Academia de Studii Economice din Moldova

Școala Masterală de Excelență în Economie și Business

Departamentul Contabilitate, Audit și Analiză Economică

C.Z.U.: 657.4:368.032.1(478)(043)

VREMERE LILIAN

PARTICULARITĂȚI ȘI DIRECȚII DE
PERFECȚIONARE A CONTABILITĂȚII ÎN
COMPANIILE DE ASIGURĂRI

TEZA DE MASTER

Domeniul general de studii 36. Științe economice

Domeniul de formare profesională 361. Contabilitate, 364. Finanțe
Programul de masterat Finanțele și Contabilitatea Firmei

Admis la susținere
Șef departament: Conducător științific
dr., conf. univ..
____________________ _______________________
”__”_____________2018 semnătura

Autor:

_____________________

semnătura

Chișinău 2018
 CUPRINS
Declarația privind propria
răspundere………………………………………………………....3
LISTA ABREVIERILOR…………………………………………………………………….....4
LISTA FIGURILOR ȘI LISTA TABELELOR………………………………………....…..…5
INTRODUCERE…………………………………………………………………...……………6
Capitolul I. ASPECTE GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA COMPANIILOR DE
ASIGURĂRI…………………………………………………………………………………….10
1.1. Abordări teoretice privind organizarea și supravegherea a activității companiilor de
asigurări
………………………….................................................................................................10
1.2. Cadrul normativ de reglementare și de cercetare al contabilității în companiile de
asigurări………..………………………………………………………………………….……..19
1.3. Particularitățile organizării contabilității în companiile de asigurări………………….....26
Capitolul II. PARTICULARITĂȚILE CONTABILITĂȚII ÎN COMPANIILE DE
ASIGURĂRI…………………………………………………………………………………….30
2.1. Contabilitatea operațiilor de asigurări directe și coasigurări…………………………………
30
2.2. Contabilitatea riscurilor primite și cedate în reasigurare …………………………………...46
2.3. Contabilitatea operațiilor de constituire și utilizare a rezervelor
tehnice…………………….54
2.4. Situațiile financiare ale companiilor de
asigurări…………………………………………….59
Capitolul III. DIRECȚII DE PERFECȚIONARE A CONTABILITĂȚII ÎN CADRUL
COMPANIILOR DE ASIGURĂRI……………………………………………………………
70
3.1. Căi de îmbunătățire a contabilizării veniturilor și cheltuielilor din asigurări…………….…70
3.2. Problemele aferente determinării și contabilizării rezervelor de asigurare
………………….73
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI……………………………………………………………
78
BIBLIОGRАFIЕ.…………………………………………………………………………….....80
ADNOTARE……………………………………………………………………………….........84
ANNOTATION……………………………………………………………………………........85

2
ANEXE

Declarația privind propria răspundere

Subsemnatul (a),________________________________________________________
absolvent al Academiei de Studii Economice din Moldova, programul de masterat_____
__________________________________________________________________________,
declar pe propria răspundere că teza de master pe tema Particularități și direcții de
perfecționare a contabilității în companiile de asigurări în baza entității „Alliance
Insurance Group” S.A. a fost elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la un alt
program de masterat sau instituție de învățământ superior din țară sau din străinătate, iar
exemplarul prezentat și înregistrat la catedră corespunde integral cu varianta electronică plasată
în sistemul Anti-plagiat.

De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt indicate cu
respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

- fragmentele de text sunt reproduse întocmai și sunt scrise în ghilimele, deținând referința
precisă a sursei;

- redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referința precisă;

- rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.

_____________________
Numele, Prenumele
__________________________
Semnătura

_________________
Data

3
 LISTA ABREVIERILOR:
CASCO – Casualty and colision (din engleză — „accidente și tamponări”);
CNPF – Comisia Naționale a Pielței Financiare;
EFRAG – Grupul Consultativ European pentru Raportarea Financiară;
IAS - Standarde Internaționale de Contabilitate;
IASB – Fundația Comitetului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (International
Accounting Standards Board);
IFRS – Standarde Internaționale de Raportare Financiară;
IFRIC – Comitetul pentru Interpretarea Standardelor Internaționale de Raportare financiară;
RC – Rezerva catastrofelor;
RCA - Răspundere civilă auto;
RDDN – Rezerva daunei declarate, dar nesoluționate;
RDN – Rezerva daunelor nevizate;
RM – Republica Moldova;
RPN – Rezerva primei necâștigate;
RRN – Rezervei riscurilor neexpirate;
RVN – Rezerva variației nerentabilității;
SA – Societate pe Acțiuni;
SNC – Standarde Naționale de Contabilitate;
SUA – Statele Unite ale Americii;
SRL – Societate cu Răspundere Limitată;
UE – Uniunea Europeană;
TVA – Taxa pe valoarea adăugată.

4
 LISTA FIGURILOR ȘI LISTA TABELELOR:
Figura 1.1. Structura activelor care reprezintă rezervele de
asigurare............................................25
Figura 2.1. Structura veniturilor societății de
asigurare..................................................................30
Figura 2.2. Prima
brută........................................................... .......................................................32
Figura 2.3. Operația de
coasigurare................................................................................................36
Figura 2.4. Structura cheltuielilor societăților de asigurare...........................................................43
Figura 2.5. Mecanismul asigurării, reasigurării și
retrocedării.......................................................48
Figura 2.6. Formele contractelor de reasigurare
proporționale.......................................................49
Figura 2.7. Formele contractelor de reasigurare
nepropoționale....................................................50
Figura 2.8. Structura rezervelor
tehnice..........................................................................................55

Tabelul 1.1 Aprecierea în dinamică a principalilor indicatori ai activității economice…………..7

Tabelul 1.2. Rezultatele pieței de asigurări și clasamentul pe companii, în 2017……………….24
Tabelul 2.1. „Lista completă a operațiunilor de mișcare a numerarului conform IAS 7”.............65

5
 INTRODUCERE
Importanța și actualitatea temei de cercetare. Evoluțiile fenomenelor în Republica
Moldova, au avut un impact direct nu doar asupra economiei, cadrului legislativ și a structurilor
organizatorice, dar au influențat din plin și asupra întregului mecanism economic, activității
unităților patrimoniale precum și a sistemului de informare și contabilitate.
O dată cu trecerea la economia de piață și apariția sectorului privat s-a dezvoltat și piața
asigurărilor, care pe parcursul ultimilor ani de zile a fost supusă unui șir de transformări
ireversibile, obținând statutul de piață concurențială. Piața asigurărilor în Republica Moldova
este una competitivă, deși fiind una încă prematură din acest punct de vedere. Piața respectivă
este condiționată de cele două componente de bază ale acesteia: oferta și cererea de asigurare.
Sistemul de asigurări este o verigă importantă la dezvoltarea sigură și durabilă a economiei
autohtone, constituind o bază suplimentară pentru sporirea securității populației precum și
asigurării bunurilor entităților economice și cetățenilor. Totodată, dezvoltarea asigurărilor, este
strâns legată de perfecționarea cadrului legal, eficiența politicilor fiscale și monetare ale statului,
precum și calitatea supravegherii activității de asigurări și de stabilitatea funcționării societăților
de asigurări din industria națională de asigurări.
Odată cu majorarea numărului de companii de asigurare, particularitățile activității
6
respective au avut drept consecință necesitatea lărgirii ariei de cunoaștere contabilă precum și
studierea riguroasă a problemelor existente aferente organizării contabilității în domeniul dat.
Astfel, dezvoltarea acestei ramuri necesită o cercetare amplă nu doar a activității de
asigurare dar și a contabilității ramurii respective. Drept rezultat a specificului activității de
asigurare rezultă un șir de particularități ale contabilității operațiunilor aferente domeniului
asigurărilor.
În literatura de specialitate din țară particularitățile contabilității în societățile de asigurare
au fost abordate de către economiștii Dolghi C., Dolghi V., Lazari L., Munteanu A. ș.a.
De asemenea, la problemele contabilității operațiilor din activitatea de asigurare s-au referit
mulți economiști din afara țării, și anume: ruși - Dubrovina T., Fomina L., Veșciunova N.,
români - Cistelecan L., Ciurel V., Constantinescu D. A., englezul - Bland D., etc. Însă studiind
sursele de literatură ne permitem a concluziona că nu toate aspectele problematice ale acestui
domeniu au fost minuțios analizate, momente care urmează a fi cercetate şi expuse prin
intermediul studiului în cauză.
Scopul lucrării rezidă în emiterea sistemului de evidență în companiile de asigurări ca
parte integră a particularităților activității acestora, luându-se în considerare materiale puse la
dispoziție de entitatea studiată, identificarea părților slabe ale domeniului dat și elaborarea
propunerilor privind îmbunătățirea contabilității în cadrul companiilor de asigurări. Pentru a
atinge scopul propus mai sus s-au formulat următoarele sarcini de cercetare:
 definirea conceptului de asigurare și a funcțiilor aferente acesteia;
 generalizarea tipurilor de asigurări și caracteristica particularităților acestora;
 stabilirea metodologiei de contabilizare a operațiilor privind asigurarea directă și
coasigurării;
 îmbunătăţirea contabilității riscurilor primite și cedate în reasigurare;
 examinarea modului de constituire a rezervelor tehnice și de reflectare a acestora în
contabilitate;
 identificarea regulilor generale de întocmire a situațiilor financiare în cadrul
companiilor de asigurare.
Obiectul cercetării îl constituie practica de contabilitate a operațiilor de asigurare ale
societății de asigurare „Alliance Insurance Group” S.A.

În continuare vom efectua analiza în dinamică a profitului (pierderii) până la impozitare

pentru anul de gestiune 2017, la „Alliance Insurance Group” S.A., ceea ce ne va permite
evaluarea mărimii acestuia în comparaţie cu realizările anului precedent. (Anexa 25)

7
 Tabelul 1.1 Aprecierea în dinamică a principalilor indicatori ai activității economice
Nr. Indicatori Anul 2016 Anul 2017 Abaterea Ritmul
crt absolută creșterii,
%
1 Venitul net mii lei 160 036 119 650 - 40 386 74,76
2 Cheltuieli, mii lei 165 131 99 083 - 66 048 60,0
3 Rezultat al activităților de exploatare (5 095) 20 567 + 25 662 X
(rd.1-rd.2), mii lei
4 Rezultatul din activitatea 14 769 (14 091) - 28 860 X
operațională, mii lei
5 Profitul până la impozitare, mii lei 9 674 6 476 - 3 198 66,94
6 Profit anului, mii lei 9 975 5 198 - 4777 52,11
7 Total datorii curente, mii lei 113 734 35 223 - 78 511 30,97
8 Total pasive, mii lei 145 154 71 074 - 74 080 48,96
9 Ponderea datoriilor curente în total 78,35 49,56 - 28,79 63,25
pasive, % (rd.8 : rd.19)*100%

(Sursa: Elaborat de autor în baza Situațiilor financiare pentru anul 2016-2017 (anexa 25))

În urma efectuării aprecierii în dinamică a principalilor indicatori ai activității economice a

entității „Alliance Insurance Group” S.A. remarcăm faptul că la entitatea analizată a avut loc o
tendință de scădere a majorității indicatorilor, cu excepția rezultatului al activităților de exploatare
care s-a majorat cu 25 662 mii lei. În anul 2017 se observă că venitul net s-a diminuat cu 40 386
mii lei și a constituit suma de 119 650 mii lei. Diminuarea rezultatul din activitatea operațională
cu aproximativ 28 860 mii lei a condus la micșorarea profitului până la impozitare a entității
„Alliance Insurance Group” S.A., cu 3 198 mii lei, fapt ce negativ caracterizează activitatea
entității. Mărimea datoriilor curente, a căror valoare a constituit cu 69,03 la sută mai puțin decât
în anul 2016 se apreciază pozitiv, întrucît aceasta confirmă faptul că entitatea și-a lichidat
restanțele aferente plăților la buget, față de salariați, etc. Ponderea datoriilor curente în sumă
totală a surselor de finanțare, s-a micșorat de la 78,35 % la 49,56 %. Din punct de vedere al
capacității de plată curente și lichidității, această dinamică este favorabilă pentru entitate,
deoarece confirmă că ea a dispus de mijloace bănești suficiente pentru efectuarea plăților curente
și nu a apelat la bancă pentru obținera unui credit sau împrumut pe termen scurt.

Baza științifico-metodologică. Drept bază teoretică și metodologică a tezei au servit:

Legea Contabilității, [1.3] Legea cu privire la asigurări, [1.4] prevederile IFRS, și alte acte
legislative și normative ale Republicii Moldova referitoare la activitatea de asigurare, precum și
informațiile statistice și datele contabilității societății de asigurare „Alliance Insurance Group”
S.A. (Anexele 1-26); concepțiile teoretice, principiile de cercetare și lucrările în acest domeniu
8
ale economiștilor din Republica Moldova, România, Federația Rusă, S.U.A, publicațiile
periodice. Sunt utilizate metode și instrumente de cunoaștere științifică a proceselor economice -
metoda dialecticii, inducției și deducției, analizei, sintezei, comparării, grupării, raționamentului,
ș.a.
Structura lucrării Obiectivul și sarcinile tezei au determinat structurarea logică a acesteia
în introducere, trei capitole, concluzii și recomandări.
În introducere este argumentată actualitatea temei tezei, gradul de studiere a domeniului
respectiv în literatura de specialitate, importanța și valoarea tezei, se definește scopul, obiectul și
sarcinile formulate.
În Capitolul I „Aspecte generale privind activitatea companiilor de asigurări” se
examinează noțiunile privind asigurarea funcțiile și formele acestora; se expune modul de
organizare și supraveghere a societăților de asigurări precum și principiile generale de organizare
a contabilității în cadrul companiilor de asigurări.
În capitolul II „Particularitățile contabilității în companiile de asigurări” este expusă
informația privind problemele contabilității operațiilor de asigurare și reasigurare, constituirii și
utilizării rezervelor tehnice, dezvăluirea informațiilor privind includerea elementelor
patrimoniale specifice activității de reasigurare în situațiile financiare prezentate de către
societățile de asigurare.
Capitolul III „Direcții de perfecționare a contabilității în cadrul companiilor de
asigurări” cuprinde enumerarea metodelor de îmbunătățire a contabilizării veniturilor din
asigurări precum și elucidarea problemelor cu privire la contabilizarea rezervelor de asigurare și
metode de perfecționare a acestora.
În concluzii și recomandări sunt generalizate rezultatele cercetărilor efectuate, expuse
principalele concepții și recomandări practice, aplicarea cărora ar avea drept urmare facilitarea
problemelor existente în domeniul contabilității societăților de asigurare.

9
 Capitolul I. ASPECTE GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA
COMPANIILOR DE ASIGURĂRI
1.1.Abordări teoretice privind organizarea și supravegherea activității
companiilor de asigurări
Activitate de asigurare  - activitate care constă, în principal, din: oferirea, negocierea şi
încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune,
efectuarea de acţiuni de regres şi de recuperare [1.4, art.1].
Companiile de asigurări sunt societăți comerciale care au obligația să-și organizeze și să-și
conducă contabilitatea proprie în concordanță cu Constituția Republicii Moldova, Codul civil al
Republicii Moldova, Legea Republicii Moldova nr.407-XVI din 21 decembrie 2006 „Cu privire
la asigurări”, alte acte legislative, acte normative ale Autorității de supraveghere a asigurărilor
(Comisia Națională a Pieței Financiare), acordurile internaționale în domeniu la care
Republica Moldova este parte.
Comisia Naţională a Pieţei Financiare este succesoare în drepturi şi obligaţiuni a Comisiei
Naţionale a Valorilor Mobiliare, a Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi
10
Fondurilor Nestatale de Pensii şi a Serviciului supravegherii de stat a activităţii asociaţiilor de
economii şi împrumut ale cetăţenilor de pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.
Obiectivele de baza ale CNPF sunt: consolidarea stabilităţii, asigurarea transparenţei,
siguranţei şi eficienţei sectorului financiar, prin adoptarea şi menţinerea unui cadru regulatoriu şi
de supraveghere a participanţilor pieţei financiare adecvat pentru reducerea riscurilor sistemice,
precum şi pentru prevenirea practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase în sectorul financiar, în
scopul protejării intereselor clienţilor şi investitorilor.
Reglementările și măsurile de supraveghere adoptate la nivel național pot diferenția de la o
țară la alta în funcție de mai mulți factori, cum ar fi: gradul de protecție al consumatorului, de
control al investițiilor etc.
Economistul Lazari L. împarte reglementările din domeniul asigurărilor în trei tipuri și
anume [2.5, pag. 20]:
1. reglementări structurale și organizatorice privind condițiile de constituire a societăților
de asigurări și reasigurări, categoriile de asigurări ce pot fi practicate precum și formele de
asigurare obligatorii;
2. reglementări prudențiale, care se referă la: solvabilitate, lichiditate, capital;
3. reglementări referitoare la protecția investițiilor, care se suprapun parțial cu celelalte
două, dar acoperă modul în care se desfășoară.
Piața de asigurări constituie o parte componentă a pieței financiare și este obiect de
supraveghere și control de către stat prin intermediul CNPF, având scop de a garanta o
funcționare stabilă a domeniului respectiv.
Procesul asigurării este garantat de participarea a doi subiecți de bază: asigurătorul și
asiguratul, şi ca aspect practic în prezenta lucarea acest proces va fi examinat în baza datelor
„Alliance Insurance Group” S.A.
Asigurătorul – este persoană juridică înregistrată în Republica Moldova, care deține
dreptul de a desfășura activități de asigurare conform legislației în vigoare [1.4, art.1].
Asigurat – persoană care are încheiat sau pentru care s-a încheiat un contract de asigurare
cu asigurătorul [1.4, art.1].
Procesul de asigurare cuprinde transferarea eventualului risc, inclusiv al riscului de pierderi
financiare sau al unei pagube materiale, de la asigurat către asigurător, în conformitate cu
prevederile contractului de asigurare.
Obiectul asigurării este constituit de interesele patrimoniale ce nu contravin legislației
Republicii Moldova, corelate cu:
11
 − „persoana asiguratului sau a beneficiarului asigurării, cu viața, sănătatea și capacitatea
lor de muncă (asigurarea de persoane);
− bunuri, credite și garanții, pierderi financiare ale persoanelor fizice și ale persoanelor
juridice (asigurarea de bunuri);
− răspunderea pe care asiguratul o poartă față de persoanele fizice sau persoanele juridice
pentru prejudiciile cauzate lor (asigurarea de răspundere civilă)” [1.4, art.3].
Obiectul asigurării servește drept criteriu de clasificare a asigurărilor.
După modul de efectuare, se deosebesc două forme de asigurare: obligatorie și benevolă
(facultativă) [1.4, art.5, al. (1)].
În asigurarea obligatorie, raporturile dintre asigurat și asigurător, precum drepturile și
obligațiile părților, condițiile și modul lor de implementare sunt stabilite prin legislație.
În asigurarea benevolă, raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligațiile
acestora se stabilesc prin intermediul contractului de asigurare. Condițiile asigurărilor benevole
sunt stabilite de către asigurător, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare precum și
alte acte normative ale CNPF.
La „Alliance Insurance Group” S.A. se practică atât forma de asigurare obligatorie cât şi
benevolă.
Activitatea de asigurare poate fi desfășurată exclusiv de către asigurători, ce au forma de
societate pe acțiuni, inclusiv cu investiții străine, care dețin licență de activitate eliberată în
conformitate cu condițiile prevăzute de legislația în vigoare.
Asigurătorul (reasigurătorul) nu poate fi înregistrat la organul înregistrării de stat fără
avizul Autorității de supraveghere [1.4, art.20, al. (2)].
Acționari ai asigurătorului (reasigurătorului) pot fi atât persoane fizice cât și juridice
rezidenți și nerezidenți ai Republicii Moldova, în conformitate cu condițiile prevăzute de legea
cu privire la asigurări și alte acte legislative în vigoare.
Capitalul social minim al asigurătorului (reasigurătorului) conform legislației în vigoare
este stabilit de 15 milioane lei, la care se aplică:
− coeficientul 1 – pentru activitate de asigurări generale;
− coeficientul 1,5 – pentru activitate de asigurări de viață;
− coeficientul 2 – pentru activitate de reasigurare exclusivă [1.4, art. 22, al. (1)].
Capitalul social la momentul înregistrării companiei de asigurări ,,Alliance Isnurance
Group” SA a constituit 3.000.000 lei, care a fost majorat în 2008 cu 1.000.000 lei, în 2009 – cu
5.000.000 lei, în 2011 – cu 6.000.000 lei, în 2014 - cu 6.500.000 lei, astfel la 31 decembrie 2017
12
constituind 21.500.000 lei, la care s-a aplicat coeficientul 1- pentru activitate de asigurări
generale. (Anexa 25).
Conform prevederilor legii cu privire la asigurări, în momentul înregistrării de stat,
capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) trebuie să fie depus în mărime integrală de
către acționarii acestuia.
Aporturile la capitalul social se depun integral în formă bănească atât la constituire, cât și
la majorare.
Activitatea de asigurare se desfășoară în cadrul a două categorii: „asigurări de viață” și
„asigurări generale” [1.4, art. 8, al. (1)].
Numărul participanţilor pieţei de asigurări din Republica Moldova denotă

fluctuaţii semnificative datorate schimbării cadrului regulator, în special a cerinţelor

privind capitalul minim şi rezervele obligatorii. Actualmente, conform datelor CNPF din
29 martie 2018 pe piaţa asigurărilor din RM activează 16 companii de asigurare din care doar
una practică ambele categorii de asigurare şi anume de viață şi generale, iar restul 15 – doar
asigurări generale, peste 60 de brokeri de asigurare/reasigurare şi aproape 40 de

agenţi bancassurance.

Numărul companiilor de asigurare care activează pe piaţa de asigurări a

scăzut de peste două ori în ultimul deceniu. Această tendinţă a fost determinată în

principal de instituirea noilor reguli pe piaţa de asigurări prin Legea cu privire la

asigurări. Principala cerinţă la care nu s-au putut conforma multe dintre companiile

de asigurări era cea de majorare a capitalului social până la nivelul minim de 15

milioane de lei, pentru asigurătorii care practică activitate în categoria ”asigurări

generale”, şi 22,5 milioane de lei, pentru cei care practică activitate în categoria

”asigurări de viaţă”. Totodată, noile condiţii legislative au impus reorganizarea prin

transformare a societăţilor de asigurări din societate cu răspundere limitată în

societate pe acţiuni. Noua Lege a permis instituirea noilor servicii de asigurare şi,

deci, diversificarea portofoliului de asigurări, astfel apărând iniţial brokerii de

asigurări/reasigurări, iar ulterior şi agenţii de bancassurance.

Activitatea asigurătorului se desfășoară doar în bază de licență, eliberată exclusiv pentru
activitate în categoria „asigurări de viață” sau pentru activitate în categoria „asigurări generale”.
13
Compania de asigurări „Alliance Insurance Group” S.A. deține licența în domeniul asigurărilor
generale seria CNPF numărul 000835 din 06 martie 2016 (anexa 1).
Persoanele fizice și persoanele juridice străine, apatrizii (fără cetățenie), care desfășoară
activitate pe teritoriul Republicii Moldova, au aceleași drepturi și obligații în ceea ce privește
negocierea, încheierea și executarea contractelor de asigurare ca și persoanele fizice și
persoanele juridice ale Republicii Moldova.
În baza legii cu privire la asigurări, activitatea asigurătorului (reasigurătorului) se limitează
la asigurare, reasigurare și la operațiunile ce rezultă direct din aceste acțiuni, exclusă fiind orice
altă activitate comercială [1.4, art. 28, al. (1)].
Asigurătorul (reasigurătorul) are dreptul să efectueze următoarele acțiuni ce rezultă din
activitatea de asigurare sau reasigurare:
- „investirea și fructificarea fondurilor și rezervelor proprii și celor atrase, a rezervelor
tehnice în modul stabilit de actele normative ale Autorității de supraveghere;
- acordarea de împrumuturi cu dobândă propriilor asigurați persoane fizice în limitele
sumei de răscumpărare prevăzute în contractul de asigurare de viață, cu acumulare a capitalului
respectiv.
- vânzarea sau locațiunea bunurilor anterior procurate pentru necesități proprii ale
asigurătorului (reasigurătorului) sau devenite proprietate în urma contractelor de asigurare;
- acordarea serviciilor de asistență (assistance) și de corespondent în baza contractului de
colaborare între asigurători sau între asigurători și persoane juridice care prestează asemenea
servicii” [1.4, art. 28, al. (2)].
Legea cu privire la asigurări obligă asigurătorul (reasigurătorul) să informeze Autoritatea
de supraveghere cazurile de modificare a participanților în capitalul social.
În cazul dobândirii de către o persoană fizică sau juridică, direct sau indirect, individual
sau în comun cu persoanele sale afiliate, a dreptului de proprietate sau în cazul dobândirii de
către o persoană juridică a dreptului de administrare asupra participațiilor calificate la capitalul
social al asigurătorului (reasigurătorului), asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să informeze
despre aceasta Autoritatea de supraveghere în termen de 7 zile de la data efectuării tranzacției
[1.4, art. 29, al. (1)].
Asigurătorii (reasigurătorii) prezintă anual Autorității de supraveghere informație detaliată
despre identitatea acționarilor semnificativi, numărul și valoarea totală a acțiunilor deținute, în
modul și în termenele stabilite prin actele normative ale Autorității de supraveghere.
Majorarea participației calificate în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului)
14
peste 20%, 33% sau 50% din acțiunile cu drept de vot ale acestuia și, respectiv, reducerea sub
aceste niveluri a participației calificate se efectuează cu avizul prealabil al CNPF, în modul
stabilit prin actele sale normative.
Autoritatea de supraveghere este în drept să solicite, în limitele competenței sale,
prezentarea actelor de constituire și a situațiilor financiare de la fondatori, acționari și de la alte
persoane juridice care intenționează să obțină participații calificate în capitalul social al
asigurătorului (reasigurătorului), precum și să solicite informații autorităților administrației
publice privitor la stabilitatea financiară și buna-credință a persoanelor menționate [1.4, art. 29,
al. (4)].
Asigurătorul (reasigurătorul), în scopul dirijării activității sale conform cadrului legislativ
în acest domeniu, este obligat să respecte următoarele norme specifice de prudență:
− organizarea și desfășurarea cu prudență și profesionalism a activității, în concordanță cu
specificul și amploarea ei;
− încadrarea în activitate a unui număr suficient de persoane care să corespundă criteriilor
de pregătire și de competență profesională.
Pentru asigurările benevole practicate, asigurătorul este obligat să elaboreze:
− propriile condiții de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul
de asigurare;
− propriile clauze de asigurare, care pot modifica condițiile de asigurare, în funcție de
opțiunea proprie sau de cea a asiguratului;
− propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;
− propriile reglementări și instrucțiuni de constatare și lichidare a daunelor, în strictă
concordanță cu prevederile cuprinse în condițiile și în clauzele de asigurare;
− reglementări interne privind constituirea și menținerea rezervelor tehnice, în funcție de
propriul sistem de evidență operativă, cu respectarea actelor normative emise de Autoritatea de
supraveghere;
− reglementări privind respectarea principiilor guvernării corporative.
Conform Legii cu privire la asigurări, asigurătorul are următoarele obligații:
1. Să țină evidența contabilă și operativă care să permită:
− întocmirea rapoartelor solicitate de Autoritatea de supraveghere;
− analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări pentru a stabili dacă activitatea sa în
ansamblu este rentabilă.
2. Să supravegheze activitatea unităților din subordine și a agenților săi de asigurare, astfel
15
încât activitatea de asigurare pe care o desfășoară să nu fie periclitată (depistate încălcări).
3. Să-și organizeze procedurile de control intern, astfel încât să îndeplinească prevederile
legale și să prezinte Autorității de supraveghere toate documentele, situațiile și informațiile
solicitate de ea.
4. Să întocmească situații financiare consolidate, în conformitate cu actele normative emise
de către Autoritatea de supraveghere.
5. Să prezinte orice alte raportări financiare, în conformitate cu actele normative emise
întru aplicarea legii cu privire la asigurări.
6. Să țină un registru special al activelor, în conformitate cu prevederile legii cu privire la
asigurări.
7. Să asigure auditarea situațiilor financiare anuale de către o organizație de audit [1.4, art.
31, al. (3)].
În scopul menținerii situației financiare adecvate, legea cu privire la asigurări limitează
răspunderea asigurătorului la preluarea riscurilor.
Limita maximă a răspunderii asigurătorului (reasigurătorului) pentru un risc asigurat sau
preluat în reasigurare nu poate depăși 25% din valoarea capitalului propriu și a rezervelor
tehnice.
Asigurătorul (reasigurătorul) are dreptul să preia obligațiile aferente riscului de asigurare
(reasigurare) depășind limita stabilită de actele normative în vigoare, cu condiția ca partea
excedentă a riscurilor legate de executarea obligațiilor preluate să fie reasigurată.
În cazul efectuării reasigurării la asigurătorul (reasigurătorul) nerezident al Republicii
Moldova, reținerea proprie a asigurătorului (reasigurătorului) rezident al Republicii Moldova
trebuie să constituie cel puțin 20% din volumul total al obligațiilor, cu condiția respectării
cerințelor legii cu privire la asigurări la efectuarea acestor operații.
Autoritatea de supraveghere deține dreptul de a stabili cerințe cu privire la dezvăluirea
informațiilor referitoare la existența de instrumente financiare derivate neincluse în raportul
financiar al asigurătorului (reasigurătorului).
Conform actelor normative în vigoare asigurătorul (reasigurătorul) și brokerul de asigurare
și de reasigurare au obligația elaborării unor regulamente interne, care conțin cerințele minime
privind respectarea următoarelor principii obligatorii ale guvernării corporative:
„a) acționarii semnificativi și persoanele cu funcție de răspundere ale asigurătorului
(reasigurătorului) și ale brokerului de asigurare și/sau de reasigurare vor corespunde cerințelor
stabilite prin actele normative ale Autorității de supraveghere;
16
 b) persoanele cu funcție de răspundere ale asigurătorului (reasigurătorului) și ale
brokerului de asigurare și/sau de reasigurare vor evita în activitatea lor relațiile cu acționarii sau
cu persoanele cu funcție de răspundere ale altor asigurători (reasigurători) și brokeri de asigurare
și/sau reasigurare care pot afecta în orice mod exercitarea obligațiilor lor fiduciare față de
asigurați;
c) persoanele cu funcție de răspundere ale asigurătorului (reasigurătorului) și ale brokerului
de asigurare și/sau de reasigurare nu vor deține mai mult decât o funcție în cadrul societății în
cazul în care cumulul de funcții ar putea conduce la apariția unor conflicte de interese;
d) persoanele cu funcție de răspundere ale asigurătorului (reasigurătorului) își vor exercita
obligațiile cu scopul de a asigura: suficiența rezervelor tehnice și matematice, menținerea marjei
minime a solvabilității și îndeplinirea cerințelor privind rezervele tehnice și matematice,
suficiența în orice moment a lichidităților și respectarea de către asigurător (reasigurător) a
prevederilor actelor normative ale Autorității de supraveghere;
e) asigurătorul (reasigurătorul) și brokerul de asigurare și/sau de reasigurare vor evita
încheierea de tranzacții cu persoane terțe (sau în beneficiul lor), care se află în relație de afiliere
cu asigurătorul sau cu brokerul de asigurare și/sau reasigurare, în condiții mai favorabile decît
cele existente în mod general pentru celelalte persoane care nu se află cu aceștia în asemenea
relații” [1.4, art. 31, al. (8)].
Asigurătorul (reasigurătorul) are dreptul la constituirea filialelor (reprezentanțelor), acestea
desfășurându-și activitatea sub denumirea asigurătorului (reasigurătorului), având tot odată
obligativitatea de a aduce la cunoștință Autorității de supraveghere, în termen de 5 zile de la data
adoptării hotărârii adunării generale privind constituirea filialei sau reprezentanței.
Cum a fost menționat mai sus, asigurătorul desfășoară activitate, conform categoriei pentru
care a obținut licență de activitate.
La desfășurarea de către asigurător a activității de asigurare de viață, legea cu privire la
asigurări prevede următoarele obligații [1.4, art. 37, al. (1)]:
1. La finele anului de gestiune, să facă o examinare a activității de asigurare de viață,
precum și calcularea, conform principiilor fundamentale și general-acceptate ale calculului
actuarial, a obligațiilor aferente asigurărilor de viață și a rezervelor matematice necesare, și nu în
ultimul rând și estimarea concordanței dintre rezervele tehnice, matematice și activele aferente.
2. Să realizeze o examinare a activității de asigurare de viață pentru orice perioadă,
conform cerințelor Autorității de supraveghere, în conformitate cu condițiilor stabilite de legea
cu privire la asigurări.
17
 3. Să furnizeze cu informații, documente și alte detalii suplimentare, în conformitate cu
formele solicitate de către Autoritatea de supraveghere, pentru evaluarea ulterioară a activelor și
a situației sale financiare, după depunerea la Autoritatea de supraveghere a raportului privind
asigurările de viață.
Activele admise să acopere rezervele tehnice și matematice în cazul asigurărilor de viață
vor fi folosite doar în raport cu obligațiile aferente acestor asigurări, iar grevarea unor astfel de
active cu gaj sau ipotecă este interzisă.
Legea cu privire la asigurări permite desfășurarea activității simultană în categoriile
„asigurări de viață” și „asigurări generale” numai în condițiile separării acestor două activități, în
conformitate cu prevederile legii și cu actele normative ale Autorității de supraveghere.
Activitatea de asigurare de viață și activitatea de asigurare generală sunt gestionate separat
pentru ca [1.4, art. 38, al. (3)]:
− interesele deținătorilor de polițe de asigurare de viață și, respectiv, de polițe de asigurare
generală să nu fie în niciun fel prejudiciate și, în special, profitul înregistrat în una dintre cele
două activități să nu fie folosit în beneficiul celeilalte activități decât în cazuri excepționale și cu
aprobarea prealabilă a Autorității de supraveghere;
− marjele de solvabilitate, stabilite în conformitate cu prevederile legii cu privire la
asigurări și cu actele normative ale Autorității de supraveghere, pentru fiecare dintre cele două
activități să fie calculate în mod independent, fără transfer de active de la o activitate la alta.
În cazul în care prin respectarea acestor condiții rezultă că mai există active disponibile la
una dintre cele două activități evidențiate în mod distinct, aceste active pot fi folosite pentru
cealaltă activitate, dar numai cu aprobarea prealabilă a Autorității de supraveghere.
Contabilitatea asigurătorilor cu activitate simultană trebuie organizată, în așa mod, încât
din înregistrări să derive sursele rezultatelor pentru fiecare dintre cele două activități. În acest
scop, toate veniturile (în special, primele încasate, plățile de la reasigurători și veniturile din
investirea activelor) și toate cheltuielile (în special, cele de plată a daunelor, sumele suplimentare
pentru rezervele tehnice și rezervele matematice, primele de reasigurare, cheltuielile operaționale
pentru activitatea respectivă) trebuie să fie reflectate potrivit originii lor.
Cheltuielile comune ale celor două activități se înregistrează separat, pentru fiecare
activitate, în conformitate cu o metodă de repartizare aprobată de către Autoritatea de
supraveghere.
În cazul în care una dintre cele două marje de solvabilitate disponibile este insuficientă,
Autoritatea de supraveghere aplică, cu referință la activitatea la care se înregistrează deficiențe,
18
măsuri de redresare.
Supravegherea participanților profesioniști la piața asigurărilor se efectuează prin [1.4, art.
55, al. (1)]:
− control al documentelor;
− analize din oficiu și inspecții în teren;
− intervenții în limita împuternicirilor atribuite prin prezenta lege cu privire la asigurări.
În vederea exercitării funcțiilor de control și asigurării unei supravegheri eficiente,
participanții profesioniști la piața asigurărilor, autoritățile publice, organizațiile și întreprinderile
sunt obligate să prezinte Autorității de supraveghere orice informație sau document solicitat
pentru executarea prevederilor legii cu privire la asigurări.
Participanții profesioniști la piața asigurărilor sunt obligați să colaboreze cu Autoritatea de
supraveghere la atingerea obiectivelor controlului, să facă posibilă chestionarea oricărui angajat,
să asigure accesul la toate documentele și la alte surse de informație necesare controlului.
Autoritățile publice care exercită controlul asigurătorilor (reasigurătorilor) și brokerilor de
asigurare sau de reasigurare, în limitele împuternicirilor prevăzute de actele legislative, vor
comunica Autorității de supraveghere încălcările legislației în domeniul asigurărilor.
Asigurătorul (reasigurătorul), intermediarul în asigurări sau în reasigurări care încalcă
prevederile legii cu privire la asigurări și ale altor acte normative ce reglementează activitatea de
asigurare poartă răspundere în conformitate cu legislația civilă, administrativă și penală.
Activitatea asigurătorului (reasigurătorului) conform legii cu privire la asigurări se supune
unui audit anual extern efectuat de către o organizația de audit sau de către un auditor
întreprinzător individual care deține licență pentru activitate de audit în domeniul asigurărilor
[1.4, art. 40, al. (1)].
Raportul de expertiză contabilă al organizației de audit sau al auditorului întreprinzător
individual se anexează la raportul anual al asigurătorului (reasigurătorului) (Anexa 24) și este
publicat împreună cu acesta în conformitate cu prevederile legii cu privire la asigurări.

1.2. Cadrul normativ de reglementare și de cercetare al contabilității în

companiile de asigurări
În contextul armonizării legislației Republicii Moldova cu cerințele Directivelor Uniunii
Europene precum și susținerii integrării economice în UE, au fost definite priorități cu privire la
dezvoltarea sistemului contabil în RM și au fost stabilite măsurile și acțiunile necesare pentru
realizarea acestora. Ca rezultat în cadrul elaborării reglementărilor contabile naționale au fost
19
implementate IFRS și puse în aplicare noile SNC ce au avut drept urmare îmbunătățirea
semnificativă a calității raportării financiare în țară.
Cadrul juridic, al cerințelor unice și al mecanismului de reglementare a contabilității și
raportării financiare în RM este stabilit de Legea contabilității. Persoanele juridice și fizice care
desfășoară activitate de întreprinzător, organizațiile necomerciale, precum și reprezentanțele și
filialele entităților (organizațiilor) nerezidente, înregistrate în RM, indiferent de domeniul de
activitate, tipul de proprietate și forma juridică de organizare aplică prevederile legii
contabilității în organizarea și ținerea contabilității operațiilor economico-financiare.
Conform Legii contabilității, entitatea de interes public, inclusiv societățile de asigurări
țin contabilitatea și întocmesc situațiile financiare conform IFRS.
Contabilitatea se ține conform următoarelor principii de bază [1.3, art. 6, al. (1)]:
− continuitatea activității – presupune ca entitatea îsi continua în mod normal functionarea,
fara a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativa a activitatii. Continuitatea activităţii
se exprimă clar în actul de constituire;
− contabilitatea de angajamente - în baza contabilităţii de angajamente, tranzacţiile şi
evenimentele sunt recunoscute atunci când apar, sunt înregistrate în evidenţele contabile şi sunt
raportate în situaţiile financiare ale perioadelor la care se referă. De aici reiesă că veniturile şi
cheltuielile se constată pe măsura ce ele se câştigă sau se produc şi se reflectă în situaţiile
financiare pentru perioadele la care se referă, indiferent de timpul efectiv de încasare sau plată a
numerarului;
− permanența metodelor - presupune continuitatea aplicării regulilor şi normelor privind
evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor
asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. Acest principiu asigură aplicarea
pentru aceleaş elemente, structuri, domenii de activitate etc., a aceloraşi metode de la o perioadă
de gestiune la alta. Modificarea metodelor de la un an la altul trebuie să fie determinată de o
profundă motivaţie, cum ar fi: fuziunea entităţii, modificarea legislaţiei contabile sau fiscale,
schimbarea politicii economice sau comerciale, etc.;
− separarea patrimoniului și datoriilor - în vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare
unei poziţii din bilanţ se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de
activ sau de pasiv, indiferent de conţinutul său economic, de evoluţia previzibilă a pieţei, de
consecinţele pe care le are această evaluare. Odată stabilită corect valoarea, mai departe,
prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor o face contabilitatea după toate regulile sale specifice;
− necompensarea - prevede că elementele de activ şi de pasiv trebuie să fie evaluate şi
20
înregistrate în contabilitate separat, nefiind admisă compensarea între posturile de activ şi cele de
pasiv ale bilanţului, precum şi între veniturile şi cheltuielile din situaţia rezultatului global.
Necompensarea trebuie înţeleasă în sensul că pentru fiecare element patrimonial cu substanţă
materială, pentru orice resursă care reflectă drepturi şi obligaţii, etc. trebuie să fie deschis în
contabilitate câte un cont;
− consecvența prezentării - modul de prezentare şi clasificare a elementelor în situaţiile
financiare trebuie menţinut de la o perioadă la alta, cu excepţia cazului cînd:
 o schimbare semnificativă în natura activităţii entităţii sau o analiză a prezentării
situaţiilor financiare demonstrează că schimbarea respectivă va avea ca rezultat o prezentare mai
adecvată a evenimentelor şi tranzacţiilor, sau;
 o schimbare a prezentării este cerută de un Standard Internaţional de Contabilitate sau
de o interpretare.
Informația din situațiile financiare trebuie să corespundă următoarelor caracteristici
calitative [1.3, art. 6, al. (2)]:
− inteligibilitatea – O calitate esenţială a informaţiilor furnizate de situaţiile financiare este
aceea că ele trebuie să fie uşor înţelese de utilizatori. În acest scop, se presupune că utilizatorii
dispun de cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea afacerilor şi a activităţilor economice, de
noţiuni de contabilitate şi au dorinţa de a studia informaţiile prezentate, cu atenţia cuvenită.
Totuşi, informaţiile asupra unor probleme complexe, care ar trebui incluse în situaţiile financiare
datorită relevanţei lor în luarea deciziilor economice, nu ar trebui excluse doar pe motivul că ar
putea fi prea dificil de înţeles pentru anumiţi utilizatori;
− relevanța - Pentru a fi utile, informaţiile trebuie să fie relevante pentru luarea deciziilor
de către utilizatori. Informaţiile sunt relevante atunci când influenţează deciziile economice ale
utilizatorilor, ajutându-i pe aceştia să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, să
confirme sau să corecteze evaluările lor anterioare;
− credibilitatea - Pentru a fi utilă, informaţia trebuie să fie şi credibilă. Informaţia este
credibilă atunci când nu conţine erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea
încredere că reprezintă corect ceea ce şi-a propus să reprezinte sau ceea ce se aşteptă, în mod
rezonabil, să reprezinte. Pentru a fi credibilă, informaţia trebuie să reprezinte cu fidelitate
tranzacţiile şi alte evenimente pe care aceasta fie şi-a propus să le reprezinte, fie este de aşteptat,
în mod rezonabil, să le reprezinte. Pentru ca informaţia să prezinte credibil evenimentele şi
tranzacţiile pe care îşi propune să le reprezinte, este necesar ca acestea să fie contabilizate şi
prezentate în concordanţă cu fondul şi realitatea lor economică, şi nu doar cu forma lor juridică;
21
 − comparabilitatea - Informaţiile privind o entitate raportoare sunt mult mai utile dacă pot
fi comparate cu informaţii similare despre alte entităţi şi cu informaţii similare despre aceeaşi
entitate aferente unei alte perioade sau date. Comparabilitatea este una dintre caracteristicile
calitative care permite utilizatorilor să identifice şi să înteleagă similitudinile şi diferenţele dintre
elemente. Spre deosebire de celelalte caracteristici calitative, comparabilitatea nu se referă la un
singur element. O comparaţie necesită cel puţin două elemente.
Conform art. 5 al. (4) al Legii contabilităţii şi raportării financiare nr. 287 din 15.12.2017
în vigoare din 01.01.2019, entităţile de interes public țin contabilitatea în partidă dublă şi
întocmesc situaţii financiare conform IFRS.
Abateri de la principiile de bază și/sau de la caracteristicile calitative pot fi admise în
cazuri excepționale. Orice astfel de abateri, precum și motivele care le-au determinat, trebuie
prezentate în notele explicative împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor,
datoriilor, situației financiare și a profitului sau pierderii.
Conform Legii contabilității, organele de reglementare a contabilității sunt: Guvernul,
Ministerul Finanțelor, Banca Națională a Moldovei, Comisia Națională a Pieței Financiare,
organele centrale de specialitate ale administrației publice, autoritățile administrației publice
locale, Serviciul situațiilor financiare de pe lângă Biroul Național de Statistică și asociațiile
profesionale care au drept scop perfecționarea și dezvoltarea contabilității [1.3, art. 10].
Legea contabilității, deasemenea, specifică că în cazul contabilului-șef al entității de interes
public, studiile superioare de profil sunt obligatorii, acest aspect fiind respectat în cadrul
„Alliance Insurance Group” S.A.
Ameliorarea cadrului normativ de raportare financiară în conformitate cu cerințele UE și
IFRS, elaborarea mecanismului de implementare și actualizare a IFRS constituie cadrul normativ
de raportare financiară modern.
Societățile de asigurări întocmesc și prezintă situații financiare semianuale și anuale
(Anexa 25). Suplimentar la situațiile financiare, entitatea va prezenta anual raportul conducerii și
raportul auditorului [1.3, art. 29].
Aplicarea IFRS de către entitățile de interes public a fost implementată obligatoriu pentru
rapoartele financiare întocmite pentru anul 2012, cu excepția IFRS 1 „Adoptarea pentru prima
dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară”, care a fost aplicată începând cu 1
ianuarie 2011. În legătură cu realizarea măsurilor date, Ministerul Finanțelor a publicat și a
plasat pe site-ul său modificările operate în IFRS de către IASB, a oferit asistență din partea
experților străini cu privire la implementarea IFRS și a asigurat asistența consultativă entităților
22
în procesul de implementare a IFRS ce a contribuit la pregătirea raportării situațiilor financiare
ale entităților autohtone conform IFRS și la creșterea credibilității acestora.
Reforma sistemului contabil din țară a influențat și contabilitatea societăților de asigurări,
care începând cu 01 ianuarie 2012 sunt obligate, în calitate de entități de interes public, să țină
contabilitatea și să raporteze situațiile financiare în baza IFRS.
Societățile de asigurări sunt societăți comerciale specializate, care îndeplinesc rolul de
asigurători și ocupă un segment specific în economia țării.
Activitatea de bază a societăților de asigurări este prestarea serviciilor de asigurări în baza
condițiilor de asigurare, care sunt elaborate conform legislației în vigoare de către asigurători și
coordonate cu Autoritatea de supraveghere a asigurărilor pe tipurile de asigurări facultative
(benevole) și conform legii pe tipurile de asigurări obligatorii.
Conform condițiilor de asigurare pe tipurile de asigurări facultative și legii pe tipurile de
asigurări obligatorii, cu acordul părților, se întocmește contractul de asigurare, care servește ca
bază juridică în tranzacțiile legate de operațiile de asigurări.
Tratamentul contabil al contractelor de asigurare actualmente este prevăzut în IFRS 4
„Contracte de asigurare”. Standardul dat nu se limitează la societățile de asigurări, ci se aplică
tuturor emitenților de contracte de asigurare și, prin urmare, poate avea impact și asupra altor
entități care emit contracte ce întrunesc definiția contractelor de asigurări. Trebuie menționat
faptul că IASB a emis recent standardul IFRS 17 „Contracte de asigurare” care va veni să
înlocuiască IFRS 4 „Contracte de asigurare” începând cu anul 2021. Noul Standard va permite
investitorilor din întreaga lume să cunoască mai bine performanța financiară și poziția financiară
a asiguratorilor, având o perspectivă mai bună asupra riscurilor la care sunt expuși aceștia din
urmă. Tot odată, se preconizează că IFRS 17 „Contracte de asigurare” să ofere o descriere
realistă și o comparabilitate mai bună a performanței financiare a sectorului asigurărilor din
diverse zone. Acest aspect va fi examinat în detaliu de către EFRAG ca parte a activității sale cu
privire la avizul privind aprobarea noului standard. Un efect pozitiv semnificativ va fi faptul că
noul standard va impune o contabilizare consecventă a contractelor de asigurare, care va înlocui
diversitatea metodelor utilizate în prezent.
Publicarea IFRS 17 marchează o schimbare unică în contabilizarea polițelor de asigurare.
Noile reglementări au scopul de a aduce mai multă transparență în raportarea financiară într-o
industrie ale căror conturi au fost adeseori etichetate drept netransparente și, în același timp,
complicate. Un singur limbaj contabil pentru asigurători ar trebui să îmbunătățească
comparabilitatea în țări în care, la acest moment, practicile naționale nu sunt uniform aplicate.
23
 Pentru a implementa IFRS 17 vor fi necesare eforturi substanțiale. Evaluarea datoriilor din
asigurare va reflecta rata dobânzilor de piață și impactul asupra beneficiilor garantate ale
asiguraților. Veniturile din polițele de asigurare vor fi raportate sistematic pe perioada acoperirii
contractuale. Profitul aferent perioadei de acoperire rămase va fi raportat, în mod explicit, drept o
componentă a datoriilor din asigurare.
Implementarea cerințelor noului standard IFRS 17 va conduce la schimbări majore cu
privire la procesele actuariale și de raportare financiară ale companiilor de asigurare și asupra
sistemelor și datelor acestora. Acest efort va genera, cel mai probabil, costuri de implementare
pentru mulți asigurători, fiind mai mare pentru asiguratorii de viață decât pentru cei generali.
Acoperirea pe termen lung aferentă polițelor de asigurare de viață precum şi prezența tot mai
mare a opțiunilor și beneficiilor garantate în cadrul polițelor de asigurare de viață vor necesita un
set mai detaliat de date contabile și actuariale
IFRS 4 „Contracte de asigurare” consideră orice entitate emitentă a unui contract de
asigurări drept „asigurător”, indiferent dacă entitatea este sau nu privită ca o societate de
asigurări în scopuri legale și de reglementare. De asemenea, acoperă instrumentele financiare
emise de orice entitate și care au o caracteristică de participare discreționară.
Nu se aplică activelor și pasivelor unei entități ce nu decurg din contractele de asigurări sau
instrumentele financiare cu caracteristici de participare discreționară. Prevederile standardului
dat nu se aplică contabilizării contractelor de asigurări de către deținătorii polițelor de asigurare.
Articolul 14 din IFRS 4 „Contracte de asigurare” prevede cerințele minime ce trebuie
îndeplinite de societățile de asigurări cu privire la impactul articolelor 10-12 din IFRS 8
„Segmente de activitate” conform cărora entitatea trebuie să determine ce set de componente
constituie segmentele de activitate, în funcție de principiul de bază, și anume:
a) nu vor recunoaște ca datorie niciun provizion pentru posibilele cereri de despăgubiri
viitoare, dacă acestea decurg din contracte de asigurări ce nu sunt în vigoare la sfârșitul perioadei
de raportare;
b) vor efectua testul privind adecvarea datoriilor;
c) vor elimina o datorie asociată contractelor de asigurare (sau o parte din aceasta) din
situația financiară numai atunci când este stinsă (adică atunci când obligația specificată în
contract este plătită, anulată sau expiră);
d) nu vor compensa: active de reasigurare cu datoriile aferente asigurării; sau venituri, sau
cheltuieli din contracte de reasigurare cu cheltuieli sau venituri.
Dezvoltarea unor piețe de asigurări moderne și deschise reprezintă o componentă esențială
24
a reformelor financiare în economiile în tranziție.
Piața de asigurări din Moldova a totalizat în anul 2017 un volum de prime brute subscrise
în valoare de 1,5 miliarde lei, în creștere cu 4,8% față de anul 2016, arată datele preliminare ale
autorității de supraveghere (CNPF).
Tabelul nr. 1.2. Rezultatele pieței de asigurări și clasamentul pe companii, în 2017

Sursa: Rezultatele preliminare ale pieței de asigurări din Moldova în 2017 [online, 4.5]
Cifrele arată o schimbare în clasamentul societăților de profil, astfel ca MOLDASIG revine
pe prima poziție (având o cota de piață de 14,32%), urmată în clasament de două societăți cu
capital austriac  - DONARIS VIG și GRAWE Carat Asigurări, între care exista o diferență a
subscrierilor de doar 3.000 de lei moldovenești. În general, din analiza rezultatelor înregistrate în
anul precedent, se observa că diferența între volumul subscrierilor în cazul primelor 3 companii
din piață este relativ mică.
ASTERRA Asigurări urmează în clasament pe poziția a patra (9,86% cota de piață),
urmată de GENERAL Asigurări (9,68%) și KLASSIKA Asigurări (9,60%).
În ceea ce privește despăgubirile achitate de companii, acestea au fost în scădere față de
2016 cu 2,15%, reprezentând 507,9 milioane lei. Cele mai multe despăgubiri au fost plătite de
către DONARIS VIG (78,5 milioane lei), MOLDASIG (78,1 milioane lei), ASTERRA GRUP
(65,85 milioane lei)și ALLIANCE Insurance Group (65,79 milioane lei).
Conform legii cu privire la asigurări, asigurătorul/reasigurătorul trebuie să deţină, pe durata
activităţii sale, în orice moment, o marjă de solvabilitate disponibilă corespunzătoare activităţii
desfăşurate [1.4, art. 30].

25
 Marja de solvabilitate disponibilă conform cerințelor legale în vigoare este constituită din
patrimoniul asigurătorului/reasigurătorului liber de orice angajament previzibil, cu excepţia
imobilizărilor necorporale.
În funcţie de clasele de asigurări practicate, asigurătorul/reasigurătorul este obligat să-şi
determine marja de solvabilitate minimă, ale cărei modalităţi de calcul şi de raportare sunt
stabilite de Regulamentul privind marjele de solvabilitate şi coeficientul de lichiditate ale
asigurătorului (reasigurătorului) aprobat prin Hotărârea CNPF RM nr. 2/1 din 21 ianuarie 2011.
Conform cadrului normativ în vigoare aferent modului de garantare a solvabilității,
asigurătorii sunt obligați să acopere cu active admise rezervele de asigurare şi o treime din
mărimea marjei de solvabilitate minime. Astfel, activele admise să reprezinte Fondul asiguraților
trebuie să corespundă principiilor de diversitate, rambursabilitate, rentabilitate şi lichiditate.
Categoriile de active admise să acopere Fondul asiguraților se prezintă în Diagrama nr. 1.1.
Figura nr. 1.1. Structura activelor care reprezintă rezervele de asigurare şi o treime
din marjă de solvabilitate minimă

Sursa: Raport CNPF 2016 [Online, 4.4]

Pentru acoperirea riscurilor asumate prin contractele de asigurare şi reasigurare şi pentru
asigurarea permanentă a solvabilităţii şi lichidităţii, societăţile de asigurare trebuie să investească
cu prudenţă în anumite categorii de active admise să reprezinte rezervele de asigurare și o treime
din marja de solvabilitate minimă, respectând criteriile de dispersie a plasamentelor conform
normelor stabilite prin Regulamentul privind marjele de solvabilitate şi coeficientul de lichiditate
ale asigurătorilor (reasigurătorilor), aprobat prin Hotărârea CA nr.2/1 din 21.01.2011.
În continuare vom studia particularităţile organizării contabilităţii în cadrul companiilor de
asigurare.

26
 1.3. Particularitățile organizării contabilității în companiile de asigurări
Contabilitatea societăților de asigurare are la bază norme unitare privind organizarea și
conducerea acesteia, prevăzute de Legea Contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007, Legea cu
privire la asigurări nr. 407 din 21.12.2006, IFRS etc., care au caracter obligatoriu pentru toți
agenții economici, cu excepția anumitor particularități ce țin de evidența operațiunilor din
activitatea de asigurare; coasigurare, reasigurare și de retrocesiune, redarea acestora în situațiile
financiare.
Conform prevederilor legii contabilității, faptele economice se contabilizează în baza
documentelor primare și centralizatoare. Documentele primare se întocmesc în timpul efectuării
operațiunii, iar dacă aceasta este imposibil, nemijlocit după efectuarea operațiunii sau după
producerea evenimentului.
Conform Legii cu privire la asigurări asigurătorul/reasigurătorul ține evidența contabilă în
regim electronic și pe suport de hârtie a operațiunilor efectuate în conformitate cu standardele
evidenței contabile obligatorii pentru activitatea de asigurare [1.4, art. 39, al. (1)].
Activitatea de bază a societății de asigurări constă în prestarea serviciilor de asigurare. În
funcție de noțiunea de asigurare prezentată de Legea cu privire la asigurări, sarcina principală a
evidenței în companiile de asigurări o constituie înregistrarea corectă, la timp și deplină a
informației cu privire la contractele de asigurare încheiate, la primele de asigurare calculate și
cele încasate, la formarea rezervelor de asigurare și privitor la despăgubirile și indemnizațiile de
asigurare. De eficiența realizării acestei sarcini, în mare măsură, depind solvabilitatea societății,
siguranța financiară și capacitatea de îndeplinire la timp a obligațiilor pe contractele de asigurare.
Serviciile de asigurări sunt prestate în baza condițiilor de asigurare, care sunt elaborate
conform legislației în vigoare de către asigurători și coordonate cu Autoritatea de supraveghere a
asigurărilor pe tipurile de asigurări facultative și conform legii pe tipurile de asigurări obligatorii.
Conform condițiilor de asigurare pe tipurile de asigurări facultative și legii pe tipurile de
asigurări obligatorii, cu acordul părților, se întocmește contractul de asigurare. Încheierea
contractului de asigurare este confirmată prin remiterea de către asigurător, în termenul stabilit, a
unui certificat, numit poliță de asigurare.
Polița de asigurare în toate cazurile prezintă dovada intrării contractului de asigurare în
vigoare.
Actele legislative principale ce reglementează documentarea operațiilor economice sunt:
− Codul civil;
− Codul fiscal;
27
 − Legea contabilității nr. 113 -XVI din 27.04.2007;
− Hotărârea Guvernului nr. 294 din 17.03.1998 cu privire la executarea Decretului
Președintelui Republicii Moldova nr. 406-II din 23 decembrie 1997;
− Ordinele Ministerului Finanțelor și Biroului Național de Statistică cu privire la
aprobarea formularelor și instrucțiunilor de completare ale acestora.
Conform Legii contabilității, entitatea utilizează formulare tipizate de documente primare,
aprobate de Ministerul Finanțelor [1.3, art. 19]. În lipsa formularelor tipizate sau dacă acestea nu
satisfac necesitățile entității, entitatea elaborează și utilizează formulare de documente, aprobate
de conducerea ei, cu respectarea cerințelor de menținere a elementelor obligatorii reglementate
de acest articol.
Documentele primare întocmite pe suport de hârtie sau în formă electronică au aceeași
putere juridică. În cazul întocmirii documentului primar în formă electronică, entitatea, la
solicitarea utilizatorului, este obligată să imprime copia documentului pe suport de hârtie din
cont propriu.
Documentele primare ce justifică înregistrarea veniturilor din operațiile de asigurări în
contabilitatea asigurătorului sunt contractul de asigurare (anexa 3), polița de asigurare (anexa
14b), documentele ce confirmă plata primei de asigurare (anexa 5b) și factura (anexa 4).
Asigurătorul este obligat să remită asiguratului un exemplar, semnat de el, al poliței de
asigurare. În polița de asigurare se va indica: numele sau denumirea, domiciliul sau sediul
părților contractante; obiectul asigurării: bun, persoană și răspundere civilă; riscurile ce se
asigură; începutul și durata asigurării; suma asigurată; prima de asigurare, locul și termenele de
plată; alte date, conform legii sau acordului dintre părți. Contractul de asigurare (Anexa 5b) se
încheie în forma și în modul stabilit de legislația civilă în vigoare. Prin contract de asigurare,
asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să
plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terț (beneficiarului asigurării)
suma asigurată ori despăgubirea de asigurare, în limitele și în termenele stipulate în contractul de
asigurare.
Pentru încheierea contractului de asigurare, asiguratul prezintă asigurătorului propunere
(cerere) scrisă, în care indică interesul propriu și cel al beneficiarului asigurării sau declară
verbal că dorește să încheie contract de asigurare.
Contractul de asigurare (Anexa 5b) poate fi încheiat în favoarea mai multor beneficiari.
Conform legislației civile, în contractul de asigurare se stipulează obligatoriu: numele sau
denumirea, domiciliul sau sediul părților contractante; obiectul asigurării: bun, persoană și
28
răspundere civilă; riscurile ce se asigură; începutul și durata asigurării; sumele asigurate; primele
de asigurare, locul și termenele de plată; alte date, conform legii sau contractului.
Valoarea veniturilor din asigurări se stabilește în contractul de asigurare și în polița de
asigurare sub formă de primă de asigurare.
Începând cu 01 ianuarie 2008, după intrarea în vigoare a noii legi a contabilității,
societățile de asigurări conform prevederilor art. 20 „Documente primare cu regim special” sunt
obligate la suma serviciilor de asigurare prestate să elibereze asiguraților facturi, cu excepția
serviciilor de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule,
iar din 28.10.2017 – facturi fiscale. Certificatele eliberate asiguraților la asigurarea obligatorie
de răspundere civilă internă și externă în baza certificatelor internaționale „Cartea Verde” sunt
incluse în lista formularelor documentelor primare cu regim special.
Societățile de asigurări eliberează facturile fiscale la suma serviciilor de asigurare acordate,
fără TVA de către, deoarece serviciile date sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată conform
titlului III, cap. 4, art. 103, pct.12 lit. g) al Codului fiscal al RM.
Funcția principală a contabilității societăților de asigurări este de a oferi managementului
acesteia informații complete și veridice, cu privire la situația financiară a entității; la situațiile
critice în sfera îndeplinirii obligațiilor contractuale sau la deficitul de mijloace bănești;
tranzacțiilor financiare și rapoartelor aferente acestora, pentru luarea deciziilor economice
eficiente necesare în mediul de afaceri în scopul gestionării adecvate a resurselor societății de
asigurări și obținerii celor mai bune performanțe economice.
Economistul Lazari L., enumeră următoarele sarcini principale ale contabilității operațiilor
de asigurare [2.5, pag. 28-29]:
 verificarea corectitudinii întocmirii documentare și legalității operațiilor de asigurare;
 verificarea corectitudinii încheierii contractelor de asigurare și a argumentării
despăgubirilor de asigurare;
 controlul asupra ținerii corecte a registrului evidenței contractelor de asigurare și a
registrului evidenței plății sumelor de asigurare și despăgubirilor de asigurare;
 asigurarea la timp, deplină și corectă a decontărilor pe contractele de asigurare, cât și a
decontărilor cu intermediarii de asigurare (agenți de asigurare și brokeri de asigurare);
 asigurarea constituirii corecte a rezervelor de asigurare;
 căutarea posibilităților celor mai raționale de investire a activelor, ce acoperă rezervele
de asigurare, cu respectarea condițiilor de lichiditate, rentabilitate și siguranță;
 controlul asupra îndeplinirii la timp și depline a obligațiilor pe contractele de
29
asigurare;
 înregistrarea veridică în registrele contabile a informației cu privire la primele de
asigurare încasate, rezervele de asigurare formate, precum și cu privire la plățile despăgubirilor
de asigurare efectuate pe fiecare tip de asigurare;
 întocmirea corectă și prezentarea la timp a situaţiilor financiare de către societățile de
asigurare.
Organizarea și ținerea calitativă a contabilității operațiilor de asigurări servește drept bază
eficientă în luarea deciziilor manageriale și nu conduce la pierderi suplimentare în activitatea de
asigurări, exclude posibilele încălcări sau eșecuri în activitatea societății de asigurări și ca urmare
în activitatea totală a acesteia.

30
Capitolul II. PARTICULARITĂȚILE CONTABILITĂȚII ÎN COMPANIILE
DE ASIGURĂRI
2.1. Contabilitatea operațiilor de asigurări directe și coasigurări
Principala activitate a societăților de asigurări o constituie prestarea serviciilor în domeniul
de asigurări în conformitate cu condițiile de asigurare, care în linii generale sunt elaborate de
către asigurător și mai apoi coordonate cu CNPF pe tipurile de asigurări facultative (benevole) și
în conformitate cu legislația în vigoare și pe tipurile de asigurări obligatorii.
Activitatea de asigurare este un gen specific de activitate cu multiple particularități, care se
manifestă în special în așa compartimente ale contabilității cum sunt:
 Veniturile;
 Cheltuielile;
 Rezervele.
Ca pentru oricare alt tip de entitate, societățile de asigurări au drept scop obținerea și
majorarea veniturilor, deoarece acestea constituie rațiunea de efectuare a cheltuielilor. Veniturile
societăților de asigurări pot fi generate atât din activitatea operațională cât și din alte activități.
Structura veniturilor societăților de asigurări este reprezentată în figura 2.1.

Veniturile societății de asigurări

Venituri din activitatea operațională Venituri din alte activități

Venituri din Venituri din

Alte venituri operațiuni cu Venituri Venituri
activitatea de
operaționale active financiare excepționale
asigurare imobilizate

Venituri din asigurarea directă Primele de asigurare și portofoliul de prime

încasate pe riscurile primite în reasigurare

Recompensa de comision și broker, tantieme,

Venituri din activitatea de reasigurare
taxe încasate

Venituri din modificarea mărimii Recompensa procentuală a pagubelor pe

riscurile transmise în reasigurare și
rezervelor de asigurare
retrocesiune încasată

Alte venituri din activitatea de

asigurare

Figura 2.1. Structura veniturilor societății de asigurare

31
 Sursa: 2.5, pag. 35
„Alliance Insurance Group” S.A., duce evidența veniturilor din activitatea de asigurare la
contul 613 „Venituri din activitatea de asigurare” ce aparține clasei a 6 „Venituri”, grupa 61
„Venituri din activitatea operațională”. Acest cont fiind destinat pentru generalizarea informației
privind încasarea sau calcularea primelor de asigurare și primirea sau calcularea altor venituri din
serviciile de asigurare și reasigurare. Contul este de pasiv, în creditul acestuia pe cursul anului de
gestiune fiind reflectate veniturile din asigurări. La sfârșitul anului de gestiune rulajele creditoare
cu total cumulativ de la începutul anului de gestiune se închid la contul 351 „Rezultat financiar
total”.
Pentru evidența analitică a veniturilor din activitatea de asigurare „Alliance Insurance
Group” S.A. utilizează următoarele conturi de gradul II:
- 6131 „Primele brute subscrise”;
- 6132 „Primele brute pe riscurile primite în reasigurare”;
- 6133 „Comisioane primite de la reasigurări”;
- 6134 „Prime subscrise anulate”;
- 6135 „Modificarea rezervei”;
- 6136 „Alte venituri din asigurare”;
- 6137 „Prime de asigurare transmise în reasigurare”;
- 6138 „Comisioane anulate primite de la reasiguratori”.
Ca venit din activitatea de asigurare directă este considerată prima de asigurare. Conform
prevederilor legislației în vigoare prima de asigurare reprezintă „suma pe care asiguratul este
obligat să o plătească asigurătorului, la eliberarea poliței de asigurare, în modul și în termenul
prevăzut de contractul de asigurare, în schimbul preluării de către asigurător a riscului asigurat”
[1.4, art. 7, al. (1)]. Cu alte cuvinte prima de asigurare nu este nimic altceva decât suma de bani
(remunerația) pe care o primește asiguratorul de la asigurat în schimbul serviciului de a fi
protejat împotriva riscurilor stabilite.
Prima plătită de asigurat reprezintă prima brută și este constituie suma dintre prima netă și
adaosul de primă (figura 2.2).
Drept bază juridică la acceptarea riscurilor în asigurare și la încheierea contractului de
asigurare o constituie condițiile de asigurare și legislația în vigoare pe tipurile de asigurări
obligatorii, cu acordul părților contractuale. După ce are loc achitarea primei de asigurare de
către asigurat, conform condițiilor asigurării, asigurătorul emite acestuia polița de asigurare
(anexa 2), care reprezintă dovada că contractul de asigurare (anexa 3) a intrat în vigoare.
32
 Contabilitatea are ca sarcini la acceptarea riscurilor în asigurare:
- înregistrarea primelor subscrise pe contractele de asigurare directă și coasigurare;
- înregistrarea decontărilor cu asigurații și intermediarii în asigurări, în caz că aceștia
participă la evaluarea și acceptarea riscurilor în asigurare [2.3, pag. 79].

Prima brută

Prima netă Adaosul de primă

Formează fondul de asigurare pentru Acoperă cheltuielile de gestiune și

plata îndemnizațiilor/despăgubirilor garantează obținerea profitului de
de asigurare către asigurator

Figura 2.2 Prima brută

Sursa: 2.5, pag. 37
La încheierea contractelor de asigurare, când intermediarii în asigurări nu sunt implicați,
asigurătorul eliberează factură (anexa 4) (din 28.10.2017 se eliberează doar facturi fiscale,
Ordinul MF al RM nr. 118 din 28.08.2017 ,,Cu privire la aprobarea formularului tipizat de
document primar cu regim special ,,Factura fiscală”) la suma primei brute subscrisă pe contractul
de asigurare directă sau coasigurare, iar la acceptarea riscurilor în asigurare cu participarea
intermediarului în asigurări, suplimentar la factura eliberată asiguratului, brokerul/agentul de
asigurare/ agentul bancassurance eliberează asigurătorului factură la suma comisionului calculat
pentru serviciile de intermediere acordate societății de asigurări.
Angajata secției vânzări a asigurătorului „Alliance Insurance Group” S.A., Negara Tatiana,
la data de 12 ianuarie 2017, în baza cererii de încheiere a contractului de asigurare obligatorie de
răspundere civilă auto externă (anexa 5a) a semnat contractul de asigurare obligatorie de
răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (asigurare obligatorie de răspundere
civilă auto externă Carte Verde) seria RCAE nr. 001267287 din 12.01.2017 în valoare de 39,41
Euro / 835,31 lei (anexa 5b) iar în baza cererii de încheiere a contractului de asigurare obligatorie
de răspundere civilă auto internă (anexa 6a) a fost semnat contractul de asigurare obligatorie de
răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (asigurare obligatorie de răspundere
civilă auto internă) seria RCAI nr. 002817943 (anexa 6b) din 12.01.2017 în valoare de 893,02
lei. Astfel, au fost subscrise prime de asigurare a bunurilor în mărime de 1728,33 lei. Primele de
asigurare au fost încasate de către asigurător de la asigurați în aceeași zi, în casieria
33
asigurătorului (anexe 9 și 10) și mai apoi depuși la contul curent în monedă națională (anexa 6d).
Spre plată, conform prevederilor contractului individual de muncă nr. 788 din 03.05.2016
(anexa 7), sunt îndreptate datoriile salariale calculate din primele de asigurare achitate
asigurătorului de către asigurați. Conform situației la 31 ianuarie 2018, salariul calculat și
îndreptat spre plată angajatei Negura Tatiana constituie – 415,38 lei [223,26 (893,02 lei * 25%)
+ 192,12 (835,31 lei * 23%)].
Contabilizarea primelor subscrise pe contractele încheiate de către angajata societății pe
acțiuni „Alliance Insurance Group”, achitarea datoriilor salariale și decontările pe contractele de
asigurare directă au fost înregistrate de către asigurător în modul următor:
1. Contabilizarea primelor de asigurare subscrise pe asigurarea de bunuri de către
asigurător pe contractele de asigurare directă încheiate de către angajat, achitate asigurătorului,
în baza cartelei contului 613.1 „Prime brute subscrise” (anexa 8a):
Debit contul 229 „Alte creanțe curente”, subcontul 22971 „Creanțe privind asigurarea
directă în valută națională” – 1728,33 lei,
Credit contul 613„Venituri din primele de asigurare”, subcontul 6131 „Prime brute
subscrise” – 1728,33 lei;
2. La încasarea primei de asigurare de către asigurător pe asigurarea de bunuri din data de
12 ianuarie 2017 de la asigurați au fost eliberate bonurile fiscale (anexa 5c și 6c), iar în
contabilitatea entității s-au întocmit înregistrările contabile în baza borderoului de primire a
mijloacelor bănești nr. 000000563 din 12.01.2017 (anexa 8b) și analizei contului 848.4 „Încasări
la titular pe perioade (agent de asigurare)” (anexa 8c):
Debit contul 848 „Încasări din vânzarea primelor de asigurare”, subcontul 8484
„Încasări la titular pe perioade (agent de asigurare)” – 1728,3 lei,
Credit contul 229 „Alte creanțe curente”, subcontul 22971 „Creanțe privind asigurarea
directă în valută națională” – 1728,33 lei;
3. La depunerea numerarului din casierie la contul curent în monedă națională a
asigurătorului s-a întocmit înregistrarea contabilă, în baza ordinului de încasare a numerarului
din 12.01.2017 (anexa 6d) și analizei contului 848.4 „Încasări la titular pe perioade (agent de
asigurare)” (anexa 8c):
Debit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 2421 „Mijloace bănești
nelegate” – 1728,33 lei,
Credit contul 848 „Încasări din vânzarea primelor de asigurare”, subcontul 8484
„Încasări la titular pe perioade (agent de asigurare)” – 1728,3 lei;
34
 4. Înregistrarea activității agentului de asigurare în luna ianuarie 2017, în baza cartelei
contului 851.1 „Activitatea agentului de asigurare din vânzarea polițelor” (anexa 8d):
Debit contul 811 „Rulajul aferente contractelor de asigurare”, subcontul 8111 „Rulajul
ale asiguraților aferente prime de asigurare” – 3773,02 lei,
Credit contul 851 „Activitatea agentului de asigurare”, subcontul 8511 „Activitatea
agentului de asigurare din vânzarea polițelor” – 3773,02 lei;
5. Înregistrarea închiderii contului 851 „Activitatea agentului de asigurare” la creanțele
preliminare aferente contractelor de asigurare, în baza cartelei contului 851.1 „Activitatea
agentului de asigurare din vânzarea polițelor” (anexa 8d):
Debit contul 851 „Activitatea agentului de asigurare”, subcontul 8511 „Activitatea
agentului de asigurare din vânzarea polițelor” – 3773,02 lei,
Credit contul 812 „Creanțe preliminare aferente contractelor de asigurare”, subcontul
8121 „Creanțe preliminare ale asiguraților aferente primelor de asigurare” – 3773,02 lei;
6. Înregistrarea cheltuielilor asigurătorului privind remunerările calculate agentului de
asigurare pentru luna ianuarie 2017 pe asigurarea bunurilor, în baza analizei contului 5310
„Datorii privind retribuirea muncii (calcul)” (anexa 9):
Debit contul 712 „Cheltuieli de distribuire”, subcontul 7120 „Cheltuieli privind
retribuirea muncii” – 906,37 lei
Credit contul 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii”, subcontul 5310
„Datorii privind retribuirea muncii (calcul)” – 906,37 lei [(76,93 + 835,31 + 79,64 + 852,21) *
23% + (893,02 + 750,14 + 166,70 + 119,07) * 25%].
7. Înregistrarea cheltuielilor asigurătorului privind asigurările sociale și asigurările
obligatorii de asistență medicală la suma remunerărilor calculate angajaților secțiilor de vânzări:
Debit contul 712 „Cheltuieli de distribuire”, subcontul 7120 „Cheltuieli privind
retribuirea muncii” – 249,26 lei;
Credit contul 533 „Datorii privind asigurările”, subcontul 5331 „Datorii față de Fondul
social” – 208,47 lei;
Credit contul 533 „Datorii privind asigurările”, subcontul 5333 „Datorii privind
asigurarea medicală angajatorului” – 40,79 lei;
8. Contabilizarea reținerilor obligatorii din remunerările îndreptate spre plată angajatei
asigurătorului în luna ianuarie 2017, în baza analizei contului 5310 „Datorii privind retribuirea
muncii (calcul)” (anexa 9):
Debit contul 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii”, subcontul 5310
35
„Datorii privind retribuirea muncii (calcul)”– 241,19 lei,
Credit contul 534 „ Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 5347 „Datorii
privind impozitul pe venit al persoanelor fizice” – 146,02 lei,
Credit contul 227 „Creanțe ale personalului”, subcontul 2271 „Creanțe privind
retribuirea muncii” – 54,38 lei
Credit contul 533 „Datorii privind asigurările”, subcontul 53331 „Datorii privind
asigurarea medicală salariatului” – 40,79 lei.
9. Achitarea datoriilor față de personal privind retribuirea muncii de către asigurător din
casierie pentru luna ianuarie 2017, în baza analizei contului 5310 „Datorii privind retribuirea
muncii (calcul)” (anexa 9):
Debit contul 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii”, subcontul 5310
„Datorii privind retribuirea muncii (calcul)”
Credit contul 241 „Casa”, subcontul 2411 „Casa în valută națională” – 665,18 lei.
Societățile de asigurare își pot desfășura activitatea prin intermediul intermediarilor. În
continuare în baza materialelor oferite de către „Alliace Insurance Group” S.A. vom examina și
prezenta un exemplu de încheiere a contractelor de asigurare prin intermediari brokeri.
Asigurătorul „Alliance Insurance Group” S.A. în luna mai 2017 în baza rapoartelor
prezentate de intermediarul în asigurări „Diplomat Broker” S.R.L. pentru luna respectivă,
asigurătorul a subscris pe tipul dat de asigurări prime în valoare e 81470,85 lei (anexa 10).
Conform condițiilor contractului de mandat nr. 47/15-1/MJ (anexa 11), comisionul
intermediarilor în asigurări pe asigurarea bunurilor constituie % din prima subscrisă și se achită
de către asigurător din prima încasată de acesta. Asigurătorul a achitat comisionul
intermediarului în asigurări de la contul curent în monedă națională.
Contabilizarea primelor subscrise pe contractele încheiate de către intermediar în asigurări,
au fost înregistrate de către asigurătorul „Alliance Insurance Group” S.A. în modul următor:
1. Contabilizarea primelor de asigurare subscrise pe asigurarea de bunuri de către
asigurător pe contractele de asigurare directă încheiate de către intermediar în mai 2017, achitate
asigurătorului, în baza actului de recepție a serviciilor din 31.05.2017 (anexa 10):
Debit contul 229 „Alte creanțe curente”, subcontul 22971 „Creanțe privind asigurarea
directă în valută națională” – 81470,85 lei,
Credit contul 613„Venituri din primele de asigurare”, subcontul 6131 „Prime brute
subscrise” – 81470,85 lei;
2. Încasarea primelor de asigurare de către asigurător de la intermediari la contul curent în
36
monedă națională în luna mai 2017, în baza actului de verificare din 31.05.2017 (anexa 12a):
Debit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 2421 „Mijloace bănești
nelegate” – 44693,77 lei,
Credit contul 229 „Alte creanțe curente”, subcontul 2295 „Creanțe ale intermediarilor pe
prime subscrise (brokeri, agenți de asigurare)” – 44693,77 lei;
3. Înregistrarea cheltuielilor asigurătorului la suma comisioanelor calculate intermediarilor
în asigurări pe asigurarea de bunuri în mai 2017, în baza analizei contului 5414 „Datorii privind
asigurarea directă aferent intermediarilor (peroane juridice)” (anexa 12b), facturii eliberate de
către broker numărul WH 5793589 din 31.05.2017 (anexa 13):
Debit contul 715 „Cheltuieli din activitatea de asigurare”, subcontul 71541 „Comisioane
calculate din prime de asigurare” – 26389,06 lei,
Credit contul 541 „Datorii pe termen scurt privind asigurarea directă”, subcontul 5414
„Datorii privind asigurarea directă aferent intermediarilor (peroane juridice)” – 26389,06 lei;
4. Achitarea comisioanelor intermediarului în asigurări pe primele de asigurare încasate de
către asigurător, se efectuează prin următoarea formulă contabilă:
Debit contul 541 „Datorii pe termen scurt privind asigurarea directă”, subcontul 5414
„Datorii privind asigurarea directă aferent intermediarilor (peroane juridice)” – 26389,06 lei,
Credit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 2421 „Mijloace
bănești nelegate” – 26389,06 lei.
Obiectul asigurării poate fi asigurat în comun de câțiva asigurători, aceasta constituind o
acțiune de coasigurare.
În cazul coasigurării, drepturile și obligațiile sunt repartizate între asigurători potrivit unor
corelări acceptate unanim.
Schematic, operația de coasigurare este reprezentată în figura 2.3.

Coasiguratul

100%

Coasigurător Coasigurător Coasigurător

(societate de asigurări) (societate de asigurări) (societate de asigurări)

Figura 2.3. Operația de coasigurare

Sursa: 2.5, pag. 51
37
 Odată cu încheierea acordului între coasigurători, unul dintre ei îi poate reprezenta pe
ceilalți în relații cu asiguratul, purtând răspundere proporțională părții asumate.
În baza acordului încheiat între coasigurători, unul dintre coasigurători este reprezentant
sau partea ce administrează riscul din numele coasigurătorilor. Deci, coasigurătorul ce
administrează riscul reprezintă interesele celorlalți coasigurători pe toată perioada de acțiune a
contractului de coasigurare.
Evidența operațiilor pe contractele de coasigurare, cum a fost menționat mai sus, se ține în
același mod ca și operațiile pe contractele de asigurare directă, cu excepția încasării primei de
asigurare.
Prima de asigurare pe contractele de coasigurare se încasează de către reprezentantul
coasigurătorilor în mărime totală și se repartizează între coasigurători conform răspunderii
asumate pe contractul dat de coasigurare.
Deoarece, pentru perioada analizată, în cadrul comapaniei „Alliance Insurance Group”
S.A. nu au avut loc astfel de operațiuni, vom studia contabilitatea primelor subscrise și
decontărilor pe contractele de coasigurare în baza următorului exemplu convențional:
Conform acordului semnat între părți – Coasigurătorul „Alliance Insurance Group” S.A. și
Coasigurătorul „B” S.A. efectuează operațiile de coasigurare facultativă a riscurilor financiare.
Reprezentant pe riscurile asumate este coasigurătorul „Alliance Insurance Group”. Răspunderea
pe riscurile asumate este repartizată între părți în modul următor:
Coasigurătorul „Alliance Insurance Group” reprezentant – 70%, Coasigurătorul „B”
participant – 30%. Decontările pe riscul preluat se efectuează de la conturile curente în valută
națională ale participanților.
Conform dării de seamă pe luna curentă, prezentată de către coasigurătorul „Alliance
Insurance Group” S.A., reprezentant, prima de asigurare pe riscul coasigurat constituie 55000 lei.
Pentru administrarea riscului, coasigurătorul reprezentant beneficiază de un comision în mărime
de 15% de la prima subscrisă pe contract.
Operațiunile reflectate în contabilitatea coasigurătorului „Alliance Insurance Group” S.A.,
reprezentant:
1. La înregistrarea primei de asigurare subscrise la momentul intrării în vigoare a
contractului de coasigurare în contabilitatea reprezentantului coasigurătorul „Alliance Insurance
Group” S.A. va întocmi formulele contabile:
Debit contul 229 „Alte creanțe curente”, subcontul 22971 „Creanțe privind asigurarea
directă în valută națională” – 55000,00 lei,
38
 Credit contul 613 „Venituri din primele de asigurare”, subcontul 6133 „Comisioane
primite de la reasigurare” – 8250,00 lei (55000,00*15%),
Credit contul 613 „Venituri din primele de asigurare”, subcontul 6131 „Prime brute
subscrise” – 32725,00 lei [(55000,00 – 8250,00)*70% – cota reprezentantului],
Credit contul 541 „Datorii pe termen scurt privind asigurarea directă”, subcontul 5414
„Datorii privind asigurarea directă aferent intermediarilor (peroane juridice)” – 14025,00 lei
[(55000,00 – 8250,00 )*30% – cota participantului].
2. Reflectarea rezervei de prime necâștigate pe contractul de coasigurare, la suma primei
de asigurare ce îi revine coasigurătorului reprezentant conform răspunderii asumate:
Debit contul 715 „Cheltuieli din activitatea de asigurare”, subcontul 7157 „Provizioane
litigii” – 32725,00 lei,
Credit contul 517 „Rezerva de prime pe riscurile transmise în reasigurare” – 32725,00
lei.
3. La încasarea primei de asigurare de către reprezentant pe contractul de coasigurare de la
asigurat:
Debit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 2421 „Mijloace bănești
nelegate” – 55000,00 lei
Credit contul 229 „Alte creanțe curente”, subcontul 22971 „Creanțe privind asigurarea
directă în valută națională” – 55000,00 lei.
4. Achitarea primei de asigurare de către reprezentant coasigurătorului „B” S.A.,
participant la suma primei de asigurare calculate proporțional cotei-părți a răspunderii asumate
pe contractul dat de coasigurare:
Debit contul 541 „Datorii pe termen scurt privind asigurarea directă”, subcontul 5414
„Datorii privind asigurarea directă aferent intermediarilor (peroane juridice)” – 14025,00 lei,
Credit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 2421 „Mijloace
bănești nelegate” – 14025,00 lei.
Contabilizarea primei de asigurare subscrisă în momentul intrării în vigoare a contractului
de coasigurare în contabilitatea coasigurătorului „B” S.A., participant se înregistrează:
1. Înregistrarea primei de asigurare subscrisă pe contractul de coasigurare de către
participant la suma calculată în proporție cu cota de răspundere asumată:
Debit contul 229 „Alte creanțe curente”, subcontul 22971 „Creanțe privind asigurarea
directă în valută națională” – 14025,00 lei,
Credit contul 613 „Venituri din primele de asigurare”, subcontul 6133 „Comisioane
39
primite de la reasigurare” – 14025,00 lei.
2. Înregistrarea rezervei de prime necâștigate pe contractul de coasigurare, la suma primei
de asigurare ce îi revine participantului proporțional răspunderii asumate:
Debit contul 715 „Cheltuieli din activitatea de asigurare” – 14025,00 lei,
Credit contul 525 „Rezerva de prime necâștigate” – 14025,00 lei.
3. Încasarea primei de asigurare de către coasigurătorul „B” S.A., participant la contractul
de coasigurare de la reprezentant se înregistrează prin următoarea formulă contabilă:
Debit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 2421 „Numerar la
conturi nelegat” – 14025,00 lei
Credit contul 229 „Alte creanțe curente”, subcontul 22971 „Creanțe privind asigurarea
directă în valută națională” – 14025,00 lei.
Conform prevederilor legii cu privire la asigurări [1.4, art.18], contractul de asigurare poate
fi reziliat, atât la cererea asigurătorului cât și a asiguratului, doar în situația în care partea opusă
nu își onorează obligațiile contractuale sau încalcă legislația, cu excepția cazului înstrăinării
bunurilor asigurate [1.4, art.15 alin. (9)], conform căruia, dobânditorul are opțiunea de a menține
valabilitatea contractului de asigurare sau de a-l rezilia.
În cazul rezilierii contractului de asigurare de bunuri sau a contractului de asigurare de
răspundere civilă din culpa asigurătorului, asiguratului i se restituie integral prima de asigurare.
În celelalte cazuri, asigurătorul restituie asiguratului ori succesorilor lui primele de asigurare
pentru lunile complete până la expirarea contractului, reținând suma cheltuielilor efective de
gestiune, în funcție de clasele de asigurare.
După ce are loc înregistrarea cererii de reziliere a contractului de asigurare, asigurătorul în
urma efectuării calculelor necesare conform prevederilor legislative, restituie asiguratului,
reasiguratului sau altei persoane ce s-a adresat prima de asigurare rămasă.
Restituirea primelor de asigurare prevăzute de lege se efectuează numai în cazurile în care
nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri de asigurare pe contract.
Înregistrările contabile pe contractele de asigurare încetate sunt prezentate în baza
următorului exemplu.
Asigurătorul „Alliace Insurance Group” S.A. la data 07 februarie 2017 a înregistrat cererea
cu numărul 602 (anexa 14a) cu privire la rezilierea contractului de asigurare obligatorie de
răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (asigurare obligatorie cu răspundere
civilă auto externă CARTE VERDE) seria RCAE nr. 001285055 (anexa 14b) în legătură cu
faptul că nu i s-a permis clientului să treacă frontiera. Prima achitată de asigurat constituie
40
1847,48 lei, perioada de valabilitate a contractului este 22.01.2017 – 21.04.2017. Astfel, în baza
acordului cu privire la încetarea Contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto
externă RCAE-001285055 din 21.01.2017 (anexa 14c) a fost emis ordinul nr. 139 din
06.03.2017 privind încetarea contractului RCAE-001285055 (anexa 14d), prin care s-a aprobat
returnarea primei de asigurare pentru perioada nefolosită în mărime de 964,14 lei. Prima anulată
pe contractul reziliat a fost restituită la contul de card conform rechizitelor prezentate (anexa
14e).
1. Anularea primelor de asigurare, în aceeași perioadă cînd au fost încheiate contractele de
asigurare, conform analizei contului 8125 „Creanțe preliminare ale asiguraților aferente prime de
asigurare reziliată” (anexa 14f):
Debit contul 613 „Venituri din primele de asigurare”, subcontul 6134 „Prime subscrise
anulate” – 969,14 lei,
Credit contul 812 „Creanțe preliminare aferente contractelor de asigurare”, subcontul
8125 „Creanțe preliminare ale asiguraților aferente prime de asigurare reziliată” – 969,14 lei
[(86,00 * 0,65) : 90) * 73 (zile) = 45,34 (EUR) * 21,3745 = 969,14 lei];
2. Înregistrarea primelor de asigurare anulate pe contractele încheiate, conform analizei
contului 8125 „Creanțe preliminare ale asiguraților aferente prime de asigurare reziliată” (anexa
14f):
Debit contul 812 „Creanțe preliminare aferente contractelor de asigurare”, subcontul
8125 „Creanțe preliminare ale asiguraților aferente prime de asigurare reziliată” – 969,14 lei
Credit contul 541 „Datorii pe termen scurt privind asigurarea directă”, subcontul 5413
„Datorii față de asigurați privind rezilierea contractelor de asigurare” – 969,14 lei
3. Achitarea primei anulate, conform analizei contului 541 „Datorii pe termen scurt
privind asigurarea directă” (anexa 15):
Debit contul 541 „Datorii pe termen scurt privind asigurarea directă”, subcontul 5413
„Datorii față de asigurați privind rezilierea contractelor de asigurare” – 969,14 lei,
Credit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 2421 „Mijloace
bănești nelegate” – 969,14 lei.
Plățile de asigurare se achită de către asigurător în conformitate cu contractul de asigurare
sau conform legislației în vigoare, în baza cererii asiguratului și conform deciziei societății de
asigurări, după cercetările proprii privind cauzele și circumstanțele producerii cazului asigurat.
Cheltuielile din activitatea de asigurare directă se consideră suma datorată asiguratului
de către asigurator la producerea riscului asigurat pe asigurarea directă [2.5, pag. 59].
41
 Suma asigurată este limita maximă a răspunderii asigurătorului în cazul producerii
evenimentului pentru care s-a încheiat contractul de asigurare [1.3, art. 6 al. (1)].
Conform Regulamentul privind principiile contabile standard aplicabile asigurătorilor
(reasiguratorilor) societăților de asigurări sunt specifice următoarele tipuri de cheltuieli:
- cheltuielile administrative sau de management cheltuieli de natură administrativă
inclusiv cheltuielile generate de încasarea primelor, de administrarea portofoliului, cheltuielile de
gestionare a participărilor la beneficii și risturnuri, precum și cheltuielile de gestionare a
reasigurării acceptate și cedate, inclusiv cheltuielile de personal, de locațiune, de întreținere, și
altele de acest fel, precum și cheltuielile ocazionate de întreținerea, reparația și amortizarea
imobilizărilor corporale, în măsura în care acestea nu sunt recunoscute drept cheltuieli de
achiziție, cheltuieli privind daunele apărute sau cheltuieli de investiție;
- cheltuielile de achiziție reportate:
o în cazul asigurărilor generale, reprezintă partea cheltuielilor de achiziție care
corespunde perioadei neexpirate a riscului pentru contractele în vigoare la data întocmirii
bilanțului sau la oricare altă dată de raportare, și care este reportată dintr-o perioadă gestionară
(de raportare) în perioade gestionare (de raportare) următoare;
o în cazul asigurărilor de viață, reprezintă partea cheltuielilor de achiziție care corespunde
contractelor în vigoare la data întocmirii bilanțului sau la oricare altă dată de raportare, și care
este reportată dintr-o perioadă gestionară (de raportare) în perioade gestionare (de raportare)
următoare, în speranța că aceste cheltuieli vor putea fi recuperate din contul marjelor viitoare
aferente contractelor de asigurare după stingerea obligațiilor contractuale;
- costurile de instrumentare a cererilor de despăgubire reprezintă cheltuielile suportate în
procesul de negociere și achitare a daunelor și care cuprind toate cheltuielile interne și externe
suportate la instrumentarea cererilor de despăgubire; cheltuielile interne includ toate cheltuielile
directe ale subdiviziunii asigurătorului (reasigurătorului) de regularizare a daunelor; cheltuielile
externe includ cheltuielile judiciare, taxele de stat și onorariile regularizatorilor de daune
independenți;
Din cele menționate deducem că particularitățile contabilității cheltuielilor sunt
determinate de cheltuielile activității operaționale, și nemijlocit de cheltuielile din activitatea de
asigurare. Pentru a facilita organizarea evidenței contabile a diferitor operații aferente
componentelor respective ale asigurării apare necesitatea clasificării cheltuielilor. Economistul
Lazari L. propune următoarea clasificare a cheltuielilor de asigurare [2.6, pag. 32-33]:
1. Cheltuieli din asigurarea directă - cuprind sumele și despăgubirile de asigurare pe
42
asigurarea directă calculate la producerea riscului asigurat.
2. Cheltuieli din activitatea de reasigurare, cuprind următoarele tipuri: recompensa
procentuală a pagubelor pe riscurile primite în reasigurare și retrocesiune; primele de asigurare
plătite pe riscurile transmise în reasigurare și retrocesiune; recompensa de comision și broker,
tantieme, taxe plătite.
3. Cheltuieli din modificarea mărimii rezervelor de asigurare.
4. Alte cheltuieli ale activității de asigurare - includ alte tipuri de cheltuieli din activitatea
de asigurare ce nu au fost menționate (dobânda pentru rezerva de prime pe riscurile transmise în
reasigurare).
Structura cheltuielilor societăților de asigurare este prezentată în figura 2.4.
„Alliance Insurance Group” S.A., duce evidența cheltuielilor din asigurări la contul 715
„Cheltuieli din activitatea de asigurare”, care este destinat generalizării informației privind plata
despăgubirilor de asigurare și sumelor de asigurare, precum și privind cheltuielile legate de
efectuarea operațiilor de asigurare, reasigurare și coasigurare. La contul 715 „Cheltuieli din
activitatea de asigurare” au fost deschise următoarele subconturi: (Anexa 22)
- 7150 „Cheltuieli cu constatarea și evaluarea daunelor”;
- 7151 „Daune achitate pe asigurarea directă și coasigurarea”;
- 7152 „Recompensa procentuală a pagubelor pe riscurile primite în reasigurare”;
- 7153 „Comisioane primite de la reasigurare”;
- 7154 „Comisioane calculate ale intermediarilor în asigurări”;
- 7155 „Cheltuieli privind modificarea rezervelor tehnice”;
- 7156 „Alte cheltuieli privind activitatea de asigurare”;
- 7157 „Provizioane litigii”;
- 7158 „Recompensa procentuală a pagubelor pe riscurile primite în reasigurare”;
- 7159 „Comisioanele calculate agenților de asigurare”;
- 71510 „Cheltuieli din rezilierea contractelor de asigurare”;
- 71541 „Comisioanele calculate din prime de asigurare”;
- 71542 „Comisioanele calculate din adaosuri”;
- 71591 „Comisioanele calculate din prime de asigurare”;
- 71592 „Comisioanele calculate din adaosuri”.

43
 Cheltuielile societății de asigurare

Cheltuieli din Cheltuieli ale altor Cheltuieli privind

activitatea operațională activități impozitul pe venit

Cheltuieli din Alte cheltuieli Cheltuieli cu

Cheltuieli de Cheltuieli active
activitatea de din activitatea
distribuire administrative imobilizate
asigurare operațională

Cheltuieli din Cheltuieli din Alte cheltuieli Cheltuieli

Cheltuieli din
asigurarea modificarea mărimii din activitatea financiare
reasigurare rezervelor de asigurare
directă de asigurare

Despăgubirile de Recompensa procentuală a pagubelor pe

riscurile primite în reasigurare și retrocesiune Cheltuieli
asigurare pe
asigurarea directă excepționale
Primele de asigurare plătite pe riscurile
transmise în reasigurare și retrocesiune
Îndemnizațiile de
asigurare pe
Recompensa de comision și broker, tantieme,
asigurarea directă
taxe plătite

Figura 2.4. Structura cheltuielilor societăților de asigurare

Sursa: 2.5, pag. 60

Contabilizarea cheltuielilor privind plățile de asigurare, formarea rezervei de daune
nesoluționate, modificarea rezervei de daune declarate, dar nesoluționate și achitarea
despăgubirii de asigurare, autorul le studia în baza unui exemplu.
Societatea de asigurări „Alliance Insurance Group” a înregistrat cererea asiguratului
referitor la producerea evenimentului asigurat (anexa 16a). Conform condițiilor de asigurare a
contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube pagube produse de
autovehicule RCAI-002753918 din 15 decembrie 2016 (anexa 16b), asiguratul a achitat prima de
asigurare integral, în valoare de 2927,02 lei.
În urma cercetărilor efectuate, asigurătorul a luat hotărârea de a achita asiguratului
despăgubirea de asigurare în mărimea anunțată 1821,00 lei conform raportului de daune nr.
0309-14-RCA din 02.05.2017 (anexa 16c).

44
În baza dosarului de duane (anexa 16d) în contabilitatea societății de asigurări s-au întocmit
următoarele formule contabile:
1. Înregistrarea cheltuielilor la suma despăgubirii de asigurare spre plată după finalizarea
examinării dosarului de daune de către asigurător în baza analizei contului 54111 „Datorii
aferente cererilor de despăgubire în valută națională” (anexa 16e):
Debit contul 715 „Cheltuieli din activitatea de asigurare”, subcontul 7151 „Daune
achitate pe asigurarea directă și coasigurare” – 1821,00 lei,
Credit contul 541 „Datorii pe termen scurt privind asigurarea directă”, subcontul 54111
„Datorii aferente cererilor de despăgubire în valută națională” – 1821,00 lei;
2. Plata despăgubirii de asigurare în baza analizei contului 54111 „Datorii aferente
cererilor de despăgubire în valută națională” (anexa 16e) și ordinului de incasare anumerarului
nr. 6626650 din 16.05.2017 (anexa 16f):
Debit contul 541 „Datorii pe termen scurt privind asigurarea directă”, subcontul 54111
„Datorii aferente cererilor de despăgubire în valută națională” – 1821,00 lei,
Credit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 2421 „Mijloace
bănești nelegate” – 1821,00 lei.
Principiile de acoperire a daunelor sunt prevăzute de condițiile speciale de asigurare (la
asigurarea obligatorie de legislația în vigoare) și pot fi specificate în contractele de asigurare.
Conform prevederilor Codului civil al RM, articolul 1329, asigurătorul, care a plătit
despăgubirea de asigurare, preia, în limitele acestei sume, dreptul la creanță pe care asiguratul
sau o altă persoană care a încasat despăgubirea de asigurare îl deține în raport cu terțul
responsabil de producerea pagubei, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de
autovehicule, prevede cazurile când asigurătorul are dreptul să înainteze acțiune de regres
persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor, și anume [1.5, art. 29]:
a) accidentul a fost produs cu intenție;
b) în momentul producerii accidentului, autovehiculul era condus în stare de ebrietate sau
sub influența stupefiantelor sau utilizatorul autovehiculului a refuzat să fie supus testării
alcoolscopice ori, după caz, examinării medicale și/sau recoltării probelor biologice;
c) persoana răspunzătoare de producerea accidentului care conducea autovehiculul fără
permis de conducere sau cu încălcarea regulilor privind permisul de conducere;
d) persoana răspunzătoare de producerea accidentului nu este inclusă în contractul de
asigurare încheiat între posesorul autovehiculului și asigurătorul de răspundere civilă auto, cu
45
excepția situației când contractul a fost încheiat fără indicarea persoanelor admise să utilizeze
autovehiculul pentru care se încheie contractul (număr nelimitat de utilizatori) [1.5, art. 8, al. (2),
lit. b)];
e) contrar prevederilor legale care reglementează circulația rutieră pe drumurile naționale
și cele locale, persoana răspunzătoare de producerea accidentului a părăsit locul lui;
f) utilizatorul autovehiculului nu dispune de certificat de revizie tehnică la momentul
producerii accidentului;
g) accidentul a avut loc din vina autorului unei infracțiuni, care încearcă să fugă de
urmărire;
h) asiguratul sau utilizatorul autovehiculului nu respectă următoarele condiții:
- în 48 de ore din momentul producerii accidentului, să înștiințeze asigurătorul care a
emis polița de asigurare RCA sau certificatul de asigurare „Carte Verde”; participanții la
accident care dețin polițe de asigurare RCA și/sau certificate de asigurare „Carte Verde”,
indiferent de rezultatele constatării vinovatului, anunță asigurătorii respectivi și sunt obligați să
nu întreprindă de sine stătător măsuri de reparare a pagubelor [1.5, art. 18 alin. (1) lit. c)];
- să prezinte, personal sau prin reprezentantul său legal, la sediul asigurătorului ori al
reprezentantului de despăgubiri, actul organelor și instituțiilor competente cu privire la
producerea accidentului rutier, permisul de conducere valabil pentru categoria din care face parte
autovehiculul condus, certificatul de înmatriculare și raportul de inspecție tehnică periodică a
autovehiculului cu care a provocat accidentul. Documentele menționate se depun în copii
certificate de către asigurat sau în original pentru efectuarea copiilor de către asigurător [1.5, art.
18 alin. (1) lit. e)];
- să asigure, la solicitarea asigurătorului, accesul la autovehiculul cu care a provocat
accidental [1.5, art. 18 alin. (1) lit. f)]
Acestea sunt cazurile când asigurătorul are dreptul la înaintarea pretenției de regres la
persoana vinovată în cadrul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse de
autovehicule. În practică pot fi întâlnite diferite situații și pe alte tipuri de asigurări.
Contabilitatea operațiilor privind pretențiile de regres în asigurări vom examina în baza
următorului exemplu.
Societatea de asigurări „Alliance Insurance Group” S.A. la data de 22 martie 2017 a
înaintat pretenția privind recuperarea prin regres a daunei în mărime de 15289,00 lei (anexa 17a)
emisă în baza ordinului nr. 355 din 13.02.2017 cu privire la despăgubirea suplimentară (anexa
17b).
46
 Aceste operații în contabilitatea societății de asigurări „Alliance Insurance Group” S.A. au
fost înregistrate în modul următor:
1. Înregistrarea venitului asigurătorului „Alliance Insurance Group” S.A. recuperat în baza
pretenției de regres înaintată asigurătorului d-lui Cebotari Valeriu (anexa 17a) și în baza fișei
subcontului (anexa 17c):
Debit contul 229 „Alte creanțe curente”, subcontul 2296 „Creanțe privind pretențiile de
regres” – 15289,00 lei
Credit contul 612 „Alte venituri operaționale”, subcontul 6126 „Venituri din regrese” –
15289,00 lei.
2. Încasarea creanței aferente pretenției de regres înaintate de către asigurătorul „Alliance
Insurance Group” S.A. la contul curent în baza fișei subcontului (anexa 17c):
Debit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 2421 „Mijloace bănești
nelegate” – 15289,00 lei
Credit contul 229 „Alte creanțe curente”, subcontul 2296 „Creanțe privind pretențiile de
regres” – 15289,00 lei.
În rezultatul cercetărilor efectuate în prezentul paragraf autorul vrea să menționeze că în
prezent, în componența veniturilor organizațiilor de asigurări se include suma totală a primei de
asigurare calculată în momentul preluării riscurilor și începutul răspunderii asigurătorului
conform condițiilor asigurării și reasigurării stipulate în contractul de asigurare încheiat. Luând
în considerație că asigurătorul poartă răspundere pe toată perioada de valabilitate a contractului
de asigurare, coasigurare, reasigurare și retrocesiune, autorul vine cu remarcă că prima de
asigurare nu poate fi considerată câștigată la suma total calculată în momentul intrării în vigoare
a contractului de asigurare. Cu privire la cheltuieli, autorul menționează că acestea se reflectă în
contabilitate conform metodei specializării exercițiilor, iar în situația în care dauna declarată n-a
fost soluționată în aceiași perioadă de gestiue la societate se formează rezerve pe acest tip de
daune, ceea ce duce la dublarea cheltuielilor prin includerea acestora atât la cheltuielile privind
despăgubirile de asigurare pe asigurarea directă cât și la cheltuielile din modificarea mărimii
rezervei. Ținând cont de cele menționate mai sus, considerăm util și se propune de a constata
veniturile și cheltuielile din activitatea de asigurare în baza metodei de casă, propunere înaintată
de către economistul Lazări L. [2.5, pag. 127].

2.2. Contabilitatea riscurilor primite și cedate în reasigurare

Societățile de asigurări, care nu-și pot onora obligațiile asumate conform contractelor de
47
asigurare în vigoare din propriile mijloace și rezervele tehnice de asigurare formate, au obligația
garantării îndeplinirii acestora pe calea reasigurării lor conform legislației în vigoare.
Astfel, apare necesitatea ca asigurătorul să adopte un program privind necesitățile de
reasigurare pentru fiecare an financiar, în conformitate cu cerințele aferente programului de
reasigurare și cu regulile de contractare a reasigurărilor stabilite prin actele normative ale
autorității de supraveghere.
În marea majoritatea a cazurilor, societățile de asigurări, care nu-și pot acoperi obligațiile
asumate, nu dispun de mijloace financiare proprii suficiente pentru acoperirea de sine stătător a
dosarelor de daune (achitarea despăgubirilor și indemnizațiilor de asigurare). Astfel, prin
transmiterea unei părți din răspunderea sa, reasigurătorului, societatea de asigurări în așa fel își
poate garanta îndeplinirea obligațiilor față de asigurat, chiar și în cazul producerii câtorva cazuri
de asigurare majore. Aceste măsuri reprezintă o garanție suplimentară pentru asigurat în ceea ce
privește soluționarea și achitarea acestuia a despăgubirii de asigurare în mărimea prejudiciului
suferit, garantând în același timp asigurătorului să-și mențină stabilitatea financiară.
Reasigurarea reprezintă o condiție necesară pentru asigurarea stabilității financiare a
operațiunilor de asigurare și a funcționării eficiente a societății de asigurări.
Activitatea de reasigurare completează activitatea de asigurare prin cedarea și primirea
unor riscuri pe piața internă și externă de asigurări. Procesul ce ține de transmiterea riscului,
complet sau parțial, se numește risc de reasigurare sau cesiune de reasigurare. În acest caz,
reasiguratul, care transmite riscul, se numește cedent, iar reasigurătorul, care primește riscul –
cesionar. În operațiunile de reasigurare, raporturile dintre asigurător (cedent) și reasigurător
(cesionar), drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de reasigurare [2.3,
pag. 108].
Riscul, primit de către reasigurător de la reasigurat (de către cesionar de la cedent), adesea
este transmis în totalitate sau parțial altui asigurător sau reasigurător. O astfel de transmitere
ulterioară a riscului reasigurat se numește retrocesiune. Reasiguratul (societatea cedentă) ce
transmite riscul unei persoane terțe, se numește retrocedent, iar reasigurătorul, care primește
riscul în cauză – retrocesionar.
Scopul retrocesiunii este redistribuirea ulterioară a riscului, care se desfășoară în același
mod, ca și cedarea riscului în reasigurare.
Asigurătorul care transmite riscul în reasigurare (cedentul) este responsabil integral față de
asigurat, de obligiunile asumate în baza contractului de asigurare, condițiile de asigurare și
legislației în vigoare pe toată perioada de valabilitate a contractului.
48
 Asigurătorul (cedentul) este obligat să comunice reasigurătorului (cesionarului) toate
modificările intervenite în contractul de asigurare încheiat cu asiguratul.
Reasigurarea se clasifică în reasigurare proporțională care prezintă divizarea răspunderii
asumate față de asigurat proporțional repartizării riscului între părțile contractului de reasigurare,
și reasigurarea neproporțională care este reasigurare prin care reasigurătorul (cesionarul) își
asumă obligația de a plăti despăgubirea de asigurare, la producerea evenimentelor prevăzute în
contractul de asigurare, în mărime ce depășește reținerea proprie a reasiguratului (cedentului).
Persoana juridică, care dorește să efectueze reasigurarea ca gen de activitate, este obligată
să îndeplinească condițiile de constituire, licențiere și încetare a activității sale conform
prevederilor legislației în vigoare pentru activitatea de asigurări.

Figura 2.5. Mecanismul asigurării, reasigurării și retrocedării

Sursa: 2.6, pag. 58
Reasigurătorul care deține licență pentru reasigurare poate desfășoară atât activitate de
reasigurare proporțională, cât și activitate de reasigurare neproporțională, conform categoriilor
de „asigurare generală” sau „asigurare de viață”.
Asigurătorul care deține licență pentru categoria „asigurare generală” sau categoria
„asigurare de viață” are dreptul, fără a dispune de licență pentru reasigurare, să desfășoare
activitate de reasigurare proporțională și neproporțională numai în limitele claselor pentru care a
obținut licență.
Cedarea de către asigurătorul (reasigurătorul) rezident al Republicii Moldova a riscurilor în
reasigurare în afara teritoriului ei poate fi efectuată nemijlocit către un reasigurător nerezident al
49
Republicii Moldova, dacă acesta este un reasigurător autorizat și supravegheat în țara sa de
reședință. Cedarea de către asigurătorul (reasigurătorul) rezident al Republicii Moldova a
riscurilor în reasigurare către reasigurătorul menționat nerezident al Republicii Moldova poate fi
efectuată prin intermediul brokerului de reasigurare nerezident sau rezident al Republicii
Moldova.
Formele de transmitere, primire a riscurilor în reasigurare și încheiere a relațiilor juridice
între părți pot fi facultativă și obligatorie.
Conform formei facultative de reasigurare, societatea de asigurări transmițătoare (cedentul)
poate transmite riscurile primite în reasigurare altei societăți de asigurări (reasigurătorului), și în
orice caz să fie liberă în luarea deciziei de cesiune. Această chestiune se precaută și se decide pe
fiecare risc aparte.
La rândul său, reasigurătorul nu are obligații față de societatea de asigurări transmițătoare
de a primi în reasigurare riscurile propuse: el poate să respingă riscurile propuse în reasigurare,
să primească parțial sau să elaboreze condiții de întâmpinare conform cărora riscul poate fi
primit în reasigurare.
Conform formei obligatorii de reasigurare, relațiile dintre reasigurat și reasigurător poartă
un caracter obligatoriu.
Baza juridică a relațiilor dintre reasigurat (cedent) și reasigurător (cesionar) este contractul
de reasigurare. El reprezintă un document de bază în cazul dezbaterilor juridice, litigiilor dintre
reasigurat și reasigurător.
După tipul de participare a reasigurătorului la risc în fiecare caz aparte și îndeplinire a
relațiilor legale între părți (asigurătorului și reasigurătorului), relațiile contractuale de reasigurare
se împart în proporționale și neproporționale.
Principalele forme ale contractelor reasigurării proporționale sunt reprezentate în figura de
mai jos.

Contract de reasigurare proporțional

cotă-parte excedentar mixt (cotă și excedent)

Figura 2.6. Formele contractelor de reasigurare proporționale

Sursa: Elaborat de către autor în baza materialelor 2.3, pag. 109

După condițiile contractului de reasigurare cotă-parte, societatea de asigurări transmite în

50
reasigurare cota procentuală, coordonată cu reasigurătorul, a tuturor riscurilor primite în
asigurare pe un tip anumit de asigurare sau o grupă de asigurări adiacente.
În aceeași cotă-parte, reasigurătorului i se transferă prima ce i se cuvine și el despăgubește
reasiguratului această cotă-parte a tuturor daunelor plătite, în conformitate cu condițiile de
asigurare.
Transmițând riscurile în reasigurare, reasiguratul are dreptul la comision în favoarea sa,
precum și la participarea anumită în beneficiul posibil al reasigurătorului, obținut de la riscurile
primite în reasigurare, adică reasiguratul are dreptul la tantiemă.
După condițiile contractului de reasigurare excedent, un factor determinativ în mecanismul
reasigurării este așa-numita reținere proprie a societății de asigurări care reprezintă, în
majoritatea cazurilor, nivelul economic argumentat al sumei în limita căreia societatea de
asigurări ia („reține”) asupra sa o parte determinată a riscurilor asigurate, transmițând în
reasigurare sumele ce o depășesc.
Limitele răspunderii proprii sau reținerii proprii societatea transmițătoare, de regulă, le
stabilește într-o sumă determinată ce se referă la toate riscurile de asigurare pe un tip de
asigurare: încărcături, obiecte industriale etc.
Principalele forme ale contractelor reasigurării neproporționale sunt prezentate în figura de
mai jos:

Contract de reasigurare neproporțional

excedent de daună oprire de daună (Stop loss)

Figura 2.7. Formele contractelor de reasigurare nepropoționale

Sursa: Elaborat de către autor în baza materialelor 2.3, pag. 109

După condițiile contractului excedent de daună, procesul reasigurării intră în vigoare
numai atunci când suma determinată a daunei pe riscul asigurat ca rezultat al cazului de asigurare
sau al unui șir de cazuri de asigurare, ca urmare a acțiunii unuia și aceluiași incident, va depăși
suma determinată.
Prima, care se cuvine reasigurătorilor-participanți la încheierea contractelor, excedentul de
daună, de regulă, se stabilește în anumite procente față de prima brută anuală, pentru portofoliul
de asigurări deținut.
După condițiile contractului, orice daună a societății de asigurări apără rezultatele generale
ale gestiunii pe un tip determinat de asigurare, în caz că nerentabilitatea va depăși procentul

51
determinat în contract sau mărimea ei.
Mărimea nerentabilității asupra căreia contractul este în vigoare se determină, în așa mod
încât societatea transmițătoare să nu aibă posibilitatea de a avea rentabilitate financiară din partea
răspunderii ce-i revine, adică contractul are scopul nu de a garanta societății transmițătoare
beneficiu, dar numai de a apăra de pierderi suplimentare sau neașteptate.
Caracteristica amănunțită a riscului transmis în reasigurare se expune în slip (document-
ofertă, care se expediază de către reasigurat reasigurătorului și conține principalele caracteristici
ale riscului propus).
Pe contractele de reasigurare excedente, în cazul asigurării vieții și pe celelalte tipuri de
reasigurare pentru riscurile ce depășesc un anumit nivel al sumei de asigurare minimă, cedentul
periodic prezintă reasigurătorului borderoul de prime.
Daunele achitate reflectate separat pe anii de apariție se aduc la cunoștința reasigurătorului
periodic (trimestrial, lunar) sub formă de borderou de daune.
Reasigurătorul duce împreună cu cedentul evidența contabilă curentă. Cedentul, periodic,
prezintă reasigurătorului notele contabile ce includ datele privind comisionul și tantiema plătite
efectuate de către asigurător, soldul debitor și/sau creditor pe depozitul de prime, dobânzile
calculate la suma depozitului de prime.
Plățile de reasigurare, conform contractelor de reasigurare se determină individual conform
acordului dintre părți.
Corespunzător condițiilor contractului de reasigurare, reasigurătorul este obligat să restituie
cheltuielile reasiguratului, pe care cel din urmă le-a suportat ca rezultat al producerii cazului
asigurat conform contractului de asigurare directă în limita răspunderii primite în reasigurare.
Reasigurătorul este obligat să restituie reasiguratului cota-parte a despăgubirii de asigurare,
achitată de către acesta la survenirea cazului asigurat pe contractul de asigurare directă în
perioada de acțiune a contractului de asigurare, chiar și în cazul când achitarea despăgubirii de
asigurare se efectuează după expirarea termenului de acțiune a contractului de reasigurare.
În urma cedării riscurilor în reasigurare, cedentul are dreptul la anumite venituri în formă
de: recompensă de comision; recuperări din reasigurare; tantiemă.
Cheltuielile cedentului din operațiile de transmitere a riscurilor în reasigurare constituie
suma primei cedate pe riscurile transmise în reasigurare, pe care acesta este obligat să o achite
reasigurătorului.
Mărimea recompensei de comision, plăților de reasigurare, modul și termenele aplicării
tantiemei, ca și alte condiții ale procesului de reasigurare, se stabilesc de contractul de
52
reasigurare.
Venitul cedentului sub formă de comision obținut din transmiterea riscului în reasigurare
este destinat pentru acoperirea cheltuielilor de achiziție, cheltuielilor legate de distribuire și altor
cheltuieli de administrare a contractelor de asigurare și de exploatare.
Evidența analitică a creanțelor pe riscurile cedate în reasigurare se ține pe reasigurători și
pe fiecare risc transmis în reasigurare.
În cazurile când contractele de reasigurare prevăd formarea depozitelor de prime,
societatea cedentă poate forma acest depozit numai pentru perioada de valabilitate a acestui
contract. Depozitele de prime de obicei se formează în cazurile când situația financiară a
cedentului nu-i permite îndeplinirea obligațiilor asumate pe contractele de asigurare directă de
sine stătător și pe care riscul parțial sau integral este cedat în reasigurare.
Evidența analitică a depozitelor de prime pe riscurile cedate în reasigurare se ține pe
reasigurători și tipuri de contracte de reasigurare.
Societatea de Asigurări „Alliance Insurance Group” la 21 decembrie 2015 a semnat
contractul de reasigurare nr. 01/2015/AIG/BN (anexa 18) cu privire la cedarea riscului de
asigurare a bunurilor reasigurătorului СПАО „Ингосстрах”. Răspunderea reasigurătorului pe
riscul cedat constituie 99,8%. Termenul de acțiune al contractului este de 366 zile (23.12.2015 –
22.12.2016). Suma asigurată pe contractul de asigurare constituie 1 675 469 562,00 lei. Prima de
asigurare este stabilită în valoare de 2 995 973,23 lei și se achită în trei etape:
- I etapă până la data de 10.05.2016 – 1 497 986,61 lei;
- II etapă până la data de 10.07.2016 – 748 993,31 lei;
- III etapă până la data de 10.10.2016 – 748 993,31 lei.
Conform condițiilor contractului de reasigurare este stabilită franciză în sumă de 5000
USD din suma asigurată pe fiecare obiect în Nr. 1-6 parte pe fiecare tip de asigurare.
Reasigurătorul, conform condițiilor contractului de reasigurare, achită cedentului un
comision din suma calculată pe riscul cedat în mărime de 0,2% în scopul acoperirii unei părți din
cheltuielile cedentului legate de achiziție, administrarea riscului cedat și altor cheltuieli de
exploatare.
Contabilizarea operațiilor ce țin de transmiterea riscului în reasigurare la societatea de
asigurare cedentă se înregistrează prin următoarele formule contabile:
1. Înregistrarea primelor cedate pe riscurile transmise în reasigurare, în baza analizei
contului 5432 „Datorii pe termen scurt privind riscurile transmise în reasigurare în străinătate”
(anexa 19):
53
 Debit contul 613 „Venituri din primele de asigurare”, subcontul 6137 „Prime de
asigurare transmise în reasigurare” – 998657,74 lei,
Credit contul 543 „Datorii pe termen scurt privind riscurile transmise în reasigurare”,
subcontul 5432 „Datorii pe termen scurt privind riscurile transmise în reasigurare în
străinătate” – 998657,74 lei.
2. Micșorarea datoriei cedentului pe primele cedate în reasigurare la suma comisionului
calculat ce îi revine pe riscul cedat conform prevederilor contractului de reasigurare, în baza
analizei contului 5432 „Datorii pe termen scurt privind riscurile transmise în reasigurare în
străinătate” (anexa 19):
Debit contul 543 „Datorii pe termen scurt privind riscurile transmise în reasigurare”,
subcontul 5432 „Datorii pe termen scurt privind riscurile transmise în reasigurare în
străinătate” – 249664,44 lei,
Credit contul 715 „Cheltuieli din activitatea de asigurare”, subcontul 7153 „Comisioane
primite de la reasiguratori” – 249664,44 lei.
3. Plata primei de asigurare reasigurătorului, pe riscurile cedate în reasigurare de către
cedent în baza analizei contului 5432 „Datorii pe termen scurt privind riscurile transmise în
reasigurare în străinătate” (anexa 19):
Debit contul 543 „Datorii pe termen scurt privind riscurile transmise în reasigurare”,
subcontul 5432 „Datorii pe termen scurt privind riscurile transmise în reasigurare în
străinătate” – 748171,32 lei,
Credit contul 243 „Conturi curente în valută străină”, subcontul 2431 „Conturi valutare
în țară” – 748171,32 lei.
4. Înregistrarea diferenței favorabile de curs valutar, în baza analizei contului 5432
„Datorii pe termen scurt privind riscurile transmise în reasigurare în străinătate” (anexa 19)
[(998657,74 - 249664,44) - 748171,32]:
Debit contul 543 „Datorii pe termen scurt privind riscurile transmise în reasigurare”,
subcontul 5432 „Datorii pe termen scurt privind riscurile transmise în reasigurare în
străinătate” – 821,98 lei,
Credit contul 622 „Venituri din activitatea financiară”, subcontul 6223 „Venituri din
diferențe din curs valutar” – 821,98 lei.
Operațiile retrocedentului, ce țin de transmiterea riscurilor în retrocesiune, se
contabilizează în același mod ca și operațiile la cedent ce țin de riscurile transmise în reasigurare.
Reasigurătorul la realizarea operațiilor ce țin de primirea riscurilor în reasigurare, de
54
asemenea, ca și cedentul obține venituri și suportă anumite cheltuieli.
Veniturile din operațiile de reasigurare la reasigurător cuprind sumele rezultate din primele
de reasigurare pe riscurile primite și sumele dobânzilor calculate pentru depozitul de prime
acordat cedentului conform condițiilor reasigurării la intrarea în vigoare a contractului.
Cheltuielile suportate de către reasigurător, ce țin de primirea riscurilor în reasigurare,
constituie suma comisionului cedentului și sumele pagubelor achitate pe riscurile primite în
reasigurare în limita răspunderii asumate de către reasigurător.
Evidența analitică a creanțelor reasiguraților privind riscurile primite în reasigurare se ține
pe fiecare cedent, pe termenele de formare și achitare a creanței pe fiecare contract de
reasigurare.
Evidența analitică a depozitului de prime pe riscurile primite în reasigurare (în cazul când
contractul de reasigurare prevede acordarea acestuia cedentului) se ține pe cedenți și tipuri de
contracte de reasigurare.
Cedând o parte din răspunderea asumată pe contractele de asigurare încheiate altor
asigurători (reasigurători) în baza condițiilor coordonate cu ei, asigurătorul creează un portofoliu
de asigurare echilibrat și asigură stabilitatea financiară proprie.
Asigurătorul „Alliance Insurance Group” S.A., conform informației oferite în situațiile
financiare (Anexa 25), nu practică așa gen de activitate ca primirea în reasigurare.

2.3. Contabilitatea operațiilor de constituire și utilizare a rezervelor

tehnice
Rezervele tehnice de asigurare, în esență, reprezintă datorii, și în majoritatea cazurilor sunt
obligațiuni de plată existente la data întocmirii situațiilor financiare ale asigurătorului. Informația
cu privire la rezervele tehnice de asigurare se prezintă în bilanțul contabil al asigurătorului în
calitate de datorie care nu este specificată și nu are termene de rambursare.
La stabilitatea financiară a asigurătorului influențează, în mare măsură, eficiența utilizării
fluxurilor de numerar obținute în urma formării rezervelor tehnice de asigurare în calitate de
sursă. Soldul acestora prezintă datorie pe obligațiile asigurătorului neîndeplinite față de asigurați
conform contractelor de asigurare în vigoare la sfârșitul perioadei de raportare.
Conform prevederilor legislației în vigoare asigurătorul formează și menține, potrivit
activității pe care o desfășoară, suficiente rezerve tehnice, necesare îndeplinirii obligațiilor ce
rezultă din contractele de asigurare și reasigurare [1.4, art. 34]. Asigurătorul este obligat să
colecteze și să păstreze la un nivel adecvat informația necesară creării de rezerve.
55
 La constituirea rezervelor și fondurilor de asigurare societățile de asigurare trebuie să țină
cont de trăsăturile riscurilor asigurate pentru cele două grupe mari de asigurări (asigurări de viață
și asigurări non - viață (generale)) și anume [2.6, pag. 90]:
• în cadrul asigurărilor de viață se stabilește rezerva de prime a asigurărilor pe termen lung
și a fondului de asigurare a pensiilor pentru crearea fondului pe asigurarea vieții din care să
plătesc sumele asigurate;
• în cadrul asigurărilor generale se stabilesc rezerve tehnice pentru crearea fondului de
asigurare din care se vor plăti îndemnizațiile (despăgubirile) de asigurare.
Modul de formare a rezervelor tehnice și a rezervelor matematice se stabilește prin actele
normative ale CNPF.
Rezervele tehnice de asigurare se formează de către societățile de asigurări în baza
regulamentelor interne „cu privire la rezervele tehnice de asigurare” care sunt elaborate și
implementate în vederea executării legii cu privire la asigurări și regulamentului privind
rezervele tehnice de asigurare aprobat prin Hotărârea nr. 1/5 din 11.01.2011 a CNPF din RM.
În cadrul societății de asigurare „Alliance Insurance Group” S.A. calcularea rezervelor se
efectuează în baza Regulamentului privind rezervele tehnice de asigurare pentru clasele de
asigurări generale aprobat în baza ordinului nr. 703 din 26.09.2011 (anexa 20).
Asigurătorul „Alliance Insurance Group” S.A. care desfășoară activitate în categoria
„asigurare generală” are obligația să formeze și să mențină următoarele rezerve tehnice (anexa
20):
1. Rezerva de prime necâștigate;
2. Rezerva de daune nesoluționate, care include:
a) rezerva de daune declarate, dar nesoluționate;
b) rezerva de daune neavizate;
3. Rezerva riscurilor neexpirate.
Rezerve tehnice

Rezerva primei Rezerva riscurilor

Rezerva de daune neexpirate
necâștigate (RPN)

Rezerva daunei
declarate, dar Rezerva daunelor
nesoluționate neavizate (RDN)
(RDDN)

56
 Figura 2.8. Structura rezervelor tehnice în cadrul „Alliance Insurance Group” S.A.
Sursa: Regulamentul privind rezervele tehnice de asigurare pentru casele de asigurări
generale aprobat în baza ordinului nr. 703 din 26.09.2011 (anexa 20).
1) Rezerva de prime necâștigate care se calculează prin însumarea cotelor părți din primele
brute subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât
diferența dintre volumul primelor brute subscrise și această rezervă să reflecte primele brute
alocate părții din riscurile expirate la data calculării.
a) Rezerva de daune declarate, dar nesoluționate, care se creează și se actualizează în baza
estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie
suficient pentru acoperirea acestor daune.
b) Rezerva de daune neavizate care se creează și se ajustează cel puțin la încheierea anului
financiar în baza estimărilor asigurătorului, a datelor statistice sau a calculelor actuariale, pentru
daunele întâmplate, dar neavizate, dacă reglementările autorității de supraveghere nu prevăd
altfel.
3) Rezerva riscurilor neexpirate – care se calculează în baza estimării daunelor ce vor
apărea după încheierea anului financiar, aferente contractelor de asigurare încheiate înainte de
acea dată – în mărimea în care valoarea lor estimată depășește rezerva de prime necâștigate.
Rezerva de prime necâștigate se calculează separat pentru fiecare contract de asigurare,
prin însumarea cotei-părți din prima brută subscrisă, aferentă perioadei neexpirate a contractului
de asigurare. (Anexa 20)
Prima brută subscrisă de asigurare include atât prima subscrisă prin asigurarea directă, cât
și prima subscrisă, aferentă riscurilor primite în reasigurare, în cazul în care asigurătorul dispune
de dreptul contractual de a înregistra prima subscrisă, iar prima a fost încasată efectiv sau
necunoscută și înregistrată ca primă de încasat la data evaluării rezervei primei necâștigate.
Pentru contractele de asigurare, la care data intrării în vigoare a contractului de asigurare
începe după data înregistrării în venituri a primei subscrise, iar calculul rezervei primei
necâștigate se efectuează la o dată intermediară între data încheierii contractului și data intrării în
vigoare a contractului, rezerva primei necâștigate este egală cu prima subscrisă.
„Alliance Insurance Group” S.A. la înregistrarea rezervelor de prime necâștigate la data de
31.12.2017 a întocmit formula contabilă, în baza operației contabile nr. 000000927 din
31.12.2017 (anexa 21a):
Debit contul 432 „Rezerva de prime necâștigate pe termen lung”, subcontul 4321
„Rezerva de prime necâștigate pe termen lung” – 6905907,00 lei,

57
 Credit contul 613 „Venturi di primele de asigurare”, subcontul 6135 „Modificarea
rezervei” – 6905907,00 lei.
La înregistrarea cotei reasiguratorului în rezervele de prime necâștigate la data de
31.12.2017 s-a întocmit formula contabile, în baza operației contabile nr. 000000928 din
31.12.2017 (anexa 21b):
Debit contul 715 „Cheltuieli din activitatea de asigurări”, subcontul 7155 „Cheltuieli
privind rezervei tehnice” – 38364,00 lei,
Credit contul 141 „Cota reasiguratorului în rezervele tehnice”, subcontul 1412 „Cota
reasiguratorului în RPN” – 38364,00 lei.
Rezerva de daune nesoluționate, include: rezerva de daune declarate, dar nesoluționate și
rezerva de daune neavizate.
Rezerva de daune nesoluționate se referă la daunele declarate sau nu până la data evaluării
și reprezintă suma rezervelor tehnice de daune nesoluționate a asigurătorului în momentul
formării acestora.
Asigurătorul este obligat să calculeze cu prudență costurile finale, aferente daunelor
nesoluționate, estimate astfel încât să soluționeze toate daunele și/sau beneficiile apărute în
perioada de până la data calculării rezervei de daune nesoluționate și care erau nesoluționate la
acea dată.
Rezerva de daune declarate, dar nesoluționate (RDDN) se creează și se actualizează
separat pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea cazului asigurat,
pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate în viitor cu soluționarea daunelor
și/sau beneficiilor, determinate în baza rapoartelor de daune și/sau avizelor recepționate de către
asigurător pe parcursul perioadei de gestiune, în orice formă (scrisă, telefonică, fax, poștă
electronică/e-mail etc.), indiferent dacă este sau nu determinată valoarea finală a daunelor și/sau
beneficiilor, dar care nu au fost plătite sau au fost plătite parțial la data calculării rezervei de
daune declarate, dar nesoluționate, astfel încât fondul creat, aferent rezervei de daune declarate,
dar nesoluționate, să fie suficient pentru acoperirea acestor daune și/sau beneficii.
Mărimea totală a rezervei de daune declarate, dar nesoluționate reprezintă valoarea
estimată a costurilor finale pentru soluționarea tuturor daunelor și/sau beneficiilor apărute și
declarate pe parcursul perioadei de gestiune până la data calculării. Valoarea estimată a
costurilor finale se calculează prin următoarea relație:
CR = (A + B – C + D), (2.3)
în care:
58
 CR – rezerva de daune declarate, dar nesoluționate, calculată pentru fiecare contract de
asigurare;
A – valoarea daunelor și/sau beneficiilor nesoluționate din perioadele anterioare celei de
gestiune;
B – valoarea daunelor apărute și declarate și/sau a beneficiilor care decurg
din evenimentele care au avut loc în perioada de gestiune și care trebuie să fie înregistrate, pentru
„asigurările generale” – în Registrul daunelor și pentru „asigurările de viață” – în Registrul
daunelor și beneficiilor;
C – valoarea daunelor și/sau beneficiilor soluționate din perioada de gestiune;
D – cheltuielile de administrare și estimare a daunelor, care includ, după caz, următoarele:
a) valoarea de 3% din suma daunelor nesoluționate constatate la sfârșitul perioadei de
gestiune;
b) valoarea efectivă și estimată a cheltuielilor de constatare, evaluare și soluționare a
daunei, aferente serviciilor prestate de terțe persoane (experți independenți), constatate la fârșitul
perioadei de gestiune, după caz.
„Alliance Insurance Group” S.A. la înregistrarea rezervei de daune declarate, dar
nesoluționate la data de 31.12.2017 a întocmit formula contabilă, în baza operației contabile nr.
000000932 din 31.12.2017 (anexa 21c):
Debit contul 433 „Rezerva de daune nesoluționate pe termen lung”, subcontul 4331
„Rezerva de daune declarate, dar nesoluționate pe termen lung” – 8830270,41 lei,
Credit contul 613 „Venturi di primele de asigurare”, subcontul 6135 „Modificarea
rezervei” – 8830270,41 lei.
La înregistrarea cotei reasigurătorului în rezervele de daune declarate, dar nesoluționate la
data de 31.12.2017 s-a întocmit formula contabilă, în baza operației contabile nr. 000000933 din
31.12.2017 (anexa 21d):
Debit contul 715 „Cheltuieli din activitatea de asigurări”, subcontul 7155 „Cheltuieli
privind modificarea rezervei tehnice” – 5617864,21 lei,
Credit contul 141 „Cota reasiguratorului în rezervele tehnice”, subcontul 1411 „Cota
reasigurătorului în RDDN” – 5617864,21 lei.
Rezerva de daune neavizate (RDNA) se calculează pe fiecare clasă de asigurări, în baza
celor mai bune estimări ale asigurătorului, prin metode actuariale, folosind date statistice
rezonabile. Această rezervă se creează și se menține pentru daunele întîmplate, dar neavizate
pînă la sfîrșitul perioadei de gestiune (data calculării rezervei).
59
 La determinarea rezervei de daune neavizate se va aplica metoda triunghiulară de
dezvoltare a daunelor (metoda Chain Ladder). Această metodă trebuie să se bazeze pe
metodologiile și ipotezele actuariale, care trebuie să îndeplinească, cel puțin, următoarele cerințe:
- să utilizeze informație statistică trimestrială, pentru cel puțin ultimele douăsprezece
trimestre anterioare perioadei de gestiune, aferentă daunelor plătite și rezervelor de daune
declarate, dar nesoluționate (daune apărute), înregistrate în cel puțin ultimele douăsprezece
trimestre anterioare datei de calculare a acestei rezerve;
- din informația statistică utilizată la calculul rezervei de daune neavizate se exclud, dacă
există, valoarea regreselor și recuperărilor, precum și a daunelor pentru care asigurătorul a
prezentat dovada legală de respingere a acestora la plată;â
- cheltuielile de administrare și alte cheltuieli de soluționare a daunelor trebuie să fie
incluse în valoarea finală a Rezervei de daune neavizate. Aceste cheltuieli vor include valoarea
calculată de 3% (trei procente) din valoarea Rezervei de daune neavizate care rezultă din
calculele actuariale și, după caz, valoarea estimată preventiv a cheltuielilor de constatare,
evaluare și soluționare a daunei, aferente serviciilor prestate de terțe persoane (experți
independenți);
- daunele cu valori foarte mari pot fi excluse în condițiile în care actuarul consideră că o
abordare prudențială a estimărilor ar impune neincluderea acestora în informația statistică
folosită la calculul Rezervelor de daune neavizate. În acest caz, actuarul este obligat să prezinte
într-o notă separată, motivele excluderii acestor date din calcul.
„Alliance Insurance Group” S.A. la înregistrarea rezervei de daune neavizate la data de
31.12.2017 a întocmit formula contabilă, în baza operației contabile nr. 000000931 din
31.12.2017 (anexa 21e):
Debit contul 433 „Rezerva de daune nesoluționate pe termen lung”, subcontul 4332
„Rezerva de daune neavizate pe termen lung” – 1365706,00 lei,
Credit contul 613 „Venturi din primele de asigurare”, subcontul 6135 „Modificarea
rezervei” – 1365706,00 lei.
În urma studiului efectuat asupra prezentului paragraf, autorul a constatat că rezervele
tehnice se formează pe tipurile de asigurări riscante, termenul contractării fiind de până la un an,
pe când evidența acestor rezerve este organizată cu ajutorul conturilor clasei 4 „Datorii pe
termen lung”. În scopul coordonării esenței rezervelor tehnice se consideră că este necesar de a
organiza evidența acestor rezerve cu ajutorul conturilor clasei a 5 „Datorii curente”. A le include
în clasa de datorii e necesar, deoarece asigurătorul cu ajutorul acestor rezerve garantează
60
îndeplinirea obligațiilor sale pe contractele de asigurare, iar în cazul producerii unui risc pentru
care s-a format rezerva va fi acoperită din contul ei.

2.4. Situațiile financiare ale companiilor de asigurări

Situațiile financiare sunt o reprezentare structurată a poziției financiare și a performanței
financiare ale unei entități. Obiectivul situațiilor financiare este de a oferi informații despre
poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie ale unei entități, utile pentru o
gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice. Situațiile financiare prezintă, de
asemenea, rezultatele gestiunii resurselor, sarcină încredințată conducerii entităților. Pentru a
atinge acest obiectiv, situațiile financiare oferă informații despre:
- activele;
- datoriile;
- capitalurile proprii;
- veniturile și cheltuielile, inclusiv câștigurile și pierderile;
- distribuirile către proprietari și contribuțiile acestora în calitatea lor de proprietari; și
- fluxurile de trezorerie ale unei entități.
Aceste informații, împreună cu alte informații din notele la situațiile financiare, ajută
utilizatorii situațiilor financiare la estimarea viitoarelor fluxuri de trezorerie ale entității și în
special a plasării în timp și a gradului de certitudine ale acestora [4.3, IAS 1, pct. 9].
Raportarea situațiilor financiare în societățile de asigurări, ca și contabilitatea, are o serie
de particularități ce sunt condiționate de specificul acestei activități.
Situațiile financiare prezentate de către societățile de asigurări reprezintă un sistem
reglementat de indicatori financiari generalizatori, ce caracterizează situația patrimonială și
financiară, rezultatele activității economice obținute în cursul perioadei de raportare a acestor
societăți. Situațiile financiare se întocmesc prin calcularea, gruparea și prelucrarea specială a
datelor contabilității curente și constituie stadiul final al acesteia. Informația din situațiile
financiare este necesară atât pentru utilizatorii interni cât și externi.
Conform prevederilor art. 4 „Aplicarea standardelor de contabilitate” a legii contabilității,
entitățile de interes public, inclusiv societățile de asigurări, țin contabilitatea și întocmesc
situațiile financiare conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS).
Entitatea de interes public are importanță deosebită pentru public datorită domeniului
(tipului) de activitate și reprezintă o instituție financiară, un fond de investiții, o societate de
asigurări, un fond nestatal de pensii, o societate comercială ale cărei acțiuni se cotează la Bursa
61
de Valori a Republicii Moldova [2.3, pag. 152].
Aplicarea IFRS de către entitățile de interes public a fost implementată obligatoriu în
Republica Moldova pentru situațiile financiare întocmite pentru anul 2012, cu excepția IFRS 1
„Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară”, care a fost
aplicată începând cu 1 ianuarie 2011. Implementarea IFRS a contribuit la pregătirea raportării
situațiilor financiare ale entităților autohtone conform IFRS și la creșterea credibilității acestora.
Entitățile ce aplică IFRS, inclusiv societățile de asigurări, elaborează în mod individual
planuri de conturi proprii (anexa 22), conform cerințelor IFRS.
Societățile de asigurări conform reglementărilor legislative și normative în vigoare țin
contabilitatea după sistemul complet în partidă dublă, cu prezentarea situațiilor financiare
complete. Acestea prezintă situațiile financiare semianuale și anuale acționarilor, Serviciului
informațional al rapoartelor financiare, Comisiei Naționale a Pieței Financiare.
Suplimentar la situațiile financiare, (Anexa 25) societatea de asigurări prezintă anual
raportul conducerii (anexa 23) și raportul auditorului (anexa 24).
Situațiile financiare prezentate vor include indicatorii activității tuturor filialelor,
reprezentanțelor și subdiviziunilor interioare ale societății de asigurări, indiferent de locul
amplasării acestora.
Situațiile financiare conform prevederilor legii contabilității se semnează până la momentul
prezentării acestora utilizatorilor de către persoanele ce reprezintă conducerea entității.
La „Alliance Insurance Group” S.A. persoanele cu funcții de răspundere pentru ținerea
contabilității și raportării situațiilor financiare din cadrul societății de asigurări sunt obligate să
respecte regulile de întocmire a situațiilor financiare semianuale și anuale, respectiv a situațiilor
financiare consolidate, și publicarea în termen a acestora.
Situațiile financiare reflectă valoarea elementelor aferente perioadelor de gestiune curentă
și precedentă. Dacă această valoare nu este comparabilă, datele perioadei precedente vor fi
ajustate, absența comparabilității și orice ajustare este necesar a fi prezentată în notele
explicative.
Perioada de gestiune pentru întocmirea și prezentarea rapoartelor financiare este anul
calendaristic, care cuprinde perioada de la 01 ianuarie până la 31 decembrie, cu excepția
cazurilor de reorganizare și lichidare a entității.
Prima perioadă de gestiune se consideră perioada de la data înregistrării de stat a entității
până la 31 decembrie a aceluiași an calendaristic. În cazul în care înregistrarea de stat a entității
are loc după 1 octombrie, prima perioadă de gestiune se consideră, de regulă, perioada de la data
62
înregistrării de stat până la 31 decembrie a anului calendaristic ce urmează după anul înregistrării
de stat.
Data întocmirii situaților financiare este ultima zi calendaristică a perioadei de gestiune, cu
excepția cazurilor de reorganizare și lichidare a entității.
Termenul concret de prezentare a situațiilor financiare pentru societățile de asigurări se
stabilește de Serviciul informațional al rapoartelor financiare.
Comisia Națională a Pieței Financiare separat stabilește termenul concret de prezentare a
situațiilor financiare pentru societățile de asigurări.
În continuare în baza situațiilor financiare ale „Alliance Insurance Group” S.A. vom
prezenta modul de întocmire a acestora de către societățile pe acțiuni (anexa 25).
Din punct de vedere tehnic, Situația poziției financiare se întocmește în baza datelor
balanței de verificare pentru perioada de raportare (anexa 26), în care s-a verificat exactitatea
totalurilor soldului debitor și creditor al conturilor de la începutul și sfârșitul anului. Pe lângă
aceasta, soldul aferent fiecărui post al Situației la începutul perioadei de raportare trebuie să fie
egal cu soldul la sfârșitul perioadei de raportare din Situația poziției financiare pentru anul
precedent. Aceasta asigură comparabilitatea în dinamică a indicatorilor.
Elementele direct legate de evaluarea poziţiei financiare sunt activele, datoriile şi
capitalurile proprii. Acestea sunt definite după cum urmează:
a) Un activ este o resursă controlată de entitate ca rezultat al unor evenimente trecute şi
de la care se preconizează că vor decurge beneficii economice viitoare pentru entitate.
b) O datorie este o obligaţie actuală a entităţii, rezultată din evenimente trecute, a cărei
decontare se aşteaptă să determine o ieşire de resurse încorporând beneficii economice din
entitate.
c) Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în activele unei entităţi după
deducerea tuturor datoriilor sale.
Conform formei Situația poziției financiare (anexa 25) prezentat de către „Alliance
Insurance Group” S.A. se observă următoarea structură a acestuia:
 Active – sursele controlate de către societate, rezultate din evenimente anterioare care
vor genera pe viitor fluxuri de avantaje economice.
Activele sunt aranjate conform principului - de la cele mai lichide spre cele mai puțin
lichide, iar pasivele, începând cu elementele de capital și sfârșind cu datoriile curente.
La activele imobilizate se referă: imobilizările necorporale, corporale și financiare cu
termenul de recuperare mai mare de 12 luni după finisarea perioadei de raportare. Compania
63
„Alliance Insurance Group” S.A. dispune de toate grupele de active menționate. Activele
imobilizate sunt reflectate în Situația poziției financiare la valoarea contabilă netă, adică cu
deducerea amortizării și a sumelor deprecierii. (Anexa 25)
În active curente sunt identificate cinci grupe: stocuri, creanțe, active financiare, numerar
și alte active curente. Astfel, conform Situației poziției financiare (anexa 25), valoarea totală a
activelor în anul de gestiune 2017 a înregistrat valoarea 71 073 997 lei.
 Capitalul propriu – reprezintă mărimea rămasă în activele societății după scoaterea
datoriilor. Dintre acestea pot fi menționate capital social emis, rezerve stabilite de legislație.
Valoarea totală a postului respectiv din Situația poziției financiare (anexa 25) a constituit 358 51
250 lei.
Datorii – indică obligațiile reale ale entității, luate în baza evenimentelor anterioare
calculului, care se va încheia cu retragerea de la entitate a resurselor ce constituie purtători de
avantaje economice. La companie se întîlnesc datorii provenite din operațiuni de asigurare,
rezerve de asigurare, provizioane pentru datorii, etc. Valoarea acestora la 31.12.2017 fiind 35
222 747 lei (anexa 25).
Structura aleasă a Situației poziției financiare permite calcularea unui șir de indicatori
economici ce caracterizează stabilitatea situației financiare a Companiei: lichiditatea,
solvabilitatea, rentabilitatea și alții.
Situația rezultatului global caracterizează modificarea situației financiare a entității în
perioada de raportare și conține următoarele informații:
1) Profitul sau pierderea, obținute în perioada de raportare;
2) Totalul altor elemente ale rezultatului global;
3) Totalul rezultatului global, care reflectă mărimea totală a profitului sau a pierderii și a
altor elemente ale profitului global.
Din datele prezentate în situația rezultatului global (anexa 25) se observă, că, veniturile
obținute din activitatea operațională și anume venituri nete din primele de asigurare au fost
suficiente pentru acoperirea cheltuielilor legate de această activitate, astfel rezultat al
activităților de exploatare fiind unul pozitiv – 20 566 795 lei (anexa 25).
Alte elemente ale Situației rezultatului global au constituit: venituri aferente activelor
financiare (-1 365 928,00 lei), rezultat din ieșiri de imobilizări corporale (-666 264,00 lei) și
rezultatul total pe elemente financiare (-12 055 862,00 lei), au dus la micșorarea rezultatului
activității de bază (anexa 25).
După ce au devenit cunoscute sumele aferente conturilor ale rezultatului altor activități, se
64
determină profitul până la impozitare (6 475 741,00 lei) prin adăugarea la suma profitului din
activitatea de exploatare (20 566 795,00 lei) a sumei totale pe alte elementele (-1 365 928,00 –
666 264,00 lei – 12 055 862,00 lei).
Reieșind din indicatorul profitului până la impozitare și a cotei procentuale a impozitului
pe venit se determină suma cheltuielilor privind impozitul pe venit, care în anul 2017 au fost de 2
449 543,00 lei.
Prin urmare, suma profitului net al perioadei de raportare obținut de către „Alliance
Insurance Group” S.A. a fost determinat în mărime de 5 197 700,00 lei (anexa 25).
Întocmirea acestei situații financiare în formatul specificat permite determinarea
rezultatului global al activității companiei, indiferent de faptul, că acesta rezultă din confruntarea
veniturilor cu cheltuielile perioadei de raportare sau din elementele de capital.
În Situația rezultatului global se reflectă în mod detaliat alte elemente ale rezultatului
global din perioada de raportare. Conform IAS 1 p. 7, componentele altor elemente ale
rezultatului global includ:
a) modificarea surplusului de valoare din reevaluare;
b) reevaluarea planurilor de pensii cu beneficii determinate;
c) câștigurile și pierderile rezultate din conversia situațiilor financiare ale subdiviziunii
din străinătate;
d) câștigurile și pierderile din evaluarea repetată a activelor financiare deținute pentru
vânzare;
e) cota efectivă a câștigurilor și pierderilor din instrumentele de hedging a fluxurilor de
numerar.
Situația modificărilor capitalului propriu are destinația să dezvăluie factorii care au
influențat asupra fiecărui element al capitolului trei „Capital propriu” din Situația poziției
financiare, așa cum în acesta elementele respective conțin date doar pentru două poziții: soldul la
începutul și la sfârșitul perioadei.
Toți factorii pot fi împărțiți în trei grupe:
− referitoare la operațiunile cu proprietarii;
− care influențează elementele de profit și pierdere;
− condiționați de alte elemente ale rezultatului global.
Suma factorilor se reflectă în Situație ca majorare sau micșorare a elementelor de capital
propriu.
Întocmirea Situației modificărilor capitalului propriu începe cu verificarea valorii contabile
65
a fiecărei componente a capitalului propriu. Soldurile elementelor reflectate în această situație
financiară la începutul și la sfârșitul perioadei de raportare trebuie să fie egale cu indicatorii
similari reflectați în Situația poziției financiare. Însă, soldurile profitului net (pierderii nete) al
perioadei de gestiune și a profitului utilizat al perioadei de gestiune sunt întotdeauna egale cu
zero, ca rezultat al reformării Situației poziției financiare din perioada precedentă.
Situația poziției financiare și Situația rezultatului global - reprezintă forme tradiționale ale
raportării financiare, modul de întocmire a cărora s-a elaborat pe parcursul unei perioade mari de
timp. La rândul său, Situația fluxurilor de trezorerie a fost inclusă în componența situațiilor
financiare relativ recent (practica internațională - anul 1992), iar la misiunea sa specială indică
prezența standardului internațional - IAS 7 „Situația fluxurilor de trezorerie”. Situația fluxurilor
de trezorerie furnizează informații atât de importante, încât întocmirea ei este obligatorie pentru
toate entitățile, fără excepție, indiferent de faptul, care tip de activitate servește ca sursă
principală de venit a entității, ea are nevoie de numerar pentru a efectua operațiuni economice, de
a achita datorii, de a plăti dividende investitorilor.
Utilizatorii situațiilor financiare au nevoie, de asemenea, de aceste informații pentru
evaluarea surselor și obiectelor utilizării numerarului.
Întocmirea separată a Situației fluxurilor de trezorerie este condiționată de faptul, că orice
perioadă de raportare include atât tranzacții finalizate, cât și nefinalizate. Sunt considerate
finalizate, tranzacțiile pentru care au fost efectuate decontările finale în numerar. Alta este
situația în cazul calculului profitului pentru tranzacțiile nefinalizate. În acest caz, el se determină
în baza contabilității de angajamente potrivit căreia veniturile și cheltuielile corespund în măsura
în care concordanța acestora poate stabilită, presupusă și identificată în contul profiturilor și
pierderilor din perioada la care ele se referă. Astfel, cu cât sunt mai multe tranzacții nefinalizate,
cu atât mai mult calculul profitului este bazat pe raționament profesional și cu atât mai mare este
probabilitatea de inducere în eroare a investitorilor.
Într-adevăr, Situația rezultatului global nu oferă o imagine completă a stării numerarului pe
parcursul anului, fiind doar indicele profitului (pierderii) obținut, pe când Situația fluxurilor de
trezorerie prezintă o scurtă generalizare a posturilor din registrul de casă, grupate într-o anumită
ordine. Această ordine e este condiționată de desfășurarea a trei tipuri de activități economice:
 activitatea operațională - sursa principală de venit;
 activitatea de investiții - legată de achiziționarea sau vânzarea activelor imobilizate și
a altor investiții financiare, care nu sunt incluse în echivalentele de numerar;
 activitatea financiară - reflectă modificarea mărimii și structurii capitalului propriu și
66
a mijloacelor împrumutate.
Entitățile trebuie să prezinte informații privind fluxul de numerar pentru perioada de
raportare în conformitate cu IAS 7, care conține următoarele compartimente:

Fluxul de numerar din activitatea operațională - A

Fluxul de numerar din activitatea de investiții - B
Fluxul de numerar din activitatea financiară - C
Modificarea netă de numerar și a echivalentelor de numerar - X
Numerarul cuprinde disponibilitățile bănești în casierie, în conturile bancare și depozitele
la vedere. Echivalentele de numerar - investiții financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care
sunt ușor convertibile în sume cunoscute de numerar și care sunt supuse unui risc nesemnificativ
de schimbare a valorii.
Standardul stabilește lista operațiunilor de mișcare a numerarului în dependență de tipul
activității, care este prezentată în tabelul 2.1 „Lista completă a operațiunilor de mișcare a
numerarului conform IAS 7”.
Tabelul 2.1
„Lista completă a operațiunilor de mișcare a numerarului conform IAS 7”
Activitatea operațională Activitatea de investiții Activitatea financiară
Plăți în numerar pentru Încasări în numerar provenite din
Intrări de numerar din vânzarea
achiziționarea de imobilizări emisiunea de acțiuni sau alte
de bunuri și prestarea de servicii
necorporale și mijloace fixe instrumente de capital propriu

Intrări de numerar provenite din Încasări în numerar din vânzarea Plăți în numerar efectuate către
redevențe, onorarii, comisioane și de imobilizări necorporale și acționari pentru a achiziționa sau
alte venituri mijloace fixe răscumpăra acțiunile entității
Plăți în numerar pentru achiziția încasări în numerar provenite din
Plăți de numerar efectuate către de instrumente de capital propriu emisiunea titlurilor de creanță,
furnizorii de bunuri și prestatorii sau de datorie ale altor entități și cambiilor, creditelor și a altor
de servicii de interese în asocierile în împrumuturi pe termen scurt și
participație lung
Împrumuturi acordate altor
Plăți de numerar efectuate către entități și încasări în numerar din Rambursări în numerar ale unor
angajați rambursarea împrumuturilor sume împrumutate
respective
Plăți de numerar sau restituiri ale
Plăți în numerar efectuate de
impozitelor pe profit, dacă restitu- Încasări în numerar din
locatar pentru reducerea
irea acestora nu poate fi atribuită rambursarea împrumuturilor
obligațiunilor financiare aferente
direct la activitățile de investiție acordate altor entități
unui contract de leasing financiar
sau financiară

67
 Plăți în numerar aferente contrac-
telor futures, forward, de opțiuni Încasări și plăți în numerar ale
Încasări și plăți în numerar pro-
și swap, cu excepția contractelor unei entități de asigurare pentru
venite din contractele încheiate în
încheiate în scopuri de plasament prime și daune, anuități și alte
scopuri de plasament sau tranzac-
sau tranzacționare, sau a plăților beneficii generate de polițele de
ționare
în numerar care pot fi atribuite la asigurare
activitatea financiară
Sursa: 2.9, pag. 374
Potrivit reglementărilor normative, o entitate va raporta datele privind fluxurile de
trezorerie, utilizând: metoda directă sau metoda indirectă.
În conformitate cu IAS 7 p. 19, esența metodei directe constă în faptul, că entitatea prezintă
informații privind principalele tipuri de plăți și încasări brute obținute fie din înregistrările
contabile ale entității, fie prin ajustarea vânzărilor, costului vânzărilor și a altor elemente din
Situația rezultatului global ca parte a profiturilor și pierderilor cu suma altor elemente
nemonetare, a modificărilor activelor și datoriilor curente, care nu se referă la activitățile de
investiții și financiare. Metoda indirectă prevede ajustarea profitului net (pierderii) cu efectele
tranzacțiilor ce nu au natură monetară, oricăror amânări sau angajamente de plăți sau încasări în
numerar din activitatea operațională, trecute sau viitoare, și elementele de venituri și cheltuieli
asociate cu intrările și ieșirile de numerar din activitățile de investiții și financiare. Trebuie de
remarcat, că diferența în aplicarea metodei directe față de aplicarea celei indirecte se referă doar
la activitatea operațională. IAS 7 recomandă utilizarea metodei directe la întocmirea Situației
fluxurilor de trezorerie, fiind considerată de bază.
În situațiile financiare se conțin informații generalizate cu privire la poziția financiară,
rezultatele financiare, modificările capitalului propriu și situația fluxurilor de trezorerie.
Profunzimea prezentării informațiilor privind activele, datoriile, capitalul, veniturile și
cheltuielile se limitează la principiul pragului de semnificație, potrivit căruia în situațiile
financiare de bază trebuie să fie evidențiate posturile principale care reflectă elementele
menționate. în plus, conținutul formelor situațiilor financiare este stabilit de cerințele IAS 1
privind lista elementelor care urmează a fi recunoscute în situațiile financiare respective, și
constituie obiectul informațiilor pentru utilizatori.
Astfel, pentru a asigura o prezentare veridică și completă a informațiilor privind poziția
financiară apare necesitatea unei dezvăluiri suplimentare a informațiilor, în scopul oferirii
posibilității utilizatorilor a lua decizii corecte și eficiente. Această sarcină se realizează prin
întocmirea ultimului element al raportării financiare - notele la situațiile financiare.
Prin urmare, dezvăluirea suplimentară a informațiilor în Note este asigurată în cazurile în

68
care, respectarea cerințelor corespunzătoare ale IFRS sunt insuficiente pentru a permite
utilizatorilor să înțeleagă impactul anumitor tranzacții, altor evenimente și condiții asupra
poziției financiare și a rezultatelor financiare ale entității.
În conformitate cu IAS 1 p. 112, Notele trebuie:
• să prezinte informații despre bazele întocmirii situațiilor financiare și despre politicile
contabile utilizate ;
• să prezinte informațiile cerute de IFRS care nu se prezintă nici într-o altă situație
financiară;
• să asigure prezentarea informațiilor suplimentare care sunt relevante pentru înțelegerea
indicatorilor conținuți în situațiile financiare principale.
O entitate va prezenta în sumarul privind politicile contabile semnificative următoarele
informații:
• baza de evaluare utilizată la întocmirea situațiilor financiare;
• alte principii ale Politicilor contabile utilizate, care sunt relevante pentru înțelegerea
corespunzătoare a situațiilor financiare;
• raționamentele profesionale, pe care conducerea le-a făcut în aplicarea Politicilor
contabile ale entității și care au avut cel mai mare efect asupra sumelor recunoscute în situațiile
financiare.
Notele la situațiile financiare vor fi prezentate, pe cât posibil, într-un mod sistematic.
Fiecare element din Situația poziției financiare, Situația rezultatului global (din Situația de profit
și pierdere, dacă se prezintă), Situația modificărilor capitalului propriu și din Situația fluxurilor
de trezorerie trebuie să-și găsească dezvăluirea în note.
De regulă, o entitate prezintă Notele în următoarea ordine, care ajută utilizatorii să
înțeleagă situațiile financiare și să le compare cu situațiile financiare ale altor entități:
• o declarație a conformității cu IFRS;
• principiile contabile semnificative aplicate de către entitate;
• informațiile suplimentare care stau la baza elementelor prezentate în situațiile financiare
principale, în ordinea în care sunt prezentate elementele-rând în fiecare situație financiară;
• alte informații relevante.
Dezvăluirea informațiilor trebuie să se efectueze în conformitate cu prevederile fiecărui
standard internațional, unde în partea finală a acestora se conține o secțiune specială întitulată
„Prezentarea informațiilor”, inclusiv și în Note.
Societatea de asigurări, suplimentar la situațiile financiare, prezintă anual raportul
69
conducerii (anexa 47), care conform prevederilor art. 31 al legii contabilității include:
− prezentarea reală a dezvoltării și performanțelor activității entității și grupului de entități;
− descrierea principalelor riscuri și incertitudini cu care se confruntă entitatea și grupul de
entități;
− informații privind mediul înconjurător și oportunitățile profesionale ale angajaților;
− orice eveniment important care a avut loc de la finele perioadei de gestiune până la
prezentarea situațiilor financiare;
− perspectivele de dezvoltare a entității și a grupului de entități;
− activitățile entității și ale grupului de entități în sfera cercetării și dezvoltării;
− informații privind răscumpărarea acțiunilor proprii;
− informații privind existența filialelor entității.
Raportul conducerii societății de asigurări cuprinde un capitol privind guvernanța
corporativă, care se include ca un document în raportul conducerii, și conține informație despre:
− codul de guvernanță corporativă aplicat de entitate, cu referință la sursa și locul
publicării;
− gradul cu care societatea de asigurări se conformează sau nu prevederilor din codul de
guvernanță corporativă;
− sistemele de control intern și gestiune a riscurilor societății și ale grupului acesteia;
− împuternicirile și drepturile organelor de conducere și ale acționarilor societății de
asigurări, precum și despre modul de exercitare a acestor împuterniciri și drepturi;
− componența, modul de funcționare și structura organelor de conducere ale societății de
asigurări.
Conform legii cu privire la asigurări, activitatea asigurătorului (reasigurătorului) se supune
unui audit anual extern efectuat de către o societate de audit sau de către un auditor întreprinzător
individual care deține licență pentru activitate de audit în domeniul asigurărilor [1.4, art 40].
Societatea de audit sau auditorul întreprinzător individual verifică situațiile financiare
anuale ale asigurătorului (reasigurătorului) aplicând procedurile de control al calității lucrărilor
de audit în conformitate cu legislația în vigoare, standardele de audit și cu actele normative ale
autorității de supraveghere. Societatea de audit sau auditorul întreprinzător individual prezintă
asigurătorului (reasigurătorului) raportul auditorului, care trebuie să corespundă cerințelor
legislației în vigoare și actelor normative ale autorității de supraveghere și să conțină
recomandări privind riscurile aferente activității asigurătorului (reasigurătorului).
Societatea de audit sau auditorul întreprinzător individual informează autoritatea de
70
supraveghere în termen de 15 zile lucrătoare din momentul în care, în exercitarea atribuțiilor, a
luat cunoștință de orice act sau fapt care:
a) constituie o încălcare din partea asigurătorului (reasigurătorului) a prevederilor
legislației în domeniul asigurărilor;
b) este de natură să afecteze situația financiară a asigurătorului (reasigurătorului);
c) poate conduce la imposibilitatea exprimării de către auditor a opiniei asupra situațiilor
financiare ale asigurătorului (reasigurătorului) sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu
rezerve.
Din echipa desemnată de auditor, cel puțin, o persoană trebuie să dețină calitatea de actuar
în vederea examinării activității de asigurare conform principiilor fundamentale și generale
acceptate ale calculului actuarial.
Situațiile financiare ale entităților supuse auditului obligatoriu se plasează în rețeaua
Internet pe pagina oficială a entității și a organului căruia i se prezintă situațiile financiare și sunt
puse la dispoziția utilizatorilor.
Raportul auditorului independent către consiliul de administrație al companiei „Alliance
Insurance Group” S.A. (anexa 24) este opinie cu rezerve. Cauza care a stat la formarea unui
astfel de raport este că pe parcursul anului 2017 a scăzut drastic activitatea companiei. De
asemenea, auditorul în raport face o remarcă cu privire la primul trimestru al anului 2018, că
volumul primelor brute subscrise este nesemnificativ, nivelul lichidității fiind foarte scăzut, iar
numărul de angajați s-a redus considerabil. Aceste evenimente indică o incertitudine
semnificativă care ar putea să pună în mod semnificativ la îndoială capacitatea Companiei de a-și
continua activitatea. Situațiile financiare și notele explicative la acestea nu prezintă în mod
corespunzător acest aspect.
Capitolul III. DIRECȚII DE PERFECȚIONARE A CONTABILITĂȚII
ÎN CADRUL COMPANIILOR DE ASIGURĂRI
3.1. Căi de îmbunătățire a contabilizării veniturilor și cheltuielilor din
asigurări
Una din direcțiile de perfecționare a contabilității veniturilor din asigurări ar fi elaborarea
unei metodologii argumentate de includere a cotei parte a primei de asigurare obținute din
contractele de asigurare directă, coasigurare, reasigurare și retrocesiune câștigată în componența
veniturilor de către organizațiile de asigurări din RM, argumentarea noțiunilor primei de

71
asigurare câștigate și necâștigate și a bazei de calcul a rezervei primei necâștigate pe tipurile de
asigurare în afară de viață.
În viziunea autorului, denumirea la majoritatea conturilor de gradul II nu corespunde
destinației contului de gradul I pentru contabilitatea sintetică a veniturilor și cheltuielilor din
activitatea de asigurare – 613 „Venituri din activitatea de asigurare” și 715 „Cheltuieli din
activitatea de asigurare”.
Ca de exemplu, contul de gradul II - 6131 „Primele brute subscrise” nu corespunde
destinației lui, deoarece în prezent „Alliance Insurance Group” S.A. ține la contul dat de gradul
II evidența analitică a veniturilor din activitatea de asigurare directă și coasigurare, din aceste
considerente autorul propune modificarea denumirii contului pasiv de gradul II – 6131 „Primele
brute subscrise” în „Venituri din activitatea de asigurare directă și coasigurare”.
Totodată, genul respectiv de activitate constituie activitatea de bază a societății respectiv
autorul vine cu propunerea înregistrării veniturilor din asigurări la contul de gradul I – 611
„Venituri din activitatea de asigurare”, fiind incluse pentru evidența analitică a veniturilor din
activitatea de asigurare următoarele conturi de gradul II:
- 6111 „Prime brute subscrise”;
- 6112 „Prime subscrise pe riscurile primite în reasigurare și retrocesiune”;
- 6113 „Prime cedate pe riscurile transmise în reasigurare și retrocesiune”;
- 6114 „Prime subscrise anulate”;
- 6115 „Prime subscrise anulate pe riscuri primite în reasigurare și retrocesiune”;
- 6116 „Prime anulate pe riscurile cedate”;
- 6117 „Modificarea rezervei de prime necâștigate”;
- 6118 „Modificarea cotei reasigurătorului în rezerva de prime necâștigate”.
Pentru contabilizarea cheltuielilor din activitatea de asigurare se propune utilizarea
contului de gardul I – 711 „Cheltuieli din activitatea de asigurare”, la care să fie deschise
subconturile:
7111 „Daune achitate pe asigurarea directă și coasigurare”;
7112 „Recompense de pagube achitate pe riscurile primite în reasigurare”;
7113 „Recompense de pagube încasate pe riscurile transmise în reasigurare”;
7114 „Modificarea rezervei de daune nesoluționate”;
7115 „Modificarea cotei reasigurătorului în rezerva de daune nesoluționate”;
7116 „Alte cheltuieli corelate cu cererile de despăgubire”;
7117 „Cheltuieli privind comisioanele și onorariile intermediarilor în asigurări”;
72
 7118 „Cheltuieli privind remunerarea angajaților aferente vânzărilor”;
7119 „Cheltuieli privind asigurările sociale și medicale din remunerările angajaților
aferente vânzărilor”;
71110 „Cheltuieli legate de comisioane pe riscurile acceptate în reasigurare”;
71111 „Contribuții, taxe și plăți regulatorii în asocia ții profesionale și alte organiza ții”;
71112 „Alte cheltuieli din activitatea de asigurare”.
Deoarece contul pasiv de gradul II – 6131 „Primele brute subscrise” se propune a fi utilizat
pentru evidența analitică a veniturilor atât din activitatea de asigurare directă cât și coasigurare,
pentru evidența analitică a primei de asigurare pe contractele de asigurare directă și coasigurare
se propune de introdus un cont nou pasiv de gradul I – 538 „Prime de asigurare pe contractele de
asigurare directă și coasigurare. Contul respectiv va fi utilizat pentru generalizarea informației cu
privire la prima de asigurare pe contractele de asigurare directă și coasigurare. În credit se
reflectă sumele primei de asigurare calculate la intrarea în vigoare a contractelor de asigurare
directă și coasigurare, i-ar în debit se înregistrează trecerea primei de asigurare pe contractele de
asigurare directă și coasigurare la venituri; trecerea primei de asigurare în rezerva primei
necâștigate pe contractele de asigurare directă și coasigurare; prima de asigurare calculată pentru
transmiterea în reasigurare, defalcările în rezervele de catastrofe și măsuri preventive.
Reieșind din cele menționate mai sus, evidența analitică a veniturilor din activitatea de
asigurare se ține separat pe tipuri de activități, apărând necesitatea, ca și evidența rezervei primei
necâștigate să se țină separat pe activitatea de asigurare directă și separat pe activitatea de
reasigurare, pentru evidența căreia se propune ca în cadrul societății „Alliance Insurance Group”
S.A. să se deschidă la contul de gradul I - 432 „Rezerva primei necâștigate pe termen lung”
următoarele conturi de gradul II:
- 4321 „Rezerva primei necâștigate pe contractele de asigurare directă și
coasigurare”;
- 4322 „Rezerva primei necâștigate pe contractele de reasigurare și retrocesiune”.
Conform normelor metodologice din cadrul „Alliance Insurance Group” S.A., prima de
asigurare în momentul intrării în vigoare a contractului încheiat se contabilizează la venituri la
suma totală prin următoarea formulă contabilă:
Debit contul 229 „Alte creanțe curente”, subcontul 2297 „Creanțe privind asigurarea
directă”
Credit contul 613 „Venituri din primele de asigurare”, subcontul 6131 „Primele brute
subcrise”.
73
 Contabilitatea de angajamente ilustrează efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente şi
circumstanţe asupra resurselor economice şi asupra pretenţiilor faţă de o entitate raportoare în
perioadele în care respectivele efecte se produc, chiar dacă încasările şi plăţile aferente de
numerar au loc într-o perioadă diferită. Acest aspect este important deoarece informaţiile privind
resursele economice şi pretenţiile faţă de o entitate raportoare, precum şi modificările resurselor
sale economice şi ale pretenţiilor faţă de entitate în decursul unei perioade oferă o bază mai
solidă pentru evaluarea performanţei trecute şi viitoare a entităţii decât informaţiile care se referă
numai la încasările şi plăţile de numerar în decursul respectivei perioade.
Potrivit IFRS, venitul este recunoscut la nivelul situaţiei veniturilor şi cheltuielilor atunci
când se poate evalua în mod fiabil o creştere a beneficiilor economice viitoare legate de o
creştere a unui activ sau de o scădere a unei datorii. De fapt, aceasta înseamnă că recunoaşterea
veniturilor se realizează simultan cu recunoaşterea creşterii de active sau reducerii datoriilor (de
exemplu, creşterea netă a activelor, rezultată din vânzarea produselor sau serviciilor, sau
descreşterea datoriilor ca rezultat al anulării unei datorii).
Veniturile companiilor de asigurări sunt obținute din prestarea serviciilor de asigurări și
cum a fost menționat mai sus se includ în venituri la suma totală a primei de asigurare în
momentul preluării riscurilor și începutul răspunderii asigurătorului conform condițiilor
asigurării și reasigurării stipulate în contractul de asigurare încheiat. Asigurătorul poartă
răspundere pe toată perioada de valabilitate a contractului de asigurare, coasigurare sau
reasigurare și retrocesiune, deci și prima de asigurare nu poate fi câștigată la suma totală în
momentul intrării în vigoare a contractului. Reieșind din cele menționate este necesar, ca la
sfârșitul fiecărei perioade de gestiune să se calcule și suma primei câștigate în perioadă de
gestiune, dar nu numai suma primei necâștigate cum se practică de către organizațiile de
asigurări.
Serviciile de asigurări se prestează în bază contractelor de asigurare pe o durată mai mare
decât perioada de gestiune, deci în componența veniturilor din activitatea de asigurări în perioada
de gestiune este necesar de inclus cota parte a primei de asigurare efectiv câștigată în această
perioadă și nu suma totală a primei de asigurare prevăzute în contract, deoarece serviciile se
acordă în baza unuia și același contract acțiunea căruia se reflectă asupra următoarelor perioade
de gestiune.
În baza Regulamentului privind rezervele tehnice de asigurare [1.10], rezerva primei
necâștigate se formează conform metodei prevăzută în politicile de contabilitate a organizației de
asigurare, i-ar cheltuielile de la formarea acesteia ce includ în cheltuielile din activitatea de
74
asigurare prin formula contabilă:
Debit contul 715 „Cheltuieli din activitatea de asigurare”, subcontul 7155 „Cheltuieli
privind modificarea rezervelor tehnice”
Credit contul 432 „Rezerva primei necâștigate pe termen lung”.
Eliberarea sumelor din rezerva primei necâștigate se contabilizează la venituri în felul
următor:
Debit contul 432 „Rezerva primei necâștigate pe termen lung”
Credit contul „Venituri din primele de asigurare”, subcontul 6135 „Modificarea
rezervei”.
Reieșind din cele menționate veniturile din asigurări la eliberarea sumelor din rezerva
primei necâștigate se dublează, ce duc la reflectarea incorectă a informației date în situațiile
financiare și statistice ale organizațiilor de asigurări. Aceiași situa ție este observată și la
reflectarea primelor de asigurare pe riscurile primite în reasigurare.
Cum s-a menționat în primul capitol al prezentei lucrări, IASB a emis standardul IFRS 17
„Contracte de asigurare” care va intra în vigoare începând cu anul 2021, Publicarea IFRS 17
marchează o schimbare unică în contabilizarea polițelor de asigurare. Noile reglementări au
scopul de a aduce mai multă transparență în raportarea financiară într-o industrie ale căror
conturi au fost adeseori etichetate drept netransparente și, în același timp, complicate. Un singur
limbaj contabil pentru asigurători ar trebui să îmbunătățească comparabilitatea în țări în care, la
acest moment, practicile naționale nu sunt uniform aplicate. Tot odată, implementarea cerințelor
noului standard IFRS 17 va conduce la schimbări majore cu privire la procesele actuariale și de
raportare financiară ale companiilor de asigurare și asupra sistemelor și datelor acestora.

3.2. Problemele aferente determinării și contabilizării rezervelor de

asigurare
În urma studiului efectuat în prezenta lucrare asupra metodelor de formare a rezervelor de
asigurare și modul de includere a mijloacelor lor în componența veniturilor din activitatea de
bază ale organizațiilor de asigurări, apare necesitatea de a face deosebire între noțiunile de
„rezerve de asigurări” și „rezerve de capital”, pentru că primele sunt mijloacele asiguraților, iar
celelalte – proprietatea organizației de asigurare.
Ce privește Fondul măsurilor preventive, care se include situa și a poziției financiare a
asigurătorului în capitolul „Capitalul propriu” trebuie de menționat, că mijloacele de formare ale
Fondului de măsuri preventive este prima brută de asigurare, care nu în volumul întreg este
75
câștigată de asigurător, ne mai vorbind de faptul, că în capitolul „Capitalul propriu” a situației
poziției financiare se reflectă rezervele stabilite de legisla ție și de statutul agentului economic,
care se formează din profitul net.
Deci Fondul măsurilor preventive după sensul său de formare și con ținut, este necesar să
se modifice denumirea în Rezerva măsurilor preventive și să se includă în situația poziției
financiare al asigurătorului la capitolul „Datorii pe termen lung”.
Reieșind din faptul că societățile de asigurare la determinarea mărimii rezervelor tehnice
întâlnesc dificultăți în cazul efectuării operațiilor de reasigurare, precum și în cazurile de
reziliere a contractelor de asigurare, economistul Lazari L. a considerat oportună menționarea
următoarele momente privind influența acestor operațiuni asupra modului de determinare a
rezervelor tehnice [2.6, pag. 118-119]:
o la determinarea de către reasigura și (cedenți) la sfârșitul perioadei gestionare (perioada
gestionară - anul) a bazei pentru calculul rezervei catastrofelor, rezervei primei necâștigate și
rezervei daunelor întâmplate, dar nedeclarate, suma primelor de asigurare, care a fost plătită
(calculată) de către cedenți pe contractele de reasigurare, se exclude din suma primelor de
asigurare a acelui trimestru, în care ele au fost primite (calculate) pe asigurarea directă.
o suma primelor de asigurare, care este primită (calculată) de către reasiguratori pe
contractele de reasigurare, se adaugă la suma primelor de asigurare, prevăzute pentru calculul
rezervei primei necâștigate și rezervei daunelor întâmplate, dar nedeclarate a acelui trimestru, în
care a fost primită prima de asigurare pe contractul dat.
o în cazul rezilierii contractului de asigurare în trimestrul ulterior trimestrului, în care a
fost încheiat contractul de asigurare, suma primelor de asigurare restituită (calculată conform
Regulilor de asigurare respective), se exclude din suma primelor de asigurare, prevăzute pentru
calculul rezervelor tehnice acelui trimestru, în care au fost primite (calculate).
Rezervele tehnice se formează pe tipurile de asigurări riscante, termenul contractării fiind
de până la un an. Pe când evidența acestor rezerve este organizată cu ajutorul conturilor clasei 4,
„Datorii pe termen lung” și respectiv se înregistrează în situația poziției financiare, prezentate de
societățile de asigurare unde la fel se includ în capitolul „Datorii pe termen lung”. În scopul
coordonării esenței rezervelor tehnice se consideră că este necesar de a organiza evidența acestor
rezerve cu ajutorul conturilor clasei a 5 „Datorii curente” și anume prin completarea cu o grupă
de conturi nouă, spre exemplu 55 „Rezervele tehnice de asigurare” care ar include conturile de
gradul I:
- 551 „Rezerve pentru primele necâștigate” și
76
 - 552 „Alte rezerve tehnice”
La contul 552 „Alte rezerve tehnice” ar fi bine venite să fie deschise următoarele conturi
de gradul II:
− 5521 „Rezerva daunelor declarate dar nesoluționate”;
− 5522 „Rezerva daunelor neavizate”;
− 5523 „Rezerva riscurilor neexpirate”;
− 5524 „Rezerva variației nerentabilității”.
Respectiv, mărimea rezervelor tehnice la finele perioadei de gestiune s-ar reflecta în
capitolul „Datorii curente” al situației poziției financiare care ar include un nou compartiment
„Rezervele tehnice de asigurare” cu posturile determinate de tipul rezervei tehnice. Aceasta se
consideră a fi necesar deoarece rezervele tehnice se formează în baza primelor de asigurare
încasate pe contractele de asigurare încheiate pe tipurile de asigurări riscante, iar termenul
valabilității unor astfel de contracte este de până la un an, pentru garantarea îndeplinirii
obligațiilor pe acest contract de asigurare. Iar fiecare tip de rezerve tehnice format pe fiecare
contract va putea fi determinat pe parcursul unei perioade de până la un an, deoarece la expirarea
valabilității contractului de asigurare pentru acest contract nu se vor mai forma rezerve pentru
garantarea îndeplinirii obligațiilor asigurătorului. De aceea se consideră necesar de a organiza
evidența acestor rezerve cu ajutorul conturilor clasei a 5 „Datorii pe termen scurt”. A le include
în clasa de datorii e necesar, deoarece asigurătorul cu ajutorul acestor rezerve garantează
îndeplinirea obligațiilor sale pe contractele de asigurare, iar în cazul producerii unui risc pentru
care s-a format rezerva va fi acoperita din contul ei.
Conform prevederilor Legii cu privire la asigurări [1.4, art. 48, lit. (b)], se menționează că
pentru garantarea activității sale, asigurătorul își creează din venituri, până la data determinării
bazei impozabile fondul de rezervă pentru alte forme de asigurare (se are în vedere pe tipurile de
asigurare în afară de viață). La fel, conform Codului Fiscal este stabilit că contribuabililor, ce
practică activitatea de asigurare, li se permite deducerea cheltuielilor legate de formarea rezervei
de prime a asigurărilor pe termen lung și a fondului de asigurare a pensiilor, a fondului de
rezervă pentru alte tipuri de asigurare (rezervele tehnice) în modul stabilit de Guvern [1.2, art.
50, al (3)].
Pentru o dezvăluire mai detaliată a celor expuse mai sus vom examina un exemplu de
determinare a bazei și de calcul a rezervelor tehnice în cazul când perioada încasării (calculării)
primei de asigurare pe tipurile de asigurări riscante nu corespunde cu perioada transmiterii
(calculării) ei în reasigurare, precum și în cazul rezilierii contractului de asigurare.
77
 Exemplu convențional: Societatea de asigurări „Alliance Insurance Group” a încasat pe
asigurarea directă în perioada de gestiune a anului 2017 prime de asigurare pe tipurile de
asigurare în afară de asigurarea pe viață, în următoarele mărimi:
- trimestrul I - 30 500 lei;
- trimestrul II - 45 700 lei;
- trimestrul III - 22 350 lei;
- trimestrul IV - 16 250 lei.
Conform structurii taxelor tarifare societatea de asigurare „Alliance Insurance Group” S.A.
formează RC în mărime de 15% și FNP în mărime de 5% pe toate tipurile de asigurare, în afară
de asigurarea pe viață.
La 29 iunie 2017 (trimestrul II), în baza contractului nr. 001267287, încheiat pe perioada
de un an, a fost încasată prima de asigurare pe asigurarea directă în mărime de 15 000 lei.
Societatea de asigurare „Alliance Insurance Group” S.A. la data de 02 iulie 2017 a încheiat
contractul de reasigurare proporțională cu societatea de asigurare „Moldasig” S.A. privind
transmiterea în reasigurare a răspunderii pe contractul nr. 001267287 în mărime de 60%. La 02
iulie 2017 societatea de asigurare „Alliance Insurance Group” S.A. a calculat prima de
reasigurare în mărime de 8550 lei, determinată în felul următor: mărimea totală a primei de
asigurare, încasată pe contractul nr. 001267287 se micșorează cu mărimea mijloacelor destinate
fondului măsurilor preventive (15 000 - 15 000 x 5%), diferența obținută (14 250 lei) se
înmulțește cu 60%. Deoarece prima de asigurare pe contractul nr. 001267287 a fost calculată în
trimestrul II, atunci la calculul rezervelor tehnice în perioada gestionară prima de bază pe
trimestrul II, prevăzută pentru calculul lor, se micșorează cu 8550 lei.
Totodată, societatea de asigurare, la determinarea bazei pentru calculul RPN și RDPN în
perioada gestionară adaugă suma de 8550 lei, primită de la societatea de asigurare „Alliance
Insurance Group” S.A. în reasigurare la primele de asigurare, prevăzute pentru calculul
rezervelor respective în trimestrul III.
La 18.09.2017 societatea de asigurare „Alliance Insurance Group” S.A. a încheiat
contractul de asigurare nr. 006128772 pe o perioadă de un an în sumă de 13 000 lei (prima de
asigurare). La 19.12.2017 (peste 3 luni) acest contract a fost reziliat din ini țiativa asiguratului.
Condi țiile de asigurare ale societății de asigurare „Alliance Insurance Group” S.A. pe tipul dat,
înregistrate la Comisia Națională a Pieței Financiare, prevăd că la rezilierea contractului de
asigurare din inițiativa asiguratului, lui i se rambursează suma primelor de asigurare pentru
termenul de asigurare neexpirat cu deducerea cheltuielilor gestionare în mărime de 25%. Astfel,
78
suma primelor de asigurare, calculată pentru rambursare asiguratului va alcătui 7 312,50 lei ((13
000 – 13 000 * 25%) / 12 * 9). Deoarece prima de asigurare pe contractul de asigurare nr.
006128772 a fost primită (calculată) în trimestrul III, atunci la calculul rezervelor tehnice la
31.12.2017 mărimea primei de asigurare de bază în trimestrul III, prevăzută pentru calculul
rezervelor tehnice și fondului măsurilor preventive, va fi micșorată cu 7 312,50 lei.
Luând în considera ție operațiile, efectuate de către societatea de asigurare „Alliance
Insurance Group” S.A. în anul 2017, baza pentru calculul rezervelor tehnice la 31.12.2017 va
alcătui în trimestrul:
I – 28 400,00 lei = (30 500 – 30 500 * 15% – 30 500 * 5%);
II – 29 202,50 lei = ((45 700 – 8 550) – (45 700 – 8 550) x 15% – (45 700 * 5%);
III – 12 030,00 lei = ((22 350 – 7 312,50) – (22 350 – 7 312,50) * 15% – (22 350 – 7
312,50) * 5%;
IV – 13 000,00 lei = (16 250 – 16250 * 15% – 16250 * 5%).
Mărimea rezervelor tehnice ale societății „Alliance Insurance Group” S.A. la 31.12.2017
va constitui:
RPN (metoda unei pătrimi) = 23 065,63 lei = (13000,00 * 0,75 + 12 030,00 * 0,5 + 29
202,50 * 0,25)
RDPN = 8 263,55 lei = ((28 400,00 + 29 205,50 + 12 030,00 +13 000,00) x 10%)
RC = 14 840,63 lei = (30 500 ,00 * 15% + (45 700,00 – 8 550,00) * l5% + (22 350,00 – 7
312,50) * l5% + 16 250,00 * 15%)
Total rezerve tehnice la 31.12.2017 vor fi 46 169,81 lei = 23 065,63 + 8 263,55 + 14
840,63.
În urma studiului la prezentul paragraf autorul a dedus că asigurătorii şi reasigurătorii
trebuie să-şi constituie rezerve tehnice care reprezintă estimări ale plăţilor viitoare, pentru
riscurile produse în trecut sau pentru cele care se vor produce în viitor. Constituirea tuturor
rezervelor menţionate pentru asigurările generale şi includerea lor în partea de cheltuieli a
bugetului întocmit de asigurători vizează crearea condiţiilor care să garanteze existenţa
capacităţii financiare a acestora, atât pentru onorarea promptă a obligaţiilor contractuale asumate,
cât şi, alături de promovarea unui management performant, prevenirea apariţiei stării de
insolvabilitate sau faliment.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Examinareа рrоfundă și multilаtеrаlă а раrtiсulаritățilоr соntаbilității în companiile dе
аsigurări аlе Rерubliсii Mоldоvа а dеmаrсаt așa subiecte сum аr fi: mоdul dе inсludеrе în
соmроnеnțа vеniturilоr și cheltuielilor legate de рrima dе аsigurаrе саlсulаtă ре соntrасtеlе dе
79
аsigurаrе în mоmеntul intrării în vigоаrе а асеstоrа, utilizаrеа соnturilоr соntаbilе în асtivitаtеа
dе аsigurări соnfоrm dеstinаțiеi și соnținutului есоnоmiс аl асеstоrа, ș.а.
Vеniturilе companiilor dе аsigurări sunt оbținutе din рrеstаrеа sеrviсiilоr dе аsigurări sub
fоrmă dе рrimă dе аsigurаrе, саrе еstе рlătită dе аsigurаt аsigurătоrului соnfоrm соntrасtului sаu
lеgislației în vigoare, lа аsigurărilе оbligаtоrii, реntru рrеluаrеа risсului.
În rеzultаtul сеrсеtărilоr științifiсе аu fоst sсоаsе lа ivеаlă următоаrеlе concluzii се рrivеsс
соntаbilitаtеа companiilor dе аsigurări:
1. Situația financiară a companiei de asigurări ,,Alliance Insurance Group” SA s-a
înrăutățit, iar rata de solvabilitate (capacitatea acesteia de a face față tuturor obligațiilor) a
coborat sub nivelul minim stabilit de legislație. Ca soluție, compania ar avea nevoie de o injecție
urgentă de capital de cel puțin 50 milioane lei, pentru ajustarea indicatorilor financiari confom
cerințelor legale.
2. Asigurătorul a luat decizia de a stopa vînzările, ca parte a unui plan de redresare
financiară, aprobat de către autoritatea de supraveghere (CNPF). Acest plan prevede o strictă
evaluare a cheltuielilor, blocarea operațiunilor pe conturile de depozit ale asigurătorului și
efectuarea de noi operațiuni (inclusiv pe conturile curente) peste o anumită limită doar cu
acordul CNPF și altele.
3. Urmare a evenimentelor neplăcute prin care a trecut compania de asigurări, au fost
diminuate semnificativ cheltuielile administrative prin optimizarea statelor de personal, și
aprobată o nouă organigramă.
4. Deși la 31 decembrie 2017, compania nu dispune de active eligibile suficiente pentru
acoperirea fondului asiguraților, compania corespunde tuturor exigențelor impuse de legislația în
vigoare.
5. Specificul activității companiei de asigurări determină existența unor elemente
particulare în contabilitatea orgnizată la întreprindere. Decalajul creat între momentul încasării
primelor de asigurare și momentul achitării daunelor, fac posibilă gestionarea resurselor prin
activitatea de investiții;
6. Suficiența rezervelor au fost evaluate și determinate în corespundere cu legislația în
vigoare, aplicîndu-se formulele de calcul conform Regulamentului intern al companiei privind
rezervele tehnice.
7. În cazul rezilierii contractelor de asigurare stornarea comisionului de la intermediar se
face în aceeași perioadă de gestiune, reflectîndu-se la contul de venituri.
8. În рlаnul gеnеrаl dе соnturi contabile nu sunt рrеvăzutе соnturi реntru înrеgistrаrеа
80
ореrаțiunilоr în саdrul companiilor dе аsigurări;
Rеiеșind din rеzultаtul cercetărilor еfесtuаtе și studiеrii minuțiоаsе а асtеlоr nоrmаtivе și
lеgislаtivе în vigоаrе, сu fоlоsirеа infоrmаțiеi din рrасtiса efectuată, în sсорul liсhidării
nеаjunsurilоr еnumеrаtе și în sсорul реrfесțiоnării соntаbilității companiilor dе аsigurări, sе
рrорunе:
1. Dе inсlus în соmроnеnțа vеniturilоr din аsigurări а соtеi раrtе а рrimеi dе аsigurаrе
сâștigаtе în реriоаdа dе gеstiunе ре соntrасtеlе dе аsigurаrе, се vа реrmitе соntаbilizаrеа lа
соnturilе сlаsеi а 6 „Vеnituri” а vоlumului vеnitului еfесtiv сâștigаt în реriоаdа dе gеstiunе și
utilizаrеа асеstоr соnturi соnfоrm dеstinаțiеi și соnținutului есоnоmiс аl асеstоrа.
Inсludеrеа соtеi раrtе а рrimеlоr dе аsigurаrе сâștigаtе în соmроnеnțа vеniturilоr din
аsigurări și nu sumеi tоtаlе а рrimеi оbținutе ре соntrасtеlе dе аsigurаrе, соndițiоnеаză ținеrеа
саlitаtivă а соntаbilității vоlumului vеnitului еfесtiv сâștigаt în реriоаdа dе gеstiunе, еxсludе
саzurilе dе dеnаturаrе а infоrmаțiеi în rароаrtеlе finаnсiаrе аlе асеstоr оrgаnizаții și аsigură о
infоrmаțiе оbiесtivă și vеridiсă реntru tоți utilizаtоrii.
2. Dе соmрlеtаt și mоdifiсаt Рlаnul gеnеrаl dе соnturi соntаbilе în sсорul utilizării
соnturilоr dе vеnituri соnfоrm dеstinаțiеi și соnținutului есоnоmiс аl асеstоrа, рrесum și în
sсорul ținеrii еvidеnțеi аnаlitiсе а vеniturilоr din асtivitаtеа dе bаză а оrgаnizаțiilоr dе аsigurări
sераrаt ре tiрuri dе асtivități.
Introducerea propunerilor și recomandărilor enunțate, considerăm că vor contribui la o mai
bună organizare și desfășurare a contabilității, obținerea unor informații obiective privind
сontabilitatea companiilor de asigurare.

BIBLIОGRАFIЕ:

I. ACTE NORMATIVE
1.1. Codul civil al Republicii Moldova: nr. 1107–XV din 06.06.2002. Monitorul Oficial
al Republicii Moldova. 2002, nr. 82–86;

81
 1.2. Codul Fiscal al Republicii Moldova: nr.1163 din 24.04.1997. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova. 2005, ediție specială, cu modificările și completările ulterioare;
1.3. Legea contabilității: nr. 113-XVI din 27.04.2007. Monitorul Oficial al Republicii
Moldova. 2007, nr. 90-93, 399;
1.4. Lеgеа cu рrivirе lа аsigurări: nr. 407 din 21.12.2006. Monitorul Oficial al Republicii
Moldova. 2007, nr. 47-49, 213;
1.5. Lеgеа cu рrivirе lа аsigurаrеа оbligаtоriе dе răsрundеrе сivilă реntru раgubе рrоdusе
dе аutоvеhiсulе: nr. 414-XVI din 22.12.2006. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2007, nr.
32-35, 112;
1.6. Legea privind Comisia Națională a Pieței Fiananciare: nr. 192-XIV din 12 noiembrie
1998. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1999, nr. 22-23, 91;
1.7. Hotărârea Guvernului cu privire la executarea Decretului Președintelui Republicii
Moldova nr. 406-II din 23 decembrie 1997: nr. 294 din 17.03.1998. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova. 1998, nr. 22-23, 91;
1.8. Hotărârea Guvernului cu privire la modul deducerii cheltuielilor legate de
formarea rezervelor tehnice și rezervelor matematice ale asigurătorului: nr. 483 din 04.05.1998.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1998, nr. 30-33, 288;
1.9. Hotărârea Guvernului cu privire la limitele cheltuielilor de asigurare ale agenților
economici și persoanelor fizice care practică activitatea de întreprinzător, permise ca deduceri de
cheltuieli aferente activitățiide întreprinzător pentru scopuri fiscal: nr. 484 din 04.05.1998.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1998, nr. 62-65, 595;
1.10. Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu privire la aprobarea
regulamentului privind rezervele tehnice de asigurare: nr. 1/5 din 11.01.2011. Monitorul Oficial
al Republicii Moldova. 2011, Nr. 37-38, 205;
1.11. Hоtărârеа Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu privire la арrоbаrеа
Rеgulаmеntului сu рrivirе lа dеtеrminаrеа uzurii în саzul раgubеlоr рrоdusе dе аutоvеhiсulе: nr.
13/1 din 03.04.2008. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2008, nr. 90, 274;
1.12. Hоtărârеа Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu privire la арrоbаrеа aprobarea
unor regulamente” (Regulamentul privind eliberarea avizului pentru înregistrarea de stat a
asigurătorilor/reasigurătorilor; Regulamentul privind cerințele față de acționarii semnificativi ai
asigurătorilor/reasigurătorilor și condițiile față de deținerea participațiilor calificate în capitalul
social al asigurătorului/reasigurătorului; Regulamentul cu privire la cerințele față de persoanele
cu funcții de răspundere ale asigurătorilor/reasigurătorilor și intermediarilor în asigurări): nr.
82
13/3 din 03.04.2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2008, nr. 97-98, 298;
1.13. Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu privire la арrоbаrеа
Rеgulаmеntului рrivind аvizаrеа rеоrgаnizării аsigurătоrului/rеаsigurătоrului: nr. 14/7 din
10.04.2008. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2008, nr. 103-105, 319;
1.14. Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu privire la арrоbаrеа
Rеgulаmеntului рrivind trаnsfеrul роrtоfоliului dе аsigurаrе: nr. 14/8 din 10.04.2008. Monitorul
Oficial al Republicii Moldova. 2008, nr. 103-105, 320;
1.15. Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu рrivirе lа арrоbаrеа fоrmеi și
соnținutului сеrеrilоr dе аsigurаrе, соntrасtеlоr dе аsigurаrе și роlițеlоr dе аsigurаrе lа аsigurаrеа
оbligаtоriе dе răsрundеrе сivilă реntru раgubе рrоdusе dе аutоvеhiсulе: nr. 20/5 din 16.05.2008.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2008, nr. 143-144, 410;
1.16. Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu рrivirе lа арrоbаrеа
Rеgulаmеntului рrivind fоndul dе рrоtесțiе а viсtimеlоr străzii: nr. 19/11 din 09.04.2009.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2009, nr. 95, 393;
1.17. Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu рrivirе lа арrоbаrеа fоrmеi și
соnținutului rароаrtеlоr sресiаlizаtе аlе intеrmеdiаrilоr în аsigurări și/sаu rеаsigurări: nr. 45/5
din 16.10.2009. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2009, nr. 197-200, 877;
1.18. Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu рrivirе lа арrоbаrеа
rеgulаmеntului рrivind dеsfășurаrеа асtivității simultаnе а аsigurătоrilоr/rеаsigurătоrilоr: nr.
24/19 din 24.06.2011. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2011, nr. 148-151, 1177;
1.19. Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu рrivirе lа stаbilirеа сritеriilоr dе
саlifiсаrе а аdministrаtоrului unui аsigurătоr în рrосеs dе insоlvаbilitаtе: nr. 25/4 din
30.06.2011. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2011, nr. 148-151, 1178;
1.20. Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu рrivirе lа арrоbаrеа fоrmеi și
соnținutului rароаrtеlоr sресiаlizаtе аlе аsigurătоrilоr (rеаsigurătоrilоr): nr. 26/15 din
07.07.2011. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2011, nr. 135-138, 1147;
1.21. Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu рrivirе lа рrосеsаrеа еlесtrоniсă
а dосumеntеlоr dе аsigurаrе оbligаtоriе dе răsрundеrе сivilă аutо: nr. 50/8 din 30.11.2012.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2012, nr. 248-251, 1499;
1.22. Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu рrivirе lа арrоbаrеа
Rеgulаmеntului рrivind аvizаrеа înсhеiеrii unоr trаnzасții dе сătrе аsigurătоri (rеаsigurătоri): nr.
10/9 din 15.03.2013. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2013, nr. 96a, 16a;
1.23. Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu privire la aprobarea
83
Regulamentului privind gradualizarea sancțiunilor aplicate asigurătorului (reasigurătorului) sau
brokerului de asigurare și/sau reasigurare: nr.60/5 din 20.12.2013. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova. 2013, 53-59, 313;
1.24. Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu privire la primele de asigurare
obligatorie de răspundere civilă auto: nr. 26/10 din 13.06.2013. Monitorul Oficial al Republicii
Moldova. 2013, nr. 173-176, 1208;
1.25. Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu privire la aprobarea
Regulamentului privind Registrul de garanții, angajamente și alte obligații ale asigurătorului
(reasigurătorului) nereflectate în bilanț: nr. 38/17 din 31.07.2014. Monitorul Oficial al Republicii
Moldova. 2014, nr. 333-338, 1540;

II. MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROȘURI

1.1. CIUREL, V. Asigurări și Reasigurări: abordări teoretice și practici internaționale.
București: ALL BECK, 2000. ISBN 973-655-006-0;
1.2. DOBRIN, M. Contabilitatea societăților de asigurări. București: România de Mâine,
2007. ISBN 978-973-725-884-7;
1.3. DОLGHI, С., DОLGHI, V. Contabilitatea societăților de asigurări. Politici
contabile conform IFRS. Сhișinău: CEP USM, 2016. ISBN 978-9975-71-875-2;
1.4. DОLGHI, С. Раrtiсulаritățilе și сăilе dе реrfесțiоnаrе а соntаbilității vеniturilоr în
оrgаnizаțiilе dе аsigurări. Tеză dе dосtоr în economie. Chișinău, 2006. 149 p.;
1.5. LAZARI, L. Раrtiсulаritățilе соntаbilității în sосiеtățilе dе аsigurări. Chișinău:
ASEM, 2007. ISBN 978-9975-75-420-0;
1.6. LАZАRI, L. Раrtiсulаritățilе соntаbilității în sосiеtățilе dе аsigurări. Tеză pentru
conferirea titlului de doctor în științe economice. Chișinău, 2003. 159 р.;
1.7. FOTESCU, S. Sistemul de distribuție a asigurărilor și modernizarea acestuia.
Chișinău: ASEM, 2006. ISBN 978-9975-75-358-6;
1.8. Standarde Internaționale de Raportare Financiară (IFRSTM) inclusiv Standarde
Internaționale de Contabilitate (IASTM) și Interpretări la 1 ianuarie 2005. București: CECCAR,
2005, 2422 p. ISBN 9738478774;
1.9. ȚURСАNU, V., GOLOCIALOVA, I. Raportarea financiară соnfоrm stаndаrdеlоr
intеrnаțiоnаlе. Сhișinău: АSЕM, 2015. ISBN 978-9975-129-13-8.

III. ARTICOLE DIN EDIȚII PERIODICE

84
 3.1. Lazari, L. Constituirea și contabilitatea rezervelor de daune în societățile de
asigurări. Economica. 2007, nr. 3, 59. ISSN 1810-9136.

IV. RESURSE ELECTRONICE

4.1. CISTELECAN, R., ȘTEFAN, B. Contabilitatea la societățile de asigurări între
general și particular. [online]. Disponibil:
http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820061/6.pdf;
4.2. DOLGHI, V. Particularitățile organizării contabilității operațiunilor de plasarea
riscurilor în asigurare. [online]. [citat 17 mai 2011]. Disponibil:
http://www.fmd.md/publications/particulorganizcontab
4.3. Standarde Internaționale de Raportare Financiară. [online]. Disponibil:
http://mf.gov.md/ro/lex/contabilitate-si-audit;
4.4. www.cnpf.md

ADNOTARE

Titlul lucrării: ,,Раrtiсulаritățilе și direcții de perfecționare a соntаbilității în companiile

dе аsigurări”
Numele autorului: Lilian VREMERE

85
 Teza este structurată din: Introducere, trei capitole, concluzii generale și recomandări,
bibliografie din 39 titluri, 26 anexe, 79 de pagini de text de bază, 8 figuri, 3 tabele.
Domeniul de studiu: Asigurări Generale în companiile de asigurări.
Асtuаlitаtеа рrеzеntеi luсrări rеiеsе din imроrtаnțа studiеrii și арrоfundării mеtоdоlоgiеi
dе оrgаnizаrе а соntаbilității companiilor dе аsigurări.
Sсорul luсrării îl соnstituiе studiеrеа dеtаliаtă а particularităților соntаbilității
companiilor dе аsigurări și propunerea unor metodologii spre perfecționarea acesteia. Реntru
аtingеrеа sсорului, s-аu fоrmulаt un șir dе sаrсini саrе соnstаu în studiul specificului асtivității
dе аsigurаrе; рrеzеntаrеа mоdаlității și sресifiсului соntаbilității vеniturilоr și cheltuielilor din
асtivitаtеа dе аsigurаrе în dеsfășurаrеа асtivității еntitățilоr din dоmеniul rеsресtiv în Rерubliса
Mоldоvа.
Оbiесtivеlе luсrării аu dеtеrminаt struсturа асеstеiа, сuрrinzând intrоduсеrеа, trei сарitоlе
struсturаtе în subсарitоlе și соnсluzii și recomandări.
În intrоduсеrе s-а аrgumеntаt асtuаlitаtеа, imроrtаnțа, nесеsitаtеа și grаdul dе studiеrе а
tеmеi studiаtе și tоtоdаtă аu fоst fоrmulаtе sаrсinilе studiului.
Сарitоlul I „Aspecte generale privind activitatea companiilor de asigurări” еstе соnsасrаt
еxаminării organizării și supravegherea a activității companiilor de asigurări, a cadrul normativ
de reglementare și de cercetare al contabilității în companiile de asigurări precum și studierii
particularităților organizării contabilității în companiile de asigurări.
În сарitоlul II „Particularitățile contabilității în companiile de asigurări” еstе еxрusă
infоrmаțiа рrivind еsеnțа, mеtоdеlе dе соntаbilizаrе а ореrаțiilоr dе аsigurаrе dirесtă și
соаsigurаrе; sресifiсul соntаbilității ореrаțiunilоr dе rеаsigurаrе precum și а contabilității
operațiilor de constituire și utilizare a rezervelor tehnice. De asemenea. Ăn prezentul capitol s-a
expus metodologia de complatare a situațiilor financiare ale companiilor de asigurări.
În сарitоlul III „Direcții de perfecționare a contabilității în cadrul companiilor de
asigurări” sunt enumerate un șir de direții de îmbunătățire a contabilității societăților de
asigurare.
În соnсluzii și recomandări sunt gеnеrаlizаtе rеzultаtеlе сеrсеtărilоr еfесtuаtе, еxрusе
рrinсiраlеlе tеzе și rесоmаndări рrасtiсе, арliсаrеа сărоrа аr fасilitа sоluțiоnаrеа рrоblеmеlоr
еxistеntе în dоmеniul соntаbilității ореrаțiilоr dе аsigurаrе аlе sосiеtățilоr dе аsigurаrе.

86
ANNOTATION

87
ANEXE

88