UNIVERSITATEA DE STAT ,, BOGDAN PETRICEICU HASDEU” DIN

CAHUL
Facultatea de Ştiinţe Umaniste şi Pedagogice
Departamentul de Istorie şi Teoria educaţiei

HOLOSTENCO ANGELA

RELAȚIA DINTRE JOC - ÎNVĂȚARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL

PREȘCOLAR

Domeniul: Științe ale educației

Spacialitatea: Pedagogie în Învățământul Primar și Pedagogie Preșcolară

Coordonator științific:__________________________ MIHĂILESCU Natalia

Doctor în pedagogie

Autor : ____________________________________HOLOSTENCO Angela

Depusă la departament la ,,____”____________2020

ADMISĂ SPRE SUSȚINERE

Șef departament:
COJOCARI-LUCHIAN Snejana,
dr., conf.univ.
____________________________

,,____”____________2020

Cahul 2020
 CUPRINS

INTRODUCERE...........................................................................................................................3

1. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND IMPORTANŢA JOCULUI ÎN VIAŢA ȘI

ACTIVITATEA COPILULUI
1.1. Natura jocului ca activitate fundamentală a preşcolarului .....................................................7
1.2. Teorii și funcții ale jocului......................................................................................................13
1.3. Elemente psihologice ale jocului ..........................................................................................19
1.4. Concluzii la capitolul 1...........................................................................................................24

2. ASPECTE PRAXIOLOGICE PRIVIND ÎNVĂŢAREA PRIN JOC LA PREŞCOLARI

2.1. Specificul învăţării la preşcolari ...........................................................................................26
2.2. Jocul – principala modalitate de învăţare la preşcolari ........................................................30
2.3. Concluzii la capitolul 2...........................................................................................................39

3. EXPERIMENTUL PEDAGOGIC PRIVIND RELAŢIA JOC - ÎNVĂŢARE ÎN

ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR
3.1. Metodologia cerectării……………………………………………………..................….…41
3.2. Eşantionul cercetării .............................................................................................................41
3.3. Analiza şi interpretarea datelor experimentale…………………………………..………….42
3.4. Concluzii la capitolul 3...........................................................................................................54

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI....................................................................56

BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................58
ANEXE .......................................................................................................................................61

INTRODUCERE
2
 Actualitatea și importanța problemei abordate. Orice tânăr, trecut prin grădiniţă /
şcoală, poartă amprenta formatorului, a generaţiei care l-a educat şi l-a pregătit pentru viaţă.
Această afirmaţie atenţionează indirect asupra responsabilităţii imense ce este implicată de
exercitarea profesiei de cadru didactic.
Profesia – misiune, pe care o desfăşoară educatoarea în grădiniţa de copii, ocupă un rol
primordial. Ei i se atribuie sarcini complexe, cum sunt acelea de a stimula şi deschide spre
manifestare timpurie potenţialităţile umane, de a contura arhitectura caracterului omului, de a
trezi şi direcţiona trebuinţele copiilor încredinţaţi spre realizare pe coordonatele previzibile ale
dezvoltării societăţii. Acestea sunt, desigur, numai câteva îndatoriri esenţiale ale educatorului.
Finalizarea lor, în practica educaţională din grădiniţă, condiţionează continuitatea şi progresul
activităţii formative, desfăşurat ulterior de învăţător. Iată de ce, în etapa actuală, poate mai mult
ca oricând, munca educatorului din învăţământul preşcolar se cere structurată după principiile
pedagogiei creativităţii, învăţării sociale dirijate şi interdisciplinarităţii, ea îmbogăţindu-se cu noi
caracteristici.
În acest context, fiecare educator trebuie să contribuie prin activitatea şi experienţa sa la
căutarea, inovarea şi crearea mijloacelor şi modalităţilor de formare a tinerii generaţii.
Activitatea din grădiniţă implică mari responsabilităţi, oferind educatorului largi posibilităţi de
manifestare a creativităţii şi competenţei sale în realizarea lor.
Rolul fundamental al grădiniţei este de a pregăti copilul pentru a intra cu succes în etapa
următoare de şcolaritate. Este de la sine înţeles că pregătirea pentru şcoală nu înseamnă a forţa
artificial ritmurile dezvoltării psihice şi a-i impune preşcolarului un rol impropriu „elev”. Tot aşa
de adevărat este că „învaţă” şi preşcolarul, la fel ca şi şcolarul, deosebit de important, fiind în
acest context, cât, dar mai ales, cum „învaţă” pentru a-şi valorifica la maximum potenţialul
intelectual şi forţele creatoare la toate nivelele de vârstă din preşcolaritate.
Lucrarea reflectă câteva din aceste preocupări de ordin general pentru învăţământul
preşcolar abordate din punctul de vedere al cercetării aplicative cu metode proprii acesteia
(observaţia, experimentul) din perspectiva optimizării şi modernizării continue a actului
educaţional practicat în grădiniţă.
Deosebitele valenţe ale jocului pur, sau a celui cu subiect şi reguli, ale jocului ca mijloc de
instruire şi educare, procedeu metodic sau cadru organizatoric inedit de desfăşurare a activităţii
didactice au fost demonstrate de mulţi cercetători şi şcoli pedagogice ce au înscris între
preocupările lor cercetarea fenomenului ludic. Tratarea temei relaţia joc – învăţare, al raportului
dintre joc şi învăţare în gradarea lor motivaţională potrivit stadiului de dezvoltare cuprins în
interiorul vârstelor preşcolare, precum şi structurarea cercetării pe cele câteva tipuri
3
fundamentale ale actului învăţării prin joc se constituie, poate, într-o încercare modestă de a
reuni într-un cadru aceleaşi idei şi păreri mai mult sau mai puţin controversate, adevăruri şi
opţiuni educaţionale, mai mult sau mai puţin încorporate în conduita profesională a educatoarelor
care se ocupă de formarea tinerei generaţii. Desigur, rezultatele bune depind de pregătirea şi
competenţa cadrului didactic, în ultimă instanţă de întreaga lui personalitate.
Considerăm deci, că nimic din ceea ce se circumscrie procesului complex şi dificil de
formare a unei personalităţi umane, polivalente, creatoare şi adaptabilă (la natură, societate şi
mai ales la viitor) nu trebuie să scape preocupărilor şi atribuţiilor educatorului de azi şi de
mâine.
Activitatea ce se desfăşoară în vederea educării și învăţării prin joc a copiilor ocupă locul
central în formarea omului. Desfăşurarea susţinută a acestei activităţi educative trebuie să se
concretizeze în înţelegerea de către fiecare copil, elev, student, că a învăţa cu sârguinţă şi
conştiinciozitate, a da dovadă de disciplină, a pune întregul elan specific vârstei tinere în slujba
îndeplinirii exemplare a sarcinilor ce revin tuturor, este o datorie, este o manifestare de profund
umanism.
Problema cercetării: rezidă din necesitatea organizării procesului de învățare a copiilor
de vârstă preșcolară prin intermediul jocurilor didactice.
Scopul cercetării: fundamentarea teoretică și experimentală de organizare a învățării
preșcolarilor prin jocuri didactice.
Ipoteza cercetării: Integrarea şi utilizarea predominantă a jocului didactic în activitățile
cu preșcolarii ca metodă de predare-învățare-evaluare îmbunătățește semnificativ performanțele
acestora.
Obiectivele cercetării:
1. Analiza literaturii de specialitate privind jocurile la preșcolari, teoriile și funcțiile jocurilor.
2. Descrierea specificului învățării la vârsta preşcolară.
3. Evidențierea rolului jocului didactic în învățarea copiilor de vârsta preşcolară.
4. Desfășurarea experimentului pedagogic prin jocuri didactice ce contribuie la dezvoltare a
limbajului și a comunicării copiilor din grupa mare.
5. Valorificarea rezultatelor cercetării prin elaborarea concluziilor generale și recomandărilor
practice.
Epistemologia cercetării: A inclus conceptul de joc elaborat de: Abric Jean-Claude,
A.Cosmovici, L. Iacob, D.Sălăvăstru, S.Belibova, A.Gherguț, C.Ciobanu, M. Savu-Cristescu, R.
Niculescu, D. Lupu, E. Truța, L.Șoitu, S.Cemortan, A. Bolboceanu, etc.; jocurile didactice la
preșcolari au fost cercetate de către: Calancea V., Cemortan S., Racu J., Cuznețov L., Dascăl A.,
4
Denisova D., Dorojin I. Jelescu P., Jelescu R., Lavric M. S., Mocanu L., Peneș M. Șimon
S.,Tărâță Z. Ursu L., Saranciuc-Gordea L. Socoliuc N. Mătăsaru M., Chiriloaie M., Jalbă L. ș.a.
Metodologia cercetării:
- Metode teoretice: documentarea ştiinţifică, analiza, sinteza, modelarea teoretică şi
generalizarea literaturii de specialitate privind problema de cercetare; metoda ipotetico-deductivă
pentru interpretarea şi explicarea rezultatelor obţinute în cercetare.
- Metode practice: experimentul pedagogic, teste de evaluare inițială și finală.
- Metode statistice: prelucrarea cantitativă a datelor obținute și prezentarea acestora în
figuri și tabele.
Eșantionul cercetării A fost alcătuit din 23 copii din grupa mare ,,Fluturașii”, dintre care
10 fete și 13 băieți din cadrul Creșei-Grădinițe nr.4 ,,Zâmbetul ” din orașul Cahul.
Valoarea teoretică a cercetării constă în:
 analiza evoluţiei şi elucidarea conceptului de joc și joc didactic;
 sistematizarea teoriilor și funcțiilor jocurilor la preșcolari;
 determinarea rolului jocului didactic la vârsta preşcolară.
Valoarea practică a lucrării rezidă în:
 valorificarea rezultatelor cercetării în perfecţionarea practicii de realizare a activităților prin
intermediul jocurilor didactice la preşcolari;
 posibilitatea utilizării rezultatelor cercetării de către tinerii specialiști în activitatea lor
practică la grădiniță.
Etapele cercetării:
1. Documentarea ştiinţifică ;
2. Selectarea metodelor de cercetare;
3. Alegerea eșantionul cercetării;
4. Aplicarea testelor pentru determinarea nivelului de dezvoltare a limbajului și a
comunicării la preșcolari;
5. Organizarea jocurilor didactice cu copiii din grupa mare;
6. Valorificarea rezultatelor cercetării prin formularea de concluzii și recomandări.
Sumarul compartimentelor tezei:
Introducerea precizează actualitatea şi importanţa problemei abordate; scopul şi obiectivele
cercetării; problema ştiinţifică; metodologia cercetării; semnificaţia teoretică şi valoarea
aplicativă a cercetării; eşantionul pe care s-a realizat experimentul pedagogic.
Primul capitol CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND IMPORTANŢA JOCULUI

5
ÎN VIAŢA ȘI ACTIVITATEA COPILULUI analizează natura jocului ca activitate
fundamentală a preşcolarului, se descriu teorii și funcții ale jocului, precum se analizează
elemente psihologice ale jocului.
Al doilea capitol ASPECTE PRAXIOLOGICE PRIVIND ÎNVĂŢAREA PRIN JOC
LA PREŞCOLARI este determinat specificul învăţării la preşcolari și se analizează jocul ca
fiind principala modalitate de învăţare la preşcolari.
În capitolul 3 EXPERIMENTUL PEDAGOGIC PRIVIND RELAŢIA JOC -
ÎNVĂŢARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR se descrie metodologia cercetării,
eșantionul implicat în experimentul pedagogic, sunt descrise etapele experimentului și metodele
utilizate în cercetare. Este realizată analiza cantitativă și calitativă a datelor obținute în cercetare.
Lucrarea conţine de asemenea concluzii și recomandări în urma realizării acestui demers
ştiinţific. Anexele la care se fac referiri în cuprinsul lucrării sunt ataşate pentru a putea fi
consultate de cei interesaţi.

1. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND IMPORTANŢA JOCULUI ÎN

VIAŢA ȘI ACTIVITATEA COPILULUI

1.1. Natura jocului ca activitate fundamentală a preşcolarului

6
 Abordând problema jocului, am considerat necesar să cercetăm geneza lui, deoarece pe
parcursul întregii sale istorii s-a acordat atenție, într-o măsură mai mare sau mai mică, funcțiilor
lui educative și instructive [10, p.12].
Problematica jocului a preocupat de-a lungul timpului specialiști din diverse domenii ale
cunoașterii filosofi, psihologi, pedagogi, antropologi, medici, sociologi etc., care au cercetat și
argumentat valențele formative ale complexității activităților ludice.
„Jocul este însăși viața” afirma Edouard Claparede, în consens cu afirmația lui S.Iliov,
privind caracterul polivalent al jocului acesta fiind pentru copil și muncă și artă, realitate și
fantezie. Jocul este o formă de activitate specifică pentru copil și hotărâtoare pentru dezvoltarea
lui psihică. Sub influența jocului se formează, se dezvoltă și se restructurează activitatea psihică
a copilului.
Jocul are un caracter universal uman, fiind o manifestare în care este evidentă o luptă a
contrariilor, un efort de depășire, având rol de propulsare în procesul obiectiv al dezvoltării;
jocul este o realitate permanentă, cu mare mobilitate pe scara vârstelor [1, p.110].
Jocul nu este (așa cum în mod eronat se crede) numai ocupația principală a copiilor, sau
forma fundamentală specifică acestei vârstei. Oricine poate observa jocul felin al puilor de
pisică, salturile pline de imprevizibil și abilitate, de apucare a unui ghemotoc de hârtie atârnat,
sau altele asemenea acestora.
De altfel, în încercarea de a identifica cât mai concret variabilele forme de activitate
umană, psihologii au pornit de la joc, continuând în mod cronologic, dar și intercondițional, cu
învățarea, munca și creația. Regăsim ludicul în fiecare din celelalte trei forme menționate,
întrucât existența întregii omeniri este un joc de a fi, iar jocul este legat nemijlocit de imaginație,
acesta fiind o componentă obligatorie la nivelul fiecărei personalități în parte.
Considerat din punct de vedere al formei pe care o poate lua, jocul este o acțiune liberă,
situată în afara vieții obișnuite de care nu este legat nici un interes material nemijlocit și care nu
urmărește inițial nici un beneficiu [3, p.68].
Pornind de la o definiție cât mai uzuală a conceptului, de precizat faptul că orice dicționar
definește jocul prin ,,acțiunea de a (se) juca”, văzându-l ca o ,,activitate distractivă”[20, p.127].
Un alt sens important este cel de ,,interpretare a unui rol dintr-o piesă de teatru”, jocul de
scenă fiind ,,ansamblul mișcărilor și al atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol” sau,
altfel spus, ,,totalitatea mișcărilor prin care un actor întărește efectul artistic al textului”.
În sfârșit, jocul circumscrie ,,deplasarea relativă, pe o direcție dată, a două piese asamblate:
dimensiunile maxime ale acestei deplasări". Dar, să luăm în considerare și expresii de genul: "a
ieși la joc", "a lua la joc", "a ieși din joc".
7
 În mai toate dicționarele lingvistice, cuvintele joc, a se juca prezinta multiple sensuri:
 activitate sau acțiune exercitată cu precădere de copil;
 interpretare a rolului într-o piesă (joc scenic);
 amuzament;
 un sens figurat (ex. : jocul cu focul, jocul naturii, jocul destinului);
 simularea (a juca o festa cuiva, a  juca o comedie);
 ocuparea unei anumite poziții ierarhice (a juca un rol conducator);
 riscul (a se juca cu viața, a se juca cu oamenii, etc.) [8, p.112].
Noțiunea de joc prezintă, în genere, anumite particularități, în diferite etape istorice și la
diferite popoare:
 greci - Cercetările de lingvistică ale lui Huizinga atestă prezența mai multor cuvinte care
redau noțiunea de joc. Astfel, pentru a defini sfera jocurilor în general se folosesc cel
puțin trei cuvinte: paidia ce are sensul de ''ceea ce ține de copil'' și se diferențiază de
''paidea'' ce înseamnă puerilitate.
Cuvantul ''paidia'', împreuna cu derivatele sale, paizein = a se juca și paignion = jucarie,
poate desemna variate forme de joc, pînă la jocurile elevate sau jocurile sfinte, rituale. Jocurile
cu caracter de luptă sau de competiție, domeniu important în viața vechilor greci, sunt denumite
prin cuvântul agon [4, p.105].
 romani -  ludo, desemna bucuria, veselia, iar ludus, ludere semnifică însuși jocul. Pentru
a glumi sau a spune șotii există un alt cuvant: jocus, jocare. Acest cuvant este cel care a
trecut în limbile romanice și și-a extins semnificația la cea de joc, a juca.
 în limbile germanice - jocului îi este conferit și un sens erotic. Cuvintele spielkind,
anspielen, nunespiel, laichen, leka se referă la erotismul oamenilor sau al animalelor.
Acest sens al jocului este împărtășit de multe popoare. Buytendijke numește jocul
dragostei cel mai pur exemplu dintre toate jocurile, care prezinta în modul cel mai
limpede toate semnalmentele lui.
Ulterior, după cum arată D.B.Elkonin în lucrarea Psihologia jocului, în toate limbile
europene cuvântul joc a început să se extindă asupra unei largi sfere de acțiuni umane care, pe de
o parte, nu presupun o muncă grea, iar pe de altă parte, oferă oamenilor veselie și satisfacție
[apud 9, p.14]
În prezent, se consideră că jocul reprezintă tipul fundamental de activitate a copilului și, în
același timp, mijloc de instruire și educație prin care copilul se dezvoltă fizic, intelectual și
social, de aceeași importanță ca și activitățile de învățare și muncă. U. Schiopu în Dicționar de
8
psihologie, arată că jocul este o formă de activitate specifică pentru copil și hotărâtoare
pentru dezvoltarea lui psihică.
Studiind jocul copilului în perioada preșcolară, autoarea precizează în lucrarea Probleme
psihologice ale jocului și distracțiilor ca, prin intermediul jocului, copilul pune în acțiune
posibilitățile care decurg din structura sa particulară, traduce în fapt potențele virtuale care apar
succesiv la suprafața ființei sale, le asimilează și le dezvoltă. Copilul caută în joc o încercare
capabilă de a-i permite să-și afirme Eul său, jocul avînd pentru copil rolul pe care munca o are
pentru adult. Copilul se simte puternic prin succesele sale ludice. Acest fapt este determinat în
primul rând de apariția reprezentării. În acest moment al evoluției ontogenetice, jocul își schimbă
aspectul devenind intențional, căpătînd o finalitate conștientă. El nu mai rezultă doar dintr-un
îndemn al tendințelor, ci dintr-un îndemn al întregii ființe conștiente [apud 18, p.52].
Ursula Șchiopu arată că, istoria jocului infantil este, de fapt, istoria personalității care se
dezvoltă și care se formează treptat. Prin joc se dezvoltă procesele psihice de reflectare directă și
nemijlocită a realității – percepțiile (mînuind diferite obiecte și materiale, copilului i se dezvolta
percepțiile de mărime, forma, culoare, greutate, distanța etc.) și reprezentările, dar și procesele
psihice intelectuale, memoria, gândirea, imaginația [apud 15, p.28].
Potrivit lui Paul Popescu-Neveanu, jocul este o activitate de gândire, întrucât este orientat
spre rezolvarea de probleme, spre găsirea căilor în vederea depășirii unor obstacole, acțiunea și
cuvântul constituind principalele mijloace ale jocului. În strânsă unitate cu celelalte procese de
cunoaștere, prin joc se dezvoltă și limbajul copilului. După cum nu există jocuri fără mișcare și
fără acțiune, tot așa nu există nici jocuri lipsite de reacții verbale [apud 24, p.155].
Tina Bruce menționează ca copilul vorbește chiar și atunci cînd se joacă singur. În această
etapă de dezvoltare a vorbirii, soluționarea problemelor nu se poate realiza pe planul limbajului
interior, ci prin reacții verbale deschise. Copilul gîndește cu voce tare. De asemenea, în cadrul
jocurilor colective, copiii se înțeleg asupra subiectului, își repartizează rolurile, își comunică
impresiile și astfel își activează vocabularul, își precizează semnificația cuvintelor, își dezvoltă
limbajul contextual [ibidem, p.32].
În joc, copilul reflectă ambianța și, prin imitație, activitatea adulților. Jocurile copiilor sunt
forme specifice de comportare a acestora față de lumea înconjurătoare, reacții față de aspectele
cele mai diverse ale impresiilor ce acționează asupra lor.
Prin intermediul jocului se reflectă importante aspecte și episoade de viață, se reproduce
variate și numeroase forme de relații sociale. Jocul reflectă, în mic, existența socială. Jocul apare,
astfel, ca un important mijloc de manifestare și dezvoltare a emoțiilor și sentimentelor socio-
morale.
9
 Janet R.Moyles consideră jocul nu numai mediul ideal unde copiii învață, dar în același
timp, mediul în care adulții pot învăța cel mai bine despre copii și nevoile lor. Astăzi a devenit
un fapt banal semnalarea rolului capital al jocului în dezvoltarea copilului și chiar a
adultului. ''Omul nu este întreg decît atunci cînd se joacă'', afirma Schiller [apud 8, p.34].
În filosofia secolului XX, conceptul de "joc" este prelaut intens, unele semnificații uzuale
(și, cum vom vedea mai departe, esențiale) fiind înlăturate și adăugându-i-se altele. Pe de altă
parte, pornind de la observația conform căreia toate fenomenele sociale pot fi asimilate
limbajului și de la definiția acestuia din urmă ca fiind câmpul unui joc, ei bine, câmpul jocului
devine acela al unor "suzbstituiri nesfârșite în limitele unei mulțimi finite."
Substituirile sunt infinite tocmai pentru că, spre deosebire de teoria clasică, acest câmp nu e
inepuizabil, ci lui îi lipsește un centru "care să oprească și să se afle la baza jocului
substituirilor". De aceea, mișcarea jocului constituie "mișcarea suplimentarității", și atunci
limbajul exclude totalizarea (în ipoteza clasică, totalizarea era exclusă a prin postularea faptului
că există mai mult decât se poate spune).
Derrida scrie, mai departe: centrul nu poate fi determinat și totalitatea nu poate fi epuizată
deoarece semnul care înlocuiește centrul, care îl suplinește, care îi ține locul în absență, acest
semn se adaugă, apare în plus, ca supliment. Pe de altă parte, ontologia hermeneutică își asumă și
ea conceptul de "joc", numindu-l "fir conducător" al explicației ontologice (în paranteză fie spus:
nu avem deja de a face, astfel, cu o metodă?)[apud 14, p.155].
Conform lui H.G.Gadamer, esențială în ideea de "joc" este tocmai seriozitatea pe care el o
presupune. Ideea nu este nouă. Ortega y Gasset o descoperă încă la Platon: "Jocul, gluma,
cultura, susținem noi, sunt lucrul cel mai serios pentru noi oamenii ("Legile", VII, 803c) și
autorul spaniol conchide: "E o invitație, așadar, la nimic altceva decât la un joc riguros, de vreme
ce omul tocmai în joc este cel mai riguros."
Care sunt celelalte caracteristici ale jocului, conform ideilor lui Gadamer? De menționat
este că jocul "are o esență proprie, independentă de conștiința celui ce joacă", și el însuși
primează în raport cu conștiința jucătorului, devenind stăpânul celui ce joacă; "a juca" înseamnă
întotdeauna "a fi jucat".
Scopul jocului nu este rezolvarea unei sarcini, ci însăși organizația și configurația mișcării
ludice, sau, altfel spus, apropriindu-ne de structuralism: "mișcarea din joc este privată de scop și
scutită de efort. Și cum sensul jocului omului e o pură reprezentare de sine, orice operă de artă
este un "joc". Mai departe: însuși limbajul este joc, iar dacă prin limbaj ne este dată lumea, ea
este, la rândul ei, joc. Ideea de joc, fundamentată pe un istoric bogat, încă neexploatat suficient,
pe o ramificație culturală extinsă, aspiră spre statutul de concept [8, p.35].
10
 Este suficient să acceptăm imaginea elocventă a implicării ludicului în istoria civilizației
umane, așa cum apare aceasta în lucrarea de referință ,,Homo ludens”, semnată de eseistul
olandez Johan Huizinga, acolo unde se consemnează că ,,jocul este mai vechi decât cultura,
pentru că noțiunea de cultură, oricât de incomplet ar fi ea definită, presupune o societate
omenească, iar animalele nu l-au așteptat pe om să-l învețe să se joac”. Existența jocului nu este
așadar legată de nici o treaptă a civilizației, de nici o formă a concepției despre lume.
Lucrarea anterior amintită preia, de fapt, teoria lui Leo Frobenius, potrivit căreia "în jocul
intensiv al copilului avem de-a face cu izvorul – pornit din apele subterane cele mai sfinte – ale
întregii culturi și ale oricărei mari forțe creatoare. Așa se face că omul dobândește două chipuri
de viață: unul al existenței, celălalt al jocului.
În faptul-de-a-juca propriul-tău-rol rezidă sursa întregii culturi. Cu alte cuvinte, istoria
jocului se confundă cu istoria "marilor evenimente ale omenirii, pe care generațiile următoare le-
au înregistrat ca artă, literatură, înțelepciune – cultură spirituală în general [8, p.36].
La vârsta preşcolară, jocul este o realitate permanentă. Copilul de 3-6 ani se joacă cea mai
mare parte a timpului şi pe măsura creşterii şi dezvoltării joaca sa ia forme din ce în ce mai
complexe şi diverse, influenţând şi subordonând toate celelalte acţiuni de viaţă, interese şi
preocupări. Jocul copiilor obţine astfel un caracter multiacţional, activitatea practică, învăţarea,
hrănirea sau îmbrăcarea, luând forma unei acţiuni ludice. Manifestările de joc evoluează, având
un caracter dinamic. Ele evoluează şi obţin caracteristici noi şi forme variate şi interesante. Din
perspectiva pedagogică, jocul este considerat un mijloc de instruire, o formă de educaţie, o
modalitate pedagogică – terapeutică, având astfel o varietate de semnificaţii de natură
constructivă.
Caracterul şi conţinutul jocului la vârsta preşcolară este dat de o serie de factori de
influenţă, dintre care cei mai importanţi sunt:
- nivelul dezvoltării intelectuale, sociale şi de conturare a conştiinţei de sine şi de altul. Aceste
variabile influenţează modul de alegere a principalelor elemente ale jocului: subiectul, scopul,
rolurile şi regulile, modul de prezentare de sine ca individ apartenent al unui sex şi a unui mediu
cultural, gradul de interacţiune cu ceilalţi în timpul jocului, natura şi amploarea implicării în
activitatea ludică, măsura în care copilul face diferenţa dintre ficţiune şi realitate în joc;
- experienţa de viaţă a copilului şi impresiile oferite de mediul ambiant;
- modelul relaţiilor sociale dintre adulţi, care este preluat şi ilustrat în joc, atât din perspectiva
comportamentului de rol, cât şi al atitudinilor particulare ale adulţilor semnificativi [28, p.76].
Problema jocului şi a importanţei lui în viaţa omului a fost cercetată pe parcursul secolelor
atît de filosofi, psihologi, pedagogi, sociologi. O atenţie aparte au acordat acestei probleme
11
savanţii: L. Vîgotski, J. Piaget, M. Decrot, H. Demarbre, J. Chateau, D. Elconin, A. Zaporojeţ, , S.
Cemortan, A. Bolboceanu, L.Mocanu, J. Racu, R. Jelescu etc.
U. Şchiopu menţionează că „jocul reflectă umanitatea pe care o dezvoltă ca o parte
componentă a lumii, iar permanenţa relativă a spiritului de creaţie este atestată de către joc încă în
vîrstele copilăriei” [8, p.37].
În cercetarile psihopedagogice din ultimul secol s-a dovedit ca omul îşi incepe activitatea
creatoare cu jocul; inainte de joc nu există decît activităţi practice sau funcţionale, iar prin joc
contemplăm, proiectăm, construim etc.
Ştiinţa a atestat, deci, că activitatea de bază în copilaria timpurie şi preşcolară este jocul.
Jocurile sunt de diverse tipuri, ele au posibilităţi enorme. Prin intermediul şi cu ajutorul lor putem
influenţa direct procesul de educaţie a preşcolarilor. Datorită faptului că activitatea preşcolarului
are un caracter predominant ludic, jocul trebuie apreciat ca o bază a conceperii întregului
procesul educativ-instructiv, inclusiv şi al educaţiei artistico-plastice.
Jocul are bogate resurse de stimulare a creativităţii. Prin libertatea de gândire şi acţiune,
prin încrederea în puterile proprii, prin iniţiativă şi cutezanţă, jocurile didactice devin, pe cît de
valoroase, pe atît de plăcute. În joc se dezvoltă curajul, perseverenţa, dîrzenia, combativitatea,
corectitudinea, disciplina prin supunerea la regulile jocului, spiritul de cooperare, de viaţă în
colectiv, de comportare civilizată [41, p.139].
Jocul favorizează dezvoltarea aptitudinii imaginative la copii, a capacităţii de a crea sisteme
de imagini generalizate despre obiecte şi fenomene, precum şi de a efectua diverse combinaţii
mintale cu imaginile respective. În procesul jocului, copilul dobîndeşte numeroase şi variate
cunoştinţe despre mediul înconjurător prin care i se dezvoltă procesele psihice de reflectare
directă şi nemijlocită a realităţii: percepţiile, reprezentările, memoria, imaginaţia, limbajul,
gândirea.
Considerăm că prin intermediul jocurilor care sunt de diferite tipuri (jocuri verbale,
dinamice, de creaţie, pe roluri, logice, didactice, teatralizate, muzicale etc.) pot fi realizate cu
succes cele mai importante obiective ale educaţiei, obiective ce prevăd, în mare măsura,
formarea bazelor comportamentelor cognitiv, social şi afectiv ale viitorilor cetăţeni.
Întru realizarea acestui scop cadrele didactice trebuie să-şi programeze realizarea
sistematică a unor activitaţi educaţionale orientate spre lărgirea cercului de reprezentări ale
copiilor despre aspectele mediului înconjurător şi viaţa socială. Aceste reprezentări vor contribui
direct la lărgirea stimularea imaginaţiei reproductive şi creatoare a copiilor.
Trecînd problema creativităţii prin prisma curriculum-ului, nu putem să nu menţionăm, în
primul rînd că o activitate creativă înseamnă a nu-i da copilului mură-n gură, ci a-l duce treptat
12
„pas cu pas” spre descoperirea unor adevăruri, sensuri, legi, legităţi, este o operaţie cu scopuri
multiple: pe de o parte dezinhibarea, descătuşarea copiilor, iar pe de altă parte – dezvoltarea
creativităţii, a gîndirii, a spiritului asociativ [43, p.36].
Dezvoltarea şi cultivarea creativităţii se pot înfăptui la toate ariile curriculare, în special cel
din domeniul artistico-plastic. În acest sens nu este vorba de metode speciale, utilizate în acest
scop, ci mai degrabă de folosirea celor cunoscute, dar într-o manieră care să antreneze copii în
activitatea de învăţare, în însuşi procesul „descoperirii” noilor cunoştinţe, precum şi, mai ales, al
aplicării lor creatoare în practică. De altfel, stabilirea domeniilor de aplicare în practică a
cunoştinţelor dobîndite prin efort propriu constituie un foarte bun mijloc de stimulare a
creativităţii. Activizarea predării-învăţării presupune folosirea unor metode, tehnici şi procedee
care să-l implice pe preşcolar în procesul de învăţare, urmărindu-se: dezvoltarea gîndirii sale
critice, stimularea creativităţii, dezvoltarea interesului pentru cunoaştere, în sensul formării lui
ca participant activ la procesul de învăţare. Astfel copilul este ajutat să înţeleagă lumea în care
trăieşte şi să aplice în diferite situaţii de viaţă ceea ce a învăţat.

1.2. Teorii și funcții ale jocului

Problematica jocului a fost de-a lungul timpului în atenția a diverși specialiști: psihologi,
pedagogi, sociologi, antropologi și filosofi, care au recunoscut și argumentat valențele formative
ale activității ludice din perspective foarte variate, unele chiar contradictorii.
Psihologia, pedagogia, fiziologia, filosofia se ocupă, printre altele, și de observarea,
descrierea și explicarea jocului animalelor, a copiilor și adulților, căutând să stabilească natura și
semnificația acestuia și să indice locul lui în planul vieții.
Începând cu secolul al XIX-lea, s-au conturat o serie de teorii explicative cu privire la
natura și funcțiile jocului care, deși nu au acoperit întreaga problematică a implicațiilor activității
ludice în plan formativ, au oferit concluzii valoroase pentru înțelegerea apariției, manifestării și
esenței jocului.
Privind aceste contribuții în ansamblul lor, ele pot fi grupate în două categorii de
interpretari ale jocului, respectiv biologizante și psihosociologice.
În încercarea de a determina funcția biologică a jocului, unii autori îl consideră descărcarea
unui surplus de forță vitală; alții, sunt de părere că orice ființă vie, cînd se joacă, manifestă un
spirit de imitație congenitală. Printre alte opinii mai amintim: este un exercițiu pregătitor pentru
activitatea cerută de viață, un exercițiu al stăpânirii de sine.
Unii autori îi caută esența în tendința omului de a domina, de a-i întrece pe ceilalți; alții îl
consideră mijloc de contracarare a unor porniri dăunătoare sau ca o umplutură necesară într-o
13
activitate orientată spre unilateral, sau ca îndeplinire a unor dorințe care nu pot fi satisfăcute în
realitate [11, p.39].
În literatura de specialitate s-au purtat și se mai poartă numeroase dispute în legătură cu
jocul. O dovadă elocventă în acest sens este apariția numeroaselor teorii care încearcă să explice
jocul și funcțiile sale, înlocuirea comportamentului ludic cu acela de tip general, specific omului,
indiferent de vârstă.
Astfel, privind destul de nediferențiat comportamentul de joc la specia animală și cea
umană, Karl Gross biologizează esența socială a jocului, arătând că jocul este un exercițiu
pregătitor pentru viața adultului, prin exersarea predispozițiilor native în scopul maturizării.
Autorul mai sus menționat nu reușește să identifice prezența sentimentului sau a ficțiunii în
jocul copiilor. Deși limitată, teoria pre-exercițiului pentru viață a lui Gross admite un lucru de
reținut, și anume, evoluția conduitelor de joc și a complexității jocului ființelor aflate la un nivel
mai înalt pe scara filogenetică.
Teoria lui Gross este completată de concepția lui H.Carr care formulează ipoteza conform
căreia jocul nu se referă la perfecționarea instinctelor deja existente. Cele doua conceptii se
conciliaza în ideea argumentarii convingatoare a tendinței ludice ereditare. Ipoteza exercițiului
ce întreține tendințe și instincte poartă denumirea de teoria exercițiului complementar sau a
compensației [8, p.56].
H. Carr a îmbogățit analiza cu privire la joc cu încă un aspect: jocul are un rol special de
purificare, de debarasare a ființei umane de o serie de tendințe instinctuale care persistă o vreme
după naștere și care ar putea fi considerate antisociale, contravenind stilului de viață
contemporan (de exemplu, tendințele războinice, instinctul de pânda). Jocul nu anulează aceste
porniri, ci canalizează personalitatea, degajând-o de o presiunea lor. Este vorba despre teoria
acțiunii cathartice a jocului și, după unele studii, de teoria atavismului.
Adept al teoriei repetițiunii, Stanley Hall împărtășește și ideile teoriei mai sus descrie,
preluând cunoscuta idee a lui Haeckel, conform căreia ontogeneza repetă filogeneză și formulând
concepția conform căreia activitatea ludică este o repetare inerțială a unora din manifestările
primitive ale vieții [apud 22, p.76]. Aceasta înseamnă că, în copilarie, jocurile sunt similare cu
acțiunile întreprinse ulterior pe scara evoluției umanității, ceea ce presupune "dispariția funcțiilor
jocului" la vârsta adultă.
Meritul teoriilor biologizante este acela că ele au impus necesitatea că din analiza jocului
să nu fie omise determinările biofiziologice. Însă natura jocului nu poate fi relevată doar prin
aspecte ale cauzalității biologice.

14
 Contribuții importante pentru lărgirea cadrului explicativ al fenomenului ludic au adus
teoriile psihosociologice care au avut o importanță deosebită și pentru adaptarea activității de joc
la cerințele și finalitățile proceselor educaționale.
În această categorie se înscrie cea mai veche teorie explicativa a jocului, a cărei esență
persistă în mentalitatea comună: teoria recreațiunii, a cărui autor este R. S. Lazarus. Jocul este
opus muncii, lui fiindu-i atribuite exclusiv funcții recreative.
Teoria lui Lazarus explică jocul ca mijloc de satisfacere a necesității de repaus, de recreere.
Explicația este simplistă și îngustează aria de manifestare a comportamentului ludic al copilului
pentru care jocul este activitatea fundamentală. Deși această teorie are valabilitate pentru jocurile
și distracțiile adulților, a fost reconsiderată prin teoria odihnei active care demonstrează că
activitatea ludică este mai reconfortantă decât odihna pasivă și are importante funcții de
recuperare [apud 33, p.96].
Preluată de alți autori, această concepție a fost reconsiderată în sensul analizei jocului ca
un mijloc de odihnă activă, o modalitate de re-creare a energiei organismului.
În aceeași sferă ideatică se înscrie teoria surplusului de energie, înrudită întrucâtva cu
teoria catharctica, formulată de Fr. Schiller, și împărtășită de Herbert Spencer, conform careia
jocul este o simplă modalitate de cheltuire a surplusului de energie neutilizat în alte activități. Ca
și concepția anterioară, teoria prisosului de energie absolutizează anumite valențe ale jocului,
neexplicând în totalitate conduitele ludice ale copiilor care se manifestă și în situațiile de
oboseală sau boală.
Obiectul impulsionării la joc, în schema lui generală, poate fi definit într-un mod expresiv
prin noțiunea ce desemnează toate calitățile estetice ale fenomenului care în sensul cel mai larg
al cuvântului se numește frumusețe." ("Scrisori despre educația artistică a omului"). În timpul
jocului se realizează contrastul dintre "cerința" și "putința", dintre ordinea dată de respectarea
regulilor jocului și libertate.
În joc se manifestă ,,latura sănătoasă a lumii”, motiv pentru care Schiller consideră omul
cu adevărat om numai atunci când ,,se joacă”. Și pentru Herbert Spencer jocul este asimilat
activității estetice, după cum reiese din afirmația: Activitățile denumite jocuri se leagă de
activitățile estetice printr-o trăsătură comună și anume aceea că nici unele, nici altele nu ajută în
vreun mod direct procesele care servesc viața [apud 5, p.42].
O teorie similara este aceea a lui Ch. Buller, teoria plăcerii funcționale, pe care copilul o
simte în timpul jocului și care este un mobil pentru manifestarea acestuia. Însă nici aceasta nu
este aplicabilă în explicarea tuturor situațiilor de joc, știut fiind faptul că unele jocuri sunt
repetate de copii, chiar dacă ele provoacă neplăceri.
15
 Întrucât există în literatura de specialitate diverse maniere de abordare sistemică a
funcțiilor jocului, în general și/sau a jocului didactic, în special, să ne oprim succint la o parte
dintre acestea, după cum urmează în continuare.
Funcțiile jocului:
a) Funcția cognitivă, informativă. Jucându-se, de la cele mai fragede vârste, fără a conștientiza
neapărat acest lucru, copilul învață; acumulează noi date, informații, cunoștinte, își formează
și exersează un set de deprinderi, priceperi și obișnuințe sarcinile jocului orientând procesul
cunoașterii. În cadrul jocului didactic, învățarea ca proces primește atributul dirijării.
Coordonarea procesului instructiv-educativ își pune nemijlocit amprenta asupra jocului, care
este proiectat cu anticipație, organizat în baza anumitor sarcini didactice și evaluat ca atare.
b) Funcția stimulativ-motrică (motorie). Prin joc, este stimulată prioritar componența motorie a
personalității copilului, sau o altă dimensiune a acesteia. De cele mai multe ori, la încheierea
unui joc, participanții sunt hotarîți să o ia de la capăt, sunt multumiți de ceea ce au realizat,
nu resimt oboseală specifică învățării sau muncii, având un tonus pozitiv.
c) Funcția formativ-educativă. Această funcție se referă la faptul că jocul contribuie la:
- perfecționarea funcțiilor cognitive ale subiectului care se joacă;
- implicarea motivației intrinseci a acestuia în joc;
- dezvoltare afectivă (relevantă, mai ales, la jocul de rol);
- dezvoltarea anumitor aptitudini.
Altfel spus, este vorba despre acele sarcini ale jocului care privesc dezvoltarea însușirilor
biopsihice ale copiilor și elevilor, înarmarea cu abilități și tehnici de muncă intelectuală și
aplicative, dezvoltînd calități care-i fac capabili să se integreze ulterior cu ușurință în activități
sociale. Sub amprenta idealului educațional de actualitate, de la cea mai fragedă vârstă se
urmărește ca individul să fie un participant activ la conturarea propriului său destin. În acest mod
vizăm și următoarea funcție a jocului.
d) Funcția socială. Fiind prima formă de activitate umană fundamentală, este firesc ca jocul să
constituie un element și un factor important de socializare. Cele mai relevante cazuri sunt
elevii de clasa I care, nefrecventînd creșa și/sau grădinița, se adaptează mult mai greu și mai
târziu cerințelor impuse de colectivul clasei școlare, indiferent de numarul fraților din familie
sau de experiență pozitivă a părinților, bunicilor în creșterea copilului [21, p.53].
e) Funcția de echilibrare-tonificare (descarcă și reîncarcă potențialitățile personalității). Astăzi
este cert faptul că o pasiune, un interes, unele trăsături de personalitate, de caracter, atât de
elocvente în timpul alegerii și desfășurării anumitor jocuri, pot servi ca funcție de echilibrare-
tonificare sau ca funcție de sprijinj în modificarea atitudinii celui care se joacă față de
16
 anumite micro structuri ale realității sociale (familie, gradinița, școala, obiect de studiu, sau
altele) și, implicit, în crearea condiției pozitive de accesibilitate pentru orice acțiune cu rol
formativ.
f) Funcția terapeutică.
g) Funcția katharctică (de curățire, purificare).Referitor la aceste două funcții amintite mai la
urmă, se poate spune că este îndeobște recunoscut faptul că jocul contribuie nemijlocit și la
asigurarea dimensiunii ludice a terapiilor solicitate de anumite cazuri speciale (copii
hiperkinetici, anxioși, sau altele), fiind totodată un mijloc ideal cu rol katharctic.
Prezentate sintetic, acestea subsumează o serie de funcţii care sunt complementare şi
consistente cu cele ale fenomenului educaţional în ansamblu.
1. Funcţia adaptativă, ce se manifestă prin asimilarea realităţii fizice şi sociale şi prin
acomodarea eu-lui la realitate. În joc, copilul preşcolar transpune impresii dobândite în mediul
extern, fizic şi social, reuşind astfel să interiorizeze realitatea şi să se adapteze la un nivel primar
cerinţelor acesteia. Pe parcursul vârstei copilăriei mijlocii se poate observa o creştere a
capacităţii copilului de a transpune rapid şi coerent în joc elemente ale realităţii: roluri, conduite,
atitudini, obiecte, şi de a prelucra şi reflecta cu o mare profunzime şi în contexte ludice diverse
(jocuri cu subiect şi roluri) aspecte mai ample ale mediului înconjurător. Dacă, la începutul
vârstei preşcolare trăirea realităţii prin joc este totală, în sensul în care copilul nu distinge între
situaţia reală şi cea imaginară, pe măsură ce copilul devine conştient de propria lui persoană şi de
modelul pe care îl imită el, cele două planuri ale realităţii şi al ficţiunii se delimitează, aceasta
neînsemnând că implicarea în jocul ce transpune impresii reale este mai superficială.
Dimpotrivă, jucându-se copilul experimentează roluri ce se suprapun cu propriul eu şi se
exersează pe el însuşi ca agent activ şi nu doar reactiv al mediului, fapt ce îi asigură treptat
adaptarea şi înţelegerea lumii reale şi premisele pentru trecerea firească de la copilărie la
adolescenţă şi maturitate [23, p.36].
2. Funcţia formativă. Jocul este un mobil al dezvoltării cognitive, afectiv – emoţionale,
psihomotorii şi de modelare a personalităţii. Cunoaşterea prin experienţa directă, pe care o
asigură jocul, presupune implicarea capacităţilor perceptive, a abilităţilor de reacţie, a
capacităţilor de relaţionare şi a posibilităţilor de comunicare ce sunt exersate şi îmbogăţite în
plan calitativ şi cantitativ. În faţa problemelor adesea reale pe care le impune jocul, copiii au
ocazia de a exersa capacitatea de a analiza posibilităţile de rezolvare şi de punere în practică a
soluţiilor optime pentru ca jocul să poată continua.
Reluarea sau continuarea unor jocuri, stăpânirea regulilor sau convenţiilor de joc şi luarea
de decizii privind cursul şi finalitatea jocului, resursele necesare şi posibilităţile de simbolizare a
17
lor necesită din partea copilului abilităţi de memorare şi creativitate. Jocul stimulează fantezia,
imaginaţia reproductivă şi creatoare este mijloc de dezvoltare a flexibilităţii şi spontaneităţii.
Jocul presupune relaţionarea copilului cu obiectele şi partenerii de joc, uneori această
relaţionare având un caracter competitiv. Confruntarea cu sine şi cu ceilalţi stimulează şi
modelează procesele afectiv – motivaţionale şi atitudinale în sensul îmbogăţirii gamei de trăiri
afective, a dobândirii capacităţii de stăpânire a emoţiilor şi a nuanţării raportării atitudinale la
realitate [5, p.81].
3. Funcţia informativă. Prin intermediul jocului, copilul achiziţionează informaţii, noţiuni,
concepte necesare înţelegerii şi integrării lumii reale. Investigând realităţi fizice diverse, copilul
manipulează, alege, ordonează, clasifică, măsoară se familiarizează cu proprietăţile diverselor
lucruri şi dobândeşte cunoştinţe despre greutate, duritate, înălţime volum, textură, categorii, serii
şi familii de obiecte. În reflectarea realităţii sociale, el exersează roluri, limbaje şi reguli
specifice, a căror învăţare sistematică, necontextualizată ar fi în mare parte imposibilă la această
vârstă.
4. Funcţia de socializare este concretizată în exersarea prin joc şi asimilare în plan
comportamental a exigenţelor vieţii sociale. Majoritatea tipurilor de joc şi în special cele de
cooperare, de competiţie sau de rol presupun relaţionare, adaptare acţiunilor proprii la acelea ale
unui partener de joc, asumare a responsabilităţii propriului comportament şi respectarea
convenţiilor comportamentelor impuse de situaţie. Pe tot parcursul vârstei preşcolare, adultul are
un rol esenţial în asistarea dezvoltării sociale prin joc, în sensul contracarării tendinţelor
negative: distructive, egoiste, şi încurajarea respectului pentru mediu, sine şi celălalt. Însă copilul
învaţă corecţia socială şi comportamentală nu doar de la adulţi, ci chiar de la colegii de joc, aflaţi
în aceeaşi situaţie.
Jocul îi oferă copilului ocazii numeroase de exploarare a unor concepte precum cel de
libertate, implicat în multe din activităţile ludice. Copiii au ocazia să experimenteze implicaţiile
pe care libertăţile personale le au în sfera responsabilităţilor [36, p.153].
Un aspect important al socializării prin activitatea ludică este tendinţa copilului de a-şi
apăra şi a-şi afirma individualitatea, alături de nevoia sa de a se integra social. Obligat de
contextul ludic să se dubleze şi să interpreteze roluri diverse, preşcolarul mare ajunge să-şi
formeze un sens al identităţii proprii şi să acumuleze elemente ale imaginii de sine, lucru facilitat
tocmai de ocaziile oferite de joc, de analiză a sinelui din perspective variate.
5. Funcţia de relevare a psihicului. Copilul transpune în joc trăiri, sentimente, intenţii
neîmplinite în real, impresii, temeri, gânduri, atitudini, conflicte intrapsihice sau interrelaţionale.
Ele sunt astfel accesibile părinţilor şi educatoarei care observă jocul copilului, felul în care acesta
18
îşi alege jocul – subiectul, resursele materiale, parteneri, felul în care se implică în roluri şi
conţinutul pe care îl dă acestora, şi au astfel ocazia să constate atât manifestările incipiente ale
intereselor, aptitudinilor acestuia, cât şi nivelul dezvoltării psihofizice şi eventualele tulburări sau
disfuncţii survenite în dezvoltarea personalităţii sale. Jocul este un generator excelent de
autocunoaştere a capacităţilor proprii şi de construire a încrederii în sine şi forţele proprii.

1.3. Elemente psihologice ale jocului

Jocurile copiilor reflectă trăsăturile jocului public, manifestare existentă în toate culturile
lumii, conţinutul şi regulile fiind diferite de la un popor la altul, de la o vârstă la alta.
Indiferent de dimensiunea lor temporală şi spaţială, jocurile copiilor îmbină textul cu
mişcarea, melodia cu mimica, cu gesturile, copilul luând contact cu mediul înconjurător, cu
valorile spirituale ale strămoşilor, cu reguli şi conduite sociale.
Jocul este o acţiune sau activitate efectuată de bunăvoie, în cadrul anumitor limite stabilite,
de timp şi spaţiu şi după reguli acceptate de bunăvoie, dar absolut obligatorii, având scopul în
sine însăşi şi fiind însoţită de un anumit sentiment de încordare, de bucurie şi de ideea că este
altfel decât în viaţa obişnuită.
Aşa după cum rezultă şi din definiţie, jocurile copilului( atât cele tradiţionale, cât şi cele
moderne, inclusiv cele computerizate) au anumite caracteristici:
 Prin joc se va căuta să se rezolve contradicţiile dintre: angajare-participare facultativă,
supunere la regulă-libertate, utilitate-gratuitate, canon-euforie, sens-lipsă de noimă,
seriozitate-amuzament;
 Prin joc se manifestă o serie de tendinţe, impulsuri, afecte, ce vin din adâncul fiinţei, uneori
chiar din inconştientul individului, ceea ce-i conferă o autoproiecţie psihologică şi o
descărcare tensional-afectivă:
 Jocul are şi o latură comunicativă, ce se concretizează prin replici, gesturi, mimică, tonul şi
modulaţiile vocii, privirea, plastica gesturilor, repetarea unor cuvinte, silabe etc.
 În actul de comunicare în orice joc este prezent un cod ludic( simboluri, mituri, credinţe); în
acest sens J. Chateau remarca: „ Primind să facă parte dintr-un grup de joc, copilul a acceptat
un anumit cod ludic, ca printr-un contract social” [apud 3, p.51].
Vocabularul ludic cuprinde o gamă variată de categorii şi tipuri de semne din care fac parte:
− denumirile jocurilor;
− numele personajelor din scenariul ludic;
− numărul, vârsta şi sexul jucătorilor;

19
 − configuraţia spaţiului de joc;
− formaţia ( dispunerea) jucătorilor;
− timpul/ anotimpul jocului;
− ritmul jocului;
− textul jocului;
− acţiunile, mişcările, gesturile ludice;
− jucăriile (obiectele ludice);
− destinatarul real sau imaginar al acţiunilor ludice [16, p.37].
Fiecare din aceste categorii ale vocabularului ludic este însoţită de anumite elemente
ludice, pe care Ivan Evsev le va numi ludeme - gesturi, mişcări precum săritura, lovirea cu
piciorul în pământ, tumbe, bătaia din palme, ciupitul, învârtirea pe loc, palmele la ochi,
alergarea, producerea de zgomote, strigăte, imitarea plânsului, râsul etc. - însoţite de obicei şi de
anumite obiecte cu valoare de simbol (de ex. Un băţ poate fi considerat suliţă, sabie, seringă,
lingură, cal etc);
− Din punct de vedere funcţional, jocul apare ca o configuraţie dinamică desfăşurată în timp şi
spaţiu, după anumite reguli, caracteristică pe care unii psihologi o numesc gramatica jocului.
Regulile definesc succesiunea ludemelor (elementele de joc. obiectele utilizate) numărul
repetărilor, momentele de trecere de la o anumită fază a jocului la alta, ierarhia fiecărui
ludem în parte, substituirile lor reciproce în cadrul scenariului ludic etc;
− Jocul este o formă de manifestare a copilului, care îi satisface în cel mai înalt grad nevoia de
activitate şi se corelează cu celelalte activităţi ale acestuia: învăţare, creaţie etc;
− Prin joc copilul rezolvă pe plan imaginar contradicţia dintre aspiraţii, dorinţe, tendinţe de
imitare a adultului şi posibilităţile sale fizice, psihice, social limitate. În joc copilul îşi
satisface trebuinţele, dorinţele de a acţiona de a stăpâni obiectele prin specificitatea lumii
imaginare pe care şi-o creează;
− Jocul contribuie la formarea, dezvoltarea, restructurarea potenţialului bio - psiho - social al
copilului; îl angajează intelectual, moral, estetic; Jocul stimulează imaginaţia şi creativitatea
copilului, dezvoltarea limbajului şi a componentelor psihomotorii, a motivaţiei;
− Jocul influenţează toate laturile personalităţii copilului (temperament, aptitudini, caracter,
atitudini), contribuie la formarea deprinderilor comportamentale, a relaţiilor interpersonale
[18, p.91].

20
 Dacă educatoarea nu ţine seama şi nu include în jocurile copiilor aceste coordonate,
activităţile respective îşi pierd calitatea de joc, rămânând în majoritatea cazurilor numai titlul de
joc didactic.
Aplicaţie: elemente psihologice în jocul „Şoarecele şi pisica”
a. Denumirea jocului: „ Şoarecele şi pisica”
b. Conţinutul jocului: Grupul de copii formează un cerc, prinzându-se de mâini.
Doi copii sunt protagoniştii principali ai jocului: unul pisica, celălalt şoricelul. Copilul – şoricel
se ascunde în spatele unuia dintre copiii care formează cercul Copilul – pisică stă în centrul
cercului şi face focul cu vreascuri după care pleacă la vânătoare, aşezându-se în afara cercului, în
spatele altui copil. Şoricelul vine din ascunzătoare şi strică focul. Copiii din cerc sunt martori.
Vine pisica supărată şi întreabă copiii astfel:
Pisica: - Cine mi-a stricat focul?
Copiii: - Nu ştim!
Pisica: - Cine mi-a stricat focul?
Copiii: - Nu ştim!
Pisica: - Cine mi-a stricat focul?
Copiii: - Şoricelul!
Pisica: - Unde-i?
Copiii: - În cămară.
Pisica: - Ce face?
Copiii: - Se spală.
Pisica: - Cu ce se şterge?
Copiii: - Cu coada pisicii!
Răspunsul copiilor este culmea supărării, iar pisica aleargă pentru a prinde şoricelul.
c. Reguli de joc: Pisica poate alerga în ambele sensuri, doar în afara cercului
compus din copii. Copilul - şoricel poate pătrunde şi în interiorul cercului. In timpul alergării
copiii care compun cercul strigă: „ Ce pisicuţă leneşă, nu prinde un şoricel!”
d. Elemente psihologice:
 Creativitate:
− unde să se ascundă şoricelul, cum să strice focul;
− pisica: cum face focul (poate fi o imitare din activitatea casnică a părinţilor);
− jocul de rol (dramatizare): dialogurile, felul în care îşi manifestă supărarea pentru
că i s-a stricat focul;

21
  Motivaţie:
− de a spune adevărul;
 Voinţa:
− de a fi unul dintre personaje;
− de a susţine adevărul;
 Limbajul:
− este dezvoltat limbajul verbal cu caracteristicile sale (tonalitate, ritm , intonaţie) şi
nonverbal (gestica, mimica);
− povestirea, repetarea de versuri, dialogul;
 Afectivitate:
− dorinţa de succes în prinderea şoricelului;
− sentimente de compasiune pentru şoricel, salvarea lui din ghearele pisicii;
 Comportament:
− relaţionarea cu copiii din grup;
− atitudinea faţă de personaje:
Psihologii, indiferent de şcoala sau orientarea căruia aparţin, sunt aproape unanimi în a
admite că jocul aduce contribuţii importante la dezvoltarea copilului. Jocurile sunt sufletul
relaţiilor umane şi factori de educare eficienţi [19, p.96].
Groos numeşte pe bună dreptate jocul copiilor un act de dezvoltare personală neintenţionat.
Joaca este o pregătire instinctivă şi inconştientă a viitoarelor acţiuni serioase. În joc se reflectă
legăturile copilului nu numai cu lumea lui interioară, ci şi cu persoanele şi cu evenimentele din
lumea exterioară.
 Jocul este un vehicul al stimulării cognitive: prin intermediul activităţilor ludice copiii fac
descoperiri senzorio-motorii privind mărimile şi formele, noţiunile de jos/sus, tare/moale. Ei
mânuiesc, manipulează, identifică, ordonează, structurează şi măsoară. Esenţială pentru
copil, în joc, este natura primară a experienţei, nu doar pentru că îi furnizează impresii
imediate, ci şi pentru că-i oferă feedback-ul şi îi determină progresul în învăţarea
independentă.
 Jocul îi pregăteşte pe copii pentru viaţă, dar de o manieră specifică. Jucându-se, copiii se
exersează şi se experimentează pe ei înşişi ca agenţi activi ai mediului şi nu doar ca elemente
reactive, în familie şi la grădiniţă copiii sunt frecvent chemaţi să acţioneze în conformitate cu
anumite seturi de modele. Dar în lumea jocului ei pot fi cei care iau deciziile.

22
 Jocul oferă copiilor oportunităţi de a exersa roluri ale adulţilor, proces cunoscut sub numele
de socializare anticipatorie. Copiii se pot juca „de-a şcoala”, „de-a spitalul”, ,,de-a
magazinul”, interpretând roluri de profesori, infirmiere, doctori, vânzătoare etc. Jocurile sunt
mijloace efective prin care copiii învaţă să-şi adapteze acţiunile la cele ale unui partener.
 Jocul este un exerciţiu crucial pentru formarea şi dezvoltarea responsabilităţii etice - copilul
practică nu doar comunicarea şi solidaritatea socială, ci configurează ,totodată, propriile sale
judecăţi de valoare cu privire la ceea ce este bine şi ce este rău într-un context social. El
învaţă corecţia socială şi intervenţia, nu doar de la adulţii care „ supraveghează”, ci şi de la
colegii de joc din aceeaşi grupă de vârstă, aflaţi în aceeaşi situaţie. În activitatea ludică este
exersată, de asemenea, judecata estetică a copilului. El învaţă să aprecieze lucrurile ca
frumoase sau urâte, să opteze pentru anumite forme, culori, materiale.
 Jocul stimulează fantezia, „conştiinţa imaginativă”, şi un anume gen de percepţie a ideilor. E
vorba despre creativitatea jocului: ea priveşte aspecte foarte concrete şi foarte practice.
Copilul este stimulat, are idei şi, nu în ultimul rând, este capabil să facă legături intuitive
între lucrurile care pot fi traduse în acţiuni, care produc schimbări ale lucrurilor [22, p.75].
Prin intermediul jocului un copil poate realiza care idei sunt ale sale şi, în acest proces,
poate lua cunoştinţă de propriul său potenţial inovativ şi îl poate experimenta. Prin intermediul
jocului, alături de nevoia de a se integra, copilul experimentează şi nevoia de a-şi apăra şi de a-şi
afirma individualitatea.
Toţi copiii au un mare potenţial de fantezie şi joc, dar pentru a-şi valorifica această zestre
copilul trebuie să dispună de: timp pentru activitatea ludică, spaţiu de joc, oportunitatea de a
recepta temele de joc, care reprezintă o importantă sursă de informaţie pentru educatori şi părinţi
cu privire la starea psihică a copilului, relevând eventualele conflicte intrapsihice sau
interrelaţionale; echipament pentru joc; aprobarea de a se juca şi confirmarea de către adult, a
faptului că jocul nu este o experienţă lipsită de valoare sau o pierdere de vreme, ci o activitate
importantă, demnă de interes şi valorizată corespunzător [37, p.69].
Părinţii sau educatorii care nu stimulează şi nu susţin de o manieră pozitivă demersurile
ludice ale copilului îi pot crea acestuia un sentiment de vinovăţie şi de intruziune în lumea plină
de miraje a oamenilor mari.
Copiii au nevoie de acordul deplin de a se juca liber, de a experimenta intens noile lor
achiziţii. Scopul ultim al jocului practicat la vârsta preşcolarităţii este acela de a crea copilului un
sentiment de împlinire, de realizare, de dobândire a unor competenţe în organizarea şi
direcţionarea activităţii.

23
 1.4. Concluzii la capitolul 1
Din punct de vedere educativ trebuie să fie asigurată o justă proporționare a jocului cu
munca, elementul distractiv cu efortul fizic și intelectual.
În grădiniță se pot organiza și jocuri didactice interdisciplinare în care se îmbină sarcini
didactice în diferite domenii de cunoaștere, ele au aceași structură și respectă aceeleași condiții
de realizare ca și jocul didactic dintr-un singur domeniu de activitate.
Jocul didactic are o valoare deosebit de importantă în dezvoltarea capacității și formarea
personalității acestora în activitățile instructiv-educative.
Din cele relatate mai sus am ajuns la concluzia că jocul este domeniul principal în care se
manifestă și se exersează imaginaţia, climatul psihologic cel mai favorabil al copilului preșcolar
pentru a se forma armonios. Prin joc copilul ne dăruiește tot ce are el mai bun, atît ca forţe fizice,
cât și ca valori morale. El contribuie la formarea personalităţii copilului și creează o ambianţă de
cooperare.
Jocul este un mijloc foarte important de dezvoltare psihică multilaterală a copilului,
devenind pe parcurs o formă de activitate tot mai complexă. Datorită schimbărilor care se produc
în psihicul copilului, jocul prezintă o serie de particularităţi caracteristice.
Jocul este cea mai sigură cale de acces la sufletul copilului, ocupând o poziţie privilegiată
la această vârstă. Pornind de la premisa ca jocul mobilizează personalitatea copilului, este un
excelent mijloc de a fructifica, stimula și consolida imaginaţia debordantă a preșcolarului.

24
 2. ASPECTE PRAXIOLOGICE PRIVIND ÎNVĂŢAREA PRIN JOC LA PREŞCOLARI

2.1. Specificul învăţării la preşcolari

Procesul complex de formare şi devenire a personalităţii umane este indisolubil legat de
activitatea de învăţare şi de educaţie, în general.
Învăţarea este un fenomen complex, dinamic-evolutiv, cu un conţinut bogat şi cu o largă
sferă de cuprindere, a cărei problematică este abordată de mai multe discipline: pe de o parte,
biologia şi biochimia, care sunt preocupate de determinarea mecanismelor neurofiziologice ale
învăţării, iar pe de altă parte, psihologia, pedagogia, sociologia, logica, epistemologia, care sunt
preocupate de dimensiunea individuală şi socială a învăţării, de condiţiile în care se produce
învăţarea, de optimizarea învăţării şcolare [13, p.95].
Conceptul de învăţare poate fi abordat, în accepţiunea cea mai cuprinzătoare, ca dobândire
de către fiinţele vii a experienţei individuale în scopul adaptării optime la condiţiile mediului. La
acest nivel, învăţarea apare ca fenomen general, comun omului şi animalelor, având un caracter
activ, explorativ, spontan şi neorganizat.
Învăţarea umană reprezintă acumularea de către individ a experienţei sociale în mod
raţional, activ şi selectiv, în vederea orientării şi integrării în viaţa şi activitatea socială. Astfel,
învăţarea apare ca o activitate îndreptată spre scopuri de cunoaştere a unor informaţii, reguli,
legi, principii şi ca având, din această perspectivă, o funcţionalitate informativă şi un rol
formativ.

25
 Ampla şi complexa activitate de învăţare se circumscrie procesului specific de formare şi
dezvoltare a personalităţii, pe baza interacţiunilor multiple şi diverse ale subiectului uman cu
mediul, îndeosebi cu cel socio-cultural, ceea ce implică interacţiune şi complementaritate între
psihologic şi pedagogic.
Astăzi, în condiţiile exploziei informaţionale, a multiplicării canalelor de comunicare şi
informare, organizarea învăţării se circumscrie nu atât acumulării de cunoştinţe, cât, mai ales,
procedeelor şi modalităţilor de orientare şi dobândire independentă a acestora. Învăţarea nu
trebuie să conducă spre simple asimilări de informaţii, ci la formarea unor capacităţi de orientare,
gândire divergentă şi creativitate, la flexibilizarea structurilor cognitive şi atitudinale, pentru a
permite o adaptare optimă la schimbările rapide ce marchează lumea modernă.
Învăţarea are următoarele caracteristici[27, p.55]:
 este organizată şi desfăşurată sub îndrumarea educatorilor, în cadru instituţionalizat, pe
fondul unor relaţii de comunicare socio-afective, de cunoaştere şi de influenţă;
 este un demers conştient, presupunând stabilirea anticipată a scopului, mobilizarea
voluntară a efortului;
 are caracter gradual, sub raportul eşalonării dificultăţilor sarcinilor didactice;
 are un pronunţat caracter secvenţial;
 are caracter informativ-formativ;
 este un proces dirijat din exterior ce tinde să devină un proces autodirijat[27, p.56].
Mecanismele învăţării vizează atât organizarea şi funcţionarea sistemului central, cât şi
structurile şi funcţiile neuropsihice implicate în modurile de operare mintală şi
psihocomportamentală. Implică cele trei componente ale arcului reflex de relaţie
neuropsihocomportamentală ă organismului cu mediul:
− componenta aferentă senzorială - de receptare şi transmitere a informaţiei către sistemul
nervos central;
− componenta centrală (sistemul nervos central) - cu rol de prelucrare, stocare şi
valorificare a informaţiei şi organizarea structurilor de operare şi formelor
psihocomportamentale de comandă şi control al acţiunii;
− componenta aferentă psihomotrică a reacţiilor de răspuns, conduitelor şi activităţilor
exteriorizate.
Prin învăţare se realizează un circuit complex al informaţiei de la receptare până la
efectuare şi invers, prin conexiune inversă, datorită mecanismelor autoreglatoare, astfel încât

26
activitatea şi conduita umană se modifică în procesul adaptării şi echilibrării în relaţia cu mediul.
Rezultatul este constituit din structurile verbal-logice, operaţional-simbolice, motivaţionale.
Etapele procesului de învăţare sunt [33, p.91]:
 formarea motivaţiei – implică activarea cerebrală, mobilizarea energiei psihice;
 receptarea materialului şi înregistrarea (memorarea) datelor;
 înţelegerea şi elaborarea generalizărilor;
 fixarea cunoştinţelor în memorie, păstrarea în timp;
 actualizarea şi aplicarea cunoştinţelor.
Între etapele prezentate există unitate şi se instituie un raport funcţional strâns. Modul în
care se desfăşoară şi ordinea lor dobândesc aspecte specifice în funcţie de conţinutul şi
obiectivele învăţării, tipul de învăţare.
Complexitatea procesului de învăţare acoperă un spectru larg de fenomene şi angajează
personalitatea umană în totalitatea ei, de aceea se pot disocia o multitudine de forme, tipuri şi
niveluri distincte.
Pot identificate, astfel, trei tipuri de învăţare:
 învăţarea senzoriomotorie (se formează deprinderile de mers, scris, muzicale,
tehnice, sportive);
 învăţarea cognitiv-intelectuală (se însuşesc noţiunile, ideile, principiile, teoriile)
 învăţarea socio-afectivă.
În funcţie de unele noi criterii, se pot realiza noi tipologii ale învăţării [44, p.118].
după conţinut: − algoritmică,
− perceptivă, − euristică,
− verbală, − programată,
− conceptuală, − creatoare;
− motorie; după gradul de variaţie a subiectului în
după modul de operare cu stimulii: actul învăţării:
− prin discriminare, − spontană;
− asociere, − latentă;
− repetare, − în stare de somn;
− prin transfer, − în stare de veghe;
− generalizare; după natura relaţiei subiect-sarcină de
după modul de organizare a învăţare:
informaţiei:
27
 − extensivă sau de adaptare a după mecanismele şi operaţiile
subiectului la sarcină, neuropsihice implicate:
− intensivă sau de adaptare a − prin condiţionare;
sarcinii la capacităţile subiectului; − prin imitaţie;
după natura experienţei: − prin încercare-eroare;
− din experienţa proprie; − prin anticipare şi decizie
− din experienţa altora. inventivă;
− prin creaţie.
Capacitatea de învăţare în perioada preşcolară devine activă şi este dublată de interese de
cunoaştere.
Jocul este în perioada preşcolară o activitate de bază, subordonată învăţării, încărcată de
caracteristici active de manipulare a experienţei de viaţă, a observaţiilor, a emoţiilor, a acţiunilor
şi a conduitelor ce se vehiculează în ambianţa sa, punând în evidenţă experienţa socială
achiziţionată şi capacitatea de a crea verbal şi comportamental roluri (prin mijloace dominant
imitative). De asemenea, învăţarea presupune elemente de joc, în scopul stimulării dorinţei de
cunoaştere a copilului. Curiozitatea, ca mobil al învăţării, devine din ce în ce mai amplă şi
abordează mai pregnant relaţiile dintre fenomene (de dependenţă, de cauzalitate, de
condiţionare). De altfel, în grădiniţă, copilul traversează programe educative diverse care au ca
obiectiv declanşarea şi susţinerea procesului complex de învăţare [9, p.71].
În cadrul instituţionalizat al grădiniţei pot fi identificate atât învăţarea didactică organizată,
sistematică, dirijată, cât şi învăţarea socială, determinată de lărgirea şi diversificarea relaţiilor pe
care preşcolarul le stabileşte, dar şi de varietatea situaţiilor contextuale de viaţă.
Spre sfârşitul acestei etape, preşcolarul îşi poate regla voluntar şi verbal acţiunile, îşi
dezvoltă anumite procedee de muncă intelectuală, precum şi capacitatea de autoevaluare,
necesare diversificării şi amplificării procesului de învăţare realizat în stadiul următor.
Procesul de învăţare nu poate fi conceput, în contextul actual, fără cooperare: pot colabora
3-4 copii într-un grup, 16-20 copii dintr-o grupă, dar pot conlucra şi copii din grupe diferite, în
proiecte comune. Deci, a coopera înseamnă a lucra împreună pentru un scop comun,
presupunând un schimb activ de idei, înseamnă a dezvolta componenta socială a personalităţii
copiilor [8, p.39].
Determinarea copiilor preşcolari să lucreze în echipă reprezintă o tehnică binecunoscută
pentru promovarea învăţării active şi a unei mai bune pregătiri pentru integrarea şcolară, ştiut
fiind faptul că abilitatea de-a lucra împreună a devenit apanajul noii reforme educaţionale.

28
 Din acest motiv, toate activităţile de învăţare nu trebuie să fie explicaţii plicticoase, ci
jocuri cu rol, jocuri didactice, jocuri – probleme „decupate” din viaţa de zi cu zi. În orice
moment al activităţii, copilul este antrenat într-o activitate cu o sarcină clară şi întotdeauna
participarea lui are drept scop să găsească o soluţie, să câştige, să-şi adjudece un merit pentru
efortul său.
Copiii trebuie învăţaţi de mici să coopereze în cadrul unui grup, a unei echipe, dar să se
înfrunte şi individual din perspectiva „câştig eu – câştigi şi tu”. Nu mai este suficient să li se
prezinte copiilor date intuitive sau verbale, pentru ca ei să le înregistreze şi să le interiorizeze, în
scopul de a le reda fidel; este nevoie de interacţiuni cognitive, sociale, prin intermediul cărora
copiii să înţeleagă scopul, rezultatele şi utilitatea procesului pe care-l parcurg: acela de dobândire
nu numai de noi informaţii, dar şi de formare de atitudini şi comportamente, aceasta este, de fapt
învăţarea.

2.2. Jocul – principala modalitate de învăţare la preşcolari

După cum se ştie vârsta preşcolară este vârsta jocului. În viaţa copilului preşcolar, jocul
ocupă un loc deosebit de important. Jocul este o formă de manifestare a copilului care îi satisface
în cel mai înalt grad nevoia de activitate. În joc, copilul sesizează funcţiile sociale ale obiectelor,
precum şi diversitatea de activităţi pe care le desfăşoară adulţii. La preşcolari întâlnim acea
contradicţie specifică între dorinţa vie a copilului de a acţiona cu obiectele şi de ale stăpâni şi
operaţii necesare folosirii acestora, aşa cum le foloseşte adultul (şofer, doctor, etc.).
Calea de rezolvare a acestei contradicţii o constituie jocul. Sub formă de joc, copilul îşi
apropie realitatea înconjurătoare, lumea obiectelor, expresie materializată a muncii social-umane.
În acţiunile de joc nu i se poate cere copilului să fie stăpân pe operaţiile reale, totuşi în joc
conţinutul şi semnificaţia activităţii se păstrează în mod adecvat. Sub influenţa jocului se
dezvoltă şi se restructurează întreaga lui activitate psihică [14, p.85].
În procesul jocului, copilul dobândeşte numeroase şi variate cunoştinţe despre mediul
înconjurător. Prin aceasta i se dezvoltă procesele psihice de reflectare directă şi mijlocită a
realităţii, percepţiile, reprezentările, memoria, gândirea, limbajul, etc. Percepţiile de mărime,
formă, culoare, greutate, distanţă îşi precizează şi diferenţiază reprezentările. Prin actualizarea
reprezentărilor şi recombinarea lor în jocurile cu subiecte contribuie la dezvoltarea imaginaţiei
reproductive şi creatoare [41, p.129].
Procesele memoriei (întipărirea, recunoaşterea şi reproducerea) ca şi operaţiile gândirii
(comparaţia, generalizarea, clasificarea) se realizează mai bine în joc.
29
 Jocul este forma de activitate practică, prin care analiza şi sinteza directă şi mijlocită a
realităţii se realizează mai uşor. Copilul percepe, memorează, gândeşte în timp ce acţionează în
joc. Aceasta este faza în care procesele de cunoaştere se dezvoltă pe baza acţiunilor externe
desfăşurate sub forma specifică a jocului. Diferenţierea între actul cunoaşterii – ca proces
intelectual – şi acţiunea obiectuală se realizează treptat, prin faze tranzistorii pentru ca în cele din
urmă să evolueze până la operaţiile mintale interiorizate.
Tot în joc se dezvoltă limbajul preşcolarului. La început limbajul extern: copilul gândeşte
cu voce tare, îşi precizează semnificaţia cuvintelor, îşi dezvoltă limbajul contextual.
Jocul este un mijloc important de manifestare, dar şi de formare a emoţiilor şi
sentimentelor social-morale.
În acelaşi timp, jocul contribuie la dezvoltarea conduitei voluntare şi a trăsăturilor
incipiente de caracter.
La vârsta preşcolară jocul devine tipul conductor de activitate. De la mişcarea cu obiectul,
la substituirea pe plan imaginar a funcţiilor specifice ale obiectelor. Aceasta este etapa de
constituire a jocului propriu-zis. Acum se produce transfigurarea unei situaţii reale în una
imaginară. Degetul dus la gura păpuşii îndeplineşte funcţia lingurii, un beţişor aşezat sub braţul
păpuşii devine termometrul.
La trei ani începe să se contureze subiectul jocului.
La vârsta preşcolară, jocul cu subiect atinge dezvoltarea sa deplină. Aceasta constă în
trecerea de la reflectarea aspectului exterior al acţiunilor umane spre reflectarea aspectului
exterior al acţiunilor umane spre reflectarea conţinutului lor intern, acela al semnificaţiei lor
sociale.
Între 3 şi 5 ani, jocul nu reflectă în mod evident relaţiile sociale dintre oameni. La 5-6 ani
subiectul jocului rămâne acelaşi, însă conţinutul lui se îmbogăţeşte în mod simţitor.
Acţiunile externe cu obiectele îşi pierd atracţia pentru copil. Ele trec pe planul al doilea, iar
pe prim plan trec mai mult rolurile care încep să reflecte semnificaţia socială a activităţii
adulţilor. Ei au tendinţa de a apropia jocul cât mai mult de realitate, de a proceda la fel ca şi
adulţii [28, p.75].
Acţiunile copilului implicate în rol încep să fie subordonate tot mai mult regulilor jocului,
iar nerespectarea acestora generează conflicte între ei - se schimbă însuşi caracterul relaţiilor
reciproce dintre copii.
Se accentuează caracterul colectiv al jocului, se realizează o mai mare concordanţă între
acţiunile copiilor creşte eficienţa controlului reciproc dintre participanţii la joc.
Linia generală de dezvoltare a jocurilor la vârsta preşcolară este următoarea: de la jocuri
30
simple în care accentul cade pe reproducerea aspectului extern al acţiunilor, se face trecerea spre
jocuri cu subiecte (roluri, în care sunt reflectate relaţiile sociale dintre oameni şi semnificaţia
social – umană a activităţii adultului).
În cadrul problemelor din pedagogia preşcolară, jocul ocupă un loc cu totul deosebit şi a
constituit obiectul unor controversate puncte de vedere, care au încercat să descifreze natura şi
funcţiile acestuia [19, p.14].
La întrebarea: „Ce loc ocupă jocul în viaţa omului în general; natura şi factorii acestuia?
Putem răspundem astfel:
 Jocul are un caracter universal fiind o prezenţă vie, evidentă, în lupta contrariilor, cu rol
de propulsare în procesul obiectiv al dezvoltării;
 Jocul este realitatea permanentă cu mare mobilitate pe scara vârstelor. Evoluţia sa în
raport cu dezvoltarea preşcolarităţii, cu celelalte activităţii umane, cu unele mecanisme ale vieţii
sociale, îi determină în diverse momente un alt loc şi rol, dar cert este faptul că nu lipseşte
omului, indiferent de vârstă;
 „Jocul are un caracter polivalent” – afirmă S. Iliov – „fiind pentru copil şi muncă, şi artă,
şi realitate şi fantezie”. În consens cu această caracteristică, Ed. Claparede precizează că „jocul
este însăţi viaţa”;
 Jocul înseamnă, la modul general vorbind, o varietate de semnificaţii de la sensul pozitiv
până la cel negativ. Exemplu: jocul de şah, jocul didactic („de-a şcoala”, se„de-a medicii) [2,
p.18].
Deci, jocul poate fi o activitate cu caracter constructiv, distractivă, plăcută sau, dimpotrivă
joc de hazard, joc de cărţi etc. sau joc de scenă conceput dintr-un unghi de vedere, ca ansamblu
de atitudini.
În raportul joc – dezvoltare, putem sublinia că în preşcolaritate, în special, jocul este o forţă
cu caracter propulsor în procesul dezvoltării copilului.
O dată cu intrarea copilului în grădiniţă, jocul capătă o pondere şi un rol deosebit cu
valoare formativă, astfel intrând în contact cu adulţii, copiii se emancipează afectiv şi aceasta se
observă mai pregnant în joc.
Prin intermediul jocului copilul dobândeşte deprinderea modului de autoservire în
satisfacerea propriilor trebuinţe, ca apoi, însuşi jocul să devină mai complex, să se structureze
tocmai datorită activităţii cu diverse instrumente (în cadrul lucrului pe ateliere).
În grădiniţă, în mod treptat, jocul de acţiune, de simplă mânuire a obiectelor – la început
simple apoi mai complexe – se transformă în joc cu temă, cu subiect şi roluri, cu relaţii bine

31
stabilite între partenerii de joc.
Contactul dintre adult – copil oferă în mod curent, copilului modele de conduită, stimulând
dorinţa copierii acestora (J. Chateau apreciază acest aspect drept „tendinţa de adultism”).
Jocul evoluează odată cu constituirea primelor reprezentări ce permit copilului să opereze
pe plan mintal cu experienţa pe care o dobândeşte în fiecare zi. J. Piaget acordă un rol deosebit
factorului „imitaţie” în evoluţia proceselor de cunoaştere şi mai ales trecerea de la planul concret
la cel abstract al acţiunii [16, p.128].
Având în vedere că esenţa jocului este concentrată în procesul de reflectare şi transformare
pe plan imaginar a relaţiei concrete, proces prin care devine posibilă şi plăcută posibilitatea
pătrunderii copilului într-o realitate complexă pe care o cunoaşte activ, considerăm că factorii cu
rol principal în evoluţia jocului izvorăsc din contactul cu realitatea imediat apropiată lui,
îmbrăcând forma unor contradicţii, Contradicţia dintre nivelul deprinderilor şi dorinţa copilului
de a le stăpâni, de a le utiliza conform destinaţiei lor, contradicţia dintre imitaţie – creativitate (în
discuţie fiind problema „Eu-lui” la realitate sau asimilarea realităţii la Eu), contradicţia dintre
elementul de învăţare, de asimilare dintre joc şi jocul propriu-zis, contradicţia dintre caracterul
concret al jocului didactic cu obiectele şi caracterul abstract, determinat de acţiunea mintală a a
însuşirii regulilor de joc [29, p.10].
Importanţa locului pe care îl ocupă jocul în viaţa copilului este conferită de faptul că jocul
satisface dorinţa firească de manifestare, de acţiune şi de afirmare a independenţei copilului.
Prin joc, copilul învaţă să descifreze lumea reală, motiv pentru care H. Wallon apreciază
jocul „ca pe o activitate de preînvăţare”. Conţinutul principal al tuturor jocurilor este viaţa şi
activitatea socială a adultului, copilul fiind, în primul rând, o fiinţă eminamente socială.
Prin intermediul jocului se realizează nu numai cunoaşterea realităţii sociale, ci şi imitarea
unor anumite tipuri de relaţii sociale dintre adulţi.
Numai prin jocuri copiii deprind modele de conduită şi ajung să reflecte până la nivel de
înţelegere comportamentale.
Din pricina acestor multiple sarcini ce revin jocului, îndrumarea şi controlul acestuia de
către adult este absolut necesară, poziţii care se opun total teoriilor educaţiei libere a
neintervenţiei adultului în jocul copilului.
Posibilitatea de a imita prin joc, de a se manifesta creator, de a înţelege raporturile
interindividuale dau posibilitatea copilului să respecte nişte reguli bine stabilite, încadrându-l în
regimul unui comportament unanim acceptat.
Prin joc dezvoltarea intelectuală este puternic influenţată în sensul dobândirii de noi
cunoştinţe, pe de o parte şi a diversificării acţiunilor mintale, pe de altă parte. Jocul favorizează
32
dezvoltarea atitudinilor imaginative, a capacităţilor de creare a unor sisteme de imagini
generalizate despre obiecte şi fenomene, posibilitatea de a opera mintal cu reprezentări după
modelul acţiunilor concrete cu obiectele în timpul jocului. Tot prin joc copilul pătrunde în
universul raporturilor de convieţuire a oamenilor, cunoscând profilul moral al unui anumit mod
de viaţă. Aici copilul capătă simţul răspunderii pentru respectarea unor reguli obligatorii, i se
formează însuşiri morale ca: solidaritatea, curajul, hotărârea, spiritul de colectivitate etc. Jocul
este prilejul realizării educaţiei estetice a preşcolarului, care se iniţiază în tainele frumosului şi
învaţă să-l creeze [12, p.118].
Alături de învăţare, jocul reprezintă una din modalităţile esenţiale prin care omul se
raportează la realitatea înconjurătoare. Prin joc copilul învaţă şi se dezvoltă totodată. Jocul
înseamnă o explorare a universului, a realităţii; tot prin joc, el reproduce, reconstruieşte secvenţe
din viaţă sau creează o nouă lume, o altă realitate.
Pentru copil totul este joc: în primele luni de viaţă acesta se joacă cu corpul său; mai apoi
copilului îi face plăcere să reproducă elemente din ambianţa lui apropiată; într-o următoare
etapă, copilul începe să imite adultul (mama, medicul, educatoarea) şi de aici se naşte jocul de
rol. Urmează jocul cu reguli, în care copilul învaţă elemente fundamentale de socializare,
convenţionalitate, acordul, cooperarea şi competiţia.
Este foarte important că prin activitatea de joc copiii îşi formează identitatea personală ( se
joacă la început cu propriul corp, înţeleg că nu sunt una şi aceeaşi cu mediul, ci sunt separaţi);
învaţă acte, acţiuni, operaţii, conduite care îl ajută să rezolve probleme din mediul său; învaţă să
fie mai flexibili în gândire, să creeze soluţii diferite; îşi dezvoltă atenţia, motivaţia, abilităţi
sociale; învaţă să comunice (vorbire, ascultare, înţelegere).
Copilul schimbă prin joc realitatea lui imediată, învaţă ,,să fie cu ceilalţi”, învaţă lucruri
noi, toate acestea într-o stare de relaxare şi plăcere; prin joc se dezvoltă întreaga sa fiinţă, i se
conturează personalitatea.
Prin caracterul, conţinutul şi structura lor, jocurile sunt foarte numeroase şi variate. Ţinând
seama de sarcinile educaţiei preşcolarului şi de influenţa formativă a jocului asupra copilului,
pedagogia preşcolară clasifică jocurile în:
1. jocuri de creaţie,
2. jocuri de construcţie,
3. jocuri didactice,
4. jocuri logice,
5. jocuri de mişcare,
6. jocuri distractive [26, p.89].
33
 Jocul de creaţie este cea mai răspândită şi îndrăgită activitate, prin el copiii prelucrează şi
transpun pe plan imaginar impresiile pe care le au despre realitatea înconjurătoare, jocul
reflectând raportul dintre copil şi mediul social. Copilul intrat în grădiniţă trece din familie în
contact direct cu ceilalţi copii, într-o activitate organizată de observare a mediului social în care
sunt prezentate aspectele practice ale vieţii adulţilor, precum şi relaţiile dintre ei. Copiii creează
astfel jocuri ca: „De-a mama”, „De-a doctorul”, „De-a magazinul”, etc.
Jocul de construcţie reproduce, prin folosirea unor materiale diferite, scopuri lucide,
reluând şi recreând construcţii sau obiecte din mediul înconjurător. Copiii, găsind la grădiniţă un
bogat material de construcţie, învaţă să realizeze treptat diferite modele, fie din imaginaţie, fie
după o temă dată. Astfel, ei construiesc diferite maşini, roboţi, avioane. Materialul folosit este
divers: cuburi, rotodiscuri, leggo, materiale plastice şi din natură.
Jocurile didactice se practică atât în cadrul activităţilor comune, cât şi în afara lor, ele fiind
nişte activităţi accesibile şi atractive copiilor prin intermediul cărora se realizează majoritatea
sarcinilor instructiv educative în grădiniţă.
De regulă, jocul didactic se descrie / desfăşoară urmând un anumit tipic, parcurgând
anumite etape, având o anumită structură [13, p.54].
Conţinutul jocului este dat de cunoştinţele copiilor despre plante, animale, obiecte,
anotimpuri, activitatea oamenilor, reprezentări apropiate de un conţinut matematic.
Sarcina didactică apare ca o problemă de gândire şi dă sensul jocului şi atracţia copilului
spre el. De aceea sarcina didactică nu trebuie să fie prea grea pentru a demoraliza copiii, dar nici
prea uşoară pentru a nu-i plictisi.
Regulile jocului arată copiilor cum să se joace, cum să rezolve sarcina didactică şi sunt
condiţionate de conţinutul jocului respectiv.
Elementele de joc, o altă componentă a jocului didactic fac ca rezolvarea sarcinii didactice
să fie plăcută şi atractivă pentru copii. Ele constau în:
 momente de aşteptare,
 surprize,
 ghicire,
 mişcare,
 întrecere,
 galerie,
 aplauze [14, p.61].
Jocul didactic are o mulţime de valenţe formative. Prin intermediul lui se activează

34
vocabularul şi limbajul copiilor, se corectează deficienţele de exprimare, se formează
deprinderea de exprimare corectă, coerentă, în propoziţii logice.
Având în vedere aceste principii, jocurile didactice se planifică în ordinea dificultăţii
sarcinii, respectându-se principiul didactic de la „ la simplu la complex”, în aşa fel ca fiecare
„predare” să fie urmată de un joc de fixare şi apoi de consolidare a cunoştinţelor predate.
Pentru dezvoltarea auzului fonematic se pot desfăşura jocuri ca: „Deschide urechea bine”,
„Al cui glas este”, prin jocuri ca: „Găseşte cuvântul potrivit” se urmăreşte activizarea
vocabularului, spontaneitatea gândirii prin realizarea unor exerciţii verbale, jocurile didactice
pentru cunoaşterea mediului au ca scop consolidarea şi verificare cunoştinţelor copiilor în urma
observărilor, a lecturilor după imagini, a plimbărilor şi vizitelor, şi sunt jocuri cum ar fi: „La
piaţă”, „Când se întâmplă”, „Cu ce călătorim”; jocul didactic matematic constituie şi el un mijloc
atractiv de realizare a sarcinilor număratului şi socotitului: „Completează ce lipseşte”, „Cine
aşează mai bine”, „Câte sunt”; „Al câtelea lipseşte”; „Pune-mă la locul meu”, „Multe – puţine”,
„Caută vecinii”, „Răspunde repede şi bine” [5, p.19].
Jocul logic, ca modalitate de educare şi instruire intelectuală a preşcolarului realizează o
îmbinare optimă între obiectivele urmărite, conţinutul activităţii şi particularităţile psihice ale
vârstei preşcolare prin transpunerea sarcinilor de învăţare în joc.
Prin jocurile logice se urmăreşte dezvoltarea gândirii cu operaţiile mintale, apelându-se la
efectuarea unor operaţii matematice specifice. Se poate desfăşura cu succes doar dacă materialul
didactic este astfel conceput, încât să conducă copiii către o înţelegere intuitivă şi concretă a
matematicii („Aşează-mă la căsuţa mea”, „Ghiceşte cine sunt”, „Formaţi perechi”).
Jocul de mişcare – interesul copiilor pentru mişcare, în general, este foarte mare la această
vârstă, dorinţa lor are la bază dorinţe de ordin fiziologic. Ele au ca şi scop, pe lângă călirea
organismului şi întărirea sănătăţii, dezvoltarea armonioasă a tuturor grupelor musculare,
prevenirea localizării unor atitudini vicioase, creşterea capacităţii intelectuale, crearea bunei
dispoziţii.
Jocurile cu caracter sportiv au dinainte stabilite regulile şi momentele competitive.
Regulile precizează mişcările şi acţiunile necesare în joc („Şoarecele şi pisica”, „Raţele şi
vânătorul”, „Buchetul” „Trenul”, „Tunelul”, „Ţară, ţară vrem ostaşi”) [21, p.85].
Jocurile distractive sunt tratate de obicei ca jocuri de mişcare. Această încadrare este
unilaterală deoarece latura principală a acestor jocuri nu o constituie executarea unor mişcări,
scopul realizându-se prin isteţimea minţii şi prin spiritul de observaţie. Se caracterizează prin
faptul că sunt jocuri cu temă şi reguli stabilite anterior (în majoritatea cazurilor), specificul lor
fiind că atât mişcările, cât şi cunoştinţele copilului reprezintă un mijloc prin care se realizează
35
amuzamentul („Zboară, zboară!”, „Baba – Oarba”, „Broscuţele în lac”) [3, p.35].
Rolul jocului în dezvoltarea intelectuală a preşcolarului implică atât dobândirea de noi
cunoştinţe, cât şi dezvoltarea imaginaţiei. La nivelul formării operaţiilor mintale, fiecare
mecanism cognitiv oferă materialul de prelucrare şi pregăteşte dezvoltarea mecanismului
ulterior. Astfel, dezvoltarea iniţială la nivelul senzaţiilor şi percepţiilor va pregăti apariţia
reprezentărilor şi a gândirii. Imaginaţia îşi găseşte în joc mediul propice pentru dezvoltarea sa.
Etapa iniţială de imitare a unei situaţii concrete este succedată de recombinarea reprezentărilor,
care, la rândul ei, este urmată de completarea creatoare personală a copilului. Memorarea
involuntară realizată în timpul jocul reprezintă, şi ea, doar o etapă de trecere pentru memorarea
voluntară (regulile jocului). Generalizarea şi clasificarea, ca cerinţe ale jocului didactic, implică
operaţii ale gândirii şi sunt mai uşor de realizat atunci când ele sunt motivate de cerinţele jocului.
Fundamentală în dezvoltarea copilului este achiziţionarea limbajului, care se află în strânsă
interacţiune cu gândirea şi, totodată, îndeplineşte o importantă funcţie reglatoare şi socială.
În grădiniţă, jocul, în special cel didactic, urmăreşte fixarea unor termeni lexicali
fundamentali, corectarea şi îmbunătăţirea pronunţiei, cristalizarea anumitor structuri gramaticale,
însuşirea unor substantive comune care denumesc obiecte sau fenomene din mediul apropiat cu
accent pe obiectele de igienă personală, părţile corpului, anotimpuri etc. La nivelul grupei
pregătitoare se pune accent pe însuşirea de către copil a unor cuvinte care exprimă noţiuni
comportamentale, stări afective sau relaţii sociale [28, p.24].
Jocul are o mare contribuţie la dezvoltarea morală a copilului. La vârsta preşcolară, copilul
nu poate face încă distincţia dintre bine şi rău şi nu este capabil să-şi aleagă valorile pozitive, şi
îndepărtarea ori corectarea celor negative. Aceasta este, de fapt, esenţa educaţiei morale. Până la
intrarea în grădiniţă, dar şi ulterior, până la şcolarizare, familia reprezintă mediul primordial
pentru educaţia morală a copilului. Prin joc se pot realiza dezideratele educaţiei morale a
preşcolarului, raportându-se la o serie de obiective generale aferente zonei social – atitudinale,
zonei afectivului şi inclusiv zonei cognitivului.
Jocurile exerciţii, jocurile de rol, cele de imitaţie şi jocurile cu reguli oferă un context larg
în care copilul poate opera cu principalele valori morale, aplicând norme şi reguli. Deşi iniţial nu
le cunoaşte semnificaţia socială, el este pus în situaţia de a le respecta, de a se conforma acestora.
Achiziţiile preşcolarului trebuie evaluate de către adult la nivel de comportamente. Se
urmăreşte ca deprinderile comportamentale să fie interiorizate şi generalizate, să devină
automatisme şi să nu rămână manifestări limitate la contexte particulare, familiare, cunoscute.
Jocul este o bună şcoală a relaţiilor între copii întrucât în acest context sunt acceptaţi, valorizaţi
şi dezirabili ca parteneri, aceia care se manifestă corect, cooperant, care îşi înfrânează emoţiile
36
negative. Aceasta oferă o motivaţie extrinsecă copiilor pentru a-şi exersa hotărârea, perseverenţa,
stăpânirea de sine, onestitatea, competitivitatea, conduita fair – play. Stimularea prin joc este
modalitatea de folosire a ficţiunii ludice drept cadru şi mijloc educativ; ea permite exersarea
atitudinilor umanitare – compasiunea pentru neajutoraţi, sprijinul reciproc, permite corectarea
unor regresii sau defecte comportamentale [8, p.49].
Copilul trebuie să înveţe să depăşească conflictul dintre dorinţa personală şi regula jocului.
Este cel mai bun exerciţiu pentru dezvoltarea autoreglării, căci prin interiorizare reglarea
exterioară realizată de educatoare în grădiniţă, va deveni proprie copilului. Luând în consideraţie
că există şi cazuri de copii prea interiorizaţi, timizi sau nesocializaţi total, jocul în preşcolaritate
oferă cadrul contextual şi temporal să-şi dezvolte abilităţi sociale în vedere prevenirii unor
conduite mai problematice ulterioare. În final copilul îşi va regla acţiunile în funcţie de
răspunsurile primite de la colegii de joacă. Simpatia, aprobarea, satisfacţia acceptării în joc ca
partener al celorlalţi reprezintă cel mai bun stimulent pentru a continua în această direcţie.
Jocul contribuie şi la dezvoltarea fizică a copilului. Aceasta reprezintă pentru preşcolar
instrumentul prin care îşi descarcă energia şi îşi întăreşte organismul. La această vârstă,
înregistrându-se o creştere accelerată a organismului copilului, au loc intensificări în
funcţionarea aparatelor respirator şi circulator [12, p.59].
Vârsta preşcolară este o vârstă a dinamismului. Copilul este mai activ, el îşi coordonează
bine mişcările de bază, mersul lui devine sigur, exersează alergarea. Importantă pentru formarea
copilului este atmosfera de competiţie, trăirea alături de colegi a spiritului de echipă, satisfacţia
resimţită atunci când copilul “iese învingător”. Pe măsură ce copiii înaintează în vârstă, jocurile
de mişcare devin jocuri cu subiect şi reguli şi oferă prilejul de a exersa calităţi ale voinţei (să-şi
învingă temeri, să se abţină). În cadrul jocurilor didactice se pot organiza jocuri - exerciţiu pentru
dezvoltarea coordonării oculo-motorie (să apuce, să înşire), jocuri pentru dezvoltarea motricităţii
generale (să sară, să se cațăre) care influenţează buna funcţionare a organismului şi sănătatea,
jocuri pentru dezvoltarea spiritului de echipă şi jocuri pentru respectarea regulilor de grup.
Sub influenţa acţiunii de joc se află, de fapt, întreaga personalitate a copilului - caracterul,
imaginea de sine, iniţiativa, atenţia, curajul, timpul de reacţie.
Jocul este activitatea preferată a copilului. În grădiniţă preşcolarul este încurajat să se
joace, la baza organizării procesului instructiv - educativ desfăşurat în învăţământul preşcolar
stând respectarea acestei nevoi naturale de joc a copilului şi valorificarea funcţiilor acestuia.
Jocul satisface în cel mai înalt grad trebuinţele copilului:
de mişcare;
de exprimare;
37
 de acţiune [38, p.135].
În joc totul devine posibil, totul este permis. Jocul este mijloc de cunoaştere şi
autocunoaştere, de exersare a gândirii şi a unor deprinderi, este cale de relaxare şi distracţie, dar
este cel mai eficient mijloc de învăţare, el este şi un mijloc de exprimare şi exersare a
originalităţii şi creativităţii şi, mai ales, de socializare a copilului.
Copiii care sunt lipsiţi de posibilitatea de a se juca cu alţi copii de vârstă asemănătoare fie
din cauză că nu sunt obişnuiţi, fie din cauză că nu au cu cine, rămân nedezvoltaţi din punct de
vedere al personalităţii.
În procesele de interacţiune din cadrul jocului au loc procese de învăţare importante pentru
dezvoltarea socială, cognitivă şi psihomotorie de aceea jocul, sub toate aspectele sale, rămâne
principala modalitate de învăţare la preşcolari.

2.3. Concluzii la capitolul 2

În grădiniţă jocul se găseşte cu preponderenţă în programul zilnic facilitând o mare parte
din învăţarea didactică. Jocurile, în special cele didactice, îmbină finalităţile educative cu bucuria
copilului.
Jocul este un puternic stimulent cognitiv atât pentru învăţarea independentă, cât şi pentru
învăţarea în grup; dincolo de natura primă a experienţei, există feedback-ul, care determină
adevăratul progres. Jocul se îmbină cu învăţarea, dar şi cu creaţia, astfel că îi dă posibilitatea de a
lua decizii, de a exersa roluri sociale, el învaţă să se adapteze la ceilalţi, să comunice cu ei, îşi
configurează primele noţiuni a ceea „ce e bine” şi „ce e rău”, a ceea „ce e frumos” şi „ce e urât”.
Totodată, jocul este cel mai sigur mediu de manifestare a creativităţii şi, concomitent,
modalitatea prin care copilul îşi dezvoltă şi îşi afirmă individualitatea; el îşi construieşte propriul
sens al identităţii, începe să-şi cristalizeze imaginea de sine. Sub un alt aspect, jocul este
modalitatea prin care se asigură şi o dezvoltare fizică armonioasă a copilului. Postura,
activismul, conştientizarea expresivităţii corporale şi emoţionale sunt elemente extrem de
importante pentru stadiile ulterioare, iar preşcolaritatea este etapa în care ele se manifestă prin
joc.
Pentru copil, jocul este principala cale de dezvoltare, de cunoaştere a realităţii, de
interrelaţionare şi de adaptare şi este prima formă de învăţare, facilitând şi trecerea spre învăţarea
din mediul şcolar. Este adevărat că preşcolarul are nevoie de sprijin pentru a-şi orienta jocul şi
aceasta este datoria noastră, a educatoarelor, atunci când stabilim activităţi comune şi obiective
de atins pentru toţi copiii. La fel de adevărat este şi faptul că e în natura copilului să se joace, el
ştiind intuitiv să se manifeste în acest fel, de aceea este important să-i oferim cadrul de
38
desfăşurare şi libertate pentru aceasta.
Copiii se joacă singuri, în perechi şi în grup. În activităţile comune, copiii învaţă să
socializeze jucându-se în grup sau, când au de îndeplinit sarcini specifice ce vizează atingerea
unor obiective legate de dezvoltarea lor armonioasă, practică jocul individual. Preferinţa băieţilor
pentru jocul în grup face ca să li se dezvolte abilităţi de colaborare şi de competiţie, în timp ce în
ceea ce priveşte abilităţile de comunicare, băieţii sunt deficitari în raport cu fetele, care preferă să
se joace în diade.
În concluzie jocul este o metodă importantă de învăţare. În dezvoltarea fizică şi psihică a
copiilor jocul ocupă un loc de frunte, fiecare formă de joc fiind un act de învăţare. Jocul este o
metodă, care are un mare potenţial de formare şi dezvoltare a personalităţii sub aspect
intelectual, afectiv şi fizic.

39
 3. EXPERIMENTUL PEDAGOGIC PRIVIND RELAŢIA JOC - ÎNVĂŢARE ÎN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

3.1. Metodologia cerectării

Experimentul pedagogic a fost realizat în cadrul Creșei-Grădinițe nr.4 ,,Zâmbetul” din
orașul Cahul.Am hotărât să demonstrăm cum jocurile didactice contribuie la acumularea de
cunoștințe în domeniul limbajului și a comunicării copiilor din grupa mare.
Scopul experimentului: Identificarea şi precizarea locului şi rolului jocului didactic în
stimularea limbajului și a comunicării orale a copiilor din grupa mare, găsirea şi evidenţierea
celor mai eficiente strategii didactice de valorificare a valenţelor instructiv-formative ale jocului
didactic privind dezvoltarea limbajului și a comunicării.
Obiectivele experimentului:
 evaluarea cunoştinţelor, capacităţilor proceselor cognitive, priceperilor, deprinderilor,
abilităţilor de comunicare dobândite de preşcolari până la debutul grupei pregătitoare;
 înregistrarea, compararea şi interpretarea rezultatelor obţinute la probele iniţiale, formative şi
sumative, urmărind evidenţierea progresului realizat de preşcolari;
 utilizarea unor strategii variate, atractive, bazate pe jocul didactic, ca factor determinant al
dezvoltării capacităţilor de comunicare la preşcolari, reflectate în progresul şi îmbunătăţirea
performanţelor acestora.
Ipoteza cercetării: Integrarea şi utilizarea predominantă a jocului didactic în activitățile
cu preșcolarii ca metodă de predare-învățare-evaluare îmbunătățește semnificativ performanțele
acestora.

3.2. Eşantionul cercetării

A fost alcătuit din 23 copii din grupa mare ,,Fluturașii”, dintre care 10 fete și 13 băieți din cadrul
Creșei-Grădinițe nr.4 ,,Zâmbetul ” din orașul Cahul.

40
 Fete
Băieți 43%
57%

Fig. 3.1. Structura eșantionului în dependență de variabila gen

3.3. Analiza şi interpretarea datelor experimentale

Experimentul pedagogic desfășurat a avut loc în mai multe etape:
Etapa constatativă: Au fost recoltate datele ce constată nivelul inițial de cunoştinţe şi
deprinderi de comunicare, existent în momentul iniţierii experimentului, în grupa mare.
Etapa formativă: au fost organizate și defășurate împreună cu copii jocuri didactice ce au
ca scop dezvoltarea comunicării preșcolarilor.
Etapa finală - o etapă de control, în care au fost evaluate rezultatele: datele finale au fost
raportate la datele inițiale, pentru a testa relevanţa diferenţelor obţinute şi evoluţia copiilor.
În etapa constatativă a cercetării, s-a urmărit determinarea nivelului cunoştinţelor în
materie de limbaj, al capacităţilor de cunoaştere şi comunicare orală ale copiilor incluşi în
cercetare. Etapa a constat în aplicarea a trei probe de evaluare, cu conţinut variat, sub formă de
jocuri-exerciţiu, orale şi scrise, centrate pe următoarele conţinuturi:
1) gradul de cunoaştere şi operare cu elementele componente ale unor structuri gramaticale:
„propoziţia”, „cuvântul”, „silaba”, „sunetul”;
2) exprimarea gramaticală corectă;
3) nivelul vocabularului.
Testele au urmărit determinarea nivelului eşantionului de lucru, permiţând apoi
compararea rezultatelor după o perioadă de aplicare a jocului didactic în activităţile de stimulare
a comunicării, de cunoaştere a progreselor realizate de copii. În elaborarea conţinutului probei de
evaluare iniţială s-a ţinut cont de ceea ce urmează să înveţe copiii pentru a putea anticipa
demersul de continuare optimă a instruirii prin analiza rezultatelor.
Concepută şi realizată în acest mod, testarea iniţiată devine instrument de diagnoză a stării
iniţiale de instruire şi indică cum se poate concepe demersul didactic viitor.
Etapa constatativă este reprezentativă pentru că verifică acele capacităţi ce sunt solicitate
în viitor, identifică nivelul de performanţă dobândit, dar şi locurile din etapa anterioară de
instruire. Evaluarea iniţială a fost organizată după perioada de reactualizare a cunoştinţelor
41
prevăzută de curriculum.
Toate probele au precizate unitatea de conţinut, obiectivele de referinţă, operaţionale,
itemii şi descriptorii de performanţă.
Probă de evaluare:
Unitatea de conţinut: exprimarea gramaticală corectă.
Joc didactic : ,,Caseta cu surprize’’
Scop:
 consolidarea deprinderii de a despărţi cuvintele în silabe şi dezvoltarea acuităţii auditive.
Obiective operaţionale:
 să despartă în silabe corect (în gând) cuvântul care denumeşte obiectul ales;
 să completeze cuvântul cu silaba (silabele) care lipseşte (lipsesc);
 să rostească cu voce tare prima silabă a cuvântului;
 să spună şi alte cuvinte care încep cu aceeaşi silabă.
Sarcini didactice:
 alegerea unui jeton reprezentând un obiect şi descrierea acestuia, stabilind categoria din care
face parte;
 identificarea silabei cu care începe cuvântul care denumeşte obiectul reprezentat pe jeton;
 ghicirea cuvântului prin completarea silabelor nerostite din cuvânt;
 găsirea cât mai multor cuvinte care încep cu aceeaşi silabă ca a cuvântului ghicit;
 ghicirea denumirii unui obiect după zgomotul pe care acesta îl face.
Reguli de joc:
 copiii sunt chemaţi, pe rând, la masă, unde se află cutia numită „Caseta cu surprize’’, de unde
aleg un jeton pe care-l văd numai ei;
 copilul numit de educator descrie obiectul, rosteşte doar prima silabă, ceilalţi copii trebuind
să ghicească obiectul descris. Apoi, copiii închid ochii, iar educatorul scoate un obiect din
„Caseta cu surprize". Copiii trebuie să ghicească obiectul după zgomotul produs.
Elemente de joc: ghicire, surpriză, mişcare.
Material didactic:
 cutie în care se pun diverse obiecte, numită „Caseta cu surprize";
 jetoane pe care sunt desenate lucruri şi fiinţe din diverse categorii: animale, fructe, legume,
 mobilă, îmbrăcăminte, unelte etc.;
 obiecte ce produc diferite zgomote: chei, clopoţel, sticlă, pahar, hârtie,
tablă;
42
 fişe de muncă independentă etc.
Desfăşurarea jocului:
Copiii sunt aşezaţi în semicerc în faţa „Casetei cu surprize’’. Îi chem, pe rând, pentru a
alege un jeton din „Caseta cu surprize’’. Copilul desemnat alege un jeton şi, fără să-l arate
celorlalţi, descrie ceea ce vede în imagine, stabileşte categoria din care face parte obiectul
reprezentat şi rosteşte prima silabă a cuvântului care denumeşte obiectul. Ceilalţi copii trebuie să
ghicească cuvântul, completându-l cu restul silabelor (de exemplu: pe jeton este reprezentată o
maşină. Copilul o descrie ca mijloc de transport cu patru roţi, motor, volan si denumirea începe
cu silaba ma-). După ghicirea cuvântului, copiii sunt antrenaţi să spună şi alte cuvinte care încep
cu aceeaşi silabă (de exemplu: ma-să, ma-ca-ra, ma-ză-re, ma-re, ma-ga-zin).
În ultima secvenţă a jocului, copiii trebuie să închidă ochii, eu produc un zgomot, de
exemplu: rup o hârtie sau mototolesc o hârtie, sun un clopoţel sau nişte chei, lovesc o sticlă etc.
Copiii ghicesc obiectul care a produs zgomotul respectiv.
Variantă:
Copiii ascultă zgomote înregistrate pe casetă audio; trebuie să ghicească obiectele care
fac acele zgomote. Apoi trebuie să formuleze o propoziţie în care spun ceva despre acele obiecte.
Trebuie să despartă în silabe al doilea sau ultimul cuvânt.
În încheierea activităţii, le distribui copiilor fişe pe care sunt desenate obiectele care au
fost folosite, ei trebuind să le coloreze. După terminarea acestei acţiuni, copiii fac un exerciţiu de
mişcare şi reproduc onomatopee (de exemplu: mimează zborul păsărilor şi reproduc ciripitul lor).
Obiective operaţionale Conţinutul itemilor
O.1. Să asocieze cuvintele I.1. Arată obiectul pe care l-am numit! Spune unul
pronunţate oral cu imaginea la care (multe)!
se referă, sesizând diferenţa
singular-plural

O.2. Să formuleze propoziţii I.2. Privește imaginea şi spune: ce face? ce fac?

corecte, realizând intuitiv acordul
între subiect şi predicat

43
O.3. Să construiască propoziţii, cu I.3. Răspunde la întrebarea mea, asociind
ajutorul imaginilor, realizând imaginile perechi! Încercuieşte imaginile la care ai
acordul corect între subiect şi folosit cuvântul ,,ale”
atributul genitival

Descriptori de performanţă

ITEMI SUFICIENT BINE FOARTE BINE

I.1. Numeşte corect Numeşte corect Numeşte corect

obiectele din obiectele din obiectele din
imagini, asociind imagini, asociind imagini, asociind
cuvântul adecvat cuvântul adecvat cuvântul adecvat
formei de formei de formei de
singular/plural; singular/plural; singular/plural,
comite două greşeli comite o greşeală în construind corect
în construirea cerute construirea formei forma cerută
cerute
I.2. Construieşte Decodifică Formulează
propoziţii care redau conţinutul propoziţii care redau
conţinutul imaginilor, se conţinutul
imaginilor, frecvent exprimă cu mici imaginilor, foloseşte
face dezacorduri ezitări în propoziţii, intuitiv acordul între
(foloseşte aceeaşi foloseşte intuitiv părţile principale şi
formă a verbului în acordul între părţile secundare de
44
 ambele propoziţii) principale şi propoziţie
secundare de
propoziţie;
I.3. Construieşte corect, Construieşte corect, Construieşte corect,
realizând acordul realizând acordul realizând acordul
corect între subiect şi corect între subiect şi corect între subiect şi
atributul genitival în atributul genitival în atributul genitival în
3 propoziţii 3 propoziţii 4 propoziţii

Prezentarea sintetică a rezultatelor evaluării la proba de mai sus, la etapa constatativă este
demonstrată grafic în figura 3.2.

Tabelul 3.1. Rezultatele evaluării la etapa de constatare

CALIFICATIVE Etapa constatativă
Grupa mare
Itemul 1 Itemul 2 Itemul 3
FOARTE 9, 54 % 19, 05% 42, 85 %
BINE
BINE 66, 66 % 61, 90 % 47, 61 %

SUFICIENT 23, 80 % 19, 05 % 9, 54 %

45
 Foarte bine Bine Suficient

66.66%
61.90%

42.85% 47.61%

19.05%
23.80%
9.54% 19.05%

9.54%
Itemul 1
Itemul 2
Itemul 3

Fig. 3.2. Rezultatele evaluării la etapa de constatare

Etapa formativă
În această etapă, s-a utilizat o manieră de lucru agreabilă şi atractivă, sub semnul jocului,
îmbinând metodele intuitive cu cele verbale, strategii activ-participative, integrând jocurile
didactice în activităţi inter- şi transdisciplinare, selectând jocuri interesante, atractive. Pe tot
parcursul acestei etape s-a înregistrat măsurarea rezultatelor şi aprecierea activităţii copiilor.
Jocuri didactice pentru cultivarea exprimării corecte.
Joc didactic : ,,Al (a, ai, ale) cui este (sunt)?”
Scop:
 dezvoltarea capacităţii de a utiliza logic cuvintele.
Obiective operaţionale:
 să denumească obiectele reprezentate în imaginea de pe jeton;
 să aleagă şi alte imagini de obiecte (fiinţe si lucruri) care fac parte din aceeaşi categorie,
stabilită anterior;
 să asocieze logic unui cuvânt spus de mine, un alt cuvânt ales de el;
 să formuleze propoziţii corecte cu cele două cuvinte asociate logic.
Sarcini didactice :
 gruparea imaginilor în funcţie de categoria din care fac parte;
46
  asocierea logică a unor cuvinte.
Reguli de joc :
 copiii aleg dintre jetoanele primite pe cele corespunzătoare categoriei cerute, motivând
acţiunea;
 copiii descoperă greşeala de pe fişa primită, eliminând-o (motivează acţiunea);
 copiii răspund prompt la cerinţa educatoarei, (medic, profesor, zidar) găsind denumiri de
lucruri asemănătoare.
Elemente de joc : surpriză, mişcare, aplauze, ghicire.
Material didactic :
 jetoane cu imagini reprezentând obiecte;
 un panou pentru afişare;
 fişă de muncă independentă;
 creioane;
 minge.
Desfăşurarea jocului :
Fiecare copil primeşte trei-patru jetoane din diferite categorii (de exemplu: foarfecă, mănuşi,
centimetru). Aşez pe panou un jeton. Copiii recunosc imaginea şi o denumesc, stabilind şi
categoria din care face parte obiectul sau fiinţa reprezentată. La cererea mea, toţi copiii care au
imagini cu obiecte din categoria stabilită vor ridica jetonul. Pornesc de la noţiuni cu care copiii
operează permanent: ciocan, greblă, mănuşi, creion, găleată, foarfecă etc., mergând spre noţiuni
mai rar folosite şi cu sferă mai largă de cuprindere: stetoscop, cancioc, seringă.
Variantă
Copiii lucrează pe fişe individuale. Ei trebuie să descopere si să elimine imaginea care nu
face parte din categoria de obiecte dată.
În a doua secvenţă a activităţii va avea loc un exerciţiu de educare a limbajului. Pronunţ un
cuvânt (ce poate fi substantiv, verb, adjectiv, adverb), iar copiii îl asociază cu un altul, ales de ei,
pe care îl consideră potrivit.
Exemplu
Cuvinte rostite de educatoare Răspunsuri posibile ale copiilor
uşă clanţă (sau casă, lemn, prag etc.)
stetoscop medic (spital)
foarfecă croitor (rochie, pantalon, bluză etc.)

47
 Le cer copiilor să motiveze asocierea făcută şi să construiască propoziţii cu aceste cuvinte.
În încheierea activităţii, copiii vor desfăşura un joc distractiv denumit ,,Meseriile’’.

Preşcolarii sunt familiarizaţi cu unele noţiuni gramaticale, fără a le defini, prin jocuri ca:
,,Eu spun una, tu spui multe’(sau invers), ,,Ieri, azi, mâine”, ,,Băiat – fată”, ,,Cine face, ce
face?”, ,,Găseşte cuvintele potrivite”, ,,Lanţul însuşirilor”, „Completează ce lipseşte!”, „Lauda
merelor”etc. - numărul substantivelor, timpurile verbului, genurile substantivelor, subiectul şi
predicatul propoziţiei, adjectivul, pronumele.
Etapa finală
Etapa evaluării finale a constat în aplicarea a trei probe de evaluare, pornind de la cele din etapa
constatativă, dar adăugând elementele noi de conţinut transmise, precum şi un grad sporit de
dificultate.
Proba de evaluare
Unitatea de conţinut: Aspecte lexicale şi sintactice
Joc didactic: ,,Ce ştim despre profesii?’’
Scop:
 dezvoltarea deprinderii de a verbaliza acţiuni caracteristice unor meserii.
Obiective operaţionale:
 să recunoască meseriile, prin ghicire, pe baza unei scurte descrieri;
 să asocieze imaginea meseriei cu imaginea uneltelor necesare în desfăşurarea ei;
 să spună cuvinte ce exprimă acţiuni (verbe) pe care omul le îndeplineşte în meseria
respectivă;
48
 să formuleze propoziţii despre meseriile reprezentate în imagini.
 să interpreteze corect un cântec adecvat temei, respectând linia melodica şi versurile.
Sarcini didactice:
 denumirea meseriilor pe baza ghicitorilor şi aşezarea pe panou a imaginii simbol a meseriei;
 asocierea meseriei cu imagini ce reprezintă unelte necesare acestor meserii;
 găsirea cât mai multor cuvinte ce arată acţiunile specifice unei meserii şi numirea produselor
rezultate din aceste meserii.
Reguli de joc:
 copiii ascultă cu atenţie ghicitoarea, apoi la semnul meu copilul indicat denumeşte meseria
despre care este vorba şi aşază pe panou imaginea simbol;
 alt copil alege imaginile ce reprezintă uneltele necesare şi le pune în dreptul imaginii
corespunzătoare;
 enumeră cât mai multe acţiuni (verbe) ce se pot executa în meseria respectivă.
Elemente de joc: ghicire, surpriză, mişcare.
Material didactic:
 ghicitori;
 jetoane reprezentând diferite meserii şi imagini cu uneltele corespunzătoare;
 un panou pentru afişarea jetoanelor.
Desfăşurarea jocului:
Jocul se desfăşoară în activităţile alese de copii în grupuri mici. În prima secvenţă a jocului
valorific cunoştinţele copiilor referitoare la diferite meserii. Pe baza elementelor din ghicitoare,
copiii deduc numele meseriei, apoi aşează pe panou imaginea simbol. În dreptul acelei imagini,
vor aşeza imagini cu uneltele corespunzătoare.
Copiii alcătuiesc propoziţii referitoare la meseriile indicate, pe baza imaginilor afişate pe panou.
Vor mima acţiuni specifice unor activităţi.

OBIECTIVE CONŢINUTUL ITEMILOR

OPERAŢIONALE

49
O.1. să sesizeze dezacordul I.1. Am spus bine, n-am spus bine?;Ascultă
dintre unele părţi de vorbire în propoziţia spusă de mine şi spune dacă e
mod intuitiv, formulând corectă sau nu. Spune propoziţia corectă!
propoziţia în mod corect
Exemplu:

Barza stă într-un picioare.

Fetiţele sare în apă.

Ursuleţii mănânc frunze.

Legumele este bune.

Narcisele a înflorit.

Ele miroase frumos.

Copiii construieşte un om de
zăpadă.

Câinele este curajoasă.

Pomul este înflorită frumos.

Cartofii are gustul bun.

O.2. Să construiască propoziţii, cu I.2. Denumeşte meseriile din imagine,

ajutorul imaginilor, realizând intuitiv materialele şi uneltele. Spune, a ( al, ai, ale)
acordul corect între subiect şi atributul cui este (sunt) fiecare din ele.
genitival

50
 
O.3.Să formuleze propoziţii I.3.Ce face? Ce fac?; Ce face ea? Ce fac ele?Ce face
intuind acţiunile din imagini, el? Ce fac ei?
folosind corect acordul subiect-
predicat

Descriptori de performanţă
ITEMI SUFICIENT BINE FOARTE BINE

I.1. Sesizează şi Sesizează şi Sesizează şi

corectează corectează corectează
dezacordul în 5 dezacordul în 7 dezacordul în nouă
propoziţii, formulând propoziţii, formulând propoziţii, formulând
fiecare propoziţie în fiecare propoziţie în fiecare propoziţie în
forma corectă forma corectă forma corectă

51
I.2. Denumeşte corect Denumeşte corect Denumeşte corect
materialele, uneltele materialele, uneltele materialele, uneltele
şi meseriile ilustrate, şi meseriile ilustrate, şi meseriile ilustrate,
construieşte construieşte construieşte
propoziţii realizând propoziţii realizând propoziţii realizând
acordul între subiect acordul între subiect acordul între subiect
şi atributul genitival , şi atributul genitival , şi atributul genitival ,
cu 5-6 greşeli cu 3-4 greşeli cu 1-2 greşeli
I.3. Formulează Formulează Formulează
propoziţii, realizând propoziţii, realizând propoziţii, realizând
corect acordul corect acordul acordul subiect-
subiect-predicat , cu subiect-predicat , cu predicat în mod
o greşeală o greşeală corect pentru toate
propoziţiile

Tabelul 3.2. Rezultatele evaluării la etapa finală

Calificativ ETAPA FINALĂ
Grupa mare
e
  Itemul 1 Itemul 2 Itemul 3

FB 71, 42% 61, 90% 68, 09 %

B 28, 57% 38, 09 % 33, 33%
S - - -

Foarte bine Bine Suficient

66.66%
61.90%

42.85% 47.61%

19.05%
9.54% 23.80%
19.05%
9.54%

Itemul 1
Itemul 2
Itemul 3
52
 Fig. 3.3. Rezultatele evaluării la etapa finală

Tabelul 3.3. Rezultatele comparative la etapa inițială și cea finală

GRUPA MARE
Calificativ ETAPA CONSTATATIVĂ ETAPA FINALĂ
e Proba Proba Proba Proba Proba
Proba 1
2 3 1 2 3
19, 05 42, 85 71, 61, 68, 09
FB 9, 54 %
% % 42% 90% %
61, 90 47, 61 28, 38, 09 33,
B 66, 66 %
% % 57% % 33%
19, 05
S 23, 80 % 9, 54% - - -
%

3.4. Concluzii la capitolul 3

În cadrul experimentului am făcut verificări iniţiale, formative şi finale. Comparând
rezultatele obţinute în cele trei etape, s-au desprins următoarele concluzii:
 la începutul acestui experiment, preşcolarii au avut un nivel mai scăzut al dezvoltării din
punct de vedere al limbajului şi comunicării;
 se constată o creştere a gradului de dezvoltare a capacităţilor de comunicare în urma
organizării și desfășurării jocurilor didactice;
 obiectivele cercetării au fost realizate;
 ipoteza conform căreia dacă jocul didactic este integrat şi utilizat preponderent în toate
tipurile de activităţi de educare a limbajului atât ca formă de activitate, cât şi ca metodă de
predare-învăţare-evaluare, capacităţile de comunicare ale preşcolarilor mari se dezvoltă într-
un ritm mai rapid, cu o motivaţie sporită, asigurând îmbunătăţirea rezultatelor preşcolarilor,
a fost pe deplin confirmată;
 exerciţiile joc şi jocurile didactice sunt aşteptate cu plăcere de copii, deoarece pe lângă latura
instructiv-educativă, creează un climat emoţional deosebit, copilul având posibilitatea de a se
manifestă mai liber.

53
 CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
În urma studiului experimental privind relaţia joc – învăţare în învăţământul preşcolar am
ajuns la următoarele concluzii:
− jocul este o metodă importantă de învăţare şi educare;
− jocul ocupă un loc de frunte, în dezvoltarea psihică şi fizică a copiilor, fiecare formă de
joc fiind un act de învăţare;
− jocurile didactice folosite atât ca metodă de predare-învăţare , cât şi ca metodă de
evaluare, au optimizat procesul instructiv-educativ, sporind eficienţa actului pedagogic;
Crearea unei ambianţe bine organizate încurajează copiii să exploreze, să aibă iniţiativă şi
să creeze. Educatoarea trebuie să urmărească dezvoltarea copilului să furnizeze materiale, să
stabilească ţeluri corespunzătoare pentru fiecare copil în parte şi pentru toată grupa de copii în
ansamblu, să planifice teme care să răspundă intereselor copiilor, să respecte personalitatea
fiecăruia, să le menţină trează curiozitatea şi să stimuleze învăţarea.

54
 Jocul, prieten nelipsit al copilului, reprezintă pentru perioada preşcolară principala
activitate, o formă de manifestare fără bariere geografice sau religioase, o activitate care
reuneşte, pe copii şi în acelaşi timp îi reprezintă. În decursul jocului copilul acţionează asupra
obiectelor din jur, cunoaşte realitatea, îşi satisface nevoia de mişcare, dobândeşte încredere în
forţele proprii, îşi îmbogăţeşte cunoştinţele. Manifestându-şi dorinţa de a participa la viaţa şi
activitatea celor din jur, copilul îşi asumă rolul de adult, reproducând activitatea şi raporturile lui
cu ceilalţi oameni.
În grădiniţă jocul este activitatea de bază şi se regăseşte în toate activităţile, realizând
procesul de predare-învăţare-evaluare într-un mod atractiv, antrenant şi uşor asimilabil de către
copil.
În urma celor prezentate și a rezultatelor lor, se poate concluziona că experimentul și-a
atins scopul, iar ipoteza cercetării: integrarea şi utilizarea predominantă a jocului didactic
în activitățile cu preșcolarii ca metodă de predare-învățare-evaluare îmbunătățește
semnificativ performanțele acestora, a fost confirmată.
Recomandări:
Educatorilor:
 sintetizarea celor mai interesante poezii-rimate, ghicitori-antonime, poezioare folosite pentru
exersarea diverselor sunete etc., şi realizarea unei miniculegeri, adresată colegelor, părinţilor,
pentru „biblioteca grupei” şi „minibiblioteca” copiilor.
 publicarea articolelor în revistele de specialitate a celor mai interesante jocuri didactice
aplicate în lucrul cu preșcolarii.
Părinților:
 organizarea împreună cu copiii a jocurilor ce contribuie la dezvoltarea intelectuală a acestora.
 stabilirea unui parteneriat activ cu educatorul grupei pentru a cunoaște neajunsurile copiilor
și înlăturarea acestora, în vederea unei bune integrări în viața socială.

55
 BIBLIOGRAFIE
1. Barbu H., Popescu E., Şerban F. Activităţi de joc şi recreativ-distractive. Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică, 1993.
2. Bolboceanu A.., Cemortan S., ș.a. Curriculumul educaţiei copiilor de vârstă timpurie şi
preşcolară (1-7 ani) în Republica Moldova, Chișinău, 2006.
3. Boşcaiu E. Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniţa de copii. București:
EDP, 1998.
4. Calancea V. Dezvoltarea abilităților de comunicare la preșcolari. În: Conferinţa ştiinţifică
internaţională ,,Priorităţi actuale în procesul educaţional”, Chișinău: CEP USM, 2011.
5. Cemortan S. Jocuri literare. Chișinău:Stelpart, 2008.
6. Cemortan S. Jocurile literare - modalitate de educație literar-artistică a copiilor. În: Calitatea
educaţiei: teorii, principii, realizări.Materialele Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale 30-31
octombrie 2008. Vol. 1, Chișinău: 2008.
7. Cemortan S. Literatură: Desen; Jocuri; Creativitate: Pentru copiii de 5-7 ani. Chișinău:
Stelpart, 2005.
56
8. Cemortan S., Racu J., Cuznețov L. Educaţia copiilor prin jocuri : Ghid metodologic pentru
cadrele didactice din instituţiile preşcolare şi clasele primare. Chișinău: Univers Pedagogic,
2008.
9. Chichişan E., Miron E. Documentar metodic pentru activităţile de educare a limbajului la
preşcolari.Ediţia a II-a. Bucureşti: Editura V & Integral, 2002.
10. Chiriţă G. Jocuri de cuvinte : La munte. Pe malul mării. La drum. Chișinău: ARC, 2008.
11. Cincilei C. (coord) Educăm cu încredere.Chișinău:Epigraf, 2010.
12. Ciobanu F., Sfârlea L. Cum scriem, cum pronunţăm corect în Norme şi exerciţii. Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică, 2000.
13. Creţu T. Psihologia vârstelor. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine, 2001.
14. Cristea S. Dicţionar de pedagogie. Chişinău: Editura Litera, 2000.
15. Cucoş C. Pedagogie (ediţia a II-a). Iași: Editura Polirom, 2003.
16. Damşa I., Damşa T., Ivănuş Z. Dezvoltarea limbajului și a comunicării în grădiniţa de copii şi
în clasele I şi a II-a. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1996.
17. Dascal A. Formarea premiselor citit-scris la preșcolarii de vârstă mare. În: Tehnologii
didactice moderne : Materialele Simpozionului Pedagogic Internațional : In memoriam dr.
hab., prof. univ. Stela Cemortam : 26-27 mai 2016, Chișinău: IȘE, 2016.
18. Denisova D., Dorojin I. Dezvoltarea limbajului și a comunicării, 3+ Grupa mică : Caiet de
lucru. Chișinău: Litera Internațional, 2011.
19. Dima S. Copilăria fundament al personalităţii. Bucureşti: Editura Revista Învăţământului
Preşcolar, 1997.
20. Domşa I., Domşa M., Ivănuş Z. Dezvoltarea limbajului și a comunicării în grădiniţa de copii
şi în clasele I şi a II-a. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1996.
21. Dumitrana M. Copilul, familia, grădiniţa. Bucureşti: Ed. Compania, 2000.
22. Glava A., Glava C. Introducere în pedagogie preşcolară, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002.
23. Golu P. Verza E. Psihologia copilului. Bucureşti: E.D.P., 1994.
24. Granici L. Instruirea prin joc: Teorie şi practică. Chișinău: Epigraf, 1999.
25. Granici L. Pauze dinamice.Ghid pentru cadrele didactice. Chișinău: Epigraf, 2007.
26. Iordăchescu R., Timuța A. Comunicare: 3-5 ani. Chișinău: Bons Offices, 2008.
27. Jalbă L. (coord) Educarea limbajului la preșcolari. Texte și materiale ajutătoare.
București:Aramis Print, 2001.
28. Jelescu P., Jelescu R. Dezvoltarea limbajului și a comunicării : Grupa mijlocie. Chișinău:
Poligraf Design, 2010.

57
29. Jelescu P., Jelescu R., ș.a. Dezvoltarea limbajului și a comunicării: Grupa medie. Grupa
mare. Suport metodico-didactic. Chișinău: Poligraf Design, 2008.
30. Jelescu P., Jelescu R., Tăutu I. Dezvoltarea limbajului și a comunicării : Grupa pregătitoare.
Chișinău: Poligraf Design, 2010.
31. Lavric M. S. Metodica dezvoltării limbajului și a comunicării preşcolarilor: Pentru instituţiile
de învăţămînt superior. Chișinău: Lumina, 1995.
32. Lovinescu A.V. Jocuri – exerciţiu pentru preşcolari. Bucureşti: E.D.P. , 1999.
33. Mătăsaru M., Chiriloaie M., Comunicare orală și scrisă în preșcolaritate. Bacău: Editura
Casei Corpului Didactic, 2010.
34. Mitu F., Antonovici Ş. Metodica activităţilor de educare a limbajului în învăţământul
preşcolar. Bucureşti: Editura Humanitas Educaţional, 2005.
35. Mocanu L. Jocuri verbale în grădiniţă. Chișinău: Lumina, 1996.
36. Pascari V. Învățăm să fim școlari. Chișinău: Print-Caro, 2011.
37. Peneș M. Dezvoltarea limbajului și a comunicării : grupa pregătitoare. București: Aramis,
2001.
38. Postolachi V. ș.a. Abecedarul preșcolarului. Comunicare. Ghid metodic pentru educatori și
părinți.Bons Offices, 2008.
39. Preda V. Copilul şi grădiniţa. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1999.
40. Secară-Cemortan S. Dezvoltarea verbal-artistică a preşcolarilor.Chișinău: Știința, 1992.
41. Sion G. Psihologia vârstelor. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine, 2003.
42. Socoliuc N. Influența jocului în socializarea copilului preșcolar. În: Tradiţionalism şi
modernism în educaţie: realitate şi deziderate : Materialele Conferinţei ştiinţifice
Internaţionale. Chişinău, 28-29 martie 2003.
43. Stoleru D. Perspective actuale ale utilizării jocurilor didactice pentru educarea limbajului la
preșcolari. Bacău: Alma Mater, 2016.
44. Șimon S. Însușirea limbajului la vîrsta timpurie. În: Conferinţa ştiinţifică internaţională
,,Calitatea educaţiei : teorii, principii, realizări”, Chişinău, 2008.
45. Tărâță Z. Călăuză în dezvoltarea limbajului și a comunicării : pentru ciclul primar.Chișinău:
Știința, 1995.
46. Tomşa Gh. Psihopedagogie preşcolară şi şcolară. Bucureşti: Editura Revista Învăţământului
Preşcolar, 2005.
47. Ursu L., Saranciuc-Gordea L. Jocuri didactice interdisciplinare. Pentru instituțiile preșcolare.
Chișinău: U.P.S. Ion Creangă, 2007.

58
48. Varzari E., Taibon M., Manasia V. Cunoaşterea mediului înconjurător şi dezvoltarea
limbajului și a comunicării. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1995.
49. Verza E. Manualul de psihopedagogie specială. București: EDP, 1997.
50. Vrăjmaş E. Educaţia copilului preşcolar. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie.
Bucureşti: Editura PRO HUMANITATE, 1999.
51. Vrânceanu M., ș.a. Curriculum pentru educația timpurie. Chișinău: Lyceum, 2019.
.

ANEXE
Anexa 1. Proiecte didactice realizate cu ajutorul jocurilor didactice
Proiectul nr. 1
Grupa – mică
Dimensiunea activității – formarea reprezentărilor elementare matematice
Subiectul activității – “Stegulețul mare- stegulețul mic”
Tipul activității – integrată
Durata – 15 - 20 min
Competențe specifice – Operarea cu mulțimi de obiecte în baza criteriilor de clasificare,
asigurând înțelegerea organizării lumii înconjurătoare.
Unitate de competență - Trierea și gruparea corpurilor în funcție de un anumit criteriu (mărime
, culoare, categorie).
Obiective operaționale:
O1 – să găsească în sala de grupă cel puțin un cartonaș “ascuns”;
O2 – să așeze cartonașul la mulțimea potrivită în funcție de mărimea și culoarea lui;
O3 – să aleagă din mulțimile cartonașelor de pe covor 3 cartonașe de culori diferite, în funcție de
marimea steagului de pe fișa de lucru (Mare sau mic)
59
O4 – să lipească cartonașele autoadezive pe fișa de lucru așezând culorile în ordine, după model.
Strategii didactice:
Metode și tehnici – conversare euristică, explicare, demonstrare, aplicare; jocuri de grupare a
obiectelor.
Mijloace de învățare – imagini, creioane, fișe de lucru, buline, cartoane colorate autocolante,
iepurașul , steagul.
Material bibliografic:
1. Curriculum pentru educație timpurie;
2. Ghidul educatorului.
3. Iftime Gheorghe, Jocuri logice pentru preşcolari şi şcolari mici, Editura Didactica şi
Pedagogică, Bucureşti, 1976.
4. Preda, Viorica, Metodica activitătilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, Editura
Gheorghe-Cârţu Alexandru.
Forme de organizare – frontal; individual.
Educator – Holostenco Angela

60
Nr. Etapele Activitatea educatorului Metode și Activitatea copilului Forme de Evaluare Durata
cadrului de tehnici organizare
învățare
1. Evocare Educatorul asigură Copiii se pregătesc
condițiile optime necesare pentru activitate, fac
desfășurării activității: ordine în ungherașul
- aerisirea sălii de grupă; cu jucării și se apropie
- aranjarea mobilierului în de educator
forma de careu ;
- distribuirea materialului
didactic pe măsuțe; Frontal
- amenajarea machetei;
- intrarea copiilor în mod 3 min
organizat în sala de grupă.

Captarea atenției se Explicație Micuții primesc cîte

realizează în cadrul un steguleț colorat, și Aprecieri
întîlnirii de diminiață prin sunt provocați de individuale
intermediul stegulețului, iepurilă să le dea
Iepurilă vine și îi roagă pe culoare și prietenilor
copii să-l ajute sa le dea săi, care au stegulețele
culoare stegulețelor albe.
colegilor săi care acum
sunt albi.

2. Realizarea Astăzi noi il vom ajuta pe Ascultă atent și

sensului iepurilă, să formeze Explicare încearcă să realizeze 2 min
mulțimi de cartonașe cele propuse și
colorate și apoi îl vom demonstrate de
ajuta să lipească pe Demonstrare educator
stegulețe culorile potrivite.
61
Copii, iepurilă a ascuns
prin grupa noastra
cartonase colorate pe care Conversare
voi trebuie sa le gasiti. euristică

El a ascuns 3 culori. Care

credeti ca sunt aceste
culori?
Rosu, galben si albastru. Explicare Frontal

Dragii mei, cum sunt Unele sunt mari si

aceste cartonase colorate? altele sunt mici. 5 min

Noi trebuie sa facem

gramajoare de cartonase
albastre, roșii și galbene. Aprecieri
Pe covorul portocaliu vom verbale
pune cartonasele care sunt
mici, și pe covorașul
albastru pe cele care sunt
mari.
Invit copiii să găsească Joc de Copii formează
cartonașele colorate și să grupare a mulțimi de cartonașe
formeze mulțimi în funcție obiectelor colorate în funcție de
de culoare și mărime. Ii mărimi și culoare, în
rog sa verbaliezeze fiecare același moment
acțiune. vorbesc despre
Eu am gasit un cartonaș de acțiunile care le
culoare galbenă. Il voi Demonstrare îndeplinesc.
așeza aici deoarece este
62
 albastru și mic.
3. Reflecție Educatorul repartizează Copiii vor merge și se
copii la mese. vor așeza la măsuțe în
funcție de cum îi
ordonez eu, pentru a
Fiecare copil are deja în evita formarea
față o fișă de lucru. grupulețelor
“nastrusnice”.

Ii intreb pe copii ce au pe Noi avem pe fisa de

fisa de lucru. lucru un
Ce observam? stegulet/tricolor al
Aveți cu toții stegulețe Rep. Moldova. Frontal 3 min
identice?
Unii copii au stegulețe
Va rog să închideți ochii mari și alții au
pentru ca iepurașul vrea să stegulețe mici.
vă pregătească o surpriză.

Cât timp copiii stau cu Copilașii închid

ochii închiși, voi uni toate ochișorii
cartonașele și vor rămâne
doar 3 mulțimi: mulțimea Explicare
cartonașelor albastre,
mulțimea cartonașelor
roșii și mulțimea Iepurașul a amestecat
cartonașelor galbene. din greșeală
Ce s-a întâmplat cât ați fost Demonstrare cartonașele
voi cu ochii închiși?
colorate.
Voi acum trebuie să luați 3
63
 cartonașe- culorile
tricolorului- în funcție de Aplicare Veți lua de jos
mărimea steagului pe care cartonașe mari.
îl aveți pe fișe. Eu am o
fișă cu un steag mare. Ce Evaluare
cartonașe voi lua de jos? practică
Voi lua un cartonaș Vei pune culoarea Frontal
albastru și mare, un albastru. 5 min
cartonaș galben și mare și Urmează culoarea
un cartonaș rosu și mare. galbenă și roșie.
Aceste cartonașe le voi
dezlipi și le voi lipi pe
steguletul de pe fișă. Copiii lipesc Aprecieri
Ce culoare voi pune langa cartonașele pe steguleț verbale
“bățul” steagului? după modelul
Ce culori urmeaza? educatorului. Individual

Puteti începe lucrul.

In acest timp voi trece

printer măsuțe pentru a
oferi indicații copiilor care
nu au înteles foarte bine
explicatiile.
4. Extindere Ce am făcut astăzi la Ne-am jucat cu
activitatea matematică? cartonașele Aprecierea
Voi face aprecieri generale Conversare Frontal copiilor cât 2 min
și individuale asupra euristică Am ajutat epurașul să și a
desfăşurării activităţii. facă ca stegulețele să lucrărilor
Iepurașul oferă stimulente devină colorate.
copiilor și pune la panou
64
 lucrările copiilor. Am lipit culorile unui
steguleț.

Nume:…………………………………… Data:……………………………..

Fisa de lucru

65
1. Alege din multimea de pe covor 3 cartonase, de culori diferite, care sa aiba aceeasi marime cu steagul de mai jos:

66
 Proiect didactic Nr. 2
Grupa – mare
Dimensiunea activității – Educație pentru limbaj și comunicare
Tema anuală – Roata anotimpurilor
Subiectul activității – Iarna Albă- Dalbă
Tipul activității – integrată
Durata – 25 - 30 min

Competența specifică – Receptarea și înțelegerea mesajului oral în diverse situații de

comunicare, manifestând atenție și atitudine pozitivă.
Unitate de competență – Exprimarea interesului pentru receptarea și înțelegerea mesajelor
verbale, a unor îmbinări de cuvinte.

Obiective operaționale:
O1 – Să identifice elemente specifice anotimpului iarna;
O2 – Să grupeze imaginile ce reprezintă acțiuni, însușiri, cu caracter opus;
O3 – Să redea conţinutul unor imagini exprimându-se în propoziţii simple şi dezvoltate, corecte
din punct de vedere gramatical;
O4 – Să realizeze o temă practică prin tehnica colajului și asamblării.

Strategii didactice:
Metode și tehnici – conversaţia, explicaţia, povestirea, problematizarea,exerciţiul,învăţarea prin
descoperire ; Sparge gheaţa, Ciorchinele.

Mijloace de învățare – fulgi decupaţi de trei culori (albi, argintii, albaştri), fulgi care reprezintă
anumite stări emoţionale, planşă cu decor de iarnă, jetoane, hârtie creponată, foarfeci, lipici,
panou, decorațiuni (paiete), Tuburi de la rolele de hârtie, planșete.
Material bibliografic:
1. Curriculum pentru educație timpurie;
2. 1001 de idei pentru o educație timpurie de calitate.
3. Forea Stan, Jocul didactic, Editură:Rovimed,2013
Forme de organizare – Frontal, în perechi.
Educator – Holostenco Angela

67
 Nr.Etapele Activitatea educatorului Metode și Activitatea copiilor Forme de Evaluare Durata
cadrului tehnici organizare
de
învățare
1 Evocare Asigurarea condițiilor optime necesare Copiii Își îndeplinesc
1 desfășurării activității: necesitățile personale, se
- aerisirea sălii de grupă; Conversația pregătesc pentru activitate. Observarea
- aranjarea mobilierului în forma de comporta- 2 min
careu ; mentului
- distribuirea materialului didactic pe copiilor
măsuțe;
- amenajarea machetei;
- intrarea copiilor în mod organizat în
sala de grupă. Copii trebuie să ghicească
Educatoare îl prezintă pe Bătrânul An despre cine este vorba.
prin următoarea ghicitoare: Frontal
,,Are 4 fețe-n lume Majoritatea
Care n-au acelas nume copiilor au
Una trece prin ninsori, Exercițiul recepționat
Altă calcă printre flori, Copiii desenează în mesajul
Una seceră secară, calendarul naturii cum este transmis.
Altă-acasă rodul cară''. timpul azi afară, (senin, sau
(Anul) posomorât; soare sau
Mesajul zilei, înnorat).
Însemnări în calendar. Conversația Noi suntem în anotimpul
Acum sântem în anotimpul......... iarna. 3 min
Ce se întâmplă iarna în natură........ Iarna cad fulgii de nea

68
 Cum este iarna......... Iarna este rece, frumoasă,
Explicația albă.
Pentru reactualizarea cunoștințelor Copiii caracterizează fiecare
educatoarea adresează întrebări despre anotimp. Evaluare
cele 4 anotimpuri folosind imaginile formativă orală
din calendarul naturii.

2 Educatorul anunță tema jocului

2 Realizarea didactic,,Roata anotimpurilor'' și se
sensului motivează: Bătrânul An dorește să afle Conversația
ce frumos vorbiți despre frumusețiile și euristică Aprecieri orale
bogățiile fiicelor lui.
Copiii se impart în patru
Bătrânul An nu a venit cu mână goală echipe în modul următor:
ci a adus o cutiuță cu mai multe educatorul le permite să Frontal
surprize pe care le vom folosi pe aleagă fiecare câte o imagine 3 min
parcursul jocului. pregătită din timp, acei copii
•Se anunța sarcinile și regulile Învățarea care aleg fulgii vor alcătui
jocului; prin echipa anotimpului iarna,
•Se delimitează și se stabilesc descoperire frunzele – toamna; ghioceii –
denumirea echipelor (4 echipe). primăvara; cireșele – vara.
Toamnă-Echipa frunzelor
Iarna-Echipa fulgilor de nea În echipe
Primăvara -Echipa Ghioceilor
Vara-Echipa cireșelor
•Se desemnează câte un conducător Conversația
pentru fiecare echipă. Aprecieri

69
 •Se anunța că jocul este compus din 5 Copiii aleg un conducător al verbale;
probe care trebuie rezolvate de fiecare echipei
echipă în parte sau individual . Aplauze;
Pentru fiecare probă sau rezultat corect Sparge
se acordă recompense din partea ghiața
Bătrânului An ,iar la final doamnă
educatoare va avea câte o surpriză
pentru fiecare.

* PROBĂ NR 1-Gândește și spune…. Problemati-

-Care sunt frumusețiile zare În grup
anotimpului…..? Copiii răspund la aceste
-Care sunt bogățiile întrebări, în funcție de echipă
anotimpului……..? în care se află.
-Care sunt fenomenele nature specifice
anotimpului….?
*PROBĂ NR 2-Ghicitori despre
anotimpuri Evaluare
• Fiecare echipă va avea de răspuns la Copilul atins pe umăr va formativă orală
câte o ghicitoare despre anotimpuri. extrage din bol plicul cu 15 min
Se punctează răspunsurile corecte. ghicitoare.
Interviul de
*PROBA NR 3-Ciorchinele grup
•Fiecare grupa va avea de realizat un
ciorchine simplu pornind de la Fiecare copil participă la
cuvintele: realizarea ciorchinelui. În grup
A.Iarna

70
 B.Primavara Ciorchinele Copiii vor stabili conexiuni
C.Vara între elemente,motivând Aprecieri
D.Toamna adecvat:de ce nu aparține verbale
•Se pun la dispoziția copiilor 6 jetoane jetonul respectiv
cu imagini specifice anotimpurilor și 2 anotimpurilor.
jetoane care nu fac referire la Analizarea
anotimpuri. produselor Copii vor alege câte un
activitatii cuvânt și îl va transmite
*PROBĂ NR 4-,,Eu spun una tu spui ciorchinele colegului mai departe
mai multe'' (frunză-frunze);
3 Reflecție *PROBĂ NR 5 - Desparte în silabe Copii vor avea de despărțit
3 Se dau cuvintele: Problemati- cuvintele și de alcătuit câte o În grup Expunerea 2 min
•ghiocei; cirese; frunze; zăpadă; zare propoziție cu fiecare cuvânt. propozițiilor
4 Extindere La sfârșitul jocului se vor număra . Aprecieri
4 recompensele primite; Explicaței Copiii sunt foarte energici, verbale
Se desemnează echipă câștigatoare. bucuroși, și așteaptă cu Frontal Desemnarea 5 min
Bătrânul An este foarte mulțumit de nerăbdare anunțarea echipei echipei
prestația copiilor.. câștigătoare și surpriza. câștigătoare
Se fac aprecieri asupra participării la
activitate și asupra comportamentului Conversație Copiii primesc jeleuri de Înmânarea
copiilor,atât individual,cât și pe grupe. fructe; surprizei

71
 Proiect didactic Nr. 3

Grupa – medie
Domeniul experiențial: Eu, familia și societatea
Dimensiunea activității – Educația pentru societate
Subiectul activității – ” Mergem în excursie!”;
Tipul activității – integrată
Durata – 30 min
Competența specifică – Aplicarea regulilor de comportament în familie/ comunitate,
demonstrând responsabilitate față de sine și cei din jur.
Unitate de competență - Demonstrarea unui comportament grijuliu față de sine și cei din jur.
Obiective operaționale:
O1 – să cunoască și să precizeze normele necesare integrării în viața socială, precum și reguli de
securitate personală;
O2 – să Să precizeze necesitatea respectării normelor de comportament civilizat;
O3 – să mânuiască materialele puse la dispoziție;
O4 – să participe activ și cu interes la jocul propus.

Strategii didactice:
Metode și tehnici – conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, observația;
Mijloace de învățare – personajul „Voinicel” (1), imagini cu diverse comportamente (10),
plicuri(10), cutie (1), fulgi (2), tablă (1), recompense (30), instrumente de scris, fișe de lucru
(30), creioane colorate;
Sarcina didactică: gruparea imaginilor în funcție de tipul de comportament ilustrat;
Elemente de joc: deplasarea, aplauzele, surpriza;
Regulile jocului: copilul care îl primește pe „Voinicel” alege un plic în care se află o imagine pe
care o va descrie. După aceea o va pune în dreptul fulgului albastru dacă consideră că ilustrează
un comportament pozitiv sau în dreptul fulgului roșu dacă vede un comportament negativ.
Fiecare răspuns corect este aplaudat
Material bibliografic:

1. „Ciobanu-Mocanu. L., Învață, /Jucându-te (jocuri și exerciții verbale pentru cei

mici). Ed. Ruxanda, - Chișinău 1988
2. Curriculum pentru educație timpurie, Chișinău 2019

Forme de organizare – frontal; individual

Educator: Holostenco Angela

72
Nr Etapele Activitatea educatorului Metode și Activitatea copilului Forme de Evaluare Durat
. cadrului de tehnici organizare a
învățare

1. Evocare Crearea condițiilor optime

desfășurării activității:
Copiii fac ordine în Frontal
aerisirea sălii de grupă,
aranjarea mobilierului în ungherașul cu jucării, se
formă de semicerc. Pregătirea pregătesc de activitate
materialelor necesare pentru
desfășurării activității.

Captarea atenției se reali- 3 min

zează prin prezentarea
personajului surpriză
„Voinicel”.
Copiii surprinși de Aprecieri
„Copii eu astăzi l-am adus la
voi pe Voinicel pentru că prezența Voinicelului, orale
Conversație sunt deacord să
acesta vrea să plece într-o
excursie și este pentru prima călătorească împreună cu
dată când călătorește cu el.
avionul, așa că nu știe cum
trebuie să se comporte. Vreți
să îl ajutăm noi și să îl
învățăm ce trebuie să facă?”

2. Realizarea Se anunță tema și se prezintă

73
sensului obiectivele în mod accesibil Conversație Copiii ascultă atent ce au
euristică
copiilor: Astăzi ne vom juca de făcut pentru a merge
împreună un joc intitulat în excursie cu voinicel, Aprecieri 5 min
„Așa da, așa nu!”. Cu pentru a-l învăța care este orale
ajutorul vostru, Voinicel va comportamentul corect
învăța care este compor- pe care trebuie să-l avem
tamentul pe care trebuie să îl în avion. Frontal
aibă în avion, ce este bine să
facă și ce nu. La sfârșitul
acestei activități vom fi
capabili să diferențiem
comportamentele negative de Evidențierea
cele pozitive și ne vom da comporta-
seama de cât de important mentelor
este să respectăm normele de pozitive
comportament civilizat.
Copiii vor fi așezați pe
Explicare
a)Explicarea regulilor și a scăunelele puse în forma
sarcinilor de joc: unui avion, și î-și vor
Pentru că Voinicel este foarte 2 min
imagina că sunt în avion
curios de ceea ce vreți voi să
îl învățați o să fie foarte atent, străduindu-se să se
așa că voi va trebui să faceți comporte civilizat și Aprecieri
liniște pentru ca acesta să corect. verbale
poată înțelege. Cel mai
cuminte copil o să îl
primească pe Voinicel și o să
vină să aleagă împreună cu
acesta un plic din cutie.
74
În plic se află o imagine, pe
care voi va trebui să o Explicare Frontal
descrieți și să îi găsiți locul pe
tablă. Tabla este împărțită în Copiii ascultă atent și
două părți. urmăresc indicațiile
Partea mărului roșu este cea educatorului
pentru comportamentele negative,
pentru ceea ce nu este bine să facă Demonstrar
acesta în avion, iar partea cu e
mărului galben este cea a
comporta-mentelor pozitive, adică
ceea ce este bine să facă Voinicel 3 min
în avion.
Deplasarea la tablă se va face la
semnalul meu iar răspunsurile Merg pe rând la tablă
corecte ale voastre vor fi apreciate
cu aplauze din partea colegilor. Colegii îi încurajează
b)Jocul de probă prin aplauze.
Se va desfășura un joc de
probă pentru a verifica dacă
toți copiii au înțeles regulile
jocului. Pentru acest lucru voi Copiii la etapa de probă, Aprecieri
solicita un copil care Exercițiul încearcă pentru a se
împreună cu Voinicel va adapta mai bine cu
alege un plic, vom descoperi regulile și condițiile
ce ilustrează imaginea și unde jocului
trebuie poziționată aceasta.
Se va discuta pe baza
imaginii pentru a ne da seama
Aplauze
dacă înfățișează un Copilul care l-a primit pe
comportament pozitiv sau voinicel în ajutor, v-a
negativ.
75
 c)Jocul propriu-zis: extrage un plic
Copiii împart imaginile în
cele două categorii: „Așa da,
Așa nu!”
Împreună cu toții v-or 5 min
Varianta II: descoperi ce este în
Pentru a vedea dacă Voinicel a Exercițiul ilustrație și o vor
înțeles ce este bine și ce nu în
poziționa în care parte a Aprecieri
avion când o să meargă în excursie verbale
acesta o să așeze pe tablă doar tablei trebuie.
comportamentele pozitive, doar pe
cele pe care o să le urmeze atunci
când o să plece. O să rog copiii să
închidă ochii. Voinicel va strecura Frontal
printre acele imagini anumite
greșeli- comportamente negative,
iar copiii va trebui să le identifice și
să le corecteze- să scoată imaginile
nepotrivite de pe tablă. Observația 5 min
Copiii închid ochii

Identifică care ilustrații

Explicație sunt negative și le exclud
din mulțimea de imagini
și le corectează. Se apreciază
fiecare
răspuns

3. Reflecție Se va realiza printr-o fișă de lucru Copiii vor încercui cu roșu

(Anexa 1). comportamentele negative

76
 Copiii vor fi aplaudați, iar Voinicel o Conversație ilustrate pe fișa de lucru și cu Individual Aprecieri 5 min
să le mulțumească pentru ajutorul galben imaginile cu
verbale
acordat. comportamentele pozitive.

4. Extindere Se fac aprecieri verbale Copiii îi mulțumesc lui Aprecieri

asupra modului de Voinicel, și îi spun să fie verbale
desfășurare a activității. Conversație atent și să nu mai încurce Frontal 2 min
Surpriză din
niciodată cum trebuie să partea lui
se comporte corect. Voinicel
medalii

77
78
 Proiect didactic Nr. 4
Grupa – pregătitoare
Dimensiunea activității – Eu, familia și societatea
Tema anuală – Când, cum și de ce se întâmplă?
Subiectul activității – ” De vorbă cu primăvara”
Tipul activității – integrată
Durata – 30- 40 min
Competența specifică – Demonstrarea emoțiilor în raport cu personae/ lucruri/ fenomene, dând
dovadă de atitudine pozitivă.
Unitate de competență – Demonstrarea răbdării/ stăpânirei de sine în cadrul activitățților
zilnice.
Obiective operaționale:
Ştiinţă:
- Să explice necesitatea îngropării seminţelor în pământ pentru dezvoltarea unei noi plante;
- Să descrie modul de îngrijire a plantelor semănate pentru a le asigura umiditatea necesară
dezvoltării lor;
Artă:
- Să realizeze un peisaj de primăvară care să cuprindă copaci înmuguriţi şi infloriţi, păsări,
flori de primăvară, soare, fire de iarbă;
- Să folosească în realizarea desenului culori adecvate anotimpului primăvara;
Construcţii:
- Să realizeze construcţia respectând tema dată;
- Să coopereze cu colegii de grup.
Joc cu text şi cânt:
- Să manifeste bună dispoziţie în grupul de copii;
- Să participe activ la joc.

Strategii didactice:
Metode și tehnici – conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, exerciţiul dirijat, expunerea,
problematizarea, descoperirea, observaţia; „mâna oarbă”, cubul.
Mijloace de învățare – pământ, seminţe de grâu, porumb, boabe de fasole, apă, farfurii PVC, o
grădină cu flori confecţionată din carton colorat şi hârtie creponată, jocuri de construcţie, foi de
desen, creioane colorate, copaci înmuguriţi, flori de primăvară, colivii pentru păsări, hrană pentru
păsări, siluete cu imagini reprezentative anotimpului primăvara, pălării pentru flori, aripi de
79
fluturi, rămurele, hârtie creponată verde, polistiren, aracet, carton colorat, lipici, pălării pentru
albastrele , trianglu, costumaţie de grădinar, Cd-play

Material bibliografic:
4. Curriculum pentru educație timpurie;
5. Aplicaţii ale metodei proiectelor – ghid pentru educatoare, Ed. CDPress, 2008
6. 1001 de idei pentru o educație timpurie de calitate.
7. G. Berbeceanu, E. Ilie, C. Lazăr, L. Lazăr, C. Moţ – Ghid orientativ pentru aplicarea
curriculumului în învăţământul preşcolar 3-6/7 ani, 2008
Forme de organizare – Frontal, în grup, individual.
Educator – Holostenco Angela

80
Nr. Etapele Activitatea educatorului Metode și Activitatea copiilor Forme de Evaluare Durata
cadrului de tehnici organiza-
învățare re
1. Evocare Crearea condiţiilor necesare bunei
desfăşurări a activităţii: Copiii se pregătesc pentru
aerisirea sălii de grupă Conversație începerea activității Frontal
amenajarea spaţiului de desfăşurare a
activităţii, pregătirea materialului didactic Aprecieri
Intrarea copiilor în sala de
necesar activităţii orale
grupă interpretând
“Pentru că astăzi Zâna Primăvara a venit în cântecul „Soseşte
vizită la noi să vadă câte lucruri minunate primăvara!”
am învăţat noi despre primăvară, m-am
gândit să o invităm la o plimbare imaginară
prin pădure. Copiiii se prind de mână 5 min
Va trebui să fim foarte atenţi la drumul pe doi câte doi şi pornesc în
care îl vom avea de parcurs deoarece pe tot drumeţie.
parcursul drumului:
v-om vorbi despre anotimpul primăvara, Voi întreba copiii ce
v-om observa natura în acest anotimp şi observă: copaci
v-om avea parte de mai multe surprize. înmuguriţi, păsărele, flori.
Sunteţi încântaţi de drumeţia în care o să Voi purta cu copiii o
plecăm împreună? conversaţie despre cele
Atunci haideţi să ne pregătim de plecare!” observate: “Cum sunt
Le voi explica copiilor încă de la intrarea copacii?, Ce se întâmplă
în pădure că aceasta trebuie păstrată curată, Conversație cu iarba în anotimpul Frontal
fără hârtii sau resturi menajere. euristică primăvara?, Ce flori cresc
în pădure? etc.

2. Realizarea La un moment dat, copiii observă un

81
sensului iepuraş care are o surpriză pentru ei: o
scrisoare şi un coşuleţ. Copiii se așează pe pernuțe
Invit copiii să se aşeze pe pernuţe şi le voi și ascultă ce le spune
citi conţinutul scrisorii: iepurașul.
Frontal Întâlnirea
„Dragi copii, eu sunt Iepuraşul care voi personaju-
sosi în curând la voi de Paşti. Auzind că lui cu
veţi veni împreună cu Zâna Primăvara prin Conversație aplauze
pădure mă gândeam să-i dăruiesc un tablou
de primăvară, dar nu am reuşit să-l termin.
Aşa că o să vă rog pe voi să mă ajutaţi să Copiii se arată încântaţi să-
termin acest tablou de primăvară. Vreţi să l ajute pe iepuraş să
mă ajutaţi?” termine tabloul de
Voi explica modul de desfăşurare al primăvară.
jocului didactic „Să facem un tablou de
Mîna oarbă
primăvară”
„Cu ajutorul materialelor din coşuleţ ne
vom juca jocul „Să facem un tablou de Copiii ascultă și
îndeplinesc regulile 5 min
primăvară” şi astfel o să-l ajutăm pe Aprecieri
iepuraş să termine tabloul de primăvară jocului.
verbale
început.
Explicație Copilul la care s-a oprit
În coşuleţ se află mai multe jetoane,
siluete cu care noi va trebui sa completăm coşuleţul scoate din
acest tablou de primăvară. Coşuleţul va coşuleţ un jeton pe care îl
trece din mână în mână şi se va opri descrie şi îl plasează la
numai la semnalul meu: sunetul locul potrivit pe tablou.”
trianglului.
Descriere Redau aspecte
La descrierea imaginii, voi cere copiilor să
redea aspecte caracteristice anotimpului caracteristice anotimpului
Aprecierea
primăvara, insistându-se asupra culorilor, a după cerințele jocului.
răspunsuri
formei, a locului unde cresc – unele în lor
grădină, altele în pădure, precum şi cauzele
82
care provoacă unele aspecte.
„De ce se întorc păsările călătoare?”
„De ce apar ghioceii, Exercițiul
De ce înmuguresc pomii?” Copiii sunt activi și dau Aplauze la
„De ce rândunica are ciocul mic şi răspuns întrebărilor după fiecare
ascuţit?” ilustratele care le extrag răspuns
„De ce barza are picioare lungi sau ciocul din coșuleț. corect
lung?”
„Cine este vestitorul primăverii?” Conversație
„Ce fac oamenii pe câmp primăvara?”
„Cum muncesc oamenii în grădini?”
„Cum muncesc în grădina cu flori?” copiii au scos din coşuleţ
Jocul se termină când: toate ilustraţiile, le-au
descris şi le-au aşezat
corect pe tablou, realizând
un tablou de primăvară.
Următoarea încercare este:
10 min
Cu jetoane din acest coşuleţ ne vom juca,
Explicație Frontal Aprecierea
vom denumi imaginile, le vom despărţi în
și analiza
silabe şi vom spune câte silabe au
răspunsuri
cuvintele.
Copiii extrag jetoane din lor
Pasul II
coș, le denumesc, cuvîntul
“Aşeazǎ jetonul la cifra corespunzǎtoare
îl împarte în silabe, apoi
numǎrului de silabe”
fiecare cu jetonul în mână
Pe rând câte un copil va veni la coşuleţ,
merge și-l pune la cifra
va scoate un jeton, va denumi obiectul
Conversație corespunzătoare numărului Aprecieri
reprezentat pe jeton, va despărţi cuvântul
de silabe primite. verbale
în silabe, va spune câte silabe are cuvântul
şi îl va aşeza pe panoul care are aceeaşi
cifră, câte silabe are cuvântul.

83
3. Reflecție Voi cere apoi copiilor să răspundă la
următoarele ghicitori: Copiii dezleagă ghicitorile
„Voinicel cu haină albă,
Iese primul din zăpadă” (Ghiocelul) Dezlegarea Aprecierea
„O săgeată de cărbune ghicitorilor răspunsu-
Zboară iute peste lume!” (Rândunica) lui corect
„Să-mi ghiciţi o ghicitoare
Înaltă cu lungi picioare Frontal
Pene negre pe-aripi are
Peste broaşte e mai mare” (Barza)
În timpul plimbării copiii
Invit copiii să pornim mai departe la observă și descriu ce văd
plimbare prin pădure. Pe drum vom Conversație împrejur: cuibul de păsări,
continua să observăm natura şi să descriem coliviile pentru păsări,
ceea ce vedem. copacii, florile din pădure. 6 min
Drumul nostru se continuă până ajungem copiii găsesc pălăriile
în poieniţa din pădure. pentru Dansul Florilor şi Aplauze
Invit copiii să dansăm împreună cu Zâna aripile de fluturi pentru
Primăvara Dansul Florilor şi Dansul Prezentare Dansul Fluturaşilor pe care În grup
Fluturaşilor. Zâna Primăvara le-a
“Şi acum, cred că e timpul să ne întoarcem pregătit special pentru noi.
la grădiniţă pentru a-i pregăti Zânei
Primăvara o surpriză.”
Prin intermediul câtecului „Trenul
prieteniei” ne vom întoarce la grădiniţă
unde vom realiza o machetă pe care o vom Frontal Aprecieri
da în dar Zânei Primăvara răsplătind-o din parte
astfel pentru toate frumuseţile pe care ea le Zânei
aduce odată cu venirea acestui anotimp. Primăvara
Voi prezenta copiilor materialele pregătite Explicație

84
pe fiecare grup de măsuţe şi ceea ce vor
trebui să realizeze cu aceste materiale:

1. crenguţe, hartie creponată

mărunţită, aracet, pensule, serveţele
2. carton colorat, beţişoare acoperite
cu hârtie creponată verde, lipici,
serveţele
3. carton colorat negru, lipici, pene, Prezentare
serveţele În grup
4. hârtie albă, carton colorat verde,
plastilină, lipici, serveţele Fiecare copil îşi va alege
Voi trece pe la fiecare grup de măsuţe singur grupul de măsuţe Aprecieri
pentru a explica modul de realizare al unde doreşte să lucreze. verbale
copacilor îmnuguriţi, al narciselor, Apoi împreună cu copiii
violetelor, ghioceilor şi rândunelelor. voi executa exerciţiile
pentru încălzirea 2 min
Explic modul de realizare al copacului muşchilor mici ai mâinii.
înmugurit: “Luăm crenguţa, întindem încet Explicare
pe ramurile acesteia, apoi o introducem în dirijată
vasul cu hârtie creponată mărunţită şi Copiii ascultă și
copacul nostru este gata.” memorizează modul de
Explic modul de realizare al narciselor şi aplicare a lucrărilor; Aprecieri
al violetelor: „Luăm beţişorul învelit în orale
hârtie creponată verde, care reprezintă Realizare
tulpina narcisei, întindem puţin lipici în
vârful acestuia şi lipim floarea narcisei, Toți se stăruie să
apoi mototolim puţină hârtie creponată îndeplinească corect
portocalie şi o lipim în mijlocul florii. procesul de aplicare.
Punem puţin lipici la mijlocul tulpinii şi Conversație
apoi lipim frunzele narcisei.
85
Pentru violete procedăm exact la fel, doar
că în mijlocul florii lipim puţină hârtie
creponată galbenă mototolită.”
Explic modul de realizare al ghioceilor: Dacă întâmpină
„Luăm hârtia albă în formă de pătrat, o greutăți,pot conta pe ajutor Încurajări
îndoim în aşa fel încât să obţinem un batic, din partea educatorului individua-
apoi tragem colţurile din lateral pe rând prin explicare încă o dată le
spre colţul din mijloc şi floarea ghiocelului individual.
este gata. Apoi întindem puţin lipici pe
tulpina ghiocelului pentru a putea lipi
floarea. Aşezăm tulpina ghiocelului în
puţină plastilină de culoare verde şi
ghiocelul este gata pentru a fi aşezat pe Explicare
machetă.”
Explic modul de realizare al rândunelelor: Demonstra- În grup
„Luăm rândunelele decupate din carton re
colorat negru şi întindem puţin lipici pe Copiii dcupează și încleie Aprecieri
aripile acestora. Apoi lipim câteva pene şi după indicații individua-
rândunelele noastre sunt gata.” le 10 min

Prin îndemnul “Spor la treabă!” se trece la

activitatea propriu-zisă. Pe tot parcursul Toți copiii lucrează
activităţii voi urmări îndeaproape modul de independent și sunt
executare al lucrării (sugestii, explicaţii încântați de rezultatele
suplimentare, corectarea poziţiei la masa Executare care se primesc.
de lucru)
În timpul lucrului asigur climatul favorabil
muncii independente prin audierea unor
cântece de primăvară. Apreciere
verbale
Pînă se mai întărește lipiuciul folosit în
86
 lucrări ne vom juca într-un joc
“Spune ce ştii”-Cubul
Copiii analizează imaginea Frontal
Se rostogoleşte cubul spre unul dintre
Explicare care este pe fața
copii. Copilul la care s-a oprit cubul va
superioară.
denumi obiectul reprezentat pe faţa
Ex. Ghiocelul
superioară a cubului, îl va denumi, va
Ghiocel floarea fină a
formula o propoziţie cu acest cuvȃnt;
primăverii.
4. Extensie Când lucrările sunt gata, fiecare copil va
aduce lucrările realizate la suportul pe care Copiii observă și apreciază Analiza și
va fi aranjată macheta. Voi analiza lucrările colegilor săi Aprecierea
împreună cu copiii toate lucrările. Se vor lucrărilor
face aprecieri în funcţie de criteriile: și
acurateţe şi lipire corectă. Voi aprecia Frontal mulțumire 2 min
copiii care au realizat cele mai frumoase Copiii o invită să mai a
lucrări. rămână puţin cu ei pentru personaje-
Zâna Primăvara se arată încântată de a se bucura împreună de lor
tot ceea ce au realizat copiii în această această zi minunată de surpriză
minunată zi. primăvară pe care au
petrecut-o la grădiniţă.

87
Anexa 2. Poze din cadrul activităților unde s-au utilizat jocurile didactice

88
89
90
91
UNIVERSITATEA DE STAT „BOGDAN PETRICIEICU HASDEU” DIN CAHUL
DEPARTAMENTUL DE ISTORIE ȘI TEORIA EDUCAȚIEI
Aprobat:
Şef departament
Cojocari-Luchian Snejana
dr., conf. univ
„____”_____________ 2020
GRAFICUL CALENDARISTIC
DE EXECUTARE A TEZEI DE LICENŢĂ
elaborată de HOLOSTENCO ANGELA

92
 Tema tezei de licenţă:
RELAȚIA DINTRE JOC - ÎNVĂȚARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
Aprobată prin decizia Consiliului Facultăţii din ,,_____”__________2019, proces verbal nr.___
Termenul limită de prezentare a lucrării la catedră: ,,_____”__________2020
3. Etapele executării tezei:
Nr. Etapele realizării tezei de licenţă Termen de realizare Viza de
ord. executare
1. Documentarea ştiinţifică Octombrie 2019-
Decembrie 2019
2. Aprobarea planului de cercetare Octombrie 2019
3. Elaborarea proiectului de cercetare (bazei conceptuale) Decembrie 2019
4. Selectarea metodelor de cercetare Decembrie 2019
5. Elaborarea şi prezentarea Capitolului I Ianuarie 2020
6. Elaborarea şi prezentarea Capitolului II Februarie 2020
7. Elaborarea şi prezentarea Capitolului III Martie-Aprilie 2020
8. Prezentarea variantei iniţiale a tezei pentru susţinerea Mai 2020
preventivă
9. Prezentarea variantei finale a tezei de licență Mai 2020
10. Prezentarea tezei de licență la departament Iunie 2020
11. Susținerea publică a tezei de licență Iunie 2020

Autor: HOLOSTENCO ANGELA

Conducător științific: MIHĂILESCU Natalia
Doctor în pedagogie

DECLARAŢIE DE INTEGRITATE A TEZEI

Prin prezenta declar că teza de licență cu tema

RELAȚIA DINTRE JOC - ÎNVĂȚARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR, este scrisă
de mine, nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituţie de învăţământ
superior din ţară sau străinătate, toate sursele utilizate, inclusiv cele de pe Internet, sunt indicate
în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

93
- toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din altă limbă, sunt
scrise între ghilimele şi deţin referinţa precisă a sursei;
- reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alţi autori deţine referinţa precisă;
- rezumarea ideilor altor autori deţine referinţa precisă la textul original.

HOLOSTENCO ANGELA_____________________________
(semnătura persoanei care declară)

Data:

94