MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”

Facultatea: Științe ale Educației
Catedra: Pedagogie Preşcolară
Program de studiu: Pedagogie Preşcolară

VALENȚELE JOCULUI POPULAR ÎN EDUCAȚIA

MORALĂ A COPIILOR

TEZĂ DE LICENȚĂ

Conducător științific:
Stamati Elena, drd., asistent univ.

Autor:
Budiștean Cristina

CHIŞINĂU, 2023
CUPRINS
INTRODUCERE.........................................................................................................3
I. BAZELE TEORETICO - ȘTIINȚIFICE ALE EDUCAȚIEI MORALE A
COPIILOR...................................................................................................................6
1.1. Noțiuni generale despre educația morală a
copiilor.......................................6
1.2. Profilul psihopedagogic al
preșcolarilor......................................................15
1.3.Conceptualizări teoretice ale jocului popular și aportul său în educația
morală a
copiilor............................................................................................................27
II. CERCETAREA EXPERIMENTALĂ A VALENȚEI JOCULUI POPULAR
ÎN EDUCAȚIA MORALĂ A
PREȘCOLARILOR................................................39
2.1.Diagnosticarea nivelului inițial de dezvoltare a calităților morale la
preșcolari de 5-7
ani...........................................................................................39
2.2. Căi de implimentare a programului experimental de cultivare a calităților
morale cu ajutorul jocurilor
populare.................................................................47
CONCLUZII..............................................................................................................60
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................64
ANEXE.......................................................................................................................70

2
 INTRODUCERE
Actualitatea temei investigate. Astăzi, problemele asociate cu educația
morală a generației tinere sunt relevante în educație și în viața reală. Creșterea unei
persoane, nivelul de dezvoltare, a cărei conștiință îndeplinește cerințele moderne, este
una dintre cele mai importante sarcini cu care se confruntă societatea noastră. Sarcina
principală a educației morale este de a forma conștiința morală a copilului,
sentimentele morale, aspirațiile și obiceiurile, nevoile și motivele de comportament.
Acest proces se desfășoară încă din primii ani de viață ai copilului și se caracterizează
prin integritate și unitate, presupunând stabilirea unei legături și a continuității între
sarcinile, conținutul și metodele de educație morală a copiilor preșcolari, ținând cont
de caracteristicile de vârstă ale acestora. Nevoile morale ale unei persoane sunt strâns
legate de sentimentele morale, care sunt, de asemenea, motivele comportamentului
uman.
La vârsta preșcolară se creează cele mai favorabile condiții pentru dezvoltarea
morală a copiilor. În această perioadă, sistemul de relație a copilului cu adulții și
semenii se extinde și se restructurează, tipurile de activități devin mai complicate și
apar activități comune cu semenii. Sarcina educatorului este de a gestiona activitățile
copiilor. În formarea relațiilor între copii, un loc special îi revine jocului. Calitățile
morale ale copiilor preșcolari sunt formate în mod deosebit de eficient prin
intermediul jocurilor. În știința pedagogică, jocurile se formează ca mijlocul cel mai
important al dezvoltării cuprinzătoare a copilului și una dintre condițiile dezvoltării
culturii sale. În timp ce se joacă, copilul învață lumea din jurul lui și o transformă.
Unindu-se în grupuri de joacă, copiii își formează capacitatea de a acționa împreună,
câștigă experiență în relațiile sociale.

3
 Educatorul, organizând jocuri, dă spirit de bunăvoință relațiilor copiilor, îi
învață să arate atenție față de parteneri, să respecte opinia majorității, să împartă
jucării, să negocieze, să respecte regulile jocului și, dacă este necesar, să ofere ajutor.
În procesul de educaţie morală a copiilor o mare importanţă o are cunoaşterea
valorilor spiritule ale neamului, adică – cultura naţională. Esenţial, în acest context,
este ca micuţii să cunoască eficient faptele de cultură populară, transmise prin cuvânt
şi practici. Unul dintre elementele de transmitere a valorilor morale este jocul popular
care, la rândul sau, este şi un mijloc de păstrare a pedagogiei populare.
La vârsta preșcolară se pune baza formării calităților morale. Aceasta indică
necesitatea activității care vizează formarea calităților morale în instituțiile de
educație timpurie. Astfel, condițiile pedagogice create, jocurile populare selectate
corespunzător vârstei contribuie la formarea calităților morale la copiii de vârstă
preșcolară. Folosirea jocurilor populare ne permite să rezolvăm multe probleme ale
educației copiilor: de la familiarizarea cu fenomenele sociale, la îmbunătățirea fizică,
dezvoltarea emoțională și educația morală a copiilor.
Băieşu N.M. descrie conţinutul jocurilor, propunându-le pedagogilor să le
aplice în lucrul cu copiii. Autorul remarcă că „Jocul popular altoieşte calităţi şi
sentimente nobile: dragoste de Patrie, de oamenii muncii, de prieteni, dreptate,
eroism, calităţi senzoriale, priceperi verbale şi muzicale, punând în mişcare forţele
spirituale şi fizice” [2, p.55]. Jocul popular este un instrument didactic, care are
capacitatea de a fi adaptat particularităţilor fiecărui copil pentru a obţine evoluţia
calitativă în dezvoltare.
Problema jocului popular, a rolului şi funcţiilor lui educaţionale a fost obiect
al atenţiei multor savanţi din diferite timpuri. Jocul popular este o cale de integrare în
valorile eterne ale poporului, o forţă cu caracter propulsator în creşterea copilului.
Problema cercetării: Care sunt modalitățile de formare și valorificare a
jocului popular din perspectiva educației morale a copiilor de vârstă preșcolară.
Scopul cercetării: Relevanța jocului popular în educația morală a copiilor de
vărstă preșcolară mare.

4
 Obiectivele cercetării:
1. Abordarea teoretică a educației morale a copiilor;
2. Analiza caracteristicilor psihopedagogice ale preșcolarilor;
3. Determinarea rolului jocului popular în educația morală a copiilor;
4. Constatarea nivelului de dezvoltare a calităților morale la preșcolari de 5-7
ani ;
5. Elaborarea programului experimental de cultivare a calităților morale cu
ajutorul jocurilor populare;
Gradul de cercetare a temei: Problema privind cultivarea calităților morale
îşi găseşte reflectare în cercetările lui: Kohlberg L. care a pus baza procesului
dezvoltării morale a copilului, a valorilor şi normelor morale, proces ce poate fi
realizat pe tot parcursul vieţii omului [25]. Piaget J. care a fundametat conceptul de
dezvoltare a comportamentului uman din perspectiva „moralei constrângerii”, potrivit
căreia copilul primeşte de la adult un număr de reguli cărora trebuie să se supună
[40]; Nicolai I. a afirmat că rolul cunoştinţelor morale este de a-l introduce pe copil
în universul valorilor morale, de a-l face să înţeleagă semnificaţia acestora pentru
conduita sa, de a-i dezvolta, totodată, capacitatea de a discerne între valorile pozitive
şi elementele negative [38]; Bontaș I. [3], Cucoș C.[13], Silistraru N [47]. au stabilit
finalitățile educației morale; Mândîcanu V[29]. și Munteanu T[31]. au stabilit
principiile formării şi dezvoltării atitudinilor morale.
Metodologia cercetării a presupus aplicarea în demersul investigaţional şi
experimental a metodelor teoretice: documentarea ştiinţifică, modelarea, comparaţia,
analiza, sinteza; metodelor praxiologice: observarea, conversaţia; experimentele:
experimentul pedagogic, tehnici de diagnosticare; de măsurare a datelor
experimentale: prelucrarea matematică a datelor experimentale.
Valoarea teoretică și practică a cercetării constă în determinarea
fundamentelor teoretice și metodologice de formare și dezvoltare a calităților morale
la preșcolarii de 5-7 ani prin valorificarea jocului popular.

5
 Baza experimentală a cercetării o constituie 25 de preșcolari cu vârsta de 5-
7 ani din cadrul Instituției de educație timpurie Creșă Grădinița ,,Viorica’’, din r.
Căușeni, com. Cârnățenii Noi.
Structura tezei: Teza este structurată din 2 capitole, concluzii, bibliografie,
anexe.

I. BAZELE TEORETICO - ȘTIINȚIFICE ALE EDUCAȚIEI MORALE A

COPIILOR
1.1. Noțiuni generale despre educația morală a copiilor
În condiţiile de trai în Republica Moldova, suntem sub influenţa unei cotituri
sociale în care se resimte tot mai mult nevoia de îmbunătăţire a lumii spirituale,
culturii morale a omului. Educaţia morală urmăreşte să formeze şi să dezvolte calităţi
şi însuşiri pentru ca, pe baza lor, individul să se poată integra în grupul social şi să
poată duce o viaţă socială normală. În general, prin educaţia morală se urmăreşte
formarea individului pentru a face bine şi a-l promova, realizarea echilibrului său
interior, generat şi consolidat de respectarea cotidiană a normelor şi principiilor
morale [31, p.212].
Etimologic, noţiunea de morală vine din limba latină de la adjectivul
moralis, is. Cercetătorii în domeniu consideră că cel care a folosit prima dată, în
scrierile sale, noţiunea de morală a fost Marcus Tullius Cicero (106-43 î.d.Hr.),
filosof, orator, scriitor şi om politic roman. În capitolul I al tratatului său de morală, el
scrie: „Quia pertinent ad mores, quad illi vocant, nos com partem philosophiae de
Moribus appelare solemus; sed decet augentem linquam latinam nominare
Moralem”. Aşa cum reiese din acest citat, adjectivul moralis derivă de la substantivul
mos, ris, care, tradus în limba românã, înseamnă datină, obicei [55, p.63].
Morala este raportată la norme şi principii nescrise, dar înrădăcinate în tradiţia
oamenilor. Preocupările pentru ridicarea calităţii în educaţia morală au fost prezente
în toate timpurile şi societăţile ca o necesitate de prim rang.

6
 Potrivit filosofului MacIntyre A., morala reprezintă ansamblul concepţiilor,
ideilor, valorilor, principiilor, normelor şi idealurilor care călăuzesc şi reglementează
conduita oamenilor, convertită în fapte şi acţiuni sociale. Apărută odată cu societatea,
morala/moralitatea constituie un fundament valoric pentru întreaga cultură umană,
pentru diferite forme ale conştiinţei sociale − economică, politică, juridică etc.
Relaţiile morale se manifestă ca un aspect al oricărui tip de relaţii sociale: familiale,
profesionale, politice, economice etc., angajând, în mod firesc, personalitatea fiinţei
sociale, a individului. Recursul la o serie de norme şi valori morale, ce ţin de
„respectul pentru demnitatea umană”, „datorie”, „responsabilitate”, „merit”,
„corectitudine”, „dreptate şi drepturi”, „cooperare”, „solidaritate”, este justificat
cu atât mai mult, cu cât politica economică actuală poartă pecetea criteriilor de piaţă:
concurenţă, profit maxim, adâncirea prăpăstiei dintre cei bogaţi, puternici cu forţă de
decizie, pe de o parte, şi cei săraci, slabi, în care creşte nemulţumirea, invidia, dorinţa
de a distruge şi de a găsi alte căi de supravieţuire, pe de altă parte [28, p.220].
Kant I. a fost printre primii care s-a preocupat de morală. În opinia lui,
raţiunea este cea mai înaltă instanţă a moralei. „Kant a întemeiat morala pe concepte
precum raţiunea şi regulile universale... A forma un caracter bun înseamnă a trata
emoţiile şi înclinaţiile drept contrare moralităţii, a elimina patimile perturbatoare şi
a arăta copiilor, prin exemple şi regulamente, care sunt datoriile lor” [13, p. 322].

7
 Bontaş I.
Morala reflectă ansamblul concepţiilor, ideilor şi principiilor (normelor) care
călăuzesc şi reglementează comportarea (conduita) oamenilor în relaţiile
personale, în familie, la locul de muncă şi în societate, în general [3, p.66] .
Cristea S.
Morala reprezintă „o teorie a relaţiilor cu celălalt şi cu sine”, respectiv, un
model de organizare a raportului omului cu lumea şi cu propria persoană [12].
Coicaud J.M., Warner D.
Moralitatea defineşte binele şi răul din perspectiva unor standarde absolute;
elogierea a ceea ce este bine şi condamnarea a ceea ce este rău sunt realizate în
termeni absoluţi [7, p.3].
Nicola I.
Morala este un fenomen social, o formă a conştiinţei sociale care reflectă
relaţiile ce se stabilesc între oameni, într-un context social delimitat în timp şi
spaţiu, având o funcţie reglatoare asupra convieţuirii umane, stimulând şi
orientând comportamentul uman, în concordanţă cu cerinţele sociale [38, p.45]

Figura 1.1. Esența conceptului de morală

Macavei E. menționează că morala cuprinde ansamblul normelor care
reglementează relaţiile dintre semeni, dintre semeni şi comunitate, dintre comunităţi
în registrul Bine–Rău. Morala este obiectul eticii, are caracter reflectoriu, axiologic,
istoric, general-uman, specific etnic/naţional [27, p. 80].
Ca formă a conştiinţei sociale, morala cuprinde următoarele trei elemente:
valorile morale, normele și regulile morale, afectivitatea morală (fig.1.2).

8
 Valorile
morale

Norme și Afectivitatea
reguli morale morală

Morala

Figura 1.2. Elementele moralei [33, p.34]

a) valori morale – reprezentă comportări, acţiuni, fapte cărora li se oferă pe plan
social o apreciere pozitivă, în sensul că ele coincid cu concepţiile provenite din
societatea respectiva, cu privire la ceea ce este bine, echitabil, folositor societăţii,
membrilor ei (bunătate, cinste, hărnicie, datorie, libertate, cumpătare, omenie,
onestitate, iubire, prietenie, respect reciproc, demnitate);
b) normele şi regulile morale s-au impus sub forma de coduri morale;
c) afectivitatea morală sau sensibilitatea morală (patriotismul, altruismul,
compasiunea, respectul, spiritul de disciplină etc.) [33, p.34].
Comportamentul moral se caracterizează prin faptul că este determinat de
toată lumea prin alegerea conștientă a anumitor acțiuni. Comportamentul este moral
dacă copilul analizează, se gândește la acțiunile sale, acționează ținând cont de
cunoașterea problemei, alegând calea potrivită de a rezolva problema cu care se
confruntă. [60, p.153].
Există multe definiții care reflectă esența conceptului „calități morale”.
Calitățile morale sunt considerate ca valori personale interne care au o expresie
externă. Potrivit lui Grigorovici L. A., calitatea morală reprezintă „o
caracteristică personală care combină calități și proprietăți precum bunătate, decență,
disciplină, colectivism” [62, p.76].

9
 În literatura psihologică și pedagogică se disting mai multe tipuri de calități
morale ale unei persoane [27, p.56]:
1) calități care exprimă atitudine față de patrie: conștiința datoriei civice, dragostea
și devotamentul față de patrie, ura față de dușmani;
2) calități care exprimă atitudine față de alte țări și popoare: internaționalism,
bunăvoință față de toate țările și popoarele, intoleranța ostilității rasiale și
naționale, cultura relațiilor interetnice;
3) calități care exprimă atitudinea față de muncă: muncă grea, conștiinciozitate,
perseverență, disciplină;
4) calități care exprimă atitudinea față de proprietatea publică, privată și
personală: onestitate, ocrotire, păstrare;
5) calități care exprimă atitudine față de natură: îngrijorare pentru natură;
6) calități care exprimă atitudinea față de alți oameni: umanitate, colectivism,
democrație, dreptate, noblețe, milă, ajutor reciproc, respect reciproc, grijă,
onestitate, veridicitate, directitate, simplitate și modestie în comunicare,
punctualitate, simțul datoriei, responsabilitate, tact;
7) calități care exprimă atitudinea față de sine: integritate, autocriticitate, moderare.
Potrivit lui Enăchescu C. valorile morale pot fi împărțite în cinci categorii:
deontică, teleologică, aretaică, intrinsecă și extrinsecă. Valorile deontice sunt
preocupate de dreptul moral - probleme de justiție, corectitudine, drepturi și
responsabilități. Majoritatea instituțiilor de învățământ au structuri care abordează în
mod explicit probleme care implică dreptul moral, cel puțin din punct de vedere al
obligațiilor și drepturilor elevilor, cadrelor didactice. Valorile teleologice se referă la
probleme de binele moral sau de îngrijorare pentru bunăstarea altora. Acestea nu sunt
adesea abordate în mod explicit în școli, deși serviciile precum programele de prânz
școlar, consilierea elevilor sunt expresii ale binelui moral. Valorile aretaice implică
judecăți despre valoarea morală a indivizilor și instituțiilor. Acestea includ motive și
calități de caracter, cum ar fi generozitatea, empatia și loialitatea și sunt adesea
caracterizate drept motivatori pentru acțiunea morală. Valorile intrinseci includ

10
calități precum autonomia, conștiința, inteligența și cunoștințele. Avansarea lor este
privită ca înaintarea persoanelor. În cele din urmă, valorile extrinseci sunt acele
mijloace care au potențialul de a produce binele, cum ar fi banii, arta, educația și
călătoriile, deși nu întruchipează nici un bun inerent [15, p.28].
Renumitul psiholog Piaget J. a menționat că procesul de formare, dezvoltare a
personalităţii morale a copilului este continuu, neîntrerupt, are un caracter stadial.
Piaget J. a identificat trei stadii (fig.1.3.).

3. Stadiul
1. Stadiul 2. Stadiul
construirii
realismului moral cooperării morale
conștiinței morale
(7-8 ani) (7-12 ani)
(12-18 ani)

Figura 1.3. Stadiile dezvoltării personalității morale [40, p.33]

1. Stadiul realismului moral, care corespunde copiilor până la vârsta de 7-8
ani, prezintă câteva particularităţi specifice:
a) Relaţia copilului cu adultul are un caracter unilateral. Copilul primește și se
conformează cerințelor părinților;
b) Regulile morale sunt privite ca un dat, ca o emanaţie a unei autorităţi externe;
c) Respectarea normelor şi regulilor morale este rezultatul ascultării şi supunerii
bazate pe afecţiune şi teamă;
d) Respectarea normelor este condiţionată, pe de o parte, de afecţiunea faţă de
persoanele adulte şi, pe de altă parte, de receptivitatea şi tendinţa spre imitaţie
proprii acestei vârste;
e) Treptat încep să apară primele elemente ale conştiinţei morale, sub formă de
reprezentări şi trăiri afective elementare (emoţii).
Sensul acţiunii educative este în această etapă de la conduită la conştiinţa
morală. Tocmai de aceea un rol important îl are formularea cerinţelor de conduită,
organizarea şi respectarea regimului de viaţă care trebuie să conducă la formarea
deprinderilor de comportare.

11
 2. Stadiul cooperării morale, cuprins între 7-12 ani, se caracterizează prin
câteva elemente specifice:
a) Regulile şi normele morale se interiorizează, devin mobiluri interne ale
conduitei, expresie a conştiinţei morale;
b) Copilul dispune de o experienţă morală acumulată de-a lungul anilor;
c) Se formează noţiunile morale, care au însă un caracter concret, se conturează
judecăţile morale, se elaborează criterii de apreciere a conduitei celor din jur,
acestea fiind folosite şi în aprecierea propriei conduite;
d) În educaţia morală accentul se pune pe antrenarea elevilor, în acţiuni cu
semnificaţie morală, pentru a îmbogăţi reprezentările şi noţiunile morale şi a
favoriza trecerea de la emoţii la sentimente morale.
Astfel, la vârsta școlară primară, fiecare copil atinge „frontiera” sa de
dezvoltare morală; el „acumulează o anumită experiență morală, se formează forme
ale unui personaj individual, se dezvoltă anumite obiceiuri”. Toți acești factori se
reflectă în procesul de educare morală [68, p.55].
3. Stadiul construirii conştiinţei morale (12-18 ani) corespunde în linii mari
preadolescenţei şi adolescenţei propriu-zise. În preadolescenţă, ca rezultat al
îmbogăţirii experienţei morale a elevilor, are loc procesul formării noţiunilor şi
judecăţilor morale cât mai aproape de valoarea lor reală. Tendinţa de afirmare a
propriei personalităţi duce la dezvoltarea de opinii, judecăţi, aprecieri morale,
personale, independente. Totuşi deseori apare pericolul ca din cauza experienţei
limitate, unele judecăţi, apărate cu convingere de către preadolescent, să fie eronate.
La vârsta adolescenţei dezvoltarea conduitei morale se reflectă în capacitatea
deosebită de a înţelege, aprofunda şi generaliza noţiunile morale, în apariţia unor
convingeri morale ferme pe care adolescentul le apără cu îndârjire. Ţinând seama că
afirmarea independenţei adolescentului este deosebit de puternică în acest domeniu,
că el doreşte să se maturizeze moral fără să apeleze la adulţi, se vor folosi cu
precădere metode de educaţie morală care exercită o influenţă indirectă, dar eficientă
ca dispute, dezbateri, convorbiri realizate cu tact şi pricepere.

12
 Kohlberg L.[25] a continuat ideile lui Piaget J. în ceea ce privește educarea
morală a copiilor. Folosind o metodă similară cu etapele lui Piaget în dezvoltarea
copilului, Kohlberg L. a sugerat o teorie a raționamentului moral bazată pe trei
niveluri și șase etape, prin care copiii progresează prin preconvențional (bazat pe
nevoile personale și pe regulile altora), convențional (bazat pe alții, aprobarea,
așteptările sau valorile) și raționamentul moral postconvențional (bazat pe contracte
sociale și principii individuale). Teoria lui Kohlberg a stat la baza mai multor
programe care vizează educația morală [25, p.80].
Educaţia morală reprezintă dimensiunea internă a activităţii de
formare/dezvoltare a personalităţii care vizează „ceea ce este mai profund şi mai
accentuat subiectiv în fiinţa umană” [24, p.70]. În perspectiva pedagogică educaţia
morală reprezintă activitatea de formare/dezvoltare a conştiinţei morale a
personalităţii umane, proiectată şi realizată la nivel teoretic şi practic.
Formarea/dezvoltarea conştiinţei morale la nivel „ideologic”, angajează „teoria
morală”, bazată pe norme proiectate şi realizate în toate ciclurile vieţii: în mod
special, în plan cognitiv, dar şi în plan afectiv şi volitiv. Formarea/dezvoltarea
conştiinţei morale la nivel „psihosocial”, angajează „practica morală”, bazată pe
acţiuni proiectate şi realizate în toate ciclurile vieţii, integrate, în mod special, în plan
atitudinal.
Potrivit lui Silistraru N., educaţia morală reprezintă activizarea pedagogică a
principiilor, normelor şi valorilor morale specifice unei societăţi istoric determinate,
în vederea formării de convingeri, sentimente, atitudini (comportamente, deprinderi şi
obişnuinţe) morale, a trăsăturilor morale ale personalităţii [47, p.23].
Educaţia morală reprezintă dimensiunea fundamentală a activităţii de
educaţie orientată în direcţia formării-dezvoltării conştiinţei morale a personalităţii,
care vizează optimizarea raporturilor sale cu lumea şi cu sine, la nivel: teoretic, prin
însuşirea valorii generale a binelui moral, susţinută afectiv, volitiv şi motivaţional) şi
practic (prin aplicarea valorii generale a binelui moral).

13
 Esenţa educaţiei morale constă în crearea unui cadru adecvat interiorizării
componentelor moralei sociale în structura personalităţii morale a copilului,
elaborarea şi stabilirea pe această bază a profilului moral al cestuia în concordanţă cu
imperativele societăţii noastre. Astfel, esenţa educaţiei morale reflectă formarea unei
personalităţi cu profil moral adecvat, în care sunt concentrate majoritatea valorilor
caracteristice moralei sociale a unei colectivităţi date, într-o anumită perioadă a
dezvoltării sale [31, p.211].
Conţinutul educaţiei morale reflectă două coordonate definitorii, care
vizează raportarea omului la societate (educaţia moral-civică) şi la sine (educaţia
moral- individuală).
Scopul educaţiei morale este formarea conştiinţei morale în anii de
şcolaritate, adică conştientizarea sensului vieţii – autoperfecţionarea propriei fiinţe şi
formarea unei personalităţi desăvîrşite.
Obiectivele educaţiei morale pot fi clasificate în funcţie de gradul lor de
generalitate: obiective generale, specifice și concrete (fig.1.4.).
Obiectivul
general al formarea și dezvoltarea conştiinţei
educaţiei morale a celui educat;
morale
Obiectivele
specifice formarea și dezvoltarea conştiinţei
educaţiei morale: nivelul teoretic şi nivelul practic;
morale
Obiectivele rezultate din operaţionalizarea
concrete ale obiectivelor specifice, realizabile în
educaţiei cadrul unor activităţi educative
morale organizate formal sau nonformal.
Figura 1.4. Obiectivele educației morale [12, p.53]
Sarcinile educaţiei morale presupun [31, p.213]:
 formarea reprezentărilor şi a noţiunilor morale;
 formarea sentimentelor şi atitudinilor morale;
 formarea obişnuinţelor de comportare morală şi a trăsăturilor pozitive de
caracter;
14
  formarea atitudinii patriotice şi a atitudinii faţă de muncă;
 formarea unei atitudini critice şi autocritice;
 formarea judecăţilor morale, a umanismului;
 formarea conştiinţei şi conduitei morale.
Principiile educației morale se clasifică în următoarele:

1. Principiul valorificării resurselor şi a disponibilităţilor pozitive ale

personalităţii um ane în vederea elim inării celor negative;

2. Principiul unităţii şi al continuităţii axiologice între toate form ele

de proiectare şi realizare a educaţiei m orale;

3. Principiul diferenţierii educaţiei m orale în funcţie de

determ inările sale particulare şi individuale;

4. Principiul corespondenţei pedagogice dintre „teoria” m orală şi

„practica” m orală;

5. Principiul corelării funcţionale între „cerinţele” m orale şi

„stim ulentele” m orale.

Figura 1.5. Principiile educaţiei morale [31, p.213]

Educația morală este o influență intenționată și sistematică asupra conștiinței,
sentimentelor și comportamentului copilului pentru a forma calitățile și sentimentele
morale ale copilului care să îndeplinească cerințele moralității societății.
Educația morală are un impact efectiv numai într-un proces educațional
holistic, care corespunde normelor moralității universale, organizării întregii vieți a
copiilor: activități, relații, comunicare, ținând cont de vârsta și caracteristicile
individuale ale acestora.
Educația morală include:
 formarea procesului de înțelegere a legăturii cu societatea, conștientizarea, în
funcție de societate, conștientizarea necesității de a-și coordona comportamentul
cu interesele societății;

15
 introducerea în societate a normelor și cerințelor morale, dovezi ale validității și
justificării acestora;
 transformarea cunoștințelor morale în convingeri morale, crearea unui sistem al
acestor convingeri;
 formarea unor sentimente morale stabile, culturii înalte a comportamentului ca una
dintre principalele manifestări ale societăţii umane; formarea obiceiurilor morale
[35, p. 115].
Așadar, educaţia morală urmăreşte să formeze şi să dezvolte calităţi şi însuşiri
pentru ca, pe baza lor, individul să se poată integra în grupul social şi să poată duce o
viaţă socială normală. În general, prin educaţia morală se urmăreşte formarea
individului pentru a face bine şi a-l promova, realizarea echilibrului său interior,
generat şi consolidat de respectarea cotidiană a normelor şi principiilor morale.

1.2. Profilul psihopedagogic al preșcolarilor

Perioada preșcolară reprezintă o etapă de intensă dezvoltare psihică marcată
de integrarea copilului în învățământul preșcolar unde acesta ia contact cu solicitările
multiple privind autonomia și adaptarea la noul mediu de viață. Ca atare,
contradicțiile dintre solicitările externe, tot mai variate, cărora copilul trebuie să le
facă față și propriile posibilități interne generează diferențe la nivelul dezvoltării
psihice, a modurilor de relaționare și de adaptare socială între copiii care frecventează
grădinița și cei care stau acasă. Multiplicarea situațiilor și experiențelor de viață,
complexitatea cerințelor care depășesc cadrul limitat al familiei conduce treptat la
diversificarea conduitelor copilului care devin mai adaptabile, la achiziții noi în plan
comportamental și la diversificarea capacităților sale de cunoaștere și de comunicare.
Învățământul preșcolar pune bazele școlarității pregătind pentru viața școlară, solicită
comportamente adaptative noi, socializează copilul, facilitează interiorizarea
normelor de conviețuire socială și interpersonală, îi stimulează dezvoltarea fizică și
psihică și îi consolidează autonomia.

16
 Sub aspectul particularităților dezvoltării psihice generale, preșcolarul mic
dispune de multe trăsături specifice copilăriei mici. Este investigativ și curios, atras
de obiecte, adesea absorbit de ele. Se joacă aproape singur, jocurile preșcolarilor mici
fiind, în general, jocuri de manipulare, cu scenarii simple, sărace în conținut și
caracterizate prin repetarea stereotipă a unor acțiuni. Implicarea în acțiuni și activități
noi și variate este stimulată de satisfacerea plăcerii generată de explorarea mediului.
Imită ceea ce vede în jurul său, este neastâmpărat datorită predominării proceselor
excitatorii, formele inhibiției fiind slab dezvoltate [1, p.335]. Gândirea sa este
subordonată acțiunii concrete și caracterizată prin egocentrism concretizat în
centrarea activității pe satisfacerea nevoilor imediate. Imposibilitatea de a delimita
clar între realitatea obiectivă și cea subiectivă favorizează dilatarea realității
subiective și inundarea ei de elemente din realitatea obiectivă [40, p.90]. Limbajul are
un caracter situativ, memorează ușor și cel mai adesea neintenționat. Conduita sa
afectivă este instabilă, fragilă și caracterizată prin predominanța emoțiilor, a reacțiilor
emotiv-impulsive, precum și printr-un grad crescut de impresionabilitate și labilitate
care îl fac să treacă ușor de la o dispoziție afectivă la alta. Instabilitatea sa
psihomotorie, labilitatea emoțională și anxietatea crescută apărută în situații de
separare de adult și de mediul familial pot genera o mai mare dificultate în adaptarea
la mediul grădiniței.
Preșcolaritatea mijlocie (4-5 ani) se caracterizează prin dezvoltarea
motricității și autonomiei, prin creșterea evidentă a adaptabilității, sociabilității și
sensibilității copilului față de evenimentele din jurul său. Activitatea devine mai
organizată și mai bogată în conținut, sunt înregistrate progrese în dezvoltarea
proceselor cognitive și a însușirilor de personalitate. Structurată pe achizițiile
senzorio-motorii din etapa anterioară, gândirea se desprinde de acțiunea concretă prin
apariția operațiilor mintale independente, devenind o gândire preoperațională,
caracterizată prin utilizarea simbolurilor pentru reprezentarea obiectelor și oamenilor
[40, p.98]. Are loc extinderea comunicării verbale, dezvoltarea limbajului extern
(oral), care se îmbogățește mult sub aspect lexical și morfo-sintactic și apariția

17
limbajul intern, ca formă nouă de limbaj care joacă un rol esențial în organizarea
întregii activități psihice. Dezvoltarea afectivității este marcată de fenomenul
identificării cu adultul, cu modelele parentale față de prezența căruia simte o plăcere
deosebită și căruia se străduiește să-i fie de folos. Începe să facă aprecieri relativ
corecte față de comportamentele celorlalți ceea ce reflectă o capacitate mai profundă
de înțelegere a ceea ce este bun sau rău, corect sau greșit, permis sau nepermis,
acceptat sau respins etc. Curiozitatea să se exprime prin întrebări numeroase și
variate, perioada fiind cunoscută și ca vârsta „de-ce urilor” [1, p.336].
În preșcolaritatea mare (5-6 ani), întreaga activitate psihică se dezvoltă
intens, crește capacitatea de adaptare, sociabilitatea și autonomia copilului, se
diversifică abilitățile sale motrice, de cunoaștere și de comunicare, se intensifică
dezvoltarea conștiinței de sine, are loc identificarea sa cu grupul educativ și cu
obiectivele lui. Limbajul preșcolarului se transformă continuu, îmbogățindu-se în
conținut și expresivitate și se interiorizează la copiii de grupă mare, are loc o creștere
substanțială a volumului vocabularului, se perfecționează exprimarea în fraze. Se
constată o dezvoltare evidentă a abilităților cognitive, gândirea înregistrează un
progres semnificativ în organizarea structurilor operaționale, stimulată de activitățile
mai complexe, sunt utilizate unele noțiuni abstracte. Preșcolarul mare manifestă o
capacitate mai adecvată de înțelegere a situațiilor în care este implicat și cărora
trebuie să le facă față și a raporturilor de cauzalitate în producerea evenimentelor, iar
prin structurarea unor trăsături voliționale devine capabil de implicare în activități de
mai lungă durată în care investește efort și care îi produc satisfacții. Capacitatea sa de
învățare devine mai activă, ca urmare a diversificării sferei intereselor de cunoaștere
și a intereselor față de activități multiple (muzică, desen, pictură, construcție,
modelaj, vizionarea de desene animate, filme sau piese de teatru, serbări, recitarea de
poezii, ascultarea poveștilor, interpretarea de mici roluri, dans). Curiozitatea copilului
devine mai crescută și vizează mai pregnant relațiile de dependență, de cauzalitate, de
condiționare dintre diferitele obiecte, fenomene și situații ale lumii externe. Apar
manifestări ale atenție: voluntare, copilul subordonându-și acțiunea unui scop

18
dinainte stabilit. Imaginația sa devine deosebit de activă mai ales în joc, unde
utilizează probabilul, fantasticul. Creativitatea se dezvoltă semnificativ, cu tendințe
de diferențiere, crește aria preocupărilor, dorințelor, curiozităților și aptitudinilor
mărunte.
Educația este o activitate care vizează dezvoltarea personală, crearea
condițiilor de autodeterminare și socializare a unui copil pe baza valorilor socio-
culturale, spirituale și morale și a regulilor și normelor de comportament acceptate în
societate în interesul unei persoane, familia, societatea și statul [12, p.82].
Vârsta preșcolară este o perioadă de dezvoltare activă a normelor morale, de
formare a obiceiurilor morale, sentimentelor și relațiilor. Independența, elementele de
conștientizare de sine se dezvoltă activ, sistemul de relații dintre copil și adulți care s-
a dezvoltat la nivelul de vârstă anterior se schimbă [11, p.60].
Cele mai favorabile condiții pentru dezvoltarea morală a copiilor sunt create
la vârsta preșcolară. În această perioadă, sistemul de relații dintre copil și adulți și
semeni se extinde și se restructurează, activitățile devin mai complicate și se
manifestă activități comune cu semenii. Copilul privește cu atenție lumea adulților,
începând să evidențieze relația dintre oamenii din ea. Un preșcolar înțelege lumea
relațiilor umane, învață legile prin care se construiește interacțiunea oamenilor, adică
normele de comportament. În efortul de a deveni adult, un preșcolar își subordonează
acțiunile normelor sociale și regulilor de conduită.
Kairov I. consideră că, din punctul de vedere al formării unui copil ca
persoană, vârsta preșcolară poate fi împărțită în trei părți [64, p.46].
La vârsta preșcolară mică (doi până la patru ani), copilul începe să-și dea
seama de propriile capacități și să simtă nevoia unei activități independente. Copiii
manifestă dorința de a oferi tot ajutorul posibil adulților. La această vârstă, copilul
începe să-și dea seama de propriile capacități și să simtă nevoia unei activități
independente.
Muhina V. notează că în comunicarea cu adulții, copilul învață semnificația
morală: „rău-bine”, „bine-rău”, „poate-nu-trebuie”. Prima orientare morală oferă

19
copilului o relație constructivă cu lumea obiectivă și socială înconjurătoare. Trebuie
remarcată importanța imitării copiilor a activităților adulților. Tipul principal de
activitate devine un joc de rol, în care copilul modelează modalitățile de
comportament, acțiunile, relațiile dintre adulți. Jucând roluri, copiii învață să
acționeze în conformitate cu normele și regulile morale acceptate în societate [66,
p.45].
Vârsta preșcolară medie (patru până la cinci ani) este o perioadă de
dezvoltare fizică și psihică intensivă. Copiii stăpânesc în mod activ vorbirea coerentă,
pot spune povești scurte, își pot aminti evenimente din viață. La această vârstă, există
o conștientizare treptată a valorilor morale. Se consolidează ideile despre natură și
modalitățile de a manifesta o atitudine pozitivă față de semeni, adulți, muncă și
natură.
Vârsta preșcolară mare (cinci - șapte ani) este cea mai importantă etapă în
formarea ideilor morale ale copiilor, modalități de comportament și activități, în
formarea personalității. Dezvoltarea mentală activă a preșcolarului mare contribuie la
formarea unui grad mai ridicat de conștientizare a comportamentului față de vârsta
medie preșcolară. Din punctul de vedere al lui Bure R., la această vârstă, copiii sunt
capabili nu numai de generalizare, ci și de analiză și explicație a motivelor acțiunilor
văzute la ei [61, p.32].
Copiii de vârstă preșcolară mijlocie sunt deja capabili să-și controleze
comportamentul, formarea sentimentelor lor morale se bazează nu numai pe emoții,
ci și pe anumite cunoștințe, idei corecte despre bine și rău, dreptate. La vârsta
preșcolară mai mare, se manifestă o înțelegere a sensului normelor și regulilor
morale, copiii dezvoltă capacitatea de a prevedea consecințele acțiunilor lor. Norma
morală începe să acționeze ca un regulator al relațiilor dintre oameni.
Uruntaeva G. susține că un preșcolar înțelege norma care trebuie respectată
pentru ca activitatea colectivă să aibă succes. Necesitatea controlului extern asupra
conformării cu norma de către un adult dispare. Comportamentul copilului devine
moral chiar și în absența unui adult și dacă copilul este încrezător în impunitatea

20
faptei sale și nu vede niciun beneficiu pentru el însuși. Comportamentul devine mai
intenționat și mai conștient. Se creează oportunități pentru formarea la copii a
responsabilității pentru comportamentul lor, elemente de autocontrol, organizare. În
vorbirea copiilor încep să apară cuvinte care denotă calități morale și antipozii lor
(bun, luptător, lacom, cinstit, furiș etc.) îi leagă de o situație specifică din propria
experiență, care se explică prin imaginea specifică a gândirea copiilor [70, p.115].
Vârsta preșcolară mare joacă un rol deosebit, atât în dezvoltarea pedagogică,
cât și în dezvoltarea psihologică a copilului. Această vârstă este o perioadă a vieții în
care la copii se pun bazele conceptelor morale conștiente, această perioadă este cea
mai favorabilă în educația morală a copilului. Moralitatea este o parte integrantă a
personalității. Acesta asigură respectarea voluntară a normelor, regulilor și
principiilor de conduită existente. Morala își găsește relația cu patria, societatea,
indivizii, cu sine, cu munca și rezultatele muncii.
Educația morală ocupă unul dintre locurile de frunte în formarea unei
personalități dezvoltate cuprinzător, are un impact imens asupra dezvoltării mentale și
fizice, asupra educației sentimentelor și intereselor. Acest lucru se manifestă clar în
activitățile și comportamentul unui copil preșcolar [54, p.60]. La vârsta de cinci până
la șapte ani, încep să se pună bazele viitoarei personalități.
Educația morală a copilului se realizează zilnic în orice mediu social: în
familie, la grădiniță, pe stradă, dar și educatorul joacă un rol important în dezvoltarea
personalității copilului: el este cel care are cel mai benefic efect asupra copiilor și
asupra creșterii acestora. Educația morală ar trebui să se bazeze pe experiența proprie
a copilului, pe practicarea relațiilor sale personale cu lumea exterioară, în primul rând
cu semenii.
Dezvoltarea intelectuală activă a unui copil de vârstă preșcolară mare
contribuie la formarea unui grad mai ridicat de conștientizare a comportamentului
comparativ cu vârsta medie preșcolară. Copiii de cinci - șapte ani încep să înțeleagă
sensul cerințelor și regulilor morale, își dezvoltă capacitatea de a prevedea

21
consecințele acțiunilor lor. Comportamentul lor își pierde situația și devine mai
intenționat și mai conștient.
În primul rând, se formează o structură stabilă a motivelor. Încep să apară noi
nevoi sociale (nevoia de respect și recunoaștere a unui adult, dorința de a realiza
lucruri importante „adulte” pentru ceilalți, de a fi „adult”; nevoia de recunoaștere de
la egal la egal: preșcolarii mai mari manifestă în mod activ interes pentru formele
colective de activitate și, în același timp, dorința de a fi primul și cel mai bun în joc și
alte activități, este nevoie de a acționa în conformitate cu regulile și standardele etice
stabilite etc.). Apare un nou tip de motivație - baza comportamentului voluntar,
copilul învață un anumit sistem de valori sociale, norme morale și reguli de
comportament în societate, în unele situații își poate reține deja dorințele imediate și
acționa nu așa cum își dorește în momentul de față, dar cum „trebuie” [40, p.137].
Apare un nivel de conștientizare de sine și de reglare volitivă a
comportamentului, care se caracterizează prin formarea la copil a unui sistem stabil
de relații cu el însuși, cu oamenii, cu lumea din jurul lui. Pe viitor, poziția internă a
copilului devine punctul de plecare pentru apariția și dezvoltarea multor alte trăsături
de personalitate în el, în care se manifestă perseverența, independența și intenția sa,
responsabilitatea pentru comportamentul său și elemente de autocontrol, acțiune, se
formează planificarea, organizarea.
Tot la această vârstă apar începuturile reflecției - capacitatea de a-și analiza
activitățile și de a corela opiniile, experiențele și acțiunile cu opiniile și aprecierile
celorlalți, prin urmare, stima de sine a copiilor preșcolari mai mari devine mai
realistă, în situații familiare și activitățile obișnuite se abordează adecvat [49, p.55].
Nu întâmplător, la vârsta preșcolară un copil învață lumea relațiilor umane,
învață condițiile prin care oamenii interacționează între ei și cu ceilalți, de exemplu.
învață regulile de conduită. În efortul de a deveni adult, un preșcolar își subordonează
acțiunile normelor sociale și regulilor de comportament. Ca urmare, până la sfârșitul
vârstei preșcolare, are loc o tranziție de la criterii și relații morale directe emoțional la
indirecte [46, p.115].

22
 La vârsta preșcolară mai mare, precum și de-a lungul întregii vârste
preșcolare, copiii continuă să dezvolte standarde etice, mostre care conțin o idee mai
mult sau mai puțin generalizată a comportamentului pozitiv sau negativ în situații de
viață, de ex. copilul este capabil să-și coreleze comportamentul nu numai cu un
anumit adult, ci și cu o idee generalizată.
În timpul nostru dificil, când valorile materiale prevalează asupra celor
spirituale, iar conceptele de dreptate, bunătate, generozitate și milă sunt distorsionate
în societate, unde nivelul de agresivitate și cruzime crește, familia joacă un rol uriaș
în educația morală a unui copil. Alături de rude, copilul învață să îndure, să iubească,
să se bucure și să empatizeze.
Educația în familie este nelimitată, se realizează ca de la sine, pe exemplul
personal al celor mai în vârstă. Părinților le place să citească o carte în momentele
libere sau să iasă în natură în weekend - copilul este cu ei. Agrementul comun unește
și întărește familia, insuflă copilului obiceiuri bune, care ulterior se dezvoltă în
trăsături de caracter. Ceea ce familia va pune acum în copil va deveni baza întregii
sale vieți viitoare. Familia este o punte între copil și societate, datorită căreia copilul
este atașat de realitatea înconjurătoare.
Tradițiile de familie sunt deosebit de semnificative în planul educațional. Ele
reflectă cultura familiei ca o oglindă: relația dintre părinți, respect pentru bătrâni,
conformare. Pentru un copil de vârstă preșcolară, orice relații familiale sunt
semnificative, îi provoacă multe emoții și empatie. Copilul învață să fie atent la
amintirea trecutului. Doar o familie poate insufla dragoste și respect pentru valori și
tradiții [45, p.90].
În paralel cu aceasta, preșcolarii își formează o idee generalizată de
prietenie, bunătate și asistență reciprocă. La aceeași vârstă, copilul demonstrează
încercări de a efectua acțiuni morale și de a rezolva conflicte, arătând o concentrare
emoțională asupra celorlalți. Cu toate acestea, normele morale, chiar și cele pe care
copilul le cunoaște bine, nu încep imediat să-i ghideze comportamentul. Inițial,
acestea sunt efectuate doar la cererea unui adult sau în prezența acestuia, sunt ușor

23
încălcate de către un copil. După ce a învățat norma, copilul începe în primul rând să-
și controleze semenii. Îi este mai ușor să vadă și să evalueze prezența calităților
morale și îndeplinirea normelor de către semeni decât de către el însuși.
Treptat, evaluând un egal, comparându-se cu el, ascultând evaluarea
acțiunilor sale de către adulți și colegi, copilul ajunge la o adevărată stimă de sine.
Sursa de cunoștințe în domeniul educației morale a preșcolarilor este
ficțiunea, care ajută la formarea viziunii copilului asupra vieții, îl încurajează să
crească amabil, cinstit, curajos, extinde orizonturile și intelectul copilului. Un copil
de vârstă preșcolară este capabil să-și formeze sentimente complexe, cum ar fi
dragostea pentru locul în care s-a născut și în care trăiește, dragostea pentru muncă,
pentru patrie. El are dorință pentru tot ce este bun și frumos și o atitudine negativă
față de rău. Povestea îl introduce pe micul cititor în lumea eroului său, face această
lume de înțeles și interesantă. Poveștile încurajează copilul la curiozitate, interes, nu
de puține ori la dorința de a ajuta, regreta, simpatiza. Basmele au cel mai mare
potențial pentru educația morală a copiilor. În basme, binele triumfă întotdeauna
asupra răului, provocând astfel o furtună de emoții pozitive și bucurie.
La ieșirea din vârsta preșcolară, copilul trebuie să înțeleagă clar întregul sens
al normei morale de comportament, să fie conștient de necesitatea ei obiectivă pentru
reglarea relațiilor dintre oameni. La vârsta preșcolară, dezvoltarea evaluărilor morale
este indisolubil legată de modul în care un adult evaluează acțiunile copiilor. Deci,
este mai ușor să înțeleagă și să evalueze acele calități pe care un adult le evidențiază
și le evaluează mai des [43, p.78].
Astfel, principalele trăsături ale educației morale a copiilor de vârstă
preșcolară sunt că: copiii își dezvoltă primele judecăți și aprecieri morale; înțelegerea
inițială a sensului social al normei morale; eficacitatea ideilor morale crește; apare
moralitatea conștientă, adică comportamentul copilului începe să fie mediat de o
normă morală [49, p.56].
Educația morală este unul dintre cele mai importante aspecte ale procesului de
formare a personalității, ajută copilul să stăpânească valorile morale și capacitatea de

24
a trăi conform principiilor, normelor și regulilor moralei. Credințele și ideile morale
sunt întruchipate în acțiunile și comportamentul copilului.
Dezvoltarea morală a copilului, conform autoarei Kalinina R. se bazează pe
structura cu trei componente a moralității (fig.1.6).

Componenta cognitivă

Componenta
emoțională

Componenta
comportamentală

Figura 1.6. Componentele moralității [65, p.22]

1. Componenta cognitivă. Conștiința morală, cunoașterea normelor morale,
cunoașterea a ceea ce este bine și a ceea ce este rău.
2. Componenta emoțională. Sentimente morale, sentimente pe care aceste
norme le evocă la un copil (un copil poate ști că a fi lacom este rău, dar în același
timp are o atitudine pozitivă față de această normă - până la urmă, a fi lacom este atât
de profitabil).
3. Componenta comportamentală. Orientarea morală a comportamentului este
comportamentul real al copilului, poate să corespundă atât standardelor morale, cât și
să le contrazică. Cunoștințele despre standardele morale nu sunt întotdeauna
acceptate de copil la nivel emoțional și nu sunt întotdeauna implementate de acesta în
comportament. Aceasta înseamnă că sarcina cadrelor didactice și părinților este nu
numai de a oferi copilului cunoștințe despre normele și regulile de comportament în

25
societate, ci și de a promova acceptarea, aprobarea lor de către copil și implementarea
în continuare a acestora în acțiunile sale zilnice [65, p.23].
Astfel, principalul rezultat al educației morale a copilului ar trebui să fie
comportamentul moral al copilului. La copiii preșcolari, reacția emoțională a
comportamentului și activității este cea principală, deoarece emoțiile sociale sunt cele
care joacă un rol important în educația morală a copiilor, educarea unei culturi a
relațiilor interpersonale.
O componentă importantă a dezvoltării morale a copiilor este dezvoltarea
empatiei, ca capacitate a unei persoane de a simpatiza și de a empatiza cu alte
persoane, de a înțelege starea lor.
Zaporojeț A. evidențiază următoarea dinamică a procesului empatic: de la
empatie la simpatie, la asistență reală. Dezvoltarea empatiei include, de asemenea,
trei componente:
1) Cognitiv (știu cum se poate simți cealaltă persoană în această situație);
2) Emoțional (îl simpatizez);
3) Comportamental (fac ceva pentru a-l ajuta; îi îmbunatățesc starea) [63, p.55].
În viața de zi cu zi, toate cele trei componente sunt combinate. De asemenea,
o componentă la fel de importantă a dezvoltării morale este dezvoltarea unei atitudini
umane a copiilor față de alții.
Relațiile interpersonale se nasc și se formează la copii destul de devreme. Din
momentul în care un grup de semeni acţionează în ansamblu pentru copil ca forţă
reală şi obiect al acţiunilor, orientărilor şi influenţelor acestuia, se poate vorbi despre
apariţia unui strat mai profund de relaţii mediate de activitatea comună în grupul
copiilor; aceasta se întâmplă atunci când activitatea comună a copiilor din suma
activităților individuale, unde compatibilitatea este determinată de momente pur
exterioare - unitatea locului și timpului - se transformă într-o activitate de interacțiune
cu scopuri, conținut, sarcini comune, i.e. când activitatea comună devine cooperativă,
colectivă.

26
 În această perioadă, este nevoie de consecvență în acțiunile copilului, de
corectare și control asupra implementării regulilor, de participare la succese și
eșecuri. Apoi există posibilitatea de a relaționa cu un egal ca la sine, adică formarea
atitudinii umane. Celălalt copil, ca nevoie, acționează ca conținut al unei atitudini
semantice umane în activitatea comună. Deja la vârsta preșcolară, un prototip al
motivației „de dragul aproapelui” se formează la copil, iar un egal devine un astfel de
motiv. În plus, procesul de unificare crescândă a personalității copilului cu lumea este
întruchipat într-un mod uman. Umanitatea în relațiile umane este una dintre acele
întrebări eterne care acoperă întreaga istorie a dezvoltării gândirii umane, dobândim
conținut specific în fiecare epocă istorică.
Umanitatea este un sistem de atitudini personale față de obiectele sociale (o
persoană, un grup, o ființă vie) determinate de norme și valori morale, care este
furnizat în minte de experiențe, de compasiune, bucurie și se realizează în
comunicare și activități comune de asistență, complicitate, ajutor [1, p.126].
Enunţarea problemei relaţiilor umane este dată ca problema analizei în
activităţile comune. Relațiile în grup intră ca fiind mediate (definite și stabilite) de
activități comune. În acest sens, problema atitudinii umane a unui copil față de altul
are un aspect socio-psihologic, care constă nu numai în natura de grup a acestor
relații, ci și în faptul că în spatele manifestării unei atitudini umane se află așteptările
copiilor, normele sociale de cel mai larg plan. În acest sens, de interes deosebit este
apariția relațiilor interpersonale, în special a relațiilor umane, ca manifestări social
pozitive de îngrijire, asistență reciprocă, respect, solidaritate în grup.
Forme de comportament asemănătoare, relativ complexe, au loc în relațiile
dintre copiii de vârstă preșcolară, când experiențele unui copil în altul determină o
anumită activitate care nu poate fi redusă la mecanismul infecției. Relațiile umane, ca
caz special de relații interpersonale, pot fi reprezentate sub două forme: ca „directe”
și ca ,,mediate” de conținutul activității comune a copilului [59, p.41].
Astfel, dezvoltarea morală a copilului este una dintre cele mai importante
componente ale dezvoltării personalității în ansamblu. Dezvoltarea la copii a unor

27
calități morale precum simpatia, bunătatea, disponibilitatea de a ajuta, de a oferi
sprijin, capacitatea de a împărtăși cu ceilalți, de exemplu acele calități pe care un
copil le poate manifesta atunci când comunică cu semenii, și mai larg cu alte
persoane, sunt înțelese ca abilitatea de a trăi printre oameni, de a putea comunica cu
ei, de a găsi soluții comune în situații de conflict, de a putea coopera, de a dezvolta
sentimente noi în echipa de copii. Cel mai important lucru în educația morală a
copiilor este tocmai atitudinea morală față de oamenii din jurul lor, respectul pentru
interesele lor și o atitudine binevoitoare față de ei. Scopul educației morale este
formarea comportamentului moral al copilului în viața de zi cu zi. Suhomlinschii V. a
scris: „Bunătatea ar trebui să devină aceeași stare obișnuită a unei persoane ca și
gândirea. Ar trebui să devină un obicei.” [69, p.160].

1.3. Conceptualizări teoretice ale jocului popular și aportul său în educația

morală a copiilor
La nivelul cel mai cuprinzător al politicilor educaționale se precizează că
idealul societății actuale trebuie să fie dezvoltarea unei personalități armonioase,
completă și creatoare, astfel încât să fie pregătită pentru a se integra în comunitățile
existente și pentru a fi deschisă către formarea continuă, de-a lungul întregii vieți.
Finalitatea transpusă la nivelul didacticii practice ar echivala cu utilizarea de către
formator a conținuturilor flexibile, dar și a metodelor active (printre care și jocul)
care să-l antreneze pe copil în stilul euristic de cunoaștere. În opinia psihiatrului
american Brown S., jocul reprezintă punctul de plecare al civilizației, având
însemnate implicații a sportului, artei, filmului sau cărților [64, p.55]. De asemenea,
pune în evidență nivelul de dezvoltare psihică a copilului și permite manifestarea
personalității acestuia [54, p.75]. Jocul este tipul fundamental de activitate în
perioada preșcolară, reprezintă forma care contribuie semnificativ la dezvoltarea
senzorială, intelectuală, socială, emoțională și psihomotorie [18, p.90]. În pedagogie
și în practica educațională au fost subliniate valențele formative ale acestei forme de

28
organizare a activității și ca metodă didactică necesară pentru atingerea finalităților
educației preșcolare.
Metoda jocului ajută în elaborarea procedeelor de învățare, de proiectare
eficientă, respectând normele didactice. Jocul ajută la dezvoltarea motricității și a
propriului sine corporal și psihic al copilului, pentru că această activitate îi permite
copilului să exploreze obiecte, să exerseze mișcări fine sau grosiere, să dezvolte
mușchi [54, p.65].
Jocul este unica modalitate de predare adaptată gradului de maturitate psihică
a preșcolarului. Este o metodă foarte bună pentru cunoașterea lumii înconjurătoare și
pentru satisfacerea curiozității și a investigațiilor realizate de copil, este o adevărată
dezvoltare a capacității de pre-învățare [18, p.112]. Ideea de bază pe care o surprind
autorii este aceea că în joc copilul învață, antrenează creativitatea și depune efortul
unei activități similare cu munca. Maria Montessori considera că jocul este munca
copilului, atrăgând în felul acesta atenția asupra efortului pe care îl depune copilul în
joc. Piaget J. a făcut observații minuțioase și extinse asupra jocului. El considera că
atunci când un copil se joacă, el pune în mișcare toată capacitatea sa de a stăpâni și
influența realitatea [40, p.59]. Catalano H. consideră jocul ca un instrument prin care
copiii acționează și scot la lumină sentimente și idei interiorizate. Jocul poate fi
definit drept un comportament motivat intrinsec, liber ales, plăcut pentru copil și
orientat către proces. [5, p.85].
Activitățile ludice prezintă un efect pozitiv asupra dezvoltării creierului prin
stabilirea unor noi conexiuni neuronale. Prin joacă, preșcolarul învață cum să învețe,
deoarece antrenează operațiile gândirii, precum abstractizarea, generalizarea sau
concretizarea, în defavoarea unor achiziții cu caracter informațional. Jocul apelează și
la capacitatea omului de a lucra cu simboluri, semne ce sunt atribuite obiectelor,
acțiunilor și faptelor ce desemnează altceva decât sunt acestea în realitate. El
operează cu reprezentări în care investește afectivitate și rațiune, nu este un proces
simplu de percepție. De cele mai multe ori, prin joc are loc proiecția individului în
rol: copilul se joacă „de-a doctorul”, „de-a familia”, „de-a vânzătorul”, imitând cele

29
întâmplate în realitate sau ceea ce el ar fi dorit să se întâmple. Conținutul principal al
tuturor jocurilor este viața și activitatea socială a adultului, copilul fiind, în primul
rând, o ființă eminamente socială [4, p.125]. Prin intermediul jocului se realizează nu
numai cunoașterea realității sociale, ci și imitarea unor anumite tipuri de relații
sociale dintre adulți. Astfel, prin intermediul jocului, copiii deprind modele de
conduită și ajung să reflecte, până la nivel de înțelegere, comportamentele. Mai mult
decât atât, printre beneficiile pe plan afectiv se mai numără: îmbunătățirea stării
emoționale prin creșterea capacității de adaptare la noi situații și de percepție realistă
a celorlalți, reducerea stresului, anxietății, iritabilității, generarea sentimentelor de
bucurie, creșterea stimei de sine, a intimității și a stăpânirii de sine, îmbunătățirea
flexibilității emoționale și a deschiderii spre nou, are implicații pozitive asupra
rezilienței, capacității de adaptare la situații neașteptate [19, p.52]. Jocul ajută la
creșterea empatiei și compasiunii, copiii care se joacă mai mult fiind capabili să
împartă cu ceilalți participant jucăriile. Totodată, situațiile de joc generează mai
multe opțiuni și variante de răspuns, relațiile din cadrul jocului se bazează mai
degrabă pe criterii de includere decât de excludere, îmbunătățesc abilitățile
nonverbale și conduc către sporirea atenției.
Prin joc se poate fortifica voința și atenția. Copilul poate deveni perseverent și
se poate concentra mai mult și fără prea mult efort, stimulându-i creativitatea, poate
respecta cu ușurință regulile impuse în cadrul jocului. Capacitatea omului de a
acționa în spirit creativ, diferite situații concrete de viață, este definitorie pentru
evoluția personalității sale. Toate aceste elemente psihologice pun în evidență esența
jocului care se manifestă în conduita copilului, dar și a omului, în general. Se poate
întări încrederea în sine, în propriile forțe, de a realiza o sarcină educațională.
Pe plan fiziologic, jocul ajută la îmbunățățirea sistemului imunitar, endocrin
și cardiovascular, prin emoțiile pozitive pe care le generează reduce stresul și
oboseala și optimizează mișcarea motorie fină și grosieră [19, p.69].
Sintetic, prin activitatea de joc, copiii:

30
  desfășoară o activitate în sensul identității personale, urmează cerințele și
determinările de bază ale ființei lor;
 dezvoltă capacitatea de a învăța în mod sistemic, organizat;
 rezolvă probleme de viață din mediul înconjurător, fizic și social;
 experimentează posibilități de adaptare, de a deveni mai flexibili în gândire și
rezolvarea problemelor (accentul cade pe proces și nu pe produs);
 creează soluții diferite, exprimă experiențele lor în simboluri, ceea ce îi va
ajuta să gândească puțin mai abstractizat;
 comunică cu ceilalți și/sau cu sine, vorbesc, folosesc cuvinte multe, se exprimă
astic și învață semnele nonverbale etc.;
 folosesc obiectele din jurul lor în scopul pentru care sunt create (învață
utilitatea lucrurilor), dar și în alte scopuri (sunt creativi);
 se concentrează asupra acțiunii, devin atenți și interesați [1, p.109].
Jocul este o activitate specific umană, dominantă în copilărie, prin care omul
își satissface imediat, după posibilități, propriile dorințe, acționând conștient și liber
în lumea imaginară pe care și-o creează singur.

Funcția de cunoaștere sau cognitivă,

informativă
Funcția de stimulare, dezvoltare
complexă a personalității jucătorului
Jocul didactic

Funcția adaptativă și formativ-

educativă
Funcția catehetică, de echilibrare și
tonifiere

Funcția terapeutică

Funcția socială

Figura 1.7. Funcțiile jocului didactic [44, p.112]

După autoarea Răduț-Taciu R., funcțiile jocului didactic sunt următoarele:

31
1) Funcția de cunoaștere sau cognitivă, informativă (acumulează noi date,
informații);
2) Funcția de stimulare, dezvoltare complexă a personalității jucătorului (de
dezvoltare a multiplelor competențe, inclusiv cele psihomotorii);
3) Funcția adaptativă și formativ-educativă (jocul modelează dimensiunile eului, ale
personalității autonome și creative a copilului);
4) Funcția catehetică, de echilibrare și tonifiere (jocul încarcă cu energie copilul și
are rol de descărcare a energiilor și de echilibrare);
5) Funcția terapeutică (activitatea ludică permite crearea unei lumi imaginare de
basm, lume care ne readuce în starea noastră de bine);
6) Funcția socială (jocul este o formă importantă de socializare) [44].
În timpul jocului, educatorul atrage atenția copiilor asupra conținutului
acestuia, monitorizează acuratețea mișcărilor care trebuie să respecte regulile, dozajul
activității fizice, face instrucțiuni scurte, menține și reglează starea de spirit pozitivă
și relațiile jucătorilor, îi învață să acționeze cu dibăcie și rapiditate în sala de joc
creată, situații, să ofere sprijin prietenesc, să atingă un scop comun și, în același timp,
să experimenteze bucuria.
Sarcina principală a educatorului este să-i învețe pe copii să se joace activ și
independent. Numai în acest caz, ei înșiși învață să regleze gradul de atenție și
tensiunea musculară în orice situație de joc, să se adapteze la condițiile de mediu în
schimbare, să găsească o cale de ieșire dintr-o situație critică, să ia rapid o decizie și
să o pună în aplicare, să ia inițiativa, de exemplu preșcolarii dobândesc calități
importante de care au nevoie în viața lor.

32
 1) Proiectarea
9) Introducerea
generală a jocului și 8) Executarea
unor modificări în
specificarea propriu-zisă a
joc și producerea
finalităților jocului
unor variante
activității

2) Asigurarea 10) Finalizarea

condițiilor și a 7) Fixarea regulilor jocului
elementelor de joc

3) Introducerea și 6) Explicarea și
motivarea pentru demonstrarea
activitatea de joc jocului

4) Prezentarea 5) Anunțarea
materialului și titlului jocului și a
familiarizarea cu obiectivelor
acesta urmărite

Figura 1.8. Etapele organizării jocului popular [1, p.126]

Etapele de proiectare ale jocurilor populare sunt:
1) Proiectarea generală a jocului și specificarea finalităților activității. În
această etapă cadrul didactic inventariază elementele structurale ale activității și
precizează finalitățile activității. Finalitățile activității fac referire la:
 Scopul didactic - reprezintă o finalitate educativă a jocului. El trebuie să fie
clar și stabilit în funcție de specificul jocului;
 Obiectivele operaționale - sunt finalități specifice, concrete, direct observabile
măsurabile; numărul lor poate varia de la 2-3 până la 5-6;
 Sarcina didactică (consemnul jocului) - este formulată în funcție de conținutul
activității și de nivelul de vârstă al copiilor. Este elementul de instruire în jurul
căruia sunt antrenate operațiile gândirii.
Pentru copii, consemnul apare ca o problemă de gândire (de recunoaștere,
denumire, comparație etc.). Acest aspect trebuie să se reflecte în modul în care
educatoarea formulează aceste sarcini, ținând seama de următoarele caracteristici:

33
  să fie definită sub forma unui obiectiv operațional, cuprinzând un singur aspect
al conținutului și precizând ceea ce trebuie să facă în mod conștient și concret
copiii în desfășurarea jocului, pentru a realiza scopul propus;
 cuprinde o problemă care trebuie rezolvată de către toți copiii;
 antrenează întreaga personalitate a copilului; chiar și atunci când jocul didactic
integrat în activități de consolidare/recapitulare, nu trebuie să facă apel numai
la memoria reproductivă, ci la întreg sistemul intelectual (la operațiile gândirii,
capacitatea de asociere, flexibilitate, fluiditate);
 valorifică în diferite moduri cunoștințele, deprinderile și priceperile [4, p.160].
2) Asigurarea condițiilor și a elementelor de joc. În această etapă, cadrul
didactic creează mediul ambiant prin organizarea spațiului, distribuirea materialului,
organizarea grupului de copii.
3) Introducerea și motivarea pentru activitatea de joc. Cadrul didactic
proiectează modalități de motivare a preșcolarilor și crearea unei atmosfere favorabile
prin stimularea și captarea atenției. Introducerea în activitate presupune organizarea
unei convorbiri scurte, motivante despre tema, regulile jocului, elementele de joc etc.
4) Prezentarea materialului și familiarizarea cu acesta. Materialul didactic
utilizat în activități trebuie să fie variat, adecvat conținutului activității, vârstei și
particularităților individuale ale copiilor: jucării, fișe individuale, cartonașe etc.. Are
rolul de a stimula concentrarea atenției asupra materialelor didactice și risipirea
curiozității copiilor legată de acestea. Are loc intuirea materialului, fie prin sprijinul
educatorului la vârstele foarte mici, fie prin explicarea de către copii la vârstele mai
mari (grupa mare).
5) Anunțarea titlului jocului și a obiectivelor urmărite. Titlul jocului - este
formulat în funcție de conținut și de vârsta participanților (poate fi comunicat copiilor
în funcție de mediul educațional, de vârstă și tipologia grupului). Comunicarea
privind titlul jocului trebuie să fie realizată clar, sintetic și să motiveze copilul pentru
activitatea de joc.

34
 6) Explicarea și demonstrarea jocului. Cadrul didactic explică și indică clar
etapele de realizare ale jocului didactic. Explicarea jocului se realizează de către
educator prin prezentarea componentelor principale ale jocului, precizarea regulilor,
comunicarea sarcinilor etc. Prin demonstrarea acestor reguli, se realizează trecerea de
la un nivel mai mare de abstractizare la nivelul acțiunii concrete. Cadrul didactic va
explica sarcinile jocului, activitățile pe care le are de parcurs copilul, realizează
legătura cu alte informații legate de subiect, precizează regulile jocului, le explică
etapele jocului și modalitățile în care intervine utilizarea materialului didactic. De
asemenea, sunt precizate sarcinile conducătorului de joc, felul în care se organizează
echipele și cerințele pentru câștigarea jocului [5, p.62].
7) Fixarea regulilor. Cadrul didactic precizează ce anume are de făcut copilul
în cadrul jocului didactic. Se realizează printr-o scurtă convorbire în care se
precizează ce trebuie să facă preșcolarii în momentele importante ale acțiunii
didactice. Regulile jocului sunt prestabilite și obligatorii pentru toți participanții. Ele
reglementează conduita și acțiunile copiilor în funcție de structura particulară a
jocului didactic (arată ce este permis și ce nu este permis în timpul jocului);
8) Executarea propriu-zisă a jocului. Este etapa în care sunt evidențiate
modalitățile de înțelegere a informațiilor din toate domeniile de dezvoltare, iar
educatoarea coordonează toată această etapă. Dacă jocul didactic a mai fost derulat,
atunci poate prelua această etapă și unul dintre copii care devine coordonator al
jocului. Coordonatorul jocului are următoarele atribuții: monitorizarea activității de
joc, a corectitudinii rezolvării sarcinilor de joc, a respectării regulilor, a menținerii
atmosferei de joc, a menținerii ritmului de joc, antrenarea tuturor copiilor și adaptarea
pentru individualitatea copiilor [41, p.58].
9) Introducerea unor modificări în joc și producerea unor variante în scopul
stimulării motivării și a eficientizării jocului didactic. În această etapă se găsesc mai
multe variante de joc: fie este vorba de o complicare a itemilor jocului pentru cei care
au aptitudini în domeniul respectiv, fie despre o utilizare în alte contexte, pentru alte
vârste, pentru alte arii de stimulare. Notarea variantelor are valențe formative pentru

35
educator, deoarece prin imaginarea lor are loc dezvoltarea creativității ei, dar și
posibilitatea de a face față situațiilor concrete din timpul activității. Astfel se pot
introduce elemente noi de joc prin sarcini didactice mult mai complexe sau se pot
prezenta materiale didactice suplimentare, se introduc noi reguli, se pot organiza
competiții;
10) Finalizarea jocului. În această etapă, cadrul didactic evaluează, apreciază
nivelul de implicare a copiilor în jocul didactic, evidențiază modalitatea generală de
desfășurare a jocului și evidențiază anumite contribuții individuale. Dacă jocul se
bazează pe competiție se sumarizează punctajele și se anunță câștigătorii.
Jocurile populare sunt o expresie vie a vieții oamenilor, o reflectare a
popoprului în ansamblu și a istoriei dezvoltării sale. Din punct de vedere al
pedagogiei și psihologiei, jocurile populare sunt un mijloc de educare a copiilor. În
joc, copiii primesc în mod natural și interesat cunoștințele necesare despre lumea din
jurul lor, fenomenele sociale ale vieții, relațiile dintre oameni, studiază tradițiile și
istoria pământului lor natal. Jocurile populare sunt o modalitate excelentă de a întări
spiritul copiilor, corpul lor, de a dezvolta procesele de gândire, fantezia și
componenta emoțională a vieții [47, p.52].
Jocurile populare sunt parte integrantă a educației morale a preșcolarilor. Ele
reflectă modul de viață al oamenilor, munca lor, fundamentele naționale, ideile de
onoare, curaj, dorința de a poseda forță, rezistență, de a da dovadă de ingeniozitate,
rezistență, inventivitate. Bucuria mișcării este combinată cu îmbogățirea spirituală a
copiilor. Particularitatea jocurilor populare este ca ele, având o bază morală, învață
copilul să găsească armonie cu lumea exterioară. Copiii dezvoltă o atitudine stabilă,
interesată, respectuoasă față de cultura țării lor natale, se creează o bază pozitivă
emoțional pentru dezvoltarea sentimentelor patriotice. Din punct de vedere al
conținutului, jocurile populare sunt concise, expresive și accesibile copilului. Ele
provoacă o activitate activă de gândire, contribuie la extinderea orizontului, clarifică
ideile despre lumea din jur. La sfârșitul jocului, acțiunile acelor copii care au dat
dovadă de curaj, rezistență și asistență reciprocă ar trebui evaluate pozitiv.

36
 Jocurile populare în combinație cu alte mijloace educaționale stau la baza
formării unei personalități active, dezvoltate armonios, combinând bogăția spirituală
și perfecțiunea fizică [50, p.112].
Istoria acestor jocuri este legată organic de istoria neamului, munca, credința,
obiceiurile lui. Savanții folcloriști și etnografi unanim au convenit ca jocurile
populare să fie asamblate la genul ,,Creația populară’’. Multe din ele își au rădăcinile
implantate în cele mai îndepărtate timpuri, cunoscând anumite modificări sau
păstrându-se în forma lor inițială. Pe bună dreptate, poporul și-a creat jocurile sale cu
care își educau și instruiau copiii.
Înscriind aici argumente istoricului român Panaitescu P.P, putem spune că
acum 1800-1500 ani înaintea lui Christos, strămoșii noștri – tracii și dacii aveau o
cultură formată, care, încadra și jocul popular ca element al acestei culturi. Pe
parcursul secolelor, condițiile sociale și economice, intervențiile străinilor (turcilor,
ungurilor, slavilor ș.a.), relațiile de comerț și culturale cu alte popoare (grecii,
italienii, francezii) au lăsat amprentă asupra aspectului inițial a jocurilor populare.
Fiind transmise pe cale orală, din generație în generație, unele jocuri au dispărut
complet, altele au suportat anumite modificări [49].
Secolul al XIV-lea a fost perioada de întemeiere a Statului Moldova
(Pănăitescu P., Armbruster A.), fapt ce argumentează numirea jocurilor, răspândite
între munții Carpați și râul Nistru, drept jocuri populare moldovenești. Analizând
literatura teoretico-științifică din diferite domenii (Pamfile T.-1905, Mehedinți S.-
1936, Mușlea I.-1972, Gârboveanu M.-1970, Elkonim D.B.-1978, Comișel E.-1982,
Evseev I.-1994) deduce că jocul popular pune în evidență trăsături universal – umane,
dar au și aspect etnic. Acest aspect este determinat social – istoric în diferite zone
geografice, cee ace echivalează cu influența unor factori sociali, culturali, economici,
istorici, psihologi și educativi asupra lor.
Pentru a sublinia specificul național al jocurilor din țara noastră, putem aduce
o serie de argumente edificatorii. Majoritatea reflectă, prin conținutul lor, specificul
vieții poporului autohton: obiceiurile băștinașilor, activitatea lor cotidiană (aratul,

37
semănatul, strângerea roadei, vânatul, olăritul). Despre specificul național și
coloratura etnică ne vorbesc și denumirea obiectelor întâlnite în conținuturile
jocurilor pe care le utilizează populația de zi cu zi (sita, ciaunul, ulcelele, lâna,
treuca), denumiri de animale (oaia, porcul, capra, lupul, ursul, vulpea), denumiri de
păsări, plante etc. Anume aceste elemente au păstrat amprenta caracteristică neamului
[50].
Faptul că ocupația moldovenilor era prelucrarea pământului, creșterea
animalelor, prelucrarea materiei prime, țăranul includea în aceste munci și copiii, iar
în pauzele de odihnă, la locul de muncă, deseori se juca cu ei, născocind diferite
jocuri (,,De-a paiul’’, ,,De-a poarca’’, ,,De-a capra’’, ,,Hamalul’’ ș.a.). Drept obiecte
de joc serveau, de regulă, material simple, luate din natură (o vărguță, un pai,
pietricele). Uneori jocurile se organizau după ziua de muncă, seara. Ele mai erau
incluse ca element obligatoriu în ceremoniile sărbătorilor, șezătorilor și în
competițiile sportive. La aceste întruniri tineretul adunat își măsura puterile,
îndemânarea posedării armelor, uneltelor de muncă, își demonstra agerimea și
dibăcia. Deseori în jocuri se încadrau și adulții. Unele jocuri se organizau în casă, mai
ales iarna, când copiii n-aveau posibilitate să iasă afară din lipsa îmbrăcămintei și
încățămintei calde (,,Ghici al cui e glasul?’’, ,,De-a închisele-a’’, ,,Jos cușma’’, ,,De-a
cocoșii’’, ,,De-a meșterii’’ etc.). În perioada caldă, se mutau cu locul desfășurării
jocurilor, din casă în aer liber, în curte, în stradă, la râu, câmp. Într-un astfel de mediu
puteau participa un număr mare de jucători, marcând extinderea granițelor contactului
cu lumea înconjurătoare. Toate aceste momente, scria Blaga L. și Vianu T., sugerează
idea că ,,Jocul s-a născut la sat, că satul cu natura i-a fost leagănul și izvorul’’[7,
p.62].
Unele jocuri estimate pe teritoriul Republicii Moldova, provin de la greci
(,,Mersul pe catalige’’, ,,De-a capra’’, ,,Rostogolirea’’), de la romani (jocuri-estafete),
de la francezi (,,Jocul în cinci pietricele’’, ,,De-a curelușa’’), de la ruși (,,Vânătorul de
urși’’, ,,Lupul în râpă’’). Repertoriul jocurilor populare răspândite pe teritoriul
Moldovei, care au supraviețuit, în ciuda tuturor vicistudinilor timpului sunt acelea

38
care au imprimat talentul, înțelepciunea, inginiozitatea poporului băștinaș. Ele sunt,
de fapt, cele mai atractive și interesante jocuri pentru copii, conțin dialoguri hazlii,
versuri împletite în melodii [51].
Particularitatea jocurilor populare este ca ele, având o bază morală, învață
copilul să găsească armonie cu lumea exterioară. Copiii formează o atitudine stabilă,
interesată, respectuoasă față de cultura țării lor natale, se creează o bază pozitivă
emoțional pentru dezvoltarea sentimentelor patriotice.
Jocul popular este implementat pe principiile voluntariatului, spontaneității,
este o activitate populară și răspândită la un moment istoric dat în dezvoltarea
societății, reflectând caracteristicile acesteia, suferind schimbări sub diferite
influențe: socio-politice, economice, naționale. Jocul popular poate servi ca unul
dintre mijloacele de familiarizare a copiilor cu tradițiile populare, care, la rândul său,
este cel mai important aspect al educației spiritualității și al formării unui sistem de
valori universale.
Din punct de vedere al conținutului, jocurile populare sunt concise, expresive
și accesibile copilului. Ele provoacă o activitate activă de gândire, contribuie la
extinderea orizontului, clarifică ideile despre lumea din jur. La sfârșitul jocului,
acțiunile acelor copii care au dat dovadă de curaj, rezistență și asistență reciprocă ar
trebui evaluate pozitiv.
Folosind jocurile populare, cadrul didactic consolidează cunoștințele copiilor
despre tradițiile populare. Jocurile populare pentru copii sunt valoroase în sens
pedagogic, au o mare influență asupra educației caracterului, voinței, dezvoltă
sentimentele morale, întăresc fizic copilul, creează o anumită dispoziție spirituală,
interes pentru arta populară. Ele sunt destul de diverse în conținut, teme și organizare.
O mare valoare educațională este inerentă regulilor jocului. Ele determină întregul
curs al jocului, reglează acțiunile și comportamentul copiilor, relațiile lor și contribuie
la formarea voinței. [60, p.58].
Băieşu N. vede în jocul popular un mijloc oportun de formare a calităţilor şi
sentimentelor înălţătoare:

39
 - dragoste de Patrie, de oamenii muncii, de prieteni, dreptate, natură;
- o cale de formare a trăsăturilor de caracter, calităţilor senzoriale;
- mijloc de înţelegere a lumii, a modului de viață, a tradițiilor;
- mijloc de dădăcire, creștere și dezmierdare a copilului;
- teren pentru explorarea fanteziei poporului, îndeletnicirilor lui [2, p.47].
Condiția principală pentru desfășurarea și organizarea unui joc popular este
sprijinul pedagogic, care constă în:
 implementarea diagnosticelor regulate ale experienței activităților de joc pentru
copii și luarea în considerare a rezultatelor acesteia în joc;
 în prezența unei poziții de joc care îmbină în mod flexibil modalități directe și
indirecte de interacțiune între un educator și copii;
 într-o schimbare treptată a tacticii de susținere pedagogică a unui copil în
activități de joc, în funcție de gradul de însușire a experienței activităților de
joc (de la poziția de educator-partener la poziția de educator-coordonator și
educator-observator);
 în selectarea conținutului jocurilor populare în funcție de interesele și
preferințele copilului;
 în crearea unui mediu modern de joc [2].
O astfel de interacțiune îl ajută pe copil să actualizeze experiența de joc ca
urmare a jocului împreună cu educatorul, să o aplice în diverse situații care apar în
afara activităților de joc special organizate. La selectarea jocurilor populare este
indicat să se țină cont de următoarele cerințe: prezența în joc a unei intrigi care îi
motivează pe copii să se joace; includerea fiecărui copil în joc; oferirea participanților
la joc a posibilității unei acțiuni active independente; disponibilitatea sarcinilor de joc
pentru copii; varietate de mijloace pentru atingerea scopului.
În același timp, jocul popular va permite să fie învățate și consolidate cele mai
importante tradiții, elemente ale culturii țării, principiile și normele morale,
caracteristicile interacțiunii, specificul artei populare, care, în sine, contribuie la
formarea sentimentelor morale ale preșcolarilor.
40
 Jocurile populare oferă o oportunitate de a simula diferite situații din viața
unui copil, de a forma abilitățile, de a organiza și reproduce și alte trăsături de
personalitate. Ele oferă un mare sprijin pentru educația emoțională și morală a
copiilor [8, p.90].
Cadrele didactice din instituțiile de educație timpurie sunt ghidate de
specificul jocului popular, natura colectivă a acestuia, prezența normelor și regulilor
de relații și comportament obligatorii pentru jucători, voluntariat și egalitate în
repartizarea rolurilor, componența grupului de vârste diferite, simplitatea și
disponibilitatea materialelor. Toate acestea permit să includă rapid copiii în
comunicarea jocului, să varieze condițiile, să organizeze observația directă și să
controleze discret acțiunile și comportamentul jucătorilor.
Tema și conținutul jocurilor populare au o orientare morală, care este
conținută în fiecare basm, opera literară și ar trebui să își găsească un loc în
producțiile improvizate. Astfel personajele preferate devin modele. Copilul începe să
se identifice cu personajul preferat. Capacitatea pentru o astfel de identificare va
permite prin imaginile jocului să-i influențeze pe copii. Interpretarea unor roluri de
către copii va permite să se formeze experiența comportamentului moral, capacitatea
de a acționa în conformitate cu standardele morale. Acesta este impactul asupra
preșcolarilor atât al imaginilor pozitive, cât și al celor negative. Deoarece calitățile
pozitive sunt încurajate, iar cele negative sunt condamnate, copiii în cele mai multe
cazuri doresc să imite personaje amabile și sincere. Iar aprobarea faptelor demne de
către adulți le creează un sentiment de satisfacție, care servește ca un stimulent pentru
a-și controla în continuare comportamentul. Multe teme, intrigi ale jocurilor populare
implică o luptă prin caracterizarea emoțională (contrastând binele și răul) a
personajelor pozitive și negative. Copiii, alături de personajele pozitive, le pot imita
pe cele negative, ceea ce se întâmplă destul de des.
Principala condiție pentru introducerea cu succes a jocurilor populare în viața
preșcolarilor a fost și rămâne întotdeauna cunoașterea și fluența în metodologia
pedagogică. Educatorul, folosind creativ jocul ca mijloc emoțional-figurativ de

41
influențare a copiilor, le trezește interesul, imaginația, realizând performanța activă a
acțiunilor de joc [52, p.60].
Astfel, putem concluziona că jocurile populare sunt relevante și interesante în
prezent, în ciuda faptului că există un număr destul de mare de tentații în epoca
noastră tehnologică. Jocurile populare în combinație cu alte mijloace educaționale
stau la baza etapei inițiale a formării unei personalități active, dezvoltate armonios,
care combină bogăția spirituală și puritatea morală. Jocurile populare pun bazele
dezvoltării sentimentelor morale ale unui preșcolar. Bazele orientării morale a unei
persoane formate la vârsta preșcolară determină în mare măsură viața în viitor.

II. CERCETAREA EXPERIMENTALĂ A VALENȚEI JOCULUI POPULAR

ÎN EDUCAȚIA MORALĂ A PREȘCOLARILOR
2.1. Diagnosticarea nivelului inițial de dezvoltare a calităților morale la
preșcolari de 5-7 ani
Pentru a cerceta valențele educative ale jocului popular în formarea și
dezvoltarea educației morale la preșcolari, am realizat un studiu experimental.
Metodologia cercetării a presupus aplicarea în demersul investigaţional şi
experimental a metodelor teoretice: documentarea ştiinţifică, modelarea, comparaţia,
analiza, sinteza; metodelor praxiologice: observarea, conversaţia; experimentale:
experimentul pedagogic, tehnici de diagnosticare; de măsurare a datelor
experimentale: prelucrarea matematică a datelor experimentale.

42
 Baza experimentală a cercetării o constituie 25 de preșcolari cu vârsta de 5-7
ani din cadrul Instituției de educație timpurie Creșă – Grădinița ,,Viorica’’ din com.
Cîrnățenii Noi, r. Căușeni.
Etapele experimentului pedagogic :
1) Experimentul de constatare care a fost realizat cu scopul de a investiga nivelul
de dezvoltare a calităților morale la preșcolarii de 5-7 ani ;
2) Experimentul formativ, cu scopul de a contribui la educația morală a
preșcolarilor prin valorificarea jocului popular.
Scopul experimentului de constatare este de a determina nivelul dezvoltării
educației morale la copiii de vârstă preșcolară.
În cadrul experimentului de constatare, au fost aplicate următoarele
instrumente de cercetare:
 Tehnica de determinare a nivelului de înțelegere a normelor morale ale copiilor
(Karimova T.);
 Tehnica de diagnosticare „Finisează povestea” (Uruntaeva G.);
 Tehnica de diagnosticare „Imagini de poveste” (Uruntaeva G.) ;

În prima etapă a experimentului de constatare este aplicată tehnica de

determinare a nivelului de înțelegere a normelor morale ale copiilor (Karimova
T.) care are ca scop diagnosticarea nivelului de înțelegere a normelor morale ale
copiilor. [74].
Copiilor li s-a propus 5 întrebări:
1. Cum ar trebui să ne comportăm în transportul public?
2. Spune-mi cum o ajuți pe mama ta acasă?
3. Ce vei face dacă vezi că cineva rupe inutil florile?
4. Ce vei face dacă vei găsi un cuib de păsări?
5. Ce vei face dacă prietenul tău uită acasă niște rechizite, cum ar fi plastilină
sau creioane? (anexa 1)

43
 Interpretarea rezultatelor: răspunsurile copiilor au fost evaluate pe un sistem
în 3 puncte.
- 1 punct - nivel scăzut - se acordă celor care nu au putut răspunde la întrebare din
postura de moralitate ;
- 2 puncte - nivelul mediu - a fost stabilit pentru răspunsuri care nu au respectat în
totalitate normele morale ;
- 3 puncte - nivel înalt - au fost atribuite acelor copii care au numit răspunsul corect
moral ;
Tabelul 2.1. Nivelul de înțelegere a normelor morale de către copii
Nivel Grupa experimentală %
Nivelul ridicat 5 20 %
Nivelul mediu 13 52 %
Nivelul scăzut 7 28 %

60% 52%

50%
40%
28%
30% 20%
20%
10%
0%
Nivel ridicat Nivel mediu Nivel scăzut

Grupa experimentală
Figura 2.1. Nivelul de înțelegere a normelor morale de către copii

Potrivit datelor prezentate în fig.2.1., putem constata că 20 % de preșcolari

din grupa experimentală indică un nivel ridicat de înțelegere a normelor morale. 52 %

44
de preșcolari din grupa experimentală indică un nivel mediu de înțelegere a normelor
morale. 28 % de preșcolari din grupa experimentală indică un nivel scăzut de
înțelegere a normelor morale.
În continuare a fost aplicată tehnica de diagnosticare „Finisează povestea”
(Uruntaeva G.). [70]
Scop: determinarea nivelului de dezvoltare a atitudinilor morale la copii.
Într-o conversație individuală cu copilul, acesta este invitat să continue fiecare
dintre poveștile propuse, să răspundă la întrebări. Copilului i se spune: „Îți voi spune
povești, iar tu le vei termina.” Se pune întrebarea: „Despre ce faptă corectă poți
spune?”.
Prima poveste: Amelia și Alina desenau. Amelia a desenat cu un creion roșu,
iar Alina desena cu un creion verde. Deodată, creionul Ameliei s-a rupt. Amelia i-a
zis Alinei „pot să termin desenul cu creionul tău?”. Ce a răspuns Alina? Cum a
procedat ea ? De ce?
A doua poveste. Mama lui Vlăduț i-a dăruit o mașină frumoasă de ziua lui.
Vlăduț a început să se joace cu ea. Sora lui mai mică, Ana, s-a apropiat de el și i-a
spus: „Vreau și eu să mă joc cu această mașină”. Ce a răspuns Vlăduț ? Ce a făcut
el ? De ce ?
Povestea a treia. Copiii au construit orașul. Olga stătea în apropiere și îi
privea pe ceilalți jucându-se. Educatorul s-a apropiat de copii și le-a spus: „Vom lua
prânzul acum. E timpul să punem cuburile într-o cutie. Rugați-o pe Olga să vă ajute.”
Atunci Olga a răspuns... Ce a spus Olga? De ce? Cum a procedat ea?
Povestea a patra. Victor și Bogdan se jucau împreună și au spart o jucărie
frumoasă și scumpă. Tata a venit și a întrebat: „Cine a spart jucăria?” Apoi Bogdan a
răspuns... Ce a răspuns Bogdan? De ce? Ce a făcut Victor?
Interpretare:
0 puncte - copilul nu poate evalua acțiunile copiilor;
1 punct - copilul evaluează comportamentul copiilor ca fiind pozitiv sau
negativ (corect sau incorect, bun sau rău), dar nu motivează evaluarea ;

45
 2 puncte - copilul denumește norma morală, evaluează corect comportamentul
copiilor, dar nu motivează aprecierea acestuia;
3 puncte - copilul denumește norma morală, evaluează corect comportamentul
copiilor și își motivează evaluarea.

Tabelul 2.2. Nivelul dezvoltării atitudinilor morale la copii

Nivel Grupa experimentală %

Nivelul ridicat 4 16 %

Nivelul mediu 15 60 %

Nivelul scăzut 6 24 %

Nivel scăzut 24%

Nivel mediu 60%

Nivel ridicat 16%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%

Grupa experimentală
Figura 2.2. Nivelul dezvoltării atitudinilor morale la copii

O analiză a rezultatelor a arătat că 24 % de preșcolari din grupa experimentală

au un nivel scăzut al atitudinilor morale, copiii au continuat poveștile în moduri
diferite, au evaluat comportamentul copiilor ca fiind corect sau greșit, bun sau rău,
dar evaluarea nu este motivată și normele morale nu au fost apreciate.

46
 Eșantionul este dominat de nivelul mediu de dezvoltare a ideilor morale - 60
% de preșcolari din grupa experimentală - acești copii continuă corect poveștile din
punctul de vedere al normelor morale, numesc norme morale, evaluează corect
comportamentul copiilor, dar nu motivează evaluarea acestora.
16 % de preșcolari din grupa experimentală au un nivel ridicat de dezvoltare a
atitudinilor morale - acești copii dezvăluie corect trăsăturile rezolvării unei situații
problematice din poziția unei norme morale, numesc o normă morală, înțeleg
semnificația acesteia pentru relațiile oamenilor și își pot justifica opinia, evaluează
corect comportamentul copiilor și motivează evaluarea acestora (anexa 2 și 3).

Tehnica de diagnosticare „Imagini de poveste” (Uruntaeva G.) [70]

Scop: studierea atitudinii emoționale față de calitățile morale (bunătate - furie,
generozitate - lăcomie, hărnicie - lene, sinceritate - înșelăciune).
Material. Imagini care prezintă situații atât pozitive cât și negative care sunt
supuse evaluării morale (de exemplu, o scenă într-un autobuz: un băiat stă și citește o
carte, iar o fată a cedat locul unei femei în vârstă).
Interpretare:
0 puncte - copilul așează incorect imaginile, reacțiile emoționale sunt
inadecvate sau absente;
1 punct - copilul așează corect imaginile, dar nu își poate justifica acțiunile;
reacțiile emoționale sunt inadecvate;
2 puncte - așezarea corectă a imaginilor, copilul își justifică acțiunile; reacțiile
emoționale sunt adecvate, dar slab exprimate;
3 puncte - copilul își justifică alegerea (denumește norma morală); reacțiile
emoționale sunt adecvate, manifestate în expresii faciale, gesturi active etc.
Descriere. Studiul se realizează individual. Copilului i se arată imagini:
„Puneți imaginile astfel încât pe de o parte să fie cele pe care sunt desenate fapte
bune, iar pe de altă parte - cele rele. Explicați de ce ați aranjat în așa mod imaginile.
Tabelul 2.3. Nivelul atitudinii emoționale față de calitățile morale

47
 Nivel Grupa experimentală %
Nivelul ridicat 3 12 %
Nivelul mediu 14 56 %
Nivelul scăzut 8 32 %

60% 56%
50%
40% 32%
30%
20% 12%
10%
0%
Nivel ridicat Nivel mediu Nivel scăzut
Grupa experimentală Fi
gura 2.3. Nivelul atitudinii emoționale față de calitățile morale
Analiza rezultatelor a arătat că 32 % de copii din grupa experimentală au un
nivel scăzut al atitudinii emoționale față de calitățile morale, acești copii prezintă
corect imaginile, dar nu își pot justifica acțiunile, manifestările emoționale nu sunt
exprimate la evaluarea acțiunilor. Ei nu pot corela starea de spirit a oamenilor din
imagini cu o situație anume.
Un nivel mediu de dezvoltare al atitudinii emoționale față de calitățile morale
indică 56 % de copii din grupa experimentală - acești copii au așezat corect imaginile,
și-au justificat acțiunile, reacțiile emoționale sunt adecvate, dar slab exprimate. Copiii
numesc corect sentimentele oamenilor, dar nu întotdeauna își explică motivul.
15 % de copii din grupa experimentală au un nivel ridicat de dezvoltare a
ideilor morale - acești copii selectează corect acțiunile copiilor, își justifică alegerea,
numesc norma morală, reacțiile emoționale la acțiunile eroilor situației sunt adecvate,
vii.
În continuare a fost evaluat nivelul dezvoltării calităților morale preșcolarilor
conform celor 3 tehnici de diagnosticare.

48
 Tabelul 2.4. Nivelul dezvoltării calităților morale la preșcolari
Nivel Grupa experimentală %
Nivelul ridicat 4 16 %
Nivelul mediu 13 52 %
Nivelul scăzut 8 32 %

52%
60%
32%
40%
16%
20%
0%
Nivel ridicat Nivel mediu Nivel scăzut
Grupa experimentală
Figura 2.4. Nivelul dezvoltării calităților morale la preșcolari
Datele prezentate în fig.2.4. ne indică că 16 % de preșcolari din grupa
experimentală au un nivel ridicat al dezvoltării calităților morale la preșcolari. 52 %
de preșcolari din grupa experimentală au un nivel mediu al dezvoltării calităților
morale la preșcolari. 32 % de preșcolari din grupa experimentală au un nivel scăzut al
dezvoltării calităților morale la preșcolari.

2.2. Căi de implimentare a programului experimental de cultivare a

educației morale cu ajutorul jocurilor populare
Experimentul formativ are ca scop cultivarea educației morale a
preșcolarilor. În acest scop au fost selectate și implimentate un set de jocuri populare.
La experimentul formativ au participat copiii din grupul experimental.
Jocul „Gură-Cască”

49
 Obiective: Cultivarea interesului și respectului pentru valorile spirituale
naționale. Formarea trăsăturilor morale de caracter- bunăvoință, stima, respectul,
blândețea. A contribui la sporirea reacțiilor motrice, îndemânării, agerimii.
Stimularea stării afective generale și tendinței insistente a jucătorilor de respectare a
regulilor (adică de nu a deveni gură-cască).
Materiale: o minge (ar fi bine să fie confecționată din cârpe).
Regulile jocului:
1. Când mingea se aruncă, îndată se numește și copilul care trebuie s-o prindă.
2. Mingea nu se va arunca copilului ce stă alături.
3. Jucătorul care a scăpat mingea este pedepsit și trece în centru.
Lucrul preventiv :
Se va spune copiilor că în trecut nu erau mingi de cauciuc, dar le
confecționau din cârpe, păr de vacă sau cal. Ele nu erau rotunde și săltărețe, în
schimb comode pentru un asemenea joc. În acest joc (gură-cască) se jucau toți copiii
dintr-o mahala, și mici și mari. Astfel jocul se transmitea de la o generație la alta.
Desfășurarea jocului:
Jucătorii formează un cerc la depărtarea de un pas unul de la altul.
Conducătorul aruncă mingea unui copil, spunându-i numele. Acela o prinde, apoi o
aruncă altuia, numindu-l. Jocul continuă până când careva din participanți scapă
mingea. El este numit ,,Gură-cască’’ și, ca pedeapsă, trece în centrul cercului.
Acțiunea se desfășoară mai departe, iar copilul din cerc se străduie să prindă mingea
când ea este aruncată de la un copil la altul. Dacă o prinde, scapă de pedeapsă și trece
la loc. Dacă nu, stă în centru până când un alt copil scapă mingea și devine ,,Gură-
cască’’. Atunci se schimbă cu locurile. Jocul va dura 8-10 minute.
Jocul „De-a PAIUL (sau de-a bețișorul)”
Obiective: Cultivarea în continuare a sentimentelor sacre față de părinți, plai,
glie, îmbogățind reprezentările copiilor despre munca țăranului, plantele care le
cultivă. A-i face să înțeleagă câtă dragoste și hărnicie manifestă moldoveanul în
activitatea sa. A cristaliza memoria copiilor prin dragoste firească pornită de la inimă.

50
Stimularea simțului intuitiv, dorința de a se juca cinstit, bucurându-se de succesul
prietenilor săi.
Vocabular: coasă, seceră, grâu, secară, orz, snop.
Materiale: un pai (sau un bețișor).
Regulile jocului :
1. Paiul se va pune în mâinile cuiva în așa fel ca nimeni să nu observe la cine
a căzut.
2. Copilul care mijește va deschide ochii numai când îi permite conducătorul.
3. Este interzis de a demasca de către alții copilul la care este paiul.
Lucru preventiv :
Pedagogul poate continua copiilor, că în trecut, vara, când se cocea
grâul, orzul, secara, moldovenii își ascuțeau coasele și plecau la cosit. Se grăbeau să
cosească repede ca să nu se înceapă ploile, de aceea erau ajutați de către rude. Ei
strângeau spicele, iar când erau obosiți, se așezau la umbra făcută de mama dintr-o
veretcuță (un țol) sau la umbra snopilor și se jucau. În ce jocuri puteau să se joace?
Bine-înțeles că de-a paiul.
Desfășurarea jocului:
În joc pot participa 12-13 copii. Unul este conducătorul, altul mijește, iar
ceilalți se așează unul lângă altul cu picioarele întinse înainte, mânuțele suprapun
palmă la palmă și le fixează între genunchi. Conducătorul ia un pai (cât un chibrit) și
se face a-l pune pe rând între palmele copiilor. Dar totuși îl pune cuiva fără să se
dumerească ceilalți la cine l-a pus. Apoi este chemat mijitorul, care ghicește la cine-i
paiul. Se admit trei încercări, dacă nu ghicește, mai mijește o dată. Dacă mijitorul a
ghicit la cine-i paiul, copiii se vor schimba cu locurile. Jocul se repetă până când
mijesc toți copiii.
Jocul „Bunghișorii”
Obiectivele: Familiarizarea copiilor cu unele calități sufletești ale poporului:
bunătatea, blândețea, înțelepciunea, grija de urmași. Interiorizarea sentimentelor de
respect față de colegi, cultivarea atitudinii binevoitoare, controlându-și faptele și

51
acțiunile. Formarea deprinderilor de numărare și comparare a două mulțimi.
Dezvoltarea atenției, agerimii ochiului, mișcărilor precise ale mâinii.
Materiale: nasturi de diferite culori sau alte obiecte mărunte.
Regulile jocului:
1. Aruncarea se efectuiază la o linie stabilă.
2. Se va respecta ordinea la aruncare.
Lucru preventiv:
Se va atrage atenția la aceea, că în trecut nu erau nasturi și copiii foloseau în
joc pietricele, sâmburi de fructe, hârburi de ulcioare, oale.
Cel mai des jocul era organizat de bunici, fiindcă ei voiau ca nepoții lor să
cunoască multe lucruri. Bunicii își iubeau nepoții și aveau grijă ca ei să crească
sănătoși, cuminți, buni la inimă, ascultători.
Desfășurarea jocului:
În joc participă 5-6 copii. Fiecare are, sau își caută căte 3-4 nasturi (preferabil
ca nasturii fiecărui copil să fie de o culoare). Apoi se sapă pe teren o gropiță, iar la
depărtarea de 3 metri se trasează o linie de la care jucătorii aruncă nasturii săi.
Aruncând, ei se străduiesc să nimerească în groapă. După ce toți participanții au
aruncat, se fac totalurile, cine de mai multe ori a nimerit în țintă. Copiii care au avut
mai puțin succes pot primi pedepse. Jocul se va repeta de 4-5 ori.

Jocul „Ce este bine, ce este rău!”

Obiectivele:
- dezvoltarea capacităţii de apreciere a situaţiilor concrete din punct de vedere
moral şi civic;
- dezvoltarea imaginaţiei creatoare în susţinerea unei vorbiri monologate sau
dialogate.
Sarcini didactice:
- aprobarea sau dezaprobarea faptelor şi acţiunilor care sunt sau nu sunt în
concordanţă cu normele morale şi civice;

52
- crearea unui dialog sau a unui comentariu despre situaţiile concrete prezentate.
Regulile jocului:
Panoul este împărţit în două: o parte albă şi una colorată. Pe partea albă se vor
aşeza imaginile ce reprezintă un comportament pozitiv, corect, iar pe partea colorată,
imaginile ce reprezintă un comportament negativ, greşit. Copiii trebuie să motiveze
aşezarea făcută, îşi aleg un rol pe care doresc să îl interpreteze şi spun ce ar face ei în
situaţia personajului sau ce cred că a gândit acel personaj [5, p.89].
Elemente de joc: mişcare, surpriză, aplauze.
Material didactic: imagini reprezentând comportamente corecte sau greşite;
un panou împărţit în două: o parte albă şi o parte colorată.
Desfăşurarea jocului:
În prima secvenţă, cconducătorul verifică dacă toţi copiii şi-au însuşit
normele de comportare civilizată în societate şi câteva reguli simple de circulaţie.
Copiii îşi aleg o imagine pe care trebuie s-o aşeze pe un panou în partea albă, dacă
reprezintă o faptă bună, sau în partea colorată, dacă reprezintă o faptă rea. Ei trebuie
să motiveze alegerea făcută.
În a doua secvenţă a jocului, copiii sunt puşi în situaţia să fie ei personajele
din imagini şi să creeze un monolog sau un dialog între personaje din care să reiasă
ce pot gândi şi spune acestea. Se exersează astfel limbajul copiilor prin activarea
vocabularului şi vorbirea expresivă.
Jocul „Ineluș-Învârtecuș”
Obiective: Cultivarea atașamentului și respectului pentru națiune, tradiția
populară, portul național. Multiplicarea trăirilor afective. Activizarea necesităților
copiilor în mișcări și acțiuni, respectarea conștientă a regulilor jocului. Dezvoltarea
simțului tactil. Confirmarea sentimentelor de bunăvoință, stimă, prietenie.
Vocabular: ineluș, costum național, podoabe.
Materiale: un ineluș sau un alt obiect.
Regulile jocului:
1. Copilul care mijește va ghici copilul pe degetul căruia a fost pus inelul.

53
 Lucru preventiv:
Se va spune copiilor că moldovenii sunt un popor muncitor și harnic, cu
multe și variate tradiții. În trecut, la zilele de mari sărbători – Paltele, Crăciunul,
Duminica Mare, Hramul satului, bărbații și femeile, cât și tineretul, se îmbrăcau în
haine naționale și plecau în ospeție, se odihneau. Femeile purtau bluze brodate, fuste
lungi și catrințe împodobite cu tot felul de uzoare, iar în picioare purtau opinci
meșterite din piele de porc. Ele erau foarte ușurele și comode. Fetele mari și nevestele
se mai împodobeau cu mărgele, cercei, inele cumpărate de la târg. Copiii nu purtau
așa podoabe, că-ci ei aveau grija lor, să se joace.
Desfășurarea jocului:
Copiii se așează pe covoraș. Se alege un jucător, care se așează cu fața
ascunsă pe brațele altuia, iar ceilalți pun câte un deget pe spatele lui. Conducătorul
sau un alt copil, trece cu un ineluș pe degetele jucătorilor zicând: Ineluș-învârtecuș,
ghici pe al cui deget te-am pus? Și apasă cu inelul pe degetul la care a fost pus inelul.
Dacă ghicește, ei se schimbă cu locurile, dacă nu, mai mijește o dată. Jocul se repetă
până ce mijesc toți copiii sau aproape toți.
Jocul „Cine mai repede?”
Obiective: Tinderea spre scopul armoniei morale: respect și stimă, tovărășie,
bunăvoință, bucurie pentru succesele altora. Majoritatea capacității de orientare în
spațiu; dezvoltarea motricității, rezistenței, îndemânării; coordonarea acțiunilor
jucătorilor. Consolidarea deprinderii de numărare.
Regulile jocului:
1. În lanț se vor aranja atâția copii, conform cifrei enunțate de conducătorul
jocului.
2. Se vor aplica cifre în limita 10.
3. Deplasându-se, jucătorii nu vor rupe lanțul.
4. Copiii care n-au reușit să formeze lanțul confor cifrei enunțate sunt
pedepsiți.
Desfășurarea jocului:

54
 În joc va participa tot efectivul grupei de copii. Pe teren se trasează o
linie de pornire și alta de sosire la depărtarea de 10-12 metri. Toți copiii stau la linia
de pornire, iar conducătorul strigă o cifră: 2,3,4 sau 5. Conform cifrei enințate, copiii
se vor lua de mâini câte doi, trei sau patru, formând un lanț și fuga spre linia de
sosire. Lanțul care a ajuns primul se consideră câștigător. Acțiunea se repetă
numindu-se altă cifră. Acum copiii vor fugi de la linia de sosire spre cea de pornire,
străduindu-se să nu rupă lanțul. Va fi greu de fugit, când lanțul este alcătuit din 5-6
copii. Jocul se va repeta de 5-6 ori.
Jocul „De-a păsărelele”
Obiective: Consolidarea cunoștințelor despre păsările plaiului natal, modul lor
de trai, rolul lor în natură. Sporirea capacității de orientare pe teren la semnalul
conducătorului. Dezvoltarea motricității (viteza, mobilitatea, îndemânarea), exersarea
în fugă cu cotituri. Implicarea tuuror copiilor în joc, în special a celor timizi. Crearea
unor situații în care copiii se vor bucura de succesul comun, să fie indulgenți față de
cei cu succes mai scăzut.
Vocabular: cucul, ciocănitoarea, privighetoarea, rândunica, pitulicea, mierla,
pupăza.
Materiale: pot fi folosite imaginile păsărilor ce viețuiesc în Moldova.
Regulile jocului:
1. De a nu încurca unul altuia când se schimbă cu cuiburile.
2. În cuib se așează numai câte o păsărică.
3. Se vor schimba păsărelele ce se află cu cuiburile mai departe una de alta.
Lucrul preventiv:
Pedagogul poate adresa copiilor câteva întrebări: ce păsări cunosc, care
din ele trăiesc în Moldova, cu ce se alimentează (în dependență de modul de trai), ce
folos aduc ele pentru plante.
Desfășurarea jocului:
În joc pot participa pâna la 20 de copii. Ei vor forma un cerc, apoi se
alege conducătorul, ceilalți reprezintă păsărelele: fiecare copil își va alege denumirea

55
unei păsări. În continuare, fiecare copil își desenează un cerculeț cu bețișorul pe teren
(diametru de 20-25 cm). Acestea sunt cuiburile, în care se așează păsările (în
pirostrii). Conducătorul rostește :
- Toate păsărelele schimbă cuiburile!
La pronunțarea ultimului cuvânt, păsările se schimbă cu cuiburile. În acest
timp conducătorul ocupă și el un cuib, astfel rămâne un jucător fără loc. El devine
conducător și jocul reâncepe.
Jocul „Caprele și lupii”
Obiective: Consolidarea deprinderilor de a-și urmări și control mișcările și
poziția corpului în acțiunile de joc. Formarea deprinderilor practice de alergare și
salturi de pe loc, de orientare în spațiu. Dezvoltarea agerimii, rezistenței, a spiritului
de inițiativă, a priceperilor organizatorice, de a distribui rolurile, a respecta regulile
jocului. Aprofundarea reprezentărilor despre animalele plaiului natal.
Materiale: Imaginile lupilor și a caprelor în formă de ecusoane, mascote etc.
Regulile jocului:
1. Caprele pot fi prinse în timpul săriturii peste râpă.
2. În timpul desfășurării jocului lupii nu vor ieși din limita celor două linii.
3. Capra prinsă iese din joc.
Lucrul preventiv:
Se poate concretiza și aminti copiilor despre animalele plaiului natal,
modul lor de trai, de deplasare și de alimentare. Lupul își pândește prada, stând lângă
un izvor, unde vin animalele să bea apă, sau într-o râpă pe unde trece cărarea
caprelor. Lupul fiind numit sanitarul pădurii, deoarece vânează animalele bolnae și
slabe, astfel nu se îmbolnăvesc celelalte.
Desfășurarea jocului:
Pe un teren se trasează două linii paralele la o depărtare de câțiva
centimetri una de alta și cu o lungime de 4-5 m. Aceasta este râpa. La sorț se aleg 2-3
copii care vor juca rolul lupilor ce stau în râpă (între linii). Ceilalți jucători reprezintă
caprele, încep a sări peste râpă, de pe un mal la altul, iar lupii încerc să le prindă când

56
ele sar. Jocul se finisează atunci când toate caprele au fost prinse. Atunci se aleg alți
copii care să fie în rolul lupilor.
Jocul „De-a bostanii”
Obiective: Formarea reprezentărilor despre îndeletnicirile femeilor-
moldovence, despre creșterea legumelor specifice plaiului nostru moldav.
Consolidarea cunoștințelor despre unele sărbători religioase ce se respectă la noi.
Stimularea motivelor de coordonare a acțiunilor jucătorilor, a-i deprinde pe copii să
stabilească relații noi, să-și spună dorința personală scopului comun. Educarea
sentimentelor estetice, stima și respectul pentru părinți. Perceperea sensului figurat al
unor cuvinte.
Vocabular: horm, chiron, vatră, a toarce, bostan.
Materiale: un baston (furca), imaginea lupului și a bostăneilor.
Regulile jocului:
1. Mama nu se întoarce până ce lupul nu fură toți bostăneii.
2. Lupul e străduie să împiedice mama și fiica, care vor să elibereze bostăneii.
Ele trebuie să reușească să atingă cu palma câte un bostan. Bostanul atins este
eliberat.
Lucrul preventiv:
Pedagogul povestește copiilor că părinții întodeauna au avut grijă să
deprindă copiii săi cu munca, fiindcă atunci când vor crește mari să nu fie leneși. De
mici erau instruiți și educați ca în zilele de sărbători să se odihnească, fiindcă este
mare păcat să muncești de Paști, Crăciun etc.
Desfășurarea jocului:
Din toată grupa se aleg trei copii, care vor juca rolul lupului, fiicei și
mamei. Ceilalți jucători reprezintă bostanii, care stau jos într-un colț al terenului.
Mama cu fiica ăesz bostanii. Femeia toarce. Vine lupul și zice:
- Ce torci, femeie, de paștele calului?
Femeia aruncă furca (bastonul) și spune:
- Ptiu! Na-m știut că-i sărbătoare! Dar nu mă păcălești ?

57
 - Nu.
- Ia să mă duc îm mahala să întreb.
Femeia pleacă, iar lupul încearcă să fure un bostan. Fetița nu-l lasă, apără
bostanii. Și totuși lupul reușește să ia 5-6 bostani și pleacă. Se întoarce mama și
întreabă fiica:
- Unde-s bostanii ?
- Unul l-am pus în horn
- Și l-a mâncat un chioron,
- Unul l-am pus în vatră
- Și l-a mâncat o vacă !
- Spui minciuni, i-a furat lupul, hai să-i căutăm!
Ele pleacă împreună, fugăresc lupul și iau înapoi bostanii. Jocul continuă
alergându-se așți copii la rolurile cunoscute.
Jocul „Păsărelile”
Obiective: A deprinde copiii să îndeplinească mișcări grațioase, coordonându-
le cu ritmul textului, preceperea melodicității și gingășiei limbii materne.
Consolidarea cunoștințelor despre păsările plaiului natal, despre muncile casnice,
ajutorul copiilor acordat părinților. Educarea stimei, dragostei și respectului față de
părinți, tendinței de a face ordine. Stimularea dorinței de a fi harnici, iscusiți.
Vocabular: sită, moară, făraș, căuș, surcele, rățoi, bobc.
Regulile jocului:
1. Jucătorii îndeplinesc mișcări conform textului pronunțat.
Lucrul preventiv:
Se va organiza o scurtă convorbire despre aceea cum copiii ajută părinții
în treburile gospodărești, cum sunt lăudați, dacă se bucură părinții de ajutorul
acestora.
Desfășurarea jocului:
În joc participă un număr mare de copii. Aceștia formează un cerc, sau
stau împrăștiați pe teren, spun frazele și îndeplinesc mișcări corespunzătoare:

58
 Găina cerne făina,
sita).
Rândunica dă cu lopățica,
O rățișoară mătură prin moară,
Rățoiul strânge gunoiul,
Două rândunele adună surcele,
Un boboc suflă în foc,
Jocul se va repeta de 4-5 ori.
(copiii imită mișcarea cernutului cu
(produc mișcări de parcă adună făina).
(jucătorii execută acțiunea măturatului).
(imită strângerea gunoiului pe un făraș).
(imită adunarea surcelelor în poală).
(imită suflatul în foc, aplecându-se).

CONCLUZII
În urma unei analize teoretice a surselor literare cu privire la educația morală
a copiilor de vârstă preșcolară, am ajuns la următoarele concluzii:
 Morala este un set de cerințe, reguli și norme pe care oamenii le respectă în
comportamentul lor. Îndeplinește rolul unei „busole” de comportament care este
indispensabilă unei persoane, permițându-i să navigheze în viața publică. Normele
morale sunt o expresie a anumitor relații prescrise de morala societății față de
comportamentul și activitățile unui individ în diverse domenii..
 La vârsta preșcolară se creează cele mai favorabile condiții pentru dezvoltarea
morală a copiilor. În efortul de a deveni adult, un preșcolar își subordonează
acțiunile normelor sociale și regulilor de comportament.
 Prin termenul de „educație morală” înțelegem un proces pedagogic complex,
intenționat, de formare și de conștientizare a sentimentelor morale și a
comportamentului în conformitate cu idealurile. Educaţia morală este procesul şi
activitatea de formare a personalităţii morale, a conştiinţei şi a conduitei morale în
spiritul idealului, principiilor, normelor şi valorilor morale.
 La vârsta preșcolară se creează cele mai favorabile condiții pentru educația morală
a copiilor. S-a dovedit că în această perioadă de formare a personalității, sistemul

59
 de relații dintre copil și adulți și semeni se extinde și se restructurează, activitățile
devin mai complicate, apar activități în comun cu semenii și ca urmare a educației
morale, în toate condițiile, apariția, conștientizarea și afirmarea anumitor calități în
personalitate.
 Însuși procesul de formare a calităților morale ale unui copil preșcolar este mult
mai complex și depinde de o gamă mult mai largă de condiții decât cursul de
asimilare a oricărei abilități sau cunoștințe particulare. Educatorul se confruntă cu
sarcina de a gestiona procesele profunde de formare a personalității copilului,
natura și tiparele cărora au fost până acum puțin studiate.
 Abordările moderne ale organizării educației morale se reduc la dezvoltarea și
formarea emoțiilor și sentimentelor pozitive la copii, la creșterea unui sentiment
de implicare în realitatea socială, cultura, trecutul, prezentul și viitorul țării. În
acest sens, jocurile populare pot fi considerate un mijloc de educație morală.
Jocurile populare îi introduc pe copii în valorile culturii populare, formează
sentimentele morale. În timpul jocului, copiii dezvoltă trăsături de personalitate
precum curajul, rezistență, onoare, forță, rezistență, ingeniozitate, inventivitate etc.
Jocul este însoțit de emoții de bucurie, încântare, surpriză, care, la rândul lor, face
posibilă folosirea jocului pentru formarea calităților morale.
 Am determinat că jocul popular permite învățarea și consolidarea celor mai
importante tradiții, elemente ale culturii țării natale, principiile și normele morale,
caracteristicile interacțiunii, specificul artei populare, care, în sine, contribuie la
formarea sentimentelor morale ale preșcolarilor.
 Jocurile populare pentru copii au o valoare pedagogică, au o mare influență asupra
educației minții, caracterului, voinței, dezvoltă sentimente morale, întăresc fizic
copilul, creează o anumită dispoziție spirituală, interes pentru arta populară.
 Valorificarea jocului popular în educația morală a preșcolarilor se prezintă astăzi
ca o problemă deosebit de actuală, fiind determinată de necesitatea educării
generației în creștere în spiritul atașamentului față de valorile naționale, pe lângă
cele universale.
60
 Prin intermediul experimentului de constatare am stabilit că majoritatea copiilor
de vârstă preșcolară indică un nivel mediul al dezvoltării calităților morale. În
scopul dezvoltării morale a preșcolarilor a fost implimentat un program
experimental de cultivare a calităților morale cu ajutorul jocurilor populare.

RECOMANDĂRI
» În condiții moderne, responsabilitatea specială pentru formarea fundamentelor
morale ale individului revine instituțiilor de educație timpurie, de aceea este foarte
important de ales strategiile eficiente, ținând cont de caracteristicile psihologice și
pedagogice ale vârstei preșcolare, care ar putea asigura eficacitatea, al cărui
principal scop este formarea ideilor morale.
» Formarea unui comportament moral pretinde o metodologie şi o strategie
complexă, variată, dinamică şi adecvată numeroaselor componente care trebuie
formate şi dezvoltate. Se recomandă valorificarea jocurilor populare în cultivarea
calităților morale la copiii de vârstă preșcolară.

61
 BIBLIOGRAFIE
1. ANGHELACHE, V. Metodica activităților instructiv-educative din grădiniță.
Ghid pentru examenele de definitivat și grade didactice. Bucureşti: Didactică și
Pedagogică, 2022. 468 p.
2. BĂIEȘU, N. M. Folclor moldovenesc. Chişinău: Cartea moldovenească, 1986.
122p.
3. BONTAȘ, I. Pedagogie. Bucureşti: ALL, 1996. 325 p.
4. CATALANO, H., ALBULESCU, I. Didactica jocurilor. București: EDP, 2019.
207p.
5. CATALANO, H., ALBULESCU, I. Pedagogia jocului și a activităților ludice.
București: Didactică și pedagogică, 2018. 330 p.
6. CERGHIT, I. Metode de învăţământ. Iaşi: Polirom, 2006. 412 p.
7. COICAUD, J.M., WARNER, D. Introduction: Reflections on the Extent and
Limits of Contemporary International Ethics. New York: United Nations
University Press, 2001. 176 p.
8. COZMA, T. Educația moral-civică în psihopedagogie. Iași : Spiru Haret, 1994.
215 p.

62
9. CRĂCIUN, M., MĂRIUȚĂ, V., MAXIM, G. Jocul didactic. Constantă a
didacticii alternative. Iaşi: Tehnica-INFO, 2005. 73 p.
10.CRAHAY, M. Psihologia educaţiei. Bucureşti: Trei, 2009. 526 p.
11.CREȚU, T. Psihologia vârstelor. Iaşi: Polirom, 2016. 389 p.
12.CRISTEA, S. Concepte fundamentale în pedagogie. Conţinuturile şi formele
generale ale educaţiei. Bucureşti: Didactica Publishing House, 2017. 290 p.
13.CUCOȘ, C. Pedagogie. Iași: Polirom, 2000. 464 p.
14.Curriculum pentru educaţie timpurie. Chişinău : Lyceum, 2019. 128 p.
15.ENĂCHESCU, C. Tratat de psihologie morală. Iaşi: Polirom, 2008. 392 p.
16.GÂNJU, S., CARABET, N., HAHEU, E. Didactica educaţiei preşcolare: Sinteze.
Chișinău: UPS „I. Creangă”, 2012. 221 p.
17.GHEORGHINA, D. Metodica activităţilor instructiv-educative din învăţământul
preşcolar. Craiova: Didactica Nouă, 2004. 290 p.
18.GLAVA, A., GLAVA, C. Introducere în pedagogia preşcolară. Cluj Napoca:
Dacia, 2002. 280p.
19.GOLU, F. Joc și învățare la copilul preșcolar. Ghid pentru educatori, părinți și
psihologi. București: Didactică și Pedagogică, 2009.335 p.
20.GOLU, M. Fundamentele psihologiei. Bucureşti: România de Mâine, 2005. 332 p.
21.GRANACI, L. Educaţia prin joc. Teorie şi practică. Chişinău: Epigraf, 2010.
191p.
22.ILICA, A., MOSCAL, C. Psihopedagogie şi teoria şi metodologia jocului
didactic. Arad: UAV, 2006. 247 p.
23.ILUŢ, P. Valori, atitudini şi comportamente sociale. Teme actuale de
psihosociologie. Iaşi: Polirom, 2004. 256 p.
24.JUNG, C. G. Psihologia individuală şi socială. Bucureşti: Anime, 1994. 379 p.
25.KOHLBERG, L. Dezvoltarea caracterului şi concepţiei morale la copil.
Bucureşti: Didactică și Pedagogică, 1976. 310 p.

63
26.LUNGU, V. Valorile morale – scopuri fundamentale ale personalității. În:
Educația morală a elevilor. Ghid metodologic (coord. Șofron L.). Chișinău: UST,
2014. p. 41-52.
27.MACAVEI, E. Pedagogie. Teoria Educaţiei. Bucureşti: Aramis, 2002. 245 p.
28.MACINTYRE, A. Tratat de morală. După virtute. Bucureşti: Humanitas, 1998.
378 p.
29.MÂNDÂCANU, V. Arta comportamentului moral. Chişinău: Baştina-Radog,
2004. 204 p.
30.MUNTEANU, T. Bazele psihopedagogice de formare a atitudinilor morale a
copiilor. În: Reconceptualizarea formării inițiale și continue a cadrelor didactice
din perspectiva interconexiunii învățământului modern general și universitar,
Materialele Conferinței științifico-practice naționale cu participare internațională.
Vol. II. Chișinău: UST, 2017. 378 p., pp. 36 – 40.
31.MUNTEANU, T. Caracterul multidimensional al educației morale. În:
Materialele Conferinței Republicane a Cadrelor Didactice, 10-11 martie 2018. pp.
210-215
32.MUNTEANU, T. Dezideratele educației morale, În: Dialog intercultural polono -
moldovenesc: Culegere de studii. Vol II, nr. 1. UST, Inst. de Asistenţă Soc. a
Univ. Ped. din Cracovia-Polonia, Centrul de Istorie şi Cultură Poloneză de la
UST; Chișinău, 2018. – 173 p., pp. 127 – 132
33.MUNTEANU, T. Educația în spiritul valorilor morale – nucleul formării
adevăratei personalități. În: Dialog intercultural polono-moldovenesc. Culegere
de studii. Vol. I. UST, Inst. de Asistenţă Soc. a Univ. Ped. din Cracovia-Polonia,
Centrul de Istorie şi Cultură Poloneză de la UST; Chișinău, 2017. 206 p., pp. 33-
37.
34.MUNTEANU, T., NOUR, A. Educația morală într-o lume în tranziție. În:
Probleme actuale ale științelor sociale și umanistice, Materialele Conferinței
științifice naționale cu participare internațională. Vol. II. Chișinău: UST, 2015.
230 p., pp. 104 – 109.

64
35.NEACȘU, I. Educaţia şi dezvoltarea sociomorală. Iaşi : Polirom, 2010. 465 p.
36.NEAGU, M.R. Jocul didactic - cale de acces spre sufletul copilului. Bacău:
Rovimed, 2011. 312 p.
37.NICHIFOROV, A.Valori morale în basmul românesc. În: Symposia
professorum. pp. 139-143
38.NICOLA I. Tratat de pedagogie şcolară. Bucureşti: Aramis, 2003. 412 p.
39.PANIŞOARĂ, G. Psihologia copilului modern. Iaşi: Polirom, 2011. 224 p.
40.PIAGET, J., INHELDER, B. Psihologia copilului. Bucureşti: Didactică şi
Pedagogică, 1968. 314 p.
41.POPA, M. Misterioasele fațete ale jocului : teorie și practică. Bucureşti:
Universităţii din Bucureşti, 2013. 282. 321 p.
42.PREDA, V. Metodica activităţilor instructiv educative în grădiniţa de copii.
Craiova: Gheorghe Cârţu Alexandru, 2009. 322 p.
43.RACU, I. PERJAN, C. Psiholgia dezvoltării şi psihologia pedagogică. Chişinău,
2007. 160 p.
44.RĂDUȚ-TACIU, R. Pedagogia jocului, de la teorie la aplicații. Cluj-Napoca:
Casa Cărții de Știință, 2004. 335 p.
45.SĂLĂVĂSTRU, D. Psihologia educaţiei. Bucureşti: Polirom, 2004. 362 p.
46.ŞCHIOPU, U. Psihologia Copilului. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1967.
412p.
47.SILISTRARU, N., NASTAS, J.. Semnificaţia valorilor general-umane în
procesul educaţional. Chişinău, 2001. 151 p.
48.SILLAMY, N. Dicţionar de psihologie. Bucureşti: Univers Enciclopedic, 2000.
348p.
49.SION, G. Psihologia vârstelor. București: Fundația România de mâine.
2003.256p.
50.ŞOFRON, L. Educația morală a elevilor. Ghid metodologic. Chișinău: UST,
2014. 282 p.

65
51.SOLOVEI, R., BOLDIRESCU, S. Educație moral-creștină. Ghid metodologic.
Chișinău: IȘE, 2018. 100 p.
52.STRĂCHINARU, I. Educaţia morală. București: Didactică şi Pedagogică, 1983.
322 p.
53.TURCHINĂ, T. Rolul basmelor şi poveştilor în formarea conştiinţei morale la
copii. În Didactica Pro... . 2010. Nr. 3. pp. 23-26.
54.VERZA, E., VERZA, F. Psihologia copilului. București: Trei, 2017. 410 p.
55.VINICENCO, E. Educația morală, etică și spirituală în contextul noilor educații.
În: Educaţia morală, etică şi spirituală în contemporaneitate . 2004. pp. 62-66.
56.VRABIE, D. Psihologia educației .Galați: Geneze, 2002. 279 p.
57.VRÂNCEANU, M. și grupul. 1001 idei pentru o educație timpurie de calitate.
Ghid pentru educatori, Chișinău : Centrul Educaţional „Pro Didactica”, 2010. 216
p.
58.Zlate M. Eul şi Personalitatea. Bucureşti: Trei, 1997. 348 p.
59.АБРАМЕНКОВА, В.В. Социальная психология детства. М.: ПЕРСЭ, 2008.
431 с.
60.АРХАНГЕЛЪСКИИ, Н.В. Нравственное воспитание. М. : Просвещение,
2011.184 с.
61.БУРЕ, Р. С. Социально-нравственное воспитание дошкольника. M.:
Мозаика-Синтез, 2016, 80 с.
62.ГРИГОРОВИЧЪ, Л.А. Педагогика и психология. М.: Просвещение, 2004.
423с.
63.ЗАПОРОЖЕЦ, А.В. Избранные психологические труды. М.: Педагогика,
1986. 315 с.
64.КАИРОВ, И. А. Азбука нравственного воспитания. М. : Просвещение, 1995.
319 с.
65.КАЛИНИНА, Р. Тренинг развития личности дошкольника: занятия, игры,
упражнения. СПб.: Речь, 2002. 160 с.

66
66.МУХИНА, В. С. Учебное пособие для студентов педагогических
институтов и учащихся педагогических училищ. М. : Просвещение, 1995.
238 с.
67.РУБИНШТЕИН, С. Л. Психолого-педагогические проблемы нравственного
воспитания школьников. М. : Просвещение, 2006. 300 с.
68.СВАДКОВСКИЙ, И.Ф. Нравственное воспитание. М.: Изд-во Москва,
2002. 285 c.
69.СУХОМЛИНСКИЙ, В.А. О воспитании. М.: Школьная пресса, 2003. 272 с.
70.УРУНТАЕВА, Г. А. Дошкольная психология. М. : Академия, 1996. 336 с.

Anexa 1.
Metodologia de determinare a nivelului de înțelegere a normelor morale
ale copiilor (Karimova T.)
Scop: diagnosticarea nivelului de înțelegere a normelor morale ale copiilor
1. Cum ar trebui să ne comportăm în transportul public?
a) calm, fără a deranja pe ceilalți - 3 puncte;
b) cer să-mi fie schimbat locul - 2 puncte;
c) facem capricii sau ne jucăm - 1 punct.
2. Spune-mi cum o ajuți pe mama ta acasă ?
a) mereu - 3 puncte;
b) ori de câte ori mama solicită - 2 puncte;

67
 c) nu întotdeauna, nu vreau - 1 punct.
3. Ce vei face dacă vezi că cineva rupe inutil florile?
a) voi ruga bătrânii care vor cere să nu mai strice natura - 3 puncte;
b) voi spune că nu e bine de rupt florile - 2 puncte;
c) voi trece și voi tace - 1 punct.
4. Ce vei face dacă vei găsi un cuib de păsări?
a) mă voi uita de la distanță și nu voi atinge nimic - 3 puncte;
b) voi lua un ou, mă voi uita, îl voi pune în cuib - 2 puncte;
c) îl voi duce acasă - 1 punct.
5. Ce vei face dacă prietenul tău uită acasă niște rechizite, cum ar fi plastilină sau
creioane?
a) împart bunurile mele - 3 puncte;
b) finisez să fac lucrarea, apoi îi dau și lui rechizitele mele - 2 puncte;
c) nu voi împărți rechizitele mele - 1 punct.
Concluzii despre nivelul de înțelegere a normelor morale:
 Nivel ridicat - 15-13 puncte;
 Nivel mediu - 12-8 puncte;
 Nivel scăzut - 7-5 puncte.
Anexa 2.
Rezultatele preșcolarilor din grupa experimentală
Preșcolari din Tehnica de Tehnica de Tehnica de Rezultat
grupa determinare a diagnosticare diagnosticare
experimentală nivelului de „Finisează „Imagini de
înțelegere a povestea” poveste”
normelor (Uruntaeva (Uruntaeva
morale G.). G.)
(Komarova
T.)
1 Ridicat Ridicat Ridicat Ridicat
2 Scăzut Scăzut Scăzut Scăzut
3 Mediu Mediu Mediu Mediu

68
 4 Ridicat Ridicat Ridicat Ridicat
5 Scăzut Scăzut Scăzut Scăzut
6 Mediu Scăzut Scăzut Scăzut
7 Scăzut Scăzut Scăzut Scăzut
8 Mediu Mediu Mediu Mediu
9 Ridicat Mediu Mediu Mediu
10 Mediu Mediu Mediu Mediu
11 Mediu Mediu Mediu Mediu
12 Mediu Mediu Mediu Mediu
13 Mediu Mediu Mediu Mediu
14 Mediu Mediu Mediu Mediu
15 Mediu Mediu Mediu Mediu
16 Mediu Mediu Mediu Mediu
17 Ridicat Ridicat Mediu Ridicat
18 Scăzut Scăzut Scăzut Scăzut
19 Mediu Mediu Mediu Mediu
20 Scăzut Mediu Scăzut Scăzut
21 Mediu Mediu Mediu Mediu
22 Ridicat Ridicat Ridicat Ridicat
23 Mediu Mediu Mediu Mediu
24 Scăzut Scăzut Scăzut Scăzut
25 Scăzut Mediu Scăzut Scăzut

Anexa 3.
Plan calendaristic de realizare a tezei de licenţă

1. Studenta Budiștean Cristina

2. Tema tezei de licență : ,,Valențele jocului popular în educația morală a copiilor’’

3. Termenul limită de prezentare a tezei de licență la catedră 2023.
4. Etapele elaborării tezei de licență:

Nr. Etapele Termenul de realizare Viza de executare a

crt. coordonatorului

1. Stabilirea obiectivelor şi aprobarea Septembrie

planului provizoriu al tezei de licenţă

69
 2. Studierea surselor bibliografice Octombrie
3. Aprobarea planului tezei Noiembrie
4. Elaborarea aparatului categorial de Noiembrie - Decembrie
noțiuni
5. Culegerea materialelor practice Decembrie
experimentale
6. Elaborarea şi prezentarea capitolului I Decembrie - Ianuarie
7. Elaborarea şi prezentarea capitolului II Ianuarie - Februarie
8. Elaborarea şi prezentarea capitolului III Februarie
(după caz)
9. Prezentarea conducătorului științific a Martie
primei variante integre a tezei pentru
susținerea prealabilă.
10. Redactarea variantei finale a tezei Martie
11. Prezentarea tezei de licenţă copertată la Aprilie
catedră și conducătorului științific pentru
avizare
12. Susţinerea publică a tezei de licenţă

Conducător științific

____________________________ (Semnătura)

70