METODOLOGIA CERCETĂRII PSIHOPEDAGOGICE

Portofoliu
Conceptul de ,,variabile ale activității educaționale”

Pornind de la ideea că o activitate educațională este aceea care produce o schimbare în

structura personalității celui educat, putem considera variabile acele componente ale activității
educaționale care determină aceste modificări.
În funcție de nivelul la care sunt angajate aceste variabile putem discuta de variabile
angajate la nivel macrostructural (sistem de învățământ) și microstructural (proces de
învățământ).
La nivelul sistemului de învățământ putem considera variabile finalitățile sistemului de
învățământ (idealul și scopurile) care asigură proiectarea educației pe termen lung și mediu, în
raport cu direcțiile generale de dezvoltare socială. Acestea sunt incluse în cele mai importante
documente de politică a educației și vor influența în mod real orientarea educației prin strategiile
adoptate de fiecare stat în parte; resursele financiare alocate pentru educație, democratizarea
învățământului exprimată prin egalizarea șanselor de reușită – nu doar egalitatea accesului la
educație, ci asigurarea unui învățământ general de calitate, descentralizarea învățământului,
planurile cadru adoptat, etc. sunt doar unele aspecte ce pot contribui la această influență,
sesizabilă la nivelul procesului de învățământ și implicit la nivelul obiectului educației, elevul.
La nivelul procesului de învățământ pot fi luate în considerare următoarele variabile:
 obiectivele – reprezintă variabila care asigură coerența procesului instructiv-
educativ, întregul proces de predare – învățare – evaluare se va ghida după
această variabilă, iar profesorul este cel care le va operaționaliza (le va defini în
termeni de comportamente observabile și măsurabile);
 conținutul instruirii – acesta poate fi pedagogizat, adică i se poate îmbunătăți
structura logică, modul de prezentare, etc.;
 metodele și procedeele didactice în sensul că profesorul le va alege pe cele
potrivite nevoilor elevilor săi;
 formele de organizare a lecției;
 strategiile didactice;
 formele și metodele de evaluare alese;
 modalitatea de realizare a feedback-ului;
 metodele și strategiile de evaluare;
 personalitatea profesorului și a elevului.
Cunoscând foarte bine și apreciind corect valoarea fiecărei variabile, profesorul va fi
capabil să organizeze și să coordoneze resursele pedagogice astfel încât să se ajungă la o
eficiență sporită a procesului instructiv.
2
Posibile teme de cercetare și ipoteze de lucru pentru acestea
1. Etichetarea – sursă pentru eșecul școlar
Ipoteze:
- evaluarea însoțită de etichetarea negativă duce la scăderea randamentului școlar,
- etichetarea negativă duce la scăderea motivației pentru învățare din partea elevului.
2. Impactul relației profesor-elev asupra reușitei școlare
Ipoteze:
- o relație pozitivă profeso-elev duce la creșterea interesului pentru școală din partea
elevilor, la o participare activă a acestora la lecție,
- o relație pozitivă profeso-elev scade rata comportamentului deviant.
3. Nota - instrument ce condiționează învățarea
Ipoteze:
- nota nu dezvoltă la elev un angajament/o motivație pentru a continua să se implice într-
o sarcină și după ce nu mai există recompensa (nota).
- nota inhibă originalitatea și curiozitatea elevului, profesorul apreciază răspunsurile
standard ale elevilor.

Surse bibliografice pentru:

 particularitățile psihologice ale copiilor/elevilor; cunoașterea personalității

elevilor/copiilor:
1. Golu, P., (1985), Învățare și dezvoltare, București: Editura Științifică și
Enciclopedică.
2. Piaget, J., (1965), Psihologia inteligenței, București: Editura Științifică.
3. Piaget, J., Inhelder, B., (2011), Psihologia copilului, Chișinău: Editura Cartier.
4. Schaffer, H. R., (2010), Introducere în psihologia copilului, Cluj-Napoca: Editura
ASCR.
5. Șchiopu, U., Verza, E., (1997), Psihologia vârstelor. Ciclurile vieții, București:
Editura Didactică și Pedagogică.

 metode, mijloace și strategii didactice:

1. Bocoș, M. D., (2013), Instruirea interactivă: repere axiologice și metodologice,
Iași: Editura Polirom.
2. Cerghit, I., (2006), Metode de învățământ, Iași: Editura Polirom.
3. Cucoș, C., (2006), Pedagogie, Iași: Editura Polirom.
3
 4. Nicola, I., (2003), Tratat de pedagogie școlară, București: Editura Aramis.
5. Oprea, C. L., (2009), Strategii didactice interactive, București: Editura Didactică
și Pedagogică.

 evaluarea randamentului școlar:

1. Cucoș, C., (2008), Teoria și metodologia evaluării, Iași: Editura Polirom.
2. Manolescu., M., (2010), Teoria și metodologia evaluării, București: Editura
Universitară.
3. Radu, I. T., (2008), Evaluarea în procesul didactic, București: Editura Didactică
și Pedagogică.
4. Savu-Cristescu, M., (2007), Rolul evaluării în creșterea performanțelor școlare,
Târgoviște: Editura Bibliotheca.
5. ***, Evaluarea curentă și examenele. Ghid pentru profesori,
http://administraresite.edu.ro/index.php/articles/3909 (Accesat la 12.01.2014).

 curriculumul școlar:
1. Cucoș, C., (2006), Pedagogie, Iași: Editura Polirom.
2. Negreț-Dobridor, I., (2008), Teoria generală a curriculumului educațional: o
abordare diacronică și hermeneutică a întemeierii ca știință teleologică, Iași:
Polirom.
3. Potolea, D., Manolescu., (2006), Teoria și metodologia curriculumului,
Ministerul Educației și Cercetării: Proiectul pentru Învățământul Rural.
4. Potolea, D., et all, (2008), Pregătirea psihopedagogică. Manual pentru definitivat
și gradul didactic II, Iași: Editura Polirom.

 diferențierea și individualizarea instuirii:

1. Cerghit, I., (1983) Perfecționarea lecției în școala modernă, București: Editura
Didactică și Pedagogică.
2. Cucoș, C., et all, (2005), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și
grade didactice, Iași: Editura Polirom.

 forme de organizare a procesului de învățământ: clasa/grupa, lecția; alte forme de

organizare:
1. Cerghit, I., (1983), Perfecționarea lecției în școala modernă, București: Editura
Didactică și Pedagogică.
4
 2. Nicola, I., (2003), Tratat de pedagogie școlară, București: Editura Aramis.
3. Țîrcovnicu, V., (1981), Învățământ frontal, învățământ individual,învățământ pe
grupe, București:Editura Didactică și Pedagogică.

 prevenirea și combaterea insuccesului școlar:

1. Nicola, I., (2003), Tratat de pedagogie școlară, București: Editura Aramis.
2. Sălăvăstru, D., (2004), Psihologia educației, Iași: Editura Polirom.
3. Babanski, I. K., (1979), Optimizarea procesului de învățământ, București: Editura
Didactică și Pedagogică.

 educația timpurie:
1. Ciolan, L. E., (2006), Dezvoltarea educatiei timpurii. Aplicatii privind
managementul proiectelor, București: Editura Universității Bucuresti.
2. Manolescu, M., (2004), Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolar.
Teorie şi practică, Bucureşti: Editura Credis - Universitatea din Bucureşti.
3. Vrăsmaş, E.,(1999), Educaţia copilului preşcolar, București: Editura Pro
Humanitate.
4. ***Curriculum pentru educația timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între
naștere și 6/7 ani, București: Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului.
http://administraresite.edu.ro/index.php/articles/c512/ (Accesat la 12.01.2014).

 proiectarea și desfășurarea activității instructiv-educative în grădiniță; proiectarea

integrată:
1. Ciolan, L., (2008), Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum
transdisciplinar, Iași: Editura Polirom.
2. ***Curriculum pentru învățământul preșcolar (3 – 6/7 ani), București: Ministerul
Educației, Cercetării și Tineretului.

 educația intelectuală, morală, estetică și fizică:

1. Cristea, S., (2008), Curriculum pedagogic, București:Editura Didactică și
Pedagogică.
2. Cristea, S., (2010), Fundamentele pedagogiei, Iași: Editura Polirom.
3. Cucoș, C., (2006), Pedagogie, Iași: Editura Polirom.
4. Nicola, I., (2003), Tratat de pedagogie școlară, București: Editura Aramis.

5
 5. Potolea, D., et all, (2008), Pregătirea psihopedagogică. Manual pentru definitivat
și gradul didactic II, Iași: Editura Polirom.

Indicatori observaționali pentru tulburările de limbaj

- limbajul este prezent,

- articulează corect sunetele,
- folosește mimica și gesturile pentru comunicare,
- folosește cuvinte/propoziții,
- folosește limbajul pentru a obține informații,
- înțelege mesajele,
- reproduce mesajele,
- diferențiază sunetele,
- scrie prin copiere/după dictare/autonom,
- răspunde corespunzător sarcinilor.

Indicatori observaționali pentru atenție

- menținerea atenției/dificultate de menținere a atenției,

- ascultă/nu ascultă când i se vorbește,
- greu/ușor de distras de stimulii externi,
- înțelege ceea ce i se comunică în timp ce desfășoară o altă activitate,
- modul în care tratează sarcinile ce presupun organizare (evitare/implicare).