6.3.4.

Combinaţiile elementelor din grupa a II-a

a) Hidrurile metalelor alcalino-pământoase, MH2

BeH2 se obţine astfel:
BeCl2 + 2LiH BeH2 + 2LiCl

Este o pulbere albă, nevolatilă, cu structura unui polimer (BeH2)n:

H H H

Be Be Be

H H H

Hidrurile celorlalte elemente se obţin prin combinare directă cu

hidrogenul la 400ºC, fiind tipic ionice. Cu apa formează hidrogen şi
hidroxizi.
b) Oxizii metalelor alcalino-pământoase, MO
Se obţin în special prin descompunerea carbonaţilor (excepţie face
BeO): 900ºC
CaCO3 CaO + CO2

Sunt pulberi sau mase albe cu puncte de topire ridicate, după cum arată
tabelul 6.3.
Tabelul 6.3. Punctele de topire pentru oxizii elementelor din grupa a-II a

Oxid BeO MgO CaO SrO BaO

pt(ºC) 2570 2800 2575 2430 1923

MgO serveşte la fabricarea cărămizilor refractare folosite pentru

căptuşirea cuptoarelor metalurgice. CaO, varul nestins, serveşte pentru
fabricarea varului stins.
c) Peroxizii metalelor alcalino-pământoase, MO2
Se obţin din hidroxizi şi H2O2:
Ca(OH)2 + H2O2 CaO2 + 2H2O
Obţinuţi pe această cale, peroxizii de Ca, Sr, Ba, cristalizează cu 8
molecule de apă. Exemplu: [Ca(H2O)8]O2.
d) Hidroxizii
Pentru oxizii de Ca, Sr, Ba are loc reacţia cu apa şi formarea
hidroxizilor:
CaO + H2O Ca(OH)2 + Q
MgO reacţionează mai greu şi sub formă de pulbere, iar BeO este practic
insolubil în apă. Be(OH)2 se obţine din soluţiile sărurilor cu hidroxizi
alcalini, este foarte greu solubil în apă (2  10-6g Be(OH)2 se dizolvă în
100g soluţie la 20ºC).
Sunt compuşi din ioni metalici şi ioni OH – între care atracţia este mai
puternică decât în grupa I-a, deci solubilitatea şi bazicitatea sunt mai mici
decât ale hidroxizilor alcalini. Baza cea mai tare este Ba(OH)2; Be(OH)2
are caracter amfoter:
- se dizolvă în acizi, comportându-se ca o bază:
Be(OH)2 + 2HCl BeCl2 + 2H2O
- se dizolvă în baze, formând berilaţi, comportându-se ca
un acid:
Be(OH)2 + 2KOH K2[Be(OH)4]

Soluţia de Ba(OH)2 este folosită pentru recunoaşterea CO2 prin

formarea BaCO3, precipitat alb insolubil, prin reacţia:
Ba(OH)2 + CO2 BaCO3 + H2O
e) Halogenurile
Sunt ionice (cu excepţia celor de beriliu, care sunt covalente),
incolore. Clorurile, bromurile şi iodurile sunt uşor solubile în apă,
fluorurile sunt greu solubile (excepţie BeF2). Sărurile solubile
cristalizează cu apă de cristalizare.
MgCl2 formează hidraţi cu 2, 4, 6, 8 şi 12 molecule de apă; cel mai
stabil este hexahidratul, soluţia este neutră.
CaCl2·6H2O este cea mai stabilă la temperatura camerei, apa este
cedată în întregime la 260ºC, când prin evaporarea soluţiei se obţine
CaCl2 sub formă de granule poroase higroscopice, folosite pentru uscarea
gazelor sau a lichidelor organice. CaCl2 anhidră se dizolvă în apă cu
degajare de căldură, iar hidraţii cu absorbţie de căldură.
BaCl2·2H2O este mai puţin solubilă în apă ca celelalte cloruri şi se
foloseşte pentru identificarea ionului sulfat.
f) Sărurile cu oxiacizii
Azotaţii, acetaţii şi tiocianaţii metalelor alcalino-pământoase sunt
uşor solubili în apă. Sulfaţii (cu excepţia celor de Be şi Mg) şi carbonaţii
(cu excepţia celui de Be) sunt greu solubili în apă.
Exemple de săruri cu oxiacizi:
- sărurile de beriliu:
BeSO44H2O sau [Be(H2O)4]SO4
BeCO34H2O sau [Be(H2O)4]CO3
- sărurile de magneziu:
MgSO47H2O heptahidrat (sare amară)
Mg(ClO4)2 perclorat de magneziu anhidru, printre cei mai
buni agenţi de uscare a gazelor.
 - sărurile de calciu:
CaSO4.2H2O CaSO4.1/2H2O
100-125ºC
-3/2H2 O ipsos
gips
Pulberea de ipsos se întăreşte după amestecare cu apă, se utilizează
în construcţii şi pentru mulaje. CaSO4 anhidru nu se întăreşte cu apa.

CaSO4.2H2O
200ºC
-2H2 O
CaSO4

Fosfaţii de calciu sunt Ca3(PO4)2-fosfat tricalcic şi CaHPO4-fosfat

monoacid de calciu (insolubili în apă) şi Ca(H2PO4)2-fosfat diacid sau
monocalcic (solubil în apă).
Carbonatul de calciu, CaCO3 apare în următoarele forme cristaline:
calcita (romboedrică) şi aragonita (rombică), cu reţele ionice; o varietate
foarte pură de calcit este spatul de Islanda care prezintă o dublă refracţie a
luminii şi este folosit pentru construcţia nicolilor. CaCO3 este greu solubil
în apă, în prezenţa CO2 solubilitatea creşte pentru că se formează
Ca(HCO3)2. În contact cu aerul sau la încălzire, soluţiile de Ca(HCO3)2
depun carbonat:
Ca(HCO3)2 CaCO3 + H2O + CO2
Aşa se formează stalactitele şi stalagmitele în peşteri.
Bicarbonatul de calciu determină duritatea temporară a apei şi la
fierberea apei în cazane se formează cruste de CaCO3, deci apa trebuie
dedurizată înainte de utilizare.
- sărurile de bariu:
BaCO3 greu solubil în apă, se dizolvă în HCl, HNO3;
BaSO4 are o solubilitate foarte mică în apă şi acizi; este
folosit pentru dozarea ionului Ba2+ şi a ionului SO42-; BaSO4
precipitat se utilizează ca pigment alb pentru vopselele de ulei.
g) Complecşi ai metalelor alcalino-pământoase
Aceste elemente au slabă tendinţă de a forma complecşi; mai mare
tendinţă are Be (care formează şi combinaţii covalente).
Exemplu: K2[Be(OH)4].
Formează şi complecşi chelatici cu acidul etilendiamino-tetraacetic,
unde M este Mg sau Ca:
- OOCH C CH COO-
2 2
N N
M

C C
O O
O O
Un complex al Mg este şi clorofila.
 h) Compuşi organici ai metalelor alcalino-pământoase
Compuşi organici ai beriliului care în stare solidă sunt polimerizaţi
şi grupele alchil participă la legături de trei centre.

Compuşi organo-magnezieni:
RI + Mg RMgI
CH3I + Mg CH3MgI
Reacţia are loc în soluţie de eter perfect uscat.

6.3.5. Întrebuinţări şi importanţă biologică

Întrebuinţări
Beriliul ultrapur este utilizat pentru reactoarele nucleare, având o
bună rezistenţă termică, mecanică şi la coroziune chimică; el nu reţine
neutronii rezultaţi din dezintegrarea combustibilului nuclear; este folosit
şi pentru confecţionarea ferestrelor tuburilor de raze X (este penetrant
pentru ele). În aliajele cu unele metale cum ar fi Cu, Mg, Ni, Al le
conferă acestora proprietăţi elastice, duritate (de exemplu aliajul Be-Al
este folosit pentru rachete şi avioane supersonice).
Magneziul şi calciul sunt folosite în metalurgia metalelor uşoare ca
dezoxidanţi şi desulfuranţi; formează aliaje uşoare, cum este duraluminiul.
Stronţiul şi bariul sub formă de săruri (azotaţi) se folosesc în
pirotehnie pentru rachete şi artificii.
Radiul, datorită radiaţiilor gama pe care le emite, stă la baza
tratamentului de cancer.
Importanţa biologică
Calciul şi magneziul sunt elemente biofile cu rol important în biosferă.
De exemplu, magneziul este:
- substanţă nutritivă indispensabilă plantelor; se găseşte în clorofilă,
fiind generatorul de complex (ligandul este un ciclu porfirinic);
- participă în procesele biochimice, cum sunt: fotosinteza,
metabolismul glucidelor, proteinelor şi acizilor fosforici din
organism;
- se găseşte în sol sub formă de carbonaţi şi sulfaţi, de unde este
luat de plante;
- este un component de bază al ţesutului celular şi se găseşte în
lichidele tisulare; sângele conţine 2-3mg Mg /100g sânge;
- se găseşte în muşchi, 23mg/100g ţesut (activator în reacţiile de
fosforilare din procesul de degradare al zaharurilor);
La depăşirea concentraţiilor normale a Mg în sânge scade excitabilitatea
muşchilor şi nervilor, poate apărea anestezia şi paralizia muşchilor.
Din punct de vedere fiziologic
- Be metalic şi combinaţiile lui sunt toxice, produc “beriloza”,
care
poate determina moartea;
- Sărurile solubile de Ba sunt foarte toxice pentru om, animale şi
plante, deoarece ionul Ba2+ provoacă contracţia vaselor de sânge şi
chiar oprirea inimii; doza letală este de 0,2g sare solubilă. În
schimb BaSO4 insolubil nu este toxic, se foloseşte la radioscopia
tubului digestiv.