Lucrare practică nr.

2
Reacții de identificare a cationilor și anionilor prezenți în compoziția produselor alimentare
Scopul lucrării: formarea competenței de a identifica grupele de cationi și anioni din soluții a
produselor alimentare.
Obiectivele lucrării:
- Să identifice grupele principale de cationi în baza reacțiilor de identificare;
- Să identifice grupele de anioni în baza reacțiilor de identifcare;
- Să analizeze o soluție alimntară prin identificarea cationilor și anionilor din din ea.
Utilaje necesare: eprubete, pipetă, soluții de identivicare, NaOH, HCl, H2SO4 ; cation de Ba; Ag.
Reactivi. Soluții ce conțin cationii din grupele de cationi și anioni care vor fi analizate în baza
soluțiilor de analiză a interferențelor. Soluție de analiză a unui produs alimentar.

Noțiuni teoretice:
Analiza calitativă are ca scop stabilirea constituenților probei analizate. Prezența
componenților în probă este confirmată în baza semnalului analitic al reacțiilor de identificare
efectuate. Analiza calitativă a compuşilor anorganici poate fi realizată prin metodele de analiză fracționară şi
sistematică. În analiza fracționară ionii se identifică prin reacții specifice, în probe separate de soluție, în
prezența celorlalți cationi. Întrucât numărul ionilor identificați prin această metodă este limitat, analiza
amestecului de ioni se realizează de cele mai multe ori prin metoda sistematică. Aceasta din urmă constă în
separarea cationilor în grupe mai mici (pentru a înlătura acțiunea jenantă a altor cationi) şi în identificarea
lor. În analiza sistematică cationii se clasifică în grupe analitice şi pot fi separați din amestec cu ajutorul
reactivilor de grupă.
Clasificarea cationilor și anionilor se face în baza proprietăților chimice ale compuşilor
obținuți la interacțunea lor cu diferiți reactivi. Cea mai des utilizată în practică este metoda
acido-bazică. În comparație cu alte metode, aceasta are un şir de avantaje în comparație cu alte
metode. Ea este relativ simplă, nu necesită reactivi deficitari şi se realizează uşor. Reactivii
de grupă folosiți pentru separare sunt: acizii clorhidric şi sulfuric, hidroxizii de potasiu şi
de sodiu şi soluția de amoniac. Această metodă exclude aplicarea gazului toxic – sulfura de
hidrogen, ceea ce constituie un alt avantaj al ei.
În metoda acido-bazică cationii se divizează în şase grupe analitice.
Grupe analitice I II III IV V VI

Cationi Pb2+ Ag+ Ba2+, Ca2+ Al3+, Cr3+ 2+

Fe2+, Fe3+,Cu2+,Ni2+, Co2+ K+, Na+,
Zn
Mn2+,Mg2+ NH4+
Reactivi deHCl (2N) H2SO4 (2N) NaOH NH3,H2O NH3,H2O conc. Lipseşte
grupă Exces
Anioni SO4 ,SO3 , S2O3 ,
2- 2- 2-
Cl , Br , I , S ,
– – – 2–
NO3-,NO2- ,
CO3 , C2O4 , F , PO4 , SCN , CN , IO ,
2- 2- - 3- – – 3-
CH3COO–,
BO2 , B4O7 , AsO3 , BrO , [Fe(CN)6] , ClO3-, MnO4-
- 2- 2- 3- 4–

AsO43-, CrO42-, Cr2O72-, [Fe(CN)6]3–, ClO–

SiO32-
Reactivi Cationii de Ba2+ Cationii de Ag+ Cationii de Ag+;
degrupă Ba2+

Reacții de identificare a cationilor

Reacții de identificare a ionului Ba2+
Acidul sulfuric şi sulfații solubili (ionul SO42-) precipită ionii de bariu în formă de compus
de culoare albă, insolubil în acizi minerali şi în alcalii.
Ba(NO3)2 + H2SO4 = BaSO4 + 2HNO3
Efectuarea reacției: La soluția ce conține ioni de bariu, se adaugă câteva picături de soluție
de acid sulfuric (2 mol/l). Se obține un precipitat alb. În probe aparte se verifică
solubilitatea precipitatului în acizi minerali şi în alcalii.
Reacții de identificare a ionului Al3+
Bazele alcaline interacționează cu ionii de aluminiu formând un precipitat alb, solubil în surplus
de alcalii şi insolubil în soluȚie de amoniac.
Al(NO3)3 + 3NaOH = Al(OH)3 + 3 NaNO3 Al(OH)3 + NaOH = Na[Al(OH)4]
Efectuarea reacției: La 5-7 picături de soluție a unei sări de aluminiu se adaugă 1-2
picătură de soluție diluată de NaOH (2 mol/l). Se formează un precipitat alb. Acesta se separă de
soluție şi se împarte în două părți. La o parte se adaugă acid clorhidric, iar la a doua
parte – soluție e hidroxid de sodiu concentrată. În ambele cazuri precipitatul se dizolvă.
Reacții de identificare a ionului Fe2+
Bazele alcaline formează cu ionii Fe2+ un precipitat de culoare verde, insolubil în surplus de
reactiv şi în soluție de amoniac. În timp, sub acțiunea oxigenului din aer, culoarea
precipitatului se schimbă în brun-cafeniu.
FeCl2 + 2NaOH = Fe(OH)2 + 2NaCl 4Fe(OH)2 + O2 +2H2O = 4Fe(OH)3
Efectuarea reacției: La soluția ce conține ioni de fier(II), se adaugă soluție de hidroxid de sodiu.
Se formează un precipitat de culoare verde. Dacă reacția se realizează fără accesul aerului,
precipitatul are culoare albă. În condiții obişnuite în rezultatul oxidării parțiale a fierului
(II), precipitatul capătă culoare verde-murdară. Oxidarea rapidă se realizează tratând hidroxidul de
fier(II) cu apă oxigenată.
FeCl2 + 2NaOH = Fe(OH)2 + 2NaCl 2Fe(OH)2 + H2O2 = 2Fe(OH)3
Hexacianoferatul(III) de potasiu formează cu ionii de fier(II) un precipitat de culoare albastră
(albastru de Turnbul), insolubil în acizi. Alcaliile descompun acest compus. Reacția se
desfăşoară în două trepte:
Fe2+ + [Fe(CN)6]3- = Fe3+ + [Fe(CN)6]4- 4Fe3+ + [Fe(CN)6]3- = Fe4[Fe(CN)6]3↓
Reacții de identificare a ionului Cu2+
Bazele alcaline formează cu ionii Cu2+ un precipitat de culoare albastră-deschisă, parțial solubil în
exces de alcalii (fapt ce împiedică identificarea cationilor din grupa a treia) şi solubil în soluție
de amoniac cu care formează un compus complex de culoare albastră intensă, care se
descompune în mediu acid.
CuSO4 + 2NaOH = Cu(OH)2 + Na2SO4 Cu(OH)2 + 4NH3H2O = [Cu(NH3)4](OH)2 + 4H2O
Efectuarea reacției: La soluția ce conține ioni de cupru(II), se adaugă soluție de hidroxid de
sodiu. Precipitatul albastru obținut se tratează cu soluție de hidroxid de amoniu. Are loc
dizolvarea precipitatului şi colorarea soluȚiei în albastru intens. La tratarea soluției cu acid
clorhidric (pH ~ 4), culoarea albastră intensă trece în albastru-siniliu.
Reacții de identificare a ionului NH4+
Bazele alcaline, la încălzire, degajă din soluțiile, ce conțin săruri de amoniu, un gaz cu miros
specific înțepător.
NH4Cl + NaOH = NaCl + NH3 + H2O
Efectuarea reacției: La câțiva mililitri de soluție, ce conține ioni NH4+, se adaugă soluție de
hidroxid de sodiu şi amestecul se încălzeşte pe baia de apă. Gazul care se degajă are miros
caracteristic înțepător. Amoniacul poate fi identificat nu numai după miros, ci şi prin alte metode:
Hârtia de indicator universal, umezită cu apă distilată, se ține în vapori deasupra eprubetei
(hârtia nu trebuie să se atingă de eprubetă). Colorarea hârtiei în albastru certifică prezența ionilor
NH4+ în soluție. În vaporii, ce se degajă din eprubetă la încălzire, se introduce o fâşie de hârtie de

2
filtru îmbibată cu soluție de nitrat de mercur(I). Apariția unei pete negre pe hârtie
demonstrează prezența ionilor de amoniu în soluție.
2NH3 + Hg2(NO3)2 = [HgNH2](NO3) + Hg + NH4NO3
Reacții de identificare a ionului Cl.
Ionul Cl- este radicalul acidului clorhidric, care reprezintă soluția apoasă de clorură de hidrogen.
Acidul clorhidric este unul dintre cei mai tari acizi. Soluțiile concentrate de HCl fumegă. Sărurile
acidului clorhidric, clorurile, sunt solubile în apă cu excepția AgCl, Hg 2Cl2, PbCl2, precum şi
sărurile bazice de bismut(III), stibiu(III), stibiu(V), staniu(II) şi staniu(IV).
Nitratul de argint formează cu ionii Cl - un precipitat alb, AgCl, insolubil în acizi, dar solubil în
soluții de NH4OH, (NH4)2CO3, Na2S2O3 şi KCN:
AgNO3 + NaCl = AgCl + NaNO3 AgCl + 2NH4OH = [Ag(NH3)2]Cl + 2H2O
AgCl + 2(NH4)2CO3 = [Ag(NH3)2]Cl + 2(NH4)2CO3 AgCl + 2Na2S2O3 = Na3[Ag(S2O3)2] + NaCl
Pentru identificarea ionului Cl- în prezența ionilor Br- şi I- se procedează în modul următor: la
câteva picături de soluție de analizat se adaugă 3-4 picături de soluție de nitrat de argint.
Precipitatul obținut se separă şi se spală de câteva ori cu volume mici (2-3 ml) de apă distilată,
apoi se adaugă 5-6 picături de soluție de (NH4)2CO3 (10 %) şi amestecul obținut se agită bine
cu bagheta de sticlă. După separarea precipitatului la centrifugat se adaugă 2 picături de
fenolftaleină şi acid azotic (2 mol/l) până la dispariția culorii roz. În prezența ionilor de Cl- se
observă tulburarea soluției datorită formării clorurii de argint:
[Ag(NH3)2]Cl + 2HNO3 = AgCl + 2NH4NO3
Clorura de argint se înnegreşte la acțiunea luminii din cauza formării argintului metalic:
2AgCl = 2Ag↓ + Cl2↑
Precipitatele ionului Ag cu anionii SCN-, Br-, I-, IO3- şi S2- se deosebesc de clorura de argint după
+

solubilitatea lor în diferite soluții. Astfel AgIO3 spre deosebire de AgCl se dizolvă în HNO3 şi
H2SO4 (1:4). AgSCN, AgBr şi AgI nu se dizolvă în soluție de carbonat de amoniu.
Reacții de identificare a ionului S2-
Ionul S2- este anionul acidului sulfhidric H2S, care reprezintă o soluție apoasă de hidrogen sulfurat.
Astfel, soluțiile sulfurilor, formate de baze tari, au mediul bazic. Sulfurile formate de baze slabe
(Al2S3, Cr2S3, TiS2) în soluții apoase hidrolizează completamente. Acidul sulfhidric şi sărurile lui
sunt reducători puternici.
Acizii minerali diluați descompun sulfurile cu eliminarea gazului H2S:
Na2S + 2HCl = 2NaCl + H2S
Sulfura de hidrogen poate fi recunoscută după înnegrirea hârtiei de filtru îmbibată cu soluție de
Pb(CH3COO)2.
H2S + Pb(CH3COO)2 = PbS↓ + 2CH3COOH
Sărurile solubile de cadmiu formează cu ionii S2- un precipitat galben de sulfură de cadmiu:
Cd(NO3)2 + Na2S = NaNO3 + CdS
Daca sedimentul CdS separat se prelucrează cu câteva picături de soluție de CuSO 4, se observă
înnegrirea lui în rezultatul formării sulfurii de cupru CuS.
Nitroprusiatul de sodiu interacționează cu S2- în soluții alcaline formând un compus complex
colorat în roşu-violet:
Na2[Fe(CN)5NO] + Na2S = Na4[Fe(CN)5NOS]
Coloarea soluției dispare la acidularea ei. Reacția este jenată de ionul SO32-.
Ionul S2-, fiind un reducător puternic, se oxidează uşor până la sulf liber (E˚S/S2- = - 0,48 V). La
fel ca şi ionii SO32-, SO2- ionii S2 decolorează
2
soluția de iod. Este caracteristică interacțiunea cu

3
iodații de potasiu sau sodiu, care chiar şi în mediu neutru sau slab bazic oxidează ionul S2-
până la S:
3S2- + KIO3 + 6H+ = S↓ + KI + 3H2O
3S2- + KIO3 + 3H2O = S↓ + KI + 6OH-
Reacții de identificare a ionului CH3COO-
Ionul CH3COO- este radicalul acidului acetic CH3COOH, care este un acid slab (K a = 1,74.10-5).
Majoritatea sărurilor acidului acetic, acetaților, sunt solubili în apă. O solubilitate redusă are
acetatul de argint şi unele săruri bazice, de exemplu [Fe3(CH3COO)6O]OH.
Acidul sulfuric substitue acidul acetic din soluțiile acetaților:
H2SO4 + 2CH3COONa = Na2SO4 + 2CH3COOH
Acidul acetic se recunoaşte după mirosul specific de oțet, dacă soluția se încălzeşte la baia de apa.
Reacții de identificare a ionului CO32- (HCO3-)
Ionul CO32- este restul acidului carbonic H2CO3, un acid slab, care în stare liberă nu există. În mediu
acid ionul CO32- se descompune cu formarea CO2 şi apei. Ionul CO32- poate fi conservat doar în
soluții alcaline. Carbonații de potasiu, sodiu şi amoniu sunt solubili în apă, iar cationii celorlalte
metale formează cu CO32- compuşi puțin solubili în formă de săruri neutre şi bazice (Al3+, Cr3+, TiIV
din soluțiile carbonaților solubili se precipită în formă de hidroxizi). Soluțiile carbonaților de sodiu
şi de potasiu au mediu bazic cauzat de procesul de hidroliză.
Acizii descompun carbonații şi hidrogenocarbonații cu eliminarea gazului CO2 :
CO32- + 2H+ = CO2+ H2O HCO3- + H+ = CO2 + H2O
Dioxidul de carbon este recunoscut după tulburarea apei de var (se foloseşte aparatul de
recunoaştere a gazelor):
CO2 + Ca(OH)2 = CaCO3 + H2O
Reacții de identificare a ionului NO3-
Ionul NO3- este radicalul acidului azotic, HNO3, care face parte dintre cei mai puternici acizi
minerali. Ionul nitrat în mediu acid este oxidant puternic. Practic toate sărurile acidului azotic sunt
solubile în apă (excepție fac BiONO3 şi HgOHNO3), de aceea ionul NO3- practic nu se identifică cu
reacții de precipitare cu cationii. Majoritatea reacțiilor de identificare se bazează pe proprietățile de
oxidant ale nitraților în mediu acid. La 4-5 picături de soluție de analizat se adaugă 5-6 picături de
H2SO4 concentrat şi câteva bucățele sau pilitură de cupru metalic. Amestecul se încălzeşte. În
prezența ionului NO3- se observă eliminarea unui gaz brun:
3Cu + 2NO3- + 8H+ = 3Cu2+ + 4H2O + 2NO2
Oxidul de azot(II), care se obține la interacțiunea nitraților cu cuprul metalic, reprezintă un gaz
incolor, pe când gazul, care se elimină este brun. Aceasta se datoreşte proprietății oxidului de
azot(II) de a se oxida cu oxigenul din aer până la NO2, care este de culoare brună:
2NO + O2 = 2NO2
Pe hârtie de filtru se aplică o picătura de soluție de nitrat de amoniu şi un cristal de FeSO4.
Amestecul obținut se tratează cu o picătura de H2SO4 concentrat. In jurul cristalului se formează un
inel brun:
6Fe2+ + 2NO3- + 8H+ = 6Fe3+ + 2NO2+ 4H2O

Modul de lucru.
1. Divizați amestecul de cationi în 24 de eprubete.
2. Adăugați pentru fiecare probă reactivul de identificare a grupului de cationi analizat
3. Repetați pentru veridicitate reacția de identificare.
4. Observați precipitatele ce se formează (culoarea, consistența)
4
 5. Divizați în 20 de eprubete amestecul de anioni.
6. Adăugați pentru fiecare anion reactivul de identificare.
7. Observați precipitatul ce se formează.
8. Repetați reacția de verificare.
9. Datele se vor reprezenta în tabelul de mai jos:

Cationul , Reactivul Ecuaţia reacţiei Condiţiile de Efectul analitic

Anionul de efectuare
analiză

Concluzii: