Cuprins

INTRODUCERE......................................................................................................................................3

CAPITOLUL I.Concepții generale cu privire la companiile și zonele off-shore..............................7

1.1. Aspecte definitorii ale companiei și zonei off-shore.................................................................7

1.2. Caracteristicile principale ale zonelor și companiilor off-shore..............................................10

1.3. Formele companiilor off-shore................................................................................................14

1.4. Motivul, scopul și avantajele în vederea utilizării companiei off-shore.................................20

CAPITOLUL II. Zonele și companiile off-shore - zone fără jurisdicţie.........................................25

2.1.Utilizarea companiilor off-shore: legalitate versus ilegalitate..................................................25

2.2.Factoriii determinanți și avantajele utilizarii zonelor off-shore de către agenții economici....28

2.3.Analiza creşterii economice în zonele off-shore......................................................................42

2.4.Impactul crizei financiare asupra activității zonelor off-shore.................................................47

CAPITOLUL III. Fenomenul off-shore în Republica Moldova.......................................................51

3.1.Influența zonelor off-shore asupra economiei Republicii Moldova.........................................51

3.2.Utilizarea zonelor off-shore de investitorii Republicii Moldova..............................................55

CONCLUZII ȘI PROPUNERI.................................................................................................................63

BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................................66

ANEXE................................................................................................................................................69

2
 Introducere
Actualitatea temei. Sporirea activităţilor economice, intensificarea schimburilor comerciale
şi implicit, creşterea veniturilor obţinute de companiile naţionale şi internaţionale au determinat în
timp şi creşterea obligaţiilor fiscale ale întreprinzătorilor privaţi faţă de bugetele naţionale.
Totodată, dorinţa oamenilor de afaceri de a-şi însuşi o parte cât mai mare din venitul realizat
sub formă de profit, a suscitat imaginaţia acestora dintotdeauna. Însă, referindu-ne la aspectul
practic al problemei, observăm că modalităţile de eludare a plăţilor către stat sunt diferite din punct
de vedere al complexităţii, legalităţii, dar şi al riscurilor pe care îl supun. De exemplu,
neînregistrarea unor operaţiuni în contabilitate, declararea unor preţuri diferite de cele înregistrate în
actele contabile, reprezintă metode clasice de sporire a veniturilor întreprinzătorului, însă şi riscurile
pe care le presupun sunt deosebite, fiind vorba de evaziune fiscală ilicită.
O formă mult mai sigură, practică totodată şi la o scară mai largă pe plan internaţional, o
constituie evaziunea fiscală legală, adică acea modalitate de evitare a plăţii taxelor şi impozitelor
cuvenite statului, realizată cu acordul autorităţilor. Astfel, o modalitate legală de eludare a
impozitului pe venitul realizat o reprezintă înfiinţarea unei companii, prin care să se realizeze
tranzacţiile financiare într-o ţară cu un regim fiscal lejer. Astfel de ţări poartă denumirea de
paradisuri fiscale, iar companiile pe teritoriul cărora funcţionează sunt cunoscute sub denumirea de
offshore.
Conceptul de zonă off-shore (cunoscută și sub denumirea de paradis fiscal) a fost definită ca
fiind un stat sau o zonă geografică cu un regim de impozitare aproape inexistent şi un grad ridicat
de discreţie fiscală, ca zonă unde se pot suprima obligaţiile fiscale în deplină legalitate şi aproape
imposibil de controlat. O altă definiţie este aceea că, zona off-shore este un instrument prin care se
realizează evaziunea fiscală internaţională de către contribuabilii care caută un tratament fiscal
avantajos. Cât priveşte conceptul în sine de zonă off-shore, există opinii în sensul că acesta ar fi
deseori înşelător şi incorect mai potrivit fiind cel de jurisdicţie a secretului fiscal.
Caracteristicile comune ale conceptului de zonă off-shore sunt: Avantajele fiscale oferite
contribuabililor care au sediul sau rezidenţa pe teritoriul statului respectiv, în raport cu statul de
unde provin; Protecţia operaţiunilor financiare sau comerciale; Sisteme financiare fără reglementări
restrictive; Inexistenţa controlului unor operaţiuni comerciale de schimb sau a unor operaţiuni
financiare care sunt reglementate strict, urmărite şi controlate; Rapiditatea derulării operaţiunilor
economice şi comerciale; Confidenţialitate.
Denumirea de paradis fiscal (zonă off-shore) folosită într-un domeniu larg în ultimii douăzeci
de ani, tinde din ce în ce mai mult să fie înlocuită prin aceea de paradis financiar sau mai bine zis de
3
centru financiar internaţional. Paradisurile fiscale se adresează fie persoanelor fizice, fie persoanelor
juridice, fie ambelor în acelaşi timp, constituind un refugiu pentru aceştia prin faptul că le permite
reducerea sau chiar suprimarea în totalitate a taxelor la care sunt supuşi în ţara de origine.
Paradisurile fiscale sunt dispuse să acorde aceste facilităţi deoarece îşi pot permite ca din
resursele financiare imense acumulate şi reinvestite în afaceri dintre cele mai specializate şi
profitabile, să acorde facilităţi pe măsură.
În cele ce urmează, în cadrul prezentei lucrări vom încerca să abordăm un subiect mult
controversat în viaţa economică actuală, care însă nu a fost supus analizelor amănunţite pentru
stabilirea unor factori caracteristici necesari în formarea unor păreri clare cu privire la cauzele
apariţiei acestor companiilor offshore și paradisurilor fiscale, scopul lor şi nu în ultimul rând
avantajele şi dezavantajele pe care acestea le oferă.
Orice întreprinzator îşi poate dirija afacerile liber, din orice ţara doreşte, cu condiţia să
respecte legile, atât în ţara în care îşi derulează afacerile, cât şi aceea în care este rezident. Dacă
autorităţile fiscale consideră că o anumită firmă, acţionând în limitele legii, prejudiciază bugetul,
singura cale este să ceară modificarea corespunzătoare a legilor care permit asemenea acţiuni. Din
punctul de vedere al legislaţiei, o societate offshore este la fel ca orice altă firmă străină şi poate
desfăşura activităţi comerciale sau face investiţii, respectând bineînţeles legea.
Aşadar, în continuare vom detalia, încercând să explicăm noţiunea de companiei offshore în
legătura strînsă cu paradisurile fiscale, şi arătând în acelaşi timp importanţa acestui subiect.
Scopul tezei constă în cercetarea înfluenței companiilor off-shore asupra Republicii
Moldova.
Realizarea acestui scop a presupus stabilirea următoarelor sarcini:
– abordarea concepţiilor generale cu privire compania și zona offshore;
– identificarea caracteristicilor principale ale zonei şi companiilor off-shore;
– evidenţierea formelor companiilor off-shore;
– delimitarea motivului, scopului și avantajelor în vederea utilizării companiei off-shore;
– cercetarea factoriilor determinanți și avantajele utilizarii zonelor off-shore de către
agenții economici;
– abordarea analiza creşterii economice în zonele off-shore;
– analiza fenomenului off-shore în Republica Moldova.
Metodologia cercetării. Scopul şi sarcinile formulate au determinat utilizarea diverselor
metode, precum: metoda normativă, metoda statistică, metoda grafică, de sinteză, analiza
economică, compararea, inducţia şi deducţia, aplicate în dialectica cunoaşterii materiei şi societăţii,
precum şi alte procedee şi instrumente de cunoaştere ştiinţifică a proceselor economice.
4
 Obiectul cercetării îl constituie companiile off-shore și paradisurile fiscale.
Volumul tezei. Teza cuprinde introducere, trei capitole, concluzii generale şi recomandări,
bibliografie și anexe.
Capitolul I - „Concepții generale cu privire la companiile și zonele off-shore” introduce o
serie de concepte de bază, cum ar fi: offshore, paradis fiscal, centru financiar offshore. În esență, se
demonstreaza faptul ca centrele offshore au trecut printr-un proces de crestere a credibilității în plan
internațional, prin adoptarea unui statut de țari cooperante în lupta împotriva spălării banilor si a
terorismului financiar. Aborează formele clasice și actuale ale companiilor offshore. În finalul
primului capitol sunt expuse avantajele oferite de aceste centre, care justifică apariția și utilizarea
societații comerciale offshore, cele mai importante fiind: alternativă la o fiscalitate excesivă,
confidențialitatea, protecția generală a bunurilor, posibilitatea de distribuire a bunurilor, mediul de
afaceri prietenos.
Capitolul II - „Zonele și companiile off-shore - zone fără jurisdicţie” – obiectivul urmărit în
această secţiune constă în utilizarea companiilor off-shore între legalitate versus ilegalitate, factoriii
determinanți și avantajele utilizarii paradisurilor fiscale de către agenții economici cât și analiza
creşterii economice în paradisurile fiscale. O atenție deosebită se acordă impactului crizei financiare
asupra activității zonelor off-shore.
Zonele off-shore si centrele financiare offshore, deși au numeroase trasaturi in comun, sunt,
în cele din urma distincte ca si realitati ale economiei mondiale. Plecând de la elementul central, si
anume relațiile privilegiate ale acestora cu investitorii nerezidenti, am demonstrat ca de fapt,
definitiile date acestora sunt efectuate, in marea majoritate, prin raportare la caracteristicile lor. In
ceea ce priveste cauzele aparitiei paradisurilor fiscale am punctat rolul globalizarii si
dereglementarii financiare la nivel mondial precum si aportul crescand al implicarii societățilot
transnationale (STN). Paradisurile fiscal (zonele off-shore) și centrele financiare offshore au
cunoscut o dinamica crescatoare mai ales dupa deceniile sase-sapte ale secolului trecut, odata cu
finalizarea, în mare parte a decolonizarii, fostele colonii (în special britanice) ocupand un loc de
frunte în ierarhia acestor state.
In analiza caracteristicilor zonele off-shore am dezvoltat distinctia între cele generale
(fiscalitatea redusa, buna guvernare, infrastructura dezvoltata, etc) si cele particulare, care fac ca
într-adevar ca un paradis fiscal (centru financiar offshore) sa aiba mai mult succes ca altele (între
altele, anonimitatea si secretul bancar, posibilitatea utilizarii eficiente a metodelor de planificare
fiscala). Importanța identificării corecte si ponderarii diverselor paradisuri fiscale este cu atât mai
mare cu cat aceasta ne poate permite estimarea cu suficienta acuratete a posibilităților pe care un
stat le are sa devina un paradis fiscal (centru financiar offshore) viabil.
5
 Capitolul III - „Fenomenul off-shore în Republica Moldova” analizează influența zonelor
off-shore asupra economiei Republicii Moldova, utilizarea zonelor off-shore de investitorii
Republicii Moldova, și impactul zonelor off-shore asupra economiei mondiale și nationale, pornind
de la diferitele studii și evaluari ale specialistilor și institutiilor in domeniu.
Baza științifico-metodologică al tezei. Pentru abordarea problemelor relevate în teză, au fost
consultate un şir de surse bibliografice consacrate aspectelor teoretice şi practice ale tratării
concepțiilor generale cu privire la companiile offshore și paradis fiscal. S-a studiat elaborările
teoretice şi practice ale cercetătorilor din ţară şi din străinătate, actele legislative şi normative,
lucrările de specialitate în domeniul gestiunii și finanțării investițiilor, precum: - în lucrările
cercetătorilor străini: W. Diamond, D. Diamond, C. Dauphin, M. C. De Brie, P. Charpantier, L.
Kiss, C. R. Munday Stephen, D. K. Eiteman, A. L. Stonehill, D. Mitchell şi alţii; - în lucrările
cercetătorilor români: T. Moşteanu, D.D. Şaguna, P. Brezeanu, A. Mănăilă, A. Horobeţ, C. Bişa, I.
Costea, M. Capotă, B. Dancău, Gh. Caraiani, P. Lucian, G. Buzan, A. Gearâp, C. Ardelean, D.
Remus, B. Minoiu, C. Cazacu, L. Voinea, M. Vulpoi, M. Brăescu şi alţii; - în lucrările cercetătorilor
din Republica Moldova: R. Hîncu, T. Manole, E. Fuior, L.Cobzari, A. Certan, N. Chicu, D.
Criclivaia, A. Casian, V. Dandara, A. Suhovici şi alţii.

6
 Capitolul I.Concepții generale cu privire la companiile și zonele off-shore

1.1. Aspecte definitorii ale companiei și zonei off-shore

Teoretic, în orice ţară pot exista companii offshore, dar acest statut nu asigură, în mod
obligatoriu, avantaje fiscale. Conform legilor din statul respectiv, compania offshore este scutitî,
parţial sau total, de plata impozitelor. Primul pas către înfiinţarea unei companii neimpozabile
(offshore) este destul de greu. Pentru întreprinzător, acest pas implică, în majoritatea cazurilor,
multă incertitudine. Înfiinţarea şi conducerea unei companii offshore nu este cu nimic mai dificilă
decât cea a unei firme obişnuite [7, p.56] .
Termenul de Offshore desemnează fie un teritoriu situat dincolo de ţărm. Conform definiţiei,
firma offshore este o companie care îşi desfăşoară activitatea în afara ţării în care a fost înfiinţată,
adică înafara teritoriului naţional în care este rezidentă.
Multe firme încearcă să profite de beneficiile oferite de înmatricularea offshore,
înregistrându-se în alte ţări sau jurisdicţii care au o legislatie fiscală fie fără impozite, fie cu
impozite foarte scăzute, cu condiţia de a nu desfăşura activităţi economice în scopul obţinerii de
profit pe teritoriul ţării respective.
Zonele Off-shore sau așa numitele paradisuri fiscale (Tax heaven) sunt tot mai des folosite în
economia moderna. Prin termenul de offshore limbajul de specialitate britanic desemneaza teritoriul
situat dincolo de tarm. În termenul economic american, prin offshore sunt denumite activitatile
economice și firmele care isi desfășoara activitatea în afara teritoriului național al statului in care
acestea sunt rezidenti.
Cu alte cuvinte este vorba despre întreprinderi care nu desfăşoară activităţi comerciale în
ţările în care au fost înregistrate şi care, din punct de vedere al actelor comerciale săvârşite, sunt
considerate ca fiind firme străine.
Principalul scop al paradisurilor fiscale este de a atrage invesţiile, lucru datorat gamei largi de
avantaje fiscale companiilor offshore înregistrate pe acest teritoriu.În prezent, există aproximativ 73
de “paradisurri fiscale” la nivel mondial, însă nu se cunosc date certe cu privire la sumele de bani
care ajung aici. Aceste ţări se adresează fie persoanelor fizice, fie persoanelor juridice, fie ambelor
în acelaşi timp [8, p.59].
Practic acestea sunt ţări în care îşi desfăşoară preponderent activitatea firme cu capital străin,
iar sucursalele respective sunt conduse de către cetăţeni ai ţării “adoptive”.
Orice stat poate servi ca paradis fiscal unor persoane în baza unor tratate de impozitare care
asigură un regim favorabil unor tipuri de venituri şi investiţii făcute de străini în ţara respectivă.

7
 Acest termen „offshore” este preluat din epoca neguţătorilor care, în dorinţa de a evita
plata unor taxe portuare ridicate pentru întreaga încărcătură, lăsau navele la o oarecare distanţa
de ţărm (off-shore), intrând în port cu ambarcaţiuni mici, doar cu partea de marfa destinată portului
de tranzit.
Iar termenul de „paradis fiscal” este vag definit în literatură şi se consideră că „include orice
stat care: percepe zero impozite sau impozite reduse pe toate sau pe unele categorii de venituri, are
un anumit nivel de secret bancar sau comercial, cerinţe minime din partea băncii centrale şi nici un
fel de restricţii asupra schimburilor valutare”.
Există un număr mare de obiective posibile ale creării de companii offshore, principalul
fiind acela de a reduce profitul societăţilor mamă situate în zone cu fiscalitate mare. Societatea
mamă are astfel un profit mai mic, iar impozitul ei pe profit se va micşora considerabil. Profitul
companiei-fiică offshore va fi mai mare pentru că impozitul pe profit într-un paradis fiscal este
foarte mic sau inexistent.
Există următoarele tipuri de companii offshore:
• companiile offshore propriu-zise, utilizate pentru a reduce la minimum profitul şi deci şi
impozitul pe profit
• companiile offshore de investiţii, care permit investitorului să se concentreze la cele mai
avantajoase proiecte sau să selecteze domeniile care oferă venituri potenţiale ridicate
• holdingul offshore, utilizat pentru finanţarea activităţilor filialelor sale aflate sub diverse
jurisdicţii. Profitul realizat astfel poate fi folosit pentru finanţarea altor activităţi efectuate de
holding
• societăţile de asigurare offshore sunt constituite de către o companie înregistrată într-o ţară
cu fiscalitate ridicată sau de către un grup de asemenea companii. Pot fi folosite pentru asigurarea
riscurilor firmeimamă sau ale unui grup de firme-mamă în condiţii mai avantajoase decât cele
oferite de obicei de societăţile de asigurare. Formula de societate de reasigurare offshore poate fi
folosită de către societăţile de asigurare pentru asigurarea propriilor riscuri şi pentru realizarea unei
planificări fiscale mai eficiente
• societăţile bancare offshore, cu autorizaţie pet imp limitat sau nelimitat, pot fi înfiinţate de
către bănci cu scopul acumulării de profit în ţări cu impozite reduse sau zero, precum şi de către
grupuri de companii cu scopul unificării resurselor financiare şi facilitării circulaţiei monetare. O
bancă offshore poate fi utilizată şi pentru finanţarea operaţiunilor internaţionale effectuate de
fondatorii băncii respective în scopul evitării problemelor legate de limitări valutare • companiile
offshore prestatoare de servicii diverse de publicitate, management, marketing, consulatanţă etc.
Avantaje oferite de paradisurile fiscale persoanelor juridice [9, p.79]:
8
  în anumite ţări,beneficiile sunt impozitate în anul imediat următor realizării
lor,impozitul fiind calculat per ansamblul beneficiilor naţionale şi străine.Acest fapt
permite întreprinderilor care au filiale în străinătate să întârzie impozitarea care este
subordonată repartizării beneficiilor.
 paradisurile fiscale sunt adesea folosite pentru a efectua tranzacţii de brevete, mărci şi
procedee de fabricaţie,care constituie bunuri încorporate.
 folosirea unui paradis fiscal facilitează elaborarea şi punerea în circulaţie a
documentelor comerciale, justificând respectarea reglementarilor comerciale.
 o filială înfinţată într-o asemenea ţară, poate fi utilizată de o întreprindere ca punct de
cumpărare pentru propriile sale mărfuri, care vor fi revândute uzinelor din
străinătate,profitându-se de remizele obţinute fără a pierde beneficiul vânzării firmele
multinaţionale interesate să devină propriul lor asigurator, înfiinţează companii de
asigurare captive,datorită costurilor ridicate ale asigurarilor, precum şi datorită
caracterului neasigurabil al unora dintre activităţiile lor.
 înfiinţarea unei filiale într-un paradis fiscal permite cumpărarea de material la preţul
pieţei locale,fapt care permite realizarea de beneficii neimpozabile.
În funcţie de sistemul de impunere practicat, paradisurile fiscale pot fi clasificate în trei
categorii:[16, p.55]
 ţări în care veniturile realizate în străinătate sunt scutite total de impozitul pe profit,
plătindu-se o taxă anuală fixă (ex: Insulele Virgine, Belize etc)
 ţări în care baza de impozitare nu este profitul realizat, ci valoarea capitalului social
(ex: Stiftungul din Liechtenstein datorează un impozit egal cu 0,1% din valoarea
capitalului social, dar nu mai puţin de 1.000 de franci elveţieni)
 ţări în care se impune un venit fix (ex: în Cipru, firmele offshore plătesc un impozit de
4,25% din profitul realizat).
Paradisurile fiscale tradiţionale sunt situate în insule (ex. Insula Man, Marea Britanie), în
arhipeleaguri (ex. Insulele Virgine Britanice, Nauru), ţări mici (ex.Panama), principate (San
Marino, Liechtenstein, Andorra) sau în interiorul unor ţări mari, de regulă între treceri de ape, lângă
aeroporturi etc.
Banca pentru Depozite Internaţionale (BDI), care înregistrează date referitoare la depuneri în
numerar pentru fiecare ţară, estimează că, la nivel global a existat un toatal de 14.000 de miliarde de
depozite, în 2019, dintre care 2.700 de miliarde erau păstrate în ţările “offshore”; ceea ce înseamnă
că unul din cinci depozite bancare este înregistrat într-un paradis fiscal. Mulţi cetăţeni bogaţi din

9
cele mai diferite state ale planetei îşi pun la adăpost averile în paradisuri fiscale europene pentru a
evita taxele către statele ai căror rezidenţi sunt. Majoritatea ţărilor “offshore” stabilesc taxele în
funcţie de rezidenţă şi nu de cetăţenie.
Potrivit raportului companiei de cercetare a pieţelor Merrill Lynch/Cap Gemini’s, între 2017
şi 2018, averile cetăţenilor bogaţi erau estimate la aproximativ 27 de mii de miliarde de dolari SUA,
dintre care 8.500 de miliarde de dolari SUA (31%) erau înregistrate într-un paradis fiscal. Merrill
Lynch a estimate o creştere a acestor averi “offshore!” cu 600 de miliarde de dolari SUA anual. De
exemplu, europenii de pretutindeni pot veni în Elveţia pentru a scăpa de plăţile de către stat.
Compania americană falimentară Enron, cândva un gigant energetic, a declarat profituri de
2,3 miliarde dolari între 1996 şi 1999, dar nu a plătit nicio taxă guvernului SUA; profiturile
respective au fost transferate unei reţele de 3.500 de companii dintre care 400 erau înregistrate în
paradisul fiscal Insulele Cayman.
Putem concluziona că cea mai bună soluţie găsită de contribuabili pentru evitarea taxării
excesive este migraţia spre paradisurile fiscale, fenomen ce cunoaşte în ultimul timp o amploare
din ce în ce mai mare.
Dorinţa limitării prelevărilor fiscale corespunde pe de o parte principiului conform căruia
entităţile private se consideră mai buni utilizatori ai propriilor resurse decât puterea publică, iar
pe de altă parte ţine de chestiunea morală de deposedare de o parte din rezultatul muncii în
detrimentul deturnării de fonduri de către factorii politici şi amplificării corupţiei publice [10, p.82].
Concluzionăm că paradisurile fiscale şi companiile off-shore reprezintă o modalitate
concretă şi actuală de a evita taxarea fiscală, în condiţiile în care între ţări se manifestă tot mai
acerb fenomenul concurenţei fiscale, în vederea atragerii de capitaluri.

1.2. Caracteristicile principale ale zonelor şi companiilor off-shore

Scopul principal pentru care se decide înfiinţarea unei companii off-shore constă în
minimizarea taxării şi reducerea poverii fiscale, dar prin intermediul unei companii off-shore se
realizează în acelaşi timp şi un management mai performant al riscului precum şi o importantă
reducere a costurilor. Practic aceste centre financiare joacă un rol distructiv, servesc drept
subterfugiu în sistemele fiscale din mai multe state. Exportul capitalurilor asociat cu evaziunea
fiscală legală privează ţările, în general, de sursele necesare serviciilor sociale.
O altă cracteristică importantă a paradisurilor fiscale este dată de mult dorita şi apreciata
confidenţialitate, secret al operaţiunilor în faţa oricărui control, având protecţie împotriva
intervenţiei guvernamentale şi a schimbărilor politice exterioare.

10
 Putem concluziona că această confidenţialitate sau secret al operaţiunilor oferite de
paradisurile fiscale încurajează evaziunea fiscală licită sau ilicită, prin nedivulgarea informaţiilor
despre conturile companiilor, ale proprietarilor de active, ale transferurilor etc. În ţările – paradisuri
fiscale – unde se plătesc totuşi impozite, aceste sunt minime, negociate în secret cu autorităţile. De
asemenea, paradisurile fiscale oferă nerezidenţilor, în secret, exceptări mari de la impozitarea
companiilor sau a persoanelor fizice. Guvernele din ţările offshore au o mică capacitate
administrative de a supraveghea transferurile financiare [11, p.79].
Paradisurile fiscale pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii. Astfel, cu menţiunea că
orice ţară poate deveni într-o bună zi un paradis fiscal sau poate să înceteze a mai fi considerată
astfel, paradisurile fiscal pot fi clasificate, în funcţie de importanţa lor, în principale şi secundare.
Paradisurile fiscale principale, la rândul lor, se clasifică în funcţie de principalele dispoziţii legale
(în realitate, multe ţări aparţin mai multor categorii), astfel:
- ţări care nu aplică nici un fel de impunere asupra veniturilor şi creşterilor de capital
(numite “zero havens”) pentru persoane fizice: Bahamas, Bahrain, Bermude, Insulele Cayman,
Nauru, Saint-Vincent, Turks şi Caicos, Vanuatu şi Principatul Monaco;
- ţări în care impozitul pe venit sau beneficiu este stabilit pe o bază teritorială: Costa Rica,
teritoriul Hong- Kong, Liberia, Malaysia, Panama, Filipine, Venezuela. În aceste ţări, contribuabilii
beneficiază de o exonerare a beneficiilor obţinute prin operaţiuni realizate în afara teritoriului;
- ţări în care cotele de impunere sunt puţin ridicate: Liechtenstein, Elveţia, Insulele Virgine
Britanice, Antilele Olandeze, Jersey, Guernesey, Insulele Man, Irlanda. Cotele au un nivel scăzut
întrucât sunt astfel stabilite de state sau ca urmare a aplicării unor reduceri de cote, datorate
acordurilor fiscale privind dubla impunere;
- ţări care oferă avantaje specifice societăţilor de tip holding sau societăţiilor offshore:
Singapore;
- ţări care oferă exonerări fiscale industriilor create în vederea dezvoltării exporturilor:
Irlanda, pentru societăţiile create înainte de 1 ianuarie 1981;
- ţări care oferă alte avantaje specifice anumitor societăţi: Antigua, Anguilla, Grenada,
Jamaica, Barbados.
Paradisurile fiscale secundare cuprind:
- ţări mici: Vatican, Republica Malteza, Polinezia Franceză, Insulele Tonga, Insulele
Maurice, Haiti, Insulele Virgine, Jamaica, Taiwan. Caracterizate printr-o suprafaţă mică şi o
populaţie redusă numeric, fară a îndeplini toate caracteristicele paradisurilor fiscal principale,
acestea fie nu aplică nici un fel de impunere fiscală, fie nu impun anumite venituri realizate de

11
persoane fizice sau de societăţi, fie acorda exonerari pentru activităţile desfăşurate de anumite
societăţi, fie stabilesc cote mult reduse;
- ţări industrializate, care pot deveni un punct de atracţie pentru activităţile desfăşurate de
unele societăţi, precum: SUA, Franţa, Italia, Belgia, Austria. Paralel cu lupta împotriva evaziunii
fiscale, ţările industrializate sunt tentate să acorde facilităţi fiscale atragătoare, prin acordarea de
reduceri sau scutiri de impozite, pentru atragerea capitalului străin sau creşterea exporturilor.
Paradisurile fiscale secundare se caracterizeaza prin faptul că nivelul de impunere a
anumitor forme de venit este ridicat, însă prezintă anumite dispoziţii cu character particular, care
pot fi utilizate într-o operaţiune de tax planning de către investitori [12, p.51].
Forme de paradisuri fiscal:
Confederaţia elveţiană - imagine se confundă din plin cu Elveţia, ţara ciocolatei, a bijuteriilor
sau a băncilor, reacţionează viu la criticile care i se aduc. Ea se prezintă ca o pionieră în materie de
măsuri împotriva spălării banilor, afirmând că a influenţat pozitiv organismele internaţionale
specializate, în acest sens, cum ar fi G.A.F.I. şi F.M.I. Cu toate acestea, pe plan instituţional şi
politic, Elveţia continuă să creadă în principiul autoadministrării şi ca atare, în materie de păstrare a
secretului bancar, ea rămâne inflexibilă. în Elveţia evaziunea fiscală este sancţionată de dreptul
administrativ, nu de cel penal.
Londra (Marea Britanie) - oricât de surprinzător ar putea părea, Londra se regăseşte pe un loc
de frunte în palmaresul spălării banilor. Capitala britanică se dovedeşte a fi un veritabil paradis
fiscal pentru rezidenţii străini. Astfel, indivizii care au un părinte născut în străinătate nu plătesc
impozit decât pe venitul dobândit în Marea Britanie.
Marele Ducat al Luxemburgului - Luxemburgul a devenit în ultimii 30 de ani o piaţă
financiară de prim rang. In 1963, ea avea doar 6 bănci, iar în noiembrie 2018 avea 206 bănci, dintre
care cea mai mare parte constituie sucursale ale unor bănci străine de nivel mondial. Chiar şi marile
bănci luxemburgheze aparţin acum marilor grupări financiare străine.
Republica Cipru - Sistemul juridic poartă amprentă britanică. Ciprul a devenit un centru
financiar şi de afaceri de talie internaţională după 1976, când, după semnarea unui număr important
de tratate de evitare a dublei impuneri, a fost adoptată o legislaţie fiscală relaxată.
Iniţiativa a contribuit la boom-ul economic al insulei, în 1994 rata încorporării de firme off-
shore fiind de peste 300 de entităţi pe lună, veniturile anuale înregistrate de activitatea off-shore
ridicându-se la 350 milioane dolari.
Gibraltarul În virtutea statutului de colonie britanică, Gibraltarul este membru al Pieţei
Comune, cu un statut special negociat de Marea Britanie în momentul aderării. Această

12
particularitate este folosită de investitorii americani şi asiatici, care folosesc Gibraltarul drept poartă
de intrare în afacerile cu Uniunea Europeană.
Conform unei legi din 1952 (Income Tax Ordinance), persoanele şi companiile rezidente
datorează între 20% şi 50% din profit la bugetul local. Nerezidenţii plătesc impozite dacă obţin
profituri în Gibraltar, exceptate fiind profiturile din dobânzi bancare. Dacă profitul este bţinut din
activităţi desfăşurate în afara teritoriului Gibraltarului, acesta nu este impozabil.
Bahamas - este colonie independentă a Coroanei Britanice, situată la 80 km sud-est de coasta
de est a SUA (Florida). Dispune de curse aeriene frecvente cu SUA şi Europa şi un system de
telecomunicaţii modern. Sunt înregistrate peste 350 de bănci şi 100.000 de companii tip (IBC) prin
care se derulează afaceri de peste 100 de miliarde de dolari. în schimbul unei taxe de 100 de dolari,
orice avocat poate înfiinţa o societate fără a fi obligat să prezinte documente justificative sau să fie
supus unor verificări prealabile. Secretul bancar este aplicat cu stricteţe de instituţiile bancare şi
guvernamentale. Se realizează cu mare uşurinţă schimburi valutare şi transferuri în şi din ţară.
Bermude - fostă colonie britanică. Nu se execută control asupra schimburilor valutare şi
operaţiunilor bancare, băncile oferind o largă varietate de servicii. Persoanele care doresc să
înregistreze societăţi trebuie să fie recomandate de instituţii bancare respectabile, de cabinete de
avocaţi sau companii de asigurări cu reputaţie internaţională, totul desfăşurându-se sub controlul
autorităţilor monetare. La fel ca Elveţia, frauda fiscală nu face obiectul niciunei sancţiuni penale,
fiind respectat secretul financiar [13, p.87].
Cayman - reprezintă un grup de insule situat la 700 km la sud de SUA, în apropiere de Cuba.
Este considerat prototipul paradisului fiscal, cu depozite bancare străine de peste 200 de miliarde de
dolari. în schimbul a câteva mii de dolari, poate fi înfiinţată o bancă aptă să opereze în lumea
întreagă, graţie unor comunicaţii extrem de performante. Nu sunt percepute impozite, iar secretul
bancar este desăvârşit. Potrivit unei legi din anul 1976, privitoare la relaţiile confidenţiale, orice
dezvăluire cu privire la activităţile financiar-bancare constituie crimă.
Panama - este cel mai important paradis fiscal din zona latino-americană, care dezvoltă o
veritabilă industrie de servicii financiare. Poziţia geografică, securitatea garantată de prezenţa
militară americană, importanţa strategică a Canalului Panama, precum şi legislaţia care protejează
secretul bancar şi facilitează înregistrarea societăţilor confidenţiale conferă statului Panama un rol
important pe piaţa financiară mondială.
Este foarte atractiv pentru capitalurile de origine criminală, un centru de tranzit între Asia şi
Europa în ce priveşte traficul de arme şi droguri americano-columbiene. O enormă cantitate de bani
lichizi poate tranzita în deplină legalitate prin băncile panameze, fără să se exercite nici un control
asupra surselor intrate sau ieşite.
13
 1.3. Formele companiilor offshore
Forme clasice de entităţi juridice offshore. Jurisdicţiile ce fac parte din sistemul offshore sunt
caracterizate te o tipologie variată a entităţilor posibil de înmatriculat în acest locaţii. Există însă
câteva forme clasice de companii offshore:
1. Compania exceptată (Exempt company)
Este compania scutită de la plata obligaţiilor fiscale normale, sub rezerva respectărilor anumitor
condiţii. În situaţia în care nu ne referim la activităţi offshore, aceste companii pot foarte bine
funcţiona în jurisdicţii cu un regim fiscal normal, ele beneficiind însă de un set important de
facilităţi fiscale.
2. Compania nerezidentă (Non – Resident Company);
Este cea mai puţin pretenţioasă entitate, utilizată în special în zona de influenţă a legilor
britanice. O companie nerezidentă va fi înregistratp într-un anumit centru offshore (Cayman Islands,
Marea Britanie, Cipru, etc.) şi va avea rezidenţa fiscală într-un alt stat, în funcţie de interesele
acţionarilor săi. Rezidenţa fiscală poate fi modificată o dată cu modificarea elementului de atribuire
a rezidenţei, de regulă, locul de unde se face administrarea acesteia.
Într-o asemenea situaţie, obligaţiile faţă de statul de încorporare sunt reduse considerabil: se
evită obligaţia de a menţine un sediu şi personal în statul de încorporare, nu este necesară depunerea
bilanţului contabil, iar obligaţiile faţă de autorităţi constau într-o taxă anuală care se poate ridica la
câteva sute de dolari.
Pentru a evita presiunile fiscale, de obicei companiile offshore nerezidente sunt domiciliate
fiscal tot în jurisdicţii offshore; printre cele mai cunoscute se numărăr Insula Sark şi Cipru. Se
apreciază astfel că asemenea companii sunt înfiinţate pentru a beneficia de imaginea şi
caracteristicile oferite de o anumită jurisdicţie onshore sau offshore, fără a-şi asuma costurile
administrative şi de operare exagerate, aferente şi direct proporţionale cu nivelul jurisdicţiei de
înregistrare.
3. Compania de Afaceri Internaţionale (International Business Company)
Reprezintă o categorie relativ nouă, foarte asemănătoare cu cea a companiilor exceptate, fiind
un produs foarte apreciat şi frecvent utilizat de comunitatea oamenilor de afaceri din zona
Caraibelor şi Asia Pacific.
Ca trăsături se pot enumera:
 Flexibilitate şi operativitate la încorporare;
 Admiterea companiilor cu un singur acţionar (care poate fi şi singurul director);
 Posibilitatea emiterii de acţiuni la purtător;

14
  Obligaţii sumare de asigurare a sediului.
4. Asociaţia cu Răspundere Limitată (Limited Liability Company)
Este un parteneriat în care răspunderea acţionarilor este limitată şi este definită superior de cota
de participare la capitalul social. Este practic, o structură hibrid a două tipuri fundamentale ce
caracterizează sistemul economic anglo-saxon: parteneriatul şi compania.
5. Compania hibridă
Este compania ce are două categorii de susţinători: acţionarii şi membrii garanţi. Aceştia din
urmă sunt aleşi în această poziţie de către directorii societăţii cu condiţia unei garanţii asupra
datoriilor societăţii până la nivelul unei sume specificate (de regulă 100 USD sau mai puţin). Astfel,
un membru garant deţine o datorie contingentă, spre deosebire de acţionar care deţine un activ, mai
exact acţiunile.
6. Fundaţiile Anglo-saxone
Pentru o perioadă destul de lungă, fundaţiile din Liechtenstein şi Panama au fost instrumentele
preferate ale rezidenţilor ţărilor bazate pe Codul Civil, în scopul protejării averilor în favoarea
operaţiunilor viitoare. Common Law-ul britanic nu recunoaşte conceptul specific de fundaţie, dar
creează un tip de organizare similar, cunoscut sub denumirea de fundaţuie anglo-saxonă. Aceasta
este creată de un fondator, transferând active căre fundaţie (ce nu are acţiuni) ca o subscriere.
Formele companiei offshore actuale sunt:1
 Societate de Servicii Profesionale / Consultanta / Agentie
 Firmă de comerţ intermediară
 Societate de Investiţie
 Societate Holding de Redevenţe / Drepturi de Autor / Brevete / Marci
 Societate Holding şi pentru Deţinerea de Proprietăţi
 Societate Maritimă
 Angajarea personalului expatriat
 Protecţie
 Contractele de vânzare ale proprietăţilor la bursa şi procedurile de acumulare de
capital la bursă
 Companiile de navigaţie şi aviaţie
a) Societate de Servicii Profesionale / Consultanţă / Agenţie –

15
 Profesionişti, consultanţi, artişti şi alte persoane fizice independene pot obţine avantaje
substanţiale lucrând în calitate de angajaţi sau de consultanţi externi pentru companii offshore,
pentru care pot fi acţionari unici şi, dacă doresc, directori unici [14, p.96].
Un contractant internaţional independent sau un consultant profesional îşi poate reduce
obligaţia fiscală prin înmatricularea unei societăţi offshore, care ar încheie apoi contracte de servicii
profesionale cu toţi clienţii interesaţi. În timp ce primeşte un remuneraţie (salariu) fixă, impozitată
de la societatea sa offshore, proprietarul principal al societăţii ar putea să acumuleze restul venitului
din onorarii în numele IBC-ului sau, într-un mediu fără impozit şi fără probleme. Proiectanţii,
autorii, consultanţii şi animatorii pot transfera unei societăti offshore dreptul de a primi onorariile
datorate în baza unui contract de servicii. Un alt avantaj al unei societăţi de servicii profesionale
este acela ca posibilele obligaţii, care ar putea apărea pe durata executării unui contract, ar cădea
asupra societăţii, nu asupra persoanei.
b) Firma de comerţ intermediară: O societate offshore poate acţiona ca o firmă comercială
intermediară – distribuitoare, de import/export, de achiziţie sau vânzări. Societatea offshore ar
cumpara în mod specific direct de la un producător şi ar putea aranja ca bunurile să fie livrate direct
clientului final de la locul de producţie. Acest lucru poate fi de interes particular acolo unde
bunurile originare dintr-o ţară, sunt vândute în alta, dar proprietarul principal al tranzacţiei este
situate într-o ţară terţă. O societate offshore de achiziţie poate fi folosită de un importator intern
pentru a exporta bunurile în străinătate, sau o societate offshore de vânzări poate fi folosită de un
producător intern pentru a distribui bunurile în străinătate.
Profiturile comerciale din diferenţa între preţurile de cumpărare şi de vînzare acumulate într-
un mediu offshore fără impozit, se obţin printr-o creştere rapidă şi astfel mai multe fonduri sunt
disponibile pentru re-investiţie şi dezvoltare.
c) Societate de Investiţie: Fondurile acumulate prin intermediul societăţilor de investiţii
înfiinţate în zone offshore pot fi investite sau depozitate în întreaga lume şi, chiar dacă
profitabilitatea sau dobânda plătită ce privesc aceste fonduri vor fi impozitate în conformitate cu
legislaţia locală, totuşi există câteva regiuni offshore care permit depozitarea fondurilor în bănci
unde dobânda şi/sau câştigurile de capital sunt plătite şi păstrate brut. Investiţiile în titluri globale
inclusive fonduri mutuale nu sunt disponibile pentru cetăţenii „locali”. Jurisdicţiile offshore sunt, de
obicei, mai puţin invazive permiţând afaceri cu caracter agresiv şi fără restricţii pe piaţa
liberă.Câştigurile acumulate într-o zonă fără impozit sau cu impozit redus ar adauga flexibilitate
repartizării şi re-investirii lor [15, p.23].
d) Societate Holding de Redevente / Drepturi de Autor / Brevete: O societate offshore poate
cumpăra sau îi poate fi transferat dreptul de a folosi un drept de autor, brevet, marcă comercială sau
16
know-how de către deţinătorii iniţiali ai acestora, cu puterea de a sub-licentia şi ulterior exploata
dreptul de proprietate intelectuală în diverse ţări. Aceste aranjamente trebuie planificate adecvat,
deoarece multe ţări cu impozite mari impun reţinerea impozitului la sursa asupra plăţilor pentru
redevenţe. Existenţa unui tratat pentru evitarea dublei impozitări între ţările implicate poate reduce
această reţinere de impozit.
O societate offshore poate fi folosită pentru afaceri prin internet pentru a deţine denumiri de
domenii şi de a opera website-uri într-un mediu fără impozite. O societate offshore poate fi extrem
de folositoare pentru activităţile de vânzare a oricăror produse ne-materiale prin internet. De fapt,
funcţionarea unei afaceri de înaltă tehnologie, globală, bazată pe internet printr-o bază offshore este
probabil cea mai bună aplicare a unei societăţi offshore, existentă vreodată.
e) Societate Holding şi pentru Deţinerea de Proprietăţi: O societate offshore holding poate fi
folosită pentru a deţine acţiunile filialelor situate în ţările cu impozite mari. Majoritatea ţărilor cu
impozite mari impun reţinerea impozitului pe dividendele plătite ne-rezidenţilor. În aceste situaţii
existenţa unui tratat de evitare a dublei impozitări între ţara în care este situată filiala şi cea în care
este înfiinţată societatea holding poate ajuta la evitarea unora sau a tuturor impozitelor reţinute.
f) Societate Maritimă: Folosirea societăţilor maritime offshore poate elimina impozitarea
directă sau indirectă a serviciilor de transport maritim. Aceste societăţi pot deţine sau închiria nave
şi pot acumula profiturile din aceste activităţi într-un mediu fără impozite. Navele, iahturile şi
avioanele pot fi deţinute în proprietate de o societate offshore şi pot fi înregistrate într-o jurisdicţie
offshore care se poate dovedi o metodă mai ieftină şi mai eficientă de impozitare a dreptului de
proprietate.
g) Angajarea personalului expatriate. Expatriaţii care lucrează în străinătate au posibilitatea
să fie angajaţi prin intermediul unei companii offshore de recrutare/consultanţă. Acest lucru poate
duce la evitarea impozitării prin reţinere la sursă. Prin neremiterea întregului salariu pot fi
minimalizate impozitele. Acest accord va fi deosebit de atractiv pentru expatriaţii care lucrează în
ţări instabile din punct de vedere politic.
h) Protecţie:
-prin securizarea activelor şi proprietăţilor cu scopul preîntâmpinării litigiilor periculoase
înainte ca ele să înceapă.
-prin separarea investiţiilor cu risc ridicat de celelalte holdinguri mai sigure.
-prin protejarea fondurilor de pensii de un posibil faliment.
-prin transferul activelor pentru generaţia viitoare într-un mod eficient şi discret.
-directorii numiţi şi funcţionarii permit efectuarea de tranzacţii de afaceri în
beneficiul dumneavoastră, în timp ce dvs. rămâneţi anonim.
17
 -prin posibilitatea de a accesa fondurile cu cărţi de credit/debit corporative, oferind
aşadar confidenţialitate absolută.
i) Contractele de vânzare ale proprietăţilor la bursă şi procedurile de acumulare de capital
la bursă
Având în vedere incertitudinea politică şi economică din unele ţări, numeroase firme au
urmărit să atenueze riscurile, strămutând offshore proprietatea bunurilor şi bazele de operaţiuni.
Luxemburg şi Bermuda au găzduit multe companii doritoare să-şi mute centrul de operaţii.
Firmele offshore sunt în general angajate să strângă bani prin împrumuturi sau obligaţiuni.
Printr-o astfel de abordare, se pot reduce reţinerile de taxe pe plăţile dobânzilor. Spre exemplu, state
precum Marea Britanie cresc reţinerea de taxe pe dobânzile plătite pentru obligaţiunile necotate ale
nerezidenţilor. Planificarea strategiei de evitare a dublei taxări în aceste cazuri este vitală [17,p.87].
j) Companiile de navigaţie şi aviaţie. Încă de la începuturile secolului 20, utilizarea
companiilor offshore pentru a achiziţiona nave comerciale şi ambarcaţiuni a constituit o funcţie
importantă a unor jurisdicţii offshore, cum sunt Panama sau Liberia.
Multe alte jurisdicţii offshore importante facilitează procedura de înregistrare a navelor de
comerţ şi a ambarcaţiunilor, prin costuri scăzute a taxelor de înregistrare şi scutire de taxe pe venitul
obţinut din activităţi navale. În aceste jurisdicţii sunt incluse Insula Omului, Madeira, Jersey,
Gibraltar, Cipru, Bahamas, Belize şi Mauritia.
Trebuie menţionat faptul că proprietarii de ambarcaţiuni fără scopuri comerciale, care îşi
desfăşoară activitatea în teritoriul maritim al Uniunii Europene pentru perioade lungi de timp,
necesită sfaturi de specialitate în privinţa taxei pe valoare adaugată.
Cele mai des intalnite forme juridice de înființare a unui offshore sunt următoarele:
- Limited Lability Company - LLC;
- International Business Corporation - IBC.
Componenta unei LLC se poate determina in functie de elementele cuprinse in actul de
organizare (statutul), care este un document public, precum si in datele continute in contractul de
înființare, care este un document nesupus formelor de publicitate.
Prin contractul de înființare sunt numiti membrii care compun un LLC, care pot fi persoane
fizice dar si persoane juridice, se stabileste cota de participare la formarea capitalului si se defineste
structura organizatorica a societății.
Un LLC poate emite certificate de participare, care sunt similare actiunilor, prin care se
evidentiaza cota detinuta de fiecare actionar. Prin intermediul unui LLC se poate asigura protecția
membrilor sai impotriva plangerilor si actiunilor de urmarire de orice fel a creditorilor. Un LLC

18
poate avea o durata nelimitata, iar cota de participare a membrilor sai componenti poate fi
transferata fara nici un fel de restrictii catre terti.
IBC (International Business Company) este forma de identitate juridica, care functioneaza in
jurisdictiile paradisurilor fiscale. Un IBC este unul dintre elementele componente ale unei strategii
de afaceri in zonele care nu impun nici un fel de obligatii fiscale. Acest tip de societate ofera
flexibilitate si operativitate la momentul intocmirii actelor de înființare si in vederea inmatricularii,
poate fi infiintata cu un unic asociat, poate emite actiuni la purtator si presupune conditii minimale
in stabilirea unui sediu, care poate fi si o casuta postala.
Din punct de vedere al localizarii lor, societățile offshore pot fi nerezidente sau exceptate.
Societatea offshore nerezidenta este utilizata, de regula, in zona de incidenta a common-law-
ului. In cazul infiintarii acestui tip de societate nu exista obligatia de a avea un sediu in statul de
incorporare, nu este obligatorie depunerea bilantului contabil, fata de autoritatile locale existand
obligatia platii unei taxe anuale. Inconvenientul major il reprezinta "lipsa de protectie a companiei
care, desi este inregistrata intr-o zona cu fiscalitate redusa, va fi supusa legislatiei fiscale din statul
in care este inregistrat sediul principal".
Societățile offshore exceptate sunt societățile comerciale care, in jurisdictii cu un regim fiscal
normal, beneficiaza de o serie de facilitati (confidentialitate, tratament fiscal preferential, dreptul de
a rezolva conflictele in instantele locale).
Alte entitati comerciale cunoscute in practica offshore sunt trustul, sole trader (comerciantul
persoana fizica), societatea de asigurari captive, holdingurile, anstaltul (cunoscuta in Liechtenstein,
similara in legislatia noastra cu grupul de interes economic) si stiftungul (institutie non-profit).
Trebuie precizat ca operațiunile fiscale prin utilizarea in schema unei afaceri a unei societăți
offshore nu trebuie confundate cu evaziunea fiscala sau cu spalarea de bani. In acest context se
impune o delimitare clara intre spalarea banilor, operatiune pentru deghizarea originii fondurilor si
activelor financiare si crearea aparentei unei surse legale, si protecția identitatii fondurilor legale
("Protection of Identity of Legitimate Funds - PILF"), activitate care poate fi definita drept plasarea
legala si corecta a unor fonduri si active financiare in mainile unor institutii financiare sau ale unui
administrator dintr-un centru financiar international (International Offshore Finnancial Center -
IOFC), in scopul obtinerii de beneficii si al protejarii fondurilor in fata hotilor, clientilor, membrilor
familiei si chiar fiscalitatii impovaratoare care cauta un acces foarte convenabil la aceste fonduri.
Paradisuri fiscale sunt in Europa, America, Oceanul Pacific, zona Caraibelor, Africa, Oceanul
Indian, existand in lume aproximativ 70 de astfel de paradisuri fiscale.

19
 1.4.Motivul, scopul și avantajele în vederea utilizării companiei offshore
Pentru a ne da seama de ce este avantajos să înfiinţăm o companie offshore şi pentru un mai
bun management al afacerii, este suficient să studiem avantajele pe care le au aceste companii..
Aceste avantaje sunt:
suportă taxe reduse şi ajută la o mai bună planificare internaţională a taxelor
anonimitate şi confidenţialitate;
lipsa controalelor valutare;
operează într-un sistem economic şi politic stabil;
operează într-un sistem bancar bine organizat şi dezvoltat;
posibilitatea diversificării obiectului de activitate fără nici o restricţie;
regulamente lejere;
posibilitatea de expansiune mult mai bună;
ascunderea provenienţei mărfurilor prin prelucrarea în zonele libere adiacente altor centre
financiare offshore;
a)Reducerea semnificativă a taxelor şi impozitelor (chiar până la 0%)
Jurisdicţiile fiscale existente pe plan mondial se împart în două categorii: cele caracterizate
de un nivel ridicat al taxelor (taxa pe venit, TVA, taxa pe salarii, taxa pe dividende, taxe
municipale, taxe de drumuri, taxe imobiliare etc.) şi cele care nu percep taxe deloc sau acestea sunt
foarte mici. În jurisdicţiile care nu percep taxe, cum ar fi Bahamas, Gibraltar nici una din taxele
mentionate mai sus nu este percepută. O companie înregistrată într-o astfel de jurisdicţie nu plăteşte
nici o astfel de taxă.
Dacă luăm în considerare o jurisdicţie cu taxe scăzute, vom vorbi de taxa pe profitul
companiei. O jurisdicţie cu astfel de taxe este Ciprul, unde se aplică o taxă de 10% pe profit brut.
Profitul brut este calculat prin scăderea din venit a tuturor cheltuielilor făcute de o companie pentru
desfăşurarea afacerilor. Aceasta include costul bunurilor vândute, salariile, cheltuielile de călătorie,
cazare şi protocol, taxe profesionale, comisioane şi asa mai departe. Nu există limite în ceea ce
priveşte aceste cheltuieli decât bunul simţ. Mai mult, salariile nu sunt taxabile.
Totuşi, alte jurisdicţii, de exemplu Insula Man, impun o taxă fixă (750 lire sterline, sau 1200$
în cazul Insulei Man) oricărei companii, indiferent de profiturile sau pierderile acesteia.
Cât despre planificarea internaţională a taxelor, companiile internaţionale folosesc entităţile
offshore pentru a-şi dirija profiturile către acestea şi pentru a-şi desfăşura activitatea, astfel încât să
plătească cât mai puţine taxe. Nu este de mirare că mii de oameni de afaceri si companii folosesc

20
companii offshore pentru planificarea internaţională a taxelor, printre acestea numărându-se firme
renumite în întreaga lume precum Pepsi Cola, Tetra Pak, Barclays RJR Nabisco şi altele.
Existenţa unor tratate de evitare a dublei impuneri internaţionale împreună cu taxele scăzute
oferă posibilităţi imense pentru planificarea taxelor.
b) Grad ridicat de confidenţialitate, datele acţionarilor şi ale administratorilor nefiind
publice
Anonimatul şi confidenţialitatea sunt invocate ca principale avantaje ale companiilor offshore,
după taxele scăzute sau chiar lipsa acestora. O persoană care posedă un mare patrimoniu net poate
să fie scutită de taxele profesionale şi de publicitatea nedorită, deţinând proprietăţi sau alte bunuri,
prin intermediul unei companii offshore. ICE poate oferi o gamă largă de servicii în domeniul
protecţiei vieţii private.
Pe plan mondial peste 95% din deţinătorii de companii offshore folosesc o structură de
anonimat, restul preferând o structură deschisă. Angajaţii sunt obligaţi prin jurământ să păstreze
secrete numele beneficiarilor nerezidenţi. Doar datele generale sunt prezentate din când în când
pentru a informa guvernul şi publicul cu privire la evoluţia în acest domeniu. În funcţie de dorinţa
beneficiarului companiei, identitatea acestuia poate fi cunoscută doar de cei cu care lucrează în mod
direct, cum ar fi directorul general şi adjunctul.
c) Lipsa controalelor valutare
Mulţi oameni de afaceri încearcă să evite stabilirea unei baze străine acolo unde există
controale valutare, sau în zonele în care sunt intenţionat complicate formalităţile ce privesc aceste
operaţiuni.
Companiile offshore nu sunt supuse controalelor valutare de nici un fel. Ele pot primi fonduri
fie în cash, fie sub altă formă, în orice tip de valută şi de asemenea pot face plăţi către orice
persoană în orice ţară, sau pot face retrageri de fonduri fără nici o explicaţie sau documente cerute
de bancă.
Companiile offshore pot menţine conturi în orice tip de valută, sub formă de conturi curente,
conturi cu preaviz, sau depuneri la termen fix, iar dobânzile plătite sunt similare cu cele practicate la
nivel internaţional. Fondurile din aceste conturi pot fi transferate în străinătate fără nici un fel de
restricţie şi fără solicitarea unor documente sau a unor permise [19, p.87].
d) Operează într-un sistem economic şi politic stabil
Orice om de afaceri, orice investitor îşi doreşte să îşi desfăşoare activitatea într-o ţară ce are
aceste caracteristici. Nimeni nu doreşte să îşi vadă banii pierduţi din cauza schimbării guvernelor,
sistemului de guvernare sau din cauza instabilităţii economice ce poate aduce cu ea inflaţie, regresie
economică şi multe alte probleme.
21
 Dupa apariţia noilor state independente din fostul bloc sovietic, procesul de restructurare
economică a dus inevitabil la crize financiare (falimente bancare, jocuri piramidale etc.) care au
însemnat pentru populaţie pierderea economiilor.
e) Sisteme bancare bine dezvoltate şi stabile, servicii perfecte de telecomunicaţii
Aceasta este una din priorităţile pe care orice centru financiar offshore le are de îndeplinit. La
aceasta au contribuit şi marile bănci ale lumii ce şi-au stabilit centre de operare în aceste zone şi au
ridicat astfel standardul de desfăşurare al acestei activităţi.Având în vedere modul în care se
desfăşoară afacerile astăzi, este de neconceput ca un centru financiar offshore să nu aibă un sistem
bancar dezvoltat.
f) Flexibilitate corporativă, fără capital vărsat, fără necesitatea declarării obiectivelor
operaţionale, cerinţe minime legate de administratori şi acţionari, înmatriculare rapidă
Centrele financiare offshore permit în mod frecvent diversificarea obiectului de activitate al
unei companii, operaţie care nu este posibilă în ţara de origine a investitorului. Companiile cu
impuneri şi restricţii dureroase în tara lor de origine pot găsi nenumărate soluţii comerciale în centre
offshore, scăpând astfel de multe din probleme.
g) Regulamente lejere
Frica de regulamente excesive devine sursa unei atracţii sporite către acest domeniu şi este
motivul pentru care înregistrarea de bănci, societăţi de asigurări sau societăţi de transport maritime,
a devenit un pilon important al industriei offshore.
Un nou val de instrumente financiare se deplasează spre domeniul offshore pentru acelaşi
motiv. Acest val include fonduri de investiţii închise, instrumente de plată, comerţul cu Euro-dolari.
h) Posibilitate de expansiune mult mai bună
Marile corporaţii văd centrele offshore ca pe ceva indispensabil pentru expansiunea lor pe noi
pieţe la costuri competitive. De exemplu, centrele financiare offshore domină câteva activităţi
internaţionale cum ar fi: shippingul, transportul aerian, domeniul financiar şi al societăţilor de
asigurări captive. În ultimul timp au fost înregistrate, aproximativ un milion de companii offshore în
toată lumea, iar multe din corporaţiile de răsunet de pe piaţa mondială operează prin aceste centre.
Amintim aici IBM şi Microsoft în Dublin, Orient Express şi American Airlines în Bermude,
De Burs în Insula Man, GE şi CNN în Cipru. Astfel o firmă va putea intra mai uşor pe o piaţă sau
îşi va putea deschide o filial sau o sucursală într-o anumită ţară pentru că va fi privită ca o firmă
străină şi va putea beneficia de facilităţi acordate de guvernul ţării respective.
i) Ascunderea provenienţei mărfurilor prin prelucrarea acestora în zonele libere adiacente
altor centre offshore

22
 Oamenii de afaceri pot ascunde provenienţa mărfurilor pe care le comercializează cu ajutorul
zonelor libere. Astfel, ei pot introduce mărfurile în zonele libere unde le pot schimba ambalajul, le
pot prelucra şi le pot ascunde provenienţa, pentru că mărfurile vor avea ca provenienţa apoi zona
liberă, şi implicit ţara care a organizat această zonă liberă şi astfel mărfurile pot fi mai uşor alese de
consumatori.
Alte avantaje ale utilizării companiilor offshore
 costuri reduse de operare;
 protecţia averii personale, legea garantând dreptul de dispoziţie absolută a acţionarului asupra
întregului patrimoniu al companiei;
 birocraţie redusă,
 profitul poate fi utilizat oricand dupa vointa beneficiului firmei.
 infrastructură bine dezvoltată;
 administrare simplă, adunările acţionarilor putând fi ţinute oriunde, inclusiv prin mijloace
electronice, procesul de luare a deciziilor fiind extrem de flexibil
 raportare minimă, fără audit, fără raportare a impozitelor, fără informaţii financiare în
dosarele publice
Scopul utilizării companiilor offshore: Primul vizează scutirea de taxe, reducerea sau
amânarea acestora. Cel de-al doilea vizează asigurarea protecţiei averii şi confidenţialităţii.
Ambele scopuri sunt oarecum independente unul faţă de celălălt. Unele companii offshore
urmăresc efectiv scopurile de reducere a taxelor, altele servesc drept scut pentru o anumită parte din
bunurile proprietarilor lor.
Mult mai adesea însă, ambele scopuri coincid şi se completează reciproc. Alegerea jurisdicţiei
potrivite pentru înmatricularea unei companii offshore este o decizie importantă şi necesită o
analiză foarte atentă.Cele mai importante aspecte care ar trebui examinate sunt următoarele:
 stabilitatea politică şi economică a jurisdicţiei respective
 proceduri simplificate de înmatriculare a companiilor
 un sistem bancar sigur
 existenţa unor tratate de dublă impunere
Utilizarea companiei offshore
O utilizare inteligentă a unei societăţi offshore, poate reduce, amâna sau elimina complet
unele impozite care altfel ar fi fost plătibile pentru afacerea sa.
Implementarea practică a unei strategii offshore se va confrunta aproape întotdeauna cu unele
legi anti-evaziune care pot fi în vigoare în ţara în care locuieşte proprietarul beneficiar sau în care
23
acesta îşi desfăşoară activitatea. Din acest motiv se recomandă ca oricine, care ia în considerare o
înmatriculare offshore, să se consulte în primul rând cu un consilier fiscal din ţara de domiciliu a
clientului şi din ţara în care au loc operaţiunile de afaceri propuse. În cazul societăţilor offshore,
legile din jurisdicţia offshore vor trebui luate în considerare În general împreună cu legile şi
regulamentele din alte ţări, în special ţările în care societatea offshore va avea vânzări, contracte şi
bunuri.
Concluzionăm că avantajele fiscale directe - provin din faptul că paradisurile fiscale oferă
firmelor offshore o gamă largă de avantaje fiscale, ce conduc la economii substanţiale la plata
impozitului.
Beneficiile suplimentare - sunt independente de avantajele fiscale directe şi ţin de asigurarea
aninimatului complet; în anumite paradisuri fiscale legea asigură anonimat absolute deoarece datele
de identificare ale directorilor şi acţionarilor nu fac parte din categoria informaţiilor publice.
Beneficiile suplimentare ţin şi de lipsa obligativităţii completării registrelor contabile într-un număr
mare de paradisuri fiscale. Acest fapt conduce la economii substanţiale, generate de lipsa costurilor
respective.
Impozitele scăzute, sistemul unic de înscriere a firmelor şi statutul de candidat la Uniunea
Europeană al acestei ţări se numără printer avantajele care i-ar face pe investitorii potenţiali să se
gândească la posibilitatea de a investi în Macedonia.
În încercarea de a spori numărul de firme internaţionale din Macedonia, guvernul acestei ţări a
lansat în 2007 o campanie promoţională destinată investitorilor străini. Sloganul este “Învestiţi în
Macedonia, un nou paradis fiscal în Europa”. Guvernul macedonean a sperat ca prin reclame în 50
de ziare şi reviste importante din 35 de ţări, dintre care 21 de ţări member UE, să îi sensibilizeze pe
investitorii internaţionali în legătură cu avantajele fiscale din Macedonia. Printre acestea se numără
impozitele scăzute, un system unic de înscriere a firmelor, accesul la o piaţă înfloritoare de
consumatori, inflaţia mică şi promisiunea aderării la Uniunea Europeană.

24
 Capitolul II. Zonele și companiile off-shore - zone fără jurisdicţie

2.1. Utilizarea companiilor offshore: legalitate versus ilegalitate

Firmele offshore pot fi folosite în cadrul schemelor legale de planificare fiscală. De asemenea,
cu toate acestea, la fel ca orice alt instrument, acestea pot fi folosite în operaţiuni ilegale cum ar fi
spălarea de bani murdari sau evaziunea fiscală. Legalitatea unei anumite tranzacţii în cazul unei
companii offshore este definită de legislaţia ţării în care aceasta este înregistrată, de legislaţia
celorlalte ţărimembre ale tranzacţiei, cât şi de către tratatele internaţionale. Multe ţări dezvoltate
aplică anumite limitări referitoare la operaţiunile desfăşurate cu companii offshore, dar interdicţia
completă nu este aproape niciodată folosită. Abordarea noastră atentă înseamnă că noi putem oferi
orientarea juridică necesară înainte ca orice tranzacţie importantă să fie efectuată, evitând astfel
eventuale illegalităţi sau neregularităţi[20, p.51].
Multe ţări aplică anumite limitări pentru rezidenţi asupra utilizării companiilor offshore (aşa
numitul regulament anti-offshore). Interdicţia completă nu este aproape niciodată folosită. Cu toate
acestea, există anumite restricţii discriminatorii, de exemplu, creşterea impozitelor pentru
operaţiunile cu companii offshore pentru rezidenţii ţării, precum şi aplicarea unor reglementări
suplimentare privind schimbul de valută.
Astfel societatea de astăzi înregistrează o dinamică economică, socială şi financiară esenţială
pentru viitor, această formă determină o nouă dinamică a criminalităţii. Magnitudinea criminalităţii
este imposibil de măsurat: măsura acesteia este percepută doar o dată cu declanşarea marilor
sisteme financiare, cu inventarierea actelor teroriste finanţate generos de organizaţiile criminale şi
cu prăbuşirea imperiilor financiare construite din cartonul colorat al traficului de fiinţe umane,
contrabandă, spălarea banilor şi traficului de droguri.
Astfel ,,Globalizare financiară, mondializare, schimburi internaţionale, etică şi deontologie
financiară, scandaluri financiare (Elf, Enron, Parmalat, etc.), toţi aceşti termeni, concepte sau
afaceri politico – financiare, condiţionează în realitate statutul societăţii de astăzi, o societate
marcată de mutaţii esenţiale în plan sociologic, demografic, economic şi financiar’’[8, p.87]
Din alt punct de vedere nu trebuie omis faptul că orice contribuabil este tentat să plătească
impozite şi taxe cât mai mici sau să nu plătească nici un fel de impozit. Pentru a profita de o astfel
de slăbiciune umană, de-a lungul timpului au existat teorii care au creat o legislaţie de atragere a
fondurilor financiare, acordându-se facilităţi deosebite, dintre care cea mai importantă o constituie
scutirea de impozite ori nivelul acestora extrem de redus. Aceste teorii sunt denumite în literatura
de specialitate paradisuri fiscale.[14, p.65]
Aspecte privind înregistrarea companiilor offshore
25
 Înregistrarea companiilor offshore necesită următoarele:
alegerea zonei de înregistrare a firmei
alegerea denumirii firmei - în unele paradisuri fiscale există restricţii cu privire la numele
unei companii offshore.Nu vor fi acceptate nume care conţin cuvinte precum Crown,Royal, iar
cuvinte precum International, European, National sunt acceptate numai în anumite condiţii.Cuvinte
precum Bank, Asigurari, Investitii, Fond necesită o anumită procedură de acordare precum şi
îndeplinirea unor condiţii materiale înainte de acordare.
alegerea tipului firmei - fiecare tip de firmă, în funcţie de zona offshore în care este făcută
înregistrarea, are avantajele şi dezavantajele sale. Cele mai uzitate în SUA, de exemplu, sunt LLC-
urile (echivalentul SRL-urilor de la noi) sau Corporaţiile (S.A-urile de la noi). Deasemeni, daca se
optează pentru o firmă anonimă(numele propietarilor nu apare înscris în Certificatul de
înmatriculare) sau o companie nominală, cu numele propietarului inclus in Certificatul de
înmatriculare.
decizia asupra numărului de acţiuni şi valoarea lor - în cazul în care există un singur asociat
toate actiunile vor reveni acestuia. Dacă este un grup de acţionari, se va decide cum se vor împărţi
acţiunile şi funcţiile, acest lucru consemnându-se în Statutul de organizare.
memorandumul de asociere - Acesta este un document semnat de către acţionarii firmei prin
care sunt stabilite domeniile în care aceasta îşi va desfăşura activitatea.Compania va fi autorizată să
desfăşoare doar activităţile nominalizate în acest document. În unele paradisuri fiscale se permite
inserarea în acest document a unui paragraf general în care se stipulează că firma are dreptul să
desfăşoare acele activităţi care din punct de vedere al directorilor pot aduce profituri însemnate.
 Înregistratrea propriu-zisă a firmei
 Solicitarea serviciilor suplimentare (secretariat, cont bancar)
Pentru înfinţarea unei firme offshore sunt necesare următoarele:[14, p.55]
 Sediul social în ţara/teritoriul respectiv/ă
 Contabilitatea firmei să se ţină în ţara/teritoriul respectiv (Andora, Hong- Kong)
 Proprietarul să fie non-rezident pentru a beneficia de avantajele fiscal oferite
 Ţinerea unei adunări generale în fiecare an(Irlanda,Hong- Kong,Nauru,Bermude)
 Un reprezentant în ţara/teritoriul respective(Insulele Virgine Britanice)
 Instalarea administraţiei şi a conducerii în ţara/teritoriul respective(Uruguay)
 Desfăşurarea celei mai mari părti din activitate în străinătate
 Dovada referinţelor bancare ale acţionarilor(Gibraltar)
 Cel puţin un secretar rezident
26
 Documentele înmatriculării companiilor în jurisdicţiile offshore utilizate cel mai
frecvent:[16,p.63]
 Certificat de înmatriculare: acest act este emis de biroul de înmatriculare şi certifică faptul că
societatea a fost introdusă (sub numele dat) de către biroul de înregistrare în registrul
companiilor în ziua dată.
 Act constitutiv/Statut: Acest document cuprinde reglementările de bază în legătură cu
funcţionarea companiei. În cea mai mare parte a lui este un document cu format standard,
alcătuit de obicei pe baza textului de lege din ţara respectivă. –
 Actul de numire a primului(-ilor) director(i): După seamnarea actelor şi documentelor de
înfiinţare, fondatorul va numi primul/primii director/directori şi le va delega acestora
drepturile legate de companie.
 Proces-verbal al primei întâlniri: Procesul-verbal al primei întâlniri a directorilor cuprinde de
obicei primii paşi ce urmează a fi făcuţi de companie, în special, actul fondării şi aprobarea
sigiliului şi timbrului sec al companiei.
 Proces-verbal privind emiterea de acţiuni: Acesta cuprinde detalii cu privire la proprietarii
care subscriu şi care cumpără acţiuni, ca şi detalii legate de acţiunile sau certificatele de
acţionari emise.
 Sigiliul societăţii. Utilizarea sigiliilor în ţările avute în vedere este diferită de felul în care ele
sunt folosite aici. Există de obicei o cerinţă legală ca societatea să aibă un aşa-numit timbru
sec, aprobat la şedinţa de înfiinţare a companiei. Cu toate acestea, acest timbru nu este folosit
pentru ştampilarea contractelor şi facturilor, ci pentru ştampilarea notiţelor de acţiuni emise de
companie, ca şi a reglementărilor şi proceselor-verbale ale companiei.

2.2.Factorii determinanți și avantajele utilizarii zonelor off-shore de către agenții

economici
Pretutindeni şi din totdeauna evaziunea fiscală a fost condamnată. Cu toate acestea,
perspectivele privind acest fenomen nu s-au schimbat de-a lungul timpului.
El persistă în toate ţările şi în toate perioadele, în ciuda sancţiunilor. Trebuie recunoscut
dreptul oricărui contribuabil de a evita pe căi legitime plata impozitelor, ceea ce presupune deseori,
recurgerea la paradisurile fiscale, dar în acelaşi timp aceste paradisuri fiscale pot fi folosite pentru
efectuarea unor operaţii care implică evaziunea fiscală.
Rădăcinile istorice ale paradisului fiscal le identificăm în Grecia antică, unde, pentru a scăpa
de taxa de 2% asupra importurilor şi exporturilor, comercianţii se mută în insulele învecinate
27
marelui oraş, aflate în exteriorul acestuia. În Evul Mediu, în urma negocierilor hanseatice, oraşul
Londra este scutit de impozite. Între secolele XVI şi XVII, Flandra constituia un adevărat paradis
fiscal, deoarece în porturile sale comercianţii aveau un minim de restricţii. În 1889 a doua bancă ca
mărime din Canada, Bank of Nova Scoţia, şi-a deschis o agenţie în Caraibe şi în Jamaica pentru a
permite clienţilor să beneficieze de avantajele fiscale şi financiare în operaţiuni de comerţ
internaţional.
Paradisurile fiscale au cunoscut dezvoltarea începând cu anii 1970. S-au constituit în special
la periferia statelor industrializate din Europa, America de Nord şi Asia. La ora actuală se
aproximează că ar exista 73 de paradisuri fiscale însă nu se cunosc sumele de bani existente în
acestea datorită anonimităţii şi mai ales confidenţialităţii. Acestea sunt dependente, din punct de
vedere politic şi independente, din punct de vedere economic, de o ţară cu sistem economic şi
politic bine dezvoltat, beneficiind de evitarea dublei impuneri [21, p.88].
Obiectivele principale pentru care s-au creat paradisurile fiscale au fost, impozitarea pe
venituri scăzută sau chiar renunţarea la aceasta, facilitarea europieţelor, adăpostirea banilor murdari
obţinuţi din activităţi infracţionale (trafic de droguri, evaziune fiscala, contrabanda, etc.). Unele
paradisuri fiscale sunt considerate refugii ale traficanţiilor de droguri şi teroriştilor care îşi spală
banii murdari.
În paradisurile fiscale se obţin cu uşurinţă licenţe de funcţionare pentru bănci şi corporaţii.
Aşadar, în cele ce urmează vom încerca să exemplificam noţiunea de ”paradisuri fiscale”, care sunt
particularităţiile acestora şi totodată care sunt şi avantajele acestora.
În lume funcţionează aproximativ 73 de paradisuri fiscale, însă date precise despre sumele
de bani care ajung aici nu există. Paradisul fiscal (în engleză – “tax haven”) desemnează acele
unităţi administrativ-teritoriale ce asigură condiţii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea
capitalului şi funcţionarea companiilor offshore.
Termenul de ”paradis fiscal” include toate acele state care au impozitul pe profit zero sau
nesemnificativ pentru activităţi comerciale sau bancare şi se refera la ţările în care există trusturi off
shore şi în care nivelul general al taxelor şi impozitelor este foarte redus. Practic acestea sunt ţări în
care îşi desfăşoară preponderent activitatea firme cu capital străin, iar sucursalele respective sunt
conduse de către cetăţeni ai ţării “adoptive”[22, p.29]
Paradisul fiscal este un loc unde anumite taxe sunt fie percepute la un nivel scăzut, fie nu
sunt percepute deloc. Această politică încurajează indivizii şi firmele bogate să investească în zone,
care altfel ar fi trecute cu vederea.
Acestea pot oferi: profitabilitate maximă pentru afacerile derulate de firme sau persoane pe
teritoriul acestora, avantaje fiscale, reducerea impozitelor, confidenţialitate, diversificarea
28
investiţiilor, impozite foarte mici sau deloc, pot acorda avantaje speciale în ceea ce priveşte
impozitele pentru anumite persoane sau tranzacţii, garantează împotriva exproprierii, asigură un
tratament egal de către guvern şi un control guvernamental minim, stabilitate politică şi economică,
libertatea importului.
Panama, Liechtenstein, Elveţia şi toate celelalte raiuri ale finanţelor au legi stricte referitoare
la spălarea banilor negri pentru a se asigura că instituţiile financiare care-şi au sediul acolo nu sunt
folosite în scopuri ilicite. Iar pentru asta există departamente speciale care investighează orice
posibilă încălcare a acestor reglementări. În plus, băncile "offshore" au proceduri stricte de
"cunoaştere a clientului" astfel încât conturile "numerotate" anonime au devenit doar poveste.
Cât timp afacerile sunt legale, secretele financiare sunt apărate cu sfinţenie. În paradisurile
fiscale este interzisă dezvăluirea oricărui aspect al tranzacţiilor financiare, inclusiv informaţii cu
privire la conturile bancare private, fără un ordin judecătoresc. Multe dintre jurisdicţiile "offshore"
impun amenzi uriaşe sau chiar pedeapsa cu închisoarea pentru angajaţii băncilor care încalcă
intimitatea unui posesor de cont[ 23, p.74].
Ţări ca Bahamas fac din statutul de paradis fiscal o parte a strategiei lor de marketing. Şi au
şi de ce. Locuitorii băştinaşi, dar şi rezidenţii străini nu plătesc niciun fel de taxă. “Bahamasul
beneficiază indirect de pe urme acestei politici. O persoană care vine aici va cumpăra proprietăţi sau
va face o afacere”, afirmă consultantul Terrance Bain, de la firma de contabilitate şi controlul
taxelor, FT Consultants, din Bahamas, citat de revista “Forbes”.
Date despre dimensiunea averilor păstrate "offshore" sunt greu de obţinuţ, din moment ce
nici guvernele, nici instituţiile financiare nu sunt interesate să obţină o privire de ansamblu asupra
acestor refugii financiare. Banca pentru Depozite Internaţionale (BDI), care înregistrează date
referitoare la depuneri în numerar pentru fiecare ţară, estimează că la nivel global, în 2016, a existat
un total de 14.000 de miliarde de astfel de depozite dintre care 2.700 de miliarde erau păstrate în
ţările "offshore". Asta înseamnă că unul din cinci depozite este înregistrat într-un paradis
fiscal.
În schimb, compania de cercetare Merrill Lynch/Cap Gemini’s estima în 1998 că o treime
din averile celor cu peste un milion de dolari erau păstrate "offshore".
Conform celui mai recent raport, între 2017 şi 2020, averile acestora numărau un total de
27.000 de miliarde, dintre care 8.500 de miliarde (31%) erau înregistrate într-un paradis fiscal.
Merrill Lynch estimează o creştere a acestor averi "offshore" cu 600 de miliarde anual. Ceea ce ar
înseamna că în prezent cifra a ajuns la 9.700 miliarde de dolari. Majoritatea ţărilor "offshore"
stabilesc taxele în funcţie de rezidenţă, şi nu de cetăţenie. Aşa că, de exemplu, europenii de

29
pretutindeni pot veni în Elveţia pentru a scăpa de plăţile către stat. Compania americană
falimentară, cândva un gigant energetic, a declarat un profit de 2,3 miliarde de dolari, între 1996
şi 1999, dar nu a plătit nicio taxă guvernului SUA. Pentru asta a fost nevoie de o reţea de 3.500 de
companii dintre care 440 erau înregistrate în paradisul fiscal din Insulele Cayman. În lume, sunt nu
mai puţin de 73 de astfel de refugii pentru evitarea taxelor, conform datelor deţinute de organizaţia
nonprofit Tax Justice Network., care militează împotriva acestor paradisuri pentru cei bogaţi.
Motivul invocat este faptul că acestea alimentează sărăcia în lume.
Factorii care determină alegerea paradisurilor fiscale:[24, p.43]
Indiferent de natura juridică a unui investitor şi de motivaţia acestuia, în cadrul deciziei de a
apela la avantajele oferite de un paradis fiscal, problema primordială este aceea a obiectivelor de
realizat şi a costului acestora.
Factorii care determină alegerea paradisurilor fiscale s-ar putea împărţi în două categorii:
factori generali şi factori principali.
Factorii generali:
-Garanţiile guvernamentale în privinţa protecţiei împotriva expropierii şi naţionalizării.
Fluxul de bani se aseamănă ciclului hidrologic în care apele se îndreaptă inevitabil către mare.
Apa este folosită, refolosită şi în final ajunge în rezervoarele oceanelor. Pe de altă parte, există
aproximativ 250 de ţări şi teritorii în lume şi numai o singură ţară (cea de rezidenţă fiscală) nu poate
fi considerată un potenţial refugiu offshore. Numai un guvern care a ajuns cu spatele la zid (forţat
de împrejurări) va confisca investiţiile străine; o astfel de acţiune va duce la încetarea investiţiilor
străine pentru o lungă perioadă de timp.
În 1959, americanii au pierdut aproximativ 7 mld. De USD prin neasigurarea investiţiilor
americane în Ciba (condusă de Fidel Castro la acel moment), Cuba fiind totodată un paradis fiscal
în acei ani. Paradisurile fiscale care au conştientizat din timp importanţa acestui element au avut
numai de câştigat. Cayman Islands şi Antilele Olandeze au introdus în legislaţiile lor garantarea
împotriva riscului de expropriere sau naţionalizare, ele numărându-se la ora actuală printre cele mai
renumite paradisuri fiscale.
-Tratament nediscriminatoriu al investiţiilor străine
La ora actuală, în zonele offshore, cu cât restricţiile investiţional, sunt mai neînsemnate, cu
atât paradisul fiscal este mai flexibil şi mai atrăgător. Prin acest tratament obiectiv se urmăreşte
contracararea limitării libertăţii societăţii la un moment dat sub un anumit pretext, prin schimbarea
bruscă a legislaţiei faţă de capitalul străin. Sunt evitate ţările în care guvernele limitează participarea
capitalului străin, în care se deţine în întregime controlul asupra unor domenii de activitate sau se
stimulează proritar investiţiile naţionale.
30
 -Stimularea investiţiilor străine
Guvernele din întreaga lume se luptă pentru atragerea de investiţii internaţionale. Chiar şi o
ţară cu fiscalitate excesivă, precum Marea Britanie, exclude de la impozitare dividendele, dobânzile
şi câştigurile de capital din vânzarea activelor fixe obţinute de către investitorii străini care s-au
instalat la Londra şi care acţionează pe pieţele internaţionale. Guvernul britanic e conştient că dacă
ar supune impozitării aceşti investitori cu siguranţă ei se vor muta într-o ţară cu un mediu de afaceri
mai lejer din punct de vedere fiscal, iar bugetul naţional ar pierde veniturile realizate din
comisioanele de transfer de proprietate şi din impozitele plătite pe proprietatea imobiliară.
Imaginea Irlandei de ţară „favorabilă investiţiilor străine directe” se datorează menţinerii unei
strategii fiscale competitive mai bine de 40 de ani. Încă din 1950, Irlanda oferea o scutire de
impozite pentru profiturile din export pe o perioadă de 15 ani, în condiţiile în care nivelul mediu de
impozitare existent în Europa la acea dată era de 50%.
-Impozitarea redusă
În toate paradisurile fiscale, avantajele fiscale au o bază legală. Companiile offshore
înregistrate în Insulele Britanice Virgine nu plătesc alte tipuri de impozite în fara unui impozit anual
în valoare de 300 USD, independent de cifra de afaceri. Pentru Belize şi Seychelles, această taxă
anuală se ridică la „impresionanta” sumă de 100 USD, în timp ce în Panama, este de 150 USD. Este
evident de ce aceste avantaje fiscale sunt alese în schimbul unor cote de impozit pe profit de 20-
50%.
-Stabilitate politică şi economică
Un investitor care e dispus să abordeze zona offshore este interesat de două elemente extrem
de importante: profit şi siguranţa investiţiei, iar ultimul element este în directă dependenţă de
stabilitatea statului-gazdă. Decizia guvernelor unor ţări de a proceda la naţionalizări şi exproprieri
constituie un risc care nu poate fi neglijat.
-Sistemul legislativ
În general, majoritatea paradisurilor fiscale sunt ţări care funcţionează pe baza dreptului
cutumiar anglo-saxon, unde precedentele juridice (soluţiile anterioare ale instanţelor pentru cazuri
similare) au o importanţă foarte mare.
-Portofoliul de Tratate de Evitare a Dublei Impuneri
Acordurile bilaterale pentru evitarea dublei impozitări (şi pentru împiedicarea evaziunii
fiscale) pot fi benefice, deoarece pentru anumite tipuri de venit se aplică reguli de impozitare care
sunt mai atractive decât acelea care s-ar fi aplicat dacă venitul ar fi fost impozitat în doar una sau în
ambele ţări implicate. Tipurile de venit aplicabile sunt în mod obişnuit, veniturile din dobânzi,
dividende şi redevenţe.
31
 -Secretul bancar
Prevederile legale ale Common Law-ului dispun uneori amenzi mari şi ani grei de închisoare
pentru angajaţii din domeniul bancar ce încalcă principiul confidenţialităţii activităţii clienţilor. Pe
de altă parte, SUA şi organismele internaţionale exercită presiuni asupra jurisdicţiilor offshore în
cadrul luptei împotriva evaziunii fiscale şi spălării banilor murdari [25, p.74]
Prinse între ciocan şi nicovală, băncile ce nu dezvăluie informaţiile solicitate pot suporta
amenzi usturătoare în ţările în care au filiale deschise şi în care autorităţile nu primesc informaţiile
solicitate, mai mult sau mai puţin diplomatic.
În Europa, la un moment dat, relaţiile diplomatice între Franţa şi Elveţia s-au deteriorat,
datorită încercărilor unor vameşi francezi (ulterior condamnaţi penal) de a viola secretul bancar
elveţian.ca urmare a acestui conflict, Consiliul Naţional al Elveţiei a refuzat să mai aprobe un
protocol, prin care se modifica un tratament existent între aceste ţări.
-Cooperarea guvernamentală
Venezuela şi-a pierdut statutul de paradis fiscal deoarece a ales calea unei politici naţionaliste
în defavoarea unei cooperări cu companiile străine de comerţ internaţional. Insula Norfolk a fost un
paradis fiscal cu o reputaţie în creşetere până în 1974, când Australia a amendat această situaţie,
considerând-o parte a sa din punct de vedere al tratamentului fiscal. Numai rezidenţii nativi ai
insulei şi companiile înmatriculate aici şi care sunt în întregime deţinute şi controlate de rezidenţii
insulei pot obţine facilităţi fiscale.
-Taxe vamale minimale
La nivelul statelor ce permit activităţi offshore, în unele cazuri este compensată taxarea
minimală a importurilor cu taxe pe vânzări; în alte cazuri (Bermuda, Liberia, etc.) se practică taxe
mari pe import, contrabalansând taxe foarte mici pe vânzări.
-Localizarea economică a jurisdicţiei
Multe companii s-au orientat către paradisurile fiscale ce se aflau în centrul unor pieţe
comune regionale pentru a benficia de reducerile de tarife vamale, restricţii comerciale minime,
armonizarea legislativă şi pieţe potenţiale mai vaste.
Beneficiarii principali ale acestor relocări au fost Belgia în CEE, Costa Rica în Piaţa Comună
din America Centrală şi Jamaica în Asociaţia de Comerţ a Caraibelor. Ca urmare a cererilor statelor
membre UE, Belgia şi-a crescut taxele astfel încât în prezent nu mai este un paradis fiscal,
păstrându-şi totuşi o serie de avantaje. Jamaica şi-a pierdut şi ea din autoritate, de data aceasta nu ca
urmare a modificărilor fiscale, ci datorită recesiunii sale economice, poziţia sa fiind uzurpată de
Barbados şi Sf. Vincent.
-Oportunităţile oferite pe termen lung
32
 Profesioniştii din domeniu sunt interesaţi de speranţa de viaţă a reducerilor fiscale oferite în
condiţiile schimbării guvernării acestor ţări.
În Bahamas, respingerea zvonurilor referitoare la o posibilă reformă fiscală a dus la o
deblocare masivă a intrărilor de investiţii din exteriorul ţării în zona liberă a acestei regiuni.
Inflaţia şi politica de creditare
O politică pertinentă de creditare a Băncii Centrale este un element vital pentru corporaţiile ce
nu deţin suficiente resurse financiare şi doresc să apeleze la credite locale pentru finanţarea
operaţiunilor lor. Elveţia reprezintă numărul 1 în lume din acest punct de vedere, pe când Bahamas,
Jamaica, Hong Kong şi Vanuatu au fost criticate pentru insuccesul lor în a adopta politici
antiinflaţioniste şi de creditare eficiente.
-Disponibilitatea capitalului local
Infrastructura financiară a unei jurisdicţii offshore ar trebui să aibă la dispoziţie capitaluri
necesare atunci când acestea sunt cerute. Panama a avut o evoluţie fulminantă în ultimii ani datorită
faptului că a acţionat pentru a pune la dispoziţia companiilor străine fonduri pentru susţinerea
operaţiunilor lor internaţionale. Prin legislaţia bancară adoptată de această ţară, au fost atrase filiale
a sute de bănci importante ale lumii.
Elveţia a fost cunoscută iniţial ca un paradis bancar datorită imenselor resurse financiare
disponibile în băncile sale. Secretul operaţiunilor bancare derulate prin Panama, Bahamas,
Luxemburg şi Elveţia a reprezentat şi reprezintă un argument important pentru transferul fondurilor
în aceste state.
-Resursele umane disponibile
O companie care doreşte să-şi stabilească sediul într-un paradis fiscal solicită informaţii cu
privire la structura juridică, bancară, hotelieră şi calitatea vieţii din zona respectivă. Există un
pronunţat interes, pentru existenţa unui nivel de educaţie ridicat al personalului angajat autohton şi
pentru asigurarea unor condiţii de viaţă şi de instruire a copiilor angajaţilor din ţara de origine, la un
cost care să nu fie exagerat de ridicat.
-Poziţia geografică, sistemul de comunicaţii şi de transport
Existenţa unui sistem de comunicaţii prin telefon, fax este esenţială în desfăşurarea unei
afeceri. Deplasarea şi stocajul bunurilor comerciale sunt influenţate de existenţa unui transport
comod şi rapid, aerian, terestru şi maritim. Următorul factor este proximitatea resurselor naturale,
aşezarea geografică, reţelele de telecomunicaţii, utilităţile şi sistemele de transport disponibile.
Un amplasament favorabil pentru transbordarea mărfurilor sau bunurilor este absolut necesar
pentru un centru offshore unde se depozitează, manufacturează, etichetează şi pentru astfel de

33
operaţiuni. Elveţia nu oferă posibilitatea transportului naval, dar totuşi deţine o poziţie importantă,
pe când Vanuatu este taxat de insuficienţa facilităţilor de transport naval.
-Obligaţiile managementului
Multe companii au renunţat la stabilirea de baze în străinătate pentru că legislaţiile ţării vizate
nu permiteau un managemenr adecvat şi eficace. Puţine paradisuri fiscale sunt însă caracterizate de
diferebnţe majore între obligaţiile managementului local şi cele ale managementului străin. În
acelaşi timp, e imperativ pentru o societate-mamă să permită companiilor înfiinţate în străinătate
suficientă autonomie pentru a îndeplini condiţiile de calificare ca entitate juridică distinctă din punct
de vedere juridic, fiscal şi contabil.
-Respectarea cu sfinţenie a înţelegerilor contractuale
Normalitatea operaţiunilor într-un paradis fiscal ţine de hotărârea guvernului-gazdă de a
consfinţi şi respecta înţelegerile contractuale ce se realizează pe teritoriul său. Cu toate că dreptul
internaţional nu poate ataca suveranitatea şi autonomia fiecărui stat, majoritatea companiilor
multinaţionale îşi investesc banii acolo unde contractul are valoare de lege şi unde, în cazul violării
lui de către guvern, se acordă compensaţii corecte, acceptabile de către partea vătămată.
-Respectarea dreptului de proprietate
Corelată cu resăectarea contratelor, respectarea proprietăţii este dorinţa oricărui agent
economic, oriunde s-ar afla acesta. După Panama, Elveţia are cel mai mare număr de companii
offshore înregistrate, ca urmare a importanţei acordate de acest stat drepturilor nerezidenţilor în
tratarea redevenţelor, licenţelor, şi, în general, a tuturor drepturilor intelectuale. Orice centru
offshore care se respectă ar trebui să aibă o astfel de legislaţie de ocrotire a proprietăţii (intelectuale
sau materiale).[18, p.53]
-Situaţia şi istoricul datoriei externe
În condiţiile accentuării schimburilor comerciale internaţionale se amplifică şi transferurile
financiare internaţionale, iar marile companii caută acele zone care se bucură de cea mai mare
credibilitate internaţională în calitate de debitor. Când rating-ul unui guvern înregistrează evoluţii
negative, companiile înmatriculate în zona lui de influenţă au de suferit şi caută locaţii cu poziţii
mai sigure. Astfel de mişcări de capital se înregistrează acum în Indiile de Vest.
Existenţa unor tratate internaţionale
SUA şi multe dintre statele puternic industrializate au încheiate Tratate de Parteneriat, Comerţ
şi Navigaţiile cu majoritatea paradisurilor fiscale, astfel încât multe dispute referitoare la derularea
afacerilor pot fi teoretic eliminate. Totuşi, apariţia a noi paradisuri fiscale implică abordarea
prudentă a riscurilor ce pot apărea ca urmare a inexistenţei acestor tipuri de acorduri (sau similare).
-Delegaţiile oficiale şi de afaceri
34
 Când un guvern străin doreşte să atragă investitori străini în ţara sa, va trimite delegaţii
oficiale pentru a promova avantajele oferite de ţara sa. Acest gen de abordare s-a dovedit foarte
eficace în cazul Bahamas (1960), după ce Fidel Castro a preluat Havana şi multe companii şi-au
relocat sediile în afara Cubei.
Promovarea guvernamentală
Majoritatea statelor paradisuri fiscale finanţează deschiderea de birouri de promovare a lor în
SUA, Europa şi Orientul Îndepărtat; prin acestea, firmele multinaţionale intră în contact cu
facilităţile oferite de respectivele guverne. Pe lângă împărţirea de broşuri şi pliante informative,
aceste agenţii de promovare aranjează şi vizite ale reprezentanţilor guvernamentali familiarizaţi cu
mediul economic şi juridic promovat.
Factori particulari:
Factorii particulari care influenţează alegerea unui paradis fiscal sunt determinaţi de motivaţia
şi situaţia individuală a persoanelor fizice şi juridice implicate în proiect. Aceştia privesc: [9, p.58]
-Domiciliul sau rezidenţa persoanelor fizice şi influenţa schimbării acestora
În principiu, statele stabilesc impunerea veniturilor persoanelor fizice în funcţue de domiciliu
sau de rezidenţă (Marea Britanie, Franţa) sau în funcţie de naţionalitate. Avantajele fiscale pe care
contribuabilii urmăresc să le obţină vor fi influenţate de prevederile legale şi vor influenţa deciziile
investitorilor.
Un cetăţean american care trăieşte un timp îndelungat în afara SUA şi are rezidenţa fiscală în
Australia, Anglia, Franţa sau oricare altă ţară va datora în continuare impozite pentru toate
veniturile sale, mai puţin cele exceptate – deoarece există o excepţie asupra veniturilor mai mici de
80.000 USD obţinute din afara SUA, în situaţia în care persoana respectivă nu stă pe teritoriul SUA
cel puţin 330 zile în ultimele 12 luni consecutive. Prin urmare, când se doreşte ascunderea
profiturilor în offshore, paradisurile fiscale nu sunt refugii fiscale legale pentru cetăţenii americani.
SUA este una din puţinele state care taxează pe criteriul rezidenţei sau cetăţeniei. Există alte trei
state care au adoptat aceeaşi practică: România, Filipine şi Eritreea (estul Africii).
-Sediul societăţii şi transferul acestuia
Din punct de vedere comercial, o companie înmatriculată într-o insulă mică, necunoscută
creează o cu totul altă impresie dacă aceasta poate da o adresă din Zurich sau New York.
Schimbarea sediului unei societăţi comportă riscuri legate de evoluţiile politice şi economice.
Aceste atrebuie evaluate în consecinţă. La aceste evoluţii se adaugă evaluarea reglementărilor
fiscale. Transferarea sediului social în ţări precum canad şi Liechtenstein trebuie aprobată de
guvern, în timp ce în Elveţia trebuie acceptul persoanelor creditoare. În aceste ţări, transferul se
realizează prin dizolvarea societăţii, cu toate consecinţele fiscale prevăzute de lege.
35
 -Transferurilor capitalurilor
Există ţări (Australia) care nu permit transferul caputalurilor spre paradisurile fiscale decât
după obţinerea unei declaraţii de la autorul transferului şi aprobarea administraţiei fiscale.
Abordările sunt diferite:
În ţările ce practică dreptul anglo-saxon, cerinţele sunt mult mai flexibile. În Bahamas,
capitalul – standard înregistrat de o companie este de 5.000 USD, dar conform legilor acestor ţări,
această sumă nu este obligatoriu a fi „vărsată” efectiv. Aceeaşi regulă se aplică şi în insulele
Britanice Virgine, unde capitalul, standard înregistrat este de 10.000 USD, dar nu este obligatorie
vărsarea acestuia. Prin urmare, în aceste ţări, companiile pot fi înfiinţate având formal un capital de
câteva mii de doalri, dar fără ca în realitate să implice vreun flux de numerar sub formă de investiţie
externă.
În ţările ce practică dreptul continental, modalitatea de plată a capitalului înregistrat este
precis definită şi urmărită. În ţări precum Elveţia, Liechtenstein şi Andora, capitalul social subscris
de proprietari trebuie vărsat într-un cont special al companiei, iar orice altă contribuţie în natură
trebuie puă la dispoziţia companiei (aşa cum se practică şi în România).
-Accesibilitatea paradisurilor
Complexitatea acestui factor este determinată de necesitatea analizării mai multor elemente.
Acestea ţin de posibilitatea obţinerii vizei de intrare (în Andora, rezidenţele se aprobă numai în
funcţie de plecările şi decesele rezidenţilor străini), posibilitatea de a cumpăra sau închiria o
locuinţă, condiţii de viaţă convenabile (costul vieţii este ridicat în Bahamas, Cipru, Costa Rica,
Irlanda, Sri Lanka), costul operaţiunilor de stabilire, mijloace de transport rapide la preţuri care să
nu fie prohibitive, limba vorbită/utilizată.
-Asigurarea secretului operaţiunilor
În unele situaţii, proprietarii unei companii offshore nu doresc dezvăluirea identităţiilor.
Motivele ce duc la această dorinţă sunt diverse, pornind de la intenţia asigurării confidenţialităţii
totale asupra unor demersuri de afaceri perfect legale până la evitarea oricărei conexiuni între
derularea unor afaceri ilegale şi persoanele care se află în spatele întregului montaj. Astfel,
companiile offshore se delimitează în trei categorii caracterizate de:
-Anonimat total – identităţile directorilor şi proprietarilor nu sunt verificabile, dat fiind că
aceste detalii nu trebuie raportate autorităţilor din acele ţăru (Insulele Britanice Virgine, Belize,
Seychelles, Niue, etc). Din datele vehiculate în mediul consultanţilor în domeniu, se pare că
importanţa anonimatului în afacerile internaţionale este destul de mare (în 2000, au fost înregistrate
în insulele Britanice Virgine aproximativ 62.000 de companii noi).

36
 -Publicitate parţială – porprietarii unei companii nu figurează în Registrul Companiilor, în
timp ce toate detaliile privind directorii sunt disponibile publicului.
-Publicitate largă – informaţii detaliate privind acţionarii şi directorii companiilor sunt
accesibile în Registrul Companiilor. De exemplu, în Cipru, sunt disponibile detaliile privind
proprietarii şi directorii (nume, naţionalitate, număr de paşaport, data naşterii, domiciliul permanent,
etc.).
-Rezidenţa fictivă
În biroul unui jurist, contabil, bănci sau a unei instituţii specializate dintr-un paradis fiscal se
pot înfiinţa societăţi fictive. Utilizate ca societăţi releu de tip „sham companies” sau „cutie de
scrisori”, aceste aservesc la fixarea beneficiilor realizate în ţări unde impunerea nu există, e slabă
sau nu se prevede obligativitatea repatrierii veniturilor înasare în străinătate. Utilizatorul unei astfel
de societăţi trebuie să găsească ţara în care să o implanteze şi să evite riscul de a fi contestată
existenţa societăţii. Se consideră că este necesară existenţa unei activităţi de conducere şi control
stabile şi nu stabilirea sediului într-un biroz al unui jurist local.
-Restricţii de organizare
De regulă, sunt instituite două tipuri de restricţii:
-numărul minim de directori şi acţionari (în Panama o companie trebuie să aibă cel puţin trei
directori);
-naţionalitatea directorilor – cel puţin unul sau toţi directorii trebuie să fie cetăţean/cetăţeni ai
statului de înmatriculare – are ca scop principal crearea de locuri de muncă pentru cetăţenii
jurisdicţiei offshore.
-Costuri de operare
Costurile de operare ce caracterizează activitatea unei companii înmatriculate într-un paradis
fiscal pot fi structurate astfel:
Costuri obligatorii:
-Taxe şi impozite guvernamentale anuale – o sumă anuală fixă, forfetară sau un procent din
profit;
-Taxe plătibile pentru agentul şi sediul înregistrat – agentul reprezentant este, în general, o
firmă de avocatură, care asigură adresă şi reprezentanţă pentru companiile înregistrate în schimbul
unei taxe anuale.
-Costuri operaţionale (în funcţie de dorinţa proprietarului):
Remuneraţii plătibile directorilor şi proprietarilor nominali – o sumă anuală fixă, plus o sumă
mică pentru fiecare serviciu prestat în numele companiei;

37
 -Cheltuieli de reatransmitere a corespondenţei – pentru retransmiterea corespondenţei primite
pe adresa înregistrată (stabilită anual sau pe operaţiune);
-Costuri de administrare pentru furnizarea spaţiului pentru sediu, utilizarea telefonului şi
faxului;
-Taxe plătibile pentru emiterea diferitelor documente.
-Taxele totale de înmatriculare şi operare în primul an ale unei companii offshore variază între
2000 şi 4000 USD, în funcţie de firma de consultanţă şi locaţia dorită, putând ajunge până la 7000-
8000 USD în ţări precum Malaezia şi Madeira. Taxele anuale de retransmitere a corespondenţei şi
apelurilor telefonicce sunt de ordinul sutelor de dolari (500-700), aceste acrescând proporţional cu
volumul serviciilor efectuate.
Avantajele oferite de către paradisurile fiscal pot fi următoarele[27, p.6]
1. Beneficii oferite de paradisuri fiscale oferite persoanelor fizice: Impozitare nulă sau
scăzută.
2. Beneficii oferite de paradisuri fiscale persoanelor juridice:
-În anumite ţări, beneficiile sunt impozitate în anul următor realizării lor, impozitul fiind
calculat pe ansamblul beneficiilor naţionale şi străine. Acest fapt permite întreprinzătorilor care au
filiale în străinătate să întârzie impozitarea care este subordonată repatrierii beneficiilor;
- Aceste ţări sunt adesea folosite pentru a efectua tranzacţii de brevete, mărci şi procedee de
fabricaţie, care constituie bunuri încorporate;
-Folosire unui paradis fiscal facilitează elaborarea şi punerea în circulaţie a documentelor
comerciale justificând respectarea reglementărilor comerciale;
- Investiţiile realizate nu mai antrenează impozite plus-valori în cazul cedării lor;
- Conturile în monede convertibile şi secretul bancar pot uşura obligaţiile gestionarilor în
perioada de fluctuaţie a monedelor şi a impozitelor pe dobânzi;
- Înfiinţarea unei filiale într-o asemenea ţară permite o mai mare supleţe şi o discreţie mărită
în gestiune;
- O filială înfiinţată într-o asemenea ţară poate fi utilizată de o întreprindere ca punct de
cumpărare pentru propriile sale mărfuri, care vor fi revândute uzinelor din străinătate, profitându-se
de remizele obţinute fără a pierde beneficiul vânzării;
- Înfiinţarea unei filiale într-un paradis fiscal permite cumpărarea de material la preţul pieţei
locale, fapt care permite realizarea de beneficii neimpozabile;
- Firmele multinaţionale interesate să devină propriul lor asigurător, înfiinţează companii de
asigurări captive, datorită costurilor ridicate ale asigurărilor, precum şi datorită caracterului
neasigurabil al unora dintre activităţiile lor.
38
 În funcţie de sistemul de impunere practicat, paradisurile fiscale pot fi clasificate în trei
categorii:
- Ţări în care veniturile realizate în strainatate sunt scutite total de impozitul pe profit. În
acestă situaţie se plateşte o taxă anuală fixă. De exemplu Insulele Virgine, Belize, etc.;
- Ţări în care baza de impozitare nu este profitul realizat ci valoarea capitalului social. De
exemplu Stitungul din Liechtenstein datorează un impozit egal cu 0,1 % din valoarea capitalului
social, dar nu mai puţin de 1000 de franci elveţieni;
- Ţări în care se impune un venit fix. Cel mai cunoscut paradis fiscal care utilizează acest
sistem este Cipru, unde firmele offshore plătesc un impozit de 4,25% din profitul realizat.
Caracteristica principalelor paradisuri fiscale:
-Antilele Olandeze. Autorităţile care guvernează cele patru insule ale Antilelor Olandeze au
adoptat legislaţia „offshore" prin care reduc cu 90 de procente impozitul pentru unele venituri
pasive derivate de companiile locale competente. Din anul 1940, guvernul Antilelor Olandeze a
creat un climat favorabil pentru companiile „offshore".
În fiecare an, aproximativ 3.600 de miliarde din banii companiilor străine circulă prin băncile din
Antilele Olandeze şi din Olanda. Antilele Olandeze sunt şi noua casă a Quantum Fund deţinut de
investitorul de origine maghiară George Soroş, dar şi a sucursalelor a mai mult de 50 de bănci
internaţionale printre care ABN AMRO şi Deutsche Bank.
-Hong Kong. Fără impozit pe salariu, fără taxe pentru profiturile realizate din vânzarea
investiţiilor capitale şi multe deducţii de la plata contribuţiilor către stat pentru persoanele fizice. În
Hong Kong însă există o taxă pe venit standard de 16% şi o taxă pentru corporaţii de 17,5%.
Guvernul Regiunii Administrative Hong Kong s-a angajat să dezvolte într-atât legislaţia pentru taxe
şi finanţe încât această zonă să devină cel mai important paradis fiscal din Asia. În acest scop,
autorităţile au eliminat impozitele pe proprietăţi şi moşteniri. Şi este un mare pas înainte ţinând cont
că până acum guvernul de la Hong Kong aduna anual din taxele pe moşteniri aproape 200 milioane
de dolari. Restul taxelor sunt atât de mici încat oraşul poate fi considerat un veritabil paradis fiscal.
- Elveţia (este un mic stat federal în Europa Centrală, fără ieşire la mare. Are graniţă cu
Germania, Franţa, Italia, Austria şi Liechtenstein. Ţara are o mare tradiţie în neutralitatea politică şi
militară, motiv pentru care este sediul multor organizaţii internaţionale.)
Străinii care devin rezidenţi ai acestei ţări pot găsi aici paradisul fiscal pe care şi l-au dorit.
Asta, după ce anterior şi-au negociat venitul care va fi taxat în cantonul administrativ în care vor
locui. În general, venitul care urmează să fie taxat este egal cu de cinci ori suma plătită pentru chiria
unei locuinţe. Comisia Europeană luptă de ceva vreme împotriva regimului fiscal din Elveţia
motivând că scutirile de impozit acordate companiilor care-şi stabilesc cartierele centrale aici sunt
39
de fapt ajutoare de stat ilegale care trebuie eliminate. Potrivit oficialilor elveţieni, această politică
fiscală aplicată companiilor străine aduce anual economiei aproximativ 2,39 miliarde de dolari [29,
p.79].
- Liechtenstein (este un microstat alpin din Europa de Vest, la graniţă cu Elveţia la vest şi
Austria la est.) Micul principat apără cu îndârjire orice secret bancar încă din 1926. Liechtenstein
este unul dintre cele mai „bătrâne" paradisuri fiscale din lume.
Familiile regale ale Marii Britanii, Belgiei şi Luxemburgului se numără printre cei care apreciază
profesionalismul şi discreţia oferite de instituţiile financiare din principat. Liechtenstein este
guvernată de aceeaşi familie aristocratică de 800 de ani încoace şi mica ţară este recunoscută pentru
cele mai bune servicii de private banking din lume. Aşa că principatul este un magnet pentru cei cu
conturi grase. Oficialităţile de aici nu percep taxe pentru majoritatea companiilor sau proprietăţilor
deţinute de străini.
- Insulele Cayman. Să faci snorkeling şi scuba diving cât este ziua de lungă? Unde altundeva
decât în Insulele Cayman, teritoriu dependent de Marea Britanie, unul dintre cele mai renumite
paradisuri fiscale. Aici chiar este raiul pe pămant. Zero taxe pentru companiile sau rezidenţii străini.
Aici sunt localizate 40 dintre cele mai mari bănci din lume.
În iunie 2000, organizaţiile multilaterale au catalogat oficial Insulele Cayman drept un
paradis fiscal, dar şi ca un teritoriu necooperant în lupta împotriva spălării banilor negri. Răspunsul
autorităţilor de aici a fost limitarea confidenţialităţii informaţiilor bancare. Mişcarea a ajutat
Insulele Cayman să fie eliminate de pe lista teritoriilor necooperante.
- Singapore (Republica Singapore este un stat-oraş insular şi cea mai mică ţară din Asia de
Sud-est. Este situat la sudul Peninsulei Malay şi a statului malaysian Johor, 137 km nord de la
ecuator.)
Localizat strategic, Republica Singapore are reputaţia de a fi un centru financiar atractiv
pentru fondurile „offshore". Cu toate acestea, această „Elveţie a Asiei" nu este căutată pentru taxele
foarte mici pentru că în majoritatea ţărilor din această zonă impozitele sunt nesemnificative.
Singapore atrage bogaţii Asiei mai degrabă pentru politicile bancare care protejează informaţiile
legate de situaţia financiară a clienţilor. Legislaţia legată de confidenţialitatea informaţiilor bancare
a intrat în vigoare în anul 2001 şi de atunci micuţa republică este recunoscută prin stricteţea cu care
este pusă în aplicare această lege. Iar Singapore nu renunţă la aceste reguli în ciuda presiunilor
venite din partea guvernelor străine [30, p.4].
-Bahamas (este un stat nord-american, format din două mii de atoli şi 700 de insule. Este
localizat în Oceanul Atlantic, la est de Florida şi Statele Unite ale Americii şi la nord de Cuba.) Un
paradis pentru iubitorii de golf şi unul pentru cei care vor să scape de impozitele mari care trebuie
40
plătite către stat. În Bahamas nu există taxe pe venit personal şi nici pentru profiturile realizate din
vânzarea investiţiilor capitale. Iar cei care au rude bogate pot dormi liniştiţi. Statul nu le va
înjumătăţi moştenirea. Rezidenţii temporari sunt nevoiţi însă să plătească un procent din valoarea
proprietăţii deţinute. Dar înotatul cu delfinii face toţi banii. Bahamas se numără printre paradisurile
fiscale care se transformă rapid în centre financiare proeminente care pot rivaliza oricând cu oraşe
industriale ca Los Angeles, Chicago, Londra, Tokyo şi New York.
- Isle of Man (este o insulă dependentă a Coroanei Britanice, situată în Marea Irlandei, între
Irlanda şi Anglia. Insula nu este parte nici din Regatul Unit şi nici din Uniunea Europeană.)
Regiunea are propriul guvern, dar este încă dependentă de Marea Britanie. Cu toate acestea oficialii
din Isle of Man administrează după bunul plac lucruri importante cum ar fi taxele. Această
jurisdicţie este de mulţi ani considerată un paradis fiscal, dar şi unul dintre cele mai sigure şi mai
atractive astfel de zone „offshore". Aici nu există taxe pentru profiturile realizate din vânzarea
investiţiilor capitale sau impozite pentru transferurile de capital şi nici taxe de timbru. Există însă un
TVA şi o taxă pe venit, dar care nu depăşesc 18%. În plus, guvernul reduce constant acest procent,
ajungând până acum şi la nivelul de 10%. Autorităţile speră că, în următorii patru ani, corporaţiile
nu vor mai fi taxate cu niciun impozit pe profit.
- Panama (America Centrala). Unii o numesc „Elveţia Americii Latine", dar locuitorii
republicii afirmă cu tărie că în ţara lor se trăieşte mult mai bine decât acolo. Panama oferă o
infrastructură financiară solidă, iar rezidenţii străini, cât şi corporaţiile sunt scutiţi de taxe. În plus,
costurile de trai şi cele administrative sunt minime. Dar cum ţara este în plină dezvoltare tinde să
devină neîncăpătoare pentru numărul mare de străini care vor „să iasă la pensie" aici.
- Gibraltar (muntele Tarik) este un teritoriu britanic de peste mări, singurul situat în Europa.
Ca să devii rezident permanent al Gibraltarului ai nevoie de două scrisori de recomandare prin care
guvernul te caracterizează ca fiind demn de noul statut. Persoanele fizice plătesc taxe doar pentru
primii 90.000 de dolari din venitul total, ceea ce reprezintă un maximum de 56.000 de dolari,
indiferent de suma din cont. În Gibraltar, companiile sunt practic scutite de plata contribuţiilor către
stat atât timp cât nu desfăşoară activităţi aici. Ele contribuie la bugetul local cu 200 de dolari anual.
Aici există totuşi taxe de timbru, pentru proprietăţile deţinute şi taxe de import. Deşi Gibraltarul
este practic localizat în Spania, regiunea este de fapt un paradis fiscal britanic independent. [31,
p .9]
În urma principalelor caracteristici ale paradisurilor fiscale, abordate şi explicate în amănunt,
pot concluziona că aşa numitele “tax-havens” reprezintă un mod de eludare a legislaţiei ţării în care
investitorii îşi conduc afacerile, acestea devenind un mijloc de adăpost. În ultimi ani, de când în

41
România taxele pe venit s-au mărit de la 14% la 19%, fenomenul paradisurilor fiscale s-a extins şi
în ţara noastră, devenind astfel o permanentă preocupare a statului.

2.3. Analiza creşterii economice în zonele off-shore

Paradisurile fiscale au fost printre primele state care au reuşit să se dezvolte pe baza
investiţiilor străine directe.Putem afirma cu certitudine, că, evoluţia favorabilă a paradisurilor
fiscale a fost bazată pe explozia investiţiilor străine directe şi pe accentuarea fiscalităţii mondiale în
deceniile precedente.
FMI afirmă că, datorită liberalizării contului de capital şi datorită creşterii încrederii în bursa
de valori, fondurile care pot fi investite au devenit mai “receptive” la oportunităţile şi riscurile unui
grup mai mare de regiuni şi ţări.
Luăm în considerare 9 paradisuri fiscale dintre cele mai dezvoltate ţări. În Tabelul nr.1 este
prezentat PIB-ul pe cap de locuitor, indicele presiunii fiscale (conform Heritage Foundation) şi rata
de creştere a PIB-ului (%).

Tabelul 1
Presiunea fiscală şi indicatorii de creştere economică, 2020
Paradisul fiscal PIB pe cap de locuitor în Presiunea fiscală Rata de creştere PIB %
USD
Luxemburg 47.505 3,0 4,5
Elveţia 34.369 3,4 1,9
Islanda 32.758 3,0 5,9
Irlanda 28.762 2,4 4,9
Hong Kong 27.114 1,9 8,1
Singapore 25.186 2,6 8,4
Bahamas 16.067 1,5 1,9
Cipru 12.647 2,5 4
Bahrain 10.889 1,8 3,5
Medie 26.144 2,5 4,8
Sursă: www.heritage.org

Presiunea fiscală este reprezentată de un indicator calculat ca medie a impozitelor pe venitul

persoanelor fizice şi juridice.

42
 Sursă: www.heritage.org
Graficul n1. Corelaţia între presiunea fiscală şi PIB pe cap de locuitor
Din tabelul nr.1 se observă că în Luxemburg în ciuda faptului că presiunea fiscală este
ridicată, PIB pe locuitor este foarte ridicat (Luxemburg are cel mai mare PIB pe locuitor pe plan
global) şi doar în Cipru, Bahamas şi Bahrein presiunea fiscală este foarte scăzută iar PIB pe locuitor
foarte ridicat. În Bahamas şi Cipru se înregistrează cea mai scazută rată de impozitare a veniturilor .
Paradisurile fiscale se pot împărţi în două categorii:
 Paradisuri fiscale mici, care au o suprafaţă restrânsă şi o populaţie < 1.000.000 de
locuitori
 Paradisuri fiscale mari, a căror populaţie > 1.000.000 de locuitori şi au o suprafaţă
mică sau medie.
Analiza creşterii economice în paradisuri fiscale trebuie diferenţiată pe cele două categorii
de paradisuri fiscale (mici şi mari) deoarece acestea folosesc strategii diferite.

Tabelul 2
Indicatori pentru paradisuri fiscale mici, 2020
Paradisuri fiscale Presiunea PIB Rata de PIB pe cap de
mici fiscală mil USD creştere PIB locuitor
% USD
Luxemburg 3,0 21,90 4,5 47.505
Islanda 3,0 9,50 5,9 32.758
Bahamas 1,5 5,10 1,9 16.067
Cipru 2,5 9,73 4 12.647
Bahrain 1,8 7,60 3,5 10.889
Medie 2,36 10,77 3,96 23.973
Sursă: www.heritage.org

43
 Presiunea fiscală medie în paradisurile fiscale prezentate este de 2.5, pentru paradisurile
fiscale mici este de 2.36 respectiv pentru cele mari este de 2.58. Acest lucru se întamplă deoarece
majoritatea paradisurilor fiscale mici au o rată de impozitare zero pentru venituri (conform
strategiei lor de a atrage doar înregistrarea societăţilor şi nu o activitate efectivă). Marile paradisuri
impozitează venitul la rate scăzute şi de cele mai multe ori aceste ţări impozitează doar veniturile
rezultate din surse naţionale pentru a atrage cartierul general al companiilor multinaţionale.
Nivelul mediu al PIB-ului la paradisurile fiscale analizate, este de 26.144 USD pe cap de
locuitor.În cazul paradisurilor fiscale mici acest nivel este de 23.973 USD , mai mic decât cel al
paradisurilor fiscale mari: 28.853 USD.

Sursă: www.heritage.org
Graficul 2.Corelaţia între presiunea fiscală şi PIB pe cap de locuitor în cazul paradisurilor
fiscale mici

Tabelul 3
Indicatori pentru paradisuri fiscale mari, 2020
Paradisuri fiscale Presiunea PIB Rata de creştere PIB pe cap de locuitor
mari fiscală mil USD PIB (%) USD
Hong Kong 1,9 186,6 8,1 27.114
Singapore 2,6 106,8 8,4 25.186
Irlanda 2,4 116,2 4,9 28.762
Elveţia 3,4 253,1 1,9 34.369
Medie 2,58 165,7 5,8 28.858
Sursă: www.heritage.org

44
 Sursă: www.heritage.org
Graficul 3. Corelaţia între presiunea fiscală şi PIB pe cap de locuitor în cazul paradisurilor
fiscale mari

Corelaţia între presiunea fiscală şi rata de creştere PIB pentru paradisurilor mici - directă:
chiar dacă presiunea fiscală creşte, intervine şi o creştere a indicelui creşterii economice.

Small Tax Havens

8
growth rate
Economic

6
R2 = 0.8146
4 GDP grow th rate
2 %
Linear (GDP
0 grow th rate %)
0.0 2.0 4.0
Fiscal burden

Sursă: www.heritage.org
Graficul 4. Corelaţia între presiunea fiscală şi rata de creştere economică în cazul
paradisurilor fiscale mici

Corelaţia pentru paradisurile fiscale mari nu este la fel de puternică, dar este una indirectă: o
presiune fiscală mai redusă presupune o creştere economică.

45
 Big Tax Havens

growth rate
Economic
10
GDP grow th rate
%
5
R2 = 0.6311 Linear (GDP
grow th rate %)
0
0.0 2.0 4.0
Fis cal burde n

Sursă: www.heritage.org
Graficul 5. Corelaţia între presiunea fiscală şi rata de creştere economică în cazul
paradisurilor fiscale mari
Se pot evidenţia 2 aspecte care se interconectează:
- creşterea economică în paradisuri fiscale exprimată prin PIB pe cap de locuitor;
- creşterea numărului de state care adoptă strategia paradisurilor fiscale.
Paradisurile fiscale cresc pe măsură ce cadrului legislativ şi al taxelor practicate în ţările
industriale dezvoltate cresc.

2.4.Impactul crizei financiare asupra activității zonelor off-shore

Şefii de state şi guverne din Uniunea Europeană s-au întâlnit la Bruxelles în încercarea de a
se pune de accord asupra unei strategii commune, la nivel European, de lupta contra actualei crize
economice.
Liderii europeni s-au declarat discpuşi să pună principiul pieţei unice la baza planurilor de
recuperare economică, piaţa unică reprezentând “motorul recuperării şi sprijinirii creşterii
economice şi inlăturării şomajului”, potrivit Deutsche Welle.
Primul ministru suedez a cerut explicit partenerilor europeni să nu se ajungă în situaţia în
care “să ne luîm locurile de muncă unii altora”.
Însă principala ruptură în cadrul Uniunii este cea dintre ţările bogate şi cele sărace, din
Europa Centrală şi de est, acestea din urmă neputându-şi permite să finanţeze de la bugetul de stat
industriile afectate - în special industria auto.
Primul ministru maghiar a solicitat explicit ca statele bogate europene să-şi arate
solidaritatea pentru estul Europei, astfel încât să nu se ajungă la o restituire a cortinei de fier,
propunând un fond de ajutorare în instituţiile internaţionale au acceptat să îl acorde statelor estice.
Comisia Europeană a solicitat explicit Franţei ca pachetul de salvare a industriei auto să nu
conţină clauze protecţioniste, însă această temere nu a putu fi complet înlăturată.

46
 O altă victimă a actualei crize economice pare a fi paradisul fiscal, preşedintele Franţei
declarând la finalul summit-ului că este posibil ca şi Elveţia să facă parte de pe lista ţărilor vizate de
lupta împotriva paradisurilor fiscale. Sarkozy a explicat că acest lucru depinde de răspunsul Elveţiei
la această problemă, dar după cum se prezintă lucrurile...cel mai probabil va face parte din această
listă Ministrul de finanţe elveţian Hans-Rudolf Merz a declarat că ţara sa va face unele concesii în
ceea ce priveşte secretul bancar pentru a evita plasarea pe lista internaţională a paradisurilor fiscale.
În ultima perioadă, Elveţia a avut parte de critici la nivel internaţional, în special din partea Uniunii
Europene şi a Statelor Unite. Marea Britanie şi Germania au pretins că secretul bancar încurajează
cetăţenii europeni să eludeze fiscul prin ascunderea banilor în bănci elveţiene.
Legea secretului bancar interzice Elveţiei să dezvăluie informaţii despre clienţii bâncilor,
atât guvernelor cât şi oricăror alte autorităţi, exceptând situaţiile în care este vorba despre
investigaţii în curs privind infracţiuni. Totuşi în Elveţia, evaziunea fiscală nu este considerată o
infracţiune, ci doar fraudă fiscală - distincţie care nu există în restul ţărilor europene.
Summitul G20 a decis la Londra, creşterea considerabilă a resurselor instituţiilor financiare
internaţionale în vederea combaterii recesiunii, precum şi publicarea unei liste cu paradisurile
fiscale, consfinţind, după cum a spus premierul britanic, apariţia “unei noi ordini mondiale”.
Măsurile luate de G20 ar urma a permis injectarea a 5.000 miliarde de dolari în economia
mondială până la sfîrşitul lui 2021. Liderii principalelor economii s-au reunit pentru "a face faţă
celei mai mari provocări apărute în economia mondială în vremurile moderne", potrivit
comunicatului final, mult mai agresiv şi concret decât la majoritatea reuniunilor de acest gen.
Ei au decis triplarea resurselor FMI la 750 miliarde de dolari, permit FMI să emită Drepturi
Speciale de Tragere (DST) în valoare de 250 miliarde de dolari şi să vândă aur, totul reprezentând
un total de 1.100 miliarde de dolari. De asemenea, G20 va aloca 250 miliarde de dolari pentru
susţinerea comerţului internaţional.
Ţările din G20 au convenit să aplice "noi reguli" privitoare la salariile şi bonusurile liderilor
la nivel mondial. Un conflict a apărut în ultimele zile între ţările europene, doritoare să se aplice
prioritar o reformă a reglementării financiare, şi SUA, care doreau noi angajamente de relansare din
partea partenerilor lor, însă aceste divergeneţe nu apar în comunicatul final.
Premierul britanic considera că summitul a marcat apariţia unei "noi ordini mondiale" în
urma crizei economice, salutând "ziua în care lumea s-a unit pentru a combate recesiunea". "Plecăm
de la principiul că prosperitatea este indivizibilă, ca o creştere, pentru a fi durabilă, trebuie să fie
împărţita. Credem că singura bază sigură pentru o globalizare sustenabilă şi creşterea prosperităţii
pentru toţi este o economie deschisă, bazată pe principiile de piaţă, pe reglementare eficientă şi pe
instituţii mondiale solide.
47
 Insulele Cayman sunt teritoriu al Regatului Unit (UK) şi se află în Marea Caraibelor. Circa
40% din locuitorii insulelor sunt străini stabiliţi aici pentru a beneficia de taxele reduse (spre zero)
asupra averilor lor. Însă al cincilea centru financiar al lumii, Insulele Cayman, se află foarte aproape
de faliment după ce ani de zile s-a aflat în centrul atenţiei bogaţilor lumii, care au găsit aici un
refugiu pentru banii lor, dar şi a marilor companii (în special cele din domeniul financiar) care au
găsit astfel o posibilitate de a evita plata taxelor mari către statele în care îşi desfăşoară afacerile.
Pentru că baza economiei este reprezentată de serviciile financiare şi de turism (care au suferit
scăderi importante) Insulele Cayman au probleme uriaşe acum, după ce o mare parte din companiile
financiare care îşi aveau sediul într-una din căsuţele poştale de aici şi-au repatriat banii pentru a-şi
acoperi pierderile (asta în cazul fericit în care nu au intrat în faliment).
Insulele Cayman sunt locul din lume în care sunt înregistrate cele mai multe fonduri de
hedging şi al cincilea teritoriu din lume ca numar de bănci. Să-ţi faci o firmă în Insulele Cayman
presupune o taxă de 1800 de euro, sumă care include şi comisionul perceput de firma de avocatură.
Companiile sunt scutite de impozite asupra profiturilor, singurele taxe pe care trebuie să le achite
fiind taxele de licenţă în sume fixe, stabilite în funcţie de domeniul de activitate.
Ameninţarea liderilor G20 referitoare la dispariţia paradisurilor fiscale pare să devină
realitate. Astfel, Insulele Cayman, al cincilea centru financiar internaţional şi capitala mondială a
fondurilor de investiţii speculative,cu fonduri de 2.300 miliarde dolari, sunt în pragul falimentului.
Cotizaţiile pentru pensii şi asigurări sociale ale funcţionarilor publici nu mai sunt plătite, iar
furnizorii statului aşteaptă zadarnic achitarea facturilor lor.
În urma crizei financiare mondiale, fondurile gestionate de acest paradis fiscal, făcut celebru
de scriitorul Joshn Grisham, s-au prăbuşit. Băncile au dat faliment, iar încasările la buget,
alimentate în mare parte de contribuţiile numeroşilor angajaţi ai instituţiilor financiare, au scăzut în
mod semnificat. Locuitorii din Cayman spun că guvernul anterior a cheltuit o avere pentru a renova
infrastructura arhipelagului, afectată grav de uraganul Ivan din 2019, mizând pe expansiunea
sectorului financiar, însă nu au luat în calcul criza “subprime” din SUA, potrivit cotidianului
britanic The Guardian.
Aflate în impas, autorităţile din Cayman au solicitat Marii Britanii, de care depend insulele
în ultimă instanţă, autorizaţia pentru a contracta un împrumut de 310 milioane dolari, însă secretarul
de stat britanic însărcinat cu afaceri externe le-a sfătuit să pună ordine în finanţe şi să introducă
impozite.
Teritoriul se confruntă cu un deficit bugetar enorm şi nu-şi mai poate plăti funcţionarii sau
facturile către furnizori. În aceste condiţii, guvernul a cerut autorităţilor de la Londra permisiunea să

48
majoreze taxele impuse locuitorilor şi să strângă fonduri de urgenţă de la bănci. Solicitarea a fost
însă refuzată, iar Londra a avertizat că întregul model de afaceri al insulelor este greşit.
Opinia autorităţilor britanice este justă, potrivit The Guardian, având în vedere că SUA, cea
mai mare economie din lume, şi alte state nu şi-au revenit după cea mai severă recesiunie de după
cel de-Al Doilea Război Mondial, fondurile de hedge se află încă în perioada de recuperare, iar
paradisurile fiscale sunt presate de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi
membrii G20 să devină mai transparente.
Fiducia poate fi definita ca „actul juridic prin care o persoană, fiduciarul, dobândeşte de la o
altă persoană, fiduciant, un drept patrimonial, dar cu obligaţii care îi limitează exerciţiul, printre
care figurează în general aceea de a transfera acest drept, la termenul fixat, fie fiduciantului, fie unui
tert beneficiar. Fiducia este o instituţie juridică polimorfă, având multiple finalităţi (fiducie-
gestiune, fiduciegaranţie), printre care şi fiducie-gestiune.
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) a publicat, la cererea G20,
trei liste privind paradisurile fiscale care nu sunt în conformitate curegulile mondiale privind
schimbul de informaţii fiscale.
1. Lista albă: statele sau teritoriile care au implementat standard internaţionale, prin
semnarea a cel puţin 12 acorduri în domeniul fiscal: Argentina, Australia, Barbados, Canada, China,
Franta, Germania, Grecia, Guernsey, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Japonia, Jersey, Coreea,
Malta, Mauritius, Mexic, Olanda, Noua Zeelanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Rusia, Insulele
Seychelles, Slovacia, Africa de Sud, Spania, Suedia, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Marea Britanie,
Statele Unite, Insulele Virgine.
2. Lista gri: statele sau teritoriile care s-au angajat să respecte standardele internaţionale,
însă au semnat până acum mai puţin de 12 acorduri.
- Lista gri închis (paradisuri fiscale identificate în 200 de OCDE): Andora, Anguilla
Antigua, Barbados, Aruba, Bahamas, Bahrein, Belize, Insulele Bermude, Insulele Virgine Britanice,
Insulele Cayman, Insulele Cook, Republica Dominicana, Gibraltar, Granada, Liberia, Liechtenstein,
Insulele Marshall, Monaco, Montserrat, Nauru, Antilele Olandeze, Niue, Panama, Sfantul Kitts şi
Nevis, Sfanta Lucia, Sfantul Vincent şi Grenadine, Samoa, San Marino, Insulele Turks şi Caicos,
Vanuatu.
- Lista gri deschis (alte centre financiare): Austria, Belgia, Brunei, Chile, Guatemala,
Luxemburg, Singapore, Elvetia.
3. Lista neagra: statele sau teritoriile care nu s-au angajat să respecte standardele
internaţionale: Costa Rica, Malaezia, Filipine, Uruguay.

49
 Problema paradisurilor fiscale, "găuri negre în privinţa finanţelor", a fost readusă în discuţie
în noiembrie 2008, în perioada cea mai gravă a crizei financiare, la o reuniune a 17 ţări organizată la
Paris, la iniţiativa Germaniei şi Franţei. Statele participante au cerut OCDE să reactualizeze, până la
mijlocul anului 2020, lista neagră a paradisurilor fiscale, la care Berlinul cerea adăugarea Elveţiei.
O listă precedent a fost publicată la începutului anilor 2000 de OCDE. Dar aceasta nu numara decât
trei ţări - Monaco, Andorra şi Liechtenstein. O parte dintre state au fost şterse de pe listă de-a lungul
anilor, dupa ce şi-au luat angajamente de transparenţă.
Temându-se să nu figureze pe lista reactualizată, Belgia, Austria, Luxembourg, Elveţia,
Liechtenstein, dar şi Andorra au anunţat în ultimul moment o modificare a legislaţiilor naţionale
privind secretul bancar.

50
 Capitolul III. Fenomenul offshore în Republica Moldova

3.1.Influența zonelor off-shore asupra economiei Republicii Moldova

După cum s-a menționat în capitolele anterioare, companiile offshore sunt firme înregistrate
în ţări sau jurisdicţii, unde legislaţia fiscală fie nu prevede perceperea de impozite, fie impozitele
sunt foarte scăzute, atâta timp cât societăţile sau companiile nu desfăşoară activităţi pe teritoriul
ţării, unde sunt înregistrate.
Paradoxal, dar şi despre Republica Moldova se vorbeşte uneori ca despre un „paradis fiscal”.
Dar, este greşit să se creadă că Moldova este un paradis fiscal. Cauza unei asemenea erori credem
că rezidă în acea cotă zero la profitul reinvestit. Dar asta nu înseamnă că în Moldova nu se plătesc
impozite pe profit sau venit. Dimpotrivă, înclin să presupun că existenţa a peste o sută de taxe de tot
felul şi impozite pe care companiile înregistrate în ţara noastră trebuie să le plătească statului îi face
pe oamenii de afaceri locali să caute în afara graniţelor soluţii de protejare a profiturilor sau
veniturilor. Or, cea mai simplă şi mai la îndemână opţiune este înfiinţarea unei companii, numită
offshore, într-un stat sau jurisdicţie, unde fiscalitatea este foarte scăzută sau chiar zero. Se pare, că
moldovenii preferă în acest sens Cipru, Malta, sau Elveţia, unde taxele sunt pe zero, sau fiind
impozitate cu o sumă modică. Acolo, spre exemplu, unde lipsesc controale de orice fel şi se
operează într-un sistem politic şi economic stabil. Mai mult – se vorbeşte că înfiinţarea unui
offshore costă între două şi trei mii de euro, o sumă infimă, de fapt, iar formele de transfer a banilor
în zonele de paradis fiscal nu diferă până la urmă de la stat la stat.
Migrarea capitalului este, de fapt, o formă mai mult răspândită în Rusia. În schimb, în
Republica Moldova companiile, agenţii economici optează pentru evaziunea fiscală ca să-şi
consolideze averile, care, de fapt, este şi cea mai răspândită. Or, la noi evaziunea fiscală este destul
de mare. Chiar statistica oficială indică o valoare între 15 şi 20 la sută din Produsul Intern Brut.
Pentru mai multă lumină ascultătorilor noştri: dacă în 2021 Produsul Intern Brut a fost de ceva mai
mult de 70 miliarde de lei, echivalentul a 5,8 miliarde de dolari, atunci valoarea monetară a
evaziunii fiscale din Moldova ar fi de 1,2 miliarde de dolari. Sumă care este comparabilă cu
valoarea remitenţelor pentru 2021. Astfel, am putea presupune că aceşti bani pur şi simplu au evitat
serviciile fiscale şi de control ale statului. În cazul în care aceste mijloace ar fi fost taxate, undeva
jumătate din această sumă ar fi rămas în visteria statului, adică în jur de 600 de milioane de dolari,
sumă care este echivalentă mijloacelor, pe care le va primi Moldova de la Fondul Monetar
Internaţional pe durata a minim trei ani de zile.”2

2
www.expert-grup.org
51
 Cea mai simplă lecţie de evitare a plăţii impozitului pe profit este intermedierea exportului
sau a importului de mărfuri sau servicii. În Moldova, spre exemplu, multe companii din domeniul
IT sau a tehnologiilor informaţionale, care de fapt profită şi de un cadrul legislativ lejer, îşi fac
afaceri fiind intermediate de către firme offshore. Sau veniturile obţinute de birourile de traduceri
din Moldova. Ca să dau un exemplu concret: o firmă din Moldova importă 20 de maşini şi în urma
acestei activităţi obţine un profit brut de 20 de milioane de lei. Şi impozitul aferent statului, să
zicem, că impozitul ar fi de 16 la sută, ar fi de 3,2 milioane de lei. Pentru a se evita plata acestui
impozit, se încheie un contract cu o firmă offshore, evident aflată în proprietatea importatorului,
care să asigure, să zicem, paza convoiului de maşini până la graniţa cu Moldova. Suma stipulată în
contract poate ajunge chiar la 20 de milioane de lei, sumă deductibilă în totalmente, în situaţia în
care impozitul pe profit ar fi de zero în zona offshore.
De cele mai multe ori transferurile de bani se fac în baza unor contracte fantomă de prestări
servicii. Şi presa de la noi deseori a investigat asemenea cazuri. Dar pentru organele de control este
aproape imposibil să dovedească faptul că respectivele servicii nu au fost prestate în realitate
niciodată. Dacă vă amintiţi, guvernarea precedentă a adoptat o măsură de amnistie pentru
capitalurile, ce vor fi repatriate din ţările considerate a fi paradisuri fiscale, proprietarii acestora
urmând a fi taxaţi cu cinci la sută din valoarea sumelor şi „iertaţi” de cercetarea pentru evaziune
fiscală. Însă, valoarea acestor repatrieri, dacă nu greşesc, nu a fost mai mare de nouă milioane de
lei.
Pentru contracararea folosirii off-shorurilor în scopul ocolirii legislaţiei fiscale e nevoie de
asigurarea regulilor normale de funcţionare a economiei.
Off-shorurile din Cipru sunt pe poziţia a doua după investiţiile în capitalul social al întreprinderilor
moldoveneşti. Suma capitalului venit din paradisul fiscal se ridică la 919,3 mil de lei în 2021, iar
numărul de întreprinderi la 258 se arată în datele Camerei Înregistrării de Stat.
Off-shorurile deschise în paradisurile fiscale constituie soluţii pe care o parte din companiile
din Republica Moldova le folosesc pentru a scăpa de impozitarea profiturilor. Astfel, banii câştigaţi
în ţară ajung în conturile unor firme deschise în Cipru, Insulele Virgine Britanice sau alte zone off-
shore, unde aceste sume nu se impozitează. Printre cele mai cunoscute zone de acest gen se mai
numără Andora, Panama, Liechtenstein, Insulele Cayman, Insulele Seychelles, Luxemburg sau
Malta.
Legislaţia autohtonă nu interzice investiţiile din zonele off-shore. Cei care investesc prin off-
shore sunt foarte sfioşi şi nu vor să-şi facă publică identitatea. Este un fapt care se constată în toate
economiile ce tind să devină deschise. Iniţial în ţară vine capitalul din paradisele fiscale după care
urmează şi cel înnobilat, cu o origine clară.
52
 Pe de altă parte, zonele off-shore sunt utilizate pentru a ocoli legislaţia fiscală. De regulă
transferul profiturilor firmelor moldoveneşti într-un offshore se face prin intermediul contractelor
de prestări servicii, de management, de împrumut sau de drepturi de autor.
Spre exemplu, veniturile pe care le obţine o firmă din Republica Moldova sunt transferate pe
conturile unor firme din zonele off-shore în contul serviciilor prestate de acestea. Astfel, profiturile
impozabile ale companiei moldoveneşti se reduc considerabil. Impozitul plătit în ţară devine foarte
mic sau tinde spre zero iar partea cea mai mare a profitului este retrasă nestingherit din conturile
firmei deschise în paradisul fiscal. Fenomenul nu poate fi combătut, unica ce se poate de făcut este
de a veghea ca prin intermediul schemelor off-shore să nu fie comise fraude fiscale. De fapt,
investiţiile de acest gen nu reprezintă o infracţiune, însă ele trebuie să alerteze autorităţile care au
obligaţia să combată fraudele fiscal.
Potrivit legislaţiei impozitul pe profit se achită la locul înregistrării întreprinderii însă, de
regulă, în paradisurile fiscale nu există impozit pe profit.
Prezenţa companiilor off-shore este caracteristică majorităţii economiilor lumii. Atâta timp
cât avantajele de pe urma investiţiilor din off-shore sunt mai mari decât daunele nu cred că mai
contează de unde vin banii. Manevrele fiscale pot fi făcute nu doar prin zonele off-shore ci şi prin
intermediul firmelor fantomă care există în economia Republicii Moldova. Credem, ca în principiu
investitorii din off-shore nu urmăresc să facă manevre fiscale ci mai degrabă optimizări fiscale.
Costul deschiderii unei afaceri în offshore:3
-Insulele Virgine Britanice. Ca paradis fiscal, Insulele Virgine Britanice au una din cele mai
prospere economii din Caraibe. Cei doi stâlpi ai economiei sunt turismul (45% din venitul naţional)
şi serviciile financiare (52% din venitul total provine din acordarea licenţelor companiilor străine.
Conform legii, companiile off-shore sunt scutite de plata impozitului pe profit pentru o perioada de
cel puţin 20 de ani. Companiile pot desfăşura orice activităţi legale cu excepţia celor bancare, de
asigurări sau servicii de trust. Pentru aceste servicii este necesară obţinerea unor licenţe speciale.
Documentele pentru înmatricularea companiei nu poartă numele acţionarului sau a directorului.
Identitatea acestor persoane nu apare în nicio înregistrare publică. Capitalul social standard este de
circa 37 de mii de euro. Nu este obligatoriu să se completeze registre contabile şi nici să se depună
declaraţii financiare anuale. Costul pentru înfiinţarea afacerii este de aproape 1400 de euro, iar taxa
anuală de 700 de euro.
-Cipru. Deşi a devenit membru al Uniunii Europene la 1 Mai 2019 Cipru este o ţară cu o
economie privată în care rolul guvernului se limitează la reglementarea, supravegherea şi
3
Hines James R., Prosperă paradisurile fiscale?, Univ. of Michigan & NBER, oct. 2019; p.56

53
planificarea utilităţilor publice. Ţara oferă facilităţi bancare printr-un număr de bănci onshore,
offshore şi instituţii financiare specializate. Identitatea acţionarilor sau a directorilor companiilor
înregistrate aici trebuie făcută publică pe când identitatea proprietarului real al companiei este
protejată prin lege. Aportul la capital poate fi făcut în bani, în natură sau prin transferul altor active.
Capitalul social standard este de circa 1700 de euro. Veniturile obţinute nu sunt supuse impozitării.
Anual companiile trebuie să prezinte raportări contabile, ce au fost supuse auditului de către un
auditor independent autorizat. Companiile pot desfăşura orice activităţi legale.
-Insulele Seychelles. Insulele Seychelles sunt situate în Oceanul Indian între coasta de est a
Africii şi India şi reprezintă unul dintre centrele offshore cele mai progresive din lume. Numele
acţionarilor şi ale directorilor companiilor aici sunt făcute publice. Capitalul social standard este de
circa 3.700 de euro. Companiile offshore din Seychelles sunt scutite de plata impozitului pe profit.
Firmele pot desfăşura orice activităţi legale cu excepţia celor bancare, de asigurări sau servicii de
trust. Pentru aceste servicii este necesară obţinerea unor licenţe speciale. Costul pentru înfiinţarea
unei afaceri în acest paradis fiscal este de 1100 de euro, iar taxa anuală de 600 de euro.
Topul ţărilor off-shore de unde vin investitorii în Republica Moldova. După suma investită
în capitalul social al întreprinderilor, potrivit Camerei Înregistrării de Stat, Olanda e pe prima
poziţie cu 1515,2 mil. lei în 2021 şi cu 137 de întreprinderi. Ea este urmată de Cipru cu 919,3 mil.
lei şi 258 de întreprinderi şi de Federaţia Rusă cu 885,9 mil. lei şi 790 de întreprinderi. Cele mai
mici investiţii aparţin Elveţiei - 146,8 mil. d lei şi 61 de întreprinderi, Ucrainei - 154,3 mil. lei şi
623 de întreprinderi şi paradisului fiscal insulele Virgine - 155,9 mil. lei şi 59 de întreprinderi.
Deşi impozitele pentru deschiderea unei afaceri sunt mici, totuşi o parte din investitorii străini
preferă investiţiile în Republica Moldova prin paradisurile fiscale. Ciprul este în topul off-shor-
rurilor plasatoare de capital în ţara noastră, cu 258 de întreprinderi şi 919,3 mil. de lei capital
investit, potrivit Camerei Înregistrării de Stat.Un alt paradis fiscal prin care se investeşte în
Republica Moldova sunt Insulele Virgine cu 59 de întreprinderi şi capital investit de 155,9 mil. de
lei.
Investitorii care preferă înregistrarea firmei în Cipru, potrivit legislaţiei de acolo trebuie să
aibă un capital social de 1700 de euro, iar firmele nerezidente, respectiv acele companii care nu au
directori rezidenţi în Cipru nu sunt supuse impozitării.
În insulele Virgine companiile off-shore sunt exceptate de la plata impozitului pe profit
pentru o perioadă de minim 20 ani, iar capitalul social e de 37 000 de euro. Costul de înfiinţare a
afacerii este de 1400 de euro, iar taxa anuală e de 700 de euro. Documentele pentru înmatricularea
companiei nu poartă numele acţionarului sau a directorului. Identitatea acestor persoane nu apare în
nici o înregistrare publică
54
 Experţii susţin că investitorii străini preferă zonele off-shore pentru a nu-şi dezvălui
identitatea din cauza factorului politic sau aşi transfera banii câştigaţi în Republica Moldova pe
conturile firmelor deschise în ţările care nu impozitează aceste sume.
Zone off-shore sunt Andora, Insulele Virgine Britanice, Panama, Liechtenstein, Insulele
Cayman, Insulele Seychelles, Luxemburg, Cipru şi Malta.

3.2.Utilizarea zonelor off-shore de investitorii Republicii Moldova

Din punct de vedere istoric, paradisurile fiscale au legătură strânsă cu istoria spălării banilor
fapt care a înmugurit în epoca medievală. Spălarea banilor a fost un fapt condamnat de Biserica
Catolică şi era considerată o crimă. Negustorii şi cămătarii anticipau tehnicile moderne de
ascundere, transferare şi spălare a banilor.
Când negustorii negociau împrumuturi pe termen lung umflau artificial rata de schimb,
suficient cât să acopere şi plata dobânzilor pretinzând că acestea sunt un fel de recompensă pentru
riscul asumat.
Cămătarii şi negustorii mai recurgeau şi la o tehnică de ascundere a dobânzilor interzise:
priveau dobânda ca pe o penalizare pentru întârzierile survenite în returnarea sumelor împrumutate
în baza unor acorduri stabilite cu clienţii lor.Toţi cămătarii considerau dobânzile ca profituri reale,
prin utilizarea a ceea ce, în present se numeşte firmă fantomă.
Capitalul era împrumutat unei companii, apoi retras sub forma unui profit şi nu de dobânda
la împrumut, deşi în realitate nu se realizase nici un fel de profit. Toate aceste trucuri prin care se
urmarea înşelarea Bisericii în ziua de astăzi echivalează cu tehnicile de spălare a banilor. Formele
primare de spălare a banilor au evoluat în timp şi a dus la ceea ce mulţi cred că este o invenţie a
epocii moderne: paradisurile fiscale.
Operând între Europa şi America piraţii secolului al XVII-lea au fost primii utilizatori ai
paradisurilor fiscale, care nu erau altceva decât locurile în care ei îşi depuneau averile. 4
Datele istorice arată că în anul 1612 s-a produs un eveniment care poate fi considerat primul
caz de amnistie a profiturilor ilegale.Anglia oferea piraţilor care îşi abandonau meseria atât
libertatea cât şi dreptul de a-şi păstra banii.
În ceea ce priveşte paradisurile fiscale se poate vedea că temelia acestora a fost pusă cu
multe secole în urmă iar ceea ce a urmat a fost mai mult o adaptare modernă a unei ,,piese clasice’’.

4
Mănăilă A., Companiile offshore sau evaziunea fiscală legală, editura All Beck, Bucureşti 2019, editia a 2-a, p.61

55
 Dacă ar fi să se dea o definiţie concretă asupra a ceea ce înseamnă un paradis fiscal se poate
spune că sunt acele teritorii care oferă o gamă largă de avantaje fiscale companiilor offshore
înregistrate pe acest teritoriu.
În paradisurile fiscale tradiţionale funcţionarea companiilor este susţinută de un mecanism
legislativ bine organizat, aceasta însemnând că, în ţara respectivă, legea asigură condiţii de
impozitare favorabile companiilor offshore. Trebuie subliniat faptul că prin neplata impozitului
compania nu încalcă legea, din contră, conform legii este scutită total sau parţial de plata
impozitelor.În ultimii ani, cererea în creştere pentru firmele offshore a determinat nu doar o
dezvoltare continuă a acestor centre offshore dar a intensificat competiţia între cele existente.
Anii 1970 şi 1980 au cunoscut o înflorire masivă în utilizarea companiilor offshore deoarece
oamenii au căutat alternative pentru investirea capitalului, care printr-o legislaţie de impozitare
avantajoasă, ar putea duce la limite mai largi ale profitului.Cererea mai mare acondus la o creştere a
ofertei şi până la mijlocul anilor ’70, majoritatea centrelor offshore operaţionale astăzi au putut
furniza companii offshore uşor de folosit şi comparativ simplu de administrat şi srvicii secundare
legate de acestea.
Ne propunem să analizăm beneficiile investitorilor moldoveni care doresc să îşi înfiinţeze o
firma de tip offshore, ce implicaţii presupune crearea unei companii offshore din punctul de vedere
al investitorului, din punctul de vedere al ţării gazdă dar şi din punct de vedere legal.
Modalitatea în care sunt utilizate paradisurile fiscale rămân la latitudinea fiecărui om de
afaceri sau companie.
În RM, cele mai multe companii offshore activează în domenii precum consultanţă, IT,
comerţ, etc. Impozit pe profit zero sau foarte mic, declaraţii fiscale anuale relativ simple sau chiar
deloc, costuri mici de înfiinţare şi întreţinere şi impozit pe dividende scăzut sau chiar nul - sunt doar
câteva dintre avantajele pe care le oferă o companie offshore.
Deşi în ţara noastră activează multe offshore-uri, date despre numărul şi activitatea acestora
nu se centralizează nicăieri. Ca urmare, sunt imposibil de estimat sumele de bani care intră sau ies
din RM via firme offshore. Reprezentanţii firmelor care intermediază înfiinţarea unor astfel de
societăţi în aşa-numitele paradisuri fiscal susţin că se constată o creştere a numărului de offshore-uri
nou înfiinţate, cu activitate în RM, în ultimii ani. Tot mai mulţi oameni de afaceri români îşi dau
seama că apelarea la o restructurare a afacerilor pe care le desfăşoară este necesară pentru a-şi
menţine competitivitatea atât pe piaţa internă (cazul operaţiunilor de import de produse), cât şi pe
piaţa internaţională (cazul operaţiunilor de export de produse, know-how, consultanţă). De
asemenea, sunt oameni de afaceri care activează în domenii în care lupta cu concurenţa este acerbă

56
şi pentru care păstrarea confidenţialităţii asupra furnizorilor lor externi reprezintă continuitatea
afacerii lor.
Pentru aceasta, ei apelează la unele structuri avansate de «pierdere» a furnizorilor reali –
angajaţii lor rămân în legătură doar cu prima companie de la care se face importul, neavând astfel
acces la furnizorul reali.
În ce priveşte înfiinţarea unei companii offshore, aceasta poate dura între câteva ore şi câteva
luni, în funcţie de jurisdicţia aleasă. De regulă, nu sunt necesare prea multe acte, în multe cazuri o
simplă copie de paşaport fiind suficientă. Taxele anuale pentru un offshore depind de asemenea de
locaţia aleasă, variind între 1.000 şi 3.000 dolari. Pe cât de repede se poate înfiinţa un offshore, pe
atât de rapid se poate şi scăpa de el. Fiecare jurisdicţie are proceduri specifice. În mod normal,
închiderea unei companii poate dura până la 3-4 luni.Trebuie ţinut cont şi de taxele care se plătesc
pentru renunţarea la o firmă offshore. De exemplu, OCRA Worldwide percepe o suma de 500 lire
sterline, care acoperă cheltuielile, taxele pentru autorităţi şi onorariul.
Chiar şi unele multinaţionale au venit în RM prin firme offshore, nu prin compania-mamă.
Avantajul - realizarea unor profituri frumoase. De exemplu, compania offshore poate cumpăra de la
compania-mamă bunuri la un preţ ridicol, iar compania offshore finalizează contracte pentru
vânzarea acestor bunuri la un preţ mai ridicat. Astfel, compania-mamă va avea un profit mai mic şi,
ca urmare, şi impozitul pe profit va scădea. În final, profitul companiei offshore va sălta. De
asemenea, firmele înfiinţate în "paradisuri fiscale" pot transfera într-o a treia ţară, fără a încălca vreo
lege, profitul companiei străine, sub formă de dividend neimpozabile.Statul poate cere informaţii
despre offshore-uri doar dacă are dovezi de activităţi ilegale. Autorităţile fiecărei ţări pot pune la
dispoziţie anumite informaţii autorităţilor locale. În cazul în care autorităţile locale furnizează
dovezi clare despre o anumită companie care desfăşoară activităţi criminale atunci autorităţile
jurisdicţiei respective, precum şi băncile locale îşi dau concursul pentru tragerea la răspundere a
celor implicaţi. În cazul în care activităţile companiei respective sunt activităţi legale, nu au de ce să
facă acest lucru.
Modalități de spălare a banilor prin intermediul paradisurilor fiscale. Într-un sens strict
fiecare ţară din lume poate fi considerată un paradis fiscal pentru că, indiferent de formă,
companiilor şi persoanelor fizice străine li se oferă diferite stimulente pentru încurajarea investiţiilor
şi pentru promovarea creşterii economice. Banca Centrală are restricţii minime şi nu impune
restricţii asupra schimburilor valutare.
Chiar şi Statele Unite ale Americii servesc drept paradis fiscal persoanelor care investesc în
economia americană.

57
 Termenul de paradis fiscal este deseori incorect folosit deoarece pentru a descrie o ţară ar
trebui utilizat termenul de ,,jurisdicţie a secretului financiar’’.Un anumit grad de discreţie financiară
şi bancară este caracteristică tuturor statelor, aproape toate statele impunând un anumit nivel de
protecţie pentru informaţiile bancare şi comerciale. O jurisdicţie a secretului bancar şi financiar va
refuza, aproape întotdeauna, să îşi încalce propriile sale legi cu privire la secretul bancar chiar şi
atunci când ar putea fi vorba despre o gravă violare a legilor unei ţări.
Principalele caracteristici ale paradisurilor fiscale sunt:5
• Impozite reduse – multe jurisdicţii considerate paradisuri fiscale impun impozite numai
asupra unor categorii de venituri; lipsa impozitelor pe venituri face parte dintr-o politică de atragere
a băncilor şi corporaţiilor economico-financiare din străinătate.
• Secretul – asigură protecţia informaţiilor bancare şi comerciale, oferă confidenţialitate
persoanelor care fac tranzacţii, îndeosebi cu băncile, fiind prevăzute sancţiuni penale pentru
încălcarea secretului bancar.
• Activitatea bancară – joacă un rol important în economia unui paradis fiscal decât în
economia unei ţări.Cele mai multe ţări considerate paradisuri fiscale, dezvoltă o politică de
încurajare a activităţilor bancare externe, făcând distincţie de regimul juridic dintre acestea şi cele
ale locuitorilor autohtoni.
Scheme de spălare a banilor prin intermediul instituţiilor bancare din paradisurile fiscal.
Caracteristicile paradisurilor fiscale fac din acestea o atracţie deosebită pentru reciclatorii de
fonduri, deoarece ele furnizează un văl de secret asupra tranzacţiilor, astfel încât proprietarul unei
societăţi încorporate în paradisul fiscal nu poate fi asociat cu fluxul de fonduri, ba mai mult
sistemele bancare şi de comunicaţii moderne de care dispun ţările paradisuri fiscale permit
deplasarea rapidă a fondurilor. Toate tipurile de corporaţii înregistrate în paradisuri fiscale-societăţi
generale, bănci off-shore, societăţi de asigurări, etc- pot fi utilizate de reciclatorii de fonduri în toate
etapele procesului de spălare a banilor: plasare, stratificare sau integrare.
Profitând de lipsa oricărui control valutar, de anonimatul desăvârşit, reciclatorii de bani
transportă numerarul din ţara în care a fost produs şi îl depun în băncile din ţările paradisuri fiscale.
Odată intraţi în băncile off-shore, prin transferuri electronice sau alte procedee, banii urmează să
circule în orice colţ al globului fără obstacole.
Pentru a putea utiliza fondurile depuse în băncile off-shore, proprietarii solicită certificate de
depozit prin care este confirmată existenţa fondurilor, cu acestea garantându-se obţinerea de credite

5
Gorobievschi C., Evaziunea fiscală şi formele de combatere, Revista Administrarea Publică, Vol. 1, 2005; p.28

58
în ţara de domiciliu a proprietarului de fonduri din ţara paradis fiscal, rambursarea creditului
făcându-se prin executarea garanţiei.
O altă metodă prin care fondurile depuse într-un cont al unei companii offshore pot fi
repatriate o constituie înscenarea unui proces între companie şi proprietarul său, iar în urma
pierderii procesului de către companie aceasta este obligată la plata unor sume de bani către
propriul proprietar, care de data aceasta afişează o sursă perfect legală pentru fondurile ce au ca
sursă iniţială fonduri ilicite.
O altă metodă care îngreunează mai mult procesul de investigare a spălării banilor, se
utilizează tehnica trusturilor. Aceasta presupune crearea unui trust într-un paradis fiscal, acest trust
la rândul său creează un alt trust şi aşa mai departe. Reciclatorul apare ca mandatar al acestor
trusturi, astfel el le controlează în fapt. După ce numerarul este depus în contul primului trust, banii
sunt transferaţi electronic celui de al doilea şi apoi către al treilea şi aşa mai departe până la ultimul.
Având în vedere legislaţia din paradisurile fiscale care de fiecare dată impune tăcerea asupra
secretului comercial şi bancar, descâlcirea acestor tranzacţii devine aproape imposibil de realizat.
Câteva paradisuri fiscale accesibile oamenilor de afaceri:
Delaware (SUA): Impozit pe profit la nivel statal, 0%; SUA are tratat de evitarea dublei
impuneri cu RM; Firmele nerezidente şi care nu desfăşoară activităţi în SUA nu plătesc taxele
federale.
Marea Britanie: Impozitul pe profit se situează între 10 şi 30%: Capital social standard –
1.000 lire sterline (1.310 euro); Impozitul poate coborî până la 1-2% pe cifra de afaceri pentru
comerţul cu bunuri; Holdingul înregistrat în Marea Britanie poate distribui dividende unei
companii-mamă, înfiinţată într-un paradis fiscal din Caraibe sau Pacific, unde taxarea este zero;
Membru UE.
Elveţia: În anumite cantoane companiile sunt scutite aproape de profit; Elveţia are tratat de
evitare a dublei impuneri cu RM; Capitalul social al unei companii cu răspundere limitată este de
20.000 franci elveţieni (12.650 euro)
Malta: Companiile care nu au acţionari rezidenţi au rata de impunere de 4,17%; Holdingurile
au rata de impunere 0%; Capitalul social este de 1.500 dolari (980 euro; Proprietarii sunt anonimi;
înmatricularea se face prin intermediul unei companii împuternicite; Membru UE.
Cipru: Impozitul pe profit este de 10%; Firmele care nu au directori rezidenţi şi nu realizează
venituri în Cipru sunt scutite de impozit; Capital social – 1.000 lire cipriote (1.640 euro); Jumătate
din profiturile obţinute de o companie rezidentă în Cipru din dobânzi sunt scutite de plata
impozitului pe societate; Membru UE.

59
 Oricine, fie om de afaceri sau companie,îşi poate înfiinţa o firmă într-un paradis
fiscal.Costurile sunt reduse şi nu necesită multe acte. Avantajele pornesc de la neplata taxei auto
până la evitarea legală a impozitelor sau securizarea activelor în cazul unor eventuale sechestre.
Cu o sumă cuprinsă între 1000 şi 10.000 de euro, în maxim o lună poţi avea propria ta firmă
fantomă prin care se vor derula operaţiunile curente fără a plăti taxe. Într-un offshore se plăteşte un
singur fel de taxă, impozitul pe profit care variază între 0 şi 10%. Există mai multe ţări sau regiuni
din lume care sunt paradisuri fiscale dar cele mai prestigioase sunt Elveţia, Luxemburg ori
Liechtenstein.O firmă care acţionează în domneniul energiei sau petrolului alege una din aceste ţări
datorită faptului că credibilitatea firmei are de câştigat dar în ceea ce priveşte costurile pentru
înfiinţarea unui offshore în una din aceste ţări costă cel mult 15.000 de euro plus 2000 de euro lunar
cheltuieli de administrare.
Există firme de avocatură sau contabilitate care se ocupă cu înfiinţarea de companii fantomă,
majoritatea lor fiind străine.În prezent în România se înfiinţează firme offshore ca pe bandă rulantă
datorită crizei care a amplificat înfiinţarea lor şi faptului că toată lumea se preocupă de reducerea
cheltuielilor.
Au apărut din ce în ce mai mulţi salariaţi din mediul privat care aleg să îşi primească sporurile
salariale printr-o astfel de firmă. De exemplu o companie este de acord să ofere angajatului o mărire
de salariu însă nu îi convine să plătească taxele aferente către stat, aşa că încheie un contract de
prestări de servicii cu firma offshore a angajatului prin care îi virează lunar echivalentul sporului
salarial solicitat.
Motivele pentru care să înfiinţezi un offshore sunt următoarele: optimizarea fiscală în mod
legal, ascunderea unor anumite bunuri sau proprietăţi, ascunderea structurii acţionariatului, intrarea
în acţionariatul altor companii evitând conflictul de interese,ascunderea anumitor bunuri în cazul în
care există un partaj sau divorţ şi pentru că la un sechestru să nu se poată obţine nimic.
Momentul în care merită să îţi înfiinţezi o companie offshore este atunci când se câştigă din
salariu mai mult de 1000 de euro lunar şi urmează să se primească o mărire salarială sau în
momentul în care se deţine o firmă care înregistrează peste 5000 de euro profit lunar.
Pentru înfiinţare se apelează la o firmă specializată căruia i se prezintă obiectul de activitate al
firmei şi bugetul apoi se aşteaptă o ofertă personalizată din partea agentului iar la urmă trebuie mers
direct în jurisdicţia respectivă şi se apelează la avocaţii locali.
Costuri de înfiinţare:
- Funcţie de jurisdicţie: 1000 de euro în Panama, Belize, Bahamas ori British Virgin Islands
unde nu se cere nici măcar existenţa unei contabilităţi
- 2000-5000 de euro: Malta, Seychelles ori Dominica;
60
 - 3000-3500 de euro: Gibraltar,Isle of Man, Hong Kong, Singapore;
- 4000 de euro în Cipru;
- 6000-15.000 de euro în Elveţia, Luxemburg şi Liechtenstein.
Administrarea nu costă nici un ban în cazul în care se vrea doar firma şi să se ocupe omul de
afaceri personal de toate actele. În caz contrar 700 de euro pe an în jurisdicţiile mai prost cotate,
până la 2000 de euro lunar în Elveţia şi se primesc pe deasupra şi servicii de consultanţă
specializate.
De banii plătiţi se obţin pentru o firmă a cărei înfiinţare a costat 4000 de euro reducerea
taxelor dar acţionarul este la vedere putând fi identificat de oricine verifică registrul din ţara
respectivă.Pentru 7000-8000 de euro clientul are o firmă offshore în care acţionarul este ascuns şi
unde există acţionari persoane fizice şi directori nominali trecuţi în actele publice, dar care sunt
paravane pentru adevăratul acţionar. Pătind tariful maxim de 13000-15000 de euro firma are şi
acţionari nominali şi directori nominali.Aceştia sunt,însă, persoane juridice iar dacă cineva va dori
să le verifice va descoperi că au sediile în alte paradisuri fiscale unde sunt alţi acţionari, pe sistemul
păpuşilor ruseşti.
O dată firma înfiinţată, casa de avocatură propune clientului un contract de consultanţă ce
variază între 1000 şi 3000 de euro lunar în funcţie de necesităţile fiecărui client.La tariful maxim
acesta beneficiază de asigurarea întregului management, a juridiciului şi a contabilităţii dar are şi un
birou virtual cu fax, e-mail şi telefon unde o secretară răspunde 24 de ore din 24.Pentru înfiinţarea
unei companii offshore este nevoie de o perioadă cuprinsă între trei zile şi o lună iar banii se pot
obţine prin deschiderea unui cont bancar apoi se merge direct la bancă şi se scot banii cash, chiar pe
toţi deodată.
Riscurile pe care le implică un offshore sunt:
- Posibilitatea unui grad de reticenţă atunci când partenerul află că va colabora cu o firmă care
are sediul într-o altă ţară
- Tranzacţiile dintre două firme offshore unde nu există garanţia de încasare a banilor decât
dacă există o maximă încredere între managementul celor două firme.
- Ca salariat bonusul la salariul primit prin firmă nu contează pe cartea de muncă
- Desfiinţarea firmei offshore se face telefonic în 24 de ore.
Aşadar milioane de dolari ajung anual nu la bugetul de stat, ci în conturi anonime ascunse în
Bahamas, Cipru, Liechtenstein. În spatele conturilor secrete se ascund oameni de afaceri.

61
 Concluzii și propuneri

Din conţinutul prezentei lucrări se poate conchide că există o multitudine de avantaje,

beneficii, motive pentru care deţinătorii de afaceri pot apela la variant înfiinţării de firme offshore
într-o încercare de evitare a taxelor exagerate şi a cedării unei părţi semnificative din profit în
favoarea statului. De asemenea, este clar că acest tip de companie ascunde şi numeroase portiţe de
demarare a unui întreg şir de afaceri ilegale în cazul în care acestea nu sunt atent supravegheate
autorităţi, datorită politicii permisive, confidenţialităţii sporite şi nu în ultimul rând datorită
regulamentelor extreme de lejere.
Luând în considerare cele două posibilităţi de abordare a unei afaceri offshore, rămâne la
latitudinea fiecarui investitor în parte să decidă spre care îşi va îndrepta atenţia.
Din cauza multitudinii obligaţiilor fiscale impuse contribuabililor aceştia au încercat
permanent să găsească procedee diverse de evitare sau micşorare a obligaţiilor fiscale.
Principala preocupare a oricărei companii este de a atenua impactul taxelor sufocante şi a
controalelor excesive, iar acest lucru justifică utilizarea paradisurilor fiscale ca zonă de refugiu din
calea fiscalităţii tot mai ridicate.
Scopul utilizării paradisurilor fiscale este evident, se doreşte să se plătească cât mai puţin şi să
se caştige cât mai mult.O persoană fizică va căuta, în permanenţă, ţările unde impozitarea este
scăzută.
La baza paradisurilor fiscale (zonelor off-shore) se află interese economice contradictorii. Cei
care încurajează paradisurile fiscale doresc să obţină avantaje economice, iar cei care le resping şi
încearcă să limiteze dezvoltarea acestora o fac pentru a proteja încasările fiscale.
Companiile offshore iau amploare din ce în ce mai mult şi acest lucru se datorează în principal
dezvoltării paradisurilor fiscale. La nivel internaţional fenomenul offshore este din ce în ce mai
raspândit iar accesul la astfel de companii offshore este tot mai uşor de realizat.Numărul
companiilor offshore este într-o continuă creştere.
O parte a doctrinei existente in aceasta materie prezinta ca alternativa a societăților comerciale
offshore evaziunea fiscala legala. Constituirea unei astfel de societăți comerciale intr-unul din
statele denumite curent "paradisuri fiscale" reprezintă o tehnică de evitare a politicii fiscale
practicate de statul in care au constituita o alta societate comerciala, prin care isi deruleaza, in fapt,
activitatea comerciala.

62
 Societățile comerciale offshore sunt strict legate de paradisurile fiscale: Alderney, Andorra,
Anguilla, Anjouan, Antigua si Barbuda, Antilele Olandeze, Aruba, Bahamas, Bahrein, Barbados,
Belize, Bermuda, British Virgin Islands, Cayman Islands, Cipru, Cook Islands, Costa Rica,
Delaware, Dominica, Dubai, Elvetia, Gibraltar, Grenada, Guernsey, Irlanda, Isle of Man, Jersey,
Labuan, Liberia, Liechtenstein, Luxemburg, Madeira, Malta, Marshall Islands, Mauritius, Monaco,
Montserrat, Nauru, Nevis, Niue, Panama, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa,
Seychelles, Singapore, Turks si Caicos, U.S. Virgin Islands, Uruguay, Vanuatu.
Faptul ca o societate comerciala - a carei firma este de notorietate - plateste impozite pe profit
foarte mici sau nu plateste deloc astfel de impozite nu trebuie sa ne conduca la concluzia ca aceasta
societate nu este profitabila. Intr-o astfel de situatie este interesant de observat daca aceasta nu are
deschisa o filiala intr-unul din paradisurile fiscale binecunoscute, prin intermediul careia repatriaza
profitul sau, cu scopul de a nu plăti impozit.
Deci societățile offshore sunt acele societăți comerciale care ființeaza în țări în care ansamblul
legislativ, reglementarile, traditia, tratatele de evitare a dublei impuneri fac posibila reducerea
fiscalitatii.
Domeniile principale in care pot fi utilizate societățile offshore sunt urmatoarele: serviciile
financiar-bancare; serviciile de asigurari; societățile de comert (import-export); societățile de
recrutare personal; serviciile de consultanta legala, management, constructii etc.
Pentru înființarea unei astfel de societăți este necesara parcurgerea etapelor obisnuite ale
infiintarii oricarei companii, cu precizarea ca legislatia care guverneaza aceste paradisuri fiscale
este caracterizata de un nivel redus al birocratiei, de taxe mici practicate in sensul infiintarii unei
astfel de societăți comerciale si de o fiscalitate extrem de redusa.
Înființarea unei societăți offshore presupune existenta unui capital social al carui cuantum
variaza in functie de legislatia locului unde este infiintata societatea, a documentelor de înființare si
de plata unei taxe de constituire. Toate formalitățile de înființare pot fi indeplinite de consultanti
legali internationali sau locali.
Jurisdicția paradisurilor fiscale impune stabilirea unui sediu social, care, uneori, poate fi si o
casuta postala, a unui reprezentant ce indeplineste rolul de functionar nominalizat sau a unui
manager local.
Asociaților societăților offshore le este garantata discretie absoluta, acestia putand sa ramana
anonimi, in Registrul Oficial al actionarilor figurand, de fapt, reprezentantii numiti de proprietari.
Important este faptul ca in cadrul unei astfel de societăți exista o rigoare in privinta protejarii
caracterului anonim al actionarilor pe de o parte si, pe de alta parte, al asigurarii controlului deplin
al adevaratilor proprietari asupra firmei.
63
 Aspectele legate de existenta unui sediu social, cerinta ca reprezentantul societății si
managementul sa fie local sau nu, cerinta existentei si tinerii adunarilor generale in tara unde este
situat respectivul offshore sunt reglementate diferit, in functie de fiecare paradis fiscal in parte.
Constituirea unei societăți comerciale offshore se explica prin avantajele oferite: fiscalitate
minima sau chiar egala cu zero; formalități contabile minime. De cele mai multe ori nu exista
obligatia depunerii bilantului contabil anual sau a unor declaratii fiscale; asigurarea
confidentialității asociaților unei astfel de societăți comerciale; operativitate la inmatricularea unei
societăți offshore; taxe minime la întocmirea actelor constitutive si la înmatricularea unei societăți
offshore; capital social minim cerut pentru înființarea unei societăți offshore; absenta controalelor
fiscale; absența restrictiilor valutare.
Importanţa lumii offshore este evidenţiată de faptul că cele mai mari bănci internaţionale au
creat filiale bancare şi sunt prezente în centrele financiare offshore. De asemenea cele mai mari
fundaţii de investiţii din lume, administratori de fonduri şi companii trust operează şi ele prin filiale
offshore.

64
 Bibliografie
I.Acte normative
1. Constituția Republiciii Moldova din 18.08.1994 în Monitorul Oficial Nr. 1 art Nr: 1. În
vigoare: 27.08.1994.
2. Codul fiscal al RM nr. 1163-XIII din 24.04.97. Monitorul Oficial, ediţie specială din
08.02.2007 pag.4. Monitorul Oficial, ediţie specială, 2005. (Monitorul Oficial al R.Moldova
nr.62/522 din 18.09.1997).
3. Codul vamal al Republicii Moldova nr. 1149-XIV din 20.07.2000. Monitorul Oficial al
R.Moldova ediţie specială din 01.01.2007, pag.103. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.160-
162/1201 din 23.12.2000.
4. Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor.N 633-XV
din 15 noiembrie 2001. Monitorul Oficial N 139-140 15 noiembrie 2001.
5. Legea privind reglementarea valutară nr. 62-XVI din 21.03.2008. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.127-130/496 din 18.07.2008.
6. Acordul de la Marrakech din 15 aprilie 1994 privind constituirea Organizației Mondiale de
Comerț.

II. Tratate, cursuri, monografii

7. Bal A. (coordonator), Dumitrescu S. Economia Mondială. Bucureşti, 2006.
8. Bişa Cristian, Costea Ionuţ, Capotă Mihaela, Dăncău Bogdan: Utilizarea paradisurilor
fiscale. Între evaziune fiscală legală şi fraudă fiscală, BMT Publishing House, Bucureşti,
2005
9. Caraiani Gheorghe, Zonele libere şi paradisurile fiscale, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
1998;
10. Cristu Nicoleta, Evaziunea fiscalã şi Spălarea Banilor, Practicã Judiciară, Editura Hamangiu,
2006;
11. Cucu A. Popa S., Economia subterană şi spălarea banilor, Editura Expert, Bucureşti, 2000;
12. Dascălu Ioan, Centrele financiare offshore, paradisurile fiscale şi secretul bancar, Ed.
Argument. Bucureşti 2001.
13. Hines James R., Prosperă paradisurile fiscale?, Univ. of Michigan & NBER, oct. 2019;
14. Horaţiu S. Evaziunea fiscală legală prin intermediul firmelor offshore; privire de ansamblu
asupra fenomenului, Editura Teora, 2019

65
15. Lobanov N. Tranzacţiile comerciale internaţionale în condiţiile de constituire a economiei
globale postindustriale, Chisinau, 2008
16. Mănăilă A., Companiile offshore sau evaziunea fiscală legală, editura All Beck, Bucureşti
2019, editia a 2-a.
17. Miron D. Comerţ internaţional. Bucureşti, Editura ASE, 2018
18. Miron D. Politici comerciale. Bucureşti, Editura Luceafărul, 2018
19. Popa I. Tranzacţii de comerţ exterior. Bucureşti: Ed.Economică, 2017
20. Ranay Charles Epping. Ghidul începătorului în economia mondială. Chişinău, 2017
21. Roşca P. Relaţii economice internaţionale. Manual. Chişinău: ULIM, 2005.
22. Rujan Ovidiu. Economie internaţională. Bucureşti, Economica, 2020
23. Sută N. Comerţ Internaţional şi politici comerciale Vol. I, II. Bucureşti, 2018
24. Ţâu N., Gribincea A., Sava E. Tranzacţii internaţionale. Chişinău: ULIM, 2008.
25. Zaharia S. Rodica Economie mondială. Bucureşti, 2019

III. Reviste, Publicații, Studii

26. Alexandru Felicia, Efecte economice ale fiscalităţii, Revista Tribuna Economică, v. 15, nr.
48, 2019;
27. Caves Richard – Întreprinderea multinaţională şi analiza economică, Editura Magic Print,
2018;
28. Gioga Constantin, Paradisurile Fiscale, în „Controlul Economic – Financiar”, nr. 2 din
februarie 1999;
29. Goodspeed T. J., Tax Competition, Benefit Taxes and Fiscal Federalism, National Tax
Journal, Vol. 51, nr. 3, Sept. 1998;
30. Gorobievschi C., Evaziunea fiscală şi formele de combatere, Revista Administrarea Publică,
Vol. 1, 2005;
31. Lăcriţa Grigore Nicolae, Măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, Revista Tribuna
Economică nr. 12/1993;
32. Lacatus Paul, Economia subterana ramâne unul dintre motoarele Uniunii Europene, Revista
Capital, nr. 29, 2019;
33. Gobbe F.: L’impact des paradis fiscaux sur les pays en developpément, Gresea-Echos, 2017;
34. Hansen N.A., Kessler A.S.: Financial Management Analysis of Tax H(e)avens and Tax
Hells: Focus on Residence Pprinciple of Taxation, Journal of Financial Management
&Analysis; Jul-Dec 1999; 12, 2; ABI\INFORM Global;

66
35. Brocewell M. B.. Tax avoidance and evasion: the individual and societiey. London
Panopticum Press;
36. Moşteanu Tatiana, Felicia Alexandru, Firma în mediul concurenţial, Revista Tribuna
Economică, Bucureşti, 2000;
37. Moşteanu Tatiana, Vasilescu Delia, Neutralitatea fiscală a impozitării dividendelor, Revista
Tribuna Economică v.15, nr. 28, 2019;

IV. Site-ografia

38. www.ziarul gândul financiar.ro

39. www.money.ro articolul cu titlul: Cum să îţi faci offshore pas cu pas
40. www.pinzaru.ro: Modalităţi de spălare a banilor prin intermediul băncilor

67
Anexe

68
 Anexa 1
Clasificarea și caracteristicile paradisurilor fiscale

CLASIFICARE CARACTERISTICI EXEMPLE

Paradisuri 1. Ţări care nu aplică nici un fel de impunere asupra veniturilor şi Bahamas, Bahrein,
fiscale principale creşterii de capital "zero havens", pentru persoanele fizice Bermude, Insula
Cayman, Nauru,
(6 categorii) Saint-Vincent, Turks
şi Caicos, Vanautu,
Principatul Monaco

2. Ţări în care impozitul pe venit sau beneficiu este stabilit pe o bază Costa Rica, Hong-
teritorială. În aceste ţări contribuabilii beneficiază de o exonerare a Kong, Liberia,
beneficiilor obţinute prin operaţiuni realizate în afara teritoriului, Filipine, Marea
impozitându-se numai profitul obţinut pe plan local. Aceste Britanie pentru
paradisuri sunt cunoscute sub denumirea "no-tax-on-foreign-income societăţile rezidente
tax havens"

3. Ţări în care cotele de impunere sunt foarte scăzute “low-tax Cipru, Insulele
havens”. Cotele sunt scăzute deoarece sunt astfel stabilite de state ca Virgine Britanice,
urmare a aplicării unor reduceri de cote, datorate acordurilor fiscale Liechtenstein,
privind evitarea dublei impuneri cu multe ţări în care fiscalitatea este Elveţia, Jersey, Insula
ridicată. Man, Irlanda

4. Ţări care oferă avantaje specifice societăţilor de tip holding, Luxemburg,

socităţilor offshore. Mai oferă reduceri parţiale de impozit pe profit Singapore, Ţările de
Jos, Antigua,
Barbados, Grenada,
Belize, Jamaica

5. Ţări care oferă exonerări fiscale industriilor create în vederea Irlanda pentru
dezvoltării exporturilor societăţile create
înainte de 1 ianuarie
1981

6. Ţări care oferă avantaje specifice unor societăţi, de exemplu totala Liechtenstein,
exonerare de taxe pentru companii de shipping sau companii cu Austria, Olanda,
specific maritim (“special tax havens”) Antigua, Jamaica,
Barbados

Paradisuri 1. Ţări mici Vatican, Republica

fiscale secundare Malteză, Polinezia
Caracterizate printr-o suprafaţă mică şi o populaţie redusă numeric, Franceză, Insulele
fară a îndeplini toate caracteristicile paradisurilor fiscale principale. Tonga, Insulele
Aceste ţări: Maurice, Haiti,
Insulele Virgine,
- fie nu aplică nici un fel de impunere fiscală; Jamaica, Taiwan,
Insulele Norfolk,
- fie nu sunt impuse anumite venituri realizate de persoanele fizice Insula Christmas etc.
sau societăţi;

- fie acordă exonerări pentru activităţile desfăşurate de anumite

societăţi;

- fie cotele sunt mult mai reduse;

2. Ţări industrializate: pot deveni un punct de atracţie pentru

activităţile desfăşurate de unele societăţi. Ţări ca SUA, Franţa, Italia,
Belgia, Austria, sunt doar câteva exemple care reflectă faptul că
denunţarea paradisurilor fiscale ca instrumente eficiente de evaziune
69
 fiscală este uitată repede când interesul primează

În funcţie de 1. ţări în care veniturile realizate în străinătate sunt scutite total de Insulele Virgine
sistemul de impozit pe profit, în acest caz se plăteşte o taxă anuală fixă Britanice, Bahamas,
impunere al Belize
acestora
2. ţări în care baza de impozitare nu este profitul, ci valoarea Liechtenstein
(3 categorii) capitalului social

3. impozitarea în sistem liniar: indiferent de valoarea profitului

realizat se impune un venit fix

După specificul 1. ţări specializate pe industria de shipping (sau industria maritimă) Panama, Gibraltar,
propriu Malta, Liberia

2. ţări specializate pe industria financiar-bancară Bahamas, Cayman,

Luxemburg

3. ţări specializate pe managementul valorilor mobiliare, imobiliare, Monaco, Insula Man,

financiare Hong-Kong

Pe zone 1. ţări care îşi fac foarte mare reclamă pe piaţa SUA, Canada ţări din bazinul
geografice Caraibe

2. ţări care încearcă să recruteze cât mai mulţi clienţi din Marea Insulele Canalului
Britanie Mânecii, Insula Man

Sursa: Bişa Cristian, Costea Ionuţ, Capotă Mihaela, Dăncău Bogdan: Utilizarea paradisurilor fiscale. Între evaziune
fiscală legală şi fraudă fiscală, BMT Publishing House, Bucureşti, 2005, pag. 57

70