MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ”
DIN CHIȘINĂU
Centrul Formare Continuă și Leadership
Program de studiu Pedagogie Preşcolară

RUSUHAN OLGA

ASPECTE METODOLOGICE DE FAMILIARIZAREA A

PREȘCOLARILOR CU
PLANTELE DECORATIVE DE INTERIOR PRIN INTERMEDIUL
UNGHERAȘULUI NATURII

Teza de (re) calificare profesională

Conducător științific:
Gînju Stela, dr., conf. universitar

Chișinău- 2023
 DECLARAȚIA PE PROPRIA RĂSPUNDERE

Subsemnatul(a), Rusuhan Olga, student al CFCL al Universității Pedagogice de

Stat ”Ion Creangă” din Chișinău, Program de studiu: Pedagogie Preșcolară, declar
pe propria răspundere că teza cu tema Aspecte metodologice de familiarizarea a
preșcolarilor cu plantele decorative de interior prin intermediul Ungherașului
naturii a fost elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă
facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau din străinătate. De
asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusive cele din internet, sunt
indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

- fragmentele de text sunt reproduce întocmai și sunt scrise în ghilimele, deținând

referința precisă a sursei;

- redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referința

precisă;

- rezumarea ideilor altor autori conțin referința precisă a originalului.

Numele / Prenumele Rusuhan Olga Semnătura

 CUPRINS

PRELIMINARI……………………………………………………….

1.REPERE TEORETICO-METODOLOGICE CU REFERINȚĂ LA

FAMILIARIZAREA PREȘCOLARILOR PLANTELE DECORATIVE
DE INTERIOR DIN UNGHERAȘUL NATURII………………………

1.1Aspecte teoretice despre plantele decorative de interior ……..

……………………………………………..

1.2 Viziuni curriculare cu referință la familiarizarea preșcolarilor cu

plantele decorative de interior ……………..

1.3 Descrierea psihopedagogică a preșcolarilor ……………………..

2.STUDIUL EMPIRIC AL PROBLEMEI DE CERCETARE

2.1 Constatarea nivelului familiarizării preșolarilor cu plantele decorative

de interior ………………………..

2.2 Sugestii metodologice de familiarizare a preșcolarilor cu plantele

decorative de interior prin intermediul Ungherașului naturii
naturii………………………………

CONCLUZII ……………………………………………………………...

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………….

ANEXE…………………………………………………………………..
 ABREVIERI

EG  educația de gen

ET  educație timpurie IP  instituția preșcolară

CPD  Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare

CET  Curriculumul pentru Educație Timpurie

SÎDC  Standarde de învățare și dezvoltare a copilului de la naștere până la 7 ani s.

 subiecți în cadrul cercetării exp. const.  experimentul de constatare exp. verif. 
experimentul de verificare
 INTRODUCERE

Actualitatea cercetării. Educația pentru mediu este semnificativă și din

punctul de vedere al dezvoltării personale a copilului - organizată corespunzător,
desfășurată sistematic în instituțiile de învățământ sub îndrumarea oamenilor cu
cultură a mediului, are un impact intens asupra minții, sentimentelor, voinței sale.
Lumea naturii este plină de oportunități mari pentru dezvoltarea cuprinzătoare
a copiilor. Organizarea atentă a antrenamentului, plimbărilor, observațiilor speciale
le dezvoltă gândirea, capacitatea de a vedea și simți diversitatea colorată a
fenomenelor naturale, de a observa schimbări mari și mici în lumea din jurul lor.
Gândindu-se la natură sub influența unui adult, un preșcolar își îmbogățește
cunoștințele, sentimentele, își dezvoltă atitudinea corectă față de lucrurile vii,
dorința de a crea, nu de a distruge.
Valoarea educațională a naturii cu greu poate fi supraestimată. Comunicarea
cu natura are un efect pozitiv asupra unei persoane, o face mai blândă, trezește cele
mai bune sentimente în el. Rolul naturii în creșterea copiilor este deosebit de mare.
Într-o instituție preșcolară, copiii sunt introduși în natură, schimbările având
loc în ea în diferite perioade ale anului. Pe baza cunoștințelor dobândite, se
formează calități precum înțelegerea realistă a fenomenelor naturale, curiozitatea,
capacitatea de a observa, de a gândi logic și de a trata toate ființele vii din punct de
vedere estetic. Dragostea pentru natură, abilitățile de a avea grijă de ea, pentru
toate ființele vii.
Pentru a familiariza copiii cu natura, pentru a cultiva dragostea pentru ea, în
primul rând, va ajuta un colț al naturii grădiniței, care conține plante și animale, ce
poate fi amenajat atât în sala de grupă, cât și pe terenul grădiniței de copii.
Copiii văd în fiecare zi locuitorii colțului naturii, ceea ce facilitează munca
educatorului: sub îndrumarea acestuia, copiii observă și îngrijesc sistematic ființele
vii. În procesul de îngrijire a acestora, copiii își fac o idee despre diversitatea florei
și faunei de pe pământ, despre cum cresc și se dezvoltă plantele și animalele, ce
condiții trebuie create pentru ei. Educatorul îi învață pe copii analiză comparativă:
compararea animalelor, găsește asemănări și diferențe între ele, comune și diferite
la plante, ajută la observarea unor trăsături interesante ale aspectului și
comportamentului animalelor. Când examinează plantele, atrage atenția copiilor
asupra frumuseții florilor și frunzelor, asupra modului în care plantele într-un grup
și un acvariu bine întreținut decorează camera. Toate acestea contribuie la
formarea unui sentiment de frumusețe la copii.
Problema cercetării. Familiariza preșcolarii cu plantele decorative de
interior prin intremediul ungherașului naturii?
Scopul cercetării Selectarea și adaptarea unei metodologíi de familiarizare a
preșcolarilor cu plantele decorative de interior prin intermediul ungherașului
naturii
Obiectivele cercetării:
 O1. Descrierea diversității și a aspectelor de îngrijire a plantelor decorative
de interior
 O2. Analiza documentelor curriculare cu referință la predarea-învățarea
plantelor decorative de interior
 O 3. Descrierea particularităților de vârstă a preșcolarilor
 O4. Constatarea nivelului de cunoaștere a plantelor decorative de interior de
către preșcolari
 O5. Elaborarea sugestiilor metodice de de familiarizare a preșcolarilor cu
plantele decorative de interior prin intermediul Ungherașului naturii
Semnificația practică a acestei lucrări rezidă în studiul familiarizarii copiilor
cu plantele de interior din cadru ungherașului naturii
Structura acestei lucrări este alcătuită dintr-o introducere, două capitole, ,
concluzie, bibliografie și anexă.

Mеtоdеlе dе сеrсеtаrе:

Mеtоdе tеоrеtiсе: dосumеntаrеа științifiсă, аnаlizа și sintеtizа tеоrеtiсă,

gеnеrаlizаrеа și sistеmаtizаrеа rеzultаtеlоr.
Mеtоdе еmрiriсе: еxреrimеntul реdаgоgiс

Cuvinte cheie: plante decorative, tulpină , flori , frunze, apă , soare , pămînt

1.REPERE TEORETICO-METODOLOGICE CU REFERINȚĂ LA

FAMILIARIZAREA PREȘCOLARILOR PLANTELE
DECORATIVE DE INTERIOR DIN UNGHERAȘUL NATURII

1.1Aspecte teoretice despre plantele decorative de interior

Dintre organismele vii, care se află permanent în ungheraşul naturii sunt plantele
de cameră. Cerinţele principale conform cărora se aleg ele şi se recomandă drept
locatari permanenţi ai ungheraşului naturii sunt următoarele: creşterea
viguroasă, înmulţirea prin butaşi, să nu fie pretenţioase faţă de condiţiile mediului
ambiant, să înflorească abundent, să aibă coloraţie vie, florile sau plantele să aibă
un miros plăcut, şi un grad înalt de decorativitate, să nu aibă spini sau ghimpi, să
nu fie otrăvitoare, să aibă caractere tipice pentru grupul sistematic sau ecologic
din care face parte, să nu fie pretenţioase faţă de nutriţie şi faţă de îngrijire
(îngrijirea să fie accesibilă preşcolarilor) etc [1, p.56].

Pentru plantele care au fost alese se va ţine cont numaidecât de condiţiile

necesare de viaţă şi, bineînţeles, că în primul rând de particularităţile şi cerinţele
lor biologice. Aşa, de exemplu, asparagusul, calanhoia, agava, aloea, sunt plante
heliofite (iubitoare de lumină), deci ele trebuie repartizate pe ferestrele de sud,
unde este multă lumină solară, altele, de exemplu, begoniile, coleusul, balzaminul
nu suportă razele directe ale soarelui, deci ele vor fi repartizate în locurile umbrite
[8, p.85].

Plantele din ungheraşul naturii pot fi grupate în categorii permanente şi temporare.

Primele trăiesc în ungheraşul naturii tot anul. Acestea sunt plantele de cameră, care
din cele mai vechi timpuri împodobeau lăcaşurile oamenilor: unele înfloresc un
timp îndelungat, elimină substanţe mirositoare, altele se deosebesc prin frumuseţea
frunzelor şi a tulpinilor (erecte, urcătoare, volubile etc.). Plantele de cameră au o
mare influenţă estetică asupra oamenilor. Afară de aceasta, ele ameliorează
microclimatul camerei - îmbogăţesc aerul cu oxigen, îl umezesc, îl curăţă de praf
etc [5, p.63]. Multe plante de cameră posedă proprietăţi fitoncide, adică elimină în
aerul din cameră nişte substanţe chimice, care ucid microbii patogeni, păzind în
felul acesta sănătatea omului. Din astfel de plante fac parte muşcata, hipeastrul
(steaua călătorului), aloea, ferigile, iasomia de cameră, lămâiul, mandarinul etc. Nu
trebuie să uităm că plantele de cameră sunt de origine tropicală şi subtropicală. În
natură ele cresc şi se dezvoltă bine în pustiuri, semipustiuri şi savane aride, păduri
şi mlaştini tropicale, coaste de munţi şi în văi etc [16, p.36] Astfel, pentru ca ele
să crească şi să se dezvolte normal în condiţiile extremale de cameră, noi trebuie
să le creăm astfel de condiţii, care măcar cât de puţin să fie asemănătoare cu acelea
din locurile lor de baştină (calitatea solului, udatul, iluminarea etc.).
Plantele de cameră mai sunt interesante şi din acel punct de vedere că au
anumite perioade de vegetaţie. Unele îşi pot aduce farmecul în timpul iernii, altele
- toamna târziu sau primăvara devreme. În colţul naturii ele trebuie să fie
prezentate permanent şi în calitate de material didactic preţios.
Nu se recomandă de ţinut în ungheraşul naturii un număr prea mare de plante.
Completarea lui cu plante noi se efectuează treptat, astfel copiii reuşind să le
cerceteze şi să ducă observări asupra unora din ele. Copiilor li se comunică
denumirea plantelor noi, locul lor de baştină, procedeele de îngrijire [21, p.72].
Din categoria a doua fac parte plantele, care sunt răspândite în ţinutul natal şi
prezintă un interes deosebit prin activitatea lor biologică, de exemplu: primele flori
de primăvară (ghioceii, viorelele, brânduşele, toporaşii de pădure etc.) sau florile
care au o gamă diversă de culori vii (lalelele, pionii, gladiolele etc.) sau florile de
toamnă (gheorghinele, astrele, crizantemele etc.).
De cele mai dese ori din astfel de flori se alcătuiesc buchete, compoziţii care
îi învaţă pe copii să vadă şi să perceapă frumosul, le educă gustul estetic.
Ungheraşul naturii pe grupe de vîrstă diferită în dependenţă de obiectivele
muncii educativ – instructive se completează cu următoarele plante:
Grupa mică. În conformitate cu Curriculum-ul educaţiei copiilor în instituţiile
preşcolare în ungheraşul naturii din grupa mică se recomandă să avem 3 - 4 specii
de plante de cameră cu o structură tipică la care sunt bine evidenţiate
componentele principale ale plantei - tulpina, frunzele, florile. Se recomandă ca
plantele să fie nepretenţioase, cu frunzele relativ mari, cu flori de o singură culoare
şi cu o perioadă lungă de înflorire

În procesul familiarizării copiilor cu plantele ei trebuie învăţaţi să identifice şi

să numească 2 - 3 plante de cameră, să diferenţieze treptat părţile componente ale
unei plante (rădăcina, tulpina, frunzele, florile) şi concomitent să fie constatate
particularităţile caracteristice cu privire la: forma, mărimea, culoarea, mirosul
specific etc. O altă tendinţă constă în de a-i deprinde pe copii cu cele mai simple
procedee de îngrijire a plantelor de cameră: să le ude şi să şteargă cu o cârpuşoară
udă frunzele mari ale plantelor. Aşa educatorul educă la copii o atitudine grijulie
faţă de plante, dorinţa de a le îngriji, de a le admira, trezeşte la ei primele emoţii
estetice.
Grupa mijlocie. Pe lângă plantele recomandate pentru grupa a doua mică,
ungheraşul naturii din grupa mijlocie trebuie să fie completat încă cu 4 - 5 specii
de plante de cameră care au o construcţie tipică (tulpiniţă, frunze, flori) cu flori
frumoase şi cu frunze decorative foarte diverse după mărime, formă şi culoare, la
fel şi o specie reprezentată printr-un număr de 2 - 3 plante, ce consumă multă apă.
Drept exemplu de asemenea plante pot servi: begonia regală, asparagusul, muşcata
(cu frunze pubescente), aspidistra, calanhoe, coleusul, slăbănogul, aloea sau agava.
Copiii din grupa mijlocie trebuie învăţaţi să identifice după culoarea şi forma
florii şi să memorizeze denumirea a 4 - 5 specii de plante de cameră, să precizeze
şi să consolideze reprezentările despre aspectul exterior şi părţile componente ale
plantelor (au rădăcină, lăstar sau tulpiniţă, rămurele, frunze, flori), despre anumite
condiţii de viaţă şi creştere ale plantelor (cresc în sol, au nevoie de umezeală şi
îngrăşăminte, rădăcinile ajută plantelor să se fixeze bine în sol şi absorb din el
umezeala şi substanţe nutritive) li se formează primele reprezentări generale despre
înmulţirea plantelor prin butaşi.
O deosebită atenţie în procesul efectuării observărilor dedicate plantelor de
cameră în grupa mijlocie se acordă comparării plantelor după aspectul exterior,
după părţile componente; învăţării copiilor să observe asemănările şi deosebirile la
diferite plante a florilor şi frunzelor după forma, mărimea şi culoarea lor; trezirii şi
formării interesului şi dragostei faţă de plante, priceperii de a observa schimbările
în dezvoltarea plantelor etc [2, p.25].

Copiii din grupa mijlocie continuă să participe (mai independent) la îngrijirea

plantelor de cameră: să le ude cu apă pregătită din timp, să determine care plante
au nevoie de umezeală şi care n-au nevoie, să determine modul de îngrijire în
dependenţă de trăsăturile caracteristice ale frunzelor (după fragilitate, suprafaţă,
numărul lor etc.), şi solului (uscat, umed, de culoare deschisă sau întunecată etc.).
Grupa mare. Ungheraşul naturii din grupa mare se completează cu 5 - 6
specii noi de plante de cameră; plantele la care nu sunt diferenţiate atât de bine
(vizibil) particularităţile de deosebire şi de asemănare a părţilor componente,
plante care au diverse tulpiniţe (erecte, agăţătoare, târâtoare, în formă de bulbi de
tubercul - bulb etc.) plante la care florile şi frunzele au diferite dimensiuni, forme
şi culori, plante iubitoare de lumină şi de umiditate, plante ce se înmulţesc uşor
prin altoire etc. Drept exemplu de asemenea plante pot servi: coleusul, iedera,
slăbănogul, tradescanţia, setcreazia, clivia, viţa-de-vie de cameră, primula,
sanseviera etc [4, p.51].
Copiii din grupa mare continuă să facă cunoştinţă cu specii noi de plante de
cameră, să le cunoască denumirile lor (5-4 specii) să le recunoască nu numai după
particularităţile structurii lor externe, dar şi după varietatea tulpinilor, frunzelor şi
florilor. Educatorii îi învaţă pe copii să descrie mai amănunţit plantele, indicând
aşezarea frunzelor pe tulpină, forma, culoarea, caracterul suprafeţei lor,
particularităţile de structură ale tulpiniţelor şi frunzelor. Concomitent copiii iau
cunoştinţă de funcţiile părţilor componente ale plantelor: rădăcinile îndeplinesc
funcţia de fixare a plantei în sol, de absorbţie a apei şi sărurilor minerale care ajung
prin tulpină şi lăstari în frunze, flori şi fructe; frunzele absorb lumina etc.; li se
consolidează priceperea de a determina modul de îngrijire corectă de plante în
dependenţă de anotimpul anului (de exemplu: iarna plantele se udă mai rar, iar
primăvara - mai des se introduc îngrăşăminte, le formăm înţelegerea că creşterea şi
dezvoltarea plantelor se găseşte în strânsă concordanţă cu condiţiile mediului
extern (umiditate, lumină, căldură, sol, nutritiv) despre primele reprezentări, despre
plantele iubitoare de lumină, de umiditate etc [3, p.63].

Grupa pregătitoare pentru şcoală. Pentru rezolvarea sarcinilor cognitive şi

practice în grupa pregătitoare pentru şcoală, privind plantele, ungheraşul naturii se
completează cu plante mai pretenţioase faţă de condiţiile de existenţă şi care
necesită o îngrijire mai complexă (toporaşul – de - uzumbar, begonia regală); cu
plante care necesită pentru creşterea sa o umiditate sporită (ciperisul, tradescanţia);
o cantitate mică de apă (cactuşii) şi moderată în timpul iernii (fuxia, zefirantesul);
cu plante de cameră medicinale (aloea, muşcata, calanhoea); cu arbuşti exotici
(lămâiul, mandarinul, portocalul); cu plante care se caracterizează printr-o perioadă
de repaus în prima perioadă a iernii (amarilisul, clivia, crinul); cu plante la care
înmulţirea vegetativă se produce prin butaşi de tulpină (fuxia, trandafirul
chinezesc, begonia, iasomia, scindapsusul, hortenzia, setcreazia, peperonia etc),
prin butaşi de frunze (begonia regală, sanseviera, toporaşul – de - uzambar,
peperonia), prin bulbi (amarilisul, crinul, hemantusul, zefirantesul), prin
despărţirea tufei (ferigele, asparagusul), prin stoloni (clorofitumul), prin seminţe
(ciclamenul, coleusul, gloxinia hibrida, cactuşii, stapelia etc.) [6, p.27].
Scopul principal, pe care îl urmăreşte familiarizarea copiilor din grupa
pregătitoare cu plantele de cameră, constă în formarea cunoştinţelor elementare
despre relaţiile dintre organism (plantă) şi mediu. Copiii trebuie să cunoască multe
specii de plante de cameră din ungheraşul naturii al grupei, să le facă descrierea lor
amănunţită, să numească părţile aeriene şi subterane, particularităţile de înmulţire
şi de îngrijire, despre originea unor plante, despre acţiunea luminii, temperaturii şi
umidităţii asupra creşterii şi dezvoltării plantelor, despre adaptările lor la anumite
condiţii ale mediului etc.
În procesul îngrijirii de plante, copiii determină de sine stătător necesitatea
udatului, stropirii, afânării, transplantării, iau parte la transplantarea plantelor,
pregătesc ghivecele, solul, nisipul, butăşesc etc.

1.2Viziuni curriculare cu referință la familiarizarea preșcolarilor cu plantele

decorative de interior

În conformitate cu Curriculumul pentru Educație Timpurie la domeniul de

activitate ,,Științe și tehnologii‖, Educația pentru mediu prevede următoarele
competențe specifice ce reflectă necesitatea formării deprinderilor de explorare
la preșcolari:
Competențe specifice

Recunoașterea și descrierea
componentelor, feno- menelor,
proceselor, relațiilor, din mediul
înconjurător, demonstrând corecti-
tudine în folosirea terminologiei
specifice.

Aplicarea metodelor și
instrumentelor de explorare-
investigare a mediului înconjurător,
demonstrând interes și curiozitate în
colectarea rezultatelor.

Adoptarea unui comportament

adecvat în mediul înconjurător,
manifestând responsabilitate și
atitudine pozitivă față de acesta.

Cu privire la formarea cunoștințelor și deprinderilor de îngrijire a plantelor,

potrivit Curriculumului pentru Educație Timpurie, se formează următoarele
 unități de competențe [2, pp. 87-95]:

Scopul principal, pe care îl urmăreşte familiarizarea copiilor cu plantele,

constă în formarea cunoştinţelor elementare despre relaţiile dintre plante şi
mediu. Copiii trebuie să cunoască specii de plante de cameră din ungheraşul
naturii al grupei, să le facă descrierea lor amănunţită, să numească părţile
aeriene şi subterane, particularităţile de înmulţire şi de îngrijire, despre originea
unor plante, despre acţiunea luminii, temperaturii şi umidităţii asupra creşterii
şi dezvoltării plantelor, despre adaptările lor la anumite condiţii ale mediului
etc. [1, pp. 25-27].

Analiza de curriculum ne-a permis să identificăm acele cunoștințe și

deprinderi de îngrijire a plantelor ce urmează a fi formate la preșcolari [2, pp. 87-
95].
Dintre organismele vii, care se află permanent în ungheraşul naturii sunt
plantele de cameră. Cerinţele principale conform cărora se aleg ele şi se recomandă
drept locatari permanenţi ai ungheraşului naturii sunt următoarele: creşterea
viguroasă, înmulţirea prin butaşi, să nu fie pretenţioase faţă de condiţiile mediului
ambiant, să înflorească abundent, să aibă coloraţie vie, florile sau plantele să aibă
un miros plăcut, şi un grad înalt de decorativitate, să nu aibă spini sau ghimpi, să
nu fie otrăvitoare, să aibă caractere tipice pentru grupul sistematic sau ecologic din
care face parte, să nu fie pretenţioase faţă de nutriţie şi faţă de îngrijire (îngrijirea
să fie accesibilă preşcolarilor) etc. Pentru plantele care au fost alese se va ţine cont
numaidecât de condiţiile necesare de viaţă şi, bineînţeles, că în primul rând de
particularităţile şi cerinţele lor biologice.

Aşa, de exemplu, asparagusul, calanhoia, agava, aloea, sunt plante heliofite

(iubitoare de lumină), deci ele trebuie repartizate pe ferestrele de sud, unde este
multă lumină solară, altele, de exemplu, begoniile, coleusul, balzaminul nu suportă
razele directe ale soarelui, deci ele vor fi repartizate în locurile umbrite. Plantele
din ungheraşul naturii pot fi grupate în categorii permanente şi temporare. Primele
trăiesc în ungheraşul naturii tot anul. Acestea sunt plantele de cameră, care din cele
mai vechi timpuri împodobeau lăcaşurile oamenilor: unele înfloresc un timp
îndelungat, elimină substanţe mirositoare, altele se deosebesc prin frumuseţea
frunzelor şi a tulpinilor (erecte, urcătoare, volubile etc.). Plantele de cameră au o
mare influenţă estetică asupra oamenilor [20, p.51].

Afară de aceasta, ele ameliorează microclimatul camerei - îmbogăţesc aerul

cu oxigen, îl umezesc, îl curăţă de praf etc. Multe plante de cameră posedă
proprietăţi fitoncide, adică elimină în aerul din cameră nişte substanţe chimice,
care ucid microbii patogeni, păzind în felul acesta sănătatea omului. Din astfel de
plante fac parte muşcata, hipeastrul (steaua călătorului), aloea, ferigile, iasomia de
cameră, lămâiul, mandarinul etc. Nu trebuie să uităm că plantele de cameră sunt de
origine tropicală şi subtropicală. În natură ele cresc şi se dezvoltă bine în pustiuri,
semipustiuri şi savane aride, păduri şi mlaştini tropicale, coaste de munţi şi în văi
etc. Astfel, pentru ca ele să crească şi să se dezvolte normal în condiţiile extremale
de cameră, noi trebuie să le creăm astfel de condiţii, care măcar cât de puţin să fie
asemănătoare cu acelea din locurile lor de baştină (calitatea solului, udatul,
iluminarea etc.).

Plantele de cameră mai sunt interesante şi din acel punct de vedere că au

anumite perioade de vegetaţie. Unele îşi pot aduce farmecul în timpul iernii, altele
- toamna târziu sau primăvara devreme. În colţul naturii ele trebuie să fie
prezentate permanent şi în calitate de material didactic preţios. Nu se recomandă de
ţinut în ungheraşul naturii un număr prea mare de plante. Completarea lui cu plante
noi se efectuează treptat, astfel copiii reuşind să le cerceteze şi să ducă observări
asupra unora din ele[18, p.74].

Copiilor li se comunică denumirea plantelor noi, locul lor de baştină,

procedeele de îngrijire. Din categoria a doua fac parte plantele, care sunt răspândite
în ţinutul natal şi prezintă un interes deosebit prin activitatea lor biologică, de
exemplu: primele flori de primăvară (ghioceii, viorelele, brânduşele, toporaşii de
pădure etc.) sau florile care au o gamă diversă de culori vii (lalelele, pionii,
gladiolele etc.) sau florile de toamnă (gheorghinele, astrele, crizantemele etc.). De
cele mai dese ori din astfel de flori se alcătuiesc buchete, compoziţii care îi învaţă
pe copii să vadă şi să perceapă frumosul, le educă gustul estetic . Ungheraşul
naturii din grupa mare se completează cu 5 - 6 specii noi de plante de cameră;
plantele la care nu sunt diferenţiate atât de bine (vizibil) particularităţile de
deosebire şi de asemănare a părţilor componente, plante care au diverse tulpiniţe
(erecte, agăţătoare, târâtoare, în formă de bulbi de tubercul - bulb etc.) plante la
care florile şi frunzele au diferite dimensiuni, forme şi culori, plante iubitoare de
lumină şi de umiditate, plante ce se înmulţesc uşor prin altoire etc. Drept exemplu
de asemenea plante pot servi: coleusul, iedera, slăbănogul, tradescanţia, setcreazia,
clivia, viţa-de-vie de cameră, primula, sanseviera etc.

Copiii din grupa mare continuă să facă cunoştinţă cu specii noi de plante de
cameră, să le cunoască denumirile lor (5-4 specii) să le recunoască nu numai după
particularităţile structurii lor externe, dar şi după varietatea tulpinilor, frunzelor şi
florilor.

Educatorii îi învaţă pe copii să descrie mai amănunţit plantele, indicând

aşezarea frunzelor pe tulpină, forma, culoarea, caracterul suprafeţei lor,
particularităţile de structură ale tulpiniţelor şi frunzelor. Concomitent copiii iau
cunoştinţă de funcţiile părţilor componente ale plantelor: rădăcinile îndeplinesc
funcţia de fixare a plantei în sol, de absorbţie a apei şi sărurilor minerale care ajung
prin tulpină şi lăstari în frunze, flori şi fructe; frunzele absorb lumina etc.; li se
consolidează priceperea de a determina modul de îngrijire corectă de plante în
dependenţă de anotimpul anului (de exemplu: iarna plantele se udă mai rar, iar
primăvara - mai des se introduc îngrăşăminte, le formăm înţelegerea că creşterea şi
dezvoltarea plantelor se găseşte în strânsă concordanţă cu condiţiile mediului
extern (umiditate, lumină, căldură, sol, nutritiv) despre primele reprezentări, despre
plantele iubitoare de lumină, de umiditate etc. În grupa mare copiii iau parte
sistematic la îngrijirea plantelor din ungheraşul naturii, ei le udă de sine stătător, le
afânează solul, le alimentează cu substanţe nutritive suplimentare etc.

1.3Descrierea psihopedagogică a preșcolarilor

 Învăţarea devine tipul fundamental de activitate, solicitând intens intelectul şi
determinând dezvoltarea unor capacităţi şi strategii de învăţare. Paralele cu acest
proces copilul face achiziţii importante – deprinderile de scris-citit, care devin
condiţia şi instrumentul însuşirii celorlalte achiziţii.
Între 6-7 ani are loc o încetinire a procesului de creştere, care ulterior se va
intensifica uşor.
Dentiţia provizorie începe să fie înlocuită cu dentiţia permanentă (apar primii
molari). Acest proces de dezvoltare a dentiţiei permanente este însoţită de
osificarea mai intensă la nivelul toracelui, claviculei şi coloanei vertebrale. La 7
ani are loc osificarea bazinului.
Creierul creşte în greutate ajungând la 1.200 de grame. Tot acum se dezvoltă
forţa musculară, paralel cu dezvoltarea îndemânării (copilul învaţă să scrie).
Se dezvoltă şi se perfecţionează activitatea motorie generală, mai ales
autocontrolul. Abilităţile motorii se dezvoltă şi ca urmare a exerciţiului fizic din
orele de educaţie fizică [33, p.59].
Gândirea concretă a copilului se deosebeşte foarte puţin de impresiile sale
reale. O dată cu folosirea cuvintelor copilul devine capabil de gândire simbolică.
Folosindu-se de cuvinte ca simboluri ale obiectelor, fenomenelor, persoanelor,
acţiunilor copilul îşi dezvoltă abilitatea de a înţelege şi de a comunica. El are
posibilitatea la această vârstă de a se juca "de-a şcoala", "de-a mama", dezvoltând
astfel jocul imaginar în care cuvintele înlocuiesc situaţiile concrete [34, p.52].
Piaget afirma că această abilitate a copilului de a se folosi de simboluri nu
include abilitatea relaţionării logice (de exemplu un copil la sfârşitul acestei
perioade ştie că 3+2=5 dar nu realizează că 5-2 =3 – stadiul preoperaţional al
gândirii. Tot acum copilul respectă, prin gândirea sa, principiul conservării
cantităţilor, a numărului.
Exemplu dacă punem aceeaşi cantitate de apă în două pahare identice, iar
după aceea unul din pahare este schimbat cu unul mai înalt, dar care are acelaşi
volum, copilul va răspunde că, în cel mai înalt se află o cantitate mai mare de apă.
Dacă copilul este întrebat care şir are mai multe bile el răspunde că în şirul
mai lung. La prima situaţie va răspunde corect, dar la a doua va greşii deoarece el
îşi conservă numărul [16, p.71].
O altă caracteristică a gândirii este şi caracterul ei egocentric. La această
vârstă copilul îşi centrează gândirea asupra propriului ego.
Animismul gândirii, caracteristic acestei vârste, se remarcă prin aceea că tot
ce îl înconjoară pe copil este însufleţit. Asemenea lui, animalele şi obiectele pot
vorbi, pot râde. Dezvoltarea atenţiei în această perioadă asigură posibilitatea
desfăşurării oricărei activităţi, focalizând energia psihică asupra acesteia.
Copilul se poate orienta mai bine în mediul înconjurător, poate cunoaşte mai
bine obiectele şi fenomenele. Dezvoltarea atenţiei voluntare este strâns legată de
dorinţele şi intenţiile copilului de a finaliza activitatea. Astfel, spre 6-7 ani copilul
îşi poate menţine atenţia 40-50 de minute în joc, audiţii, vizionări, activităţi la
grădiniţă. Actul cogniţiei este potenţat nu numai de dezvoltarea atenţiei voluntare,
ci şi de activitatea de memorare care, la această vârstă, capătă forme intenţionate,
voluntare şi logice [8, p.51].
Dacă la 3 ani vocabularul copilului cuprinde între 700/800 şi 1.000 de
cuvinte, la 6 ani el ajunge să cunoască 2.600 de cuvinte.
La această vârstă raportul între vocabularul pasiv (cel înţeles) şi cel activ
(folosit) se modifică, astfel încât limbajul pasiv se apropie de cel activ ca valoare
de comunicare. Dezvoltându-se concomitent cu gândirea, limbajul preşcolarului se
îmbogăţeşte foarte mult devenind un instrument activ în relaţionare.
Modul în care se dezvoltă limbajul este puternic influenţat de mediul în care
trăieşte copilul, de cât de mult i se vorbeşte, de cât de mult este stimulat să
folosească limbajul în comunicare. De aceea la această vârstă se remarcă diferenţe
între copii (dacă nu este stimulat corespunzător copilul va vorbi mai târziu).
Copilul educat corespunzător îşi însuseşte rapid cuvinte noi, foloseşte activ clişeele
verbale ale adulţilor. Foarte hazlii sunt creaţiile verbale la această vârstă. De
exemplu – "clonteşte" este ceva rău asemănător babei cloanţa, sau s-a "molit"
pentru ceva care s-a înmuiat de la adjectivul moale [27, p.52].
În jurul vârstei de 3 ani vorbirea copilului se caracterizează printr-o
expresivitate accentuată, prin bogăţie, varietate, originalitate (utilizarea mijloacelor
expresive, melodice ale limbii, ale intonaţiei şi ale mimicii).
Vorbirea este încărcată de exclamaţii, repetiţii, pronume demonstrative. Spre
vârsta de 6 ani copilul se exprimă prin propoziţii şi fraze tot mai corecte gramatical
folosind epitete, comparaţii, verbe, adverbe. Toate au loc concomitent cu
dezvoltarea corectitudinii pronunţării [9, p.71].
În această perioadă datorită unor defecte anatomice ale mandibulei (buze de
iepure), anomalii ale maxilarului, prezenţa unor vegetaţii adenoide, lipsa dinţilor se
observă deficienţe în articularea anumitor cuvinte, sunete, consoane etc.
Apar aşa numitele dislalii simple - când este afectat un sunet sau polimorfe -
când sunt afectate mai multe sunete. Pe măsură ce copilul creşte, de la caz la caz
şi în funcţie de cauza care a provocat dislalia, anumite deficienţe de pronunţie se
corectează de la sine. Cele care sunt persistente până la o vârstă mai mare 5-6 ani
trebuie remediate cu ajutorul logopedului, specialistul care, prin anumite tehnici,
poate corecta aceste defecte[38, p.41].
Alte tulburări ale limbajului sunt cauzate de deficienţe neurologice. Şi în acest
caz recuperarea logopedică este necesară. Sunt situaţii în care nedezvoltarea
corespunzătoare a limbajului (expresiv - cel vorbit şi receptiv - ceea ce înţelege
copilul) apare ca rezultat al unor deficienţe de dezvoltare cum ar fi autismul, ca
reacţie la un şoc traumatic, emoţional sau ca expresie a unei întârzieri în
dezvoltarea intelectuală a copilului.
Copiii stresaţi, frustraţi, abuzaţi emoţional pot prezenta tulburări ale fluxului
vorbirii, tulburări cunoscute sub numele de balbisme (logonevrozele). Tulburările
de limbaj remarcate de părinţi, educatori care trebuie să intervină apelând la
specialişti [39, p.98].
La începutul acestei perioade manifestările comportamentale sunt
nediferenţiate şi implică stări afective confuze (copilul preşcolar râde şi plânge
în acelaşi timp sau râde cu lacrimi pe obraz). După 4 ani emoţiile devenin mai
profunde, dispoziţiile mai persistente, stările afective sunt încă legate de ceea ce
este mai apropiat în sensul de concret, perceptiv.
 Copiii încep să-şi stăpânească emoţiile, încearcă să nu mai plângă atunci când
se lovesc. Apare posibilitatea simulării emoţiilor (se dezvoltă mai ales în
activitatea de joc). Apariţia sentimentelor şi emoţiilor estetice, intelectuale, morale
este o caracteristică a acestei vârste (să te porţi frumos înseamnă să te comporţi
corect şi invers). Tot acum copilul poate să aprecieze prin frumos sau urât anumite
trăsături ale obiectelor, fenomenelor, persoanelor etc. Observăm că cuvântul
condiţionează şi dezvoltarea acestui proces psihic. Prin cuvânt, în cadrul
comunicării verbale, copilul îşi poate exprima bucuria, tristeţea, supărarea
Concluzii la capitolul I.
Plante de interior în grădiniță sunt considerate nu numai elemente
semnificative ale interiorului, ci și purificatorii de aer. Multe dintre ele absorb
praful, substanțele toxice și au proprietăți fitoncide. Este dovedit că în camera în
care există flori, numărul de microorganisme dăunătoare este redus la jumătate.
Florile dintr-o grădiniță sunt, de asemenea, o oportunitate bună pentru copii să
se familiarizeze cu lumea din jurul lor, să învețe să observe și să aibă grijă de
creațiile decorative. Acest lucru îi face pe copiii noștri mai amabili și mai
responsabili. Atunci când alegeți creaturi verzi, nu trebuie să uitați de restricțiile de
vârstă. Selecția trebuie efectuată în conformitate cu capacitatea copiilor de a avea
grijă de flori. Nu trebuie să uităm că nici o parte a plantei nu trebuie să fie
otrăvitoare.
 2.STUDIUL EMPIRIC AL PROBLEMEI DE CERCETARE

2.1 Constatarea nivelului familiarizării preșolarilor cu plantele decorative de

interior din Ungherașul Naturii

Studiul empiric al problemei de cercetare a fost început în luna ianuarie 2023 pe

un eșantion de 24 copii de 6-7 ani. În cadrul studiului empiric am determinat
nivelul de cunoaștere a plantelor decorative de către preșcolari. Pentru
determinarea acestor cunoștințe am utilizat probele practice. Proba practică
reprezintă un instrument de observare în condiţii provocate, constând în urmărirea
intenţionată. Proba practică implică solicitarea copilului de a desfăşura activitatea
solicitată şi organizarea prealabilă a acesteia prin crearea condiţiilor specifice.
Proba practică constă în rezolvarea de către copil a unei sarcini, care se
prezintă sub formă de joc, fişă individuală, adresare de întrebări pe baza unui
material concret, îndeplinirea unei însărcinări şi înregistrarea exactă a capacităţii
copilului de a îndeplini sau nu sarcina, pentru a putea lua decizia asupra
realizării/nerealizării indicatorilor.
Proba practică se aplică în condiţii de siguranţă pentru copii, în condiţii
obişnuite de joacă şi activitate ai acestora. [29
Proba 1 solicita de la copii să numescă părțile plantelor .Preșcolarii trebuiau să
numescă părțile plantelor, să decupeze etichetele și să le aseze corect . Fișa data
corelează cu indiatorul menționat mai sus 709. Înţelege interacţiunile dintre
animale, plante şi mediul de viaţă. Am evaluat copiii în baza Metodologia
monitorizării şi evaluării dezvoltării copilului în baza SÎDC (vârsta 1,5 – 7 ani)
[30], utilizând grila de apreciere ”realizat”; ”în curs de realizare”; ”nerealizat”, care
mai apoi au fost corelate cu nvelul de dezvoltare a copiilor superior; mediu și
inferior.
La proba 1, din cei 24 de copii au realizat fișa complet 5 copii 21%; 9 copii (37%)
au fost apreciați cu ”în curs de dezvoltare”, pentru că au avut 1 -2 erori; iar 10
copii (42%) au primit calificativul „nerealizat”. Cei mai mulți copii nu au știut
părțile plantelor .
Proba 2, propusă copiilor consta în colorarea componentelor plantelor . Din 24
de copii, care au participat la realizarea acestei probe, au realizat 4 copii
(16%); câte 10 copii, respectiv câte 42% au fost apreciați cu ”în curs de realizare”
și ”nerealizat”. Majoritatea copiilor nu au colorat corespunzător componentele
plantelor .
Proba 3, solicita de la copii să numescă părțile componente ale plantei și să
numească funcțiile ei. Din cei 24 de copii, 9 copii (37%) au realizat complet și
corect sarcina. Tot 9 copii (37%) au realizat partial sarcina sau au avut anumite
erori; 6 copii nu au realizat sarcina corect (26%)
Proba 4, care a fost propusă copiilor consta în colorarea factorilor de mediu
necesari creșterii și dezvoltării plantelor Din 24 de copii, 7 ( 29%) au realizat
corect sarcina; 10 copii (42%) au realizat partial sarcina; 7 copii (29%) nu au
realizat corect sarcina.
Proba 5 Le-am propus copiilor o floare pe care trebuiau să o deseneze și să o
cloreze . Din 24 copii, 4 copii (16%) au îndeplinit corect sarcina; 5 copii (21%) au
rezolvat parțial sarcina; 15 copii (63%) nu au rezolvat sarcina.
Proba 6 Le-am propus copiilor să sădim plante decorative din 24 de copii, au
realizat sarcina complet 5 copii 21%; 9 copii (37%) au fost apreciați cu ”în curs de
dezvoltare”, pentru că au avut 1 -2 erori; iar 10 copii (42%) au primit calificativul
„nerealizat”.
Toate rezultatele fișelor au fost introduse într-un tabel generalizator, colorând
performanțele copiilor în cele trei culori: verde-realizat; galben- în curs de
realizare; roșu- nerealizat iar în tabelul 2.1 am generalizat datele pentru fiecare
probă.
Tabel 2.1 Datele generalizatoare ale experimentului de constatare
Nr. probei Realizat În curs de realizare Nerealizat
 Proba 1 5 copii 9 copii 10 copii

Proba 2 4 copii 10 copii 10 copii

Proba 3 9 copii 9 copii 6 copii

Proba 4 7 copii 10 copii 7 copii

Proba 5 4 copii 5 copii 15 copii

Proba 6 5 copii 9 copii 10 copii

Rezultatele 6 copii (26%) 9 copii (37%) 9 copii (37%)

generalizatoare

( Figura 2.1)

Nivel superior Nivel mediu Nivel inferior

26%
37%

37%

Figura 2.1 Rezultatele experimentului de constatare

În baza probelor efectuate și analizei rezultatelor am elaborat pentru fiecare nivel
cognitiv descriptori de performanță.
Nivel superior- copiii recunosc plantele; identifică plante și recunosc
componentele sale ;
Nivel mediu- copiii recunosc parțial plantele; identifică plante și recunosc
componentele sale ;
Nivel inferior- copiii nu recunosc plantele; identifică plante și recunosc
componentele sale ;
 2.2 Sugestii metodologice de familiarizare a preșcolarilor cu plantele
decorative de interior din ungherașul naturii

Joc didactic: Detectivii plantelor:

Educatorul/copiii vor descrie o anumită plantă din Ungherașul Naturii, iar
ceilalți copiii vor căuta și vor găsi planta dată în Ungherașul Naturii conform
caracteristicilor
În cadrul acestui se vor dezvolta domeniile
• C. Dezvoltarea limbajului, a comunicării şi premisele citirii şi scrierii
• D. Dezvoltarea cognitivă
Se vor atinge Domeniile de activitate /Dimensiuni de activitate
• Limbaj și comunicare
• Educație pentru mediu
Forma de organizare a activității copiilor- FRONTAL

Joc didactic: Jocul cu etichetele:

Copiii primesc etichetele plantelor. Sarcina copiilor este să plaseze etichetele în
glastrele plantelor potrivite.
Domenii de dezvoltare atinse:
• Dezvoltarea fizică și fortificarea sănătăţii
• Dezvoltarea personală, emoţională și socială
• Dezvoltarea limbajului, a comunicării şi premisele citirii şi scrierii
• Dezvoltarea cognitivă
Domenii/dimensiuni de activitate realizare:
• Sănătate și motricitate
• Eu, familie și societate
• Limbaj și comunicare
• Științe și tehnologii
 Forma de organizare a activității copiilor- în grup
Centrul-Științe
Activitatea practică: Enciclopedia plantelor decorative de interior
Copiii primesc foi separate din viitoarea enciclopedie.
Copiii din grupele pregătitoare lipesc/completează etichetele, apoi descriu
plantele conform semnelor convenționale
Copiii din grupele mai mici doar descriu plantele conform semnelor
convenționale
Se asamblează foile, formând o enciclopedie
Domenii de dezvoltare atinse:
• Dezvoltarea fizică și fortificarea sănătăţii
• Dezvoltarea personală, emoţională și socială
• Dezvoltarea limbajului, a comunicării şi premisele citirii şi scrierii
• Dezvoltarea cognitivă
Domenii/dimensiuni de activitate realizate:
• Sănătate și motricitate
• Eu, familie și societate
• Limbaj și comunicare
• Științe și tehnologii (Educație pentru mediu)
• Arte
Forma de activitate a copiilor- în grup
• Centrul- Alfabetizare
Joc de rol: Magazinul cu flori
Un copil joacă rolul de vânzător al magazinului cu flori. El trebuie să facă
publicitate la plantele pe care le vinde, astfel, ca să fie procurate de copiii –
cumpărători. Cumpărarea-vânzarea se efectuează cu ”bani” din hârtie.
Domenii de dezvoltate atinse:
• B. Dezvoltarea personală, emoţională și socială
• C. Dezvoltarea limbajului, a comunicării şi premisele citirii şi scrierii
• D. Dezvoltarea cognitivă
 Domenii de activitate realizate
Domenii/dimensiuni de activitate
• Eu, familia și societatea
• Limbaj și comunicare
• Științe și tehnologii
Forma de organizare a activității copiilor: în grup;
• Centru- JOC DE ROL

Cu privire la formarea cunoștințelor și deprinderilor de îngrijire a plantelor,

potrivit Curriculumului pentru Educație Timpurie, se formează următoarele unități
de competențe [2, pp. 87-95]:
Tabelul 1. Analiza unităților de competență cu privire la studierea plantelor
Unități de competență Activități de învățare
Vârsta 1,5 – 3 ani
1.4. Recunoașterea și descrierea aJocuri și exerciții de diferențiere a corpurilor
2- 3 animale / plante vii și inerte (corpuri vii – omul, animalele,
3.3. Manifestarea atitudinii pozitive plantele; corpuri nevii – jucării, obiecte de
față de plante, uz casnic, piatra etc.)
Animale
Vârsta 3 – 5 ani
1.4. Identificarea diversității Activități de observare, în aer liber și/sau în
plantelor, animalelor, în raport cusala de grupă, a plantelor, animalelor din
mediul lor de trai zona grădiniței, a influenței schimbărilor în
1.5. Distingerea părților natură asupra vieții animalelor, plantelor și a
componente ale plantelor/ omului
animalelor Activități de creare a modelelor unor corpuri
2.4. Realizarea experiențelor simple din natură din diferite materiale
în scopul înțelegerii mediului
înconjurător
3.2. Determinarea rolului plantelor,
 animalelor în viața omului

Vârsta 5 – 7 ani
1.4. Identificarea și descrierea Activități experiențiale referitoare la:
plantelor și animalelor (insecte, proprietățile apei, formele ei în natură, aerul și
pești, amfibii, păsări, mamifere) proprietățile lui, mișcare, sol, plante, animale,
și a părților componente etape de evoluție a unor corpuri vii, fiziologia și
1.5. Explicarea relațiilor dintre igiena copilului, procese ecologice, fenomene
plante, animale și mediile lor de ale naturii etc.
viață
2.1. Utilizarea metodelor și
instrumentelor de investigare a
mediului înconjurător pentru
colectarea informației despre
lumea înconjurătoare
3.4. Explicarea, prin cuvinte
proprii, a rolului plantelor,
animalelor, fenomenelor
naturii în mediul înconjurător

Scopul principal, pe care îl urmăreşte familiarizarea copiilor cu plantele,

constă în formarea cunoştinţelor elementare despre relaţiile dintre plante şi mediu.
Copiii trebuie să cunoască specii de plante de cameră din ungheraşul naturii al
grupei, să le facă descrierea lor amănunţită, să numească părţile aeriene şi
subterane, particularităţile de înmulţire şi de îngrijire, despre originea unor
plante, despre acţiunea luminii, temperaturii şi umidităţii asupra creşterii şi
dezvoltării plantelor, despre adaptările lor la anumite condiţii ale mediului etc. [1,
pp. 25-27].

Analiza de curriculum ne-a permis să identificăm acele cunoștințe și

deprinderi de îngrijire a plantelor ce urmează a fi formate la preșcolari [2, pp. 87-
95].
Astfel, în procesul îngrijirii de plante, copiii determină de sine stătător
necesitatea udatului, stropirii, afânării, transplantării, iau parte la transplantarea
plantelor, pregătesc ghivecele, solul, nisipul, butăşesc etc.
În familiarizarea preșcolarilor cu conținuturile despre plante, copiii
conștientizează importanța plantelor pentru supraviețuirea omenirii, deoarece sunt
responsabile de producția de oxigen, reprezintă alimente pentru multe animale,
inclusiv pentru oameni.
În continuare, propunem câteva exemple de activități experiențiale ce pot
stârni curiozitatea preșcolarilor față de plante [3, pp. 13-21]:
Activitatea practică: Creşterea plantelor
Materiale: ghiveci de flori din plastic, turbă, cupă, pahar mic de măsurare,
vas Petri, seminţe de fasole verde, pipetă Pasteur, vată (bumbac), apă
Algoritm de realizare:

Cultivarea în sol:
1. Introduceţi bucata de turbă în cupă şi cu
ajutorul paharului mic de măsurare adăugaţi peste ea 25 ml de
apă. Veţi observa creşterea turbei!
2. Introduceţi bucata de turbă înăuntrul
ghiveciului de flori din plastic şi adăugaţi peste aceasta o boabă de fasole verde, cu
ajutorul spatulei din lemn. Această sămânţă trebuie să fie acoperită cu aproximativ
1 centimetru (cm) de pământ.
Cultivarea bumbacului:
1. Adăugaţi o bucată de vată în vasul Petri. Apoi utilizaţi
pipeta Pasteur pentru a uda vata cu apă.
2. Aşezaţi o boabă de fasole verde peste vată.
Aşezaţi ghiveciul din plastic şi vasul Petri în apropierea ferestrei, în aşa fel
încât să primească lumina soarelui. Continuaţi să udaţi ghiveciul şi vasul cu vată,
cu ajutorul pipetei.
Explicaţie: Seminţele conţin toţi nutrienţii de care o plantă are nevoie pentru
 a creşte, aşa încât aceasta poate să se dezvolte uşor în viată. Însă apa şi lumina sunt
esenţiale pentru dezvoltarea sa (germinaţie).
Experimentul: Cum se hrănesc plantele singure?
Materiale:pahar Erlenmeyer, colorant alimentar, pipetă, petale albe de flori
(margarete, lalele, crizanteme).
Algoritm de realizare:

1. Umpleţi paharul Erlenmeyer cu apă.

2. Adăugaţi 10 picături de colorant alimentar, utilizând pipeta.
3. Introduceţi floarea înăuntrul paharului şi aşteptaţi 24 – 48 ore.
Explicaţie: În acest experiment veţi putea vedea că petalele florii capătă
culoarea colorantului alimentar ales. Aceasta se întâmplă, deoarece plantele au
vase în tulpina lor care poartă alimentele dinspre rădăcină către toate părţile plantei
(xilem). Datorită xilemului, plantele rămân sănătoase şi pot obţine apă şi săruri
minerale.
Joc didactic „Găsește planta”
Nivelul de învățământ: educație timpurie 1,5-3 ani

Tema proiectului: Plante de primăvară

Tema zilei: Păpădia

Forma de organizare a instruirii: activitate integrată

Forma de activitate a copiilor: frontal

Etapa: Reflecție

Descrierea activități:

Educatorul împarte în toată grupa imagini ale diferitor plante, care

înfloresc primăvara. Cadrul didactic numește o plantă, care se regăsește în
imagine. De exemplu, păpădia. Copiii trebuie să meargă prin grupă și să
găsească doar imaginile pe care este reprezentată păpădia.
I. Joc didactic „Ce lipsește?”
 Nivelul de învățământ: educație timpurie 5-7 ani

Tema proiectului: Plantele în viața noastră

Tema zilei: Plantele de odaie

Forma de organizare a instruirii: activitatea

integrată Forma de activitate a copiilor: în
grup (Centru Științe) Etapa: Reflecție

Descrierea activități:

Pe o foaie de format A1 se trasează o grilă din 4-6 casete. În fiecare casetă

se plasează câte o plată decorativă de odaie. Copiii numesc, sub ghidarea
cadrului didactic, fiecare plantă. Apoi, copiii închid ochii, iar cadrul didactic
extrage o plantă. Copiii trebuie să numească ce plantă lipsește.
Cine este mai rapid?
Scop: consolidarea ideilor copiilor despre aspectul unei plante.
Sarcină de joc: găsiți o imagine a unei anumite plante.
Material pentru joc: cărți cu imagini cu plante (mai multe cărți ale fiecărei
plante).
Desfășurarea jocului: Educatorul așează cartonașe cu imagini cu diferite
plante în sala de grup. Denumește una dintre plantele disponibile. De exemplu,
păpădie. Copiii colectează toate cărțile cu o imagine a unei plante decorative.
Câștigătorul este cel care găsește mai repede planta numită.

Găsiți după descriere

Scop: să consolideze înțelegerea caracteristicilor aspectului plantelor, să-i
învețe pe copii să descrie în mod independent o plantă.
Sarcină de joc: găsiți o plantă pe baza caracteristicilor enumerate.
Material: cartonașe cu poze cu plante.
Progresul jocului: Prezentatorul numește trăsăturile caracteristice ale unei
anumite plante fără a o numi. Copiii caută imaginea lui printre cărți.
Câștigătorul este cel care găsește sau numește rapid și corect răspunsul.

Cald - rece

Scop: să mențină interesul copiilor pentru plante și să le întărească numele.

Sarcina jocului: găsiți unde se ascunde personajul din joc.
Regula: Nu poți întoarce cărțile.
Materiale: cartonașe cu imagini cu plante, imaginea unui personaj de joc.
Progresul jocului: Prezentatorul ascunde personajul (Kapitoshka,
Leshonka, Gnome
etc.) sub un cartonaș cu poza uneia dintre plante. În acest moment, copiii
stau cu ochii închiși. După un semnal condiționat, jucătorii merg între cărți, iar
liderul, când se apropie sau se îndepărtează de cartea ascunsă, spune: „Călduț,
rece sau fierbinte”. Puteți da indicii. De exemplu: „Kapitoshka s-a ascuns sub
un copac”, „Kapitoshka s-a ascuns printre plantele de luncă”. Câștigă cel care
găsește personajul jocului mai repede.

Loto „Ce crește unde?”

Scop: întărirea capacității copiilor de a clasifica plantele în funcție de locul
lor de creștere; dezvolta mindfulness.
Sarcina jocului: umpleți terenul de joc.
Materiale: terenuri de joc - pajiște, pădure, iaz, mlaștină. Carduri care
înfățișează plante care cresc în aceste ecosisteme.
Progresul jocului: Copiii aleg terenuri de joc. Prezentatorul amestecă
cărțile și, scoțând una câte una, dă nume plantei. Copiii care se joacă iau acele
cărți care corespund terenului lor de joc. Câștigă cel care umple terenul de joc
mai repede.

Ambulanță (joc ecologic în natură)

Scop: cultivarea unei atitudini de îngrijire față de plante, dorința de a ajuta
 și dezvoltarea abilităților de observare.
Sarcina de joc: examinați „pacienții” - copaci și tufișuri, observați ramurile
mutilate și acordați asistența necesară.
Materiale: bețe, sfori, cârpe, foarfece.
Desfășurarea jocului: copiii se plimbă prin zona grădiniței - „fă o
plimbare”; dacă sunt „oameni bolnavi”, li se acordă ajutorul necesar.

CONCLUZIE CAPITOLUL 2

După cum am menționat mai sus, gradul de realizare a probelor practice au

fost corelate cu nivelele cognitive ale copiilor cu referință la plantele decorative
În așa fel la nivel superior putem plasa doar 6 (copii 26%); la nivel mediu putem
plasa 9 copii (37%) și la nivel inferior de asemenea plasăm 9 copii ( 37%)
Copiii cresc plantele pe lot, le îngrijesc, obţin reprezentări despre creşterea şi
dezvoltarea lor. Îngrijind plantele de pe lot, copiii învaţă să mânuiască cele mai
simple unelte de lucru.
Îngrijirea plantelor mai creează condiţii pentru educarea unei atitudini grijulii
faţă de natură. Toate acestea se fac împreună cu educatorul şi sub dirigenţia lui. Un
teren amenajat frumos, precum şi plantele decorative alese corect, joacă un rol
important în educaţia estetică a copiilor.
Concluzie

Grădiniţa, parte integrantă a învăţământului preuniversitar, oferă fiecărui copil

de vârstă preşcolară cadrul adecvat dezvoltării sale intelectuale, afective, sociale şi
fizice, constituind baza piramidei în planul cunoaşterii, al formării personalităţii,
deoarece vârsta copiilor de care se ocupă este cea a maximei plasticităţi şi
receptivităţi,a deschiderii largi spre lume, a curiozităţii nemărginite, a motivaţiei
maxime de acunoaşte tot ce există în jur.
Finalităţile educaţiei timpurii vizează: dezvoltarea liberă, integrală
şiarmonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele
sale,sprijinindformarea autonomă şi creativă a acestuia; dezvoltarea capacităţii de
ainteracţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi cunoştinţe,
deprinderi,atitudini şi conduite noi; încurajarea explorărilor, exerciţiilor,
încercărilor şiexperimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare; descoperirea
de către fiecarecopil a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini
de sine pozitive;sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi,
deprinderi şi atitudininecesare acestuia la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul
vieţii.
Cunoaşterea mediului înconjurător este o sarcină de bază a procesului
instructive educativ în grădiniţă şi contribuie la realizarea laturilor educaţiei:
intelectuală, morală,estetică, profesională, fizică, subliniate de pedagogul francez,
René Hubert.
Educaţia intelectuală urmăreşte asimilarea unui sistem de cunoştinţe din
diferite domenii ale naturii şi socio-umane, concomitent cu dezvoltarea structurii
psihologice a personalităţii umane şi a formării unei viziuni asupra lumii, facilitând
conform spuselor lui René Hubert, adaptarea individului la cele trei planuri ale
realităţii: fizic, social şi spiritual. În contact direct cu obiectele şi fenomenele
naturale şi cu cele sociale se dezvoltă şi se perfecţionează la copilul preşcolar,
sensibilitatea tuturor organelor de simţ. Astfel se îmbogăţeşte conţinutul senzaţiilor
şi percepţiilor. Bogăţia de informaţiioferite de mediul înconjurător copilului,
constituie o bază importantă pentru formareaunor reprezentări clare despre
obiectele lumii reale.
Cu ocazia experimentului efectuat, am constatat ca rezultatele didactice, în
majoritate, sunt pozitive. Punctez câteva dintre acestea:
 utilizarea adecvata a resurselor didactice moderne duce la îmbunatatirea
asimilarii cunostintelor de catre prescolari, contribuind la ridicarea calitatii
învatamântului
 metodele si procedeele folosite dezvolta spiritul de initiativa, flexibilitatea
intelectului, cât si formarea unor deprinderi practic
 introducerea unor modalitati practice de lucru fac ca prescolarul sa devina
un element activ
Percepând mediul înconjurător ca pe un organism, cunoscându-i
componentele şi funcţionalitatea lor, copilul va înţelege treptat că deteriorarea
uneia dintre acestea va atrage după sine şi disfuncţionalitatea celorlalte.
Lotul de pământ de pe lângă grădiniţele de copii este destinat pentru
organizarea jocurilor, plimbărilor şi activităţilor. Cea mai mare parte a zilei copiii
şi-o petrec pe lot. În timpul jocurilor se îmbogăţeşte experienţa senzorială a
copiilor, ei însuşesc proprietăţile apei, nisipului, zăpezii. Pe lotul de pământ de pe
lângă grădiniţă se efectuează observări asupra plantelor şi animalelor.
Arbori, arbuşti, decorativi şi cei fructiferi, legumăria, florăria de pe lot joacă
un rol foarte important în instruirea şi educarea copiilor.
Copiii cresc plantele pe lot, le îngrijesc, obţin reprezentări despre creşterea şi
dezvoltarea lor. Îngrijind plantele de pe lot, copiii învaţă să mânuiască cele mai
simple unelte de lucru.
Îngrijirea plantelor mai creează condiţii pentru educarea unei atitudini grijulii
faţă de natură. Toate acestea se fac împreună cu educatorul şi sub dirigenţia lui. Un
teren amenajat frumos, precum şi plantele decorative alese corect, joacă un rol
important în educaţia estetică a copiilor.
 Copiii trebuie să participe zilnic la lucrările pe lot: să cultive plante, să
efectueze observări asupra lor etc. Pe terenul fiecărei grupe de vârstă se cultivă
plante floricole, decorative, arbori şi arbuşti fructiferi, plante legumicole. Dacă
grădiniţa dispune de un lot mare, apoi pentru copiii din grupele medie, mare şi
pregătitoare pentru şcoală se creează o florărie, legumărie, livadă.
Înainte de aceasta lotul se curăţă de pietre şi gunoi, se întocmeşte planul de
repartizare a plantelor pentru toate grupele grădiniţei de copii. Lotul se izolează
printr-un gard viu creat din arbori cu coroane unite sau din arbuşti în 1-3 rânduri.
Gardul viu va împodobi lotul şi-l va apăra de vânt, praf şi funingine.
Parcelele, prevăzute pentru diferite grupe de vârstă, se pot separa prin sădirea
arborilor şi arbuştilor. Pentru culturile legumicole se alege un loc deschis, apărat
din partea de nord de clădiri, gard obişnuit sau gard viu. Arbori şi arbuşti fructiferi
se sădesc pe o pantă lină sau pe loc neted, unde nu se acumulează apa. Cărările de
pe lot trebuie să fie largi (1-2 metri), ca copiii să nu calce plantele. Distanţa dintre
straturile de lori se lasă de 50-60 centimetri. Pe lot se mai instalează cuşti pentru
iepuri, găini, graurniţe şi măsuţe-hrănitoare pentru păsări. Inventarul agricol,
folosit de copii pentru munca lor pe lot trebuie să corespundă înălţimii şi puterii
copiilor. Uneltele să fie adevărate şi confecţionate din materiale uşoare: hârleţe şi
lopăţele din fier de 1-2 mm sau din foi de oţel de grosimea de 1 mm; căldări şi
stropitori din polietilenă. Tărgile şi roabele se fac din scânduri subţiri subţiri.
Mânerele inventarului agricol trebuie să fie confecţionate din lemn bine uscat de
esenţă tare, să fie netede şi bine rindeluite. După lucru inventarul se curăţă şi se
păstrează într-o încăpere uscată.
 Bibliografie

1. Andon C., Haheu E., Gordea L., Gînju S. Teoria şi metodologia familiarizării
preşcolarilor cu natura. Ediţia a II-a revăzută şi completată. Ch., 2014. 255 p.
2. Andon C., Leşenco S., Cemortan S. Familiarizarea copiilor cu natura,
Cimişlia, 1994, - 274 p.
3. Andon C. şi al. Valoarea educativă a activităţilor instructiv-educative la
familiarizarea copiilor cu natura. În: Probleme ale ştiinţelor socio-umane şi
ale modernizării învăţământului. Vol. 1. Chișinău, 2002, p.129-131
4. Andreescu F. Stimularea creativităţii intelectuale a preşcolarilor prin folosirea
elementelor de problematizare // Învățământul preşcolar, p.2.
5. Bache H. ș.a. Pedagogie preşcolară. Manual pentru şcolile normale.
Bucureşti, 1999.
6. Buzinschi E. Formarea culturii ecologice elementare la copiii de vârstă
preșcolară mare (5-7 ani). Autoreferat al tezei de doctor în pedagogie.
Chișinău, 2002. 22 p.
7. Carabet N. Formarea reprezentărilor despre schimbările sezoniere din natura
nertă și vie la preșcolarii de vârstă mare (5-7 ani). Autoreferat al tezei de
doctor în pedagogie. Chișinău, 2001. 22 p.
8. Curriculum de educație timpurie. Chișinău, 2019.
9. Сhiriсă, G., Sistеmе dе rерrеzеntări есоlоgiсе ассеsibilе рrеșсоlаrilоr.//
Învăţămîntul Univеrsitаr din Mоldоvа lа 70 dе аni, Сhișinău, 2000.
10. Сlараrèdе, Еduаrd - Рsihоlоgiа сорilului și реdаgоgiа еxреrimеntаlă, Еditurа
Didасtiсă și Реdаgоgiсă, Buсurеsti, 1975
11. Сuсоş, Соnstаntin, Реdаgоgiе, Еditurа Роlirоm, Iаşi, 2000
12. Glаvа, Аlinа, Glаvа, Сătălin, Intrоduсеrе în реdаgоgiа рrеșсоlаră, Еd. Dасiа
Еduсаțiоnаl, Сluj-Nароса, 2002
13. Gоlu, Раntеlimоn şi соlаb., „Рsihоlоgiа сорilului”, Еditurа Didасtiсă şi
Реdаgоgiсă, Buсurеşti, 1995
14. Соylе K. Еnvirоnmеntаl Litеrасy în Аmеriса. Whаt Tеn Yеаrs оf
NЕЕTF/Rореr Rеsеаrсh аnd Rеlаtеd Studiеs Sаy Аbоut Еnvirоnmеntаl
Litеrасy în thе U.S., Wаshingtоn D.С., Thе Nаtiоnаl Еnvirоnmеntаl
Еduсаtiоn аnd Trаining Fоundаtiоn, 2005.
15. Gînju, Stеlа; Саrаbеt, Nаtаliа; Hаhеu, Еfrоsiniа Асtivități invеstigаțiоnаl-
рrасtiсе dе сunоаștеrе а nаturii Сhișinău,2013
16. Gînju, Stеlа; Tеlеmаn, Аngеlа Еduсаţiа есоlоgiсă : (реntru Sресiаlitаtеа
Реdаgоgiе рrеşсоlаră) : Suроrt dе сurs, Сhișinău,2013
17. Gînju S. Соmрееmțа рrоfеsiоnаlă dе еduсаțiе есоlоgiсă а viitоаrеlоr саdrе
didасtiсе dinînvățămîntul рrеșсоlаr -bаză а dеzvоltării durаbilе а sосiеtății
umаnе .În Mаtеriаlеlе Соnfеrinţеi Ştiinţifiсе Intеrnаţiоnаlе 1 – 2 nоiеmbriе
2011 ,,РLЕDОАRIЕ РЕNTRU ЕDUСАŢIЕ – СHЕIА СRЕАTIVITĂŢII ŞI
INОVĂRII,,
18. Itu I. Intеgrаrеа еxреrimеntului în оrеlе dе ştiinţе аlе nаturii. // Rеvistă dе
реdаgоgiе, 2007.
19. Jingа I., Istrаtе Е. Mаnuаl dе реdаgоgiе. Buсurеşti: еd. Аll, 2001. – р. 277-
278.
20. Jurаt S. Mеtоdiса fаmiliаrizării сорiilоr сu nаturа. Сhişinău: Luminа, 1992.
175р.
21. Mihailov M. Teoria și metodica educației fizice a copiilor de vârstă
preșcolară. Bălți, 2012, 280 p.
22. Pitușcan E. Formarea atitudinii pozitive faţă de natură la preşcolari. Didactica
Pro..., Nr.2 (66) anul 2011, pp.52-54
23. Leuşina A. Razvitie voprosov didaktiki v sovetskom detskom sadu,
Leningrad, 1972, - s.116-134.
24. Liublinskaia A. Rannie formî mîşlenia rebionka // Issledovania mîşlenia v
sovetskoi psihologhii, Moskva, 1966, c.319-348.
25. Vasilieva A. Soverşenstvovanie obucenia v detskom sadu, Minsk, 1980, - 95
c.
26. Vodovozova E. Vospitane uma // Umstvennoe i nravstvennoe vospitanie detei
ot pervogo proiavlenia soznania doşkolinogo vozrasta, St.-Peterburg, 1913,
c.229-254
27. Cărăușa sănătății. https://ea.md/o-gradinita-din-chisinau-are-in-dotare-
cararusa-sanatatii-dects-cheama-toate-institutiile-la-asemenea-initiative/
28. https://detsriscani.md/2019/08/bucuria-a-fost-realizata-mini-proiect-original-
numit-cararusa-sanatatii/
29. Ceban E. Valorificarea ungherașului naturii în familiarizarea preșcolarilor cu
animalele de companie. pp.178-183 https://ibn.idsi.md/sites/default
/files/imag_file/178-183_8.pdf (accesat 04.09.2023)
30. Chirică G. Valorificarea jocului cu subiect ecologic în educația pentru mediu
și cultura ecologică la copii.
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/46-50_22.pdf
31. Cojocaru A. Metoda observării ca parte componentă a aspectului educațional
în procesul familiarizării preșcolarilor cu natura. pp. 101-106
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/101-106_2. pdf (accesat
04.09.2023)
32. Дерябо С. Д., Ясвин В.А. Методики диагностики отношения к природе.
М: 1995.
33. Кан-Калик В.А. Тренинг профессионально-педагогического общения.
Методические рекомендации. Изд-во Центра по проблемам общения, М:
1990.
34. Прутченков А. С., Социально-психологический тренинг в школе: Изд-
во ЭKСMО-Пресс, Москва, 2001.
35. Паскаль М., Ротару И., Сичкорез С. Методы и технологии
экологического воспитания. Сhişinău, 2002.
36. Пахальян В. Групповой психологический тренинг. Изд-во ПИТЕР, 2006.
37. Ситников П. Психологический тренинг: теория, методика,
психотехнологии. М: 1996.
38. Торн К., Маккей Д. Тренинг. Настольная книга тренера. Изд-во ПИТЕР,
2002.
39. Ясвин В. А. Психология отношения к природе. Изд-во «Смысл», М:
2000.
40. Cum realizezi o coală de herbar.
https://gradina-botanica.unibuc.ro/organizare/herbarul/cum-realizezi-o-coala-
de-herbar/
41. Educația ecologică a copiilor. https://www.semia.md/ro/info/children/
up_to_1_year/educatia_ecologica_a_copiilor/default.aspx
42. Gînju S., Iftimii B. Impactul mediului de învățare asupra dezvoltării holisitce
a copiilului. 2019, pp.3-9 https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/
UPSC_ Vol.II_2019_pp3-10.pdf (accesat 04.09.2023)
43. Semne ecologice. https://olnafu.com/legea/4742-semne-ecologice-descriere-
%c8%99i-fotografie.html (accesat 04.09.2023)
44. https://www.google.com/search?q=terenul+ (accesat 04.09.2023)
45. Timpul în natură pentru copii – beneficii și importanța.
https://mamisicopilul.ro/timpul-in-natura-pentru-copii/ (accesat
10.09.2023)
 1. Numește părțile plantei, decupează etichetele de mai jos și lipește-le corect
în casete.
2. Colorează imaginea astfel:
-rădăcina - (maro);
-tulpina - (verde închis);
-frunze - (verde deschis);
-flori - (violet);

rădăcină frunze

tulpină flori
1. Realizează corespondența între părțile plantei și funcțiile indeplinite:

• susţine frunzele, florile şi fructele;

• conduce seva (apa şi substanţele hrănitoare) de
la rădăcină către frunze şi de la frunze către
toate părţile plantei.

• prepară seva (hrana plantei), din apa cu

substanţele minerale;
• i se mai spune “bucătăria plantei”.

• fixează planta în pământ;

• absoarbe apa cu substanţele minerale din pământ.

• se dezvoltă din flori;

• protejează sămânţa (seminţele).

• din ele iau naştere fructele şi seminţele;

• se dezvoltă în fruct;
• dau naştere unor plante noi.
1. Colorează factorii de mediu necesari creșterii și dezvoltării plantelor:
Desenează și colorează floarea din imagine
Le-am propus copiilor să sădin plante decorative