UNIVERSITATEA DE STAT ,,BOGDAN PETRICEICU HASDEU” DIN CAHUL

Facultatea de Științe Umaniste și Pedagogice

Catedra : Istorie și Teoria educației

BALTAG LIDIA

ROLUL MEDIULUI EDUCATIONAL ÎN DEZVOLTAREA EMOȚIONALĂ A

COPIILOR DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ

TEZĂ DE AN
Domeniul: 14 Științe ale educației
Specialitatea: 142.03 / 142.02 Pedagogie în Învățământul primar și Pedagogie
preșcolară

Conducător ştiinţific: ____________________ Ioana AXENTII, conf.univ. dr.

(semnătura)

Autor: _________________________________BALTAG Lidia

(semnătura)
Depusă la catedră la”__”_______ 2023

Cahul 2023
 CUPRINS

INTRODUCERE

1. BAZELE TEORETICE ALE MEDIULUI EDUCAȚIONAL ÎN

DEZVOLTAREA EMOȚIONALĂ A COPIILOR DE VÂRSTĂ TIMPURIE
1.1. Delimitări conceptuale în abordarea emoțiilor, afectivității copiilor
1.2.Particularitățile dezvoltării copiilor de vârstă timpurie
1.3.Valoarea și importanța educației emoționale la copiii de vârstă preșcolară
1.4. Concluzii la capitolul 1

2. CADRUL METODOLOGIC DE CREAREA MEDIULUI EDUCAȚIONAL DE

DEZVOLARE EMOȚIONALĂ A COPIILOR DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ
2.1.Educatorul - rolul lui decisiv în educația emoțională a copiilor într-o grădiniță
prietenoasă
2.2.Centrele de interes – mijloc eficient de organizarea timpului liber la preşcolari
2.3.Concluzii la capitolul 2

3. EXPERIMENTUL PEDAGOGIC DE DEZVOLTARE OPTIMĂ A EMOȚIILOR

COPIILOR DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ
3. 1. Metodologia experimetului
3. 2. Eşantionul cercetării
3. 3. Experimentulpedagogic de constatare şi instrumentarul utilizat
3.4. Analiza și interpretarea rezultatelor
3.5. Concluzii la capitolul 3

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE
ANEXE

2
 INTRODUCERE

Actualitatea și importanța problemei abordate. Schimbările și condițiile de organizare a

vieții în mediul social provocate în ultimii ani de fenomenul pandemiei și a altor fenomene care
se produc în imediata apropiere a frontierelor țării noastre au creat ca sistemul de învățământ și
însuși procesul de învățământ să constituie şansa membrilor societății de a-si asigura
dezvoltarea și adaptarea vitală la condiții de viață în contexte sociale noi, a-și crea şi asigura un
confort umanizator de conviețuire, de stare emoțională pozitivă etc.

Un nou tip de personalitate umană solicită o nouă formă de educație instituționalizată care
să-i asigure starea de bine începând de la vârsta educației timpurii. În secolul XXI, ia naștere o
civilizație nouă care aduce cu sine și impune modalități de schimbare și noi alternative de a
lucra, de a trăi și, mai presus de toate, o nouă conștiință. În acest sens educației i se cere o
investiție enormă, implicit o metodologie nouă, o altă abordare și un nou curriculum, precum și
găsirea unui echilibru optim între schimbare și continuitate.
Accelerarea informațională impusă de progresul societății contemporane a dus la
supraîncărcarea intelectuală a populației infantile, declanșând un șir de modificări negative în
dezvoltarea psiho-fizică a copilului. Mai mult de atât, în ultimii ani a avut loc o schimbare care
mai mult împiedică procesul educațional, acesta necesitând o refacere întru susținerea dezvoltării
psihice lacopiii de vârstă timpurie. Eficientizarea procesului instructiv-educativ prin prisma
noilor viziuni teoretice și conform necesităților copiilor preșcolari se înscrie în spațiul
problematicii moderne asupra caracterului funcțional al educației.
Problema optimizării procesului instructiv- educativ la vârsta timpurie a fost abordată de
diverși autori din domeniile pedagogiei, pedagogiei preșcolare, psihologiei, psihologiei vârstelor,
sociologiei etc. Astfel, atestăm abordări în domeniul educației timpurii în lucrările autorilor
autohtoni, printre care menționăm: S. Cemortan - Problema instruirii prin educație în
preșcolaritate (2007); Granaci, L. Educația prin joc. Teorie și practică (2010); Pop V., Vanea
C. Dumitrana M. Copilul, familia, grădiniţa. (2000); Boiciu M., Florescu D.M. - Individualizare
învățării și evaluării din perspectiva abordării integrate a activităților din învățământul
preșcolar (2015); Glava A., Glava C. - Introducere în pedagogia preşcolară (2002); Radu I. T.
Învăţământul diferenţiat (1978.
În ceea ce privește relația de parteneriat grădiniță-familie un aport considerabil au adus
cercetările L.Cuznețov, E. Vrășmaș, Z. Stanciuc., S. Cristea, Vl.Pâslaru,V.Guțu, etc. Deasemeni

3
am descoperit concepte în problema vizată și în lucrările autorilor de peste hotarele spațiului
românesc – a cercetătorilor ruși: C.D Ușinski, A.N. Leontiev, L.S. Vâgotski, etc
Cercetările privind organizarea procesului instructiv – educativ la nivelul 0 - educaţia
timpurie ne-au determinat să identificăm problema de cercetare care constă în abordarea
insuficientă și tangențială în ceea ce privește importanța mediului educational în dezvoltarea
emoțională a copiilor de vârstă preșcolară
Scopul cercetării constă în determinarea reperelor teoretice și metodologice în vederea
eficientizării creării mediului educațional care să asigure dezvoltarea emoțională a copiilor de
vîrstă preșcolară
Ipoteza cercetării: implementarea unui program de activități în care să se promoveze
modalităţi de dezvoltare optimă a copiilor de vârstă preșcolară poate deveni eficient în cazul
când părinții își vor aduce contribuția la dezvoltarea optimă a emoțiilor copiilor lor
Obiectivele cercetării:
 determinarea fundamentelor teoretice şi metodologice ale mediului educațional în
dezvoltarea emoțională a copiilor de vârstă timpurie;
 analiza particularităților dezvoltării copiior și a valoarii și importanței educației
emoționale la copiii de vârstă timpurie;
 identificarea rolului decisiv al educatorului în educația emoțională a copiilor într-
o grădiniță prietenoasă, a modalităților care pot contribui la optimizarea dezvoltării emoțiilor:
 realizarea experimentul pedagogic de constatare;
 interpretarea statistică şi pedagogică a rezultatelor experimentului pedagogic;
 elaborarea concluziilor generale şi a recomandărilor practice.
Epistemologia cercetării o constituie conceptele, principiile, teoriile din domeniul
pedagogiei, psihologiei, studiilor pedagogice, științelor aplicate etc. Printre acestea pot fi
enumerate: 1001 de idei pentru educația timpurie de calitate , Vrânceanu M. (coord. ); Tratat de
didactică modernă de Ionescu M. și Bocoș M.; Metodologii didactice interactive de organizare a
procesului de învățământ de Axentii Ioana, Maria Barbă; Metode interactive de grup. Ghid
metodic de Breben S. ș.a., Valențele educației. Eperiența curriculară a educației preșcolare de
Cemortan. S.; Curriculumul educației copiilor de vârstă timpurie și preșcolară (1-7ani) din
Republica Moldova, Coroi E. (coord.).
Metodologia cercetării. Pentru a realiza o descriere reușită a subiectului investigat s-au
utilizat diverse tipuri de metode constituite din metode teoretice: studierea literaturii psiho-
pedagogice, științifice și didactice; analiza documentelor normative în vigoare în Republica

4
Moldova din domeniul învățământului educației timpurii și a curriculumului; metoda observației,
comparației etc.
Eșantionul cercetării: Experimentul pedagogic de constatare a inclus un eşantion aleatoriu
de 20 de copii din satul Gheltosu, raionul Cantemir
Valoarea teoretică a cercetării este determinată de analiza și stabilireaa reperelor
teoretico-metodologice cu privire la îmbunătățirii calității procesului instructiv-educativ
Valoarea practică a cercetării rezultă din realizarea obiectivelor cercetării, din informațiile
pe care le poate oferi literatura în domeniu. Elaborările teoretice pot constitui un suport de sfaturi
metodice pentru educatorii care lucrează cu copiii de vârstă timpurie
Etapele cercetării:
 determinarea temei de cercetare, selectare a materialului științific cu referire la
tema investigată, studierea literaturii de specialite;
 elaborarea cadrului conceptual al subiectului cercetat, structurarea fundamentelor
științifice de optimizare a procesului instructiv-educativ la vârsta timpurie;
 elaborarea textului tezei
Sumarul compartimentelor tezei

Teza este structurată în trei capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografie.

În Introducere sunt argumentate actualitatea și importanța temei de cercetare, se formulează
problema cercetării care a generat investigația, este definit scopul, ipoteza și obiectivele, sunt
relevate reperele epistemologice ale cercetării, se descrie valoarea teoretică și practică a studiului
care confirmă teoretic și metodologic noutatea științifică a investigației.
În Capitolul 1. Bazele teoretice ale mediului educațional în dezvoltarea emoțională la
vârsta timpurie sunt examinate conceptle esențiale de abordare a emoțiilor, afectivitatea copiilor
etc. Capitolul conține opinii și descrieri cu referire la particularitățile dezvoltării copiilor de
vârstă timpurie; valoarea și importanța educației emoționale la copiii de vârstă preșcolară etc.
Al doilea capitol al cercetării, intitulat Cadrul metodologic de crearea mediului
educațional de dezvolare emoțională a copiilor de vârstă preșcolară descrie rolul decisiv al
educatorului în realizarea eficientă a mediului educațional care să daciliteze dezvoltarea emoțiilor
copiilor. Sunt prezentate și descrise centrele de interes ca mijloc eficient de organizarea timpului
liber la preşcolari care să le trezească o stare emoțională pozitivă
Capitolul 3 - Experimentul pedagogic de dezvoltare optimă a emoțiilor copiilor de vârstă
preșcolară cuprinde abordarea experimentală a problemei investigate unde sunt expuse mai
multe argumente metodologice cu precizarea implicațiilor subiecților eșantionului

5
experimental-părinții. Sunt examinate și interpretate datele etapei de constatare a
experimentului pedagogic, fiecare având previziunile sale specifice și propriile particularități
metodologice. Datele experimentale au confirmat ipoteza cercetării experimentale.
Concluziile generale și recomandările sintetizează rezultatele obținute în cadrul prezentei
investigații, s-au formulat recomandări ce se referă la posibile acțiuni menite să optimizeze
dezvoltarea emoțiilor la copiii de vârstă timpurie

6
 1. BAZELE TEORETICE ALE MEDIULUI EDUCAȚIONAL ÎN
DEZVOLTAREA EMOȚIONALĂ A COPIILOR DE VÂRSTĂ TIMPURIE

1.1.Delimitări conceptuale în abordarea emoțiilor, afectivității copiilor

De-a lungul timpului oamenii de ştiinţă au observat că principalul predictor care asigură
adaptarea la viaţa adultă nu sunt notele şcolare sau un potenţial cognitiv ridicat ci abilitatea
copiilor de a stabili relaţii cu cei din jur. Aceste observaţii contravin credinţei majorităţii că un
copil „deştept” va reuşi în viaţă.
Prietenii sunt resurse emoţionale pentru petrecerea într-un mod plăcut a timpului liber.
Cercetătorii arată că perioada de timp în care o persoană râde, zâmbeşte, vorbeşte cu cei din
jur este mult mai mare între prieteni decât între persoane care se cunosc mai puţin. În aceste
momente de relaxare se descarcă în organism anumite substanţe chimice „endorfine„ care
întăresc sistemul imunitar. De asemenea, prietenii reprezintă o resursă tampon faţă de efectele
negative a unor evenimente precum conflicte în familie, divort, probleme scolare.
În aceste situaţii, copiii se distanţeaza putin de familie şi apelează la prieteni pentru a
obţine suportul emoţional necesar. Astfel, ei sunt o resursă de învăţare în situaţii pe care un
copil nu ştie cum să le rezolve. Copiii pot imita comportamentul prietenului atunci când el
nu ştie ce să facă sau pot cere în mod direct ajutorul (ex. Cum să construiesc castelul?).
Studiile arată că schimbul de informaţii şi deprinderi se face mult mai eficient între prieteni
decât între copiii care nu se cunosc, deoarece au mult mai multă încredere unul în celalalt şi se
simt mai puţin vulnerabili atunci când îşi exprimă dificultăţile într-un domeniu.
Deoarece abilităţile emoţionale şi sociale au un rol atât de important în viaţa noastră,
părinţii şi celelalte persoane implicate în educarea copiilor trebuie să fie informaţi despre
problematica diferenţelor de gen şi despre necesitatea valorificării sau compensării acestor
diferente în perioada preşcolară, perioadă care este optimă din punctul de vedere al achizitiilor
socio-emoţionale. Părinţii şi educatorii, prin activităţile pe care le desfăşoară, pot sprijini şi
oferi copiilor oportunităţi care să ajute dezvoltarea abilităţilor socio-emoţionale în mod
adecvat, fără ca ea să fie limitată de stereotipurile de gen.
Vârsta preşcolară constituie o perioadă destul de lungă în care se produc însemnate
schimbări în viaţa afectivă a copilului. Emoţiile şi sentimentele preşcolarului însoţesc toate
manifestările lui, fie că este vorba de jocuri, de cântece, de activităţi educative, fie de
îndeplinirea sarcinilor primite de la adulţi. Ele ocupă un loc important în viaţa copilului şi

7
exercită o puternică influenţă asupra conduitei lui. Emoţia este o trăire a unei persoane faţă de
un eveniment important pentru aceasta.
Pentru a favoriza o bună adaptare socială şi menţinerea unei bune sănătăţi mentale,
copiii trebuie să înveţe să recunoască ce simt pentru a putea vorbi despre emoţia pe care o
au, trebuie să înveţe cum să facă deosebire între sentimentele interne şi exprimarea externă şi
nu în ultimul rând să înveţe să identifice emoţia unei persoane din expresia ei exterioară pentru
a putea, în felul acesta, să răspundă corespunzător.

Dezvoltarea emoţională şi socială a copilului sunt aspecte esenţiale în evoluţia sa şi în special

în procesualitatea învăţării, de aceea atât educatorii, cât şi părinţii trebuie să acorde o
importanţă deosebită şi acestul segment de educaţie.
Îmbrăţişăm de asemenea ideea că promovarea educaţiei emoţionale şi sociale trebuie să
vizeze orice vârstă, urmând principiul învăţării permanente, pe tot parcursul vieţii, întrucât
niciodată nu e prea târziu să devenim conştienţi de propriile emoţii şi sentimente (devenind
capabili de autocontrol), precum şi de cele ale celor din jur.
Educația și instruirea sunt componete ale existenței umane, care se implică în transformarea
și evoluția ei. Existența desemnează tot ce există: totalitatea sistemelor materiale, ideale și
sociale; multiplele manifestări pe care le îmbracă realitatea, începând cu fenomenele ale naturii
până la cele ale conștiinței. Un loc aparte în această existență îl ocupă ”zona socio-umană” cu
ansamblul proceselor sale naturale, spirituale care au loc în urma interacțiunii și colaborării între
membrii ei [28, p.16].
Cristea S. (1998) definește educația ca o ”activitate psihosocială proiectată la nivelul unor
finalități pedagogice care vizează realizarea funcției de formare-dezvoltare permanentă a
personalității umane prin intermediul unei acțiuni pedagogice structurată la nivelul corelației
subiect (educator) – obiect (educat), desfășurată într-un câmp pedagogic deschis” [7, p. 119].
Bontaș I. (1998) consideră educația ”un fenomen socio-uman care asigură
transmiterea acumulărilor teoretice (informațiilor) și practice (abilităților) obținute de omenire
de-a lungul evoluției social-istorice tinerilor generații, formându-le personalitatea și
profesionalitatea necesară desfășurării de activități utile în plan social” [3 p. 13].
Cucoș C. (2006) realizând o sinteză a trăsăturilor definitorii ale educației ca fenomen
individual și social complex, așa cum sunt ele redate în definițiile din literatura de specialitate,
evidențiază următoarele: educația se realizează din perspectiva unui ideal uman în acord cu
reperele social-culturale; acțiunile educaționale din instituții permit organizarea, structurarea și
planificarea sarcinilor și a timpului etc. [9, p. 40].

8
 Neacșu I. (1999) definește instruirea ”ca procesul prin care mediul unui subiect este
intenționat manipulat pentru a învăța să fie capabil să emită sau să se angajeze într-un
comportament specific, în condiții specifice și cu răspunsuri specifice situației [27, p. 64].
Rezumând cele spuse mai spus putem afirma că educația include instruire, ceea ce înseamnă
într-un mediu educațional emoțional pozitiv. Numai într-un așa mediu copiii se pot valorifica și
pot fi ajutați să se ridice la nivelul așteptării educatorilor, părinților și societății.
În continuare vom încerca să ne axăm pe educație și instruire ce ține de vârsta preșcolară,
deoarece educația preșcolară este parte integrată a activității educaționale care o desfășoară ființa
umană de-a lungul vieții. Procesul instructiv-educativ corespunzător acestei perioade este un
sistem de influențe exercitate asupra copilului ce se va definitiva muți ani mai târziu.
Preșcolaritatea din perspectiva obiectului pre-învățării, are ca scop nu doar socializarea și
progresul, ci și pregătirea pentru viața de tip școlar.
Conform Codului Educațional din 2014 dar și a realităților din țara noastră, preșcolaritatea
reprezintă primul nivel (0) din sistemul de învățământ din RM care are ca scop dezvoltarea
multilaterală a copilului şi pregătirea pentru integrarea în activitatea şcolară. Ca proces, educația
la nivelul preșcolar cuprinde totalitatea activităților educative ce au loc în perioada de la 3 la 6-7
ani. Educația oferită copiilor la vârsta preșcolară pune bazele dezvoltării lor de mai departe și are
o importanță primordială atât în formarea capacităților intelectuale și competențelor sociale, cât
și se prezintă ca un proces compensatoriu pentru lacunele formative determinate de condițiile
sociale nefavorabile [35, p. 17].
La etapa actuală de evoluție a statului nostru, alături de schimbările politice și economice se
produc schimbări și în sistemul de învățământ. În acest caz vorbim de amplificarea importanței
educației preșcolare condiționată pe de o parte de părinții suprasolicitați, pe de altă parte de
cerințele ciclului primar ce presupune anumite abilități și cunoștințe. Deși, pe parcursul anilor,
conținutul și obiectivele procesului instructiv-educativ s-au schimbat, finalitatea a rămas aceeași:
pregătirea tinerii generații și integrarea ei în sistemul valorilor sociale la un moment istoric dat.
În acest context putem remarca că ”obiectivul major al procesului educațional a fost și
continuă să fie formarea unor buni cetățeni”. Realizarea acestui obiectiv însă începe de la vârsta
fragedă. Dorința de a deveni un bun cetățean trebuie educată încă de timpuriu într-o societate
democratică și implică conlucrarea grădiniței de copii cu familia. Astfel, prin intermediul
diferitor tehnologii didactice, se vor forma comportamentele personalității în devenire începând
cu cele sociale, afective, motorii, verbale și cognitive. Noțiunea de educație la această vârstă nu
mai este concepută doar ca educație cognitivă. Ea implică formarea viitorului cetățean. Aceasta
duce nemărginit la idea că nu copilul trebuie să se schimbe pentru a învăța, dar educatorii și

9
părinții vor conlucra pentru formarea unui cadru adecvat care să-i permită copilului să-și formeze
competențele și atitudinile necesare.
În Curriculum Preșcolar este stipulată ideea precum că educația preșcolară trebuie să
prezinte o instruire realizată prin educație și nu o educație dobândită prin instruire. Această
idee a devenit o sintagmă pentru cadrele didactice de realizre a obiectivelor formativ-educative,
fără însă a neglija și pe cele informative în cadrul procesului de dezvoltare a personalității
copilului [ibidem, p. 19]. O strânsă legătură între procesul educativ și cel instructiv și
dezvoltarea personalității copilului, conform literaturii de specialitate, are loc doar în cadrul unui
proces instructiv-educativ continuu, care începe de la o vârstă fragedă în familie, continuă în
grădinița de copii și apoi în școală.
Astfel, cele spuse mai sus ne conving că educația preșcolară presupune și o instruire
realizată prin educație. Pornind de la înțelegerea educației ca un tot întreg, ca experiență
completă – socială, cognitivă, personală, și practică – J. Delors (2000) în lucrarea sa Comoara
lăuntrică, Raportul către UNESCO al Comisiei internaționale pentru Educație în secolul XXI a
avansat patru direcții sau mai bine zis patru piloni ai educației în mileniul actual:
1. A învăța să trăiești împreună cu ceilalți – cheamă individul la cooperarea cu alte
persoane contribuind la progresul societății în care trăiesc .
2. A învăța a ști – presupune stăpânirea instrumentelor cunoașterii
3. A învăța să faci – pune în centrul atenției formarea profesională.
4. A învăța să fii – evidențiază necesitatea dezvoltării multilaterare a fiecărui individ
[11, p. 76].
Aceste realități se întrevăd și în documentele noastre de politici educaționale din domeniul
preșcolar: Curiculumul educației copiilor de vârstă timpurie și preșcolară (1-7 ani) în Republica
Moldova (2008) și Standarde de învățare și dezvoltarea pentru copilul de la naștere până la 7
ani: Standarde profesionale naționale pentru cadrele didactice din instituțiile de educație
timpurie (2013). Primul se dorește a fi un organizator al procesului instructiv-educativ care
urmărește orientarea cadrelor didactice în proiectarea activităților didactice din perspectiva unei
noi vizuni asupra copilului; iar cel de al doilea reprezintă un set de afirmații care reflectă
așteptările a ceea ce ar trebui copiii să știe și să poată facă la o anumită etapă preșcolară într-un
anumit domeniu de dezvoltare. Însă, susțin Stanciuc Z. și Duminică A., pentru ca procesul
instructiv-educativ din grădiniță să corespundă tendințelor moderne în proiectarea activităților și
dezvoltării personalității copilului este necesar o analiză amănunțită a cadrului de politici
educaționale curriculare din perspectiva standardelor educaționale preșcolare [33, p.3].

10
 Potrivit princiipilor stipulate în Curirculum, procesul instructiv-educativ trebuie orientat
spre: respectarea ritmului propriu de dezvoltare a fiecăruia, respectarea intereselor și
necesităților, dezvoltare armonioasă, dezvoltarea cognitivă, dezvoltarea prin joc. Dar nu vom
putea vorbi despre un ritm propriu de dezvoltare, deoarece curriculum nu este în concordanță cu
standardele educaționale, el nu corespunde fiecărei trepte preșcolare. La toate aceste mai
adăugăm și faptul că sunt foarte puțin atinse aspectele ce țin de ”noile educații” care
demonstrează că în problematica lumii contemporane nu pot fi găsite demersuri numai
secvențial, dar este nevoie de o viziune holistă în studierea și găsirea celor mai eficiente mijloace
de rezolvare a problemelor cu care se confruntă omenirea.

1.2.Particularitățile dezvoltării copiilor de vârstă timpurie

Organizarea educaţiei timpurii conform ”Legii Codul educației al Republicii

Moldova”(2014) este descrisă în articolul 23. Potrivit acestui articol, educaţia timpurie are drept
scop principal dezvoltarea multilaterală a copilului şi pregătirea pentru integrarea în activitatea
şcolară.
Educaţia timpurie include două cicluri:
a) educaţia antepreşcolară, pentru copiii cu vîrsta de la 0 la 3 ani;
b) învăţământul preşcolar, pentru copiii cu vîrsta de la 3 la 6 (7) ani[23, p.3].
Ed ucaţia timpurie se desfăşoară în creşe, grădiniţe, centre comunitare de educaţie timpurie
sau în alte instituţii care prestează servicii în conformitate cu standardele educaţionale de stat.
Conform articolului 24 al Legii, educaţia antepreşcolară se realizează în familie, aceasta
beneficiind de finanţare de la bugetul public naţional conform legislaţiei în vigoare. La solicitarea
părinţilor, autorităţile administraţiei publice locale pot organiza educaţia antepreşcolară, cu
finanţare de la bugetele locale în creșe.
Învăţămîntul preşcolar conform articolului 25 se realizează în instituţia de învăţămînt
preşcolar. Copiii sînt înscrişi, la solicitare, în mod obligatoriu, fără probe de concurs, din districtul
şcolar corespunzător. Statul suportă cheltuielile pentru serviciile de învăţămînt preşcolar şi de
îngrijire în instituţiile publice pentru toţi copiii, inclusiv pentru copiii cu cerinţe educaţionale
speciale [ibidem, p. 16].
Cei şase/șapte ani ai copilului, până la intrarea lui în şcoală, se pot împărţi în două perioade
distincte: viaţa în familie (de la naştere până la 3 ani inclusiv) şi viaţa la grădiniţă (de la 4 ani la
6/7 ani). Când vine la grădiniţă, copilul are deja un trecut educativ, un profil al personalităţii
deja conturat, astfel încât efortul educativ al grădiniţei poate fi mult diminuat în efecte sau poate

11
fi chiar compromis dacă se ignoră avantajele ori lacunele acumulate în acest sens în familie[26,
p. 136].
Deaceea am considerat că este necesar să cunoaștem ce se petrece cu copilul in primii 3 ani
de viaţă ai săi in familie. După naştere, viaţa copilului este aparent simplă. Ea cunoaşte o
derulare a patru aspecte, fiecare cu importanţa lui: suptul, jocul, toaleta şi somnul. Dacă ele nu
sunt bine organizate şi bine adaptate specificului firii fiecărui copil, va apărea primul conflict
pedagogic între copil şi mamă.
Un moment demn de a fi remarcat ține de evitarea conflictului dintre mamă şi copil care
poate apărea mai ales în procesul de îngrijire al copilului, cât şi „crizele de readaptare” pentru
copiii aflaţi alternativ în familie şi creşe. În acest caz propunem următoarea soluţie: să se
organizeze întâlniri lunare între tinerele mame, educatoarele din creşe şi din grădiniţe, în care să
se discute aspecte concrete, fiind chemaţi pentru expuneri şi consultări medici pediatri,
educatoare cu experienţă deosebită, pedagogi şi psihologi.
Un aspect care interesează adulții în mod deosebit - educarea copilului de la 0 până la 6/7
ani, ține de integrarea copilului în relaţiile cu cei din jurul săli. Fără o asemenea integrare vom
avea un copil izolat, închis, care uşor poate aluneca spre egoism.
Până la vârsta de un an şi jumătate, copilul se joacă singur. După încă o jumătate de an
constatăm o modificare şi anume apariţia jocurilor paralele „Doi sau mai mulţi copii se joacă,
fară îndoială, fiecare pentru sine, dar in acelaşi fel şi parcă stimulaţi de exemplul reciproc. Pot
apărea chiar colaborări, care însă degenerează repede în bătăi şi plânsete, căci copilul de doi ani
este gelos pe jucăriile sale ca şi pe realizările lui” [15, p.76].
La vârsta de 3 ani, este foarte important să ținem cont de faptul că are loc întrepătrunderea
vârstelor biologică şi psihologică.
Ajungând la tranziţie, vom observa că, de fapt, toată copilăria şi, în general, toată viaţa
omului este o permanentă tranziţie, o necontenită schimbare. Însă acest proces lent este întrerupt
uneori de anumite momente de tranziţie bruscă, de criză. Prima criză este la vârsta de 3 ani.
Este vorba despre o criză a personalităţii şi al cărei debut începe spre vârsta de doi ani şi
jumătate. Este vorba de o dezechilibrare a reacţiilor sale, de o derută comportamentală şi chiar
de un regres, precum şi de o căutare confuză a unor relaţii noi [31, p.123].
Cu vârsta de trei ani se termină în general şi viaţa exclusiv familială a copilului. Trecerea la
viaţa de grădiniţă este un aspect foarte important pe plan educativ, deoarece produce uneori un
şoc copilului. În asemenea situații este nevoie de mult tact şi de multă înţelegere din partea
educatorului pentru a depăşi astfel de momente.
Răbdarea şi perseverenţa educatorului sunt cu atât mai necesare cu cât fiecare an al

12
grădiniţei îşi are problemele sale. La 3 ani, copiii sunt retraşi, timizi şi se încadrează cu greu în
activitate. Sunt dezorganizaţi, spontani, nu au stabilitate, nu au deprinderi formate, nu sunt
disciplinaţi. La 4 ani nu ştiu să se încadreze într-un program; ştiu să creeze conflicte între ei; se
pârăsc, refuză îndeplinirea sarcinilor în grupul de joc; trec cu uşurinţă de la un joc la altul;
uneori sunt nehotărâţi în acţiuni; în anumite momente ale activităţii nu au stabilitate. La 5 ani
manifestă indisciplină atunci când nu au activitate, când nu sunt captaţi în acţiuni. Însă dacă sunt
supravegheaţi, solicitaţi, aceştia capătă încredere în propriile forţe. Manifestă egoism numai
copiii cărora familia le-a oferit totul. Pleacă uneori cu jucării de la grădiniţă, unii nu-şi respectă
educatoarea de la grupa respectivă etc.
O atenţie aparte se cere acordată perioadei cuprinse între 5,5 - 6,5 ani, când are loc o nouă
criză. „Imediat înaintea vârstei de şase ani, copilul devine impulsiv, excitabil. Ca în toate
situaţiile de criză, copilul este excesiv de sensibil faţă de atitudinile corporale şi de relaţiile lui cu
mediul. Are tendinţa să dramatizeze, exprimă cu tot corpul lui, prin reacţii musculare violente,
prin plâsete şi prin râsete, toate gândurile şi toate bucuriile lui, pe cele mari ca şi pe cele mici.
Fluxul emoţiilor îl face incapabil să-şi frâneze şi să-şi nuanţeze comportarea. Este harnic, dar
dezordonat. Este întreprinzător, dar fară să ducă ceva până la sfârşit. Este agresiv, dogmatic,
autoritar”[36,p. 46].
Este important de remarcat faptul că în planul evoluției proceselor afectiv – motivaționale a
copilului acesta atinge nivelul corespunzător pregătirii lui pentru școală. Emoțiile și sentimentele
devin mai bogate în conținut. Sentimentele de integrare socială și de prietenie sunt mai
accentuate decât cele de dominare și de agresivitate. Relațiile de ostilitate fățișă cedează celor de
empatie, competiție, cooperare și prietenie.
Evoluția accesibilă vârstei dobândește și conduita voluntară a preșcolarului mare. Copilul
este capabil să renunțe la unele dorințe imediate și personale, în favoarea unor scopuri cu o
motivație socio – morală. Efortul voluntar se exersează prin depășirea obstacolelor ce se ivesc pe
parcurs și prin ducerea până la capăt a lucrului început.
În așa mod putem menționa că perioada preşcolară, a doua copilărie, 3 - 6 / 7 ani, „vârsta
graţiei” sau „ a micului faun”, cum este numită metaforic de psihologi, este bogată în manifestări
comportamentale specifice. Se dezvoltă procesele cognitive, capacitatea de învăţare, inteligenţa
ca funcţie mentală şi ca aptitudine. Comunicarea se nuanţează datorită vocabularului bogat şi a
structurilor gramaticale însuşite. Imaginaţia, cu funcţiile de evocare, reconstituire, combinatorie,
de anticipaţie, se exersează şi se exprimă în joc. Se structurează actul voluntar, copilul îşi
propune scopuri, se mobilizează şi îşi finalizează activităţile. Afectivitatea este explozivă şi
nuanţată în trăiri. În grădiniţă, copilul se socializează şi se pregăteşte să facă faţă exigenţelor

13
învăţării şcolare. Sexualitatea se manifestă prin atracţiile inconştiente ale copilului faţă de
părintele de sex opus, numite de psihanalişti complexele Oedip - Electra. Curiozitatea copilului
este legată şi de genitalitatea diferită a băieţilor şi a fetelor iar gesturile de masturbare, dacă se
manifestă, pot fi anulate prin devierea spre preocupările de joc, prin respectarea normelor de
igienă [25, p. 172].
Spre sfârșitul perioadei, preșcolarul începe să resimtă o atracție foarte puternică spre școală,
spre rolul de școlar.. Faptul acesta atestă un indice și un criteriu valoric obiectiv al maturizării
psihologice a copilului în sensul capacității lui de a desfășura cu succes o nouă formă de învățare
– de tip școlar.

1.3.Valoarea și importanța educației emoționale la copiii de vârstă preșcolară

Intr-o lume în care viaţa este agitată, complicată şi provocatoare, în care informaţiile ne
copleşesc, este nevoie de un nou model de relaţionare cu cei mici, corespunzătoare unui nou
secol şi unui nou mileniu: educaţia emoţională. Este o educaţie care ne cere să ne cunoaştem
bine sentimentele, să privim lucrurile din perspectiva copiilor, să ne controlăm propriile
impulsuri, să ne supraveghem cu atenţie ca părinţi sau educatori, să muncim în mod susţinut
pentru a deveni mai buni în această profesie şi să ne folosim de aptitudinile noastre sociale
pentru a transpune aceste idei în practica educativă [22, p. 63].
Emoţiile sunt foarte importante. Nenumărate dovezi arată că sentimentele sunt cele mai
puternice resurse cu care este înzestrată fiinţa umană. Emoţiile ne dau conştiinţa de sine,
ajutându-ne să ne cunoaştem pe noi înşine şi pe ceilalţi, să comunicăm.
Emoţiile sunt esenţiale pentru viaţa şi sănătatea noastră şi a copiilor, ne ajută să întemeiem
relaţii trainice şi armonioase şi ne garantează succesul în tot ceea ce facem. Studii recente au
atras atenţia în mod special asupra competenţelor sociale şi emoţionale ale copiilor. Starea de
bine a copilului mic este decisivă pentru dezvoltarea lui generală şi influenţează toate procesele
psihice [16, p. 41].
Dacă adulţii nu vorbesc deschis despre emoţii şi nimeni nu arată ceea ce simte, copiii învaţă
că a-ţi exprima emoţiile şi a vorbi deschis despre ele este neadecvat sau chiar un semn de
slăbiciune. Copiii din grădiniţele şi şcolile noastre rareori îşi exprimă emoţiile, deoarece învaţă
de mici să şi le reprime.
Părinţii sunt primii care contribuie la dezvoltarea abilităţilor emoţionale ale copiilor, prin
exprimarea propriilor emoţii în familie, prin reacţiile şi răspunsul comportamental la emoţiile lui
şi prin crearea de contexte în care se vorbeşte despre emoţii. Educatoarele, în mod firesc,
continuă în grădiniţă acest proces deosebit de sensibil.

14
 Conform cercetărilor statistice, competenţa emoţională este de două ori mai importantă
decât abilităţile tehnice sau intelectuale. Competenţa emoţională reprezintă abilitatea unui
individ de a se adapta atât la propriile emoţii, cât şi la emoţiile celorlalţi. Ea este definită drept
capacitatea de a recunoaşte şi interpreta emoţiile proprii şi ale celorlalţi, precum şi abilitatea de a
gestiona adecvat situaţiile cu încărcătură emoţională.
Dar cum putem înţelege nevoile emoţionale ale copiilor? Puneţi-vă următoarea întrebare:
„Cum se simt copiii din grupa pe care o conduc?". Intrebaţi-i apoi pe ei cum se simt şi ce părere au
despre grupa lor şi modul în care îi înţelegeţi.
Copiii au în primul rând nevoie de securitate afectivă şi de o educaţie corespunzătoare. Insă
puţini educatori realizează care este efectul problemelor emoţionale ale copiilor. Trebuie să
acceptăm faptul că ei sunt individualităţi cu o identitate de sine diferită de a noastră. Fiecare
copil nu este nimeni altcineva decât el însuşi, o fiinţă unică şi originală, ale cărei nevoi şi
drepturi trebuie înţelese şi respectate pentru a putea creşte şi deveni un adult responsabil [5, p.
94].
Pentru a reuşi să îi învăţăm pe copii să aibă încredere în ei, să-şi construiască o imagine de
sine pozitivă, noi trebuie să le sprijinim dezvoltarea emoţională.
Empatia este cheia înţelegerii sentimentelor altei persoane. Este capacitatea de a te
identifica cu trăirea emoţională a altuia, de a te pune în locul celuilalt. Când reuşim să îi
ascultăm pe copii, ei se simt înţeleşi şi simt că le oferim securitate emoţională. Copiii caută în noi
în primul rând să simtă că îi acceptăm aşa cum simt Ei au nevoie de afecţiune, de dragoste, de
tandreţe şi sprijin pentru a ajunge la o stare de bine [10 p. 51].
Rolul educatoarelor este să conştientizeze faptul că cei mici au nevoi socio- emoționale
complexe care trebuie sprijinite din multe puncte de vedere. Perioada optimă de învăţare a
abilităţilor emoţionale este dată chiar de primii ani din viaţa copiilor; astfel, vârsta timpurie este
esenţială, deoarece atunci învaţă vocabularul emoţiilor, asocierea dintre emoţii şi contextele de
viaţă, exprimarea facială a emoţiilor şi modalităţi de reacţie la emoţiile celor din jur.
Studiile de psihologie din ultimul deceniu afirmă în mod hotărât că inteligenţa emoţională şi
abilitatea de a stabili relaţii cu cei din jur reprezintă principalul factor de reuşită în viaţă. Pentru
o dezvoltare cât mai armonioasă, este bine să avem grijă de mintea şi de emoţiile copiilor.
Educaţia emoţională a copiilor reprezintă o nouă oportunitate pentru dezvoltarea profesională a
cadrelor didactice. Contextul noului curriculum impune învăţarea unor noi abordări pedagogice
în relaţionarea cu copiii de vârstă preşcolară. În acest sens, avem nevoie de o abordare
inovatoare a programelor de formare, care să vină în întâmpinarea nevoilor sociale şi emoţionale
ale copiilor.

15
 Încercarea de a regândi sistemul de relaţii educaţionale în contextul educaţiei timpurii este
un proces dificil, de durată, pentru că implică în primul rând schimbare de atitudine. Schimbarea
în educaţie este posibilă numai în condiţiile în care cadrele didactice o înţeleg şi acţionează
conştient pentru înfăptuirea ei. Realizarea educaţiei emoţionale necesită noi competenţe de
relaţionare, care presupun din partea cadrului didactic:
 schimbarea de atitudini;
 schimbarea relaţiilor cu preşcolarii, cu părinţii, cu celelalte cadre didactice şi
comunitatea;
 schimbarea modului de abordare a demersului didactic etc. [2, p. 85].
Toate aceste schimbări sunt posibile numai în cazul în care educatoarele beneficiază de
programe de formare care să le pregătească pentru noua paradigmă.
Dezvoltarea socio-emoţională la vârstele timpurii este unul dintre domeniile prioritare în
politicile educaţionale promovate astăzi pe plan internaţional şi naţional. Cadrele didactice sunt
de acord cu dreptul fiecărui individ la o educaţie de calitate. La fel, sunt de acord cu faptul că
preşcolarii sunt diferiţi: gândesc acţionează, simt şi se comportă diferit. Caracteristicile
individuale diferă şi grădiniţa trebuie să ofere fiecărui copil şansa de a fi respectate nevoile sale
individuale pentru a se dezvolta armonios. Dar cum poate fi sprijinit acest proces, care se
dovedeşte a fi destul de anevoios? În acest sens pot fi propuse un șir de soluţii posibile printre
care pot fi numite:
 practicarea în instituţiile de învăţământ a educaţiei emoţionale, un proces amplu
care presupune schimbări la nivel de principii şi valori, de atitudine, de mentalitate, de
practici educative;
 schimbarea de atitudini şi practici reprezintă un proces de durată, pentru că
implică nu numai informare despre practicile noi care ar trebui implementate la grupă, ci şi
dezvoltarea de competenţe noi de a transpune aceste practici în activitatea curentă;
 schimbarea pleacă din oameni şi oamenii trebuie să înţeleagă ce au de făcut
pentru a realiza schimbarea;
 pentru ca educaţia emoţională să fie posibilă, educatoarele trebuie să se simtă în
siguranţă, să îşi poată asuma riscuri, să beneficieze de sprijin, să se simtă confortabil cu munca
pe care o depun. Sentimentele de siguranţă şi confort vin din competenţele de relaţionare cu
care trebuie abilitate cadrele didactice pentru a media educaţia emoţiilor în grupele de copii cu
sprijinul susţinut al părinţilor;

16
  nu este suficient să fie cunoscute competenţele noi de relaţionare necesare cadrului
didactic care facilitează educaţia emoţională în grupele de copii; aceste competenţe trebuie
formate şi dezvoltate [5, p. 374].
 Promovarea stării de bine şi a sănătăţii emoţionale a copiilor prin relaţii educaţionale
focalizate pe satisfacerea nevoile lor specifice trebuie să devină o prioritate a educaţiei timpurii
de calitate.
În acest context este oportun să indicăm și ce importanţa au emoţiile copiilor și în treapta
învățământului preşcolar (3 - 6/7 ani). Educaţia preşcolară a fost, este şi va rămâne cea mai
importantă trambulină de lansare spre viaţă a fiecărui copil. Considerată indispensabilă de către
filosofi ai educaţiei şi pedagogi, educaţia timpurie lansează toate „sforile” pe care micii acrobaţi
vor trebui şi vor dori să meargă pentru a ajunge la maturitate. Mersul pe sfoară, la fel ca şi
procesul cunoaşterii lumii, trebuie să înceapă cu găsirea propriului centru de greutate şi mai apoi,
a propriului echilibru. Aceste două acţiuni necesită linişte, concentrare, ajutor în ceea ce priveşte
tactica, şi lipsa stresului. O astfe de atmosfera este de dorit să fie în fiecare sală de grupă în gră-
diniţe! Cum putem crea o astfel de atmosferă?
Să începem să răspundem la această întrebare prin „inventarierea problemelor”, care se
regăsesc în Caietul Educatoarei şi în proiectele tematice pe care educatoarele le scriu. Prima
problemă vizibilă este stresul educatoarelor. Acest stres provocat de multitudinea obiectivelor,
sarcinilor, „căsuţelor” de completat, se răsfrânge în mod direct asupra copiilor. Nivelul stresului
generat de relaţia defectuoasă dintre copii şi educatori/ îngrijitori poate afecta sănătatea copiilor
tocmai prin ridicarea frecventă şi fluctuaţia nivelului de cortisol (principalul hormon al stresului)
în organismul copiilor. Stresul în educaţia timpurie trebuie lăsat în afara uşii! Momentele pre-
ţioase petrecute cu copiii trebuie să fie definite prin familiaritate, echilibru emoţional şi
comunicare. Ştim foarte bine cât de uşor se ataşează copiii de educatoare. Acest lucru se
întâmplă datorită faptului că aceştia au nevoie de îndrumare, căldură, înţelegere şi mai ales
comunicare emoţională. Chiar dacă relaţia educator - copil este defectuoasă, în cazul unui cadru
didactic excesiv de strict sau rece, ataşamentul faţă de acesta va exista. Copiii au ne voie de
umărul, braţul şi mai apoi degetul ajutător al educatoarei pentru a învăţa să meargă pe sfoară de
exemplu, şi pentru a putea să-şi identifice centrul de greutate atât de necesar în găsirea propriului
echilibru emoţional şi, de ce nu, epistemologic [12, p. 155].
O a două problemă pe care o putem identifica ține de concentrarea procesului de instruire pe
conţinuturile de predat şi nu pe modul de predare şi emoţiile stârnite de conţinut. Detaşarea unui
cadru didactic de un conţinut predat se va răsfrânge automat în modul de asimilare al acestuia de
către copii. Aşadar, primul pas trebuie să fie conectarea emoţională a cadrului didactic cu
17
materialul pedagogic ce se doreşte a fi transmis copiilor. Acest lucru se poate realiza prin
identificarea unor dimensiuni ale conţinutului, care reuşesc să provoace o reacţie emoţională în
sufletul dascălului.
O ată problemă pe care dorim să o atingem este centrarea pe copil. Pentru a reuşi să
exercităm acţiuni didactice reuşite cu efecte de lungă durată, trebuie să centrăm predarea şi
învăţarea atât pe emoţiile copiilor cât şi pe cele ale noastre. Centrarea pe copil o propun să o
facem prin intermediul naturalelor afinităţi pe care toţi copiii le au faţă de artă şi natură. Toţi
practicienii ştiu că, la vârsta preşcolară, copiii desfăşoară cu mai mare plăcere activităţi care le
solicită imaginaţia, creativitatea şi mişcarea în natură. În acest sens pot fi cercetate studiile lui
Gardner (1980), Davis (1997) sau Crain (2000)[ apud 16, p.378] care au afirmat cu certitudine
faptul că preşcolarii, prin artă, mişcare şi natură se dezvoltă atât din punct de vedere somatic şi
senzorial, cât şi din cel al capacităţilor cognitive şi creative imperios necesare unei bune
dezvoltări şi motivaţii spre noi descoperiri epistemologice
Cant A. (2010) în contextul problemei abordate menționează că este foarte important ca
adulții și specialiștii în domeniu să cunoască inventarul emoţiilor importante în educaţie pe care
îl și propune: plăcere; control; cunoaştere; reuşită; conexiune-relaţionare; fericire; umor;
dragoste; încredere; mister; căldură;puterea imaginaţiei, acceptarea valorii imaginaţiei, încredere
de sine; optimism; magie etc) Toate acestea vor asigura un confort psihoogic prielnic de
implementare optimă a modaităților de educație a copiilor de vârstă timpurie [apud12, p.378 ].

I.4. Concluzii la capitolul 1

Rezumînd rezultatele obţinute putem menționa că vârsta preșcolară constituie temelia

educativă a întregii vieţi a omului, chiar dacă copilul nu înţelege în mare măsură rostul educaţiei
şi nici semnificaţia multor acte comportamentale care i se cer în acest scop. Este evident faptul
că terbuie să existe posibilităţi de instruire notabile care treptat vor fi extinse ținând cont de
particularitățile de vârstă.
La nivelul literaturii de specialitate studiate putem constata că un rol deosebit la această
vârstă o are educația emoțională. Emoţiile sunt esenţiale pentru viaţa şi sănătatea copiilor, îi ajută
să stabiească relaţii trainice şi armonioase de colaborare garantându-i succesul optim în educație

18
 2.CADRUL METODOLOGIC DE CREAREA MEDIULUI EDUCAȚIONAL DE
DEZVO LTARE EMOȚIONALĂ A COPIILOR DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ

2.1.Educatorul - rolul lui decisiv în educația emoțională a copiilor într-o grădiniță

prietenoasă
O educație de calitate se poate realiza pornind de la o grădiniță prietenoasă copilului.
Conceptul de grădiniță prietenoasă copilului a fost lansat de UNICEF la nivelul educației
timpurii. Cristea S. (2008) abordează acest concept într-un cadru conceptual restrâns și un cadru
conceptual extins. Astfel cercetătorul analizează conceptul din punct de vedere paradigmatic,
didactic, cultural, comunitar [8, p. 54 ].
 Argumentul paradigmatic vizează planul psihologic și social, ceea ce vrea să însemne că
se dorește identificarea copiilor excluși și integrarea lor în procesul de învățământ.
 Argumentul didactic este unul care pledează pentru o învățare eficientă, iar principiile pe
care le propune vizează:
 Îmbunătățirea competențelor cadrelor didactice în vederea creșterii profesionale.
 Proiectarea de obiective care să corespundă nevoilor de învățare ale copilului și a
capacității acestuia de a învăța să învețe într-un mediu educaționa emoțional eficient etc.
 Argumentul cultural se referă atât la mediul de învățare, cât și la comportamentul
actorilor educaționali, educatori și copii oferinduli-se deopotrivă o protecție psihică și socială
pozitivă
 Argumentul comunitar este susținut de implicarea familiei în procesul instructiv-educativ
din cadrul grădiniței de copii. Aici se urmărește realizarea a 2 obiective :
1. familia văzută ca factor important în educație;
2. parteneriatul dintre familie-grădiniță-comunitate.
Ambele obiective au ca scop crearea unui context favorabil grădiniței prietenoase copilului,
pentru care apărarea dreptului copilului și starea lui emoțională constituie un instrument de
promovare a unei educații de calitate.
Grădinița prietenoasă copilului se va angaja în construcția permanentă a unei colaborări
dintre copil și educator. Mutația pe care o putem reechilibra în acest context este cea dintre
dimensiunea cognitivă și cea motivațională și afectivă, altfel spus că educatorul empatic,
aptitudine proprie educatorolui, va reuși să transmită mesajul pedagogic nu doar la nivel de
înțelegere, dar și la nivel motivațional. Putem sintetiza că educația pentru toți, așa cum apare ea
în introducere în pedagogia preșcolară presupune: educație de calitate; eficiență;

19
responsabilitate; pluridisciplinaritate; proces complex; strategie de respectare a drepturilor;
evidențiere a valorilor individuale umane [16, p. 24].
Reeșind din contextul de mai sus, primul care trebuie să se schimbe în lumina teoriei noilor
educații este educatorul – specialistul care contribuie la dezvoltarea copilului. Fiind managerul
grupei de preșcolari, cadrul didactic are un rol nemăsurabil. El, în colaborare cu familia,
formează personalitatea în devenire. De faptul, cum educatorul se implică alături de copil
depinde foarte mult. Dacă de la o vârstă fragedă copiii sunt înconjurați de oameni buni, reținuți,
care comunică respectuos unul cu altul, care sunt harnici și veseli, experiența copilului se
îmbogățește anume cu așa modele de relații umane [32, p. 25].
O atenție deosebită trebuie să se acorde dezvoltării emoționale a preșcolarilor. Încă de la o
vârstă fragedă, copiii manifestă diferite sentimente: de bucurie și dragoste, de supărare și rușine,
frică și îngrijorare, încredere și satisfacție, recunoștință și mândrie. Iar aceste sentimente nu pot fi
bune sau rele, pentru micuți ele toate sunt semnificative. Important este cum educatorul
orientează dezvoltarea emoțională spre o direcție potrivită [21, p. 297]. Tindem să fim de acord
cu aceste afirmații și să susținem că o atitudine corectă a unui cadru didactic de acceptare a
copilului așa cum este, cu emoțiile și temerile sale, o comunicare pozitivă și încurajatoare, vor
permite estomparea și chiar dispariția unui comportament neadecvat.
Trecerea de la o pedagogie autoritară la una umanistă în cadrul grădiniței prietenoase
copilului, axată cum am spus pe respectarea individualității și a drepturilor copilului, cere o
reconsiderare și eficientizare a întregului proces educativ, inclusiv în ceea ce privește
organizarea și eficientizarea activității educatorului. Deci este evident că procesul instructiv-
educativ din cadrul instituțiilor de învățământ preșcolar are nevoie de profesioniști care vor fi
capabili să-l dirijeze [24, p. 19].
Pentru profesia de educator Ghidul cadrelor didactice face următoarea descriere:
educatoarea instruiește și educă prin joc, sprijină și promovează dezvoltarea copiilor de vârstă
preșcolară, urmărind atingerea unor obiective cognitive, afective, motorii. Menirea fiecărui
educator este de a facilita evoluția fiecărui copil, oferindu-i suport în integrarea socială și în
activitatea școlară [13, p. 91]. Astfel reeșind din cele spuse mai sus, pentru a fi pregătit bine
pentru profesia de educator este necesară corelarea și actualizarea conținutului didacticii cu noile
achiziții în pedagogie în vederea eficientizării procesului instructiv-educativ [21, p. 295].
În contextul grădiniței prietenoase copilului se ia în considerare și mediul. Procesul
educațional poate să decurgă corect și fără abateri atunci când preșcolarii au la dispoziție diferite
materiale didactice și în camera de grupă sunt amenajate diverse arii de stimulare așa cum

20
prevede și curriculum. Rolul educatorului este de a amenaja aceste arii care diferă de la vârstă la
vârstă, de la compartiment la compartiment [ibidem] .
O educatoare cu o personalitate polivalentă și care prestează activități în instituția preșcolară
trebuie să posede următorele calități, așa cum sunt stipulate și în Standardele de calitate: să
iubească copiii; să le satisfacă curiozitatea lor; să intuiască problemele și doleanțele lor; să
observe pe fiecare copil; să fie capabilă de a intrveni într-un conflict, problemă spre a le oferi
ajutor; să aibă o atitudine grijulie față de copii; să posede arta cuvântului și a gestului; să fie un
adevărat narator; să se joace cu preșcolarii învățându-i; să realizeze obiectivele prin organizarea
corectă a activităților independente și colective; să aleagă metode eficiente pentru formarea
aspectului cognitiv, afectiv, social, verbal și motor; să se autoevalueze; să se autoinstruiască
sistematic; să știe să învețe de la alții și să împărtășească experiența acumulată [4, p. 59].
Este important să menționăm faptul că activitatea educatorului devine eficientă doar dacă
este legată de realitate, de practică. În corespundere cu conceptul expus de Kelemen G. (2010)
subliniem că activitatea didactică a educatorului se realizează în mediul educațional al grădiniței
și mai concret în acel al grupei de copii. Grădinița este abordată și ca organizație deoarece
exercită raporturi de cooperare, comunicare, de facilitare și este o structură în care rolurile sunt
divizate pe baza de norme și reguli care favorizează comunicarea [24, p. 293].
Munca și personalitatea educatorului pot lăsa urme frumoase în comportarea copiilor. Cheia
spre o educație de calitate este în mâinile lui. În cazul acesta se poate spune că este în puterea
pedagogului să schimbe viața copiilor în bine. De aici reiese o ecuație simplă propusă de ISSA
(International Step by Step Association):
Pedagogi competenți, motivați și susținuți == educație de calitate înaltă == copii fericiți și
social emoțional adaptați.

2.2. Centrele de interes – mijloc eficient de organizarea timpului liber la preşcolari

Adulții, consideră că copiii de vârstă timpurie în mediul în care trăiesc acasă s-au se află la
grădiniță au o stare emoțională pozitivă, dispun de timpul liber necesar și o educație bună, de
aceea acest aspect ce ține de organizarea timpului liber nu-i interesează. Anume acest aspect face
parte din ceea ce poartă noțiunea azi de ”noile educații”. Educația pentru timpul liber, așa cum
este numită în literatura de specialitate (Cristea S., Cucoș C., Jinga I., Istrate E.) se dovedește din
ce în ce mai necesară și include componente culturale, artistice, turistice și sociale.
Cemortan S. (2005) susține că în momentul când nu se face o educație specială pentru
timpul liber la preșcolari, aceasta este o greșeală care mai apoi duce la deficiențe în procesul
educațional. Copiilor trebuie să li se explice că timpul trebuie utilizat cu pricepere, cu

21
înțelepciune, atât la sfârșit de săptămână cât și pe parcursul unei zile. În timpul liber trebuie să se
practice activități care ar relaxa organismul, i-ar permite să se odihnească și ar aduce o
satisfacție. Toate aceste duc, treptat, susține aceeași autoare, la ”priceperea de a se comporta în
mod civilizat atât în prezența adulților, cât și în lipsa lor” [14, p. 15]. Gestionarea rațională a
timpului liber reprezintă o ”valoare”, consideră Clichici V. (2014), dacă este în mod corect
organizată, dezvoltată. Această valoare face posibilă construirea unui puternic echilibru în
stimularea și dezvoltarea personalității prin avansarea unui sistem de valori ale timpului liber:
creativitate, imaginație, hărnicie, voluntariat, abilități de comunicare, optimism etc. [6, p. 61].
Autorii lucrării Formarea competențelor în grădiniță consideră că timpul în instituție este
împărțit în trei axe:
1. axa dezvoltării personale (sau logica învățării);
2. axa implicării în mediu (sau logica activității);
3. axa autoorganizării sau a libertății (sau logica alegerii) [1, p. 36].
Aceste trei axe conțin, conform părerii autorilor, toate activitățile care ar permite fiecărui
copil să se dezvolte din punct de vedere afectiv, fizic, intelectual; să interacționeze cu mediul
instituțional, social, economic. Împreună formează un tot, în viziunea unei grădinițe reușite. Ei
reprezintă succint aceste trei axe indicate în Tabelul 2. 2.1. de mai jos.:
Tabelul 2. 2.1. Repartizarea activităților conform celor trei axe

Axa autoorganizării sau a

Axa implicării în mediu Axa dezvoltării personale
libertății
Logica activității Logica învățării Logica alegerii
Ocazii de familiarizare, Activitate pentru toți Propuneri de activități de
de învățare, sau de exersare etapa de famiiarizare, exersare, familiarizare, de
etapa de învățare și etapa de învățare, de creare
exersare
→conform alegerii →organizat de cadrul →la alegerea copilului
cadrului didactic și a didactic pentru toți copiii
copilului
Este colaborarea între Este proiectul didactic Este proiectul copilului
educator și copii pentru copii
[ibidem, p. 36].
În continuare ne vom opri la cel de al treilea aspect și anume la axa autoorganizării sau a
libertății. Există momente pe parcursul zilei în care copilul se implică într-o sarcină care îl

22
preocupă, îl interesează, îl motivează. Aceste momente permit preșcolarului să înțeleagă ce este
timpul și îl ajută să învețe să-și gestioneze singur timpul, să fie autonom. Deși nu se presupune
că el este complet liber, deoarece regulile grupei trebuiesc respectate, totuși copilul este obligat
de situație să negocieze cu ceilalți pentru organizarea unui joc, pentru împărțirea sau folosirea
materialului didactic pus la dispoziție. Pentru început, adultul este acel care poate sugera
activități diferite, dar trebuie să fie deschis pentru orice altă propunere. Astfel rolul cadrului
didactic este foarte important, el trebuie:
 să ajute, dacă este solicitat;
 să garanteze respectarea regulilor grupei;
 să le ofere copiilor posibilități diferite;
 să fie atent la toți copiii;
 să dirijize fiecare copil, încât acesta să explice activitatea pe care dorește să o
îndeplinească;
 să asigure cu materiale și să permită accesul la ele [17, p. 20].
Amenajarea spațiului și asigurarea didactică sunt componente specifice și condiții necesare
în cadrul procesului instructiv-educativ pentru utilizarea eficientă a timpului liber la preșcolari.
Spațiul, susține Vrășmaș E., ”vorbește preșcolarului prin ceea ce îi oferă ca posibilitate de
acțiune și experiență.” [34, p. 31]. Mediul bine ales și bogat în alternative de joc oferă copiilor un
sprijin la activitățile individuale și în aceleși timp servește ca bază pentru dezvoltarea limbajului.
Copiii comunică între ei, își adresează întrebări, interacționează cu educatorul. Dacă ei găsesc în
spațiul grupei acele materiale pe care le doresc și care le oferă șansa exersării capacităților lor
individuale, copiii vor învăța jucându-se. În acest caz sunt foarte importante condițiile atât de
ordin general (lumină, căldură etc.), cât și cele particulare (amenajarea, sectorizările,
accesibilitatea etc.).
Spațiul amenajat ajută copiii să aleagă și să decidă cum să-și organizeze timpul. Învață să
aleagă ceea ce li se potrivește, învață prin experiență proprie și își asumă niște responsabilități.
Faptul că ei își aleg singuri ceea ce doresc duce la o mai mare satisfacție în obținerea
rezultatului. Când educatorul își cunoaște bine contigentul de copii, atunci el amenajează mediul
astfel încât preșcolarii să găsească activități potrivite dezvoltării individuale și o singuranță
emoțională și afectivă.
Mediul stimulativ permite dezvoltarea independenței la copii. Relațiile pe care le stabilesc
cu cei din jur sunt relații libere, orintate indirect spre comunicare, cooperare, colaborare,
negociere, toleranță, acceptare, prietenie etc. Atunci când au libertatea de a acționa, copiii

23
contribuie la formarea proprie personalități [13, p. 68]. Ei au timp să-și dezvolte propriile idei și
imagini.
Amenajarea spațiului grupei în maniera descrisă mai sus corespunde, în fapt, organizării
ariilor de stimulare sau centrelor de interes. Centrele de activitate reprezintă un mod de
organizare a spațiului educațional din sala de grupă conform activităților pe care le desfășoară
copiii [ibidem, p. 70]. Acestea sunt colțuri, ateliere, locuri, ungherașe în care sunt puse materiale
didactice la îndemâna copiilor, încât să permită dezvoltarea psihică și fizică a copiilor. Însă
pentru a motiva copiii mici să lucreze în aceste ateliere, este necesar ca și ei să participe la
amplasarea și dotarea lor. Colaborarea cadrului didactic cu preșcolarii în amenajarea spațiului
ușurează interacțiunile și asigură o motivație în participare. Preda V. (2000) consideră că
educatorul este responsabil de mediul din grupă, fiind el însuși parte componentă a acestuia [30,
p. 6].
Ariile de stimulare sau centrele de interes sunt spații educative care stimulează dezvoltarea.
Împărțite pentru a permite o dezvoltare experiențială, ele permit o organizare eficientă a timpului
până la activitățile propriu-zise și după. Odată ce mediul trimite mesaje permanente copilului,
atunci acesta va manifesta dorința să experimenteze, să exploateze. Aici se urmărește învățarea
prin orientarea copiilor spre activitățile de care au nevoie. Conținuturile învățării sunt
importante, dar secundare procesului propriu-zis [13, p. 97]. Ceea ce vrea să însemne că
important este procesul și nu rezultatul. Prin aranjarea ariilor, adultul poartă o influență educativă
planificată și indirectă, urmărind jocul creativ și liber a copilului.
Ariile oferă educatorului posibilitatea individualizării învățării atât prin lucrul față în față cu
copilul, cât și în grupe. Joaca copilului într-un centru de interes poate fi supravegheată, analizată
și îndrumată indirect pentru a oferi posibilități de dezvoltare. Materiale întâlnite trebuie să fie
variate și să stimuleze curiozitate preșcolarilor [17, p. 27].
Pentru a motiva preșcolarii în activitățile desfășurate pe arii de stimulare, educatorul trebuie
să amenajeze spațiul împreună cu ei, mai ales la grupele mari. Această colaborare dintre educator
și educat, în amplasarea ariilor și dotarea lor, facilitează munca adultului și asigură o motivație
reală în alegerea jucăriilor și jocurilor adecvate. În funcție de particularitățile specifice ale
copiilor se vor amenaja ariile și se va stabili ce domenii vor funcționa pe o anumită perioadă a
programului educativ. În aceste centre de interes trebuie să existe material variat și interesant.
Distribuirea și amplasarea acestor materiale este de dorit să ofere preșcolarilor accesibilitate,
siguranță, atmosferă destinsă și estetică, să stimuleze investigarea și cunoașterea. Astfel el
trebuie să fie etichetat, sortat, ordonat pentru a fi ușor utilizat și rearanjat [apud 2, p. 24].

24
 După cum se cunoaște, libertatea de a alege jocurile în centrele de interes este asumată
diferit de copii, în funcție de particularitățile de vârstă și de cele individuale: capacitatea de a
organiza o activitate, de a planifica etapele ei, de a lua unele decizii, de a avea o finalitate [29, p.
20]. La copiii din grupele mici aceste capacități sunt limitate, se manifestă în special spiritul de
imitație (doresc în același timp aceeași jucărie sau activitate). De aceea educatorul va asigura
materiale similare pentru toți, dar în același timp va sprijini activitățile alese de copii și le va
coordona.
Începând cu grupa mijlocie, crește manifestarea autonomiei în joc. Aceasta permite
educatorului să observe și să dirijeze indirect acțiunile copiilor. Ei reușesc să desfășoare activități
în colaborare, să planifice acțiuni, să le organizeze. În grupele mari crește autocontrolul asupra
faptelor lor. Copiii se înțeleg reciproc și pot să comunice dorințele proprii.
În această ordine de idei, se cere să remarcăm că și strategiile didactice trebuie să fie în
conformitate cu cerințele individualizării. Este necesar ca aceste să fie în concordanță cu stilurile
de învățare și rezolvare a dificultăților. De aici devine evidentă respectare diversității copiilor în
modul lor de a-și petrece timpul în centrele de interes. De asemenea se vor diversifica resursele
materiale, se va oferi copiilor modele variate de activități de joc.
În dependență de grupa de vârstă numărul de centre poate fi diferit. Pentru preșcolari se
recomandă a fi organizate următoarele centre:
 Artă – încurajează copiii să-și dezvolte creativitatea, să experimenteze tactil și să
se distreze cu materialele noi; stimulează curiozitatea, imaginația, spiritul de inițiativă,
dezvoltă motricitatea fină. Dacă copiilor li se va da libertatea și timpul necesar de a lucra cu
materialele din centru, de a testa și descoperi singuri ideile lor, atunci însușirile și calitățile
obținute vor ajuta la punerea bazelor unui adult creativ și flexibil [14, p.31].
 Construcții/Blocuri – conține diferite materiale de diferite dimensiuni, forme și le
oferă copiilor posibilități de explorare a jocurilor de imaginație și de însușire a noilor abilități
de planificare și de organizare, care sunt asociate cu construirea de clădiri, drumuri, poduri,
mașini. Aci copiii se joacă singuri sau în grupuri mici, fiecare lucrând în conformitate cu
nivelul său de dezvoltare [19, p.95].
 Jocuri simbolice∕Joc de rol – încurajează pe copii să însceneze ceea ce văd zi de zi
și să înțeleagă lumea înconjurătoare, învață să coopereze cu alții prin atribuirea rolurilor,
stimulează gândirea și imaginația, dezvoltă limbajul și oferă posibilitatea de a-l perfecționa. În
timp ce își joacă rolurile, copiii învață despre ei, despre familiile lor și societatea în care
trăiesc [14, p.37].

25
  Alfabetizare ∕ Bibliotecă – este zona liniștită unde copiii pot privi imagini din cărți
sau chiar citi, ei pot inventa cărțile cu povestioare proprii. Vrășmaș E. îl consideră ”o oază”,
”un loc de refugiu de la învățatul efectiv”. Aici mai poate fi inclus și un spațiu pentru scris și
un spațiu de audiție [34, p.45].
 Jocuri manipulative de masă – activitățile din acest centru îi ajută pe copii să
numere, să asocieze, să clasifice, să creeze propriile jocuri, să comunice. Abilitățile sociale
sunt dezvoltate prin faptul că aici mai mulți copii utlizează materialele și este nevoie de
negociere și rezolvarea conflictelor [ibidem, p.32]. Mult mai important decât locul în care
sunt folosite este modul cum sunt întrebuințate. Jucăriile sau mai bine-zis materiale din acest
centru sunt unele din cele mai valoroase instrumente de predare la dispoziția educatoarei. De
exemplu: încheierea nasturilor, legarea șireturilor, jucării de ansamblat, etc. [34, p.42].
 Științe – permite copiilor să observe și să experimenteze, să cunoască însușiri ale
obiectelor sau ființelor vii, să își formează diverse atitudini despre lumea înconjurătoare, să
poată lua decizii, să se autoevalueze. Pentru a răspunde interesului copilului, acesta trebuie să
fie mereu în schimbare [20, p.18].
 Nisip și Apă – oferă posibilitatea de a exersa percepția senzorială, gândirea logică;
copiii se vor confrunta cu principii de matematică și știință, dar în același timp se vor liniști.
Este centru preferat de copii. Este destinat jocurilor active unde își dezvoltă abilitățile motorii
fine și abilitățile motorii senzoriale. Una din problemele acestui sector este faptul că oferă un
spațiu de joacă limitat. Copiii nu sunt atât de flexibili în ceea ce privește raportul lor cu alți
colegi. Ar trebui ajustat numărul de jucării la nivelul de excitare a copiilor pentru a permite
jocul constructiv [19, p.81].
În final vom deduce că lucrul în centrele de interes în timpul liber răspunde unei pedagogii
care pune accent pe nevoile individuale ale copilului și se organizează în sensul satisfacerii lor.

2.3. Concluzii la capitolul 2

Studiind aspectele praxiologice cu privire la eficientizarea creării mediului necesar pentru
dezvoltarea emoțională a copiilor de vârstă preșcolară afirmăm că a educa și instrui un copil de
vârstă preșcolară, înseamnă a lua în considerare particularitățile lui de vârstă, precum necesitățile
și interesele individuale. În acest proces, menționăm fiind siguri că rolul decisiv îi revine
educatorului care trebuie să creeze în instituția preșcolară un mediu afectiv, prietenos copilului,
așa cum îl caracterizează cercetătorul S.Cristea.

26
 Educatorul va promova acele tehnici și metodologii didactice care ar asigura crearea
mediului eficient de desfășurarea procesului instructiv-educativ la vârsta preșcolară și anume:
acceptarea diversității de idei, stimularea schimbului de opinii, argumentării, capacității de a
adresa întrebări, facilitarea învățării prin cooperare. În stabilirea strategiei didactice, educatorul
va porni de la faptul că instruirea trebuie să-i formeze copilului preșcolar o stare emoțională
pozitivă, o atitudine activă și creatoare, de aceea va îmbina metodele clasice cu cele tradiționale.
În contextul schimbării și tendinței spre modernizare, organizarea activităților din timpul
liber în centrele de interes dau posibilitate copilului să-și aprofundeze anumite domenii de
dezvoltare și să exerseze seturi de deprinderi și anumite aptitudini. În plus, vârsta preșcolară este
acea în care toate opțiunile prezente reprezintă pontențiale căi de cunoaștere. În același timp,
sectorizarea în arii diferite facilitează cooperarea și colaborarea între copil-copil și copil-educator
ca parteneri a aceluiași proces formativ.

27
 3. EXPERIMENTUL PEDAGOGIC DE DEZVOLTARE OPTIMĂ A EMOȚIILOR
COPIILOR DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ

3.1.Metodologia cercetării
Сercetările privind organizarea procesului educațional cu copiii de vârstă preșcolară ne-au
determinat să identificăm problema cercetării care rezidă în abordarea insuficientă, tangenţială în
științele educației, în ceea ce privește crearea mediului de dezvoltarea emoțiilor copiilor de vârstă
preșcolară prin diferse modalități.
Scopul experimentului psihologic și pedagogic a fost identificarea nivelului de dezvoltare a
sferei emoționale a unui copil preșcolar.
2. Dezvoltați un sistem de exerciții pentru dezvoltarea sferei emoționale a unui copil
preșcolar;
3. Să analizeze rezultatele unui experiment psihologic și pedagogic privind dezvoltarea
sferei emoționale a unui copil preșcolar.
Ipoteza experimentului: implementarea unui sistem de exerciții pentru dezvoltarea sferei
emoționale a unui copil preșcolar;
Obiectivele experimentului:
1. identificarea lotului experimental;
2. stabilirea nivelului de cunoaștere de către părinți a inventarului emoţiilor
importante în educaţia copiilor;
3. selectarea şi identificarea metodelor care vor fi aplicate în desfăşurarea
experimentului pedagogic de constatare şi elaborarea instrumentarului investigativ;
4. elaborarea materialelor şi organizarea experimentului pedagogic de constatare;
5. înregistrarea, explicarea şi analiza cantitativă și calitativă a datelor obţinute.

Metodele experimentului testul, convorbirea, generalizarea, prelucrarea şi interpretarea

datelor statistice.

3.2. Eșantionul cercetării

Experimentul a implicat două grupuri de experimental și de control, câte 20 de persoane
fiecare. Copiii au 3-4 ani. Dintre aceștia, au fost 15 băieți și 5 fete în grupul experimental, iar 10
băieți și 10 fete în grupul de control.
În acest studiu, vom folosi următoarele metode:

28
 1. Tehnica proiectivă „Țara magică a sentimentelor” Grabenko T., Zinkevich-Evstigneeva
T., Frolov D. (Anexa A)

2. „Face test” (test facial) de N. V. Kuzmina (Anexa B)

Tehnica proiectivă „Țara magică a sentimentelor”

Scopul acestei tehnici este de a studia starea emoțională a copilului la momentul testării.

„Face test” (test facial) N. V. Kuzmina

Acest test este conceput pentru a diagnostica stările emoționale predominante în sala de
clasă la copiii preșcolari. Chestionarele sunt distribuite copiilor, iar instrucțiunile pentru ei sunt
citite. După ce copiii termină sarcina, chestionarele sunt colectate.

La etapa de constatare, sfera emoțională a unui copil preșcolar a fost diagnosticată

folosind două metode:

1. Tehnica proiectivă „Țara magică a sentimentelor” Grabenko T., Zinkevich-Evstigneeva

T., Frolov D. (Anexa A)

2. „Face test” (test facial) de N. V. Kuzmina (Anexa B)

La stadiul formativ cu scopul dezvoltare sfera emoțională a unui copil preșcolar, a fost
realizat un sistem de exerciții în dezvoltare (vezi Anexa B).
Baza metodologică a etapei formative recomandările metodologice ale autorilor cărților: L.
S. Vygotsky, M. I. Chistyakova, N. V. Kuzmina.

Sarcinile etapei formative a muncii:

-implementarea unui sistem de exerciții care vizează dezvoltarea sferei emoționale a unui
copil preșcolar;

-dezvoltarea de noi abilități de înțelegere a emoțiilor și a emoțiilor celorlalți, precum și a

capacității de a-și gestiona emoțiile.

În stadiul de control s-a efectuat un studiu repetat al nivelului de dezvoltare a sferei

emoționale a unui copil preșcolar folosind metodele care au fost utilizate la etapa de constatare.
Scopul etapei de control: pentru a determina rezultatele muncii experimentale, semnificația
acesteia; rezumați rezultatele generale; întocmește recomandări pentru instituția de învățământ
(vezi Anexa D).
Sarcinile etapei de control:

29
 1. Efectuarea unui studiu de diagnostic repetat al participanților la experiment folosind
instrumentele de diagnosticare utilizate în prima etapă.
2. Prelucrarea datelor obținute ca urmare a implementării unui sistem de exerciții care
vizează dezvoltarea sferei emoționale a unui copil preșcolar.
3. Analiza rezultatelor unui studiu experimental.
Astfel , cu ajutorul diagnosticului, am putut identifica nivelul de dezvoltare a sferei
emoționale a unui copil preșcolar și, după prelucrarea rezultatelor, am întocmit un sistem de
exerciții care vizează dezvoltarea sferei emoționale a unui copil preșcolar.

3.3 Experimentul de constatre si instrumentele utilizate

Copilăria preșcolară este o perioadă cu totul specială a dezvoltării copilului. Apar viața
mentală internă și reglarea internă a comportamentului. Cea mai importantă neoformație a
acestei perioade este apariția comportamentului voluntar. Emoționalitatea sporită este o trăsătură
distinctivă importantă a unui preșcolar. Preșcolarii se caracterizează nu numai prin dorința de
atenție binevoitoare și respect a unui adult, ci și de înțelegerea și empatia sa reciprocă. Pe lângă
adult, în situația socială a dezvoltării copilului la vârsta preșcolară, semenii încep să joace un rol
din ce în ce mai important. În medie, se observă de 9-10 ori mai multe manifestări expresiv-
mimice, exprimând o mare varietate de stări emoționale - de la indignare violentă la bucurie
violentă, de la tandrețe și simpatie la luptă. Inconsecvența acțiunilor comunicative dă naștere la
conflicte, proteste, resentimente.

Sarcina psihologului este să-l ajute pe copil să stabilească contact unul cu celălalt, să-l învețe
să-l audă pe celălalt. Crearea unei atmosfere în grupul de copii, când atenția și simpatia celorlalți
se îndreaptă către toată lumea aproximativ în mod egal, ceea ce este cel mai favorabil pentru
dezvoltarea personalității copilului, este o sarcină importantă. Acest lucru este facilitat și de
implicarea emoțională a adultului în activitatea comună cu copilul, datorită căreia se poate
produce transferul de sens și motiv, adică. un fel de contagiune emoțională a interacțiunii.

Până la sfârșitul vârstei preșcolare, copilul începe să înțeleagă, să-și realizeze propriile
experiențe. Munca sistematică a unui psiholog asupra dezvoltării sferei emoționale în această
perioadă a dezvoltării copilului îl va ajuta să dobândească cunoștințe despre emoții, capacitatea
de a recunoaște, evalua și regla starea sa emoțională și a altora, să construiască relații cu semenii
și adulții.

„Dezvoltarea emoțională a unui copil preșcolar”

30
 Scop: crearea condițiilor pentru dezvoltarea psihologică naturală a copilului.
Sarcini:

1. Să studieze trăsăturile dezvoltării emoționale a copiilor preșcolari

2. Alegeți exerciții, jocuri care contribuie la formarea sferei emoționale a copiilor preșcolari

3. Elaborați un ciclu de cursuri pentru dezvoltarea sferei emoționale a unui copil preșcolar.

4. Elaborați recomandări pentru cadrele didactice privind crearea condițiilor în instituția de

învățământ preșcolar care să contribuie la dezvoltarea sferei emoționale.

Obiect : dezvoltarea psihică a copiilor preșcolari

Subiect : caracteristici ale dezvoltării emoționale a copiilor

Organizarea cursurilor

Sistemul de exerciții „Dezvoltarea emoțională a unui copil de vârstă preșcolară” este

conceput pentru 2 luni de sprijin psihologic pentru copiii de 3-4 ani care frecventează instituțiile
de învățământ suplimentar și instituțiile de învățământ preșcolar.
Pe parcursul programului de dezvoltare se așteaptă o creștere a nivelului de dezvoltare
mentală a unui copil preșcolar.
Cursurile vor avea loc într-o sală bine luminată. Biroul este spatios. O cameră cu un regim
de temperatură confortabil.
Durata 20-30 minute. Numărul de activități cu copii 13.

Planificare tematică pentru program

Nu. Subiect
1. Exercițiul „gimnastică mimica”
2. Joc de puzzle „Măști”
3. Joc de teatru.
4. Jocul „Ghicește emoția prin atingere”.
5. „Picături de aur”
6. " Floare"
7. " Despre Tanya
8. " Libelula este înghețată"
9. "Soare"

31
 10. " Jocul mobil „Waves ”
11. „ plimbare cu bicicleta”
12. „ Zboară pe nas ”
13. " constructori "

Astfel , cu ajutorul sistemului de exerciții alcătuit de noi, am reușit să creștem nivelul sferei
emoționale a unui copil preșcolar.
3.3 Analiza rezultatelor unui experiment psihologic și pedagogic privind dezvoltarea
sferei emoționale a unui copil preșcolar

Următorul pas în studiu a fost prelucrarea datelor. Au fost analizate rezultatele obținute.

Etapa declarației.

Tehnica proiectivă „Țara magică a sentimentelor”

La procesarea rezultatelor, am acordat atenție următoarelor:

1) dacă toate culorile au fost folosite la vopsirea caselor;

2) dacă culorile sunt alese corespunzător atunci când se „așează” în case. De exemplu,
corespondența dintre „bucurie” și „plăcere” cu culorile negre, maro sau gri poate fi considerată
inadecvată. Cu toate acestea, în ciuda faptului că această alegere poate fi considerată inadecvată,
este totuși diagnostică;

3) cum sunt distribuite culorile care denotă sentimente în interiorul siluetei unei persoane.
Simbol, silueta este împărțită în 5 zone:

• capul și gâtul – simbolizează activitatea mentală;

• trunchi până la talie , excluzând brațele - simbolizează activitatea emoțională;

• mâinile – simbolizează funcțiile comunicative;

• zona șoldului - simbolizează zona experiențelor sexuale și creative;

• picioare – simbolizează sentimentul de „sprijin”, încredere în sine.

Astfel, această tehnică ne arată starea emoțională actuală a copilului.

Am obținut următoarele rezultate în grupul experimental: (vezi Fig. 2.1)

32
 1) Când pictau case, 6 persoane au folosit toate culorile, iar 14 persoane au avut culori repetate. Acest lucru
sugerează că ar trebui acordată mai multă atenție acestor copii.

2) Când s-au „instalat” în case, 8 persoane au avut culorile potrivite, în timp ce 12 nu. Pentru aceste 12
persoane, „bucurie” și „plăcere” corespund negru și maro.

3) Vorbind despre distribuția culorilor care denotă sentimente în interiorul siluetei unei
persoane, am obținut următoarele rezultate: 5 persoane au dezvoltat activitate mentală; 10
persoane au activitate emoțională pronunțată, destul de ciudat, toate emoțiile sunt colorate în
galben.; 5 persoane au picioarele vopsite, ceea ce indică faptul că acești copii au încredere în sine
și au un sentiment de sprijin. Toate aceste informații sugerează că ar trebui să se acorde atenție
dezvoltării sferei emoționale la acești copii.

Tabelul 2. 1 - Rezultatele tehnicii „Țara magică a sentimentelor” în lotul experimental la

etapa de constatare a experimentului psihologic și pedagogic

Nu Sentimente
.

B Plăcere F V R T Dezamă Interes

ucuri rică inovă esenti risteţ gire
e ţie ment e

1. + +

2. + +

3. + +

4. + +

5. +

6. +

7. +

8. +

9. + +

10. +

33
 11. + +

12. + +

13. +

14. +

15. +

16. +

17. +

18. +

19. +

20. +

Tot 4 3 4 6 2 5 1 2
al

15%
30%
10%

8%
25%
5%
2% 5%

34
 Figura 2.1 - Rezultatele diagnosticelor conform metodei „Țara magică a sentimentelor” în
lotul experimental la etapa de constatare a experimentului psihologic și pedagogic
Rezultatele grupului de control :( vezi fig. 2.2)

1) Când pictau case, 12 persoane au folosit toate culorile, iar 8 persoane au avut culori repetate.

2) Când s-au „instalat” în case, 13 persoane aveau culorile potrivite, în timp ce 7 nu. Pentru aceste 7 persoane,
„bucurie” și „plăcere” corespund negru și maro.

3) Vorbind despre distribuția culorilor care denotă sentimente în interiorul siluetei unei
persoane, am obținut următoarele rezultate: 5 persoane au dezvoltat activitate mentală; 8
persoane au o activitate emoțională pronunțată, destul de ciudat, toți au emoții vopsite în galben.;
7 persoane au picioarele vopsite, ceea ce indică faptul că acești copii au încredere în sine și au un
sentiment de sprijin. Toate aceste informații sugerează că ar trebui să se acorde atenție
dezvoltării sferei emoționale la acești copii.

Tabelul 2. 2 - Rezultatele tehnicii „Țara magică a sentimentelor” în grupul de control la

etapa de constatare a experimentului psihologic și pedagogic

Nu Sentimente
.

Bu Plăcere F V R T Dezamă Inte

curie rică ino esenti risteţ gire res
văţ ment e
ie

1. + +

2. +

3. + +

4. +

5. +

6. +

7. +

35
 8. +

9. +

10. +

11. +

12. +

13. +

14. +

15. +

16. +

17. +

18. +

19. +

20. + +

To 4 3 4 6 2 1 1 2
tal

36
 15%
30%
10%

8%
25%
7%
2%
3%

Figura 2.2 - Rezultatele diagnosticelor conform metodei „Țara magică a sentimentelor” în

lotul de control la etapa de constatare a experimentului psihologic și pedagogic
„Face test” (test facial) N. V. Kuzmina
Grup experimental (vezi fig. 2.3)

La prelucrarea rezultatelor s-au făcut următoarele concluzii: la 6 persoane predomină o stare de bucurie, la 8 -
furios, iar la 6 - trist. Acest lucru sugerează că ar trebui să acordați atenție copiilor care sunt dominați de sentimente
supărate.

Tabelul 2. 3 - Rezultatele metodei „Face – test” la lotul experimental la etapa de constatare a

experimentului psihologic și pedagogic

Nu. Emoții

tristeţe seriozitate furios Bucurie

1. +

2. +

3. + +

37
 4. + +

5. +

6. + +

7. +

8. +

9. + +

10. + +

11. +

12. + +

13. +

14. + +

15. + +

16. +

17. +

18. +

19. +

20. +

Tota 6 8 8 6
l

38
 15%
25%

Радость
Печаль
Злость
Серьезность
35%
25%

Figura 2.3 - Rezultatele diagnosticelor conform metodei „Face - test” în lotul experimental
la etapa de constatare a experimentului psihologic și pedagogic

Grupul de control (vezi fig. 2.4)

Rezultate: 12 persoane au o stare de bucurie, 5 - supărați și 3 - tristi.

Tabelul 2. 4 - Rezultatele metodei „Face - test” în lotul de control la etapa de constatare a

experimentului psihologic și pedagogic

Nu. Emoții

tristeţe seriozitate furios Bucurie

1. +

2. +

3. +

4. +

5. +

6. +

7. +

8. +

39
 9. + +

10. + +

11.. +

12. + +

13. + +

14. +

15. + +

16. + +

17. + +

18. + +

19. +

20. +

3 8 5 12

15%
25%

35%
25%

Figura 2.4 - Rezultatele diagnosticelor conform metodei „Face - test” în lotul de control la
etapa de constatare a experimentului psihologic și pedagogic
Etapa formativă.
Pentru dezvoltarea sferei emoționale a unui copil preșcolar a fost realizat un sistem de
dezvoltare de exerciții (vezi Anexa B).

40
 Baza metodologică a etapei formative au fost recomandările metodologice ale autorilor
cărților: L. S. Vygotsky, M. I. Chistyakova, N. V. Kuzmina.

Sarcinile etapei formative a muncii:

 implementarea unui sistem de exerciții care vizează dezvoltarea sferei

emoționale a unui copil preșcolar;
 dezvoltarea de noi abilități de înțelegere a propriilor emoții și a emoțiilor altor
persoane, precum și a capacității de a-și gestiona emoțiile.
Sistemul de exerciții a avut ca scop desfășurarea orelor de dezvoltare.

Scopul orelor a avut ca scop dezvoltarea sferei emoționale a unui copil preșcolar.

etapa de control

Scopul etapei de control: pentru a determina rezultatele muncii experimentale, semnificația

acesteia; rezumați rezultatele generale; întocmește recomandări pentru instituția de învățământ
(vezi Anexa D).

Sarcinile etapei de control:

1. Efectuarea unui studiu de diagnostic repetat al participanților la experiment folosind

instrumentele de diagnosticare utilizate în prima etapă.

2. Prelucrarea datelor obținute ca urmare a implementării unui sistem de exerciții care

vizează dezvoltarea sferei emoționale a unui copil preșcolar.

3. Analiza rezultatelor studiului experimental.

După efectuarea sistemului de exerciții, am efectuat un al doilea studiu de diagnostic al

participanților la experiment și am obținut următoarele rezultate.

Tehnica proiectivă „Țara magică a sentimentelor” (vezi Fig. 2.5)

Am obținut următoarele rezultate în lotul experimental:

1) Când pictau case, 14 persoane au folosit toate culorile, iar 6 aveau culori care se repetă. Acest lucru
sugerează că ar trebui acordată mai multă atenție acestor copii.

2) La "asezarea" in case, 15 persoane aveau culorile potrivite adecvat, in timp ce 5 nu..

3) Vorbind despre distribuția culorilor care denotă sentimente în interiorul siluetei unei
persoane, am obținut următoarele rezultate: 7 persoane au dezvoltat activitate mentală; 6

41
persoane au activitate emoțională pronunțată, destul de ciudat, toate emoțiile sunt colorate în
galben.; 7 persoane au picioarele vopsite, ceea ce indică faptul că acești copii au încredere în sine
și au un sentiment de sprijin. Toate aceste informații sugerează că ar trebui să se acorde atenție
dezvoltării sferei emoționale la acești copii.

Tabelul 2. 5 - Rezultatele tehnicii „Țara magică a sentimentelor” în grupul experimental în

stadiul de control al experimentului psihologic și pedagogic

Nu Sentimente
.

Buc Plăc Fric Vino Re Trist Dez Inte

urie ere ă văţie sentim eţe amăgire res
ent

1. + + +

2. + +

3. + +

4. +

5. +

6. +

7. +

8. +

9. +

10. + +

11. +

12. + +

13. +

14. + +

15. +

42
 16. +

17. +

18. + +

19. +

20. + +

To 13 7 2 1 2 1 1 5
tal

60%

50%

40%

30%

20%

10%

0%

Figura 2.5 - Rezultatele unui studiu repetat folosind metoda „Tărâmul magic al
sentimentelor” în grupul experimental la etapa de control a experimentului psihologic și
pedagogic

Rezultatele grupului de control: (vezi Fig. 2.6)

1) Când pictau case, 12 persoane au folosit toate culorile, iar 8 persoane au avut culori repetate.

2) Când s-au „instalat” în case, 13 persoane aveau culorile potrivite, în timp ce 7 nu. Pentru aceste 7 persoane,
„bucurie” și „plăcere” corespund negru și maro.

3) Vorbind despre distribuția culorilor care denotă sentimente în interiorul siluetei unei
persoane, am obținut următoarele rezultate: 5 persoane au dezvoltat activitate mentală; 8
persoane au o activitate emoțională pronunțată, destul de ciudat, toți au emoții vopsite în galben.;
7 persoane au picioarele vopsite, ceea ce indică faptul că acești copii au încredere în sine și au un

43
sentiment de sprijin. Toate aceste informații sugerează că ar trebui să se acorde atenție
dezvoltării sferei emoționale la acești copii.

Tabelul 2. 6 - Rezultatele tehnicii proiective „Țara magică a sentimentelor” în grupul de

control în stadiul de control al experimentului psihologic și pedagogic

Nu Sentimente
.

Bucu Plă Fric Vi Re Trist Dez Inte

rie cere ă novăţie sentim eţe amăgire res
ent

1. + +

2. +

3. + +

4. +

5. +

6. +

7. +

8. +

9. +

10. +

11. +

12. +

13. +

14. +

15. +

16. +

44
 17. +

18. +

19. +

20. + +

To 4 3 4 6 2 1 1 2
tal

35%

30%

25%

20%

15%

10%

5%

0%

Figura 2.6 - Rezultatele unui studiu repetat folosind metoda „Țara magică a sentimentelor”
în grupul de control în stadiul de control al experimentului psihologic și pedagogic

Tabelul 2. 7-Tabelul 2. comparativ al grupelor experimentale și de control în stadiul de control al

experimentului psihologic și pedagogic conform metodei „Țara magică a sentimentelor”

Emoții Etapa de constatare etapa de control

experimental Control experimental Control

grup grup grup grup

Pozitiv (bucurie, plăcere, 30% (9 25% (7 80% (15 25% (7

interes) persoane) persoane) persoane) persoane)

45
 Negativ (frică, vinovăție, 70% (11 75% (13 20% (5 75% (13
resentimente, tristețe, persoane) persoane) persoane) persoane)
dezamăgire)

90

80

70

60

50

40

30

20

10

Figura 2.7-Diagrama comparativă a grupelor experimentale și de control în stadiul de control al

experimentului psihologic și pedagogic folosind metoda „Țara magică a sentimentelor”

Metoda "Față - test"

Grup experimental (vezi Fig. 2.7)

La prelucrarea rezultatelor s-au făcut următoarele concluzii: la 16 persoane predomină o stare de bucurie, în 2
- o stare de furie, iar în 2 - una tristă. Acest lucru sugerează că ar trebui să acordați atenție copiilor care sunt
dominați de sentimente supărate.

Tabelul 2. 7 - Rezultatele tehnicii proiective „Tărâmul magic al sentimentelor” în grupul

experimental în stadiul de control al experimentului psihologic și pedagogic

46
Nu. Emoții

tristeţe seriozitate furios Bucurie

1. + +

2. +

3. + +

4. + +

5. +

6. + +

7. +

8. +

9. + +

10. + +

11 +

12. + +

13. +

14. +

15. + +

16. +

17. +

18.

19. +

20. +

Tota 3 7 2 14
l

47
 80%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%

Figura 2.8 - Rezultatele unui studiu repetat conform metodei „Face - test” în lotul
experimental

Grupul de control (vezi Fig. 2.8)

Rezultate: 12 persoane au o stare de bucurie, 5 - supărați și 3 - tristi.

Tabelul 2. 8 - Rezultatele metodei „Face – test” în lotul martor

N Emoții
u.

tristeţe seriozitate furios Bucurie

1 +
.

2 +
.

3 +
.

4 +
.

5 +
.

48
 6 +
.

7 +
.

8 +
.

9 + +
.

1 + +
0.

1 +
1

1 + +
2.

1 + +
3.

1 +
4.

1 + +
5.

1 + +
6.

1 + +
7.

1 + +
8.

1 +
9.

49
 2 +
0.

3 8 5 12

40%
35%
30%
25%
20%
15%
10%
5%
0%

Figura 2.9 - Rezultatele unui studiu repetat conform metodei „Face - test” în lotul de control
în stadiul de control al experimentului psihologic și pedagogic

Tabelul 2. 9-Tabel comparativ al grupelor experimentale și de control la etapa de control a experimentului

psihologic și pedagogic conform metodei „Face - test”

Emoții Etapa de constatare etapa de control

experimental Control experimental Control

grup grup grup grup

Pozitiv 25% (7 40% (8 70% (14 40% (8 persoane)

(bucurie, persoane) persoane) persoane)

seriozitate)

Negativ 75% (13 60% (12 30% (6 60% (12 persoane)

(tristete, persoane) persoane) persoane)

furie)

50
 80

70

60

50

40

30

20

10

Figura 2.10-Diagrama comparativă a grupelor experimentale și de control la etapa de control a

experimentului psihologic și pedagogic după metoda „Face - test”

3.5 Concluzie Capitolul 3

În urma studiului experimental, am constatat că am ales exact acele metode care ajută la
identificarea nivelului de dezvoltare a sferei emoționale a unui copil preșcolar. Implementarea
repetată a metodelor de diagnosticare a nivelului de dezvoltare a sferei emoționale a unui copil
preșcolar a făcut posibil să se constate că emoțiile pozitive au început să predomine la copiii din
grupul experimental, ceea ce indică faptul că am selectat corect sistemul de exerciții.
Prin urmare, în urma unui studiu experimental, am confirmat ipoteza că dezvoltarea
sferei emoționale a unui copil preșcolar va fi eficientă dacă:
- să investigheze nivelul de dezvoltare emoțională a unui copil preșcolar;
- elaborarea și implementarea unui sistem de exerciții pentru dezvoltarea sferei
emoționale a unui copil preșcolar;
-efectueaza masuri psihoprofilactice in mod sistematic si cuprinzator.

51
 CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI

Rezultatele teoretice şi practice, obţinute prin cercetarea realizată, au contribuit la

soluţionarea problemei ce ţine de dezvoltarea emoțiilor copiilor de vârstă preșcolară și
necesitatea de promovare a diverselor modalități de lucru cu ei.
Valorificarea cadrului conceptual şi experimental precum şi stabilirea reperelor teoretice şi
metodologice au confirmat actualitatea, oportunitatea şi importanţa temei cercetate. Sinteza
aspectelor teoretice şi praxiologice a dus la formularea și generalizarea unor concluzii
importante:
Vârsta timpurie constituie temelia educativă a întregii vieţi a omului, deaceea este foarte
important ca în instituțiile de învățământ creșe, grădiniță de copii să existe posibilităţi de
instruire bune care treptat vor fi extinse, un rol important revenind părințior și în mod special
educatorilor care trbuie să îmbine inventivitatea cu prudenţa.
Socializarea copiilor de vârstă preșcolară constituie un proces fundamental de transmitere
a valorilor culturale şi de asigurare a continuității, stabilității în societate. Datorită socializării pot
fi optimizate condițiile de dezvoltarea emoțiilor fapt ce va contribuie la integrarea socială a
generației în creștere cu mult succes. Prin urmare socializarea este şi procesul de pregătire a
copilului pentru participarea la viaţa de grup. Copiii sunt formaţi pentru a deveni membri ai
grupurilor de apartenenţă: familie, grup de prieteni, echipă de joc etc., pentru cunoaşterea şi
înţelegerea altor grupuri din care uneori sunt nevoiţi să facă parte.
Recomandări practice:

1. Părinții să se intereseze mai des de starea emoțională a copiilor lor și să le creeze

mediul afectiv favorabil în familie
2. Educatorii să cunoască conceptele fundamentale cu privire la particularitățile
dezvoltării psihopedagogice și emoționale ale copiilor de vârstă timpurie și să le creeze
mediul educațional

52
 BIBLIOGRAFIE

1. Bogaert C. ș.al. Formarea competențelor în grădiniță: o altă perspectivă asupra

timpului școlar. București: Aramis, 2012.
2. Bonchiş E. Copilul şi copilăria. Oradea: Editura Imprimeriei de Vest, 1998.
3. Bontaș I. Pedagogie. Ediția a IV-a. București: ALL Educational, 1998.
4. Cemortan S. Valențele educației: Experiența curriculară a educației preșcolare.
Chișinău: Stelpart, 2005.
5. Chiș V., Albulescu I. (coordonatori). Cercetări și aplicații în științele educației. Cluj-
Napoca: Ed.Colecția științelor educației, 2010.
6. Clichici V. Educația pentru timpul liber în perspectivă axiologică. În
Perspectivele și problemele integrării în Spațiul European al Învățământului superior:
Conf. șt.-practică intern. Vol. 1. Cahul: Univ. de Stat ”B.P. Hașdeu”, 2014.
7. Cristea S. Dicționar de termini pedagogici. București: EDP, 1998
8. Cristea S. Școli prietenoase pentru copii. În: Revista Didactica Pro…, 2008, nr.6
9. Cucoș C. Pedagogie. Ediția a II-a. Iași: Polirom, 2014.
10. Debesse M. Psihologia copilului de la nastere la adolescenta. Bucuresti:
EDP, 1870.
11. Delors J. Comoara lăuntrică. Raportul către UNESCO al Comisiei internaționale
pentru Educație în secolul XXI. Iași: Polirom, 2000
12. Dragomir M. Managementul activităţilor didactice. Eficienţă şi calitate.
Cluj-Napoca: Ed. Eurodidact, 2004.
13. Ghidul cadrelor didactice pentru educație timpurie și preșcolară. Ministerul
Educației al Repiblicii Moldova. Ediția a II-a. Chișinău,2014.
14. Gînju S., Carabet N., Haheu E. Didactica educației preșcolare: Sinteze. Chișinău:
UPS ”Ion Creangă”, 2012.
15. Glava A. Scenarii didactice integrative penturu activitățile din grădiniță. În:
Cercetări și aplicații în științele educației. Cluj-Napoca: Ed.Colecția științelor educației, 2010
16. Glava A., Glava C. Introducere în pedagogia preşcolară. Cluj-Napoca: Editura
Dacia, 2002
17. Goncea, E., Ruiu G., Breben S. Activități bazate pe inteligențe multiple. Craiova:
Editura Reprograph, 2002.
18. Goncea, E., Ruiu G., Breben S. Activități bazate pe inteligențe multiple. Craiova:
Editura Reprograph, 2002.

53
 19. Gould P., Sullivan J. Clasa integrată pentru copiii de vârstă mică: Modalități
simple de adaptare a centrelor de activitate la nevoile copiilor. Chișinău: Epigraf, 2003.
20. Hansen K. A. ș.a. Crearea claselor orientate după necesitățile copilului.
Chișinău: Editura Epigraf, 2002.
21. Kelemen G. Didactica învățământului primar și preșcolar. Arad: Editura
Universității ”Aurel Vlaicu”, 2010.
22. Keller J. Atitudinea este totul. Bucureşti: Ed. Curtea Veche, 2008
23. Lege Codul educației al Repulblicii Moldova nr. 152 din 17. 07. 2014.
În:Monitorul Oficial nr.319-324/634 din 24.10.2014
24. Lungu V. Managementul activității educaționale – factor important în asigurarea
calității. În: Revista Grădinița modernă 2015, nr. 3(14).
25. Macavei E.Tratat de Pedagogie propedeutică. București: Aramis,2007.
26. Moisin A. Arta educării copiilor adoescenți în familie și în școală. București:
EDP, 2010.
27. Neacșu I. Instruire și învățare. Ediția a II-a. București: EDP, 1999
28. Nicola I. Tratat de pedagogie școlară. Ediția a II-a. București: Aramis, 2000
29. Pascari V. Proiectarea procesului educațional în instituția preșcolară. Actualizare
metodologică. Chișinău: CEP USM, 2008.
30. Preda V. Educația pentru știință în grădiniță. București: Editura
Compania, 2006.
31. Puiu I. Cojocaru A. Intervenţie timpurie pentru copilul cu disabilităţi şi
risc sporit. Chişinău:Tipografia PRAG-3, 2007.
32. Socoliuc N., Cojocaru V. Fundamente pentru o știință a educației copiilor de
vârstă preșcolară. Chișinău: Editura Cartea Moldovei, 2005
33. Stanciuc Z. Compatibilizarea curriculumului preșcolar la standardele de
învățare și dezvoltare. În: Școala modernă: Provocări și Oportunitîți, 5-7 noiembrie 2015.
Chișinău: Centrul Editorial-Poligrafic ”CAVAIOLI”.
34. Vrășmaș E. Educație timpurie individualizată. Ghidul educatorului.
Chișinău: Cartier, UNICEF Moldova, 1999.
35. Vrânceanu M. (coord. șt.) 1001 de idei pentru o educație de calitate. Ghid
pentru educatori. Chișinău: Centrul Educațional ”Pro Didactica”, 2013
36. Zazzo R. Evoluţia copilului de la doi la şase ani. În: Psihologia copilului de la
naştere la adolescenţă. Bucureşti: EDP, 1970

54
 ANEXE A

Tehnica proiectivă „Țara magică a sentimentelor”

Scop : studiul stării emoționale.

Materiale : un gol cu imaginea a opt case, numele a opt simțuri, o figură umană și
creioane colorate (8 culori).

În fața copilului sunt așezate opt creioane (roșu, galben, albastru, verde, violet, maro, gri
și negru) și o fișă de tehnică.

Pasul 1 . Următorul text este citit copilului.

Departe, departe și poate aproape, există un tărâm magic, iar în el trăiesc Sentimente:
Bucurie, Plăcere, Vinovăție, Tristețe, Mânie, Frica, Resentimente și Interes. Ei trăiesc în case
mici colorate. Mai mult, fiecare sentiment: locuiește într-o casă de o anumită culoare. Cineva:
locuiește într-o casă roșie, cineva în albastru, cineva în negru, cineva în verde...

În fiecare zi, când răsare soarele, locuitorii își fac treburile.

Dar odată a fost o problemă. Un uragan teribil a lovit țara. Rafalele de vânt au fost atât de
puternice încât au rupt acoperișurile caselor și au rupt ramurile copacilor. Locuitorii au reușit să
se ascundă, dar casele nu au putut fi salvate.

Și apoi uraganul s-a încheiat, vântul s-a stins. Locuitorii au ieșit din ascunzătoare și și-au
văzut casele distruse. Desigur, erau foarte supărați, dar lacrimile, după cum știți, nu pot ajuta
durerea. Luând uneltele necesare, locuitorii și-au restaurat în curând casele. Dar aici este
problema - toată vopseaua a fost dusă de vânt.

Instrucțiuni : Aveți creioane colorate. Vă rugăm să ajutați locuitorii și să pictați casele.

Pasul 2 . Copilului i se spune :

Mulțumesc în numele tuturor locuitorilor. Ai restabilit țara. Un adevărat vrăjitor! Dar

adevărul este că în timpul uraganului, locuitorii au fost atât de speriați încât au uitat complet în
ce culoare locuia fiecare dintre ei. Instructiuni:

Vă rugăm să ajutați fiecare sentiment să-și găsească casa. Colorează sau subliniază
numele sentimentului cu o culoare corespunzătoare culorii casei sale.

55
 În această etapă, copiii sunt invitați să lucreze cu a doua coloană, unde numele
sentimentelor sunt enumerate într-o coloană verticală. Ca urmare, vom afla cu ce culoare
asociaza copilul un anumit sentiment.

Pasul 3. Copilului i se spune : Mulțumesc, nu numai că ați restaurat țara, dar i-ați și
ajutat pe locuitori să-și găsească casele. Acum se simt bine, pentru că este foarte important să știi
unde este casa ta.

Prelucrarea rezultatelor

Atunci când procesați rezultatele, este important să acordați atenție următoarelor:

1) dacă toate culorile au fost folosite la vopsirea caselor;

2) dacă culorile sunt alese corespunzător atunci când se „așează” în case. De exemplu,
corespondența dintre „bucurie” și „plăcere” cu culorile negre, maro sau gri poate fi considerată
inadecvată. Cu toate acestea, în ciuda faptului că această alegere poate fi considerată inadecvată,
este totuși diagnostică;

3) cum sunt distribuite culorile care denotă sentimente în interiorul siluetei unei persoane.
Simbol, silueta este împărțită în 5 zone:

• capul și gâtul – simbolizează activitatea mentală;

• trunchi până la talie , excluzând brațele - simbolizează activitatea emoțională;

• mâinile – simbolizează funcțiile comunicative;

• zona șoldului - simbolizează zona experiențelor sexuale și creative;

• picioare – simbolizează sentimentul de „sprijin”, încredere în sine.

Astfel, această tehnică ne arată starea emoțională actuală a copilului.

56
 nexa B

„Face test” (test facial) N. V. Kuzmina

Acest test este conceput pentru a diagnostica stările emoționale predominante în sala de
clasă la copiii preșcolari. Chestionarele sunt distribuite copiilor, iar instrucțiunile pentru ei sunt
citite. După ce copiii termină sarcina, chestionarele sunt colectate.

Instrucțiuni pentru elevi: Băieți, în clasă aveți experiențe diferite și care sunteți cel mai
des: veseli și veseli, sau tristi și tristi, sau poate supărați și supărați?

Privește cu atenție poza și colorează în starea care predomină la cursurile tale.

57
 Material de stimulare pentru metoda "Face - test"

1. Trist 2. Serios

3. Supărat 4. Vesel

58
 ANEXA B

Un sistem de exerciții pentru dezvoltarea sferei emoționale a unui copil preșcolar

Copilăria preșcolară este o perioadă cu totul specială a dezvoltării copilului. Apar viața
mentală internă și reglarea internă a comportamentului. Cea mai importantă neoformație a
acestei perioade este apariția comportamentului voluntar. Emoționalitatea sporită este o trăsătură
distinctivă importantă a unui preșcolar. Preșcolarii se caracterizează nu numai prin dorința de
atenție binevoitoare și respect a unui adult, ci și de înțelegerea și empatia sa reciprocă. Pe lângă
adult, în situația socială a dezvoltării copilului la vârsta preșcolară, semenii încep să joace un rol
din ce în ce mai important. În medie, se observă de 9-10 ori mai multe manifestări expresiv-
mimice, exprimând o mare varietate de stări emoționale - de la indignare violentă la bucurie
violentă, de la tandrețe și simpatie la luptă. Inconsecvența acțiunilor comunicative dă naștere la
conflicte, proteste, resentimente.

Sarcina psihologului este să-l ajute pe copil să stabilească contact unul cu celălalt, să-l
învețe să-l audă pe celălalt. Crearea unei atmosfere în grupul de copii, când atenția și simpatia
celorlalți se îndreaptă către toată lumea aproximativ în mod egal, ceea ce este cel mai favorabil
pentru dezvoltarea personalității copilului, este o sarcină importantă. Acest lucru este facilitat și
de implicarea emoțională a adultului în activitatea comună cu copilul, datorită căreia se poate
produce transferul de sens și motiv, adică. un fel de contagiune emoțională a interacțiunii.

Până la sfârșitul vârstei preșcolare, copilul începe să înțeleagă, să-și realizeze propriile
experiențe. Munca sistematică a unui psiholog asupra dezvoltării sferei emoționale în această
perioadă a dezvoltării copilului îl va ajuta să dobândească cunoștințe despre emoții, capacitatea
de a recunoaște, evalua și regla starea sa emoțională și a altora, să construiască relații cu semenii
și adulții.

„Dezvoltarea emoțională a unui copil preșcolar”

Scop: crearea condițiilor pentru dezvoltarea psihologică naturală a copilului.
Sarcini:

1. Să studieze trăsăturile dezvoltării emoționale a copiilor preșcolari

2. Alegeți exerciții, jocuri care contribuie la formarea sferei emoționale a copiilor

preșcolari

3. Elaborați un ciclu de cursuri pentru dezvoltarea sferei emoționale a unui copil

preșcolar.
59
 4. Elaborați recomandări pentru cadrele didactice privind crearea condițiilor în instituția
de învățământ preșcolar care să contribuie la dezvoltarea sferei emoționale.

Obiect : dezvoltarea psihică a copiilor preșcolari

Subiect : caracteristici ale dezvoltării emoționale a copiilor

Organizarea cursurilor

Programul „Dezvoltarea emoțională a unui copil de vârstă preșcolară” este conceput

pentru 2 luni de sprijin psihologic pentru copiii de 3-4 ani care frecventează instituțiile de
învățământ suplimentar și instituțiile de învățământ preșcolar.
Pe parcursul programului de dezvoltare se așteaptă o creștere a nivelului de dezvoltare
mentală a unui copil preșcolar.
Cursurile vor avea loc într-o sală bine luminată. Biroul este spatios. O cameră cu un regim de
temperatură confortabil.
Durata 20-30 minute. Numărul de activități cu copii 13

Etapa de formare structurală

Scop: formarea unor modalități adecvate de comportament în situații conflictuale,

dezvoltarea competenței emoționale și volitive; formarea capacității de reglare voluntară a
emoțiilor.

1. Exercițiu „gimnastică mimică”

2. Joc de puzzle „Măști”

3. Jocul „Teatru”.

4. Jocul „Ghicește emoția prin atingere”.

5. „Picături de aur”

6. " Floare"

7. " Despre Tanya

8." Libelula este înghețată"

9. „Soarele”

10." Jocul mobil „Waves ”

60
 11. „ Bicicletă”

12. „ Zboară pe nas ”

13." constructori "

Recomandări pentru profesorul preșcolar

dezvoltarea sferei emoționale are loc în activități (copiii învață lumea emoțiilor într-o
varietate de activități: cursuri, jocuri, activități teatrale, lucru în colțul de dispoziție etc.);

observați unitatea funcțiilor educaționale, de dezvoltare și educaționale (făcându-ne la

cunoștință copiilor emoțiile, aducem la lumină sentimentul de empatie, dezvoltăm capacitatea de
a ne controla starea emoțională);

pentru a implementa o abordare individuală, orele sunt organizate cu un subgrup de copii,

unde este mai ușor să se ia în considerare capacitățile individuale, caracteristicile, în același scop,
se lucrează cu părinții: o întâlnire, conversații individuale, elaborarea de recomandări;

pentru activitate, este necesar ca cunoștințele să devină proprietatea personală a copilului,

că el a trăit-o, a simțit-o, a căutat activ să dobândească el însuși aceste cunoștințe.

Străduiți-vă să deveniți un exemplu pentru copilul de persoană care comunică eficient.

Reține dorința copilului tău de a provoca certuri cu ceilalți. Trebuie să acordați atenție
privirilor neprietenoase unul către celălalt sau mormăiți ceva cu resentimente pe sub răsuflarea
voastră.

Nu discutați probleme de comportament cu copilul dumneavoastră. program de psiho-

corecție emoțională preșcolară

Este nevoie de un regim blând de evaluare în zona în care progresul copilului nu este
mare. De exemplu, dacă se îmbracă încet, nu trebuie să-i concentrezi constant atenția asupra
acestui lucru. Totuși, dacă și cel mai mic succes a apărut, trebuie remarcat.

Este necesar să se studieze sistemul de relații personale ale copiilor din grup pentru a
forma intenționat aceste relații pentru a crea un climat emoțional favorabil pentru fiecare copil
din grup.

1. Exercițiu „gimnastică mimică”

61
 Scop: dezvoltarea capacității copiilor de a portretiza emoțiile (bucurie, surpriză, durere,
furie, frică) folosind expresii faciale, gesturi.

Sarcini pe carduri:

- zâmbește ca un Pinocchio vesel.

- să se sperie, ca o bunică, în casa căreia a venit un lup.

- enervează-te ca un lup rău.

- să plângă, ca Thumbelina, văzând Rândunica sub pământ.

2. Joc de puzzle „Măști”

Scop: de a dezvolta capacitatea de a determina starea emoțională din imagini schematice,

de a descrie expresiile faciale ale altora atunci când descriu emoții.

Exercițiu:

Pentru un copil, profesorul își pune o mască cu o dispoziție (copilul nu știe ce fel de
mască este). Restul copiilor vorbesc despre particularitățile poziției sprâncenelor, gurii, ochilor.

3. Jocul „Teatru”.

Scop: dezvoltarea capacității de a recunoaște manifestarea emoțională a altor persoane

prin expresiile faciale și de a înțelege propria lor stare emoțională și starea celorlalți.

Exercițiu:

Copilul înfățișează un fel de stare de spirit cu ajutorul expresiilor faciale, dar în același
timp o parte a feței lui va fi ascunsă (acoperă partea superioară sau inferioară a feței cu o foaie de
hârtie.) Restul trebuie să ghicească ce stare de spirit a fost ghicit.

4. Jocul „Ghicește emoția prin atingere”.

Scop: dezvoltarea capacității de a identifica emoțiile de bază (bucurie, durere, furie, frică,
surpriză) prin expresiile faciale și de a le transmite; dezvolta senzatii tactile.

Sarcină: Profesorul dă un semnal: „Bucurie – îngheță”. Copiii își înfățișează bucuria pe

față, își ating ușor sprâncenele, gura, ochii cu degetele.

5. „Picături de aur” (bucurie)

62
 Profesorul spune: „Imaginați-vă că a căzut o ploaie caldă. Bulele dansează în bălți. Și
apoi soarele s-a uitat din spatele norilor. Ploaia a devenit aurie. Îți expui fața picăturilor de ploaie
aurii. Ce ploaie caldă de vară! (Mișcări expresive: aruncați capul pe spate, coborâți umerii, un
zâmbet blând.)

6. „Floare” (bucurie)

Profesorul spune: „Imaginați-vă că vă transformați în flori. O grindă caldă a căzut la

pământ și a încălzit o sămânță în pământ. Din sămânță a încolțit un vlăstar. Dintr-un vlăstar a
crescut o floare frumoasă. O floare se odihnește la soare, își expune petalele la căldură și lumină.

7. „Despre Tanya” (vai-bucurie)

Tanya noastră plânge tare

A aruncat o minge în râu

Taci Tanechka, nu plânge

Mingea nu se va scufunda în râu.

8. „Libelula este înghețată” (durere, 4-5 ani)

A venit iarna, dar libelula nu și-a pregătit o casă pentru ea însăși, nu a depozitat alimente
pentru utilizare ulterioară. Libelula tremură de frig.

Rece rece.

Oh - ea - ea - ea!

Foame, foame

Înfiorător iarna!

Nu am unde să merg.

Zăpada nu contează.

Lasă să se încălzească.

Și lasă-mă să mănânc.

9. „Soare” (bucurie)

63
 copiilor rolurile de păsări, iepuri de câmp, terci din poezia lui K. Chukovsky „Soarele
furat”. Copiii descriu bucuria soarelui.

Salut soare de aur!

Salut cer albastru!

Păsările au început să ciripească

Zburați pentru insecte.

Au devenit iepurași pe gazon

Rotiți și săriți.

10. Jocul mobil „Waves”

Facilitatorul se adresează copiilor: „Dacă ați fost la mare, atunci bineînțeles că știți cât de
frumos este când valurile vă spală ușor. Să ne jucăm: fiecare dintre voi la rândul său va fi
„scălător”, iar restul – „valuri”. „Scăldatorul” devine centrul cercului, „valurile” îl mângâie ușor,
spunând „Te iubim, te iubim”.
După joc, facilitatorul întreabă: „Ți-a plăcut să înoți în mare?”, „Cum te-ai simțit?” Apoi
le împarte copiilor panglici albastre și le sugerează să le folosească pentru a arăta „valuri de
bucurie”, „valuri de calm”, „valuri de furie” etc.
11. Exerciții de meditație „Mergi pe bicicletă”
Copiii sunt încurajați să se întindă sau să stea confortabil, să se relaxeze.
"Dimineaţă. Vreme minunată însorită. Merg cu bicicleta pe un drum larg plat. În jurul
superbelor tufe de liliac înflorite. Sunt parfumate. Ciripit păsările. Soarele se încălzește. Îi simt
căldura pe picioarele mele, pe brațe, pe gât. Căldura se răspândește în tot corpul meu. Sunt
absolut calm și încrezător. Toate necazurile dispar. Starea de spirit este minunată. Zâmbesc, ofer
bucuria zâmbetului altora. Conduc lin și frumos. Țin cu calm și încredere volanul, răsucesc încet
pedalele. Totul e bine!"
12. „Zboară pe nas”
Încreți-ți nasul cu tensiune. Imaginează-ți că vrei să dai o muscă din nas. Țineți această
tensiune cât de mult puteți. Acum relaxează-te. Când faci asta, obrajii, gura, fruntea te ajută.
Când îți relaxezi nasul, îți relaxezi toată fața. Ridează-ți fruntea cu tensiune, apoi relaxează-te.
Faceți-vă fața netedă. Nu există riduri nicăieri. Simte-ți fața relaxată, frumoasă.
13. Exerciții pentru dezvoltarea sferei emoționale și comunicative „Constructori”

64
 Copiii se aliniază. Gazda se oferă să-și imagineze și să arate diverse mișcări cu corpul și
fața, pe măsură ce prima trece la vecin...

- o găleată grea de ciment;

- pensula usoara;

-cărămidă;

- o scândură uriașă grea;

-unghie;

-ciocan.

Notă: Educatorul se asigură că postura, gradul de tensiune în mușchii corpului și

expresia facială a „constructorilor” corespund severității și volumului obiectelor transferate.

65
 ANEXA D

Recomandări pentru profesorul preșcolar:

- dezvoltarea sferei emoționale are loc în activități (copiii învață lumea emoțiilor într-o
varietate de activități: cursuri, jocuri, activități teatrale, lucru în colțul de dispoziție etc.);
- observați unitatea funcțiilor educaționale, de dezvoltare și educaționale (prin
introducerea copiilor în emoții, aducem la lumină sentimentul de empatie, dezvoltăm capacitatea
de a ne controla starea emoțională);
- pentru a implementa o abordare individuală, orele sunt organizate cu un subgrup de
copii, unde este mai ușor să se ia în considerare capacitățile individuale, caracteristicile, în
același scop, se lucrează cu părinții: o întâlnire, conversații individuale, elaborarea de
recomandări ;
- pentru activitate este necesar ca cunoștințele să devină proprietatea personală a
copilului, că el le-a trăit, a simțit-o, a căutat activ să dobândească el însuși aceste cunoștințe.
Străduiți-vă să deveniți un exemplu pentru copilul de persoană care comunică eficient.
Reține dorința copilului tău de a provoca certuri cu ceilalți. Trebuie să acordați atenție
privirilor neprietenoase unul către celălalt sau mormăiți ceva cu resentimente pe sub răsuflarea
voastră.
Nu discutați probleme de comportament cu copilul dumneavoastră.

Sfatul părinților:
- ajuta la evocarea unui raspuns emotional intern atunci cand asculti basme muzicale,
invata sa empatizezi cu personajele; dezvoltați vocabularul copilului: acordați atenție propriilor
sentimente și denumiți-le, observați viața emoțională a bebelușului și desemnați experiențe,
introduceți în vocabularul său cuvinte care denotă nuanțe de sentiment (fericit, supărat, supărat,
enervat, supărat, supărat etc. );

- recunoașteți că sentimentele nu sunt rele, ele doar există, iar copilul are dreptul să-și
exprime sentimentele (verbale, corporale); totuși, este necesar să introduci anumite reguli pentru
manifestarea emoțiilor, de exemplu: „Ai dreptul să fii supărat pe sora ta, dar nu-ți permit să o
lovești”;

- discutați cazuri care s-au întâmplat cuiva, cereți-i să definească sentimentele și să-și
ofere propriile opțiuni pentru acțiuni; evitând judecata, scopul unei astfel de conversații este

66
cognitiv (de exemplu: „Ce a simțit Sasha când a venit timpul să plece? Ce a făcut când a simțit
că este supărat? Ce a făcut atunci?”);

- discuta cu copilul sentimentele lui, nu incerca sa rezolvi problema pentru el; o explicație
a cauzei sentimentului ar trebui să-l ajute pe copil să-i facă față („Ești supărat pentru că este
timpul ca Masha să meargă acasă și trebuie să-i returnezi jucăria”);
- oferiți copilului diverse modalități de a-l ajuta să se reunească - verbale, fizice, vizuale,
creative etc. („Vei să te enervezi sau vrei să te calmezi? Ce poți face pentru asta, hai să ne
gândim împreună: poate alerga pe la masă, scrie o carte poștală, citește cartea ta preferată?”); de
multe ori tot ce are nevoie copilul este să înțeleagă sentimentul care l-a cuprins. Oferiți copilului
opțiuni și lăsați-l să aleagă cel mai eficient...
Când adulții apropiați iubesc un copil, îl tratează bine, îi recunosc drepturile, sunt în
permanență atenți la el, experimentează bunăstare emoțională - un sentiment de încredere,
siguranță. In aceste conditii se dezvolta un copil vesel, activ fizic si psihic.
Bunăstarea emoțională contribuie la dezvoltarea normală a personalității copilului, la
dezvoltarea calităților pozitive în el, la o atitudine binevoitoare față de ceilalți oameni. În
condițiile iubirii reciproce în familie, copilul începe să învețe el însuși iubirea. Sentimentul
iubirii, tandrețea față de cei dragi, în special față de părinți, frați, surori, bunici, formează copilul
ca o persoană sănătoasă din punct de vedere psihologic.

67