Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți

Facultatea Ştiinţe Reale Economice şi ale Mediului
Catedra Ştiinţe fizice şi inginereşti

Evaluarea finală la disciplina:

ABORDAREA PRIN COMPETENȚE A PROCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT

A efectuat: studenta grupei TI11M

A verificat: dr. conf. univ.

Cabac Valeriu

Bălţi, 2020

1
 CUPRINS

1. BIBLIOGRAFIE................................................................................................................ 3
DEFINIȚII DE COMPETENȚĂ........................................................................................ 6
2. .....
3. MANUALUL DE EDUCAȚIE TEHNOLOGICĂ BAZAT PE COMPETENȚE………. 13
4. SITUAȚII COMPLEXE..................................................................................................... 16

2
 1. BIBLIOGRAFIE
2. ARDELEAN, A., MÂNDRUȚ, O. Didactica formării competențelor. Arad: „Vasile
Goldiș” University Press, 2012. 215 p.
3. BENNETT, B. Curriculum la decizia şcolii : ghid pentru profesorii de liceu. Bucureşti:
Atelier Didactic, 2007. ISBN 978-973-1846-03-3
4. BOTNARI, V. Competenţele profesionale: Reflecţii asupra conceptului. În: Materialele
Conferinţei Ştiinţifico-practice Internaţionale “Pregătirea şi pertfecţionarea cadrelor
didactice în domeniul învăţămîntului şcolar”. Chișinău: Ediţia a 2-a, 15-16 mai 2008.
5. CABAC, V. Noţiunea de competenţă în cursul universitar „Didactica informaticii”(I). În:
Artă şi educaţie artistică, nr 2. (5), 2007.
6. COPILUL, D., CROSMAN, D. Ce sunt competenţele şi cum pot fi ele formate. Conference
"Competencies and Capabilities in Education" Oradea, 2009.
7. COLARDYN, D. La gestion des compétences. Perspectives internationale. Paris: P.U.F.,
1996.
8. CHOMSKY, N. Aspects of the Theory of Syntax. Cambridge: The MIT Press. 1965. 251 p.
9. CRISTEA, S. Conceptul pedagogic de competenţă. În: Didactica Pro. Revistă de teorie şi
practică educaţională. Nr.1 (65) februarie 2011, ISSN 1810-6455
10. DENYER, M., FURNEMANT, J., POULAIN, R., VANLOUBBEECK, G. Les
competences: ou en est-on? L‟application du decret „Missions” en Communaute
francaise de Belgique. Bruxelles: De Boeck Education, 2004. 144 p.
11. EVERWIJN, S. Het hoe, wat en waarom van competentiegericht onderwijs [The how,
what and why of competence based education]. In K. Schlusmans, R. Slotman, C.
Nagtegaal, & G. Kinkhorst (Eds.), Competentiegerichte leeromgevingen [Competence
based learning environments], Utrecht: Lemma, 1999.
12. GHERGHINESCU, R., MARCUS, S., MÂNZAT, I., NEACŞU, G., NICOLA, G.,
SĂUCAN, Ş. Competenţa didactică: perspectivă psihologică. Bucureşti: ALL
Educational, 1999. 173 p. ISBN: 973-684-016-6.
13. GOLU, P., MITROFAN, N. Dimensiuni psihologice ale competenţei didactice. Revista de
psihologie, nr 2, 1982.
14. GRANT, G., ELBOW, P., EWENS, T., GAMSON, Z., KOHLI, W., NEUMMAN, W.,
OLSEN, V., RIESMAN, D. On Competence. A critical analysis of competence-based
reforms in higher education. San Francisco, 1979.
15. ILLERIS, K. (ed.) International Perspectives on Competence Development. Developing
skills and capabilities. New York, NY: Routledge, 2012. 228 p

3
16. JONNAERT, Ph., BARRETTE, J., BOUFRAHI, S., MASCIOTRA, D. Contribution
critique au dé- veloppement de programmes d’études: compétences, constructivisme et
interdisciplinarité. În: Revue des sciences de l’éducation, 3 (30), 2005. p.667-696.
17. KULIKOVSKI, L. Competenţa- noţiune definitorie în dezvoltarea profesională. Biblio
Polis, nr 3, vol 15, 2005.
18. MÂNDRUȚ, O., CATANĂ, L., MÂNDRUȚ, M. Instruirea centrată pe competențe. Arad:
„Vasile Goldiș” University Press, 2012. 146 p.
19. MÂNDRUȚ, O. Instruirea centrată pe competențe la geografie în învățământul
preuniversitar. Arad: „Vasile Goldiș” University Press, 2012. 118 p
20. MUREŞAN, V. Competenţa pedagogic în activitatea didactică şi extradidactică.
Timişoara: Mitron, 1997. 122 p.
21. POTOLEA, D., TOMA, S. Conceptualizarea „competenţei”: concept şi implicaţii pentru
programele de formare a adulţilor. În: A III-a Conferinţă Naţională de educaţie a adulţilor.
Timişoara.19-20 martie 2010.
22. REY, B., CARETTE, V., DEFRANCE, A., KAHN, S. Les competences a l’ecole:
apprentissage et evaluation. Bruxelles: De Boeck Universite, 2006. 160 p. ISBN: 2804-
1500-4-6; 978-2804-1500-4-4.
23. REY, A., ROBERT, P. Le grand Robert de la langue francaise. (2e ed.). Paris:
Dictionnaires le Robert, 2001.
24. SADOVEI, L. Competenţa de comunicare didactică: repere epistemologice şi
metodologice. Chişinău: 2008. 172 p. ISBN: 978-9975-46-026-2
25. SCHAUB, H., ZENKE, K. traducere NECULAU, R. Dicţionar de pedagogie. Iaşi:
Polirom, 2001. 344 p. ISBN:973-683-665-7.
26. SCLIFOS, L. Formarea competenţei de a învăţa să înveţi. O competenţă-cheie: a învăţa să
înveţi. Chişinău: CE PRO DIDACTICA, 2010. p.5.-18.
27. STANCIU, M. Reforma curriculumului scolar centrat pe competente. Preliminarii
teoretice si experiente internationale, Asociatia Formare Studia, Facultatea de
Matematica de la UAIC, DPPD USAMV. CCD Iasi, Simpozionul Național "Cercetare si
Educatie", 2009. ISBN:973-579-152-0.
28. TĂNASE, I. C. Encicplopedia elevului cultura general. Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2005.
1055 p, ISBN 973-8338-45-X.
29. TEODORESCU, T. Competence versus competency. What is the Difference? În:
Performance Improvement, vol. 45, n 10, Nov/Dec. 2006.
30. ВЕРБИЦКИЙ, А. А. Основание для внедрения компетентностного подхода в
образование. Инновации и эксперимент в образовании, № 3, 2009.
4
31. РЫБАКОВА, А. А. Сущность понятий «компетенция» и «компетентность»: от
количественного измерения к качественному наполнению. Вестник Ставропольского
гос. университета. Философские науки. № 61, 2009.
32. СЕЛЕЗНЕВА, Н. А. Размышления о качестве образования: международный аспект.
Высшее образование сегодня, 2004, №4. p. 35-44.
33. СПЕНСЕР, Л.М., СПЕНСЕР, С.М. Компетенции на работе. Модели максимальной
эффективности работы: Пер. с англ. (1993). – М.: HIPPO, 2005.
34. ТАТУР, Ю.Г. Компетентность в структуре модели качества подготовки
специалистов. Высшее образование сегодня. 2004. №3.
35. ФРОЛОВ, Ю.В., МАХОТИН, Д.А. Компетентностная модель как основа оценки
качества подготовки специалистов. Высшее образование сегодня. 2004. №8.

5
 2. DEFINIȚII DE COMPETENȚĂ

1. Competenţa şcolară este un ansamblu/sistem integrat de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi

şi atitudini dobîndite de elevi prin învăţare şi mobilizate în contexte specifice de realizare,
adaptate vârstei elevului şi nivelului cognitiv al acestuia, în vederea rezolvării unor
probleme cu care acesta se poate confrunta în viaţa reală.
2. Prima definiţie a competenţei datează cu anul 1596: „capacitatea de a se pronunţa intr-o
problemă, de a exercita anumite atribuţii in condiţii determinate”.
3. Competenţa este punerea în aplicare de către o persoană plasată în situaţie, într-un context
determinat, a unui ansamblu diversificat, dar coordonat de resurse; această punere în
aplicare se sprijină pe selectarea, mobilizarea şi organizarea acestor resurse şi pe acţiunile
pertinente, care îi permit persoanei să trateze reuşit această situaţie. [Ph. Jonnaert 2004:
674].
4. Competența este o caracteristică obiectivă, determinată de sistemul personal integrat de
intelegenţe mentale şi abilităţi, care presupune sintetizarea cunoştinţelor şi
perspicacităţilor, abilităţilor cognitive şi a strategiilor, aptitudinilor şi abilităţilor practice,
precum şi a componentelor sociale şi comportamentale (atitudini, emoţii, valori, motivaţii),
orientate funcţional spre obţinerea unui rezultat pozitiv intr-un anumit context.
5. Competența poate fi definită ca abilitatea de acţiona responsabil şi adecvat într-un context
dat combinând cunoştinţe complexe, deprinderi, priceperi şi atitudini. [Iucu, R. 2005].
6. Competenţa este definită drept aptitudinea de a pune în aplicare un ansamblu organizat de
cunoştinţe, capacităţi şi atitudini, pentru a realiza un anumit număr de sarcini. [Denyer
2004:144]
7. Competenţa nu constituie o formă de algoritm memorizată şi practicată în mai multe
reprize în scopul de a-i asigura perenitatea şi reproductibilitatea, ci o capacitate de acţiune
foarte flexibilă şi adaptabilă la diverse contexte şi situaţii problematice. O competenţă este
mai curând de natură euristică decât de natură algoritmică. [J. Tardif. 2003]

6
 Compararea definiţiilor
Definiţia 1 : Competenţa şcolară este un ansamblu/sistem integrat de cunoştinţe, capacităţi,
deprinderi şi atitudini dobîndite de elevi prin învăţare şi mobilizate în contexte specifice de
realizare, adaptate vîrstei elevului şi nivelului cognitiv al acestuia, în vederea rezolvării unor
probleme cu care acesta se poate confrunta în viaţa reală.

Definiţia 2: Competenţa este capacitatea de a se pronunţa într-o problemă, de a exercita anumite

atribuţii în condiţii determinate.

Competenţa

Deosebiri Asemănări

1.ansamblu de
capacităţi, 2. capacitate de a rezolva o
deprinderi etc problemă

1. adaptate vîrstei
2.de a exercita în condiţii specifice,
elevului şi nivelului
anumite atribuţii determinate
cognitiv al acestuia

7
 Definiţia 1: Competenţa şcolară este un ansamblu/sistem integrat de cunoştinţe, capacităţi,
deprinderi şi atitudini dobîndite de elevi prin învăţare şi mobilizate în contexte specifice de
realizare, adaptate vîrstei elevului şi nivelului cognitiv al acestuia, în vederea rezolvării unor
probleme cu care acesta se poate confrunta în viaţa reală.

Definiţia 3: Competenţa este punerea în aplicare de către o persoană plasată în situaţie, într-un
context determinat, a unui ansamblu diversificat, dar coordonat de resurse; această punere în
aplicare se sprijină pe selectarea, mobilizarea şi organizarea acestor resurse şi pe acţiunile
pertinente, care îi permit persoanei să trateze reuşit această situaţie.

Competenţa

Deosebiri Asemănări
1. dobîndite de către 3. punerea în aplicare
ansamblu de resurse
elev de către o persoană

1. adaptate nivelului 3. acţiuni pertinente tratarea unei situaţii,

cognitiv al elevului ale persoanei probleme

plasarea în context
specific, determinat

8
 Definiţia 1: Competenţa şcolară este un ansamblu/sistem integrat de cunoştinţe, capacităţi,
deprinderi şi atitudini dobîndite de elevi prin învăţare şi mobilizate în contexte specifice de
realizare, adaptate vîrstei elevului şi nivelului cognitiv al acestuia, în vederea rezolvării unor
probleme cu care acesta se poate confrunta în viaţa reală.

Definiţia 4: Competența este o caracteristică obiectivă, determinată de sistemul personal integrat

de intelegenţe mentale şi abilităţi, care presupune sintetizarea cunoştinţelor şi perspicacităţilor,
abilităţilor cognitive şi a strategiilor, aptitudinilor şi abilităţilor practice, precum şi a
componentelor sociale şi comportamentale (atitudini, emoţii, valori, motivaţii), orientate
funcţional spre obţinerea unui rezultat pozitiv intr-un anumit context.

Competenţa

Deosebiri Asemănări
4. componente capacităţi ,
1. cunoştinţe,
sociale şi cunoşinţe, aptitudini,
deprideri etc
comportamentale etc.

1. rezolvarea unei 4. obţinerea unui

adaptate vîrstei şi
probleme din viaţa rezultat pozitiv într-
nivelului cognitiv
reală un anumit context

4. caracteristică
1. ansamblu/sistem
obiectivă

9
 Definiţia 1: Competenţa şcolară este un ansamblu/sistem integrat de cunoştinţe, capacităţi,
deprinderi şi atitudini dobîndite de elevi prin învăţare şi mobilizate în contexte specifice de
realizare, adaptate vîrstei elevului şi nivelului cognitiv al acestuia, în vederea rezolvării unor
probleme cu care acesta se poate confrunta în viaţa reală.

Definiţia 5: Competenţa poate fi definită ca abilitatea de acţiona responsabil şi adecvat într-un

context dat combinând cunoştinţe complexe, deprinderi, priceperi şi atitudini.

Competenţa

Deosebiri Asemănări
1. dobîndite de către 5. abilitatea de acționa
deprinderi și atitudini
elev responsabil și adecvat

1. confrunta în viața 5. cunoștințe tratarea unei situaţii,

reală complexe, priceperi probleme

plasarea în context
specific, determinat

10
 Definiţia 1: Competenţa şcolară este un ansamblu/sistem integrat de cunoştinţe, capacităţi,
deprinderi şi atitudini dobîndite de elevi prin învăţare şi mobilizate în contexte specifice de
realizare, adaptate vîrstei elevului şi nivelului cognitiv al acestuia, în vederea rezolvării unor
probleme cu care acesta se poate confrunta în viaţa reală.

Definiţia 6: Competenţa este definită drept aptitudinea de a pune în aplicare un ansamblu

organizat de cunoştinţe, capacităţi şi atitudini, pentru a realiza un anumit număr de sarcini.

Competenţa

Deosebiri Asemănări
prezenţa unui ansamblu
1. sistem 6. aptitudine de cunoştinţe, capacităţi
etc

1. rezolvarea unei 6. rezolvarea unui

probleme anumit nr. de sarcini

11
Concluzii:

Observăm că noțiunea de competență este tălmăcită de diverși specialiști destul de diferit,

dar totuși adâncindu-ne în context avem undeva același sens.
Cauza principală în lipsa unei definiţii general acceptate a noţiunii de competenţă constă în
complexitatea acestei noţiuni.
Analizând toate aceste definiții ale compentenței observăm persoana sau omul este în
central tuturor definițiilor. Prin cuvântul de competență se înțelege capacitatea acestei persoane de
a se discurca în diferite situații, care le v-a întîmpina această persoană pe tot parcursul vieții sale.
Ca să fii o persoană competentă trebuie să ai capacități, aptitudeni și potențial, despre aceasta
vorbesc diferiți autori care au descris competența.
Comun pentru aceste definiții este și aceea că omul trebuie să înceapă să se dezvolte de pe
băncile școlii, această fiind ca un fundament bine pus, dar pentru ca acest fundament să nu se
dărâme trebuie ca această dezvoltare să se petreacă pe tot parcursul vieții. Ca să fii competent nu e
necesar doar să ai cunoștinte, însă trebuie ca să poți să aplici aceste competențe în diferite situații.
Cineva o definește foarte simplu – cunoștințe, capacități și comportament. Dar totuși dacă
discifrăm în parte fiecare din aceste 3 noțiuni iarăși obținem complexitatea conceptului de
competență.
Astfel sunt valorizate calităţile particulare, care au fost formate la individ fie în rezultatul
formării, fie în rezultatul experienţei, şi care îi permit de a realiza mai eficient o activitate sau de a
rezolva reușit situații mai complexe sau imprevizibile.
În concluzie putem spune că a fi competent, nu înseamnă să ai doar o diplomă sau o
calificare, ci mai mult – să posezi un set de calități, abilități, capacități precum și cunoștințe,
uneori chiar și deprinderi și simple priceperi.

12
 3. MANUALUL DE EDUCAȚIE TEHNOLOGICĂ BAZAT PE COMPETENȚE

Prin disciplina Educaţie tehnologică, procesul educaţional pune accent pe individ, ca

personalitate distinctă, ca purtător al unei vocaţii proprii. Individului i se prezintă o gamă de
domenii de activitate, el avînd posibilitatea să opteze după dorinţa lui. Fără a neglija deprinderile
practice care se formează elevilor, această disciplină nu urmăreşte profesionalizarea. Prin
diversitatea modulelor disciplina Educaţie tehnologică vizează apropierea în cel mai înalt grad a
individului de aptitudinile sale naturale, punînd accentul pe amplificarea capacităţilor creatoare şi
a disponibilităţilor pentru invenţie şi inovaţie.

 Educaţia tehnologică nu este învăţământ profesional tehnic şi nici învăţământ teoretico ştiinţific
în sens strict;

 Educaţia tehnologică nu se reduce la instruire practică, la iniţiere într-un meşteşug tradiţional sau
într-o profesie modernă;

 Educaţia tehnologică nu face o profesionalizare timpurie;

 Educaţia tehnologică este o formaţie culturală nouă, născută din raportul omului modern cu
tehnologia;

Manualul şcolar de educație tehnologică trebuie să îndeplinească 4 funcţii importante :

1. Informare - trebuie să cuprindă un sistem de cunoştinţe prezentate şi ordonate în baza
principiilor pedagogice;
2. Formativă - trebuie să includă în sine un sistem de sarcini didactice îndreptate spre
formarea competenţelor;
3. Stimulativă - manualul trebuie să trezească şi să menţină atenţia şi interesul, să stimuleze
curiozitatea şi să suscite continuu efortul creator din partea elevului;
4. Autoinstruire - prin conţinutul său manualul trebuie să pregătească condiţii pentru
realizarea autoeducaţiei;
Manualul de Educaţiei tehnologică vizează dezvoltarea următoarelor obiective:

• Proiectarea unui sistem unitar de activităţi în vederea structurării ocaziilor de învăţare care
conduc la dezvoltarea abilităţilor tehnologice la elevi

• Dezvoltarea personalităţii creative, receptive la frumuseţea din lumea înconjurătoare, formarea

atitudinilor faţă de om, natură, societate, artă, dezvoltînd concomitent anumite competenţe în
domeniul artelor plastice şi educaţiei tehnologice, care îşi vor găsi realizarea prin intermediul
diverselor acţiuni, pentru stimularea eficienţei şi calităţii procesului educaţional;

13
• Utilizarea de strategii diverse adecvate grupului ţintă şi contextului local în scopul racordării orei
de educaţie tehnologică la cotidian

• Construirea unei varietăţi de tipuri şi probe de evaluare adecvate fiecărei etape a procesului de
învăţare

• Valorizarea propriei vocaţii în scopul orientării sociale şi profesionale pentru promovarea unei
vieţi de calitate, dezvoltarea competenţelor de integrare activă în grupuri socio-culturale, mediu
şcolar şi familial etc.

• Formarea cunoştinţelor funcţionale esenţiale pentru reuşita şcolară, integrare socială:

comunicare, gîndire critică, luarea deciziilor, procesarea unor informaţii complexe;
Un manual de educația tehnologică trebuie să cuprindă:

- Domeniul cognitiv;
- Psihomotor;
- Socio-afectiv.

Domeniul cognitiv se referă la partea teoretică, referitor la capacitățile și mecanismele învățării și

accederii la cunoștințe, la cunoaștere, asimilarea de cunoştințe, la formarea de capacități
intelectuale. Persistă verbele a ști, a cunoaște, a înțelege, etc.

Domeniul Psihomotor cuprinde operațiile manuale, la formarea de conduite motrice și practice.

Verbele: a face , poate, a indeplini, etc.

Domeniul Socioafectiv vizează formarea convingerilor, sentimentelor, atitudinilor.

Comportament, igiena, lucrul în echipă, purtare, responsabilitate, stimă, respect.

Educaţia tehnologică prevede însuşirea şi utilizarea diverselor procese tehnologice prin crearea
situaţiilor concrete de producere/confecţionare reală din diverse domenii legate de specificul
localităţii, de tradiţii, de meşteşuguri popular – artistice care se practică în localitate, etc. În
contact cu aceste realităţi copiii îşi formează reprezentări despre mediul înconjurător, învaţă roluri,
îşi însuşesc strategii de acţiune şi de gîndire. Mesajul specific artei populare este exprimat printr-
un limbaj de o deosebită bogăţie de forme, virtualităţi libere sau liniare, geometrice, elemente
decorative repetate ritmic, cromatici sobre sau simbolice, motive alternate, simetrice sau
asimetrice etc.

14
 Astfel elevii sînt puşi în situaţii autentice de a analiza, a cerceta, a observa fenomene, a
experimenta, a elabora proiecte de confecţionare, a realiza proiecte, a evalua, a crea compoziţii
decorative, a confecţiona diverse obiecte în funcţie de treapta de şcolaritate.

E important că elevii își formează competenţele specifice educaţiei tehnologice, legate de

domenii importante pentru formarea personalităţii și orientarea în carieră.

 Elevul va fi familiarizat cu un număr de domenii tehnologice şi le experimentează, adică

cunoaşte un număr de domenii profesionale (meserii).

 Elevul trebuie să conştientizeze impactul tehnologiei atît asupra individului, cît şi asupra
societăţii (în trecut, prezent, viitor).

 Elevul îşi dezvoltă gîndirea creativă în cursul activităţii tehnologice.

 Elevul va obţine cunoştinţe şi va înţelege conceptele şi principiile tehnologice de bază.

 Elevii pot cunoaşte prin diversitatea modulelor o varietate de domenii de activitate.

Procesul didactic, axat pe formarea competenţelor, centrat pe elev presupune o modificare

considerabilă a tehnicilor de selectare a materialelor didactice, manualelor și resurselor
educaţionale, utilizate de profesori. Pe de o parte se extinde gradul de libertate a profesorului în
selectarea acestor resurse, pe de alta – accesul la resursele în distribuţie liberă se extinde în
permanenţă, iar numărul și calitatea resurselor se află în continuă creștere.
Precum a spus Lou Hol: ,,Abilitatea este ceea ce poți să faci, motivația determină ce faci,
competența evaluează cât de bine faci.”

15
 4. SITUAȚII COMPLEXE

Denumirea Situaţia complexă Acţiunile Resursele

competenţei
specifice
CS1- Elaborarea La restaurantul Nistru 1.Să alcătuiască meniurile 1. 1. Să cunoască
unui proiect de au sosit niște turiști corespunzător unei alimentaţii compozitia biochimica
preparare a unor din Romania. echilibrate; a materiei prime.
mîncăruri specifice Ținând cont ca 2.Să descrie condiţiile de păstrare 2. 2. Să cunoasca
alimentaţiei zilnice, doamna Petrescu are adecvată a produselor alimentare alimentele propuse la
care să corespundă diabet zaharat, uşor alterabile şi factorii ce pot Dieta Nr.9 (diabet
unei alimentări alcatuiți un meniu cu provoca intoxicaţii alimentare; zaharat).
echilibrate. glucide echilibrate și 3.Să evalueze alimentele după 3. 3. Să cunoască
savoare maximă. aspect, miros, pipăit, valoare normele de igienă și
nutritive. scuritate a muncii.
4.
CS2- Elaborarea Ioanei s-a destrămat 1.Să prezinte schiţa grafică a croiului 1. Să cunoască
unui proiect de broderia de pe ie. iei; ornametica și
confecţionare a Corectați și uniți 2.Să prezinte pe hîrtie cu liniatura în cromatica tradițională.
unui articol de port elementele decorative pătrăţele ornamentele, elementele 1. 2. Să cunoască
popular (ie cu motive populare de decorative pentru broderia iei. materialele și
/cămaşă) culorile de bază. 3.Să selecteze materialele și ustensilele de care
Însăilați articolul. ustensilele adecvate pentru sunt nevoie pentru
confecționarea articolului preconizat. broderia de acest tip.
4.Să execute etapele tehnologice de2. 3. Să știe tehnici de
confecționare a articulului. cusut și brodat.
3. 4. Să cunoască tehnici
de broderie artistică.
CS3- Elaborarea La matineul ,,Anul 1.Să analizeze diverse forme de fuste 1. Să știe a lua
unui proiect de Nou 2018’’, pentru în vederea selectării unui model de masurile și să
confecţionare a Craciuniță, fustă dreaptă; construiască tiparul.
unei fuste drepte confecționați o fustă 2.Să elaborareze şi prezinte schiţe 2. Să cunoască a
pentru o fetiţă de dreaptă pentru o fetiță grafice a modelului; modela și croi
11-12 ani de 11-12 ani. 3.Să cerceteze aspectul estetic, articolul.
Folosiți stofele din părţilor componente, materialului 3. Să cunoască
lână de culoare utilizat pentru stabilirea cerinţelor şi modalitățile de
albastră. proprietăţilor pe care trebuie să le utilizare a mașinii de
întrunească articolul. cusut.
4. Să aleagă ustensilele și necesarul 4. Să poată asambla
de material pentru modelul dat de detaliile după probă.
fustă în conformitate cu stofa.
5. Să elaboreze fusta conform
etaplor tehnologice.
CS4- Elaborarea Pentru expoziția ,,Sf 1.Să selecteze și să pregătească 1.Să cunoască tehnica
unui proiect de Sarbători de Paște,, ouăle, vopselele și cojile. de încondeiere și

16
ornare a ouălor decorați simbolul 2.Să încondieze ouăle. vopsire a ouălor.
pentru sărbătorile Paștelui, ouăle, având 3.Să le vopsească si să înlăture 2. Să cunoască
de Paşti ca materie primă doar resturile de coji. criteriile de selectare
vopsele și coji de 4. Să respecte etapele și tehnologia și pregătire a ouălor.
ceapă uscate. încondierii și decorării. 3. Să cunoască
normele de igienă și
protecție a muncii.

17