alta a liniei corespunzătoare lungimii de undă a radiaţiei incidente. Efectul Raman este aplicat
pentru elucidarea structurii unor molecule, pentru identificarea unor grupări funcţionale sau
legături chimice şi pentru analizacantitativă a unor amestecuri complexe.

Reprezentarea nivelurilor energetice ale unei molecule şi


a tranziţiilor corespunzătoare la difuzia radiaţiei prin efect Raman.

Interacţionând cu radiaţia incidentă, energia ei creşte cu valoarea E0, egală cu hν 0. Dacă


molecula revine la nivelul de vibraţie fundamental, energia pierdută va fi ER’ = E 0 + Eν.
Frecvenţa νR’ a acestei radiaţii difuzate va fi egală cu suma frecvenţelor radiaţiei incidente ν 0 şi a
vibraţiei moleculare νv.
27
Liniile Raman cu frecvenţă mai mică ν0 – νv, sunt deci mai intense; ele se numesc linii
stokesiene, iar liniile Raman ν0 + νv, cu frecvenţa mai mare, se numesc antistokesiene, aceasta în
conformitate cu regula lui Stokes. Efectul Raman este aplicabil nu numai tranziţiilor de vibraţie ci
şi altor tranziţii care implică o schimbare în polarizabilitate, ca de exemplu tranziţii de rotaţie sau
electronice. Deplasarea Raman a liniilor spectrale este independentă de frecvenţa radiaţiei
incidente folosite. Intensitatea radiaţiei împrăştiate variază însă cu puterea a patra a frecvenţei
radiaţiei incidente. Spectrul Raman este, în general, asemănător cu spectrul în IR pentru
moleculele complexe.
Spectrul Raman apare în urma unor tranziţii între stări energetice de vibraţie ale
moleculelor, însă într-un mod cu totul diferit faţă de spectrul în IR. Aceasta face ca spectrometria
Raman şi spectrometria de absorbţie în IR să fie tehnici complementare.
La înregistrarea unui spectru Raman este important ca radiaţia difuzată prin efect Rayleigh
să fie îndepărtată în cât mai mare măsură. Radiaţiile obţinute prin efect Raman fiind foarte slabe,
acestea sunt măsurate la un unghi de 90o faţă de radiaţia excitatoare. În acest fel, radiaţia
excitatoare nu ajunge direct la detector şi perturbă determinările.

Schema unui spectrometru Raman

Pentru studierea efectului Raman se folosesc surse de radiaţii intense, de exemplu lămpi cu
vapori de mercur. Proba de analizat este conţinută într -un tub de sticlă prevăzut cu o fereastră
transparentă. Între tubul ce conţine proba şi lampa de mercur se găseşte un filtru ce permite
trecerea radiaţiilor de o anumită lungime de undă, de exemplu 435,8 nm.

Rezultate mult mai bune se obţin utilizând drept sursă de excitare un fascicul laser (de
exemplu un laser He- Ne) care furnizează o radiaţie monocromatică foarte intensă.
27
Drept detector de radiaţii poate fi utilizată o placă fotografică, însă în spectrometrele
moderne ea a fost aproape total înlocuită cu detectori fotoelectrici. Spectrul Raman se obţine cel
mai bine pentru probe lichide. Utilizarea laserului ca sursă de excitare permite însă obţinerea
spectrului Raman pentru aproape orice stare a probei: lichidă, soluţie, solid transparent, pulbere,
gaz etc. Şi cu un volum foarte mic, de domeniul microlitrilor sau chiar nanolitrilor. Utilizarea
lămpii cu vapori de mercur drept sursă de excitare necesită volume mult mai mari de probă, de
ordinul mililitrilor.
Cele mai intense linii în spectrul Raman corespund vibraţiei unor atomi legaţi prin legături
relativ nepolare, cu o distribuţie simetrică a sarcinii.
În aceste cazuri, se produc cele mai mari variaţii de polarizabilitate în cursul vibraţiei.
Astfel de grupări sunt:

Pentru moleculele care au un centru de simetrie, benzile de absorbţie permise în IR sunt


interzise în spectrul Raman şi invers. Pentru moleculele cu elemente de simetrie altele decât
centrul de simetrie, anumite benzi pot fi active în Raman, în IR, în ambele sau în nici unul. Pentru
moleculele complexe care nu prezintă simetrie, toate modurile normale de vibraţie sunt active
atât în spectrul Raman cât şi în IR. În figura de mai jos se prezintă comparativ spectrele de
absorbţie în IR şi Ramanale acidului butiric; spectrul Raman a fost obţinut folosind pentru
excitare radiaţia de la 632,8 nm a unui laser He- Ne.

27
Spectrele de absorbţie în IR şi Raman ale acidului butiric

Spectrometria Raman are multe avantaje faţă de spectrometria de absorbţie în IR. În primul
rând, spectrometria Raman poate fi utilizată pentru a identifica şi analiza molecule care nu absorb
în IR ca de exemplu molecule diatomice homonucleare.

Un alt avantaj îl constituie faptul că spectrele Raman pot fi obţinute pentru soluţii apoase,
spectrul Raman al apei fiind puţin intens. În IR însă apa absoarbe puternic mascând numeroase
benzi de absorbţie ale compuşilor studiaţi. Spectrometria Raman poate fi astfel aplicată la studiul
unor compuşi biologici, apa însoţind foarte frecvent aceşti compuşi.
Pe lângă efectul Raman obişnuit, în care nu au loc tranziţii între stări energetice electronice
ale moleculelor, în anumite condiţii experimentale, poate apărea efectul Raman de rezonanţă.

Acest efect constă în trecerea unui electron din starea fundamentală pe un nivel excitat de
vibraţie al unei stări electronice excitate, fenomen urmat de o tranziţie pe un nivel de vibraţie al
stării electronice fundamentale.
În cazul efectului Raman de rezonanţă nu are loc o relaxare preliminară pe cel mai coborât
nivel de vibraţie al stării electronice excitate, aşa cum se întâmplă în cazul fluorescenţei. Emisia
radiaţiei este instantanee iar spectrul obţinut este sub forma unor benzi înguste. Pentru a obţine
27
spectrul Raman de rezonanţă se foloseşte o radiaţie laser acărei frecvenţă este egală sau apropiată
de frecvenţa corespunzătoare unei tranziţii electronice.

Avantajul efectului Raman de rezonanţă constă în marea sensibilitate şi selectivitate cu


care poate fi studiată tructura cromoforilor. Liniile Raman de rezonanţă pot avea intensităţi de
102-106 ori mai mari decât liniile Raman obişnuite, iar spectrul obţinut este mai simplu, deoarece
sunt intensificate numai liniile corespunzătoare vibraţiilor cromoforilor. Se pot obţine astfel
informaţii detaliate privind modurile de vibraţie ale cromoforilor ce au benzi de absorbţie în
apropierea lungimii de undă a radiaţiei excitatoare. Această selectivitate apare, de exemplu, în
cazul proteinelor hemului, unde benzile Raman de rezonanţă se datorează numai vibraţiilor
cromoforului tetrapirolic.

Spectrometria Raman Rotațională

Pentru ca o moleculă să aibă spectru Raman rotațional pur trebuie ca polarizabilitatea


moleculei să fie anizotropică (trebuie sa depinda de orientarea moleculei). Moleculele liniare
simetrice care nu au moment de dipol permanent (CO2, O2, N2) au spectru Raman rotațional ( dar
nu au spectru rotațional pur). Moleculele cu simetrie sferică (CH4, SF6) nu au spectru Raman
rotațional deoarece nu au polarizabilitate anizotropică.
Molecula cu polarizabilitate anizotropică:
Polarizabilitatea este diferita daca câmpul electric aplicat este:
(a) paralel
(b) perpendicular, cu axa moleculara sau în directii diferite fata de molecula. Cu toate
acestea, pentru E mic, polarizabilitatea este aceeasi pentru câmpuri ce au aceeasi directie dar
sensuri opuse:
Δμ(-E) = - Δμ(E)
Distorsia indusa într-o molecula prin aplicarea unui cîmp electric exterior revine la
valoarea initiala dupa o rotatie de 180o (deci de doua ori în timpul unei perioade).
Pentru spectrometria Raman rotatională regula de selecție este ΔJ = 0, ±2. Tranzitiile cu ΔJ
= ±1 sunt de asemenea permise în cazul moleculelor nesferice ("nonspherical tops").
27
Moleculele cu simetrie sferica CH4 sau SF6 (rotatori sferici) au polarizabilitate izotropica
–indiferent de directie, polarizabilitatea este aceeasi. Molecule de tipul H2 au polarizabilitate
anizotropica – distributia electronica este distorsionata mai tare daca câmpul electric extern este
paralel cu legatura, decât daca este perpendicular pe legatura. Polarizabilitatea depinde de
orientarea moleculei în raport cu câmpul electric aplicat.
Numai moleculele cu polarizabilitate anizotropica dau spectru Raman de rotatie.

Spectrometria Raman de rotatie - molecule liniare

Energia nivelelor rotationale ale moleculelor liniare este:


EJ = h [BJ(J + 1) – DJ2(J + 1)2] (J = 0, 1, 2,…)
27
În spectrometria Raman, precizia masuratorilor nu justifica luarea în considerare a
constantei de distorsie centrifugala (D~0), deci expresia devine:
EJ = h [BJ(J + 1)]
În spectrometria Raman rotationala, regula de selectie pentru molecule liniare este ΔJ = 0,
± 2.
E0 = 0
E1 = 2Bh
E2 = 6Bh
E3 = 12Bh
E4 = 20Bh
E5 = 30Bh
E6 = 42Bh
E7 = 56Bh

Regula de selectie ΔJ = ±2 permite calcularea numarului de unda a tranzitiilor ce apar în


spectrul Raman pur al unei molecule liniare.
Efectul Raman este un "proces de 2 fotoni"; pentru fiecare foton avem o schimbare de
paritate (a functiei de unda ce caracterizeaza nivelul pe care se afla molecula).

Pentru un foton:
ΔJ = ±1 si + - (paritatea se schimba)
Pentru 2 fotoni:
ΔJ = 0, ±2 si + + sau -- (paritatea se conserva)

Daca o molecula primeste energie rotationala de la un foton, apar liniile din ramura S (la
numere de unda mai mici decât linia excitatoare), numite in acest caz linii Stokes. Daca molecula
pierde energie rotationala in urma coliziunii cu un foton, liniile ce apar sunt numite
linii Anti-Stokes (la numere de unda mai mici decât linia excitatoare), iar ramura ce se
formeaza e numita ramura O.
27
Spectrul Raman rotational pur pentru CO2

Spectre Raman roto-vibrationale

Molecule diatomice liniare


Regula de selectie: ΔJ = ±2
ΔJ = 0 ramura Q frecventa vibr
ΔJ = -2 ramura O (Stokes si anti-Stokes)
ΔJ = 2 ramura S (Stokes si anti-Stokes)

27
Comparatorul spectral Raman FORAM 685-2

Este un sistem alcătuit dintr-un calculator (personal computer - PC) care găzduieşte partea
software a spectrometrului Raman, respectiv programul sub care rulează comparatorul spectral
Raman şi unitatea principală FORAM care este destinată, în principal, analizei vopselelor şi a
cernelurilor.
27
Unitatea principală FORAM.
Are ca producător firma “foster+freeman” din Anglia, conţine o sursă de excitaţie laser cu
diodă (=685nm), un microscop optic şi un spectrometru cu grilă de difracţie. La această unitate
se disting următoarele elemente funcţionale (v. foto nr. 1):
- controlul intensităţii laserului (poziţiile: OFF, 10%, 25% şi 100%),
- turela cu obiectivele optice (x5, x10 şi x20),
- stativul pentru fixarea documentului de examinat,
- controlul deplasării stativului pe axa X (stânga-dreapta),
- controlul deplasării stativului pe axa Y (înainte-înapoi),
- controlul deplasării stativului pe axa Z (sus-jos, focus).

Spectrometrul FORAM 685-2.

Software-ul FORAM – fereastra principală

Datele obţinute de la spectrometru sunt expuse în fereastra principală programului “foram


685-2” sub formă unui grafic, unde spectrul Raman este stabilit ca un set de valori de intensitate
pe un domeniu de numere de undă cuprins între 400 şi 2000 cm-1.
În această fereastră de lucru a programului se disting o serie de zone funcţionale, respectiv:
- bara meniu şi de instrumente (1),
27
- zonă de afişare a spectrelor (2),
- panoul afişajului cu valorile scalelor graficului şi parametrii de achiziţie (3),
- bara de stare, unde sunt arătate coordonatele punctului selectat de pe grafic (4),
- zona cu detalii ale spectrului selectat (5),
- zona instrumentelor de control pentru spectrul selectat (6),
- lista spectrelor afişate pe ecran (7).

Fereastra principală a programului FORAM

Această descriere succintă nu este decât o scurtă prezentare a ceea ce înseamnă


comparatorul spectral Raman FORAM 685-2 din punct de vedere constructiv, scopul lucrării
nefiind acela de a se constitui într-un rezumat al ghidului de utilizare editat de fabricant, ci să
prezinte, situaţiile care se pot întâlni în timpul utilizării acestui spectrometru şi care trebuie avute
în vedere pentru a se ajunge la rezultate optime şi a se evita apariţia unor erori.

Analiza spectrală Raman cu ajutorul spectrometrului FORAM 685-2

După cum orice aparat îşi are limitele sale, date în special de parametrii constructivi ai
fiecăruia, aşa şi comparatorul spectral Raman aflat în discuţie îşi are limitele sale în domeniul de
27
aplicabilitate, iar ca la orice aparat de analiză şi măsură, calitatea rezultatelor este în strânsă
legătură cu acurateţea modului în care se realizează achiziţia datelor. Această corelaţie este
influenţată, în cazul spectrometrului FORAM, de o serie de factori, cum sunt: focalizarea pe
materialul analizat, intensitatea fasciculului laser, parametrii achiziţiei şi sursele de lumină
parazită.

O altă cauză pentru care am luat în discuţie acest factor (focalizarea) este cea a fiabilităţii
scăzute a sistemului de translaţie pe cele trei axe de la stativul pentru fixarea documentelor de
examinat. Soluţia constructivă aleasă de fabricant, cu arcuri de presiune şi şine de ghidare, face
ca sistemul de translaţie pe axele X şi Y să se deregleze nu de puţine ori, având drept consecinţă
creşterea dificultăţii de realizare a focalizării.

Intensitatea fasciculului laser


Această caracteristică are o influenţă directă asupra puterii de excitaţie a atomilor din
proba analizată şi deci, implicit, asupra emisiei Raman. Astfel, funcţie de compoziţia fiecărui
material analizat, este necesară creşterea sau reducerea intensităţii fasciculului laser al
spectrometrului FORAM 685-2.
Ceea ce trebuie să se ţină seama, este că, în situaţia în care pentru un anumit material
analizat valoarea selectată a intensităţii fasciulului laser este prea mare, pot apare două fenomene.
27
Unul din ele se manifestă prin obţinerea unei curbe de saturaţie pe graficul spectrului,
constând într-o linie dreaptă orizontală şi are ca remediu fie trecerea pe o treaptă inferioară a
intensităţii fasciculului laser, fie, dacă este posibil, micşorarea timpului de achiziţie (Integration
Time).

Curbă de saturaţie pe graficul spectrului Raman

Parametrii achiziţiei

Pentru achiziţia unui spectru Raman cu spectrometrul FORAM 685-2, avem la dispoziţie
doi parametrii care, prin valorile selectate pentru aceştia funcţie şi de materialul supus analizei,
conduc la obţinerea unor rezultate optime. Este vorba de durata achiziţiei (Integration Time) şi
numărul de achiziţii-medieri (Average Count).
În ceea ce priveşte durata achiziţiei, trebuie să remarcăm situaţiile extreme, care sunt de
evitat.
În primul rand este situaţia în care, datorită unei durate foarte scurte, semnalul obţinut este
prea slab, necesitând creşterea valorii pentru acest parametru.
27
Curbă de semnal slab pe graficul unui spectru Raman

Cea de-a doua situaţie de evitat este cea în care, datorită unei valori prea mari a duratei de
achiziţie, se obţine pe grafic un semnal de saturaţie (parţială sau totală).

Curbă de saturaţie parţială pe graficul unui spectru Raman

Sursele de lumină parazită


După cum am menţionat pentru obţinerea spectrului Raman al unui material, acesta trebuie
iradiat cu o rază de lumină intensă, monocromatică (ex. λ=685 nm). Astfel, orice lumină
suplimentară, care se interpune în calea optică, reprezintă o sursă parazită, ce are drept efect
ridicarea liniei de bază a oricărui spectrului Raman cu reducerea înălţimii relative a vârfurilor
caracteristice, care poate ajunge până la mascarea lor.
27
Spectrul Raman al unei granule de polistiren, fără lumină parazită (sus) şi acelaşi
spectru afectat de lumina parazită (jos)

Pentru eliminarea luminii parazite provenită din mediul ambiant, fabricantul oferă o
rezolvare simplă şi uşor de utilizat, care constă în coborârea cilindrului, ce reprezintă garda
obiectivului optic, până la contactul cu suportul de hârtie al documentului analizat, sau până la
contactul cu platforma stativului, în situaţia analizei unor fragmente mici de material. Astfel se
crează un paravan în calea luminii din mediul înconjurător.
27
De asemenea, pentru materialele care sub iradierea laser prezintă o fluorescenţă puternică,
situaţie în care spectrele acestora conţin o mare contribuţie din partea acestei fluorescenţe, făcând
dificilă observarea vârfurilor Raman, fabricantul a pus la dispoziţia utilizatorului o tehnică numită
prescurtat SERRS (Surface Enhanced Resonance Raman Scattering), care îmbunătăţeşte spectrul
Raman prin reducerea fluorescenţei. Această tehnică implică aplicarea peste probă, în punctul de
analiză a unui strat subţire de coloid de argint (recent s-a trecut la utilizarea coloidului de aur).
De menţionat este faptul că această tehnică nu deteriorează proba, astfel că analiza
spectroscopică îşi menţine caracterul nedistructiv.

Precizia şi valoarea rezultatelor

În manualul de utilizare al spectrometrului FORAM 685-2, producătorul (firma


„foster+freeman”, Anglia) menţionează compararea cernelurilor, a peliculelor de vopsea şi a
fibrelor ca aplicaţii ale spectroscopiei Raman în ştiinţele legale, această metodă fiind potrivită
pentru situaţia în care sunt disponibile, ca mostre, mici urme de material, iar analizele chimice
convenţionale (n.n. metode distructive) nu pot fi practicate.

De asemenea, se mai precizează faptul că, în special, compararea directă a spectrelor


Raman poate furniza o cale rapidă de a determina dacă două mostre de cerneală se deosebesc una
de cealaltă şi, de aici, dacă ele provin de la aceeaşi sursă.

Cu toate aceste rezultate, analiza spectrală Raman efectuată cu comparatorul spectral


FORAM 685-2 reprezinta, în comparaţie cu celelalte metode de individualizare care se pot aplica,
una dintre cele mai bune soluţii de analiză nedistructivă.
27
Grafic reprezentând ierarhia metodelor in funcţie de gradul de precizie şi de natura
metodei

În concluzie, comparatorul spectral FORAM 685-2 este un instrument de analiză


nedistructivă, care îşi are locul său în domeniu, fiind complementar altor instrumente, cu
performanţe destul de bune în categoria sa, cea a analizelor nedistructive.

Alte exemple de spectrometre Raman

SENTERRA – Spectrometru-Microscop Raman dispersiv

Senterra este un spectrometru–microscop Raman de inalta performanta, conceput pentru


cele mai exigente aplicatii analitice si de cercetare. Cea mai importanta inovatie este cu siguranta
27
functia sa de calibrare interna continua, deoarece asigura cea mai mare acuratete a numarului de
unda fara a fi nevoie de calibrarea sistemului cu standarde externe.

Senterra combina mai multe caracteristici tehnice brevetate:


Ø Calibrare automata continua cu SureCal;
Ø Design compact cu spectrograf inclus in miroscop;
Ø Laseri de excitatie: 1064 nm, 830nm, 785nm, 633nm, 532nm and 488nm;
Ø Profil de adancime de inalta performanta cu FlexFocus;
Ø Eliminare automata a fluorescentei cu SERDS;
Ø Posibilitate de examinare a probelor de dimensiuni mari neorientabile si
netransportabile (de ex.: in arta) cu rezolutie laterala superioara;
Ø Configurare intr-un microscop Raman inversat pentru investigarea celulelor vii;
Ø Cuplare cu microscop de forta atomica (AFM)

Spectrometru RAMAN dispersiv

Utilizare:

- Analiza structurii chimice a compusilor organici si materialelor polimerice prin indentificarea grupele
27
nepolare.

Caracteristici generale:

- Include microscop optic cu posibilitatea alegerii iluminãrii câmpului: câmp strãlucitor sau câmp
strãlucitor/câmp întunecat
-
Apertura confocalã este controlatã de computer pentru a controla rezolutia spatialã si spectralã
-
Rezolutie spatialã pânã la 1 micron
-
Rezolutie confocalã în profilul de adâncime pânã la 2 microni
-
Rezolutie spectralã standard de 4 cm^-1
-
Domeniul spectral de înregistrare 50-3500 cm^-1
-
Toate stagiile de înregistrare si achizitie spectralã controlate de computer
-
Detectorul de tip CCD nu implicã mãsuri suplimentare de racier

Spectrometru Raman portabil

Avantaje in utilizare:
- screening rapid (analiza dureaza 2-3s) cu posibilitatea de analiza prin folia de polietilena
a ambalajului, prin peretele de sticla al flaconului sau prin contact direct cu proba
27
- spectrometru cu operare rapida "point and shoot" - nu necesita pregatirea probelor, fara consum
de reactivi chimici, metode transferabile, etc.
- cu schimbari minime de configuratie spectrometrul RAMAN model TruScan poate trece rapid
de la analiza probelor solide, la cea a pulberilor, a probelor lichide sau a foliilor.

APLICAȚII RAMAN
• Identificarea diferitelor materiale – spectru caracteristic obținut fără o pregătire prealabilă
a probei – prin comparație cu o bază de date
•Clasificarea probelor necunoscute
•Caracterizarea anumitor proprietăți fizice cum ar fi cristalinitatea și urmărirea unor reacții
chimice
• Analiza cantitativă

Avantaje ale spectroscopiei Raman


1. Nu necesită pregătirea probei
2. Analiza este rapidă
3. Analiza este nedistructivă
4. Se poate efectua analiza prin ambalaj (sticlă, plastic)
5. Identificare specifica
6. Analiza cantitativă
7. Caracterizare complementară FT-IR

Dezavantaje ale spectroscopiei Raman


27
• Este nevoie de o sursă laser pentru observarea împrăștierii Raman, acest lucru poate conduce la
încălziri locale și/sau fotodescompunere.
• Unii compuși dau fluorescență când sunt iradiați de o rază laser.
• Spectrele Raman de rotație sau rotație-vibrație, de înaltă rezoluție sunt mai greu de obținut spre
deosebire de IR. Acest lucru se datorează faptului ca spectrele Raman sunt obținute în domeniul
UV-vizibil.
• Un sistem Raman de ultimă generație costă de regulă mult mai mult decât un spectrofotometru
conventional FT-IR.

Utilitatea spectrometriei Raman în sectorul agro-alimentar

1. Identificarea aditivilor alimentari

Prin aditiv alimentari „se înțelege orice substanță care în mod obișnuit nu este consumată
ca aliment în sine și care în mod obișnuit nu este folosită ca ingredient caracteristic al
alimentației, indiferent dacă are sau nu valoare nutritivă, a cărei adăugare intenționată în alimente
în scop tehnologic în procesul de fabricare, prelucrare, preparare, tratare, ambalare, transport sau
depozitare a acestor alimente are drept rezultat sau este de așteptat să aibă drept rezultat
transformarea directă sau indirectă a acestuia sau a produselor sale secundare într-o componentă a
produselor alimentare respective.”
Tiabendazolul (E233)
Tiabendazol are formula chimica C10H7N3S şi prezintă sub formă de pulbere albă cristalină.
Este o substanţă chimică, un fungicid special şi un antiparazitar, utilizată pe scară lungă în
tratamentul legumelor şi fructelor, pentru a preveni mucegai, mană, putregai, petele cauzate de
diferite ciuperci şi alte boli pentru transport şi depozit.
TBZ este, de asemenea, utilizat ca şi un aditiv alimentar, un conservant cu numărul E233.
De exemplu, acesta se aplică în mare măsură la banane pentru a asigura prospețimea și este un
ingredient comun în ceară, aplicate pentru cojile de fructe citrice. Se poate folosi numai pe
suprafaţa fructelor.
27
2. Identificarea biotoxinelor marine
Una dintre toxinele dăunătoare este acidul domoic (DA), care provoacă boli grave, toxină
responsabilă pentru sindromul de otrăvire amnesică crustacee (Amnesic shellfish poisoning,
ASP). ASP este o boală nouă descoperită, intrată în lexiconul de sănătate publică în 1987.
Toate crustacee și peștii pot acumula această toxină fără efecte negative parente. În
crustacee toxinele acumulează în principal în glandele digestive, la pește se acumulează în
țesuturi. DA produce, de asemenea, mortea de sute de păsări marine, mamifere și pești în diferite
părți ale lumii .
Probele pentru măsurători au fost pereparate prin îngheţarea probei de peşte la -20 ºC şi
pusă apoi în nitrogen lichid cîteva minute. Pentru mapping prin microscopie Raman, aceste probe
îngheţate au fost tăiate imediat la 40 µm în secţiuni subţiri cu un microtome (Cryostat Frigocut
2800E, at -25 ºC, şi depuse apoi pe o lama de de CaF2 pentru microscopie Raman (pentru a evita
fluorescenţa), şi măsurate imediat .

3. Determinarea conținutului de etanol în băuturile alcoolice


Pentru determinarea continutului de etanol in bauturile alcoolice comercializate sau ilegale
au fost si sunt folosite numeroase metode. Cuantificarea etanolului este importantă pentru
controlul calitativ și marcarea produselor în industria alimentară precum și pentru impunerea
taxelor conform legilor diferitelor agenții guvernamentale.

Bibliografie
27
 FORAM 685-2, Raman Spectral Comparator - Instruction Manual & User
Guide,

 Jacques BARBILLAT, Daniel BOUGEARD, Guy BUNTINX, Michel


DELHAYE, Paul DHAMELINCOURT, François FILLAUX - Spectrométrie
Raman

 Avram N. - Introducere în Spectroscopia Raman

 http://www.total-spectrum.ro

 http://www.aparatura.ro

27