Sunteți pe pagina 1din 58

SPECTROFOTOMETRIA DE ABSORBŢIE MOLECULARĂ ÎN UV - VIS

PRIBCIPIUL METODEI

Spectrofotometria de absorţie moleculară în UV – VIs se bazează pe absorbţia radiaţiilor de regulă între 180 – 800 nm de către speciile moleculare din probe lichide, solide sau gazoase.

Proba lichidă se pune într-o cuvă şi asupra ei se trimite un fascicul primar emis de o sursă externă de spectru continuu. Fotonii întâlnesc în calea lor speciile absorbante moleculare, care absorb o parte din radiaţia incidentă. Puterea radiantă transmisă prin cuvă este măsurată cu ajutorul unui detector optic sensibil în domeniul UV – Vis.

Cuvă cu soluţie (probă) P 0 ( P t ( ) ) Sursa Detector
Cuvă cu soluţie (probă)
P
0 (
P
t (
)
)
Sursa
Detector

P 0 (

) – Puterea radiantă incidentă

P t (

) – Puterea radiantă

transmisă

Bilanţul puterii radiante, dacă se neglijează puterea radiantă reflectată de pereţii cuvei, cea absorbită de pereţii cuvei şi cea dispersată prin soluţie este

P = P + P

0

a

t

Puterea radiantă absorbită (P a ) şi cea transmisă (P t ) depind de Lungimea
Puterea radiantă absorbită (P a )
şi cea transmisă (P t ) depind de
Lungimea de
undă (
)
Concentraţia speciilor
absorbante

CONCLUZIE. Deoarece P a şi P t depind de lungimea de undă şi concentraţie, prin spectrometria de absorbţie moleculară se pot face analize calitative şi cantitative

MĂRIMILE OPTICE. TRANSMITANŢA ŞI ABSORBANŢA

Interacţiunea radiaţiei în absorbţia moleculară se caracterizează prin două mărimi optice: Transmitanţa (T) sau transmitanţa procentuală (T % ) şi Absorbanţa (A)

MĂRIMI OPTICE
MĂRIMI OPTICE
TRANSMITANŢA (T)
TRANSMITANŢA (T)

ABSORBANŢA (A)

(A) MĂRIMI OPTICE TRANSMITANŢA (T) ABSORBANŢA (A) Gradul de transmisie a radiaţiei prin probă la o
(A) MĂRIMI OPTICE TRANSMITANŢA (T) ABSORBANŢA (A) Gradul de transmisie a radiaţiei prin probă la o
Gradul de transmisie a radiaţiei prin probă la o anumită lungime de undă P t
Gradul de transmisie a radiaţiei prin
probă la o anumită lungime de undă
P t
P t
T =
T
=
100
%
P
P
0
0

Gradul de absorbţie a radiaţie prin probă la o anumită lungime de undă

A = log T

A = 2 log T

%

DOMENIILE DE VARIAŢIE ALE TRANSMITANŢEI ŞI ABSORBANŢEI

P t = 0 P t = P 0 T Є 0 1 T %
P t = 0
P t = P 0
T
Є
0
1
T % Є
0
100
A
Є
0

Scala de transmitanţă este liniară iar cea de absorbanţă este logaritmică. Pe scala unui spectrofotometru pot fi citite absorbanţe între 0 – 2. Absorbanţele mai mari decât 2 sunt asimilate cu infinit.

LEGEA LAMBERT-BEER LEGEA ABSORBŢIEI MOLECULARE

Legea lui Lambert – Beer descrie relaţia de legătură dintre absorbanţă, grasimea stratului absorbant de probă (grosimea cuvei) şi concentraţia speciilor absorbante

A

=

b

c

A = a b c

 

A – absorbanţa fără unitate de măsură

 

b

– grosimea stratului absorbant (grosimea cuvei , în cm) - absorbtivitatea molară, în l mol -1 cm -1

a

– absorbtivitatea, în l g -1 cm -1

 

c

– concentraţia speciilor absorbante în mo l -1 (pentru

) sau

 

l

-1

(pentru a)

 

g

     

Absorbanţa creşte liniar cu concentraţia speciilor absorbante

şi grosimea cuvei. Dacă grosimea cuvei este constantă atunci absorbanţa depinde liniar numai de concentraţie.

ABSORBTIVITATEA MOLARĂ (

)

A

1

l mol

1

1

 

=

 

=

 

=

 

cm

 
 
 

b c cm mol l

 

1

Dacă

b

=

1 cm şi concentraţia speciilor absorbante c = 1 mol l -1 ,

rezultă

 

A =

Absorbtivitatea molară ( ) este absorbanţa unui strat de soluţie cu grosimea de 1 cm şi concentraţia speciilor absorbante de 1 mol l -1

radiaţia optică.

Cu

este mai mare cu atât substanţa absoarbe mai bine

cât

CARACTERISTICILE ABSORBTIVITĂŢII MOLARE

CARACTERITICILE ABSORBTIVITĂŢII MOLARE (
CARACTERITICILE
ABSORBTIVITĂŢII MOLARE
(

) ESTE O MĂRIME CALITATIVĂ ESTE O MĂRIME CALITATIVĂ

ABSORBTIVITĂŢII MOLARE ( ) ESTE O MĂRIME CALITATIVĂ NU DEPINDE DE CONCENTRAŢIA SPECIEI ABSORBANTE DEPINDE DE
ABSORBTIVITĂŢII MOLARE ( ) ESTE O MĂRIME CALITATIVĂ NU DEPINDE DE CONCENTRAŢIA SPECIEI ABSORBANTE DEPINDE DE

NU DEPINDE DE CONCENTRAŢIA SPECIEI ABSORBANTEABSORBTIVITĂŢII MOLARE ( ) ESTE O MĂRIME CALITATIVĂ DEPINDE DE NATURA SPECIEI ABSORBANTE DEPINDE DE LUNGIMEA

CALITATIVĂ NU DEPINDE DE CONCENTRAŢIA SPECIEI ABSORBANTE DEPINDE DE NATURA SPECIEI ABSORBANTE DEPINDE DE LUNGIMEA DE
DEPINDE DE NATURA SPECIEI ABSORBANTE
DEPINDE DE NATURA SPECIEI
ABSORBANTE
NU DEPINDE DE CONCENTRAŢIA SPECIEI ABSORBANTE DEPINDE DE NATURA SPECIEI ABSORBANTE DEPINDE DE LUNGIMEA DE UNDĂ
NU DEPINDE DE CONCENTRAŢIA SPECIEI ABSORBANTE DEPINDE DE NATURA SPECIEI ABSORBANTE DEPINDE DE LUNGIMEA DE UNDĂ
DEPINDE DE LUNGIMEA DE UNDĂ
DEPINDE DE LUNGIMEA DE
UNDĂ
NU DEPINDE DE CONCENTRAŢIA SPECIEI ABSORBANTE DEPINDE DE NATURA SPECIEI ABSORBANTE DEPINDE DE LUNGIMEA DE UNDĂ
NU DEPINDE DE CONCENTRAŢIA SPECIEI ABSORBANTE DEPINDE DE NATURA SPECIEI ABSORBANTE DEPINDE DE LUNGIMEA DE UNDĂ

RELAŢIILE DE LEGĂTURĂ DINTRE ABSORBANŢĂ ŞI TRANSMITANŢĂ

A

log

2 log

T

=

A

=

T =

P t

P 0

P

0

10

=

P

t

=

10

T

%

A

bc

=

10

bc

Intre absorbanţă şi transmitanţă există o relaţie logaritmică

creşte liniar cu

concentraţia

Transmitanţa scade exponenţial cu concentraţia

Absorbanţa

Puterea radiantă transmisă scade exponeneţial cu concentraţia

In metodele prin absorbţie spectrometrul măsoară transmitanţa, iar absorbanţa este calculată pe baza relaţiei logaritmice de dependenţă între ele

SPECTRUL DE ABSORBŢIE ŞI DREAPTA DE CALIBRARE IN ABSORBŢIE

0.5 0.4 2+ 0.3 Co(H2O) 6 0.2 0.1 Cr(H 2 O) 6 3+ 0 380
0.5
0.4
2+
0.3
Co(H2O) 6
0.2
0.1
Cr(H 2 O) 6
3+
0
380 430 480 530 580 630 680 730 780
120
100
80
Co(H2O)
2+
6
60
Cr(H
O)
3+
40
2
6
380 430 480 530 580 630 680 730 780
Lungimea de undă / nm
Spectre de absorbţie A = f(
)
şi transmisie T = (
)
Transmitanţa
Absorbanţa
0.8 0 2 4 6 8 10 12 14 120 0 2 4 6 8
0.8
0
2
4
6
8
10 12
14
120
0
2
4
6
8
10 12
14
Concentraţie Cr 3+ / mg l -1
Transmitanţa
Absorbanţa

Dreapta de calibare in absorbţie, A = (c) şi T = (c)

CONDIŢIILE DE VALABILITATE A LEGII LUI LAMBERT - BEER

Radiaţia incidentă trebuie să fie perfect monocromatică şi conţine raze paralele, şi să cadă perpendicular şi uniform distribuite pe suprafaţa mediului absorbant

Reflexia şi absorbţia radiaţiilor de către pereţii cuvei să fie neglijabile

Puterea radiantă incidentă să nu fie suficient de mare pentru a duce la efecte de saturaţie a absorbţiei şi astfel la limitarea semnalului detectorului optic

Mediul absorbant să fie suficient de diluat, astfel încât speciile absorbante (moleculele) să interacţioneze independent unele faţă de altele cu fotonii. Prezenţa moleculelor solventului să nu influenţeze interacţiunea foton-specie absorbantă şi absorbţia solventului să fie neglijabilă.

Mediul absorbant să fie omogen şi să nu aibă loc o dispersie a luminii la trecerea prin acesta

Grosimea mediului absorbant să fie uniformă pe toată suprafaţa transversală a cuvei (lungimea drumului optic al radiaţiei prin mediul absorbant să fie egal pe toată suprafaţa transversală a mediului absorbant)

ABATERI POZITIVE ŞI NEGATIVE DE LA LEGEA LUI LAMBERT - BEER

(+) Abateri (-) pozitive Abateri negative (+) (-) Concentraţie
(+)
Abateri
(-)
pozitive
Abateri
negative
(+)
(-)
Concentraţie

banţăAbsor

TIPURI DE ABATERI ABATERI POZITIVE Absorbanţa măsurată este mai mare decât cea teoretică în conformitate cu legea lui Lambert- Beer

ABATERI NEGATIVE Absorbanţa măsurată este mai mică decât cea teoretică în conformitate cu legea lui Lambert- Beer

Abaterile pozitive şi negative de la legea lui Lambert- Beer apar în soluţii diluate sau concentrate. Există un domeniu dinamic al curbei de etalonare, pe care există o relaţie liniară între absorbanţă şi concentraţie. Abaterile duc la erori sistematice pozitive şi negative.

ORIGINEA SPECTRELOR DE ABSORBŢIE MOLECULARĂ IN UV VIS

Moleculele au trei nivele energetice cuantificate

NIVELE ENERGETICE CUANTIFICATE PENTRU MOLECULE
NIVELE ENERGETICE
CUANTIFICATE PENTRU MOLECULE
cuantificate NIVELE ENERGETICE CUANTIFICATE PENTRU MOLECULE ELECTRONICE VIBRAŢIONALE ROTAŢIONALE E e E v E r
cuantificate NIVELE ENERGETICE CUANTIFICATE PENTRU MOLECULE ELECTRONICE VIBRAŢIONALE ROTAŢIONALE E e E v E r

ELECTRONICEcuantificate NIVELE ENERGETICE CUANTIFICATE PENTRU MOLECULE VIBRAŢIONALE ROTAŢIONALE E e E v E r Creşte energia

NIVELE ENERGETICE CUANTIFICATE PENTRU MOLECULE ELECTRONICE VIBRAŢIONALE ROTAŢIONALE E e E v E r Creşte energia
NIVELE ENERGETICE CUANTIFICATE PENTRU MOLECULE ELECTRONICE VIBRAŢIONALE ROTAŢIONALE E e E v E r Creşte energia

VIBRAŢIONALENIVELE ENERGETICE CUANTIFICATE PENTRU MOLECULE ELECTRONICE ROTAŢIONALE E e E v E r Creşte energia Pentru

ROTAŢIONALE
ROTAŢIONALE
PENTRU MOLECULE ELECTRONICE VIBRAŢIONALE ROTAŢIONALE E e E v E r Creşte energia Pentru fiecare nivel
PENTRU MOLECULE ELECTRONICE VIBRAŢIONALE ROTAŢIONALE E e E v E r Creşte energia Pentru fiecare nivel
E e E v E r Creşte energia
E
e
E
v
E
r
Creşte energia

Pentru fiecare nivel electronic molecula are mai multe nivele energetice vibraţionale şi pentru fiecare nivel vibraţional mai multe nivele rotaţionale.

MIŞCAREA DE VIBRAŢIE ŞI ROTAŢIE A MOLECULELOR

MIŞCĂRI DE VIBRAŢIE

α Alungire Forfecare - + + - + - - + Vibraţie în plan şi
α
Alungire
Forfecare
- +
+ -
+ -
- +
Vibraţie în plan şi în planuri diferite
Prin mişcarea de vibraţie se modifică
lungimea legăturilor şi unghiul dintre legături

MIŞCĂRI DE ROTAŢIE

şi unghiul dintre legături MIŞCĂRI DE ROTAŢIE Prin mişcarea de rotaţie se schimbă frecvenţa de

Prin mişcarea de rotaţie se schimbă frecvenţa de rotaţie a moleculelor în jurul centrelor de greutate

ENERGIA MOLECULEI. TRANZIŢII ENERGETICE

Energia

totală

a

molecule

este

suma

vibraţionale şi rotaţionale

energiei

electronice,

E

t

E

t

= E + E + E

e

v

r

= h + h (v + 1) + hcBJ( J + 1)

e

v

 

e – frecvenţa radiaţiei optice care provoacă tranziţia energetică electronică

v – frecvenţa radiaţiei optice care provoacă tranziţia energetică vibraţională

v

– numărul cunatic vibraţional (v = 0, 1, 2, 3,

n)

J

– numărul cunatic rotaţional (J = 0, 1, 2, 3,

n)

B – constanta

TRANZIŢII ENERGETICE ALE MOLECULEI LA ABSORBŢIA UNEI RADFIAŢII UV VIS

3 2 1 E v = 0 1 Abs. Emisie radiaţie căldură 3 2 1
3
2
1
E
v
= 0
1
Abs.
Emisie
radiaţie
căldură
3
2
1
v
= 0
E
0

REGULI DE SELECŢIE

La absorbţia unei radiaţii UV Vis nu există nici o regulă de selecţie. Astfel sunt posibile orice tranziţii energetice

n = ±

1

v = 0, ±

1, ±

2, ±

3, etc

J = 0, ±

1, ±

2, ±

3, etc

La absorbţia unei radiaţii UV Vis molecula suferă o tranziţie energetică electronică de pe nivelul fundamental (E 0 ) pe cel excitat (E 1 ). Tranziţia electronică a moleculei este însoţită de mai multe tranziţii energetice vibraţionale şi rotaţionale. In spectrul de bandă a moleculei sunt grupate mai multe linii spectrale. Banda moleculară are un caracter hiperfin. Conform principiului Frank – Condon tranziţia de vibraţie pentru care este aceeaşi distanţă interatomică pe cele două nivele are loc cu probabilitate maximă. Astfel benzile moleculare de absorbţie UV Vis sunt asimetrice spre lungimi de undă mari.Spectrele moleculare de absorbţie UV Vis sunt spetre electronice – vibraţionale.

FORMA SPECTRELOR DE ABSORBŢIE MOLECULARĂ UV VIS

Benzen vapori Benzen lichid
Benzen
vapori
Benzen
lichid

Spectrul de absorbţie moleculară în domeniul UV pentru benzen în stare de vapori şi în stare lichidă.

Caracterul hiperfin al benzilor moleculare din UV Vis pot fi observate numai pentru probele în stare gazoasă sau de vapori (exemplu benzen), deoarece în această stare vibraţia şi rotaţia moleculeor absorbante este liberă. Pentru probe în stare lichidă (exemplu benzen) caracterul hiperfin nu mai poate fi observat, deoarec vibraţia şi rotaţia moleculeor de benzen nu este liberă.

INSTRUMENTAŢIA IN SPECTROMETRIA DE ABSORBŢIE MOLECULARĂ UV - VIS

Schema bloc pentru spectrometria de absorbţie moleculară

DISPOZITIV IZOLARE BANDĂ SPECTALĂ ŞI SELECTARE LUNGIME DE UNDĂ

SURSĂ PRIMARĂ DE RADIAŢIE

DETECTOR OPTIC UV VIS

DE UNDĂ SURSĂ PRIMARĂ DE RADIAŢIE DETECTOR OPTIC UV VIS AMPLIFICATOR MĂSURĂ ŞI AFIŞAJ CUVA CU

AMPLIFICATOR

PRIMARĂ DE RADIAŢIE DETECTOR OPTIC UV VIS AMPLIFICATOR MĂSURĂ ŞI AFIŞAJ CUVA CU PROBĂ PROBA Semnal

MĂSURĂ ŞI AFIŞAJ

CUVA CU

PROBĂ

DE RADIAŢIE DETECTOR OPTIC UV VIS AMPLIFICATOR MĂSURĂ ŞI AFIŞAJ CUVA CU PROBĂ PROBA Semnal optic

PROBA

DE RADIAŢIE DETECTOR OPTIC UV VIS AMPLIFICATOR MĂSURĂ ŞI AFIŞAJ CUVA CU PROBĂ PROBA Semnal optic
DE RADIAŢIE DETECTOR OPTIC UV VIS AMPLIFICATOR MĂSURĂ ŞI AFIŞAJ CUVA CU PROBĂ PROBA Semnal optic
DE RADIAŢIE DETECTOR OPTIC UV VIS AMPLIFICATOR MĂSURĂ ŞI AFIŞAJ CUVA CU PROBĂ PROBA Semnal optic
DE RADIAŢIE DETECTOR OPTIC UV VIS AMPLIFICATOR MĂSURĂ ŞI AFIŞAJ CUVA CU PROBĂ PROBA Semnal optic

Semnal optic

DE RADIAŢIE DETECTOR OPTIC UV VIS AMPLIFICATOR MĂSURĂ ŞI AFIŞAJ CUVA CU PROBĂ PROBA Semnal optic

Semnal electric

ELEMENTELE COMPONENTE ALE SPECTROMETRELOR UTILIZATE ÎN UV VIS

Sursa primară de radiaţie

Dispozitivul de monocromare a radiaţiei şi selectare lungime de undă (monocromatoare sau policromatoare)

Detectorul optic

Sistemul de condiţionare a semnalului (amplificatorul)

Sistemul de citire şi afişare rezultat

SURSELE PRIMARE DE RADIAŢIE UTILIZATE ÎN UV VIS

SURSE PRIMARE DE RADIAŢIE
SURSE PRIMARE
DE RADIAŢIE
RADIAŢIE UTILIZATE ÎN UV VIS SURSE PRIMARE DE RADIAŢIE DE SPECTRU CONTINUU DE SPECTRU DE LINII
RADIAŢIE UTILIZATE ÎN UV VIS SURSE PRIMARE DE RADIAŢIE DE SPECTRU CONTINUU DE SPECTRU DE LINII
DE SPECTRU CONTINUU
DE SPECTRU
CONTINUU
ÎN UV VIS SURSE PRIMARE DE RADIAŢIE DE SPECTRU CONTINUU DE SPECTRU DE LINII Se utilizaeză
DE SPECTRU DE LINII
DE SPECTRU
DE LINII
DE RADIAŢIE DE SPECTRU CONTINUU DE SPECTRU DE LINII Se utilizaeză în absorbţia moleculară, fosforescenţa
DE RADIAŢIE DE SPECTRU CONTINUU DE SPECTRU DE LINII Se utilizaeză în absorbţia moleculară, fosforescenţa

Se utilizaeză în absorbţia moleculară, fosforescenţa moleculară, absorbţia atomicăDE RADIAŢIE DE SPECTRU CONTINUU DE SPECTRU DE LINII Se utilizează în absorbţia atomică şi fluorescenţa

Se utilizează în absorbţia

atomică şi fluorescenţa atomicăabsorbţia atomică Se utilizează în absorbţia Aceaşi sursă poate să emită atât un spectru continuu

Aceaşi sursă poate să emită atât un spectru continuu cît şi un spectru de linii

APARARENŢA SPECTRULUI CONTINUU ŞI DE LINII

SPECTRUL CONTINUU SPECTRUL DE LINII SPECTRUL CONTINUU Este format din linii spectrale foarte apropiate între
SPECTRUL CONTINUU
SPECTRUL DE LINII
SPECTRUL CONTINUU
Este format din linii spectrale foarte apropiate între ele încât nu pot
fi separate
SPECTRUL DE LINII
Spectrul de linii conţine radiaţii discrete cu lungime de undă bine
definită care port fi separate între ele.

SURSE DE SPECTRU CONTINUU UTILIZATE ÎN UV VIS

SURSE DE SPECTRU CONTINUU UTILIZATE ÎN UV VIS CU CORP INCANDESCENT BECUL CU FILAMENT DE
SURSE DE SPECTRU CONTINUU
UTILIZATE ÎN UV VIS
CU CORP
INCANDESCENT
BECUL CU FILAMENT
DE WOLFRAM
LAMPA CU HALOGEN
CU DESCĂRCĂRI
ELECTRICE ÎN GAZE
LAMPA DE DEUTERIU LAMPA DE XENON
LAMPA DE DEUTERIU
LAMPA DE XENON

BECUL CU FILAMENT DE WOLFRAM ŞI LAMPA CU HALOGEN

Se utilizează ca surse de spectru continuu în absorbţia moleculară în domeniul vizibil.

Au în construcţia lor un filament de W adus la incedescenţă (2000 – 3500 K) închis într-un corp de sticlă sau cuarţ.

Becul cu filament de W emite un spectru continuu în domeniul vizizib IR (400 – 1400 nm)

Lampa cu halogen emite un spectru continuu în domeniul UV – VIS, şi are în interiorul o cantitate mică de iod care reduce sublimarea W de pe filament.

W (s) W (g) W + (g) I 2(g) WI 2(g) + WI 2(g) W
W
(s)
W (g)
W
+
(g)
I 2(g)
WI 2(g)
+
WI 2(g)
W (s)
I 2(g)

Forma spectrului continuu emis de becul cu filament de W

Intensitatea spectrului continuu creşte cu temperatura filamentului LUNGIMEA DE UNDĂ / nm
Intensitatea
spectrului
continuu creşte
cu temperatura
filamentului
LUNGIMEA DE UNDĂ / nm
Becul cu filament de W Lampa cu halogen
Becul cu filament de W
Lampa cu halogen

Lampa de deuteriu

Funcţionarea se bazează pe o descărcare electrică între doi electrozi de W imersaţi într-o atmosferă gazoasă de deuteriu sau hidrogen.

Spectrul este:

unul continuu în domeniul UV emis de moleculele de deuteriu (180 – 380 nm

Unul de linii în domeniul vizibil emis de atomii excitaţi de hidrogen sau deuteriu (liniile hidrogenului din seria Balmer)

Spectrul lămpii de deuteriu este mai intens

UTILIZAREA LĂMPII DE DEUTERIU

ca sursă de spectru continuu în absorbţia moleculară UV – VIS

ca sursă de spectru continuu în corecţia de fond în absorbţia atomică UV - VIS

SPECTRUL DE EMISIE AL LĂMPII DE DEUTERIU

SPECTRU CONTINUU 180 – 380 nm SPECTRU DE LINII Lungimea de undă / nm
SPECTRU
CONTINUU
180 – 380 nm
SPECTRU
DE LINII
Lungimea de undă / nm
SPECTRUL DE EMISIE AL LĂMPII DE DEUTERIU SPECTRU CONTINUU 180 – 380 nm SPECTRU DE LINII

SPECTRUL DE EMISIE A LĂMPII DE XENON

Lungimea de undă / nm
Lungimea de undă / nm

Lampa de Xe emite un spectru continuu foarte intens în domeniul UV VIS (200 – 1000 nm), pecte care se suprapune spectrul de linii al Xe.

IMAGINI CU LAMPA DE DEUTERIU ŞI DE XENON

IMAGINI CU LAMPA DE DEUTERIU ŞI DE XENON LAMPA DE DEUTERIU LAMPA DE XENON
LAMPA DE DEUTERIU
LAMPA DE DEUTERIU
IMAGINI CU LAMPA DE DEUTERIU ŞI DE XENON LAMPA DE DEUTERIU LAMPA DE XENON
LAMPA DE XENON
LAMPA DE XENON

DISPOZITIVE DE IZOLARE BANDĂ SPECTRALĂ DE TRECERE. MONOCROMATOARE. POLICROMATOARE

ROLUL DISPOZITIVELOR.

Sursele primare de radiaţie sau proba emit de regulă un spectru policromatic, format din radiaţii cu mai multe lungimi de undă.

Determinările spectrale se efectuează de regulî în radiaţie monocromatică (radiaţie cu o singură lungime de undă.

Dispozitivele de izolare bandă spectrală de trecere au două roluri:

De a dispersa radiaţia policromatică provenită de la sursă în funcţie de lungimea de undă

De a izolara benzi spectrale de trecere înguste pe ca se consideră că radiaţia este monocromatică. Cu alte cuvinte de a selecta radiaţii cu anumite lungimi de undă din spectrul policromatic.

BENZILE SPECTRALE DE TRECERE IZOLATE. SELECTARE LUNGIMI DE UNDĂ

Benzi spectrale de trecere izolate Radiaţie considerată monocromnatică λ 1 λ 2 λ 3 λ
Benzi spectrale de trecere izolate
Radiaţie considerată monocromnatică
λ 1
λ 2
λ 3
λ 4
Lungimea de undă / nm
Semnal

λ i – lungimi de undă selectate din spectrul sursei de radiaţie

Nu se poate izola din spectru o radiaţie perfect monocromatică. Pe banda spectrală de trecere se consideră ca radiaţia este monocromatică.

MONOCROMATOR ŞI POLICROMATOR

DISPOZITIVE SELECTARE λ
DISPOZITIVE
SELECTARE λ
MONOCROMATOR ŞI POLICROMATOR DISPOZITIVE SELECTARE λ MONOCROMATOR POLICROMATOR Selectează odată o singură lungime
MONOCROMATOR ŞI POLICROMATOR DISPOZITIVE SELECTARE λ MONOCROMATOR POLICROMATOR Selectează odată o singură lungime
MONOCROMATOR
MONOCROMATOR
POLICROMATOR
POLICROMATOR
DISPOZITIVE SELECTARE λ MONOCROMATOR POLICROMATOR Selectează odată o singură lungime de undă (o singură

Selectează odată o singură lungime de undă (o singură bandă spectrală de trecere) din spectruDISPOZITIVE SELECTARE λ MONOCROMATOR POLICROMATOR Selectează simultan mai multe lungimi de undă (mai multe

Selectează simultan mai

multe lungimi de undă (mai multe benzi spectrale de trecere) din spectruodată o singură lungime de undă (o singură bandă spectrală de trecere) din spectru Selectează simultan

ELEMENTE COMPONENTE ŞI SCHEMA OPTICĂ A UNUI DISPOZITIV DE DISPERSIE ŞI SELECTARE LUNGIME DE UNDĂ

Lentilă Fantă de intrare Colimator Reţea Focalizator SURSA DE RADIAŢIE Plan focal Fantă de ieşire
Lentilă
Fantă de intrare Colimator
Reţea
Focalizator
SURSA DE
RADIAŢIE
Plan
focal
Fantă de
ieşire
λ
λ
1
1
λ
2
λ
3

Monocromator O singură fantă de ieşire Reţeaua se roteşte pt select λ

Policromator Mai multe fante de ieşire Reţea fixă

ELEMENTELE COMPONENTE MONOCROMATOR / POLICROMATOR

ELEMENTE COMPONENTE FANTA DE INTRARE COLIMATOR ELEMENT DE DISPERSIE FOCALIZATOR FANTA/FANTE DE IEŞIRE
ELEMENTE
COMPONENTE
FANTA DE INTRARE
COLIMATOR
ELEMENT DE DISPERSIE
FOCALIZATOR
FANTA/FANTE DE IEŞIRE

ROLUL COMPONENTELOR MONOCROMATORULUI / POLICROMATORULUI

FANTA DE INTRARE. Este o deschidere îngustă de 20 – 50 m prin care pătreunde radiaţia de la sursă, sau prin care se vizualizează sursa spectrală.

COLIMATORUL. Colectează radiaţia pătrunsă în monocromator şi o proiectează asupra dispozitivului de dispersie sub forma unui fascicul de raze paralele. Este o lentilă sau oglindă.

DISPOZITIVUL DE DISPERSIE. Realizează dispersia radiaţiei în funcţie de lungimea de undăîn planul focal în puncte diferite pentru diferite lungimi de undă.

FOCALIZATORUL. Este o lentilă sau oglindă care focalizează radiaţia pentru o anumită lungime de undă asupra fantei de ieşire. Focalizatorul realizează de fapt refacerea imaginii sursei spectrale pentru diferite lungimi de undă în planul focal al monocromatorului / policromatorului.

ROLUL COMPONENTELOR MONOCROMATORULUI / POLICROMATORULUI

FANTA DE IEŞIRE. Este o deschidere îngustă prin care se izolează o bendă spectrală de trecere care conţine lungimea de undă a radiaţiei monocromatice pentru analiză. Rezoluţia spectrală (capacitatea de separare a liniilor spectrale) depinde de lărgimea fantei de ieşire. Fanta îngustă asigură o rezoluţia mai bună.

de ieşire. Fanta îngustă asigură o rezoluţia mai bună. Separarea liniei dublet cu o fantă îngustă

Separarea liniei dublet cu o fantă îngustă

Rezoluţie mare

liniei dublet cu o fantă îngustă Rezoluţie mare Interferenţa liniilor din dublet cu o fantă largă

Interferenţa liniilor din dublet cu o fantă largă

Rezoluţie mică

TIPURI DE MONOCROMATOARE

MONOCROMATOARE
MONOCROMATOARE
TIPURI DE MONOCROMATOARE MONOCROMATOARE PRISMĂ REŢEA Utilizează ca element dispersiv a spectrului o prismă din sticlă
TIPURI DE MONOCROMATOARE MONOCROMATOARE PRISMĂ REŢEA Utilizează ca element dispersiv a spectrului o prismă din sticlă
PRISMĂ
PRISMĂ
REŢEA
REŢEA

Utilizează ca element dispersiv a

spectrului o prismă din sticlă sau cuarţPRISMĂ REŢEA Utilizează ca element dispersiv a Utilizează o reţa ca element dispersiv. Reţeaua este o

dispersiv a spectrului o prismă din sticlă sau cuarţ Utilizează o reţa ca element dispersiv. Reţeaua

Utilizează o reţa ca element dispersiv. Reţeaua este o suprafaţă striată cu un număr de 1200 – 2400 linii / mm.MONOCROMATOARE PRISMĂ REŢEA Utilizează ca element dispersiv a spectrului o prismă din sticlă sau cuarţ

MONOCROMATORUL CU REŢEA

Reţeua este o suprafaţă striată (1200 – 2400 linii/mm). Funcţionarea reţelei se bazează pe dispersia radiaţiei incidente de către suprafaţa striată şi pefenomenul de interferenţă constructivă între radiaţiile reflectate de către suprafaţa striaţiunilor.

θ α C D θ α A B d d
θ
α
C
D
θ
α
A
B
d
d

α – unghiul de incidenţă

Θ – unghiul de reflexie

d – distnaţa dintre striaţiuni

Diferenţa de drum optic între raze se calulează cu relaţia, unde m este ordinul de interferenţă

m = 0,1, 2, 3

= AC + BD = d (sin ± d sin ) = m

CARACTERISTICILE SPECTRALE ALE MONOCROMATORULUI CU REŢEA

Monocromatorul cu reţea are putere de dispersie mai mare decât cel cu prismă

Scala lungimii de undă este liniară

Monocromatorul cu reţea acoperă domeniul spectral UV VIS între 190 – 800 nm. Pentru domeniul spectral 120 – 180 nm, monocromatorul trebuie vidat şi umplut cu argon sau azot. Radiaţuiile din acest domeniu sunt

absorbite de aer.

MONOCROMATORUL CZERNY TURNER

Axa optică Normala α Colimator Focalizator Fanta de ieşire Fanta de intrare Detector Detector optic
Axa optică Normala
α
Colimator
Focalizator
Fanta de ieşire
Fanta de
intrare
Detector
Detector
optic
1 optic
2
3
Sursa de
radiaţie
Reţea

In montajul optic Czerny Turner, reţeua este montată simetric faţă de colimator şi focalizator. Selectarea lungimii de undă se realizează prin rotirea reţelei, câd se modifică unghiul de incidenţă şi sunt focalizate diferite radiaţii asupra fantei de ieşire. Inregistrarea spectrului se realizează prin baleiaj.

DETECTOARE OPTICE UTILIZATE IN UV VIZIBIL

ROLUL DETECTOARELOR Sunt dispozitive optoelectronice care realizează transformarea semnalului optic ănre-un semnal
ROLUL DETECTOARELOR
Sunt dispozitive optoelectronice care realizează transformarea
semnalului optic ănre-un semnal electric. Semnalul electric este
direct proporţional cu cel optic.

S = S + k P

0

S = S

0 daca

P = 0

Unde

S – semnalul electric

S 0 – semnlul curentului de întuneric (zgomotul detectorului) generat de detector în absenţa semnalului optic.

Cu cât semnalul de întuneric este mai mic cu atât detectorul este mai sensibil.

TIPURI DE DETECTOARE IN UV VIS

DETECTOARE OPTICE IN UV VIS
DETECTOARE OPTICE IN UV VIS
FOTOELECTRONICE
FOTOELECTRONICE
IN UV VIS DETECTOARE OPTICE IN UV VIS FOTOELECTRONICE FOTOCELULA FOTOMULTIPLICATORUL FOTOCONDUCTIVE FOTELEMENTUL
IN UV VIS DETECTOARE OPTICE IN UV VIS FOTOELECTRONICE FOTOCELULA FOTOMULTIPLICATORUL FOTOCONDUCTIVE FOTELEMENTUL
FOTOCELULA FOTOMULTIPLICATORUL
FOTOCELULA
FOTOMULTIPLICATORUL
FOTOCONDUCTIVE
FOTOCONDUCTIVE
FOTELEMENTUL ARIA CU DE SELENIU FOTODIODE DETECTORUL CU TRANSFER DE SARCINĂ
FOTELEMENTUL
ARIA
CU
DE
SELENIU
FOTODIODE
DETECTORUL CU
TRANSFER DE
SARCINĂ
FOTOMULTIPLICATORUL FOTOCONDUCTIVE FOTELEMENTUL ARIA CU DE SELENIU FOTODIODE DETECTORUL CU TRANSFER DE SARCINĂ

PRINCIPII DE FUNCŢIONARE A DETECTOARELOR OPTICE UV VIS

DETECTOARELE FOTOELECTRONICE

Funcţionarea

bazează

se

pe

fotoelectric.

efectul

Au în construcţia lor electrozi pe suprafaţa cărora este depus un material care pune uşor în libertate electroni sub acţiunea radiaţiilor UV Vizibil, generând un semnal electric ca urmare a deplasării electronilor generaţi între electrozi sub acţiunea unei tensiuni aplicate între electrozi.

FOTOMULTIPLICATORUL

Anod Dinodă Radiaţie optică Electroni Catod 300- 1000 V
Anod
Dinodă
Radiaţie
optică
Electroni
Catod
300-
1000
V

CONSTRUCŢIE

Fotomultiplicatorul are trei electrozi

1. Un catod

2. Un anod

3. Mai multe dinode.

ROLUL ELECTROZILOR

1. Catodul pune în libertate electroni primari sub acţiunea fotonilor

2. Dionodele au rol de transportare a lectronilor pănă la nod şi rol de amplificare internă a semnalului prin generarea a 2 – 5 electroni secundari pentru fiecare electron care atinge suprafaţa sa

3. Anodul are rol de colectare a electronilor

CARACTERISTICILE

FOTOMULTIPLICATORULUI

1. Semnalul fotomultiplicatorului depinde de mărimea semnalului optic şi tensiunea aplicată pe fotomultiplicator. La semnale optice mici se aplică o tensiune mai mare, respectiv invers. Dacă se menţine tensiunea constantă semnalul electric depinde liniar de semnalul optic.

2. Fotmultiplicatirul are cea mai mare sensibilitate dintre detectoarele optice utilizate în UV - VIS. Aceasta se datorează amplificării interne mari (numarul electronilor care ajung la anod este cu 8 – 9 ordine de mărime mai mare decât al electronilor primari generaţi de catod.

3. Fotmultiplicatorul acoperă domeniul UV – VIS între 190 – 900 nm

4. Se interzice ca fotomultiplicatorul să fie sub tensiune şi pe suprafaţa catodului să cadă lumina zilei.

APLICAŢII CANTITATIVE ALE ABSORBŢIEI MOLECULARE UV VIS. DETERMINAREA CONCNTRAŢIEI.

Spectrofotometria de absorbţie moleculară UV – Vis se aplică atât la analiza substanţelor incolore cât şi la cele colorate.

Se pot analiza atât substnaţe organice cât şi anorganice.

Substanţele organice care sunt incolore prezintă spectre de absorbţie foarte intense în domeniul UV al spectrului (200 – 400 nm).

Substanţele organice şi anorganice colorate absorb în domeniul Vizibil al spectrului (400 – 800 nm).

Absorbţia moleculară Uv - Vis se aplică adesea la determinarea cationilor metalici în soluţii apoase.

In cazul în care cationii nu sunt coloraţi, se aplică o reacţie de derivatizare prin chelatizare cu un ligand ca reactiv de culoare. In urma reacţiei rezultă un complex numit specie absorbantă mult mai intens colorată comparativ cu cationul original, denumit specie de determinat.

REACŢII DE DERIVATIZARE

n + Me + mL [ + ( n m ) MeL m ] Specie
n +
Me
+
mL
[
+ ( n m )
MeL
m ]
Specie de
determinat
Reactiv de
culoare
Specie absorbantă
Ex: determinarea ionilor Fe 3+ cu acid sulfosalicilic în mediu acid sau bazic
3 -
HO 3 S
COOH
HO 3 S
CO
Fe 3+
+ 3
Fe
OH
O
3

Compexul Fe 3+ cu acidul sulfosalicilioc este galben în mediu bazic şi roşu în mediu acid. Reacţiile de derivatizare sunt totale şi astfel în calcule se utilizează concentraţia speciei de determinat (Fe 3+ ) şi nu concentraţia speciei absorbante. Prin reacţia de derivatizare creşte

sensibilitatea metodei (creşte

).

ABSORBŢIA RADIAŢIILOR VIZIBILE DE CĂTRE SUBSTANŢELE COLORATE.

Substanţele colorate absorb culoarea lor complementară. Culorile complementare sunt cele două culori care prin amestecare dau culoartea albă.

Domeniul

spectral

/ Culoarea

Culoarea

nm

 

complimentară

625

– 750

Roşu

Verde-albastru

590

– 625

Oranj

Albastru-violet

575

– 590

Galben

Albastru

560

– 575

Verde-galben

Violet

500

– 560

Verde

Purpuriu

490

– 500

Albastru

Roşu

480

– 490

Verde-albastru

Oranj

450

– 480

Albastru-verde

Galben

400

– 450

Violet

Galben-verde

METODE DE DETERMINARE A CONCENTRAŢIEI

1.METODA DREPTEI DE ETALONARE 2.METODA STANDARDULUI DE ADIŢIE
1.METODA DREPTEI DE ETALONARE
2.METODA STANDARDULUI DE ADIŢIE

METODA DREPTEI DE ETALONARE

ETAPE

1. Se prepară proba analitică din materialul de analizat care conţine analitul în concentraţie necunoscută

2. Se prepară etaloanele care conţin enalitul în concentraţie cunoscută. Etaloanele se prepară dintr-o soluţie stoc.

3. Se prepară proba martor care nu conţine analitul, dar conţine reactivii de derivatizare utilizaţi la prepararea ealoanelor şi probei necunoscute.

4. Se trasează spectrul de absorbţie A = f( ) prin măsurarea absorbanţei unui etalon faţă de martor la diferite lungimi de undă. Se determină lungimea optimă de analiză corespunzătoare maximului de absorbţie.

5. Se măsoară absorbanţa etaloanelor la lungimea optimă de analiză, faţă de martor.

6. Se trasează dreapta de etalonare A = f(c)

7. Se măsoară absorbanţa probei analitice şi se determină concentraţia speciei analitice prin interpolare.

ALEGEREA LUNGIMII OPTIME DE ANALIZĂ ÎN ABSORBŢIA MOLECULARĂ

maxi m opti Lungimea de undă / nm m Absorbanţă
maxi
m
opti
Lungimea de undă / nm
m
Absorbanţă

Spectrul de absorbţie moleculară. Absorbanţa în funcţie de

Se

lucrează

pe

maximul

de

absorbţie din următoarele considerente

1. Metoda are sensibilitatea maximă (panta dreptei de etalonare este maxiumă)

2. Dreapta de etalonare are cea mai bună liniritate (nu prezintă abateri semnificative de la legea lui Lambert – Beer.

3. Se

pot

determina

precis

concentraţii

analit.

mai

mici

de

 

DREAPTA DE ETALONARE IN ABSORBŢIA MOLECULARĂ

Dreapta de etalonare în absorbţia moleculară este reprezentarea grafică a absorbanţei faţă de concnetraţia etaloanelor. Dreapta de etalonare se trasează la lungimea optimă de analiză.

Absorbanţă probă A x Concentraţie probă c x Concentratie Absorbanţă
Absorbanţă
probă
A
x
Concentraţie
probă
c
x
Concentratie
Absorbanţă

Panta

dreptei

de

etalonare

este

tgα =

b

Cu cât absorbtivitatea molară ( ) este mai mare cu atât dreapta are o pantă mai mare, metoda este mai sensibilă şi pot fi determinate concentraţii mai mici.

INFLUENŢA DESCHIDERII FANTEI ŞI A LUNGIMII DE UNDĂ SELECTATE ASUPRA ABATERILOR

te

D C A B C B A D m Lungimea de undă / nm Concentraţie
D
C
A B
C
B A
D
m
Lungimea de undă / nm
Concentraţie
m
banţăAbsor

btivitaAbsor

1. Situaţia A. Dacă se lucrează pe maximul peakului (la m ) şi fanta este infinitezimală se obţine liniaritate prefectă a curbei de etalonare

2. Situaţia B. Se lucrează pe maximul absorbţiei şi ef este 1/10 din semilărgimea benzii de absorbţie, abaterile de la liniaritate sunt neglijabile

3. Situaţia C. Se lucrează pe maximul absorbţiei dar fanta este largă apar abateri negative în soluţii concentrate.

CURBA ERORILOR ÎN ABSORBŢIA MOLECULARĂ

Curba erorilor în absorţia moleculară este reprezentarea grafică a incertitudinii relative a concentraţiei (σ c /c) în fujncţie de absorbanţă sau transmitanţă.

Curba erorilor permite alegerea domeniului optim al absorbanţei, pentru care incertitudinea concentraţiei este este mică.

Forma curbei erorilor depinde de tipul zgomotului preponderent care afectează măsurarea transmitanţei sau absorbanţei, precum şi de performanţele spectrometrului.

CURBA ERORILOR PENTRU SPECTROFOTOMETRE DE SLABĂ ŞI INALTĂ PERFORMANŢĂ. DOMENIUL OPTIM AL ABSORBANŢEI

5 4 3 2 1 0 0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 T relEroare
5
4
3
2
1
0
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
T
relEroare
(Conc
%

A

B

E

= k

1

D

Absorbanţă

C

CURBA A. = k T 1 Curba erorilor vpentru un sepctrofotometru de slabă performanţă. Incertitudinea
CURBA A.
=
k
T
1
Curba erorilor vpentru un sepctrofotometru
de slabă performanţă. Incertitudinea este
dată aparatul de măsură .
Domeniul optim al absorbanţie este
– 0.8. Eroarea minimă este la A = 0.434.
0.2
1 / 2
CURBA B şi C.
=
k T
=
k T
T
2
T
3
Curba erorilor pentru un spectrometru de
înaltă performanţă. Incertitudinea este
datorată detectorului, fluctuaţiei sursei şi
transmisiei luminii prin cuvă.
Domeniul optim al abasorbanţei este mai
larg 0.2 – 2 sau 0.2 – 3.
CURBA D şi E.
Curbe acare includ 2 sau 3 surse de
incertitudini.

DETERMINAREA SUBSTANŢELOR IN AMESTEC PRIN ABSORBŢIA MOLECULARĂ

PRINCIPIU:

Determinarea substanţelor în amestec se bazează pe aditivitatea legii liu Lambert – Beer la o anumită lungime de undă pentru un amestec de substanţe.

La o anumită lungime de undă, absorbanţa totală este suma absorbanţelor compuşilor din amestec.

A

t

=

n

i

A

i

=

n

i

i

b

c

i

Unde

A i – absorbanţa componentului (i) la lungimea de undă (

)

i – absorbtivitatea molară a componentului (i) la lungimea de undă )

(

Pentru un mestec binar, legea lui Lambert – Beer este:

A

t =

A

1

+

A

2

=

1

b

c

1

+

2

b

c

2

Din această ecuaţie nu puten calcula concentraţiile c 1 şi c 2 din amestec.

Pentru a determina concentraţiile din amestecul binar trebuie să se cunoască absorbanţa amestecului la două lungimi de undă ( 1 şi 2 )

A

A

t 1

t 2

=

=

1

1

1

2

bc

1

bc

1

+

+

1

2

2

bc

2

2

bc

2

Pentru

1

Pentru

2

Dacă se cunosc absorbanţele amestecului la cele două lungimi de undă şi coeficienţii sistemului se pot calcula concentraţiile celor două componente.

Etapele analizei amestecurilor de substanţe sunt următoarele: 1. Determinarea lungimilor optime de analiză 1
Etapele
analizei
amestecurilor
de
substanţe
sunt
următoarele:
1. Determinarea lungimilor optime de analiză 1 şi 2
2. Determinarea coeficienţilor sistemului de ecauţii i
3. Determinarea absorbanţei amestecului la cele două
lungimi de undă şi rezolvarea sistemului

Condiţiile care se impun la determinarea a amestecurilor de substanţe:

1. Substanţele să nu reacţioneze între ele

2. Substanţele să nu prezinte interferenţe spectrale

3. Substanţele

aibă

absotbtivităţi

molare

diferite,

pentru ca determinantul sistemului (

) să fie diferit de

zero.

≠ 0

DETERMINAREA LUNGIMILOR OPTIME DE ANALIZĂ A AMESTECURILOR

Pentru aceasta se prepară un etalon din fiecare compus şi se trasează spectrul de absorbţie
Pentru aceasta se prepară un etalon din fiecare compus şi se trasează
spectrul de absorbţie A = f( ).
Din spectrul de absorbţie se determină lungimile optime de analiză
2 , coerspunzătoare maximelor de absorbţie pentru cei doi compuşi.
1 şi
Se aleg lungimile optime corespunzătoare maximelor, deoarece la aceste
lungimi de undă dreptele de etalonare au panta maximă, respectiv abaterile
de la liniaritate sunt neglijabile. Implict metoda are sensibilitate şi precizie
foarte bune.
Compus II
Compus I
1
2
Lungimea de undă / nm
Absorbanţa

DETERMINAREA COEFICIENŢILOR SISTEMULUI

Se prepară etaloane din fiecare compus

Se măsoară absorbanţele etaloanelor la cele două lungimi de undă

Se trasează drptele de etalonare A = f(c) pentru fiecare compus la cele două lungimi de undă şi se calculează panta dreptelor, care sunt egale cu coeficienţii sistemului.

Comp. I Comp. I 1 b 1 Comp. II 1 b 2 Concentratie 1 Absorbanţă
Comp. I
Comp. I
1
b
1
Comp. II
1
b
2
Concentratie
1
Absorbanţă
Comp. II 2 b 2 Comp. II 2 b 1 Concentratie 2 Absorbanţă
Comp. II
2
b
2
Comp. II
2
b
1
Concentratie
2
Absorbanţă