Chingalata Costel Rezumat Teza de Doctorat Complet

UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GHEORGHE ASACHI” DIN IAȘI
FACULTATEA DE CONSTRUCȚII ȘI INSTALAȚII
PARTICULARITĂȚI PRIVIND URMĂRIREA

COMPORTĂRII ÎN TIMP A
CONSTRUCȚIILOR
– REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT –
Doctorand:
Ing. Costel Chingălată
Conducător de doctorat:
Conf. univ. dr. ing. Petru Mihai
Iași - 2019
UNIVERSI丁 AttEA ttEHNICÅ ″GHEORGHE ASACHl′ ′D:N IAsi
RECTORATUL
Citre
V5 facem cunoscut c5, in ziua de 20 iunie 2019 la ora 10,30. in Amfiteatrul O.4, Corp R,
de la Facultatea de Constru.fii ri lnstalalii, Bdul. D Mangeron nr. 1 , va avea loc sus[inerea

publicd a tezei de doctorat intitulatS:
" PARTICULARITAT PRIVIND URMARIREA COMPORTARIIiT UUP N
coNSTRUCTItLOR"
elaboratd de domnul CHIGAIATA COSTEL in vederea conferirii titlului gtiin[ific de doctor.
Comisia de doctorat este alcStuitd din:
L. conf.univ.dr.ing.clocAN Vasilicd Universitatea Tehnica ,,Gheorghe Asachi" din lasi pregedinte

2. conf.univ.dr.ing.MlHAl Petru Universitatea Tehnica ,,Gheorghe Asachi" din lasi conducitor de doctorat
3. Prof.univ.dr.ing.TUNS loan - Universitatea TRANSILVANIA Brasov referent oficial
4. Prof.univ.dr.ing.GEORGESCU Dan Paul - Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti referent oficial
5. Prof.univ.dr.ing.BUDESCU Mihai Universitatea Tehnica ,,Gheorghe Asachi" din lasi referent oficial
Cu aceastS ocazie vi invitim sd participa{i la suslinerea publici a tezei de doctorat.
Secretar u niversitate,
i'\ I
lng.Cristiia Nagit
.i
CUPRINS
CUPRINS
Cuprins i
Lista figurilor iv
Lista tabelelor v
Capitolul 1 Introducere 1
1.1 Aspecte generale 1
1.2 Motivația și obiectivele cercetării 2
1.3 Conținutul tezei 3
Capitolul 2 Prezentarea conceptului de calitate 6
2.1 Introducere 6
2.2 Calitatea în domeniul construcțiilor 7
Capitolul 3 Particularități de degradare a construcțiilor 10
3.1 Introducere 10
3.2 Investigarea caracteristicilor elementelor de construcție 12
3.3 Metode de investigare a caracteristicilor elementelor de construcție 13
3.3.1 Metoda vizuală de investigare 14
3.3.2 Testările simple 14
3.3.3 Metode complexe de investigare a caracteristicilor elementelor de
construcție 15
i. Măsurarea pH-ului 16
ii. Metoda inducției electromagnetice 16
iii. Metoda radar 16
iv. Metoda termică 16
v. Metoda impulsurilor ultrasonice 16
vi. Metoda ecoului de impact 16
vii. Metoda bazată pe recul 16
viii. Metoda diferenței de potențial 16
ix. Metoda rezistivității betonului 16
x. Metoda combinată SonReb 16
Capitolul 4 Urmărirea comportării în timp a construcțiilor 17
4.1 Introducere 17
4.2 Urmărirea comportării în timp în raport cu legislația internațională 18
4.2.1 Urmărirea comportării în timp – Olanda 20
i
CUPRINS
4.2.2 Urmărirea comportării în timp – Franța 20

4.2.3 Urmărirea comportării în timp – Malaezia 20
4.2.4 Urmărirea comportării în timp – Singapore 20
4.2.5 Urmărirea comportării în timp – Portugalia 20
4.2.6 Urmărirea comportării în timp – SUA 20
4.2.7 Urmărirea comportării în timp – Canada 20
Urmărirea comportării în timp/exploatare a construcțiilor în conformitate cu
4.3
legislația din România 20
4.3.1 Aspecte generale 20
4.3.2 Urmărirea curentă a comportării în timp/exploatare 21
4.3.3 Urmărirea specială a comportării în timp/exploatare 23
4.3.4 Responsabilitățile factorilor implicați în activitatea de urmărire a
comportării în timp/exploatare 23
4.4 Concluzii 24
Capitolul 5 Verificarea protecției împotriva zgomotului 25
5.1 Introducere 25
5.2 Protecția împotriva zgomotului – cerință esențială de calitate 27
5.3 Clasificarea clădirilor în funcție de cerințele protecției la zgomot 27
5.4 Metodologia de efectuare a măsurătorilor acustice la interiorul clădirilor –
aspecte generale 27
5.5 Studii de caz – Măsurători ale nivelului de zgomot din mediul ambiant 31
5.5.1 Măsurători la interiorul clădirilor pentru activități sanitare 32
i. Descrierea clădirilor 32
ii. Prezentarea rezultatelor 33
iii. Interpretarea rezultatelor și formularea concluziilor 35
5.5.2 Măsurători la interiorul clădirilor pentru activități de învățământ și educație 35
i. Descrierea clădirilor 36
ii. Prezentarea rezultatelor 38
iii. Interpretarea rezultatelor și formularea concluziilor 40
5.6 Măsuri generale de intervenție pentru reducerea nivelului de zgomot 40
Capitolul 6 Studii de caz privind urmărirea curentă a comportării în timp a
construcțiilor 41
6.1 Introducere 41
6.2 Studiul de caz 1 42
6.2.1 Introducere 42
6.2.2 Etape specifice programului de UCT 42
6.2.3 Stabilirea degradărilor tip pentru elementele de construcție 45
6.2.4 Prezentarea rezultatelor 52
6.2.5 Concluzii 54
ii
CUPRINS
6.3 Studiul de caz 2 56

6.3.1 Introducere 56
6.3.2 Etape specifice programului de UCT 57
6.3.3 Stabilirea degradărilor tip pentru elementele componente 60
6.3.4 Prezentarea rezultatelor 61
6.3.5 Centralizarea rezultatelor 64
6.3.6 Concluzii 65
Capitolul 7 Procedură de evaluare a stării tehnice a construcțiilor 68
7.1 Introducere 68
7.2 Obiectivele procedurii 69
7.3 Dezvoltarea procedurii „PEST” 71
7.3.1 Încadrarea elementelor nestructurale 72
7.3.2 Încadrarea elementelor structurale 73
7.3.3 Atribuirea unui punctaj corespondent claselor de degradare 75
7.4 Verificarea procedurii „PEST” 78
7.5 Măsuri de intervenție în exploatarea construcțiilor 78
7.6 Concluzii 79
Capitolul 8 Concluzii, contribuții personale și valorificarea rezultatelor obținute 82
8.1 Concluzii generale 82
8.2 Contribuții personale 94
8.3 Valorificarea rezultatelor 96
Bibliografie selectivă 98
iii
CUPRINS
Lista figurilor
Capitolul 2
Figura 2.1 Spirala calității
Componentele sistemului calității în România, impus prin Legea 10/1995,
Figura 2.2
republicată
Capitolul 3
Figura 3.1 Etapizarea procesului de investigare a construcțiilor
Capitolul 4
Figura 4.1 Principalele funcții ale sistemului de management
Capitolul 5
Figura 5.1 Clasificarea clădirilor civile în funcție de destinația acestora
Figura 5.2 Sonometru digital și calibrator
Reprezentare unitate funcțională și puncte de amplasare a sonometrului (volumul
Figura 5.3
spațiului interior ≤ 200 m3)
Figura 5.4 Model de sintetizare a raportului pentru măsurători acustice
Figura 5.5 Nivel de zgomot înregistrat - saloane cu 2 paturi
Figura 5.6 Nivel de zgomot înregistrat - saloane cu 3 sau mai multe paturi
Figura 5.7 Nivel de zgomot înregistrat - cabinete consultație/tratament
Figura 5.8 Nivel de zgomot înregistrat: a) S1- sală de conferințe; b) S2 - sală de mese
Figura 5.9 Nivel de zgomot înregistrat - sală de curs/seminar
Figura 5.10 Nivel de zgomot înregistrat - laborator
Figura 5.11 Nivel de zgomot înregistrat - amfiteatru / sală de ședințe
Figura 5.12 Nivel de zgomot înregistrat - bibliotecă/sală de lectură
Capitolul 6
Figura 6.1 Niveluri de discretizare a clădirilor
Figura 6.2 Obiective principale în componența stațiilor fixe de distribuție a carburanților
Figura 6.3 Niveluri de structurare a fișelor de inspecție
Figura 6.4 Reprezentare grafică procentaj degradări – cabina de stație
Figura 6.5 Reprezentare grafică procentaj degradări – spălătoria auto
Reprezentare grafică procentaj degradări – cămine de vizitare a rezervoarelor de
Figura 6.6
carburant
Reprezentare grafică procentaj degradări – copertină, pompe de alimentare și
Figura 6.7
postament
Reprezentare grafică procentaj degradări – cămin descărcare carburant și
Figura 6.8
conducte de aerisire
Figura 6.9 Reprezentare grafică procentaj degradări – separator de hidrocarburi
Reprezentare grafică procentaj degradări – platforme pompe de alimentare și
Figura 6.10
descărcare a carburantului
Capitolul 7
Figura 7.1 Schemă logică pentru evaluarea stării tehnice a elementelor nestructurale
Figura 7.2 Schemă logică pentru evaluarea stării tehnice a elementelor structurale
Figura 7.3 Intervale de punctaj specifice claselor / subclaselor de degradare propuse
iv
CUPRINS
Lista tabelelor
Capitolul 2
Tabelul 2.1 Cerințele esențiale privind calitatea în construcții
Capitolul 3
Tabelul 3.1 Factori de degradare în construcții
Tabelul 3.2 Metode simple de investigare a caracteristicilor elementelor de construcție
Metode complexe nedistructive de investigare a caracteristicilor elementelor de
Tabelul 3.3
construcție
Capitolul 4
Tabelul 4.1 Definiții ale activității de evaluare a stării tehnice
Capitolul 5
Posibile efecte negative asupra corpului uman în urma expunerii la zgomot de
Tabelul 5.1
diferite intensități
Tabelul 5.2 Detalii geometrice și constructive pentru spitalele investigate
Tabelul 5.3 Detalii geometrice și constructive pentru clădirile de învățământ și educație
Capitolul 6
Tabelul 6.1 Detalii structurale pentru clădirile investigate
Tabelul 6.2 Centralizarea clădirilor în funcție de destinație
Tabelul 6.3 Clasificarea clădirilor în funcție de perioada construirii
Tabelul 6.4 Model propus pentru fișa de inspecție
Clasificarea degradărilor / neconformităților / fenomenelor de degradare pentru
Tabelul 6.5
elementele de construcție
Tabelul 6.6 Centralizarea rezultatelor studiului de caz 1
Tabelul 6.7 Clasificarea stațiilor în raport cu existența documentelor de carte tehnică
Tabelul 6.8 Clasificarea stațiilor în funcție de perioada construirii
Tabelul 6.9 Clasificarea sistemului structural pentru cabina de stație și spălătoria auto
Tabelul 6.10 Cauze de degradare la componentele principale ale SDC
Capitolul 7
Tabelul 7.1 Clasificarea stării tehnice a construcțiilor în Africa de Sud
Tabelul 7.2 Clase de degradare propuse pentru clasificarea elementelor nestructurale
Tabelul 7.3 Clase de degradare propuse pentru clasificarea elementelor structurale
Tabelul 7.4 Atribuire punctaj specific claselor / subclaselor de degradare
Elemente nestructurale: corelare clase de degradare – punctaj – cod de culoare –
Tabelul 7.5
lucrări de intervenție
Elemente structurale: corelare clase de degradare – punctaj – cod de culoare –
Tabelul 7.6
Tabelul 7.7 Încadrarea obiectivelor în clase de degradare – sintetizarea rezultatelor
Tabelul 7.8 Fișă de sintetizare a raportului de UCT
v
PARTICULARITĂȚI PRIVIND URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN TIMP A CONSTRUCȚIILOR
Capitolul 1.
INTRODUCERE
1.1 Aspecte generale
Urmărirea comportării în timp (UCT) este o activitate definitorie pe tot parcursul ciclului de
viață specific construcțiilor, compus din etapele de proiectare, execuție, exploatare și postutilizare.
Pentru majoritatea construcțiilor, activitatea de urmărire a comportării în timp se fundamentează
în etapa de proiectare și se instituie odată cu demararea etapei de exploatare. Ulterior, această
activitate este efectuată periodic, pe toată durata de exploatare a construcțiilor. De asemenea, pot
exista situații particulare, în care programele de urmărire a comportării în timp tratează și etapele
de execuție sau de postutilizare (demolare) a construcțiilor.
În etapa de exploatare, asupra construcțiilor acționează o multitudine de factori, prezentând
un caracter variat în raport cu tipul, modul de acțiune și efectul acestora, distingându-se factori
fizici, specifici condițiilor de mediu (umiditate, precipitații, temperatură, radiație solară), biologici
(insecte, ciuperci), accidentali (cutremure, inundații, explozii, șocuri mecanice) sau chimici (acizi,
săruri, gaze, alcali). Există, de asemenea, o serie de factori specifici condițiilor de exploatare a
construcțiilor, reprezentate de lipsa efectuării lucrărilor curente periodice de mentenanță și
reparație, schimbarea destinației construcției sau ale părților acesteia fără elaborarea unei
documentații tehnice specifice, accidente, aplicarea de încărcări cu valori superioare celor maxime
proiectate etc. Suplimentar, un alt fenomen de influență în etapa de exploatare a construcțiilor este
degradarea naturală a materialelor, independent de tipul și caracteristicile acestora sau de
efectuarea lucrărilor periodice de mentenanță și întreținere.
Pe teritoriul României, activitatea de UCT se desfășurată cu scopul de a identifica măsura în

care construcțiile îndeplinesc performanțele specifice cerințelor esențiale de calitate, reglementate
de sistemul calității în construcții, conform Legii 10/1995, cu completările și modificările
ulterioare. Urmărirea comportării în timp este una dintre cele 15 componente ale sistemului
calității în construcții. Normativul P130/1999 stabilește această activitate ca fiind obligatorie
tuturor construcțiilor, independent de clasa sau categoria de importanță a acestora, cu excepția
clădirilor parter sau parter plus un etaj și anexelor gospodărești din mediul rural. Activitatea de
urmărire a comportării în timp este sarcina proprietarului sau a utilizatorului / administratorului
construcției și se efectuează pe toată durata de viață a acesteia sub forma unor controale periodice,
1
CAPITOLUL 1: INTRODUCERE
efectuate în conformitate cu proiectele de urmărire elaborate de specialiști avizați, respectând

prevederile reglementărilor tehnice de resort.
Se disting trei paliere de abordare a activității de UCT: urmărire curentă, curentă extinsă și
specială. Urmărirea curentă a comportării în exploatare are un caracter permanent și se execută pe
toată durata de viață a construcției, iar urmărirea curentă extinsă este recomandată în urma unui
raport de urmărire curentă, pentru situația în care este necesară investigarea detaliată a unor
elemente structurale sau nestructurale din componența construcției, din punct de vedere al
rezistenței, stabilității și durabilității. Urmărirea specială a comportării în timp a construcțiilor
poate avea caracter temporar sau permanent și constă în monitorizarea, înregistrarea și
interpretarea unor parametri specifici rezistenței, stabilității și durabilității construcțiilor sau părți
ale acestora.
Prin monitorizarea continuă a construcțiilor, se pot identifica încă din stare incipientă cauze
și factori de degradare care reduc aptitudinea pentru exploatare a materialelor, elementelor și/sau
a structurilor în ansamblu. Aceste informații influențează deciziile cu privire la condițiile de
exploatare, la soluțiile de intervenție (materiale utilizate, tehnologii aplicate), la durata estimativă
de exploatare a elementului/structurii monitorizate, astfel încât elementele de construcție să aibă o
durată de utilizare cât mai apropiată de cea proiectată. Suplimentar, evaluarea periodică a stării
tehnice a construcțiilor este necesară și obligatorie pentru valorificarea rezultatelor cu privire la
modalitatea de construire actuală și pentru actualizarea și îmbunătățirea prevederilor tehnice în
domeniu.
1.2 Motivația și obiectivele cercetării
Premisele ce stau la baza acestei lucrări sunt constituite de lacunele existente în

reglementările tehnice specifice activității de urmărire a comportării în timp a construcțiilor. La
momentul elaborării lucrării, nu au fost identificate normative sau ghiduri de îndrumare care să
prezinte modalitatea de abordare, efectuare și cuantificare a rezultatelor activității de UCT, în
procesul de evaluare a stării tehnice a construcțiilor. Astfel, abordarea generală a programului de
cercetare doctorală se referă la elaborarea unor metodologii și proceduri de evaluare și cuantificare
a stării tehnice a construcțiilor, specifice activității de urmărire curentă a comportării în timp.
În vederea atingerii obiectivului principal, activitatea de cercetare derulată în cadrul
programului doctoral de cercetare are în vedere următoarele obiective specifice:
- Prezentarea conceptului general de calitate și evidențierea particularităților specifice
domeniului construcțiilor;
2
- Realizarea unei sinteze cu privire la multitudinea de factori specifici de degradare și

prezentarea celor mai semnificative metode de investigare a particularităților de degradare
a construcțiilor;
- Întocmirea unei sinteze bibliografice care prezintă stadiul actual al cunoașterii în domeniul
activității de UCT, la nivel național și internațional;
- Efectuarea unui studiu de caz cu privire la evaluarea protecției împotriva zgomotului, prin
măsurători in-situ ale nivelului de zgomot din mediul ambiant la interiorul a 46 unități
funcționale, ce aparțin clădirilor pentru activități sanitare (21 unități), respectiv pentru
învățământ și educație (25 unități);
- Sintetizarea celor mai semnificative reglementări tehnice în domeniul UCT a construcțiilor,
la nivel național și identificarea prevederilor specifice de aplicare și cuantificare a
rezultatelor obținute;
- Efectuarea unor studii de caz ce constau în elaborarea rapoartelor de UCT pentru mai multe
tipuri de clădiri, în raport cu tipul, destinația, sistemul structural și particularitățile
geometrice și constructive;
- Centralizarea rezultatelor studiilor de caz în vederea dezvoltării și etapizării unei
metodologii specifice de investigare a construcțiilor, aplicabile principial unui spectru cât
mai amplu de construcții;
- Verificarea caracterului aplicativ al metodologiei propuse pentru un număr semnificativ de
construcții;
- Dezvoltarea unei proceduri de cuantificare a stării tehnice a construcțiilor pe baza
rezultatelor obținute în urma aplicării metodologiei de urmărire a comportării în timp, ce
constă în clasificarea construcțiilor în clase specifice de degradare, atât pentru elementele
structurale cât și cele nestructurale, coroborate cu intervale numerice de punctaj și coduri
de culoare asociate;
- Validarea metodologiei propuse de cuantificare a stării tehnice a construcțiilor prin
încadrarea celor 62 de clădiri ce au făcut obiectul studiului de caz 1 din capitolul 6;
- Propunerea metodologiei dezvoltate ca fundament în procesul de modificare și actualizare a
normativelor și reglementărilor tehnice conexe activității de urmărire a comportării în timp
sau pentru elaborarea unui ghid tehnic.
1.3 Conținutul tezei
Teza de doctorat este structurată în 8 capitole, succesiunea acestora fiind stabilită pe baza
obiectivului principal al lucrării, astfel:
Capitolul 1 – Introducere, evidențiază importanța activității de urmărire a comportării în
timp pentru exploatarea în condiții de siguranță a construcțiilor și prezintă premisele ce stau la
3
CAPITOLUL 1: INTRODUCERE
baza necesității dezvoltării unei metodologii de efectuare și cuantificare a rezultatelor raportului

de urmărire a comportării în timp. De asemenea, în cadrul acestuia, sunt prezentate motivația și
obiectivele tezei de doctorat, precum și structura acesteia prin indicarea capitolelor lucrării.
Capitolul 2 – Prezentarea conceptului de calitate, detaliază cele mai importante aspecte

asociate conceptului general de calitate, particularizat pentru domeniul construcțiilor. Astfel, sunt
identificate cele mai reprezentative definiții ale termenului calitate în diferite domenii, identificate
în urma studiului literaturii de specialitate, sunt prezentate și detaliate componentele sistemului
calității în construcții aplicabil în România și cerințele esențiale de calitate, în raport cu o parte
dintre reglementările tehnice specifice.
Capitolul 3 – Particularități de degradare a construcțiilor, prezintă factorii de degradare,
clasificați după tipul și natura acestora, precum și studii din literatura de specialitate cu privire la
impactul acestora asupra elementelor de construcție. De asemenea, cea de a doua parte a
capitolului prezintă o parte dintre cele mai semnificative metode, simple sau complexe, de
investigare a deficiențelor asociate elementelor de construcție, pentru fiecare dintre acestea
evidențiindu-se principiul, aparatura de investigare necesară, parametrul măsurat, precum și
principalele avantaje și limitări.
Capitolul 4 – Urmărirea comportării în timp a construcțiilor, urmărește, în baza studiului

literaturii de specialitate, detalierea metodologiilor de efectuare a activității de UCT la nivel
internațional. Astfel, pentru fiecare exemplu se evidențiază actul normativ asociat activității,
succesiunea de etape, aparatura necesară și modalitatea de cuantificare a rezultatelor obținute. De
asemenea, în cadrul capitolului se prezintă o sinteză a actelor normative și reglementărilor tehnice
în vigoare cu privire la modalitatea de desfășurare a activității de UCT la nivel național. Ulterior,
s-au detaliat două dintre palierele de abordare a acesteia (urmărirea curentă și specială) și s-au
prezentat responsabilitățile tuturor factorilor implicați în procesul de urmărire a comportării în
timp a construcțiilor.
Capitolul 5 – Evaluarea protecției împotriva zgomotului, prezintă rezultatele unui studiu de
caz bazat pe măsurători in-situ ale nivelului de zgomot din mediul ambiant la interiorul a 46 de
unități funcționale pentru două tipuri diferite de clădiri, în raport cu destinația acestora: pentru
activități sanitare (21 unități), respectiv învățământ și educație (25 unități). În cadrul capitolului s-
au descris aspecte teoretice cu privire la acustica în domeniul construcțiilor, metodologia și
aparatura pentru efectuarea măsurătorilor și interpretarea rezultatelor înregistrate ale nivelului de
zgomot din mediul ambiant, prin compararea acestora cu valorile admisibile prevăzute de
reglementările tehnice conexe.
Capitolul 6 – Studii de caz privind urmărirea curentă a comportării în timp a construcțiilor,
prezintă o sinteză a actelor normative și reglementărilor tehnice în vigoare cu privire la modalitatea
de desfășurare a activității de UCT la nivel național. De asemenea, este dezvoltată și propusă o
metodologie de efectuare a activității de urmărire a comportării în timp, prezentată sub forma unor
4
etape succesive, bazată pe discretizarea construcțiilor pe mai multe trepte de investigare și

exemplificarea unor degradări și neconformități posibil a fi dezvoltate în etapa de exploatare a
elementelor de construcție, în funcție de caracteristicile și particularitățile acestora. Pentru fiecare
tip de element din componența clădirilor au fost întocmite fișe de inspecție tip, bazate pe
deficiențele exemplificate. Ulterior, metodologia propusă a fost aplicată pentru un număr de 62 de
clădiri amplasate în Municipiul Iași (studiul de caz 1) și 212 stații fixe de distribuție a carburanților,
aparținând a doi distribuitori diferiți (câte 106 stații pentru fiecare dintre aceștia), situate pe
teritoriul României (studiul de caz 2).
Capitolul 7 – Procedură de evaluare a stării tehnice a construcțiilor, propune o procedură
de evaluare a stării tehnice a construcțiilor (PEST), bazată pe rezultatele obținute în urma aplicării
metodologiei de UCT. În acest sens, s-a realizat o divizare a elementelor de construcție în raport
cu tipul acestora, distingându-se elemente structurale și nestructurale. Ulterior, pentru fiecare tip
de element, s-au elaborat scheme logice pe baza cărora au fost dezvoltate câte patru clase
principale de degradare, pentru care s-au stabilit intervale de valori coroborate cu coduri cromatice
sugestive, astfel încât rezultatele activității de UCT să poată fi asimilate într-o manieră accesibilă
de către proprietarii/utilizatorii construcțiilor, amplificând astfel gradul de conștientizare al
acestora în raport cu importanța efectuării activității de UCT și cu necesitatea aplicării eventualelor
măsuri specifice de intervenție. Procedura de evaluare a stării tehnice a construcțiilor a fost ulterior
verificată pentru cele 62 de clădiri ce au făcut obiectul studiului de caz 1 prezentat în capitolul 6,
prin încadrarea acestora în clasa specifică de degradare, acordarea unui punctaj și atribuirea
codului cromatic corespunzător, în conformitate cu degradările și neconformitățile identificate la
nivelul elementelor componente, aplicând metodologia de UCT.
Capitolul 8 – Concluzii, contribuții personale și valorificarea rezultatelor obținute, prezintă
concluziile generale ale lucrării, contribuțiile personale și sintetizează modul de valorificare și
principalele contribuții ale autorului în cadrul programului de doctorat.
5
CAPITOLUL 2: PREZENTAREA CONCEPTULUI DE CALITATE
Capitolul 2.
PREZENTAREA CONCEPTULUI DE CALITATE
2.1. Introducere
Asigurarea calității este o condiție necesară în multiple domenii de activitate, precum

tehnică, economie, afaceri, educație, administrație, management, servicii, sănătate etc. prin
formele specifice fiecărui domeniu. Acest concept prezintă un rol incontestabil, trebuie să fie în
continuă concordanță cu evoluția domeniului pe care îl reprezintă și este caracterizat prin
reglementări generale, transpuse în obiective și planuri de acțiune care vor fi continuu
îmbunătățite, pentru a rămâne în strânsă legătură cu nevoile și așteptările celor cărora li se
adresează.
Conceptul de calitate este utilizat în toate ariile economice și sociale, având, într-o primă
fază un caracter general, iar pe parcursul timpului i-au fost atribuite definiții și interpretări variate.
În Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX), termenul calitate este definit ca „totalitatea
însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de
celelalte lucruri” (https://dexonline.ro/definitie/calitate). De asemenea, există numeroase definiții
și forme ale calității, ce pot prezenta atât caracter obiectiv, cât și caracter subiectiv, sau pot face
referire la diferite aspecte: legal, estetic și/sau funcțional.
În termeni generali, standardul european care face referire la Sistemul de management al

calității – „Principii fundamentale și vocabular”, indicativ SR EN ISO 9000/2015 definește
calitatea sub forma „gradului în care un set de caracteristici intrinseci îndeplinesc cerințele”.
Gradul de îndeplinire face referire la nivelul de satisfacere a unor cerințe impuse de către un bun
sau un serviciu, de obicei existând posibilitatea evaluării gradului de îndeplinire prin acordarea
unui calificativ: excelent, foarte bun, bun, satisfăcător, îndoielnic, respectiv redus sau slab.
Caracteristicile intrinseci sunt trăsături ale unui produs sau serviciu responsabile pentru
îndeplinirea nivelului de calitate. Cerințele de calitate au în vedere atât nevoile clientului, cât și
reglementările tehnice, general impuse sau obligatorii, cu privire la siguranță, mediu, comunitate
și/sau utilizatori indirecți.
Îmbunătățirea calității unor produse sau servicii pentru a ține pasul cu cerințele utilizatorilor
sau a standardelor în vigoare este un proces continuu, cu traiectorie circulară dar ascendentă,
cunoscută sub denumirea de „spirala calității”. Aceasta este un model conceptual ce descrie ciclul
de activități specifice produsului sau serviciului, de la cercetarea pieței pentru a identifica cerințele
6
clienților, până la activități de proiectare, producție și în final, utilizare. Conceptul „spiralei

calității” prezintă funcțiile de importanță majoră pentru oricare organizație, fără a considera
domeniul în care acestea își desfășoară activitatea și este reprezentată grafic în Figura 2.1.
Figura 2.1. Spirala calității (http://www.sim.tuiasi.ro/wp-content/uploads/Gheorghiu-ICPM.pdf)
2.2. Calitatea în domeniul construcțiilor
Activitatea în domeniul construcțiilor este considerată una dintre cele mai vechi preocupări
ale omului, ce se materializează în medii construite pentru desfășurarea activităților specifice. Din
cele mai vechi timpuri, oamenii căutau peșteri sau construiau așezări cu rol de protecție. Astfel,
încă din antichitate există preocuparea pentru executarea de construcții sigure și durabile, inclusiv
prin impunerea unei garanții calitative. În acest sens, „Codul lui Hammurabi”, scris în jurul anului
1760 î.Hr. și descoperit la Susa (Iran) în anul 1902 de către arheologul M. J. de Morgan, impune
o serie de legi prin care constructorul este răspunzător de calitatea și rezistența așezării construite
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Codul_lui_Hammurabi).
În țara noastră, un prim pas în asigurarea calității construcțiilor este realizat prin legiferarea
„Memoriului despre lucrările săvârșite de Departamentul Lucrărilor Publice”, publicat la Iași în
anul 1856, care avea ca rezultat inclusiv crearea „Poliției asupra zidirilor private” care impunea o
serie de schimbări și reglementări în domeniul construcțiilor. În domeniul construcțiilor, termenul
„calitate” face referire la principalele concepte necesare a fi aplicate în toate etapele unui proiect
de construcție (proiectare, execuție, exploatare și postutilizare) pentru a obține structuri sigure,
durabile, care satisfac cerințele impuse de beneficiar și reglementările tehnice în vigoare. Legea
numărul 10/1995 privind calitatea în construcții definește calitatea drept „totalitatea
7
CAPITOLUL 2: PREZENTAREA CONCEPTULUI DE CALITATE
performanțelor în exploatare ce caracterizează o construcție pentru a îndeplini exigențele directe

sau indirecte ale utilizatorilor pe întreaga durată de viață a acesteia”.
Asigurarea calității lucrărilor de construcții rămâne o preocupare actuală a specialiștilor în

domeniu, atât la nivel național cât și la nivel internațional. Astfel, fondul construit în țară
înregistrează o importantă dezvoltare, fapt care implică necesitatea verificării și asigurării calității
în toate etapele specifice unui proiect de construcție. Reglementările necesare a fi îndeplinite sunt
simple, prezentate generalizat în etapa de studiu al unui proiect, urmând ca ulterior cerințele să fie
bine definite, descrise detaliat și particularizate în părți scrise și desenate, anterior demarării
lucrărilor de construcții.
În România, sistemul calității în construcții este reprezentat de totalitatea reglementărilor

tehnice, regulamentelor, responsabilităților, procedurilor și mijloacelor, a căror aplicabilitate au ca
principal scop respectarea procedurilor referitoare la calitate în toate etapele unei construcții:
concepere, execuție, exploatare și respectiv, postutilizare. În conformitate cu prevederile
actualizate ale legii calității în construcții, indicativ Legea 10/1995, sistemul calității aplicabil în
domeniul construcțiilor cuprinde 15 componente, prezentate în Figura 2.2.
Figura 2.2. Componentele sistemului calității în România, impus prin Legea 10/1995,
republicată și actualizată
Calitatea este impusă de numeroase reglementări și proceduri tehnice care stabilesc criteriile
specifice în domeniul construcțiilor. De fapt, totalitatea normativelor, standardelor și procedurilor
tehnice în domeniul construcțiilor sunt aplicate pe tot parcursul unui proiect de construcție,
8
inclusiv în etapa de exploatare, cu scopul de a certifica calitatea acestuia. De asemenea,

monitorizarea aplicării reglementărilor tehnice și urmărirea comportării în timp a construcțiilor
reprezintă fundamentul pentru dezvoltarea și actualizarea reglementărilor tehnice actuale.
Calitatea construcțiilor este asigurată prin cunoașterea și aplicarea cerințelor de performanță,
impuse prin sistemul calității. Pentru asigurarea calității construcțiilor pe toată durata de viață a
acestora se impune menținerea celor 6 cerințe esențiale, stabilite de legea calității în construcții,
actualizată. Tabelul 2.1 prezintă forma de enunțare a cerințelor esențiale, înainte și respectiv, după
actualizarea legii în anul 2007. La momentul actual, există o a șaptea cerință esențială de calitate
G – „utilizare sustenabilă a resurselor naturale” care este doar prevăzută în cadrul legii
actualizate, punerea în practică nu este explicitată, iar aplicarea acestea nu este, deocamdată,
obligatorie.
Tabel 2.1. Cerințele esențiale privind calitatea în construcții (Legea 10/1995, actualizată)
Denumire cerință / exigență esențială
Simbol
1995 - 2007 2007- prezent
A rezistență și stabilitate rezistență mecanică și stabilitate
B siguranță în exploatare securitate la incendiu
C siguranță la foc igienă, sănătate și mediu
igiena, sănătatea oamenilor, refacerea și
D siguranță în exploatare
protecția mediului
izolația termică, hidrofugă și economia de
E protecție împotriva zgomotului
energie
F protecția împotriva zgomotului economie de energie și izolare termică
G - utilizare sustenabilă a resurselor naturale
9
CAPITOLUL 3: PARTICULARITĂȚI DE DEGRADARE A CONSTRUCȚIILOR
Capitolul 3.
PARTICULARITĂȚI DE DEGRADARE A
CONSTRUCȚIILOR
3.1. Introducere
Construcțiile sunt executate cu scopul protejării utilizatorilor și a bunurilor acestora, în

vederea desfășurării activităților specifice. Termenul degradare, în domeniul ingineriei civile, face
referire la orice schimbare negativă a caracteristicilor specifice (fizice, chimice sau mecanice),
care poate afecta rezistența, stabilitatea sau durabilitatea unui material, element sau ansamblu
construit (Gosav, 1993). De asemenea, procesul de degradare al unui element de construcție, în
funcție de amploarea acestuia, poate fi asociat cu diminuarea sau chiar pierderea performanțelor
în exploatare.
Cauzele care conduc la apariția fenomenelor de degradare sunt diverse și pot fi specifice
etapelor de proiectare, execuție, exploatare necorespunzătoare, precum și ca urmare a unor
fenomene extraordinare naturale sau rezultate în urma interacțiunii dintre om și mediu. Tabelul
3.1 prezintă sinteza celor mai reprezentativi factori de degradare corespunzători etapelor parcurse
în realizarea unui proiect de construcție (Watt, 2007; Gosav, 1993).
Durata de exploatare a construcțiilor este în strânsă legătură cu două elemente principale cu

privire la durabilitatea materialelor utilizate în execuția lucrărilor de construcție, precum și la
eficiența măsurilor de îndepărtare a factorilor de degradare și menținerea proprietăților compatibile
cu exploatarea în condiții de siguranță, în conformitate cu tema de proiectare (Hann, vol. IV, 2012).
Astfel, o atenție sporită trebuie acordată tuturor etapelor la care este supus un proiect de
construcție, fiecare dintre acestea având un rol foarte important în obținerea de structuri sigure și
durabile. Odată cu începerea exploatării clădirii, procesul de monitorizare a comportării
construcțiilor trebuie să reprezinte o prioritate pentru proprietarii și administratorii de clădiri,
urmărind astfel asigurarea aptitudinilor de exploatare pe o durată cât mai îndelungată.
Activitatea de monitorizare a fondului construit are ca principal beneficiu prezentarea

deficiențelor identificate la elementele construcțiilor existente, în etapa de exploatare, tratarea
acestora, dar și posibilitatea corectării sau evitării lor, încă din faza de proiectare a construcțiilor
viitoare. Reglementările tehnice actuale au ca principală sursă de cunoaștere studiile experimentale
10
pe modele la scară redusă, studiul probabilistic, precum și comportarea clădirilor în curs de

exploatare, care pot oferi cele mai relevante informații cu privire la aptitudinea de exploatare în
condiții normale de utilizare. Un astfel de studiu este cel realizat de Vásquez-Hernández și Álvarez
(2017) pentru determinarea performanțelor în exploatarea elementelor de construcție, identificarea
și analiza situației fondului construit, cu exemple pozitive și negative, pentru ca în final, concluziile
cu privire la condiția clădirilor investigate să constituie o bază solidă în proiectarea clădirilor
viitoare.
Tabel 3.1. Factori de degradare în construcții
Perioada de
Factorul de risc Natura factorului Probabilitate de apariție
apariție
Factori naturali
Precipitații, radiație solară Fizică Îndelungată Cicluri continue
Umiditate, temperatură (și variații
Fizică Îndelungată Cicluri continue
ale acestora)
Zăpadă Fizică Îndelungată Cicluri continue
Vânt Fizică Îndelungată Cicluri continue
Aerul (natural, marin, poluat) Fizică Îndelungată Continuu
Factori naturali excepționali
Cutremur Fizică Instalare rapidă Rar/ fără frecvență
Mișcări ale terenului (deformații,
Fizică Îndelungată Continuu
deplasări)
Tornadă, uragan, erupții vulcanice Fizică Instalare rapidă Rar/ fără frecventă
Alunecări de teren, avalanșe Fizică Instalare rapidă Rar
Factori rezultați din relația om – construcție - mediu
Poluare Chimică Îndelungată Continuu
Utilizare necorespunzătoare Fizică Îndelungată Continuu/frecvent
Fizică/ chimică/ Medie și Continuu/frecvent/ fără
Lipsă lucrări de mentenanță
biologică îndelungată frecvență
Greșeli în stadiul de proiectare, Medie /
Fizică / chimică Continuu / fără frecvență
execuție Îndelungată
Lucrări de intervenție Fizică/ chimică/ Instalare rapidă /
Fără frecvență
lipsă/necorespunzător executate biologică îndelungată
Pericolul uman (furt, politică, Fizică/ chimică/ Instalare Rar/continuu/fără
război, accidente, terorism) fără limită rapidă/medie frecvență
Factori / Acțiuni proprii construcțiilor
Încărcări permanente verticale Mecanică Îndelungată Continuu
Încărcări temporare (exploatare
Mecanică Medie Fără frecvență
necorespunzătoare)
Acțiuni corozive (reacția alcali-
Corozivă Medie Fără frecvență
agregate, cimenturi expansive)
O altă sursă de degradare a clădirilor este reprezentată de infiltrațiile de apă, ce favorizează

apariția zonelor umede. Apariția acestora poate fi datorată unor cauze naturale, ca urmare a
precipitațiilor abundente sau ca urmare a unor greșeli în etapele unui proiect de construcție. În
cadrul unei construcții, zonele umede sunt suprafețe expuse umezelii, cu variații ale procentajului
de umiditate. Procentajul zonelor umede este de aproximativ 10% din suprafața brută a
pardoselilor unei clădiri, iar costurile pentru mentenanța acestor zone pot reprezenta între 35% și
50% din costurile totale implicate pentru mentenanța întregii clădiri (Chew și Nayanthara, 2002).
11
Într-o perioadă îndelungată, prezența umidității va diminua aptitudinea pentru exploatare a clădirii,
afectând inclusiv structura de rezistență. Mai mult, umiditatea va favoriza apariția mucegaiului
negru (la elemente din lemn, la plăci din gips-carton și la elemente de tavan fals) care poate avea
un impact direct asupra sănătății prin dezvoltarea astmului (Kuhn și Ghannoum, 2003).
3.2. Investigarea caracteristicilor elementelor de construcție
Investigarea clădirilor în curs de exploatare trebuie realizată de persoane calificate în

domeniul construcțiilor pentru a identifica problemele sau eventualele degradări induse de: greșeli
de proiectare (erori în evaluarea acțiunilor, erori de concepție), de execuție (erori de trasare,
armături fără continuitate, segregări), exploatarea defectuoasă (schimbări în fluxul tehnologic,
schimbarea poziției încărcărilor), acțiuni ale unor factori fizici (temperaturi mari, îngheț-dezgheț),
chimici (acțiunea unor acizi, săruri) sau excepționali (cutremure, uragane, incendii). Clădirea
exploatată va genera semne ale „îmbolnăvirii”, care trebuie colectate și interpretate de un specialist
în domeniu. La aplicarea oricărei metode de investigare a degradărilor o importanță deosebită
trebuie acordată cunoașterii principiului, a avantajelor, precum și a limitărilor specifice acesteia.
Astfel, tehnologia de ultimă generație din domeniul construcțiilor necesită personal cu o bună
cunoaștere a principiilor care stau la baza funcționării metodelor nedistructive, de utilizare a
aparaturii pentru o identificare optimă a parametrilor investigați, precum și de interpretare și
corelare a rezultatelor furnizate (Carino, 2013).
În 2001, McCann și Forde au realizat o etapizare a procesului de investigare în domeniul
construcțiilor (Fig. 3.1). Aceștia stabilesc faptul că procedura „desk study”, ce presupune
colectarea datelor existente la documentația tehnică a structurii, furnizează informații de o
acuratețe mai ridicată comparativ cu cele obținute în urma aplicării oricărei metode nedistructive
de investigare.
Starea de degradare la nivelul unui material, element sau întregii structuri poate fi descrisă
răspunzând la o serie de cinci întrebări care vor stabili gradul de degradare al clădirii și fac referire
la (Sohn et al., 2004):
- Existență – există degradări la nivelul clădirii?

- Localizare – unde sunt localizate degradările?
- Tip – Care este tipul degradării identificate?
- Extindere – Cât este de severă degradarea identificată?
- Estimare – Care este durata de viață rămasă a construcției?
Răspunsurile la întrebările enumerate anterior enumerate conduc la creșterea nivelului de
cunoaștere cu privire la starea de degradare a clădirii. Pentru identificarea degradărilor existente,
12
având ca scop obținerea de rezultate cât mai exacte, se utilizează metode și aparatură complexă,
necesitând personal cu o bună cunoaștere a principiilor și reglementărilor de aplicare a acestora.
Figura 3.1. Etapizarea procesului de investigare a construcțiilor (McCann și Forde, 2001)
3.3. Metode de investigare a caracteristicilor elementelor de construcție
Metodele nedistructive de testare pot fi aplicate atât construcțiilor aflate în exploatare cât și
celor noi, în etapa de execuție. În cazul clădirilor noi, principalul scop al investigării nedistructive
este verificarea calității lucrărilor executate și pentru eliminarea oricărui dubiu cu privire la
tehnologia aplicată și materialele utilizate. Testarea nedistructivă a clădirilor în curs de exploatare
este de obicei aplicată pentru a se estima gradul de integritate structurală.
Metodele distructive, deși oferă rezultate de o acuratețe mai ridicată în ceea ce privește
performanțele mecanice și proprietățile fizico-chimice ale materialului investigat, pot genera
costuri însemnate, iar numărul de probe ce se pot extrage din elementele de rezistență ale structurii
este redus. Astfel, se pot genera rezultate eronate pentru o structură de dimensiuni majore, bazate
pe un număr limitat de probe.
După complexitate, metodele de investigare a construcțiilor se pot clasifica astfel:

a. examinare vizuală, efectuată pentru depistarea degradărilor în etapa de exploatare,
materializată sub forma unor rapoarte de urmărire a comportării în exploatare a clădirii; acestea
vor fi însoțite de recomandări de remediere a neconformităților identificate;
13
b. testări simple, care nu vor implica aparatură complexă, de exemplu: testările cu

fenolftaleină, stabilirea gradului de carbonatare, sondajele prin ciocănirea suprafeței sau
îndepărtarea locală a stratului de acoperire, desfacerea fisurilor existente la nivelul zidăriei pentru
stabilirea extinderii în volumul elementului structural;
c. investigații complexe, pentru care sunt necesare aparatură de specialitate și personal

calificat și instruit.
3.3.1. Metoda vizuală de investigare
Inspecția vizuală a unei construcții sau a unor părți din componența acesteia este cea mai
simplă metodă de examinare nedistructivă, realizată vizual și utilizând aparatură simplă de
investigare: lupă, baroscop, endoscop, telescop, ruletă, nivelă etc. Obiectivul metodei vizuale în
constituie identificarea oricăror modificări cu privire la culoarea, forma, poziția și/sau alcătuirea
elementelor de construcție care ar putea semnala aspecte de degradare, ce diminuează aptitudinea
pentru exploatare, fără a pune în pericol utilizatorii structurilor investigate. În cazul observațiilor
vizuale, se inspectează existența fenomenelor caracteristice de degradare, a căror dimensiune poate
fi apreciată prin acordarea unor calificative: corespunzător sau necorespunzător.
3.3.2. Testările simple
Testările simple se efectuează de către responsabilul cu urmărirea comportării în exploatare

sau de către un expert tehnic pentru stabilirea existenței degradărilor la nivelul elementelor de
construcție. Acestea pot fi de tipul unor sondaje prin ciocănire sau îndepărtarea locală a
materialului, precum și sub forma unor teste simple ce caracterizează alcalinitatea betonului sau
rezistența acestuia la substanțe agresive. În Tabelul 3.2 sunt sintetizate principalele aplicații ale
testărilor simple, împreună cu avantajele și limitările specifice.
Tabel 3.2. Metode simple de investigare a caracteristicilor elementelor de construcție
Metoda de
Principiu de aplicare Avantaje Limitări
investigare
Investigarea elementelor de Necesită experiență, sunt
construcție pentru identificarea identificate doar defectele
Metoda Ușor de realizat,
defectelor, în cadrul proceselor de suprafață; acuratețe
vizuală echipament accesibil
de urmărire a comportării în redusă a rezultatelor
exploatare și expertizare furnizate
Simplu de aplicat
Sondaj prin Sunetul generat la impactul cu
pentru identificarea Rezultate influențate de
lovire cu suprafața betonului este
segregărilor, fisurilor, experiența inginerului
ciocanul atenuat de prezența defectelor
exfolierilor
Sondaje la Se desface local stratul de Stabilirea diametrului Se aplică în anumite zone
armătură acoperire cu beton și a existenței ale elementului; se
14
procesului de distruge local betonul

coroziune
Se desface local stratul de
Determinarea Simplu de aplicat, Necesită experiență pentru
acoperire cu beton și se
conținutului indică prezența ionilor stabilirea conținutului de
pulverizează soluție de AgNO3
de cloruri de clor cloruri
în concentrație 1%
Se desface local stratul de
Se distruge local betonul,
acoperire cu beton și se
Testarea iar citirea rezultatelor se
pulverizează soluție de Simplu de aplicat
alcalinității realizează după
fenolftaleină în concentrație
aproximativ 20 de minute
1%
3.3.3. Metode complexe de investigare a caracteristicilor elementelor de construcție
În Tabelul 3.3 sunt prezentate cele mai frecvent utilizate metode nedistructive complexe, de
investigare a calității materialelor de construcții. În cadrul tabelului sunt menționați parametrii
identificați, precum și principalele avantaje și limitări pentru fiecare metodă. Metodele au fost
clasificate și în funcție de modalitatea acestora de aplicare: directă, în contact cu materialul, sau
indirectă, în apropierea elementului investigat.
Tabel 3.3. Metode complexe nedistructive de investigare a caracteristicilor elementelor de

construcție
Metoda de
Parametrul măsurat Avantaje Limitări
investigare
Necesită corelare cu alte
Se utilizează pH- Simplu de aplicat,
metode (stabilirea conținutului
Măsurarea pH- metrul pentru stabilirea rezultate rapide,
de cloruri) pentru stabilirea
ului caracterului alcalin al aparatură portabilă,
riscului de corodare al
materialului digitală
armăturii
Rezistențe mecanice, Rezultate influențate de
Metoda identificarea și Echipament accesibil, armătură
impulsului determinarea mărimii portabil, rezultate Necesită pricepere în utilizarea
ultrasonic defectelor (goluri, rapide, ușor de manevrat aparaturii și evaluarea
fisuri, rosturi) rezultatelor
Defectoscopia Se utilizează pe o
Necesită experiență în
Metoda ecoului betonului și adâncimea singură față, prezintă
utilizarea aparaturii și
de impact la care se găsesc acuratețe, rapiditate,
interpretarea rezultatelor
degradări relevanță
Rezultate influențate de
Omogenitatea și
Aplicabilitate la grosimea straturilor. Necesită
Metoda undelor grosimea straturilor de
elemente accesibile pe o experiență în utilizarea
de suprafață beton cu caracteristici
singură față aparaturii și interpretarea
diferite
rezultatelor
Nu foarte relevant;
Rezistența și
Metoda bazată Ușor de aplicat, Vârsta betonului, carbonatarea,
omogenitatea
pe recul aparatură accesibilă agregatele și umiditatea
betonului
influențează rezultatele
Metoda Determină poziția,
Ușor de aplicat, nu Dificil de aplicat la elementele
inducției diametrul și adâncimea
necesită specializare cu armături dese
electro- armăturii
15
magnetice
Măsoară grosimea
straturilor cu densități Costisitoare, necesită
Aparatură portabilă,
Metoda radar diferite, localizează experiență în interpretarea
accesibilă pe o față
neomogenitățile și rezultatelor
armătura în beton
Defectoscopia Aparatură portabilă, Nu oferă informații despre
betonului (segregări, simplă de utilizat, dimensiunea sau adâncimea
Metoda termică
goluri, fisuri); rezultate rapide pentru defectelor. Rezultate afectate
Zone umede la zidărie suprafețe întinse de mediul înconjurător
Aparatură portabilă,
Diferența de Identificarea
simplă. Rezultate în Necesită experiență și nu
potențial pe procesului de
forma contururilor evidențiază viteza de corodare
armături coroziune
echipotențiometrice
Cuantificarea
Rezultatele sunt influențate de
Rezistivitatea procesului de Se determină viteza de
umiditate, săruri, grosimea
betonului coroziune funcție de corodare
stratului de beton carbonatat
viteză
Combinarea rezultatelor
și obținerea unei
Metoda Estimarea rezistenței la
caracterizări complete a Existența unui număr ridicat
combinată compresiune a
materialului; Existența de factori de influență
SonReb betonului
unui mecanism de auto-
corectare în estimare
În continuare, sunt prezentate o parte dintre cele mai utilizate metode nedistructive aplicabile
pentru identificarea defectelor și/sau neconformităților la nivelul materialelor sau elementelor de
construcție.
i. Măsurarea pH-ului
ii. Metoda inducției electromagnetice
iii. Metoda radar
iv. Metoda termică
v. Metoda impulsurilor ultrasonice
vi. Metoda ecoului de impact
vii. Metoda bazată pe recul
viii. Metoda diferenței de potențial
ix. Metoda rezistivității betonului
x. Metoda combinată SonReb
16
Capitolul 4.
URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN TIMP A
CONSTRUCȚIILOR
4.1. Introducere
În literatura de specialitate sunt disponibile numeroase studii cu privire la activitatea de

urmărire a comportării în timp a construcțiilor, reprezentând principala activitate desfășurată pe
parcursul exploatării construcțiilor cu scopul de a obține informații în legătură cu aptitudinea
acestora pentru o exploatare normală, aspect care presupune satisfacerea cerințelor de rezistența,
stabilitate și durabilitate, precum și a celorlalte cerințe esențiale ale construcțiilor. La nivel
internațional, activitatea este denumită „building condition assessment”, „condition survey” sau,
în anumite situații, „structural health monitoring”. Acțiunile de verificare și investigare in-situ cu
frecvență regulată, impuse de la momentul finalizării lucrărilor de construire, permit identificarea
oricăror schimbări în „comportamentul” clădirii, care, ulterior vor sta la baza fundamentării
măsurilor specifice de intervenție. Evaluarea stării tehnice a clădirilor se bazează pe respectarea
unor etape bine definite, iar rezultatul activității se transpune sub forma unui raport tehnic,
întocmite cu frecvență bine definită. Principalele dezavantaje ale acestei activități sunt costurile
ridicate și necesitatea unui timp îndelungat până la finalizarea raportului (Ahluwalia, 2008).
Prin monitorizarea continuă, periodică a construcțiilor se pot identifica încă din stare
incipientă cauzele și factorii de degradare care afectează aptitudinile pentru exploatare a acestora.
În lipsa unor măsuri de intervenție care să îndepărteze factorii de risc, în special pentru acei factori
cu caracter evolutiv, efectele acestora se amplifică în timp, iar impactul poate conduce, în final, la
întreruperea utilizării construcțiilor.
În literatura de specialitate este definit sistemul de management al clădirilor („asset
management system”), un ansamblu de metode, proceduri, date și programe de control care permit
desfășurarea tuturor activităților de gestionare. Acest sistem combină principii inginerești cu
practici din alte domenii, cu scopul de a furniza concepte mai logice și mai organizate în procesul
de decizie. Principale funcții ale unui sistem de management sunt enumerate în cele ce urmează și
reprezentate în Figura 4.1. Dintre funcțiile sistemului de management, cea mai importantă este
considerată evaluarea stării tehnice curente, ca urmare a faptului că aceasta stă la baza deciziilor
ulterioare și influențează în mod direct celelalte funcții.
17
CAPITOLUL 4: URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN TIMP A CONSTRUCȚIILOR
Evaluarea stării Anticiparea Stabilirea strategiilor Stare îmbunătățită după Prioritizarea lucrărilor de
tehnice degradărilor de reparații reparare reparații
Starea tehnică în Stare tehnică Strategii pentru Îmbunătățire stare

Analiza ciclului de viață
anul inspecției ulterioară (oricare an) reparații și costuri tehnică
Figura 4.1. Principalele funcții ale sistemului de management (Elhakeem, 2005)
Pentru identificarea stării elementelor de construcție este necesară cunoașterea

particularităților elementelor structurale și nestructurale, a materialelor din care este executată
construcția, precum și a factorilor de degradare specifici. Există numeroase studii care prezintă
indicatorii de performanță pentru estimarea stării clădirilor.
4.2. Urmărirea comportării în timp în raport cu legislația internațională
La nivel internațional, majoritatea statelor a dezvoltat metodologii și reglementări tehnice

specifice pentru efectuarea activității de evaluare a stării tehnice a construcțiilor, activitate
echivalentă cu urmărirea comportării în timp/exploatare a construcțiilor. Această activitate este
denumită în literatura de specialitate în mai multe forme: „building condition assessment - BCA”
„condition survey” sau „structural monitoring”. Activitatea se efectuează cu frecvență regulată,
stabilită la nivel minimal în cadrul fiecărei țări și se aplică tuturor construcțiilor, cu anumite
excepții.
Procedura de evaluare a stării tehnice reprezintă punctul de plecare atât în stabilirea gradului
de îndeplinire a performanțelor specifice construcțiilor cât și în evaluarea și în selectarea măsurilor
de intervenție necesare a fi aplicate asupra tuturor componentelor clădirii. În literatura de
specialitate au fost atribuite numeroase definiții activității de evaluare a stării tehnice a
construcțiilor („condition assessment”), o parte dintre acestea fiind prezentate în Tabelul 4.1.
La nivel internațional, evaluarea stării tehnice a clădirilor este o componentă a sistemului

calității în construcții. Această procedură este complexă, necesitând cunoștințe solide, timp și
echipament adecvat pentru furnizarea unor rezultate concludente, detaliate (Oliveira et al., 2008).
Este recomandat ca activitatea să fie desfășurată cu frecvență regulată, de obicei anuală sau
bianuală, deoarece cu cât intervalul de timp între două evaluări este mai mare, cu atât costurile și
perioada de desfășurare vor fi considerabil mai ridicate. Și implicit, pentru cazurile unor degradări
evolutive (coroziune, infiltrații de apă ș.a.) determinarea nivelului de degradare include utilizarea
18
unor metode și echipamente complexe, iar măsurile de intervenție și remediere vor avea costuri
mult mai ridicate.
Tabel 4.1. Definiții ale activității de evaluare a stării tehnice (Ahluwalia, 2008)
Nr. Definiție
Referință
Crt. engleză română
A process for inspecting and reporting
Proces de inspecție și raportare a stării
the physical condition and
fizice și a performanței funcționale a Kaiser,
1 functional performance of building and
sistemelor și componentelor de 1993
infrastructure systems and
construcție și de infrastructură
components
The evaluation of the condition of the Evaluarea stării tehnice/condiției
Chouinard
2 functional system that meets the desired sistemului funcțional care îndeplinește
et al., 1996
objectives obiectivele
Systematic collection and analysis of
Colectare și analizare sistematică a
data, evaluation and recommendations
datelor, evaluare și recomandări privind ASCE 11-
3 regarding the portions of an existing
porțiunile unei clădiri existente care ar 1999
building which would be affected by its
fi afectate de utilizarea propusă
proposed use
A process whereby the organization’s Un proces prin care sistemele,
Lewis and
facility systems, components and sub componentele și subcomponentele
4 Payant,
components are evaluated as to their amenajărilor sunt evaluate în funcție de
2000
condition. starea lor.
A tool for assessing the technical Un instrument pentru evaluarea
performance of the properties to performanțelor tehnice pentru a susține Straub,
5
underpin long-term maintenance așteptările în mentenanța pe termen 2003
expectations lung
Un instrument care oferă o bază
A tool to provide a systematic, uniform
sistematică, uniformă și obiectivă DfES*,
6 and objective basis for getting
pentru obținerea de informații cu 2003
information on the state of the premises
privire la starea clădirilor
Un mijloc pentru realizarea unui
A vehicle for producing a complete
inventar complet al deficiențelor într-o
inventory of deficiencies in a facility
amenajare prin evaluarea amănunțită a
by thoroughly assessing the existing Strong,
7 condițiilor fizice existente și a
physical conditions and functional 2004
performanțelor funcționale ale
performance of buildings, equipment,
clădirilor, echipamentelor, utilităților și
utilities, and grounds
terenurilor
A state of repair of building
O stare de reparație a infrastructurii
infrastructure that takes into
clădirilor care ia în considerare toate
consideration all JCEF**,
8 sistemele de construcție de la
the building systems from roofs and 2004
acoperișuri și ferestre la sistemele
windows to electrical and
electrice și mecanice
mechanical systems
Set of activities performed in order to Serie de activități efectuată cu scopul
ISO 13822-
9 verify the reliability of an existing de a verifica siguranța în exploatare a
2001
structure for future use unei structuri existente
*DfES – Department for Education and Skills
**JCEF – Joint Committee for Educational Force
În continuare, sunt prezentate particularitățile de efectuare a activității de urmărire a

comportării în timp pentru câteva state cu tradiție în acest domeniu.
19
4.2.1. Urmărirea comportării în Timp – Olanda
4.2.2. Urmărirea Comportării în Timp – Franța
4.2.3. Urmărirea Comportării în Timp – Malaezia
4.2.4. Urmărirea Comportării în Timp – Singapore
4.2.5. Urmărirea Comportării în Timp – Portugalia
4.2.6. Urmărirea Comportării în Timp – SUA
4.2.7. Urmărirea Comportării în Timp – Canada
4.3. Urmărirea comportării în timp/exploatare a construcțiilor în

conformitate cu legislația din România
4.3.1. Aspecte generale
Urmărirea comportării în timp este o activitate definitorie în toate etapele proiectelor de

construcție, respectiv proiectare, execuție, exploatare și postutilizare. Proiectanții lucrărilor de
construcției vor elabora instrucțiuni/proiecte specifice de urmărire a comportării în timp încă din
etapa de proiectare a construcțiilor, care vor fi aplicate începând etapa de exploatare a acestora.
De asemenea, pot exista situații particulare, în care programele de urmărire a comportării în timp
tratează și etapele de execuție sau de postutilizare (demolare) a construcțiilor. Ulterior, pe
parcursul etapei de exploatare, proprietarii au obligația de a organiza verificări periodice ale
construcției, cu rolul de a asigura îndeplinirea aptitudinilor pentru exploatare în condiții de
siguranță. De asemenea, activitatea de urmărire a comportării în timp a construcțiilor este necesară
și obligatorie pentru valorificarea rezultatelor cu privire la modalitatea de construire actuală și
pentru modificarea și actualizarea/îmbunătățirea prevederilor tehnice.
Conform Normativului privind urmărirea comportării în timp a construcțiilor, indicativ

P130/1999, „urmărirea comportării în exploatare reprezintă ansamblul de evenimente și acțiuni
necesare pentru evaluarea stării tehnice a construcțiilor și menținerea aptitudinii de exploatare
pe toată durata de existență a acestora”. În conformitate cu prevederile Legii calității în
20
construcții, indicativ Legea nr. 10/1995, urmărirea comportării în timp/exploatare a construcțiilor

este parte a sistemului calității în domeniul construcțiilor și este definită ca „ansamblul de activități
privind examinarea directă sau investigarea cu mijloace de observare și măsurare specifice, în
scopul menținerii cerințelor fundamentale”.
Urmărirea comportării în timp a construcțiilor se desfășoară pe toată perioada de viață a

construcției începând, în unele cazuri, cu execuția acesteia și este o activitate sistematică de
culegere și valorificare (interpretare, avertizare sau alarmare, prevenire etc.) a informațiilor
rezultate din observare și măsurători asupra unor fenomene și mărimi ce caracterizează
proprietățile construcțiilor în procesul de interacțiune cu mediul ambiant și tehnologic (Hann, vol.
IV, 2012; P130/1999).
Clasificare
Urmărirea comportării în exploatare a unei construcții are mai multe paliere de abordare:
 Urmărirea curentă;
 Urmărire curentă extinsă;

 Urmărirea specială.
Aceste paliere de abordare specifice activității de urmărire a comportării în exploatarea

construcțiilor se deosebesc prin obiective, mod de inițiere, etapă de aplicare, amploare, durată,
tehnică și aparatură utilizată, calificarea personalului, documentația de referință, mod de
valorificare a informațiilor obținute etc.
4.3.2. Urmărirea curentă a comportării în timp/exploatare
Urmărirea curentă a comportării în timp a construcțiilor (UCT) reprezintă activitatea

sistematică de culegere de date privind starea tehnică a construcției, corelată cu activitatea de
întreținere și reparații, având ca obiectiv menținerea construcției la parametrii proiectați.
Urmărirea curentă se aplică tuturor construcțiilor de orice categorie sau clasă de importanță,
excepție construcțiile provizorii și clădirile parter și parter plus un etaj din mediul rural (conform
prevederilor normativului P130/1999). Activitatea de urmărire curentă a comportării în timp se
desfășoară pe toată durata de viață a unei construcții, începând cu recepția la finalizarea lucrărilor
și până la demolarea acesteia. Frecvența de desfășurare este de cel puțin o dată pe an și în mod
obligatoriu după producerea unor evenimente excepționale asupra construcțiilor (cutremur, foc,
explozii, alunecări de teren etc.). Activitatea este efectuată de persoane calificate în domeniul
construcțiilor (ingineri), cu experiență în domeniul degradării construcțiilor, iar obligația
desfășurării activității este sarcina proprietarilor sau administratorilor construcției.
Urmărirea comportării curente în timp a construcțiilor se realizează prin examinare vizuală,
cu mijloace simple de măsurare de uz curent, cu utilizare temporară sau permanentă, în
21
conformitate cu prevederile instrucțiunilor de UCT a clădirii și a fenomenelor de degradare

investigate. Constatările și concluziile formulate în cadrul acțiunii de monitorizare curentă sunt
detaliate în cadrul unui raport, ce va fi prezentat și explicitat proprietarului/administratorului
construcției, căruia i se aduce la cunoștință starea tehnică a imobilului și lucrările necesare pentru
corectarea eventualelor deficiențe. Raportul se anexează cărții tehnice a construcției, la capitolul
D - Documentația privind exploatarea, întreținerea, repararea, urmărirea comportării în timp și
postutilizarea construcției. De asemenea, acest capitol are atașat inclusiv Jurnalul Evenimentelor,
document în care proprietarul sau administratorul consemnează acțiunile întreprinse asupra
construcției în ansamblu sau asupra unor părți ale acesteia. În funcție de tipul, importanța și
extinderea degradărilor, precum și zonele în care acestea se identifică, se stabilesc măsurile
specifice de intervenție, sau după caz, se va solicita o consultanță de specialitate (program de
urmărire specială sau raport de expertiză tehnică).
Aplicând procedura de urmărirea curentă a comportării în etapa de exploatare a construcțiilor
se culeg sistematic date privind starea tehnică a acestora, în scopul depistării și semnalării din faza
incipientă a situațiilor ce periclitează aptitudinea pentru exploatare a construcției, sub aspectul
durabilității, siguranței, confortului și economiei. Această activitate se efectuează în baza
instrucțiunilor de UCT, elaborate de proiectant în faza de proiect tehnic, conform prevederilor
H.G. nr. 907/2016 privind etapele de elaborare și conținutul cadru al documentațiilor tehnico-
economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiții finanțate din fonduri publice.
Proprietarul/administratorul este direct răspunzător de efectuarea activității și aplicarea

măsurilor de intervenție recomandate în cadrul raportului de UCT, iar neconformarea cu acestea
atrag după sine sancțiuni contravenționale, conform reglementărilor în vigoare. Documentația ce
detaliază instrucțiunile de UCE va cuprinde următoarele (conform P130/1999):
a) Fenomenele de degradare analizate sub forma observaților vizuale sau utilizând
echipamente simple de măsurare;
b) Zonele supuse observării și punctele de măsurare;
c) Eventuale lucrări necesare amenajării dispozitivelor de măsurare și observare;
d) Programul de măsurători;
e) Modul de înregistrare și păstrare a datelor rezultate prin măsurători;
f) Modul de prelucrare a datelor;
g) Modalitatea de prelucrare și transmitere a datelor în vederea interpretării și stabilirii
necesității lucrărilor de intervenție;
h) Descrierea procedurii de alarmare a utilizatorilor și persoanelor direct implicate în situația
identificării posibilității sau producerii unei avarii.
22
4.3.3. Urmărirea specială a comportării în timp/exploatare
Urmărirea specială a comportării construcțiilor în etapa de exploatare este o activitate de

monitorizare ce presupune înregistrarea, prelucrarea și interpretarea sistematică a valorilor
parametrilor ce caracterizează menținerea cerințelor de rezistență, stabilitate și durabilitate a
construcțiilor, în conformitate cu tema de proiectare (P130/1999). Acest tip de monitorizare se
aplică pentru următoarele categorii de clădiri:
- clădirile noi, a căror categorie de importanță stabilită prin proiect este deosebită sau
excepțională;
- clădirile/elementele de construcție aflate în faza de execuție care, prin degradare, pot
periclita siguranța obiectivelor în cauză sau a construcțiilor aflate în imediata vecinătate
(săpături de adâncime considerabilă, sisteme de sprijin, lucrări speciale etc.);
- clădirile în exploatare care prezintă evoluție periculoasă, măsură justificată de rezultatele

unei expertize tehnice sau a unei inspecții extinse, precum și pentru pentru un număr
semnificativ de construcții monumente istorice (Lupășteanu et al., 2019);
- ca urmare a cererii proprietarului, a Inspectoratului de Stat în Construcții sau a unor
organisme de specialitate.
4.3.4. Responsabilitățile factorilor implicați în activitatea de urmărire a

comportării în timp/exploatare
În conformitate cu prevederile reglementarilor tehnice și legislative din România sunt

prezentate responsabilitățile tuturor factorilor implicați în desfășurarea activității de urmărire a
comportării în timp (investitori, proprietari, proiectanți, executanți, reprezentanți ai Inspectoratului
de Stat în Construcții și responsabili cu activitatea de urmărire a comportării în timp/exploatare).
i. Investitori:
ii. Proprietari/administratori:
iii. Proiectanți:
iv. Executanți:
v. Inspectoratul de Stat în Construcții:

vi. Responsabili cu urmărirea comportării în exploatare a construcțiilor:
23
4.4. Concluzii
Având în vedere particularitățile prezentate anterior referitoare la diferitele moduri de

abordare a activității de evaluare a stării tehnice a construcțiilor, se evidențiază faptul că această
activitate are un rol deosebit de important în fazele de execuție și, mai ales, de exploatare a unei
construcții, fiind cvasiunanim implementată și legiferată la nivel mondial. Responsabilitatea
efectuării verificărilor stării tehnice aparține, de regulă, proprietarilor de clădiri, care prin personal
calificat propriu sau contractat, desemnează specialiști în acest domeniu care să realizeze verificări
tehnice periodice asupra construcțiilor aflate în proprietate. Metodologiile, procedurile, tehnicile
și frecvențele de efectuare a acestor verificări tehnice diferă de la un stat la altul, însă scopul final
urmărit este comun, constând în evaluarea și asigurarea condițiilor specifice construcției ce
corespund unei exploatări în condiții de siguranță.
De exemplu, în România activitatea se efectuează anual sau în mod obligatoriu după

fenomene importante de degradare (seism major, alunecări de teren, explozie), în timp ce în Olanda
la interval regulat de timp, între 3 ÷ 5 ani, fiind stabilit de proprietar. În Singapore, evaluarea stării
tehnice se efectuează la intervale de 10 ani pentru clădirile rezidențiale și la interval de 5 ani pentru
clădirile cu altă destinație decât cea anterior precizată.
În cazul Statelor Unite ale Americii, nu s-a identificat periodicitatea desfășurării activității,
însă s-a stabilit că aceasta întrunește scopuri multiple și poate avea în vedere: întocmirea raportului
de performanță, identificarea conformității cu reglementările tehnice actuale, evaluarea condițiilor
de siguranță pentru utilizatorilor, a durabilității construcțiilor, sau alt scop, în funcție de
particularitățile clădirii sau funcționalitatea acesteia. Procedura de evaluare a stării de insalubritate
utilizată în Franța se aplică pentru evaluarea stării tehnice la nivelul materialelor de construcție, în
baza unor fișe standardizate, pentru care însă nu s-a putut identifica periodicitatea.
Activitatea de evaluare a stării tehnice poate fi impusă în cazul unor state anterior
tranzacționării unui imobil, la cererea cumpărătorului sau a instituțiilor publice. De asemenea,
procesul este aplicat inclusiv pentru reglementarea tarifelor pe piața imobiliară la închirierea
locuințelor, așa cum este cazul Portugaliei. Activitatea este solicitată de proprietarul locuinței sau
de către chiriașul acesteia, iar finalitatea constă într-un raport de investigare care atribuie un
coeficient de mentenanță pentru locuința inspectată, subunitar sau supraunitar, care ulterior se
aplică la prețul final al chiriei. Valabilitatea unui astfel de raport de evaluare este în intervalul 2 ÷
10 ani.
24
Capitolul 5.
VERIFICAREA PROTECȚIEI ÎMPOTRIVA
ZGOMOTULUI
5.1. Introducere
Activitatea de urmărire curentă a comportării în timp a clădirilor se efectuează, de cele mai

multe ori, prin analiză vizuală sau cu aparatură simplă de investigare. Obiectivul principal constă
în stabilirea stării tehnice a acestora în raport cu gradul de îndeplinire a cerințelor esențiale de
calitate stabilite prin legea calității în construcții. În ceea ce privește protecția împotriva
zgomotului, gradul de apreciere al îndeplinirii prevederilor legale pentru limitarea nivelului de
zgomot la interiorul clădirilor este dificil de cuantificat, rezumându-se la verificarea vizuală a
etanșeității elementelor de tâmplărie de anvelopă sau interioară, a tipului de finisaje aplicat, a
existenței unor tratamente acustice la nivelul elementelor componente. În acest sens, capitolul 5 al
lucrării propune efectuarea unor măsurători la interiorul unităților funcționale din componența a
două tipuri de clădiri, în raport cu destinația acestora - spitalicești și pentru învățământ și educație.
Pentru fiecare tip de clădire au fost selectate 21, respectiv 25 de unități funcționale pentru care au
fost efectuate măsurători ale nivelului de zgomot din mediul ambiant.
Acustica în domeniul ingineriei civile este parte a fizicii construcțiilor care se ocupă cu
propagarea și recepționarea energiei acustice, astfel încât să fie diminuate sau eliminate sursele de
zgomot ce pot afecta activitățile specifice desfășurate la interiorul clădirilor.
Din punct de vedere fizic, sunetul este definit ca o variație a presiunii în diferite medii (aer,
apă etc.) percepută de urechea umană. Unitatea de măsură pentru caracterizarea intensității
sunetelor este decibelul (dB). În mod general, urechea umană percepe sunete cu frecvențe situate
în intervalul 16 ÷ 16000 Hz, cu precizarea că în limita superioară a intervalului se reduce odată cu
înaintarea în vârstă. Vibrațiile caracterizate de frecvențe mai mici de 16 Hz nu sunt percepute de
oameni și se numesc infrasunete, iar cele de frecvențe ce depășesc 16000 Hz se numesc ultrasunete
și sunt captate doar utilizând aparatură specializată de măsurare (Enescu et al., 1998).
Urechea umană detectează sunete cu valori ale intensității între 0 și 120-130 dB. Sunetele și
zgomotele cu valori de până la 30 dB sunt inofensive, iar valorile mai ridicate influențează diferit
individul, în funcție de sensibilitatea fiecăruia. Se poate afirma astfel că, zgomotul este un
parametru subiectiv, în funcție de cum este perceput de fiecare individ în parte.
25
CAPITOLUL 5: VERIFICAREA PROTECȚIEI ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI
În epoca modernă, problema acusticii a luat naștere ca urmare a efectelor negative pe care le
produce zgomotul asupra individului, în toate domeniile în care acesta desfășoară activități.
Extinderea suprafețelor construite în aglomerările urbane, creșterea numărului de automobile,
dezvoltarea infrastructurii rutiere, lipsa unor măsuri specifice de reducere a zgomotului etc. au
favorizat creșterea nivelului de intensitate acustică și au condus la crearea unei stări continue de
iritare și disconfort, percepută de indivizi.
Printre cele mai frecvente probleme de sănătate ce pot avea la bază expunerea la zgomot
excesiv se pot enumera afecțiunile funcției auditive, creșterea presiunii arteriale, afecțiuni cardiace
și respiratorii, starea de iritare/nervozitate, anomalii ale somnului, precum și reducerea
performanțelor în toate domeniile de activitate (Bjӧrkman, 1991; Lercher, 1996; Ampt et al.,
2008). De asemenea, a fost studiat impactul expunerii la zgomot asupra sistemului imunitar și al
deficiențelor/defectelor la naștere, însă claritatea acestor investigații este limitată (Passchier-
Vermeer și Passchier, 2000). Unele studii au afirmat că reacțiile nou-născuților la diferite sunete
ar putea fi normale, reprezentând adaptarea acestora la un mediu caracterizat de zgomote (Morris
et al., 2000). În Tabelul 5.1 este prezintată asocierea între intensitatea zgomotului și sursa ce poate
sta la baza producerii acestuia, precum și posibilele efecte negative pe care acesta le poate avea
asupra omului (Ștefănescu și Velicu, 2009).
Tabel 5.1. Posibile efecte negative asupra corpului uman în urma expunerii la zgomot de diferite
intensități
Nr. Intensitate
Sursa de zgomot Percepție Posibile efecte negative
crt. acustică [dB]
Industria aviației –
1 Foarte dureros
motoare cu reacție Sistemul auditiv poate suferi
120 ÷ 130
Industrie – ciocane leziuni ireversibile
2 Dureros
pneumatice
Insuportabil, Este posibilă pierderea temporară
Atelier pentru mașini cu
3 dificil de 100 ÷ 110 a auzului (după expunerea pentru
gabarit ridicat
suportat o perioadă scurtă)
Obiect căzut de la Este posibilă pierderea temporară
4 Foarte zgomotos
înălțime (aprox. 3 m) 80 ÷ 90 a auzului (după expunerea pentru
5 Cantină școlară Zgomotos o perioadă mai lungă)
Zgomote obișnuite Considerate zgomote normale (pe
6 (activitate birou, stradă Normal 40 ÷ 70 stradă sau la interiorul unităților
aglomerată, conversație) funcționale)
În România, acustica în domeniul construcțiilor și problemele specifice zgomotului, atât la

exteriorul cât și la interiorul clădirilor civile, este reglementată în principal de normativul
C125/2013 „Normativ privind acustica în construcții și zone urbane”.
26
5.2. Protecția împotriva zgomotului – cerință esențială de calitate
Protecția împotriva zgomotului, notată „E” este una dintre cele 6 cerințe esențiale de calitate
specificate de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, republicată, cu modificările
ulterioare. De asemenea, normativul NC 001/1999 privind detalierea conținutului cerințelor
stabilite prin Legea 10/1995, detaliază cerința esențială „Protecția împotriva zgomotului”, în
criterii/parametri de performanță, stabilind parametrii de influență pentru izolarea acustică și anti-
vibratilă. Din punct de vedere acustic, construcțiile sunt proiectate și executate astfel încât să
satisfacă o serie de cerințe de performanță, stabilite în momentul proiectării. În final, nivelul de
zgomot perceput de utilizatori trebuie menținut în intervalul de valori admisibile, reglementate de
normele și standardele în vigoare, pe toată durata de viață a construcției.
5.3. Clasificarea clădirilor în funcție de cerințele protecției la zgomot
Clădirile civile sunt clasificate după destinație, conform normativului C125-3/2012, este
prezentată în Figura 5.1.
Figura 5.1. Clasificarea clădirilor civile în funcție de destinația acestora (cf. C125-3/2013)
5.4. Metodologia de efectuare a măsurătorilor acustice la interiorul clădirilor

– aspect generale
Standardul românesc SR 6161-1/2008 - „Acustica în construcții. Partea 1. Măsurarea

nivelului de zgomot în construcții civile. Metode de măsurare” stabilește metodologia de
determinare a nivelului de zgomot la interiorul și exteriorul construcțiilor civile. Aparatul necesar
pentru efectuarea măsurătorilor se numește sonometru de clasă 1 sau 2, în conformitate cu
prevederile standardului SR EN 61672-1/2014. Acesta este un dispozitiv digital, portabil, simplu
27
de utilizat și furnizează rezultate rapide (Fig. 5.2). Pentru calibrarea aparatului se utilizează un
calibrator de clasă de precizie similară cu a sonometrului, procedura realizându-se atât la începutul
și la finalul ciclului de înregistrare, cât și cel puțin o dată în timpul măsurătorilor, pentru situațiile
în care înregistrările se efectuează pentru perioade mai îndelungate de timp (un interval de referință
de 8 ore).
Figura 5.2. Sonometru digital și calibrator (http://www.detectie.ro)
Determinarea nivelului de zgomot la interiorul unităților funcționale din cadrul clădirilor,

presupune respectarea următoarei succesiuni de activități:
- Stabilirea punctelor de măsurare;
- Identificarea condițiilor de mediu (temperatură, umiditate, altitudine) în vederea stabilirii

necesității aplicării unor corecții;
- Calibrarea sonometrului la una sau mai multe frecvențe;

- Poziționarea sonometrului (Fig. 5.3);
- Efectuarea înregistrărilor și notarea rezultatelor;

- Calibrarea sonometrului după efectuarea măsurătorilor;
- Prelucrarea și interpretarea datelor;
Figura 5.3. Reprezentare unitate funcțională și puncte de amplasare a sonometrului

(volumul spațiului interior ≤ 200 m3)
28
Înregistrările in-situ pentru determinarea nivelului de zgomot interior din mediul ambiant
vor fi centralizate într-un raport specific, care va conține informații cu privire la:
• standardul de referință pentru efectuarea înregistrărilor;
• numele și adresa instituției/companiei care a efectuat înregistrările;
• denumirea clientului care a comandat încercarea;
• data și locul măsurătorilor;
• descrierea aparaturii utilizate;
• precizarea detaliilor de măsurare (puncte, durate de înregistrare, evenimente

specifice perioadei de înregistrare);
• notarea valorilor măsurate;
• interpretarea rezultatelor și efectuarea unei hărți de zgomot, dacă este cazul.

În cadrul studiului de caz se propune un exemplu pentru sintetizare a rezultatelor raportului
pentru măsurători acustice, prezentat în Figura 5.4. Modelul propus este structurat în mai multe
secțiuni, astfel:
- prima parte prezintă informațiile generale cu privire la prevederile tehnice ce au stat la baza
măsurătorilor, aparatura utilizată, executantul măsurătorilor și obiectivul vizat;
- următoarea secțiune descrie unitatea funcțională la interiorul căreia se efectuează

măsurătorile în raport cu geometria, destinația și soluția de închidere (atât la interior cât și la
exterior). De asemenea, se poate atașa un plan al unității funcționale sau, după caz, amplasamentul
clădirii în raport cu sursele principale de zgomot;
- cea de a treia secțiune structurează valorile înregistrate pentru fiecare punct de amplasare
a sonometrului, iar în ultima coloană centralizează aceste valori și calculează media
corespunzătoare nivelului de zgomot pentru întreaga unitate funcțională. Ulterior, se realizează
reprezentarea grafică a valorilor înregistrate in-situ, comparându-le cu valoarea admisibilă stabilită
de reglementările tehnice, în raport cu destinația spațiului;
- în ultima secțiune a raportului sunt sintetizate cele mai semnificative concluzii ale
raportului și, în baza acestora, se recomandă soluțiile de intervenție (dacă este cazul).
Interpretarea rezultatelor unui raport pentru determinarea nivelului de zgomot interior va
avea ca finalitate un capitol destinat descrierii eventualelor lucrări de intervenție ce pot fi executate
în vederea creșterii nivelului de confort acustic la interiorul unităților funcționale investigate. De
asemenea, acesta va fi corelat cu prevederile normativelor de resort și va face referire la utilizarea
unor materiale conforme din punct de vedere acustic, studiate și însoțite de fișe tehnice.
29
Figura 5.4. Model de sintetizare a raportului pentru măsurători acustice
30
5.5. - Studii de caz – Măsurători ale nivelului de zgomot din mediul ambiant
Efectuarea măsurătorilor, în cadrul programului de cercetare, pentru evaluarea nivelului de

zgomot din mediul ambiant s-a efectuat la interiorul clădirilor cu funcțiuni diferite, astfel:
- la clădirile destinate activităților sanitare s-au efectuat măsurători la interiorul saloanelor cu

2 paturi, cu 3 sau mai multe paturi, la interiorul cabinetelor de consultație/tratament,
precum și la unități funcționale distincte, respectiv sală de mese și sală de ședințe;
- la clădirile destinate activităților de învățământ și educație s-au efectuat măsurători ale
nivelului de zgomot la interiorul sălilor de curs/seminar, laboratoare, amfiteatre/săli de
ședințe, respectiv bibliotecă/sală de lectură.
Evaluarea nivelului de zgomot la interiorul clădirilor s-a efectuat conform prevederilor

standardelor SR 6161-1/2008 și respectiv, SR ISO 1996-2/2008. Astfel, s-au identificat unități
funcționale comune clădirilor investigate, în funcție de destinația acestora și s-au efectuat studii
de caz comparative. De asemenea, s-au identificat o serie de spații distincte ce nu au fost regăsite
în componența tuturor obiectivelor investigate (sală de mese și sală de ședințe în cazul unităților
spitalicești, respectiv bibliotecă/sală de lectură pentru clădirile de învățământ și educație). Pentru
cele din urmă spații, valorile nivelului de zgomot măsurate la interior au fost comparate doar cu
cele admisibile. Rezultatele sunt prezentate în formă tabelară și grafică, prin evidențierea nivelului
de zgomot din mediul ambiant înregistrat in-situ, comparativ cu limitele admisibile prevăzute de
reglementările conexe.
Aparatura utilizată pentru efectuarea măsurătorilor acustice este formată dintr-un sonometru
și un calibrator de clasă 2, conforme cu cerințele standardului SR EN 61672-1/2014. Măsurătorile
sunt efectuate la frecvența de referință a sonometrului, respectiv valoarea de 1000 Hz (ponderat în
A). Pentru menținerea nivelului de încredere a datelor înregistrate, calibrarea sonometrului s-a
efectuat în fiecare zi de măsurare, atât la începutul și finalul măsurătorilor, cât și cel puțin o dată
în timpul procesului de măsurare.
Cea mai mare parte a unităților funcționale la interiorul cărora s-au efectuat măsurători sunt
caracterizate de volume interioare medii, cu valori situate în intervalul 20 ÷ 200 m3, însă o parte
dintre acestea prezintă dimensiuni mai ridicate, cu valori ale volumului de până la 410 m3. De
asemenea, în cazul amfiteatrelor, volumul interior prezintă valori superioare limitei de 200 m3 (475
m3 amfiteatrul clădirii F1-C1 și 1282 m3 amfiteatrul construcției F2-C2). Pentru fiecare unitate
funcțională s-au efectuat măsurători ale nivelului de zgomot provenit din mediul ambiant, astfel:
în minim 5 puncte distincte pentru spațiile cu valori ale volumului interior ≤ 200 m3, 10 puncte
distincte pentru spațiile cu valori ale volumului interior ≤ 410 m3, respectiv 13 puncte distincte
pentru spațiile cu dimensiuni interioare foarte ridicate. Se precizează faptul că în cazul acelor
unități funcționale cu dimensiuni ale volumului interior superioare limitei de 200 m3 nu au fost
31
respectate doar prevederile standardului SR 6161-1/2008, prezentate în capitolul 5.4,

considerându-se puncte suplimentare de măsurare.
Durata totală de măsurare în fiecare punct a fost stabilită la 35 de minute, iar la intervale de
5 minute au fost notate valorile maxime reprezentative pentru zgomotul provenit din mediul
ambiant. Se precizează faptul că măsurătorile se efectuează după închiderea tuturor elementelor
de tâmplărie (uși, ferestre) și s-au înregistrat doar zgomotele exterioare, cu limitarea interferenței
celor interioare din activități specifice (comunicare verbală, zgomote de impact, din instalații etc.).
Sonometrul a fost poziționat la înălțimea de 1,30 m față de pardoseală și la distanța de 1 metru față
de elementele verticale de construcție, pentru a evita interferența acestora, pentru toate unitățile
funcționale investigate. Activitatea de măsurare a nivelului de zgomot cuprinde următoarea
succesiune de etape: reglarea înălțimii și calarea trepiedului, fixarea sonometrului, calibrarea
acestuia, efectuarea măsurătorilor, și ulterior recalibrarea sonometrului la finalizarea ciclului de
măsurători.
5.5.1. Măsurători la interiorul clădirilor pentru activități sanitare
Proiectarea unităților spitalicești din punct de vedere acustic presupune corelarea tuturor
surselor de zgomot (mediu ambiant, instalații, aparatură specifică etc.) în vederea obținerii unor
elemente de construcție care să asigure confortul acustic. Pentru clădirile destinate activităților
sanitare, confortul acustic este caracterizat de condiții adecvate pentru pacienți în ceea ce privește
odihna, confortul și intimitatea acestora, precum și îmbunătățirea condițiilor de lucru, eficiența și
acuratețea activităților pentru personalul medical (Ampt et al., 2008; Wiese, 2010).
i. Descrierea clădirilor
Pentru stabilirea nivelului de zgomot în interiorul unităților funcționale corespunzătoare

spitalelor, s-au efectuat măsurători in-situ la un număr de trei spitale situate în Municipiul Iași.
Acestea au fost notate S1, S2 și S3, iar detaliile geometrice și constructive ale clădirilor investigate
sunt prezentate în Tabelul 5.2.
Tabel 5.2. Detalii geometrice și constructive pentru spitalele investigate

Caracteristica S1 S2 S3
Regim de înălțime D+P+7E D+P+10E D+P+4E
Sistem structural cadre ortogonale (stâlpi + grinzi) și planșee din beton armat
Dimensiuni maxime în
29,00 x 19,00 27,00 x 25,80 24,00 x 19,00
plan
zidărie de cărămidă tip GVP - 24 cm
Pereți exteriori zidărie BCA - 20 cm grosime
grosime
12,5 cm grosime, realizați din 2 plăci gips-carton ancorate pe schelet metalic
Pereți interiori
la interiorul cărora s-a dispus vată minerală cu grosime de 10 cm
Exterior – uși din aluminiu Uși din aluminiu atât la interior cât și la
Tip de uși
Interior – uși din m.d.f. (plăci exterior
32
din fibre de densitate medie)

Tip de ferestre Cadru din aluminiu cu geam termopan
Finisaje netede, straturi de glet văruite cu var lavabil antibacterian (2 cm
Finisaje interioare
grosime)
Finisaje pereți Straturi de mortar de ciment finisate cu tencuială decorativă siliconată pentru
exteriori exterior - 1 grosime
Amplasamentele clădirilor vizate sunt poziționate astfel încât, în imediata vecinătate a

acestora, există deschidere la o stradă destinată traficului, cu o singură bandă pe sens. Distanța
aproximativă de la axul străzii adiacente până la peretele de anvelopă al clădirilor este de 9,5 m
pentru S1, 5,5 m pentru S2 și respectiv, 19,3 m pentru S3. De asemenea, fiecare clădire are
amenajate zone destinate parcărilor, pe o latură a clădirii pentru S1 și S2, respectiv pe două laturi
pentru spitalul S3. Se precizează faptul că la momentul efectuării măsurătorilor, în imediata
vecinătate a S2 (aproximativ 100 m distanță, la fațada principală) se efectuau lucrări de îndepărtare
a materialelor rezultate din demolarea unor construcții din beton armat, cu ajutorul unor utilaje de
gabarit ridicat (picon, excavatoare și autocamioane).
ii. Prezentarea rezultatelor
Valorile nivelului de zgomot măsurate la interiorul unităților funcționale din cadrul celor trei
spitale au fost comparate cu valorile admisibile stabilite de reglementările tehnice de resort
(Lupășteanu et al., 2018).
A. Salon cu 2 paturi
Figura 5.5. Nivel de zgomot înregistrat - saloane cu 2 paturi
33
B. Salon cu 3 sau mai multe paturi
Figura 5.6. Nivel de zgomot înregistrat - saloane cu 3 sau mai multe paturi
C. Cabinete de consultație/tratament
Figura 5.7. Nivel de zgomot înregistrat - cabinete consultație/tratament
D. Unități funcționale distincte
34
Figura 5.8. Nivel de zgomot înregistrat: a) S1- sală de conferințe; b) S2 - sală de mese
iii. Interpretarea rezultatelor și formularea concluziilor
Din analiza rezultatelor studiului de caz, se poate concluziona că valorile nivelului de

zgomot înregistrat in-situ sunt mai ridicate comparativ cu cele admisibile, în special pentru
saloanele cu 2 paturi și pentru cabinetele de consultație/tratament. De asemenea, se poate identifica
o tendință generală de creștere a nivelului de zgomot la interiorul unităților funcționale poziționate
spre fațadele adiacente străzilor, ca urmare a zgomotului produs de trafic. Din punct de vedere
acustic, diferența dintre nivelul de zgomot la interiorul spațiilor poziționate la fațada adiacentă
traficului și aceleași tipuri de unități funcționale, dar poziționate spre fațada opusă, are valori în
intervalul 1 ÷ 8 dB, posibil chiar mai ridicate, în funcție de condițiile de amplasament, profilul
străzii, respectiv numărul și gabaritul vehiculelor care tranzitează respectiva arteră de circulație.
5.5.2. Măsurători la interiorul clădirilor pentru activități de învățământ și

educație
Acustica spațiilor de învățământ și educație presupune asigurarea unui nivel de zgomot redus
care să permită efectuarea activităților specifice în condiții corespunzătoare. Intensitățile ridicate
ale zgomotului pot avea următoarele efecte negative:
- diminuarea inteligibilității unui discurs în procesul de comunicare profesor-student (Sala and

Rantala, 2016);
- impact negativ asupra memoriei prin expunerea la zgomotul generat de traficul auto și cel
aerian (Matheson et al.,2010; Hygge et al., 2002);
35
- pierderea concentrării;
- reducerea performanțelor.
i. Descrierea clădirilor
Pentru stabilirea nivelului de zgomot la interiorul unităților funcționale corespunzătoare

clădirilor pentru învățământ și educație, s-au efectuat măsurători in-situ la un număr de trei
facultăți situate în Municipiul Iași. La două dintre acestea au fost efectuate măsurători în corpuri
de clădire cu caracteristici diferite, fiind tratate separat. Notarea corpurilor de clădire s-a efectuat
după cum urmează: F1-C1, F1-C2, F2-C1, F2-C2 și F3, iar principalele detalii geometrice și
constructive ale clădirilor sunt prezentate în Tabelul 5.3.
Amplasamentele clădirilor sunt poziționate după cum urmează:

- clădirea F1-C1 este poziționată la intersecția a două străzi destinate traficului auto, dintre care
una cu 3 benzi la fațada laterală stânga (fiind poziționată la aproximativ 35 m de axul
acesteia) și una cu 4 benzi de circulație pe sens, dintre care una pentru circulația
tramvaielor, fiind poziționată la aproximativ 100 de metri de axul acesteia;
- clădirea F1-C2 este amplasată adiacent unei străzi private, destinată circulației
autovehiculelor și parcării acestora, iar distanta dintre axul acesteia și peretele de anvelopă
al fațadei posterioare este de aproximativ 4,80 metri. De asemenea, la fațada laterală
dreapta, clădirea are ca sursă de zgomot o altă stradă destinată traficului rutier, distanța
dintre peretele de închidere și axul acesteia fiind de aproximativ 72,5 m;
- clădirea F2-C1 este poziționată în apropierea unei străzi destinată traficului rutier, iar distanța
minimă dintre pereții de anvelopă și axul străzii este de aproximativ 24 m. De asemenea,
la fațada laterală dreapta este amenajată o stradă destinată traficului auto ușor/redus, cu o
bandă pe sens, distanța dintre axul acesteia și peretele de anvelopă fiind de 4,2 m;
- clădirea F2-C2 este amplasată spre fațada posterioară a construcției F2-C1, aceasta având
amenajată în imediata apropiere spații de parcare auto, precum și strada destinată traficului
auto ușor/redus. Distanța dintre peretele de anvelopă de la fațada posterioară și axul străzii
este de aproximativ 19 metri, iar cea dintre peretele de închidere de la fațada laterală
dreapta și axul străzii pentru trafic ușor/redus este de aproximativ 8 metri;
- clădirea F3 este amplasată la distanțe mai ridicate față de străzile destinate traficului auto
(aproximativ 69 metri la fațada principală și 94,5 la fațada laterală stânga). Suplimentar, la
fațada laterală dreapta sunt amenajate zone destinate parcărilor.
36
Tabel 5.3. Detalii geometrice și constructive pentru clădirile de învățământ și educație
Caracteristica F1-C1 F1-C2 F2-C1 F2-C2 F3

Regim de
P+5E P+3E P+4E P+1E D+3E
înălțime
Sistem
cadre ortogonale (stâlpi + grinzi) și planșee din beton armat
structural
Dimensiuni 28,80 x 14,40;
29,40 x 27,60 36,00 x 8,50 18,00 x 15,00 36,00 x 33,00
maxime în plan 28,80 x 12,00
Zidărie din Zidărie de
Zidărie – 44,5 cm Zidărie - 25 cm; Zidărie - 36 cm
Pereți exteriori cărămidă plină - cărămidă – 42,6
grosime 30 cm la parapet grosime
42 cm grosime cm grosime
Zidărie / beton Zidărie din
Zidărie – 20 cm Zidărie – 18 cm Zidărie – 18 cm
Pereți interiori armat – 17,5 cm cărămidă plină –
grosime grosime grosime
grosime 30 cm grosime
Exterior: uși din
Exterior – uși din Exterior: uși din Exterior – uși
aluminiu / pvc Uși din aluminiu
aluminiu aluminiu din aluminiu;
Tip de uși Interior: uși din atât la interior
Interior – uși din Interior: uși din Interior – uși
aluminiu, pvc și cât și la exterior
lemn aluminiu și lemn metalice
lemn
Cadru din profil
pvc și geam
Cadru din Cadru din profil Cadru din Cadru din profil
termopan și
Tip de ferestre aluminiu cu geam pvc cu geam aluminiu cu pvc cu geam
profil din lemn
termopan termopan geam termopan termopan
cu geam simplu,
dublat
Finisaje netede,
Finisaje netede, Finisaje netede, Finisaje netede, tencuială + Finisaje netede,
tencuială + tencuială + tencuială + straturi de glet tencuială +
Finisaje
straturi de glet straturi de glet straturi de glet văruite cu var straturi de glet
interioare
văruite cu var văruite cu var văruite cu var lavabil; local, văruite cu var
lavabil lavabil lavabil pereți placați cu lavabil
zidărie aparentă
Termoizolație Termoizolație
polistiren polistiren
Straturi de Straturi de Straturi de
expandat (5 cm) + expandat (5 cm)
Finisaje pereți tencuială tencuială tencuială
tencuială + tencuială
exteriori exterioară, exterioară exterioară
decorativă decorativă
văruite (mortar) (mortar)
siliconată pentru siliconată pentru
exterior exterior
Măsurătorile efectuate la interiorul clădirilor pentru învățământ și educație s-au derulat în

intervalul iulie – august 2018, perioadă în care gradul de desfășurare al activităților specifice este
redus (perioadă de vacanță). Această perioadă de măsurare a permis reducerea impactului altor
surse de zgomot, scopul măsurătorilor fiind determinarea nivelului de zgomot specific mediului
ambiant, produs la exteriorul clădirii și măsurat la interiorul unităților funcționale. Metodologia de
măsurare corespunde prevederilor prezentate în subcapitolul 5.4.
37
ii. Prezentarea rezultatelor
A. Sală de curs/seminar
Figura 5.9. Nivel de zgomot înregistrat - sală de curs/seminar
B. Laboratoare
Figura 5.10. Nivel de zgomot înregistrat - laborator

38
C. Amfiteatru/sală de ședințe
Figura 5.11. Nivel de zgomot înregistrat - amfiteatru/sală de ședințe
D. Bibliotecă/sală de lectură
Figura 5.12. Nivel de zgomot înregistrat - bibliotecă/sală de lectură

39
iii. Interpretarea rezultatelor și formularea concluziilor
Din analiza rezultatelor studiului de caz pentru clădirile destinate activităților de învățământ
și educație, sintetizate atât în formă tabelară cât și reprezentate în formă grafică, se pot concluziona
următoarele:
- Valorile nivelului de zgomot înregistrate la interiorul unităților funcționale din cadrul
facultăților investigate sunt, în general, apropiate valoric sau chiar inferioare nivelurilor stabilite
de reglementările tehnice de resort, excepție făcând unitățile funcționale cu destinație sală de
curs/seminar și amfiteatru/sală de ședințe din cadrul clădirii F1-C1, la interiorul cărora valorile
înregistrate depășesc valorile admisibile. De asemenea, valori superioare celor admisibile au fost
înregistrate și pentru o parte dintre unitățile funcționale din cadrul celorlalte clădiri, însă media per
tip unitate funcțională a rezultat inferioară (laboratoare din cadrul F2-C1);
- Analizând Figura 5.9, se poate concluziona că în cazul sălilor de curs de la interiorul

facultății F1-C1, nivelul de zgomot înregistrat este superior celui admisibil, cu valori cuprinse în
intervalul 35,4 ÷ 37,1 dB, excepție făcând sala de curs/seminar 5, poziționată la fațada principală
a clădirii, spre zonă verde/parc;
- Cele mai ridicate valori ale nivelului de zgomot din mediul ambiant s-au înregistrat la
interiorul laboratoarelor din cadrul facultății F2-C1 ca urmare a poziționării acestui tip de unități
funcționale la fațada principală, respectiv laterală stânga a clădirii, fațade expuse zgomotelor
provocate de traficul auto;
- În ceea ce privește unitățile funcționale aferente facultății F3 (biblioteca și sala de lectură),

valorile nivelului de zgomot înregistrat sunt inferioare celei admisibile, ca urmare a poziționării
clădirii, la distanțe semnificative față de artele principale de circulație (atât la fațada principală cât
și la cea laterală stânga), dar și faptului că la fațada principală a clădirii există spații generoase cu
arbuști și copaci, având rol de ecran/barieră acustică (teren fonoabsorbant).
5.6. Măsuri generale de intervenție pentru reducerea nivelului de zgomot
O parte dintre factorii cu impact negativ asupra confortului acustic la interiorul clădirilor,
identificați în urma studiului de caz, sunt: proprietățile acustice ale elementelor de
anvelopă/compartimentare (care sunt influențate de densitatea și grosimea materialelor din
componența acestora), intensitatea zgomotului exterior, înregistrat la fațada clădirii, tipul axei de
circulație și intensitatea traficului; gabaritul vehiculelor; proprietățile și starea fizică a materialului
de uzură al străzii, precum și nivelul de zgomot de fond caracteristic amplasamentului etc.
Măsurile de izolare fonică fac referire la intervenții pentru limitarea zgomotului la sursă,
pentru diminuarea intensității acustice la fațada clădirii sau pentru îmbunătățirea caracteristicilor
la interiorul unităților funcționale.
40
Capitolul 6.
STUDII DE CAZ PRIVIND URMĂRIREA CURENTĂ A
COMPORTĂRII ÎN TIMP A CONSTRUCȚIILOR
6.1 Introducere
În prima parte a programului experimental de cercetare s-a realizat o sinteză a actelor

normative și reglementărilor tehnice aflate în vigoare în România, care se referă la modalitatea de
efectuare a activității de urmărire a comportării în timp a construcțiilor. Așadar, principalul
normativ care reglementează domeniul urmăririi comportării în timp a construcțiilor (UCT),
indicativ P130/1999, precizează faptul că această activitate este sarcina
proprietarului/administratorului clădirii și se efectuează „prin examinare vizuală directă și dacă
este cazul cu mijloace de măsurare de uz curent permanent sau temporare”.
La data elaborării acestui studiu, desfășurarea și aplicarea tehnică a activității de urmărire a
comportării în timp este delegată celor care au pregătire tehnică în construcții, iar reglementările
tehnice specifice domeniului nu oferă informații specifice cu privire la mijloacele, modalitatea de
aplicare și mai ales la procesul de cuantificare a rezultatelor. Așa cum se poate anticipa, această
activitate este predispusă incidenței factorului de eroare umană, ce este amplificat de lipsa unei
metodologii generale de abordare a procesului de urmărire a construcțiilor. În acest context,
activitatea de UCT este interpretată și aplicată în raport direct cu priceperea și cunoștințele tehnice
ale responsabilului desemnat de proprietar. Pe cale de consecință, există posibilitatea ca rezultatele
obținute să fie neconcludente, subiective și incomplete.
Unul dintre obiectivele principale ale acestei lucrări constă în fundamentarea unor
metodologii de urmărire curentă a comportării în timp a construcțiilor, care să abordeze atât faza
de identificare a degradărilor/neconformităților specifice elementelor componente, necesară
stabilirii stării tehnice, cât și cuantificarea și evaluarea ponderii pe care acestea îl au în raport cu
măsura în care construcția își menține aptitudinile pentru exploatare în condiții normale.
În acest sens, programul experimental al acestei lucrări a constat în abordarea a două studii
de caz. Primul dintre acestea se referă la investigarea a 62 de clădiri amplasate în Municipiul Iași,
cu funcțiuni specifice activităților desfășurate în cadrul unui campus universitar, iar cel de-al doilea
se referă la investigarea a 212 clădiri industriale, din categoria stațiilor fixe de distribuție a
carburanților. În cadrul acestui capitol se propune discretizarea clădirilor/obiectivelor investigate
41
CAPITOLUL 6: STUDII DE CAZ PRIVIND URMĂRIREA CURENTĂ A COMPORTĂRII ÎN
TIMP A CONSTRUCȚIILOR
pe mai multe trepte de investigare, prin întocmirea unor fișe de inspecție cu degradări tip, pentru
fiecare element component al construcțiilor. De asemenea, se propune o ierarhizare a degradărilor
și neconformităților în raport cu importanța, extinderea, profunzimea și impactul acestora. Astfel,
se realizează o primă clasificare a construcțiilor, în funcție de gradul de degradare al acestora, ca
măsură de satisfacere a aptitudinilor specifice exploatării normale.
6.2 Studiul de caz 1
6.2.1. Introducere
Activitatea de UCT ce face obiectul prezentului capitol a constat în elaborarea unor rapoarte
de urmărire curentă a comportării în timp pentru cele 62 de construcții investigate. Având în vedere
faptul că în cadrul programelor de urmărire curentă verificările se realizează preponderent prin
mijloace vizuale și cu instrumente simple de măsurare, dar și coroborat cu gradul ridicat de
complexitate al construcțiilor, metodologia de efectuare a activității de UCT propusă se referă, în
principal, la următoarele cerințe fundamentale: A – rezistență mecanică și stabilitate, D – siguranță
și accesibilitate în exploatare, E – protecția împotriva zgomotului și F – economie de energie și
izolare termică. Activitatea de UCT a fost efectuată pentru un număr de 62 de obiective, notate în
intervalul C1 ÷ C62, prin aplicarea unei succesiuni specifice, detaliată în cele ce urmează.
6.2.2. Etape specifice programului de UCT
Programul de UCT aplicat a fost divizat în mai multe etape specifice, în concordanță cu
obiectivele stabilite.
1. Consultarea elementelor de carte tehnică

2. Descrierea și clasificarea construcțiilor inspectate
În acest sens, pentru fiecare clădire s-a urmărit colectarea informațiilor referitoare la:
- Anul construirii și detalii referitoare la etapa inițială de execuție;
- Particularități funcționale și gabaritice generale (regim de înălțime, funcțiuni și destinații,

distribuția spațiilor în raport cu fiecare nivel, soluții de acces și circulație internă etc.);
- Particularități constructive (sisteme structurale, anvelopă, compartimentări, elementele

decorative, arhitecturale, sisteme de izolație, soluții de acoperiș etc.);
42
- Intervenții efectuate pe parcursul exploatării construcției (lucrări specifice de reparații,

modernizări, reabilitări, consolidări, schimbă de funcțional, extinderi etc.).
Detaliile cu privire la sistemul structural, atât pentru infrastructură cât și pentru

suprastructură sunt prezentate în Tabelul 6.1.
Tabel 6.1. Detalii structurale pentru clădirile investigate

Procent
Caracteristica Tip element component Număr clădiri
[%]
infrastructură – tip continue b. a. 42 67,74
fundație izolate b. a. 20 32,26
cadre și planșee din b. a. 36 58,07
structuri mixte (pereți + cadre din b. a.) și
5 8,06
planșee din b. a.
zidărie portantă din cărămidă confinată cu
suprastructură – sistem
elemente din b. a. (stâlpișori și centuri) și 14 22,58
structural
planșee din b. a.
zidărie portantă neconfinată din cărămidă și
6 9,68
planșee din b. a.
cadre din lemn 1 1,61
În funcție de destinația acestora se disting 9 categorii de clădiri, prezentate în Tabelul 6.2,

iar clasificarea în raport cu perioada de execuție este detaliată în Tabelul 6.3.
Tabel 6.2. Centralizarea clădirilor în funcție de destinație

Destinație clădire Număr Procent [%]
Cazare 22 35,48
Învățământ 20 32,26
Învățământ + Microproducție 11 17,74
Administrație 3 3,23
Administrație + Microproducție 2 4,84
Învățământ + Administrație 1 1,61
Alimentație (Cantină) 1 1,61
Medical 1 1,61
Sală de sport 1 1,61
Tabel 6.3. Clasificarea clădirilor în funcție de perioada construirii

Număr Procent
Caracteristica Intervale
clădiri [%]
≤ 1970 12 19,35
1971-1980 27 43,55
perioada construirii 1981-1990 13 20,97
1991-2000 7 11,29
2001-2010 3 4,84
43
3. Discretizarea construcțiilor
Figura 6.1 prezintă modalitatea de structurare a fișelor de inspecție pentru primele trei
niveluri de clasificare. Astfel, prima treaptă de discretizare face referire la principalele componente
ale unei clădiri, respectiv infrastructura, suprastructura și sistematizările exterioare. Nivelul doi de
discretizare este specific sub-ansamblurilor aferente principalelor componente, astfel:
- infrastructura clădirilor este divizată în elemente structurale, izolații și alte elemente
interioare (pereți de compartimentare, finisaje, pardoseli);
- suprastructura include sistemul structural, elementele de anvelopă și cele interioare, precum
și închiderile la nivelul acoperișului;
- sistematizările exterioare includ trotuarele sau platformele perimetrale clădirii și zonele de
acces.
Cel de al treilea nivel de discretizare cuprinde elementele de construcție specifice
subansamblurilor și este pretabil doar în cazul construcțiilor de complexitate ridicată.
Figura 6.1. Niveluri de discretizare a clădirilor
4. Întocmirea fișelor de inspecție
În Tabelul 6.4. este prezentat un model de fișă de inspecție, structurată după cum urmează:
44
Tabel 6.4. Model propus pentru fișa de inspecție

Cod fișă Denumirea și poziția elementului
Subsistem:
inspecție: investigat:
1 2 3 4 5 6 7
Modalitate de Tip de
Nr. Există / Observații /
Fenomen urmărit urmărire investigare Localizare
crt. Nu există Comentarii
(vizual / MSM) (IC / IP / FV)
(Enumerare degradări / neconformități
1 / fenomene de degradare specifice
elementului investigat)
LEGENDĂ PRESCURTĂRI:
IC – Investigare Completă = investigarea stării tehnice a elementului / ansamblului investigat s-a efectuat
complet, pe toată suprafața acestuia, nefiind obturată vizibilitatea de alte elemente / materiale;
IP – Investigare Parțială = investigarea stării tehnice a elementului / ansamblului investigat s-a efectuat parțial,
în limita vizibilității;
FV – Fără vizibilitate = elementul / ansamblul investigat este acoperit în totalitate cu elemente / materiale de
închidere și/sau de finisaj, fiind obturată vizibilitatea;
MSM – metode simple de măsurare.
După elaborarea tuturor fișelor de inspecție acestea pot fi sistematizate în raport cu direcțiile
de discretizare ale construcției astfel încât să se realizeze colecții de fișe în funcție de sistemele și
subsistemele de construcție.
5. Efectuarea vizitelor in-situ

După întocmirea fișelor de inspecție, următoarea etapă a constat în efectuarea vizitelor la
amplasamentele fiecăruia dintre cele 62 de obiective. Evaluarea tehnică a clădirilor a fost efectuată
prin analiza vizuală a tuturor elementelor componente, iar după caz, s-au utilizat echipamente și
dispozitive simple de măsurare (ruletă, nivelă, riglă, telemetru, lire pentru măsurarea deschiderii
fisurilor).
6.2.3. Stabilirea degradărilor tip pentru elementele de construcție
Pe baza primelor trei trepte de discretizare a clădirilor, în funcție de particularitățile și

condițiile specifice de proiectare, execuție și exploatare a elementelor din componența acestora, în
Tabelul 6.5 se propun o serie de degradări și neconformități specifice elementelor de construcție.
Astfel, pentru fiecare element component s-au exemplificat posibile degradări a căror existență s-
a verificat în cadrul investigațiilor in-situ, pentru elaborarea raportului de UCT. Acestea sunt
clasificate pe patru trepte specifice de degradare, în raport cu o serie de caracteristici:
- extinderea: identifică caracterul repetitiv, generalizat al degradărilor;
- impactul posibil: stabilește orientativ eventualul impact pe care îl poate genera asupra
exploatării normale a construcției;
- profunzimea: stabilește dezvoltarea fenomenului de degradare. Așadar, este necesară
stabilirea profunzimii fenomenelor care produc degradarea materialelor sau elementelor de
construcție, atât vizual cât și prin efectuarea unor testări suplimentare, utilizând aparatură
45
simplă sau complexă de investigare, după caz (o parte dintre acestea fiind prezentate în
capitolul 3).
Degradările și neconformitățile investigate la nivelul elementelor de construcție, atât pentru
cele structurale cât și pentru cele nestructurale, au fost clasificate în patru trepte de degradare,
astfel:
- fără degradări: încadrează acele elemente la nivelul cărora nu s-au identificat neconformități
sau fenomene de degradare; aptitudinea pentru exploatare pentru aceste elemente este
conformă cu cerințele;
- degradări minore: corespunde acelor degradări locale, în special la nivelul straturilor de

protecție și finisaj, caracterizate de fenomene de degradare în stare incipientă – fisuri
locale, pete, exfolieri, coșcovii; degradările sunt identificate izolat, în raport cu suprafața
sau numărul de elemente;
- degradări semnificative: în această categorie au fost încadrate deficiențele generalizate, cu

caracter repetitiv. Se precizează faptul că pot fi încadrate în clasa degradărilor
semnificative inclusiv acele degradări minore existente pe suprafețe extinse sau la un
număr ridicat de elemente investigate. De asemenea, în această categorie au fost încadrate
acele degradări, care prin caracterul evolutiv al acestora, pot genera situații care afectează
exploatarea în condiții de siguranță a clădirilor;
- degradări severe: categorie specifică acelor degradări cu caracter avansat, indiferent de

gradul de extindere al acestora, care afectează în mod direct exploatarea normală, în
condiții normale a construcțiilor, atrag sau implică efectuarea unor lucrări urgente de
reparații, sau întreruperea locală sau chiar generală a exploatării.
Tabel 6.5. Clasificarea degradărilor neconformităților/fenomenelor de degradare pentru

elementele de construcție
Sub-
Elemente de Trepte de
ansamblu Posibile degradări
construcție degradare
component
1. Infrastructură
Zonele în care aceste degradări se identifică sunt
limitate, locale: fisuri cu deschidere între 0,3 ÷ 0,5 mm /
segregări / delaminări / desprinderi ale stratului de beton
minore
de acoperire
Exfiltrații locale de coroziune
1.1. Structură 1.1.1. Elemente Armătură neprotejată local
de rezistență verticale Zone limitate, locale dar repetitive: degradări specifice
ale stratului de acoperire (fisuri cu deschiderea între 0,5
semnificative ÷ 1 mm / desprinderi / segregări / expulzare)
Exfiltrații de coroziune pe zone însemnate
Armături neprotejate, cu pete de coroziune
severe Fisuri cu deschiderea de peste 1 mm
46
Tasări vizibile la baza elementelor

Suprafețe extinse cu armături neprotejate, puternic
corodate
Diminuarea vizibilă a secțiunii armăturilor în urma
fenomenului de coroziune
Deplasări / deformații ale elementelor
Expulzări ale straturilor de beton
Cedări locale / articulații plastice (în funcție de tipul
elementelor)
segregări / delaminări / desprinderi în stratul de beton de
minore
acoperire
Armătură neprotejată local
Zone limitate, locale dar repetitive: degradări specifice
stratului de acoperire (fisuri cu deschidere între 0,5 ÷ 1
mm / desprinderi / segregări / carbonatare / expulzare)
semnificative Armături neprotejate, cu pete de coroziune
1.1.2. Elemente
Fisuri în straturile de finisaj, la intradosul elementelor,
orizontale*
pentru care există presupunerea/probabilitatea extinderii
în volumul acestora
Fisuri cu deschiderea de peste 1 mm
Suprafețe extinse cu armături neprotejate, puternic
corodate
Reducerea secțiunii armăturilor în urma procesului de
severe
coroziune
Deformații vizibile la intradosul elementelor
Articulații plastice
Fisuri cu deschiderea de peste 1mm, în zona nodurilor
Degradări specifice ale stratului de beton de acoperire:
fisuri cu deschiderea între 0,3 ÷ 0,5 mm, exfolieri locale
minore
Exfiltrații de coroziune
Fisuri pătrunse în stratul de beton de acoperire cu
deschiderea între 0,5 ÷ 1 mm
semnificative Desprinderi locale ale betonului de acoperire
Stabilitatea balustradei de protecție
1.1.3. Scări
Lățime necorespunzătoare a treptelor
acces
Deformații în planul elementelor
Reducerea secțiunii armăturilor în urma procesului de
coroziune
Lipsa balustradei de protecție
severe
Neancorare corespunzătoare a scării metalice de acces
Fisuri cu deschiderea de peste 1 mm, pătrunse în
volumul elementelor din beton armat
Cedări locale
Pete locale de umezeală la fața interioară a elementelor
perimetrale
Pete locale de umiditate / igrasie / mucegai / eflorescențe
minore
1.2.1. la baza elementelor (pentru situațiile în care au fost
1.2. Izolații
Hidroizolație eliminate alte posibile surse: lipsă ventilare, degradare
instalații)
Ușoare acumulări de apă / băltiri la nivelul pardoselilor
semnificative
interioare
47
Pete de umiditate pe zone extinse la fața interioară a

elementelor perimetrale
Zone extinse cu pete de igrasie și mucegai
Exfiltrații și eflorescențe pe suprafața interioară a
elementelor perimetrale ca urmare a dizolvării
compușilor din straturile de hidroizolație
Acumulări generale de apă
severe
Extinderea / agravarea degradărilor semnificative
Fisuri în straturile de finisaj
minore
Pete / eflorescențe / ușoare desprinderi ale finisajelor
Tencuieli decorative crăpate, cu desprinderi pe traseul
1.2.2.
semnificative rosturilor
Termoizolație
Plasă din fibră de sticlă și tencuieli desprinse
Deplanări / desprinderi ale plăcilor termice
severe
Lipsa elementelor de ancorare a placărilor
2. Suprastructură
segregări / delaminări / desprinderi
minore Exfiltrații locale de coroziune
Fisuri în straturile de finisaj pentru care nu s-a putut
stabili extinderea în volumul elementelor structurale
Zone limitate, locale dar repetitive: fisuri cu deschidere
între 0,5 ÷ 1 mm / desprinderi / segregări
semnificative
Armături aparente, cu pete de coroziune
2.1.1. Elemente Fisuri locale pătrunse în volumul zidăriei
verticale Tasări vizibile la baza elementelor
Fisuri cu deschiderea de peste 1 mm / expulzări în stratul
de beton de acoperire
Diminuarea secțiunii armăturilor în urma fenomenului
de coroziune
severe Deplasări ale elementelor
Fisuri cu deschidere de peste 1 mm, pătrunse în
2.1. Structură
profunzimea elementelor
de rezistență
Fisuri verticale / înclinate cu deschideri însemnate în
volumul zidăriei
Articulații plastice / mecanisme locale de cedare
segregări / delaminări / desprinderi ale stratului de beton
minore
de acoperire
Zone repetitive / extinse: degradări specifice stratului de
2.1.2. Elemente
acoperire (fisuri cu deschidere între 0,5 ÷ 1 mm /
orizontale
desprinderi / segregări / expulzare);
Armături neprotejate, cu pete de coroziune, pe zone
semnificative
limitate
Fisuri în straturile de finisaj, la intradosul elementelor,
pentru care există presupunerea/probabilitatea extinderii
în volumul acestora
severe Reducerea secțiunii armăturilor în urma procesului de
48
coroziune
Deformații vizibile la intradosul elementelor
Articulații plastice
Fisuri cu deschidere de peste 1 mm, pătrunse în
profunzimea elementelor, inclusiv în zona nodurilor
Cedări locale
Degradări specifice la stratul de beton de acoperire –
pete, fisuri cu deschiderea între 0,3 ÷ 0,5 mm, exfolieri
minore locale
Straturi de protecție degradate la balustradă
Fisuri cu deschidere între 0,5 ÷ 1 mm, în stratul de beton
de acoperire
Exfiltrații de coroziune, desprinderi locale ale betonului
de acoperire
2.1.3. Scări semnificative
Armături neprotejate, cu pete de coroziune, pe zone
limitate
Stabilitatea balustradei de protecție
Lățime necorespunzătoare a treptelor
Fisuri cu deschiderea de peste 1 mm
Deformații în planul elementelor
severe Reducerea secțiunii armăturilor în urma procesului de
coroziune
Lipsa balustradei de protecție
Fisuri în straturile de finisaj, inclusiv la rosturile cu
elementele structurale
Degradări locale provocate în urma unor acțiuni
minore mecanice
Eflorescențe la baza pereților
Fisuri la zonele de îmbinare ale elementelor de
arhitectură / decorative
2.2.1. Pereți Fisuri pe zone însemnate în straturile de tencuială
exteriori Pete de umezeală la baza peretelui
(inclusiv Tencuieli fisurate (cu deschidere mare), local desprinse,
semnificative
tencuieli și fără risc vizibil de desprindere
elemente de Zone limitate cu fisuri ale elementelor de arhitectură /
arhitectură / decorative (fără risc de desprindere)
decorative la Fisuri generalizate, cu deschidere mare, în straturile de
fațade) tencuială
2.2.
Zone extinse cu desprinderi de tencuială și zidărie
Anvelopă
neprotejată, expusă intemperiilor
severe Existența tencuielilor cu risc de desprindere în zone
tranzitate de utilizatorii direcți sau indirecți ai clădirii
(risc vizibil, cu tencuieli neaderente / deplanate)
Elemente de arhitectură / decorative cu risc de
desprindere și accidentare
Pete / fisuri / exfolieri ale straturilor de protecție la
minore
profilul tâmplăriei
Rost local neetanș între tâmplărie și parapet (cu ușoare
pete locale de umiditate)
2.2.2. Tâmplărie semnificative Garnituri de etanșare desprinse
Fisuri cu deschidere însemnată la geamurile ușilor /
ferestrelor vitrate
Nefuncționalitatea elementelor mobile (elemente
severe
desprinse / lipsă)
49
Desprinderi / risc de desprindere a ferestrelor /

suprafețelor vitrate
Infiltrații severe de apă la nivelul parapetului ca urmare
a neetanșeității rostului
Fisuri în straturile de finisaj
Ușoare deformații locale produse prin acțiuni mecanice
minore
la elementele de placare
Pete de umiditate / eflorescențe la baza elementelor
Tencuieli decorative fisurate, cu desprinderi pe traseul
rosturilor
Deformații ușoare, locale sau singulare, produse în urma
semnificative unor acțiuni mecanice, la panourile metalice de placare
2.2.3.
Plasă din fibră de sticlă și tencuieli desprinse
Termoizolație
Tencuieli degradate din acțiuni mecanice, pe zone
însemnate
Deplanări / desprinderi ale plăcilor termice
Deplanări / desprinderi ale elementelor metalice de
placare / protecție
severe
Lipsa elementelor de ancorare a placărilor
Coroziune pe toată grosimea elementelor metalice de
placare / protecție
Lipsa parafrunzarilor
Acumulări de praf / frunze / deșeuri perimetral gurilor
de colectare
minore Pante ușor incorecte, ce favorizează acumulări locale de
apă
Nefixarea corespunzătoare a elementelor aticului (fără
risc de desprindere / accidentare)
2.3.1. Terasă
Desprinderi ale șorțului metalic la nivelul aticului
necirculabilă
semnificative Acumulări însemnate de apă ca urmare a pantelor
incorecte
Desprinderi / fisuri cu deschidere mare ale hidroizolației
la extradosul acoperișului și la nivelul aticului;
severe Infiltrații de apă la interior
Nefuncționalitatea sistemului de colectare a apelor
2.3. Închideri meteorice
acoperiș Jgheaburi nefixate, dar funcționale
Straturi de protecție coșcovite / exfoliate și/sau pete de
minore coroziune la învelitoare
Dirijare necorespunzătoare a apelor meteorice, la baza
peretelui de anvelopă
Desprinderi locale, limitate ale învelitorii
semnificative Deformații / desprinderi locale / lipsa unor elemente ale
2.3.2. Șarpantă sistemului de colectare a apelor meteorice
Desprinderi / deplanări / deformații / lipsa elementelor
din structura șarpantei
Rotiri / cedări locale
severe Infiltrații de apă la interiorul construcției
Desprinderi / lipsa locală sau generală a învelitorii
Lipsa elemente de ancorare și existența posibilității de
desprindere a învelitorii sub acțiunea vântului
2.4. Elemente 2.4.1. Pereți Fisuri în straturile de finisaj, inclusiv la rosturile cu
minore
interioare interiori elementele structurale
50
(inclusiv Degradări locale provocate în urma unor acțiuni

tencuieli) mecanice
Eflorescențe / pete locale de umiditate la baza pereților
de la parter
Fisuri în straturile de tencuială
Pete de umezeală pe zone extinse la baza pereților de la
semnificative parter
Tencuieli crăpate, local desprinse, fără risc de
accidentare / pagube
Zone cu desprinderi de tencuială și zidărie neprotejată,
expusă intemperiilor
severe
Deplanări / desprinderi / zone cu risc de desprindere ale
stratului de tencuială (rosturi dintre elemente)
Zone locale cu panouri de tavan fals pătate / fisurate /
lipsă
minore
Fisuri locale în straturile de finisaj la intradosul
2.4.2. Închideri
planșeului
la nivelul
Fisuri locale în tencuială, la intradosul planșeelor (fără
planșeelor și
semnificative risc vizibil de desprindere)
tencuieli la
Elemente de tavan fals ușor deformate / deplanate
intradosul
Tencuieli desprinse, cu risc de desprindere la intradosul
acestora
planșeului
severe
Elemente desprinse / nefixate / lipsă, de prindere a
scheletului
minore Fisuri / pete / coșcoviri / exfolieri locale
Zone extinse cu pete / coșcoviri / exfolieri
semnificative
Zone limitate cu pete de igrasie / mucegai
2.4.3. Zugrăveli Degradări generalizate ale straturilor de finisaj ca
urmare a infiltrațiilor de apă mai vechi sau existente la
severe
momentul vizitei
Zone însemnate cu pete de mucegai negru
Fisuri / desprinderi locale de plăci ceramice
Fisuri în stratul de mozaic
minore Desprindere locală a membranelor
Schimbări ale culorilor / straturi de protecție degradate
local – parchet lemn / laminat
Degradări minore identificate pe zone extinse
2.4.4. Pardoseli
semnificative Plăci ceramice desprinse, cu risc de împiedicare a
utilizatorilor
Elemente ce necesită înlocuire
Parchet puternic degradat în urma infiltrațiilor de apă
severe
Degradări și neconformități care generează risc ridicat
de împiedicare a utilizatorilor
Pete / fisuri / exfolieri / degradări din acțiuni mecanice la
minore
straturile de protecție la profilul tâmplăriei
Fisuri la panourile de geam
semnificative
Garnituri de etanșare desprinse
2.4.5. Tâmplărie
Nefuncționalitatea elementelor mobile (elemente
desprinse / lipsă)
severe
Desprinderi / risc de desprindere a ferestrelor /
suprafețelor vitrate
minore Fisuri locale / zone cu beton măcinat
2.5. Trotuare / platforme Degradări minore identificate generalizat
semnificative
perimetrale Zone locale cu rost neetanș între clădire și trotuar
severe Tasări / Fisuri generalizate, cu deschidere mare / zone
51
extinse cu rost neetanș între clădire și trotuar

Pante incorecte de dirijare a apelor meteorice
Degradări care produc diferențe de nivel, ce generează
risc de împiedicare
Fisuri locale în stratul de mozaic / beton
minore Fisuri / desprinderi locale ale placărilor sau straturilor de
tencuieli
Desprinderi generalizate ale stratului de acoperire și
armături aparente, corodate (cu secțiuni diminuată)
Trepte cu lățime vizibil diminuată (ca urmare a
desprinderilor de beton)
semnificative
Deschiderea rostului dintre trepte și clădire (elemente în
2.6. Scări / rampe de acces contact direct cu terenul)
Ancorare necorespunzătoare a balustradei de protecție
(inclusiv la rampa pentru persoane cu dizabilități)
Cedări ale treptelor (sau pericol de cedare, pentru care se
impune limitarea accesului utilizatorilor)
Armături puternic corodate (cu secțiune vizibil
severe
diminuată)
Lipsa balustradei de protecție (inclusiv la rampa pentru
persoane cu dizabilități)
*
Planșeu peste subsol / subsol tehnic / demisol
6.2.4. Prezentarea rezultatelor
Activitatea de urmărire a comportării în timp s-a desfășurat pentru un număr de 62 de clădiri,

situate în Municipiul Iași. Etapele parcurse în cadrul studiului de caz au fost detaliate în
subcapitolul 6.1, iar în acest subcapitol sunt prezentate rezultatele obținute în urma activității de
monitorizare a clădirilor. Acestea sunt detaliate în formă tabelară, atât numeric cât și procentual,
pentru majoritatea elementelor de construcție prezentate în Tabelul 6.5, identificate la un număr
semnificativ de construcții investigate.
Scopul activității este de a identifica degradări și/sau fenomene de degradare în etapa de

exploatare a clădirilor, de natură a reduce aptitudinea pentru exploatare atât pentru întreg
ansamblul cât și pentru fiecare tip de elemente componente. De asemenea, rezultatele vor sta la
baza dezvoltării unei metodologii de evaluare a stării tehnice a construcțiilor prin care să se
stabilească impactul degradărilor și neconformităților asupra aptitudinii pentru exploatare în
condiții de siguranță a clădirilor. De asemenea, metodologia va cuprinde inclusiv corelarea stării
tehnice a construcțiilor cu natura lucrărilor de intervenție și reparații ce ar putea fi necesare, pentru
acele situații în care acestea se impun. Rezultatele activității de UCT pentru cele 62 de obiective
investigate sunt centralizate în Tabelul 6.6.
52
Tabel 6.6. Centralizarea rezultatelor studiului de caz 1

Număr clădiri
Subansamblu Element de Număr
Trepte de degradare Procent [%] la care există
component construcție clădiri
elementul
1. Infrastructură
fără degradări 44 70,97
minore 11 17,74
elemente verticale 62
semnificative 6 9,68
severe 1 1,61
Structură de elemente
*
minore 2 5,71
35
rezistență orizontale semnificative 5 14,29
severe 15 42,86
minore 2 5,72
scări acces semnificative 16 45,71 35
severe 6 17,14
minore 2 3,23
Izolații hidroizolație 62
severe 9 14,52
2. Suprastructură
minore 8 12,9
elemente verticale 62
semnificative 3 4, 84
severe 3 4, 84
Structură de minore 20 32,26
elemente orizontale 62
rezistență semnificative 5 8,06
severe 2 3,23
minore 6 10,17
scări 59
severe 4 6,78
pereți (inclusiv minore 7 17,07 41
tencuieli) semnificative 19 46,34
severe 13 31,71
minore 15 24,19
Anvelopă tâmplărie 62
severe 10 16,13
minore 11 30,56
termoizolație 36
severe 0 0,00
minore 7 13,21
terasă necirculabilă 53
Închideri la semnificative 16 30,19
nivelul severe 4 7,54
acoperișului fără degradări 2 22,22
șarpantă minore 3 33,33 9
53
severe 1 11,11
pereți de
minore 35 62,50
compartimentare 56
(inclusiv tencuieli)
severe 2 3,57
Elemente minore 38 61,29
zugrăveli 62
interioare semnificative 17 27,42
severe 4 6,45
minore 34 54,84
pardoseli 62
severe 1 1,61
3. Sistematizări exterioare
minore 29 46,77
Trotuare / platforme perimetrale 62
severe 2 3,23
minore 15 24,19
Scări / rampe de acces 62
severe 4 6,45
*
Planșeu peste subsol / subsol tehnic / demisol
6.2.5. Concluzii
Studiul de caz prezentat în acest capitol detaliază modalitatea propusă de efectuare a

activității de urmărire curentă a comportării în timp, aplicată pentru un număr de 62 de obiective
amplasate în Municipiul Iași, având funcțiuni specifice domeniului educațional universitar
(administrativ, spații de învățământ, microproducție, cazare, medicale, de alimentație etc.).
Pentru acestea, au fost întocmite rapoarte de urmărire curentă a comportării în timp, aplicând
metoda vizuală de investigare coroborată cu, după caz, mijloace și echipamente simple de
măsurare. Rezultatele studiului de caz prezintă modalitatea propusă pentru efectuarea in-situ a
activității de UCT, prezentată etapizat în subcapitolul 6.1, evidențiind caracterul aplicativ al
acesteia. Astfel, după consultarea elementelor de carte tehnică pentru fiecare dintre obiectivele
investigate, în vederea identificării caracteristicilor și particularităților constructive, s-a procedat
la clasificarea construcțiilor investigate, în raport cu mai multe criterii: sistem structural, destinație,
perioadă de construire, închideri ș.a.m.d. Ulterior, s-a efectuat o discretizare a construcțiilor, pe
mai multe niveluri de clasificare, în vederea întocmirii fișelor de inspecție pentru fiecare tip de
element de construcție. Acestea conțin o serie de degradări, neconformități și fenomene de
degradare specifice fiecărui tip dintre elementele componente. Ulterior, degradările au fost
clasificate în trei categorii, în funcție de extinderea, impactul și profunzimea acestora: degradări
54
minore, semnificative și severe. În această manieră, prin discretizarea construcțiilor și investigarea

elementelor componente pe baza fișelor de inspecție se reduce timpul efectiv de investigare, se
obține o imagine de ansamblu asupra stării tehnice pentru fiecare tip de element component,
realizându-se cu ușurință cuantificarea impactului pe care acestea în pot avea la nivelul întregului
ansamblu construit. În continuare, s-au realizat vizitele in-situ, pentru fiecare dintre cele 62 de
obiective, ce au constat în investigarea vizuală a elementelor componente și utilizând aparatură
simplă de inspecție.
Având în vedere faptul că până la momentul elaborării prezentei lucrări nu au fost

identificate detalii cu privire la modalitatea de efectuare a activității de UCT, în cadrul
reglementărilor conexe acesteia, în această lucrare s-a prezentat o metodologie de discretizare a
elementelor componente ale clădirilor și de evaluare a stării tehnice bazată pe clasificarea
degradărilor pe trei trepte specifice: minore, semnificative și severe. Metodologia propusă are un
caracter inovativ, nefiind prezentată sau fundamentată până în prezent.
Premisele ce au stat la baza propunerii acestei metodologii se referă la:

- creșterea gradului de aplicabilitate pentru un număr cât mai ridicat de clădiri, independent
de sistemul structural, funcțiune, elemente componente ș.a.m.d.;
- facilitarea activității de UCT astfel încât aceasta să fie efectuată pe scară largă, ținând cont
de caracterul repetitiv al acesteia;
- propunerea unor fișe standardizate de verificare a elementelor de construcție, diminuând
astfel gradul de subiectivism specific personalului desemnat ca responsabil cu urmărirea
comportării în timp;
- diminuarea timpului necesar efectuării activității de UCT, în raport cu fiecare obiectiv vizat.
După evaluarea stării tehnice a clădirilor prin identificarea degradărilor la fiecare tip de
elemente componente, devine importantă cuantificarea degradărilor și evaluarea impactului pe
care acestea îl pot dezvolta asupra construcției. În acest sens, în capitolul 7 se propune dezvoltarea
unei proceduri de clasificare și ierarhizare a degradărilor, pentru ca în final, starea tehnică a
construcțiilor să conducă la încadrarea acestora în clase specifice. Astfel, ideea generală a acestei
abordări este de a creste gradul de conștientizare al populației, în speță administratorii și
proprietarii clădirilor, cu privire la utilitatea și importanța activității de UCT.
55
Capitolul 6.
STUDII DE CAZ PRIVIND URMĂRIREA CURENTĂ A
COMPORTĂRII ÎN TIMP A CONSTRUCȚIILOR
6.3 Studiul de caz 2
6.3.1. Introducere
Metodologia propusă în acest subcapitol se referă la efectuarea activității de urmărire curentă

a comportării în timp pentru construcțiile încadrate în categoria celor industriale, respectiv stațiile
de distribuție a carburanților. Subansamblurile și elementele din componența acestui tip de
construcții prezintă caracteristici și particularități variate, ale căror degradare poate genera un
impact semnificativ, în raport cu toți factorii implicați.
În România, particularitățile de proiectare, execuție, exploatare și postutilizare a stațiilor fixe
de distribuție a carburanților (SDC) lichizi (motorină, benzină și Gaz Petrolier Lichefiat), utilizați
pentru propulsia autovehiculelor, sunt detaliate în normativul NP 004/2003 – Normativ pentru
proiectarea, executarea, exploatarea, dezafectarea și postutilizarea stațiilor de distribuție carburanți
la autovehicule, aprobat prin Ordinul nr. 174/2005.
Principalul criteriu de clasificare al stațiilor de distribuție a carburanților (SDC) face referire

la modalitatea de exploatare a acestora, distingându-se astfel stații fixe, cu capacitate maximă de
stocare a carburantului de 300 m3, și stații transportabile, de tip container, având capacitate de
stocare de maxim 30 m3.
Cele mai reprezentative obiective din componența stațiilor fixe de distribuție a carburantului,
ce fac obiectul prezentului studiu de caz, sunt prezentate în Figura 6.2.
56
Figura 6.2. Obiective principale în componența stațiilor fixe de distribuție a carburanților
6.3.2. Etape specifice programului de UCT
Urmărirea curentă a comportării în timp a constat în efectuarea vizitelor la amplasamentele

a 212 stații fixe de distribuție a carburanților (SDC), situate pe teritoriul României, pentru
elaborarea documentației tehnice de UCT. Stațiile investigate se află în administrarea/proprietatea
a doi distribuitori diferiți (identificați pe parcursul studiului de caz prin codurile D1 și D2), câte
106 stații pentru fiecare dintre aceștia. Scopul activității de UCT constă în identificarea unor
degradări sau neconformități care pot conduce la afectarea sau diminuarea performanțelor în
exploatare a elementelor componente. Metodologia aplicată în efectuarea activității de UCT pentru
stațiile fixe de distribuție a carburanților urmărește principii similare celor aplicate în subcapitolul
6.1. Cu toate acestea, având în vedere diferențele dintre cele două tipuri de construcții, ce se referă
la funcțiuni, alcătuire, subsisteme componente etc., metodologia elaborată pentru SDC dezvoltă o
serie de particularități și caracteristici distincte.
Metodologia de efectuare a activității de UCT a fost dezvoltată în raport cu componentele

minimale ce intră în alcătuirea unei SDC, conform cerințelor obligatorii ale normativului NP
004/2003, astfel încât, detalierea stării tehnice să se poată realiza și comenta într-un mod unitar,
pentru toate cele 212 stații, aparținând ambilor distribuitori. De asemenea, acestora li se adaugă și
spălătoria auto, construcție comună unui număr ridicat de stații, astfel încât, metodologia se axează
pe un număr total de șapte componente: cabina de stație; spălătoria auto; căminele de vizitare și
rezervoarele subterane de carburant; copertina, pompele de alimentare și postamentele acestora;
căminul gurilor de descărcare și conductele de aerisire; separatorul de hidrocarburi; platforma
pompelor de alimentare și cea de descărcare a carburantului.
57
În continuare, sunt prezentate detaliat etapele specifice metodologiei de urmărire curentă a

comportării în timp, ce au fost aplicate în cazul fiecărei dintre cele 212 SDC investigate.
1. Consultarea elementelor de carte tehnică
În Tabelul 6.7 este prezentată numeric și procentual clasificarea celor 212 stații investigate,
în raport cu existența documentelor de carte tehnică, pentru fiecare dintre cele trei categorii
distincte prezentate anterior.
Tabel. 6.7. Clasificarea stațiilor în raport cu existența documentelor de carte tehnică

Distribuitor 1 Distribuitor 2
Element vizat Caracteristica Număr Număr
Procent Procent
stații stații
completă 41 38,68% 17 16,04%
Stare carte
incompletă 19 17,92% 33 31,13%
tehnică
nu există 46 43,40% 56 52,83%
2. Descrierea și clasificarea construcțiilor inspectate

După consultarea elementelor de carte tehnică și efectuarea vizitelor pe amplasament s-au
sintetizat principalele caracteristici constructive și de alcătuire ale obiectivelor componente pentru
cele 212 stații investigate, în raport cu:
- anul construirii;
- detalii funcționale și gabaritice cu privire la cabina de stație: regim înălțime, sistem structural
suprastructură, închideri la nivelul anvelopei și acoperișului;
- sistemul structural și tipul spălătoriei auto (clădire normală, adiacentă sau separată de cabina
de stație, sau boxă de spălare de tip jetwash);
- soluția adoptată cu privire la amplasarea rezervoarelor de carburant.
În primă fază, stațiile au fost clasificate în funcție de anul construirii, prezentată în Tabelul
6.8.
Tabel 6.8. Clasificarea stațiilor în funcție de perioada construirii
Număr stații Procent
Caracteristica Intervale
D1 D2 D1 D2
≤ 1985 2 0 1,89 % 0%
1986 ÷ 1990 0 0 0% 0%
1991 ÷1995 1 8 0,94 % 7,55 %
1996 ÷ 2000 24 9 22,64 % 8,49 %
perioada
2001 ÷ 2005 39 66 36,79 % 62,26 %
construirii
2006 ÷ 2010 38 12 35,85 % 11,32 %
2011 ÷ 2015 1 1 0,94 % 0,94 %
Nu s-a putut stabili cu exactitate
1 10 0,94 % 9,43 %
(lipsă documente carte tehnică)
58
În Tabelul 6.9 sunt prezentate, numeric și procentual, soluțiile structurale aplicate pentru
clădirile din componența staților investigate, respectiv cabina de stație și spălătoria auto (pentru
stațiile prevăzute cu această componentă).
Tabel 6.9. Clasificarea sistemului structural pentru cabina de stație și spălătoria auto
Distribuitor 1 Distribuitor 2
Element
component
Caracteristica Număr Număr
Procent Procent
stații stații
Structură metalică 92 86,79 % 72 67,92 %
Sistem Cadre din beton armat 8 7,55 % 29 27,36 %
structural -
cabina de stație Structură zidărie portantă 0 0% 2 1,89 %
Structură mixtă 6 5,66 % 3 2,83 %
Stâlpi / cadre metalice 25 92,59 % 19 90,48 %
Sistem Cadre din beton armat 1 3,70 % 2 9,52 %
structural –
spălătorie auto Structură zidărie portantă 0 0% 0 0%
Structură mixtă 1 3,70 % 0 0%
3. Discretizarea construcțiilor
Întocmirea fișelor de inspecție a presupus, într-o primă etapă, discretizarea stațiilor în

elemente principale componente, pe trei niveluri de investigare (Fig. 6.12). După identificarea
particularităților specifice fiecărui tip de element component, în continuare s-au identificat
principalele degradări și neconformități ce pot apărea pe parcursul exploatării acestuia, luând în
calcul și interacțiunile ce pot apărea între sistemele și subsistemele componente.
Figura 6.3. Niveluri de structurare a fișelor de inspecție (Chingălată et al., 2017)
Algoritmul de discretizare respectă, la nivel principial, același raționament aplicat în cazul

metodologiei descrise în capitolul 6.1. Cu toate acestea, metodologia aferentă SDC dezvoltă o serie
de caracteristici distincte, ca urmare a particularităților acestui tip de obiective (funcțiuni, alcătuire,
subsisteme componente etc.).
4. Întocmirea fișelor de inspecție
Pentru fiecare subansamblu sau element principal de construcție investigat, fișele de

inspecție conțin o serie de neconformități sau degradări tip, posibil a fi întâlnite în cadrul inspecției,
specifice configurației analizate, în raport cu materialele din care sunt alcătuite și condițiile
particulare de exploatare. Astfel, prin particularizarea metodologiei de verificare a tuturor
obiectelor componente ale stației, la fiecare ciclu de urmărire se obține o imagine completă asupra
stării tehnice, ce poate fi ușor comparată și evaluată în cadrul etapelor viitoare de urmărire.
59
5. Efectuarea vizitelor in-situ
Următoarea etapă în cadrul activității a presupus efectuarea vizitelor la fiecare dintre cele
212 SDC, în vederea stabilirii situației existente in-situ. Pentru o parte dintre stațiile la care nu
există documente de carte tehnică, obținerea de informații cu privire la perioada construirii sau
intervențiile în timp asupra acestora s-a realizat inclusiv prin chestionarea reprezentantului stației.
Aceeași metodă a fost aplicată și pentru identificarea unor degradări sau neconformități ascunse,
imposibil de identificat la momentul vizitelor (de exemplu, infiltrații de apă la interiorul cabinei
de stație sau la intradosul copertinei).
6.3.3. Stabilirea degradărilor tip pentru elementele componente
Pentru fiecare element component al subansamblurilor, pe baza celor trei niveluri de

discretizare, dar și în funcție de particularitățile și condițiile specifice de proiectare, execuție și
exploatare a acestora, s-au propus o serie de degradări și neconformități specifice. Existența
acestora s-a investigat în cadrul vizitelor in-situ, pentru elementele aferente fiecăreia dintre cele
șapte componente selectate.
Degradările/neconformitățile/fenomenele de degradare au fost clasificate, în funcție de tipul,

extinderea, profunzimea și impactul acestora asupra elementului component, sau după caz, asupra
întregului ansamblu construit, pe patru trepte de degradare, astfel:
- fără degradări: încadrează acele elemente care nu prezintă degradări sau neconformități;
pentru acest tip de elemente, aptitudinea pentru exploatare este conformă cu cerințele
impuse/proiectate;
- degradări minore: încadrează degradări locale, caracterizate de fenomene în stare
incipientă;
- degradări semnificative: în această categorie au fost încadrate deficiențele generalizate, cu
caracter repetitiv. De asemenea, pot fi încadrate în clasa degradărilor semnificative inclusiv
acele degradări minore existente pe suprafețe extinse sau la un număr ridicat de elemente
investigate, ce pot genera diminuări ale gradului de satisfacere a aptitudinilor pentru
exploatare;
- degradări severe: categorie specifică acelor degradări cu caracter avansat, indiferent de
gradul de extindere al acestora, care afectează în mod direct exploatarea
componentelor/subansamblurilor în condiții normale și implică efectuarea unor lucrări
urgente de reparații sau de eliminare a unor situații de risc.
60
Aplicând raționament similar celui prezentat în capitolul 6.1 (Tabel 6.5), în continuare, sunt
prezentate posibile degradări sau fenomene de degradare, diferențiate în raport cu cele trei trepte,
pentru fiecare dintre cele șapte componente investigate la stațiile de distribuție a carburantului.
6.3.4. Prezentarea rezultatelor
Activitatea de UCT a debutat, într-o primă etapă, cu verificarea documentelor de carte

tehnică pentru fiecare obiectiv în parte. Ulterior, au fost elaborate fișe specifice de investigare, iar
în baza acestora au fost efectuate vizitele in-situ pentru întocmirea rapoartelor de UCT la
amplasamentele a 212 SDC, câte 106 stații aparținând distribuitorului D1 și respectiv,
distribuitorului D2. Degradările și neconformitățile identificate au fost încadrate, în funcție de tip,
extindere, profunzime și importanță pe patru trepte specifice de degradate, pentru șapte dintre
componentele principale ale stațiilor de distribuție a carburanților. Acestea au fost ulterior
centralizate statistic, în procentaje specifice fiecărei trepte de degradare, prezentate în figuri
dispuse alăturat (în partea stângă sunt prezentate rezultatele pentru elementele componente ale
stațiilor din administrarea/proprietatea distribuitorului D1, iar în partea dreapta cele aferente
distribuitorului D2).
În Figura 6.4 sunt prezentate rezultatele statistice cu privire la activitatea de UCT pentru
cabina de stație în cazul ambilor distribuitori. Rezultatele au fost clasificate pe mai multe niveluri
de degradare, în funcție de neconformitățile și defecte identificate, evaluând impactul acestora
elementului component dar și asupra întregului ansamblu construit.
Cabina de stație - trepte de degradare

100
80
64,15
56,60
60
40 32,08
20,75
20 10,38 13,21
0,94 1,89
0
Distribuitor D1 Distribuitor D2
Fără degradări Minore Semnificative Severe
Figura 6.4. Reprezentare grafică procentaj degradări – cabina de stație
În ceea ce privește construcțiile cu funcțiune spălătorie auto (Fig. 6.5), acestea au fost
identificate la un număr de 27 dintre stațiile investigate aferente distribuitorului D1, respectiv 21
61
de stații din administrarea D2. Aceeași clasificare s-a abordat și în cazul acestui tip de construcții,
similară cabinei de stație.
Spălătoria auto - trepte de degradare

100
80 71,43
60
48,15
37,04
40
19,05
20 14,81
9,52
0,00 0,00
0
Figura 6.5. Reprezentare grafică procentaj degradări – spălătoria auto
Figura 6.6 prezintă grafic procentajul degradărilor și neconformităților, clasificate pe cele

patru trepte specifice de degradare, pentru căminele de vizitare a rezervoarelor subterane de
carburant.
Cămine de vizitare a rezervoarelor - trepte de degradare

100
80
56,60
60
47,17
40 35,85
18,87 20,75
16,98
20
3,77
0,00
0
Figura 6.6. Reprezentare grafică procentaj degradări – cămine de vizitare a rezervoarelor de

carburant
Pentru copertină, pompele de alimentare și postamentul aferent acestora, încadrarea

degradărilor specifice celor patru trepte este prezentată în Figura 6.7.
62
Copertină, pompe de alimentare și postament - trepte de degradare

100
80
59,43
60 52,83
40 33,02
22,64
17,92
20 13,21
0,94 0,00
0
Figura 6.7. Reprezentare grafică procentaj degradări – copertină, pompe de alimentare și

postament
În Figura 6.8 sunt prezentate rezultatele statistice pentru căminele de descărcare a

carburantului și conductele de aerisire aferente. Elementele au fost clasificate pe cele patru niveluri
de degradare, în funcție de neconformitățile și degradările identificate.
Cămin descărcare carburant și conducte aerisire - trepte de degradare

100
77,36
80
60
43,40
36,79
40
17,92 19,81
20
4,72
0,00 0,00
0
Figura 6.8. Reprezentare grafică procentaj degradări – cămin descărcare carburant și conducte
de aerisire
O abordare ușor diferențiată a fost aplicată pentru separatorul de hidrocarburi, treptele de

degradare propuse (Fig. 6.9) având în vedere existența filtrului separator și efectuarea lucrărilor
specifice de curățare / mentenanță.
63
Separator de hidrocarburi - trepte de degradare

100
79,25
80
60
49,06
45,28
40
20,75
20
5,66
0,00 0,00 0,00
0
Figura 6.9. Reprezentare grafică procentaj degradări – separator de hidrocarburi
Rezultatele statistice cu privire la activitatea de urmărire curentă a comportării în timp pentru

platforma pompelor de alimentare și pentru cea de descărcare a carburantului sunt prezentate în
Figura 6.10.
Platforme pompe și descărcare carburant - trepte de degradare

100
80 75,47
71,70
60
40
21,70 20,75
20
6,60 3,77
0,00 0,00
0
Figura 6.10. Reprezentare grafică procentaj degradări – platforme pompe de alimentare și

descărcare a carburantului
6.3.5. Centralizarea rezultatelor
Pentru fiecare element component s-a urmărit identificarea defectelor și neconformităților

specifice acestuia și condițiilor particulare de exploatare, care au fost ulterior clasificate în funcție
64
de tip, profunzime, importanță și extindere în patru niveluri specifice de degradare. De asemenea,

rezultatele au fost interpretate statistic și prezentate în formă grafică (Fig. 6.4 ÷ 6.10).
i) Centralizarea rezultatelor pentru distribuitorul D1
ii) Centralizarea rezultatelor pentru distribuitorul D2
6.3.6. Concluzii
În cadrul acestui subcapitol se are în vedere inclusiv prezentarea rezultatelor într-o manieră
comparativă, prin evidențierea principalelor diferențe atât în ceea ce privește soluția constructivă
adoptată și executată de cei doi distribuitori, cât și a degradărilor specifice identificate la
elementele componente ale stațiilor. Principalele diferențe identificate în ceea ce privește soluțiile
tehnice adoptate de fiecare distribuitor fac referire la sistemul structural al cabinei de stație, la tipul
și sistemul structural al spălătoriei auto, respectiv la zona de amplasare a căminelor subterane de
vizitare a rezervoarelor. Pentru celelalte patru componente nu au fost identificate particularități
notabile, soluțiile adoptate fiind, în majoritatea cazurilor, comune.
Pentru cabinele de stație aferente celor doi distribuitori, cel mai ridicat procentaj de
degradări corespunde celor minore (56.60% - D1, 64,15% - D2), iar degradările încadrate în
categoria celor severe, identificate pentru trei dintre cabinele de stație (din totalul de 212
investigate), corespund unor degradări generalizate la elementele structurale, sub forma fisurilor
vizibile la intradosul grinzilor și planșeului din beton armat, zonelor extinse cu beton de acoperire
segregat, lipsă și armături aparente, puternic corodate, precum și a infiltrațiilor generalizate de apă
datorate degradării învelitorii. Aceste fenomene de degradare reduc capacitatea portantă a
elementelor și pot modifica răspunsul structural al clădirii sub acțiunea încărcărilor exterioare.
Pentru fiecare dintre stațiile cu degradări ce corespund tipologiei celor severe s-a recomandat
instituirea unor programe de urmărire extinsă/specială și/sau întocmirea unei expertize tehnice la
cerința esențială A1 (rezistență mecanică și stabilitate). De asemenea, pentru una dintre clădirile
investigate s-a impus efectuarea unor lucrări de intervenție imediată pentru sprijinirea locală a
elementelor degradate, până la finalizarea expertizei tehnice.
O diferență majoră între soluțiile tehnice aplicate de cei doi distribuitori face referire la
amplasarea rezervoarelor subterane de carburant, respectiv: în incinte protejate de tipul unor cuve
din beton armat, sub spațiul verde sau sub carosabilul stației. În cadrul stațiilor aferente D1, un
procent de 28,30% dintre căminele de vizitare a rezervoarelor sunt poziționate sub spațiul verde,
0,94% incinte protejate, iar un procent de 66,99% dintre cămine sunt poziționate sub platforma
carosabilă aferentă stației. Rezultate diferite au fost înregistrate în cazul stațiilor aferente D2,
astfel: un procent de 61,32% dintre rezervoare sunt poziționate sub spațiul verde, 4,72% sunt
amplasate în incinte special amenajate, iar un procent de 30,19% sunt amplasate sub platforma
65
carosabilă. Așa cum se poate anticipa, în cazul stațiilor aferente distribuitorului D1, au fost
identificate un număr mai ridicat de degradări și neconformități, ca urmare a procentajului superior
de cămine amplasate sub platforma carosabilă, respectiv: 56,60% - degradări minore, 20,75% -
degradări semnificative și 3,77% - degradări severe.
În Tabelul 6.10 sunt prezentate cele mai semnificative cauze de degradare identificate la
nivelul elementelor componente ale stațiilor, clasificate în raport cu ponderea corespunzătoare ce
a stat la baza fenomenului de degradare. În cadrul vizitelor efectuate, pentru cabina de stație au
fost identificate elemente din componența acesteia pentru care durata normată de exploatare a fost
depășită, prin compararea intervalului de la ultima intervenție (pentru situațiile în care aceasta s-a
putut stabili) cu prevederile normativului GE 032/1997 – Normativ privind executarea lucrărilor
de întreținere și reparații la clădiri și construcții speciale. Aceste elemente fac referire la straturile
de finisaj pentru: pereți de închidere sau compartimentare (zugrăveli lavabile, vopsitorii, placări
ceramice), tâmplărie de închidere și pardoseli interioare. Ponderea acestora nu poate fi stabilită cu
exactitate, ca urmare a reparațiilor locale la nivelul elementelor componente ale cabinei de stație,
lucrări care nu au fost specificate în Jurnalul Evenimentelor sau pentru care nu a fost necesară
întocmirea unei documentații tehnice. Degradările încadrate în această categorie se încadrează
simultan la două dintre cauze, respectiv degradarea naturală a materialelor și neefectuarea
lucrărilor specifice de înlocuire pentru acestea.
Tabel 6.10. Cauze de degradare la componentele principale ale SDC
degradarea
Cauza de neefectuarea la timp a lucrărilor calitate inițială acțiuni
naturală a
degradare de întreținere / reparații slabă în execuție mecanice
materialelor
Pondere 31 % 48 % 12 % 19 %
Calitatea slabă a lucrărilor de execuție s-a remarcat, în cazul clădirilor cu sistem structural
din beton armat, prin grosimi inferioare ale stratului de acoperire cu beton, segregări locale,
vizibile la nivelul subsolului/demisolului ce au favorizat corodarea barelor de armătură. Pentru
obiectivele cu structură de rezistență alcătuită din materiale metalice (cabină de stație, copertină,
luminator), precum și pentru cele cu închideri din elemente metalice (pompe de alimentare, capace
pentru cămine) principala cauză de degradare este neefectuarea la timp a lucrărilor de refacere a
straturilor de protecții anticorozive.
Degradările produse în urma unor acțiuni de tip mecanic sunt în număr ridicat, ponderea
acestora fiind în directă legătură cu fluxul de clienți, suprafața și amplasamentul stației. Acestea
produc deficiențe minore la nivelul elementelor de închidere și finisaj. De asemenea, au fost
identificate situații izolate în care evoluția unor degradări produse din acțiuni mecanice pot afecta
în mod direct funcționalitatea elementelor: fisuri și desprinderi la capacele căminelor de vizitare a
rezervoarelor în urma manipulării defectuoase de către personalul stației, deformații la stâlpii
66
spălătoriei, fisuri în panourile vitrate de închidere, avarii la pompele de alimentare sau degradări
ale panourilor de închidere ale acestora.
Cele mai semnificative degradări și neconformități identificate la majoritatea elementelor

din componența SDC sunt încadrate în categoria celor minore, cu caracter local și nu prezintă
impact direct asupra funcționalității elementelor, conform destinației specifice. Principalele cauze
care au favorizat existența și dezvoltarea degradărilor sunt:
- degradarea naturală a materialelor de construcție;
- depășirea duratei normate de exploatare pentru o parte dintre elementele de protecție și

finisaj;
- neefectuarea la timp a lucrărilor de întreținere și reparație, pentru înlocuirea elementelor /

materialelor cu durată de exploatare depășită sau a celor la nivelul cărora există degradări;
- calitatea inițială slabă a lucrărilor de execuție și cea a materialelor utilizate;

- acțiuni de natură mecanică;
- mișcări/tasări ale terenului.
67
CAPITOLUL 7: PROCEDURĂ DE EVALUARE A STĂRII TEHNICE A CONSTRUCȚIILOR
Capitolul 7.
PROCEDURĂ DE EVALUARE A STĂRII TEHNICE A
CONSTRUCȚIILOR
7.1. Introducere
Clasificarea pe mai multe trepte de degradare sau acordarea unei încadrări, a unui punctaj /
calificativ pentru caracterizarea stării tehnice a construcției este un concept utilizat în numeroase
state la nivel internațional. De exemplu, în Marea Britanie se realizează o evaluare a întregii
locuințe pentru identificarea unor factori de risc, de natură a favoriza și dezvolta afecțiuni de
sănătate. Clasele de risc sunt numerotate în intervalul A ÷ J și sunt clasificate în funcție de factorul
identificat, probabilitatea de apariție și potențialul efect al acestuia. Valorile A, B, C corespund
clasei I de risc, ce încadrează grave afecțiuni, iar oricare altă valoare corespunde clasei II de risc.
În Africa de Sud, clasificarea stării tehnice se realizează la nivelul elementelor componente
utilizând cinci trepte specifice condiției tehnice a construcției, numerotate în intervalul 1 ÷ 5. În
funcție de treapta de încadrare, se realizează inclusiv o corelarea cu lucrările de intervenție
necesare pentru remedierea deficiențelor identificate (Abbott et al., 2007). La nivel internațional,
Africa de Sud este printre puținele state care a atribuit inclusiv un cod de culoare stării tehnice a
construcției, prezentată în Tabelul 7.1, abordare accesibilă și sugestivă inclusiv pentru utilizatorii
non-tehnici.
Exemplele din literatura de specialitate anterior menționate, cu privire la clasificarea

construcțiilor în raport cu starea tehnică, au fost prezentate mai detaliat în capitolul 3.
Tabel 7.1. Clasificarea stării tehnice a construcțiilor în Africa de Sud

Clasificare Condiție tehnică Măsuri de intervenție
5 Foarte bună Mentenanță preventivă
Mentenanță normală, în funcție de
4 Bună
starea tehnică
3 Acceptabilă Reparații
2 Slabă Reabilitare
1 Foarte slabă Înlocuire
68
7.2. Obiectivele procedurii
În fiecare etapă specifică unui proces de construcție (concepție, proiectare, execuție și

exploatare) există factori, reduși sau într-un număr însemnat, care influențează calitatea produsului
final. Este dificil de stabilit cu exactitate ponderea acestora, însă, cei mai numeroși agenți de
influență se identifică în etapa de execuție. Din acest motiv, pentru a evalua comportarea normală
în exploatare este necesară realizarea unor investigații la intervale regulate, care să vizeze toate
elementele componente ale construcțiilor. Acestea sunt efectuate, într-o primă etapă, vizual și
utilizând aparatură simplă de investigare. Ulterior, dacă în urma analizei vizuale a componentelor
unei construcții sunt identificate degradări, neconformități sau fenomene de degradare pentru care
nu se poate identifica impactul asupra aptitudinii pentru exploatare a construcției în condiții
normale se parcurge la abordarea unor investigații mai ample, specifice urmăririi extinse sau celei
de tip special. Această abordare este utilă pentru cuantificarea degradărilor și identificarea, cu
exactitate, a extinderii și impactului acestora asupra exploatării normale a construcției.
Normativele conexe domeniului urmăririi comportării în timp a construcțiilor abordează
relativ sumar modalitatea de desfășurare și aplicare a activității de UCT. De asemenea, există
lacune cu privire la cuantificarea și interpretarea rezultatelor obținute în urma unei astfel de
evaluări. În acest sens, principalul obiectiv în cadrul acestui capitol constă în propunerea unei
proceduri de evaluare a stării tehnice a construcțiilor, bazată pe încadrarea în clase specifice, în
funcție de degradările și neconformitățile identificate la nivelul elementelor componente.
În procesul de elaborare a unei proceduri de investigare a stării tehnice a clădirilor se are în

vedere dezvoltarea unui model cu grad ridicat de aplicabilitate, adecvat unui număr ridicat de tipuri
de construcții, în raport cu sistemul structural, complexitatea acestora, tipul de elemente
componente, funcțiune ș.a. Având ca fundament exemplele de clasificare a stării tehnice a
construcțiilor pe mai multe trepte de degradare ce au fost identificate în literatura de specialitate și
cele două studii de caz prezentate în capitolul 6, se propune o procedură de efectuare a activității
de urmărire curentă a comportării în timp a construcțiilor, cu ajutorul căreia să poată fi stabilită
clasa de degradare a acestora. Încadrarea în clasele de degradare propuse se realizează diferențiat,
atât pentru elementele structurale cât și pentru cele nestructurale.
Elaborarea și detalierea procedurii propuse în cadrul prezentului capitol se realizează

etapizat, după cum urmează:
- Stabilirea contextului specific și a premiselor ce stau la baza propunerii procedurii;

- Realizarea unei baze de date prin centralizarea unor tipologii de degradări, neconformități
sau fenomene de degradare specifice elementelor de construcție, urmată de clasificarea și
ierarhizarea acestora în funcție de impactul generat asupra exploatării în condiții normale
a elementului sau a întregului ansamblul construit;
69
- Elaborarea unor scheme de evaluare în baza cărora se vor defini și detalia clasele de
degradare, atât pentru elementele structurale cât și pentru cele nestructurale;
- Propunerea și detalierea modelului pe baza căruia se facilitează încadrarea construcțiilor în

clase specifice de degradare, corelate și cu natura măsurilor de intervenție adecvate;
- Verificarea eficienței și a gradului de aplicabilitate al procedurii prin aplicarea acesteia

pentru clădirile ce au făcut obiectul studiului de caz prezentat în subcapitolul 6.2;
- Atribuirea unor punctaje bazate pe valori numerice pentru fiecare clasă de degradare și
asocierea acestora cu un cod de culori.
În cadrul studiului de caz prezentat în capitolul 6.2 s-au întocmit rapoarte de urmărire a
comportării în timp pentru un număr de 62 de clădiri. În vederea elaborării acestora s-au întocmit
fișe de inspecție care conțin o serie de degradări tip, specifice fiecărui element de construcție, pe
mai multe trepte de degradare. În funcție de importanța, extinderea, efectul acestor degradări și
zona în care acestea s-au identificat, s-a realizat clasificarea degradărilor pe mai multe trepte:
minore, semnificative și severe. Astfel, se realizează o departajare a impactului acestora, atât la
nivelul elementului cât și, pentru anumite cazuri, asupra întregii construcții.
Procedura descrisă în acest capitol își propune să contribuie fundamental la îmbunătățirea

gradului de conștientizare al proprietarilor de clădiri prin introducerea și definirea claselor de
degradare. Conceptul de clasă de degradare și, implicit, ierarhizarea acestora, constituie un
instrument facil și accesibil proprietarilor de clădiri care, în majoritatea cazurilor, nu sunt
familiarizați cu domeniul construcțiilor și nici cu terminologia sau jargonul specifice acestuia.
Încadrarea în clasele de degradare revine în sarcina responsabilului cu UCT și se realizează pe
baza modelului prezentat în continuare, fiind parte integrantă din rapoartele elaborate periodic.
Fiecare clasă trebuie descrisă într-o manieră cât mai accesibilă, care să evidențieze atât fenomenele
de degradare și neconformitățile ce îi corespund, cât și aptitudinile / performanțele specifice
clădirii sau elementelor componente ale acesteia ce nu mai sunt îndeplinite. De asemenea, un alt
element deosebit de important se referă la prezentarea setului de riscuri generate de starea de
degradare, asociat fiecărei clase.
Astfel, odată depășită bariera lingvistică, creată în mod involuntar doar prin elaborarea
rapoartelor de UCT în stilul documentațiilor tehnice inginerești, urmată de încadrarea
construcțiilor în clase de degradare, definite transparent și într-un limbaj accesibil (de tipul cauză
– efect), proprietarii de clădiri pot înțelege într-o măsură mai mare de ce construcțiile nu (mai)
satisfac (total sau parțial) anumite aptitudini de exploatare, ce efecte pot surveni și de ce lucrările
de intervenție sunt necesare.
Scopul general și obiectivul final al acestei proceduri se identifică, în mare măsură, cu cele
ale sistemului calității în construcții din România, definit în Legea 10/1995, contribuind astfel la
reducerea vulnerabilității clădirilor și la generarea unor condiții de exploatare normală, specifice
70
construcțiilor de calitate corespunzătoare, în scopul protejării vieții oamenilor, a bunurilor

acestora, a societății și a mediului înconjurător.
7.3. Dezvoltarea procedurii „PEST”
Procedura de evaluare a stării tehnice a construcțiilor, propusă sub acronimul PEST, are ca
obiectiv central încadrarea acestora în clase de degradare și se bazează pe rezultatele furnizate de
metodologiile de efectuare a activității de urmărire curentă a comportării în timp prezentate în
capitolul 6 al acestei lucrări. În consecință, procedura propune, în egală măsură, cuantificarea și
corelarea particularităților referitoare la starea de degradare a construcțiilor, ce sunt exprimate în
cadrul rapoartelor de UCT pe baza terminologiei tehnice inginerești, și transpunerea acestora într-
o formă accesibilă proprietarilor de clădiri, adecvată capacităților de asimilare ale acestora, astfel
încât ponderea construcțiilor ce nu întrunesc aptitudinile specifice de exploatare să dezvolte,
gradual, un proces de regresie.
Având în vedere faptul că aptitudinile de exploatare în condiții de siguranță ale
construcțiilor se referă la majoritatea elementelor de construcție ce intră în componența clădirilor,
procedura PEST s-a elaborat pe două direcții distincte, vizând elementele de construcție cu rol
structural și cele cu rol nestructural. Pentru fiecare dintre acestea, degradările și neconformitățile
evidențiate prin aplicarea metodologiilor de efectuare a activității de UCT sunt analizate și,
ulterior, evaluate în raport cu impactul pe care îl pot genera asupra condițiilor normale de
exploatare a construcției. Factorii cheie, cu rol determinant, ce constituie parametrii de departajare
între clasele de degradare propuse se referă atât la măsura în care degradările identificate sunt de
natură să afecteze exploatarea în condiții de siguranță, prin gravitate și extindere, cât și la
necesitatea sistării utilizării construcției, local sau chiar general, urmată de implementarea unor
măsuri specifice de punere în siguranță.
În final, după aplicarea procedurii PEST, încadrarea unei construcții se referă la încadrarea
în clase de degradare, specifice atât elementelor nestructurale cât și celor structurale. Detalierea și
fundamentarea claselor de degradare se realizează în concordanță cu particularitățile de degradare
prezentate în subcapitolul 6.2, Tabelul 6.5.
De asemenea, este important de evidențiat faptul că procedura propusă se adresează exclusiv
activității de urmărire curentă a comportării în timp, ținând cont de modul de desfășurare specific
acesteia, fără a diminua sau interfera cu etapele și activitățile de urmărire specială sau chiar de
expertizare tehnică, ce intră în categoria investigațiilor complexe, abordate pe mai multe paliere.
71
7.3.1. Încadrarea elementelor nestructurale
Încadrarea clădirilor se realizează etapizat, pe baza schemei logice prezentate în Figura 7.1,
iar diferențierea claselor de degradare se referă la existența unor situații de risc ce pun în pericol
exploatarea în condiții de siguranță a construcțiilor. De asemenea, clasificarea clădirilor se
realizează în cadrul etapei de elaborare a raportului de UCT și are în vedere evaluarea și
sistematizarea tipurilor de degradări, în funcție severitatea, localizarea, importanța și impactul
acestora asupra exploatării în condiții de siguranță a clădirii.
Figura 7.1. Schema logică pentru evaluarea stării tehnice a elementelor nestructurale
Pentru elementele nestructurale de construcție se propun patru clase de degradare, dintre care
două sunt divizate în subclase, în raport cu existența și amploarea fenomenelor de degradare sau
existența situațiilor ce generează riscuri / pericole pentru utilizatorii direcți sau indirecți. Cele patru
clase de degradare sunt prezentate în Tabelul 7.2.
72
Tabel 7.2. Clase de degradare propuse pentru clasificarea elementelor nestructurale

Clasa / subclasa
Încadrare elemente
de degradare
Nu există degradări la elementele nestructurale, nu sunt necesare lucrări specifice de
NS-I
intervenție
Elemente nestructurale cu degradări și neconformități minore, fără impact asupra
NS-II funcționalității clădirii, iar remedierea acestora se poate realiza în cadrul lucrărilor
periodice de mentenanță
Degradări semnificative, local severe, pentru remedierea cărora sunt necesare
A aplicarea unor măsuri urgente, dar care nu atrag după sine necesitatea sistării
exploatării clădirii
NS-III
Degradări semnificative și severe cu caracter local, pentru remedierea cărora este
B necesară întreruperea locală a exploatării clădirii, semnalizarea zonei și aplicarea unor
măsuri urgente de remediere / reparații
Degradări severe generalizate, multiple, pentru remedierea cărora este necesară
întreruperea utilizării în minim două zone (implicit semnalizarea acestora), și după
A caz, aplicarea unor măsuri de protecție (sprijiniri locale, plase de protecție,
împrejmuiri etc.). Ulterior, este necesară efectuarea unor lucrări urgente de remediere
NS-IV
/ reparații
Degradări generalizare, multiple, pentru remedierea cărora este necesară întreruperea
B totală a utilizării clădirii, după caz, aplicarea unor măsuri urgente de punere în
siguranță și efectuarea lucrărilor de remediere /reparații pentru reluarea exploatării
7.3.2. Încadrarea elementelor structurale
Evaluarea stării tehnice a structurii de rezistență este o etapă critică în desfășurarea activității
de UCT. În funcție de gradul de detaliere al nivelului de investigare stabilit de către proprietar sau
adoptat de responsabilului cu activitatea de UCT, fișele de inspecție pot fi discretizate pe mai multe
trepte până la nivelul fiecărui element de construcție, independent de configurația sau de materialul
din care acesta este executat.
În general, pentru o marte dintre clădirile ce fac obiectul activității de UCT, elementele
structurale (verticale și orizontale) ale suprastructurii sunt acoperite cu straturi de tencuială, finisaj
și/sau elemente de închidere. Acest aspect determină o evaluare limitată a sistemului structural,
uneori chiar incompletă, ca urmare a faptului că fenomenele de degradare se evaluează și prin
metode indirecte, prin corelarea particularităților de degradare ale elementelor aplicate pe
suprafața celor structurale și analizarea cauzalității acestora.
Pentru evaluarea stării tehnice a sistemului structural se propun patru clase specifice de
degradare, prezentate în Tabelul 7.3. Diferențierea acestora se realizează în funcție de fenomenele
de degradare identificate la elementele structurale ale clădirii investigate și de impactul generat de
acestea în raport cu criteriile de exploatare în condiții de siguranță. Procedura de clasificarea se
realizează pe baza schemei logice prezentată în Figura 7.2. Diferențierea claselor de degradare ce
caracterizează sistemul structural este realizată în raport cu importanța, tipul, impactul, extinderea
și caracterul repetitiv al degradărilor semnificative sau severe la nivelul elementelor structurale.
73
Tabel 7.3. Clase de degradare propuse pentru clasificarea elementelor structurale

Clasa / subclasa
Încadrare elemente
de degradare
S-I Construcții fără degradări structurale
Elemente structurale cu degradări din categoria celor minore identificate local, pe zone
S-II
limitate, care pot fi remediate în cadrul programelor de reparații curente
Elemente structurale cu degradări semnificative, cu caracter local, cu
URMĂRIRE EXTINSĂ / SPECIALĂ

A potențial impact asupra funcționalității în cazul unor acțiuni cu caracter
ȘI / SAU EXPERTIZĂ TEHNICĂ

excepțional
INSTITUIRE PROGRAM DE
S-III Elemente structurale cu degradări semnificative, severe, cu caracter local,
pentru remedierea cărora se poate impune sistarea locală a utilizării unor
B
spații aferente construcției și aplicarea unor măsuri urgente de punere în
(după caz)
siguranță
Degradări severe, generalizate cu impact asupra exploatării, cu un grad
ridicat de risc, în cazul cărora se impune sistarea completă a activităților,
A
însă nu sunt necesare lucrări de intervenție imediată în vederea eliminării
riscului de cedare al unor elemente
S-IV
Degradări severe, generalizate cu impact asupra exploatării și risc local
sau general de pierdere a stabilității elementelor, pentru eliminarea cărora
B
este necesară aplicarea unor măsuri urgente de punere în siguranță, în
vederea eliminării riscului de cedare
Figura 7.2. Schemă logică pentru evaluarea stării tehnice a elementelor structurale
74
7.3.3. Atribuirea unui punctaj corespondent claselor de degradare
Procedura de efectuare a activității de UCT ce este propusă în această lucrare se adresează,

în primă fază, responsabililor cu efectuarea activității de urmărire curentă, prin furnizarea unui
sistem procedural complet de investigare, sinteză și interpretare. Cu toate acestea, abordarea
tehnică de încadrare și cuantificare a degradărilor și neconformităților relevate la elementele
componente ale construcției poate fi dificil de asimilat pentru proprietarii / administratorii de
clădiri, care, de cele mai multe ori, nu au cunoștințe specifice domeniului ingineriei civile. În acest
sens, se propune completarea procedurii PEST prin atribuirea unui punctaj, bazat pe intervale
numerice, aferent fiecărei clase de degradare, atât pentru elementele structurale cât și nestructurale.
Astfel, valorile punctajelor sunt încadrate în intervalul 0 ÷ 100, pentru care valoarea minimă
corespunde primei clase, ce caracterizează elemente la nivelul cărora nu au fost identificate
degradări sau neconformități, performanțele pentru exploatare fiind conforme situației proiectate.
Acordarea punctajelor se realizează în raport cu impactul pe care degradările și
neconformitățile identificate în cadrul vizitelor in-situ îl pot dezvolta asupra exploatării în condiții
de siguranță a construcției. Fiecărei clase / subclase de degradare s-a atribuit un interval de 20
puncte, excepție pentru clasa I căreia îi corespunde valoarea „0”. Intervalele de valori sunt
prezentate în Tabelul 7.4.
Tabel 7.4. Atribuire punctaj specific claselor / subclaselor de degradare

Clasa / subclasa de Clasa / subclasa de
Punctaj atribuit
degradare nestructurală degradare structurală
NS-I S-I 0
NS-II S-II 1 ÷ 20
A A 21 ÷ 40
NS-III S-III
B B 41 ÷ 60
A A 61 ÷ 80
NS-IV S-IV
B B 81 ÷ 100
Astfel, după cuantificarea degradărilor și neconformităților identificate la elementele

componente ale construcție se realizează încadrarea în clasa specifică de degradare, conform
procedurii detaliate în subcapitolele 7.3.1 și 7.3.2. Ulterior, responsabilul cu activitatea de UCT
atribuie un punctaj general, în intervalul corespondent fiecărei clase / subclase de degradare.
Punctajul se stabilește în raport cu mai mulți factori asociați degradărilor și neconformităților
existente, printre care:
- tipul și natura fenomenelor de degradare;

- extinderea și profunzimea;
- caracterul evolutiv al degradărilor:

- proximitatea dintre clasa de degradare atribuită și cea superioară;
75
- numărul de elemente sau zone ale construcției în care degradările se regăsesc;

- amplitudinea și gradul de dificultate al lucrărilor de intervenție.
În funcție de situația particulară identificată pe amplasament, coroborată cu impactul

degradărilor identificate asupra aptitudinilor pentru exploatare a construcției investigate,
responsabilul cu efectuarea activității de UCT va atribui un punctaj din intervalul specific clasei
de degradare. De asemenea, fiecărui interval de valori (și implicit clasei / subclasei de degradare)
se poate atribui un cod de culoare, după modelul prezentat în Figura 7.3.
Această abordare este adecvată proprietarilor / administratorilor de construcții, pentru care,

reprezentarea pe o scară de valori în intervalul 0 ÷ 100, coroborată cu ilustrarea cromatică asociată,
reprezintă o metodă facilă de conștientizare a stării tehnice aferente construcțiilor și a necesității
implementării măsurilor necesare.
Reprezentare grafică intervale de punctaj specifice claselor de degradare

propuse
I
0
II
1 20
Clase de degradare
IIIA
21 40
IIIB
41 60
IVA
61 80
IVB
81 100
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100
Punctaj acordat
Figura 7.3. Intervale de punctaj specifice claselor / subclaselor de degradare propuse
Pentru o mai bună familiarizare cu utilizarea codurilor de culoare specifice claselor /

subclaselor de degradare se propune detalierea acestora, într-o manieră accesibilă proprietarilor /
administratorilor de construcții, prezentată în Tabelele 7.5. și 7.6. Astfel, se realizează o corelare
între clasa / subclasa de degradare, intervalul de valori asociat, codul de culoare și măsurile de
intervenție necesare/impune de starea tehnică a construcției, atât în raport cu elementele
nestructurale cât și cele structurale. În acest caz, este creată o modalitate facilă de interpretare a
unor rezultate tehnice, transpuse și dezvoltate sub forma unor modele grafice.
76
Tabel 7.5. Elemente nestructurale: corelare clase de degradare – punctaj – cod de culoare –
Clasa / subclasa
Punctaj Cod de
de degradare Detaliere construcție încadrată
atribuit culoare
nestructurală
NS-I 0 Construcție fără degradări.
Degradări minore care se pot remedia în cadrul lucrărilor periodice
NS-II 1 ÷ 20
de mentenanță.
Degradări semnificative locale pentru care este necesară efectuarea
NS-IIIA 21 ÷ 40
unor lucrări de intervenție.
Degradări semnificative locale pentru care este necesară efectuarea
NS-IIIB 41 ÷ 60 unor lucrări de intervenție. Suplimentar, se impune sistarea locală a
utilizării în vederea aplicării acestora.
Degradări severe, generalizate care impun sistarea locală a utilizării
NS-IVA 61 ÷ 80 în mai multe spații / zone ale construcției, în vederea aplicării unor
măsuri urgente de intervenție.
Degradări severe, generalizate care impun sistarea totală a utilizării
NS-IVB 81 ÷ 100
construcției și aplicarea unor măsuri urgente de intervenție.
Tabel 7.6. Elemente structurale: corelare clase de degradare – punctaj – cod de culoare – lucrări
de intervenție
Clasa / subclasa
Punctaj Cod de
de degradare Detaliere construcție încadrată
atribuit culoare
structurală
S-I 0 Construcție fără degradări structurale.
Degradări minore ce pot fi remediate în cadrul lucrărilor de reparații
S-II 1 ÷ 20
curente.
Degradări semnificative locale ce pot afecta exploatarea în condiții
S-IIIA 21 ÷ 40 de siguranță și necesită implementarea unor programe de urmărire
extinsă / specială și efectuarea unor lucrări de intervenție.
Degradări semnificative sau severe, locale ce afectează exploatarea
în condiții de siguranță și impun sistarea locală a utilizării, urmată
de efectuarea unor lucrări urgente de punere în siguranță, în vederea
S-IIIB 41 ÷ 60 reluării exploatării. De asemenea, se impune implementarea unui
program de urmărire specială și/sau întocmirea unei expertize
tehnice. Ulterior, reluarea activității se realizează după aplicarea
măsurilor dispuse în expertiza tehnică.
Degradări severe generalizate ce afectează semnificativ exploatarea
în condiții de siguranță și impun sistarea totală a utilizării. De
asemenea, se impune implementarea unui program de urmărire
S-IVA 61 ÷ 80
specială și întocmirea unei expertize tehnice. Ulterior, reluarea
activității se realizează după aplicarea măsurilor dispuse în
expertiza tehnică.
Degradări severe generalizate, cu risc iminent de cedare locală sau
generală, pentru care se impune sistarea completă a exploatării
construcției și aplicarea unor măsuri urgente de punere în siguranță
a elementelor / părți ale construcției, în vederea eliminării riscului
S-IVB 81 ÷ 100
de cedare. De asemenea, se impune implementarea unui program de
urmărire specială și întocmirea unei expertize tehnice. Ulterior,
reluarea activității se realizează după aplicarea măsurilor dispuse în
expertiza tehnică.
77
7.4. Verificarea procedurii „PEST”
Procedura de evaluare a stării tehnice a unei construcții prezentată la punctul anterior

propune clasificarea construcțiilor în funcție de starea tehnică a acestora, fiind parte integrantă a
Raportului de urmărire curentă a comportării în exploatare. Atât pentru elementele structurii de
rezistență cât și pentru cele de închidere și compartimentare, s-au propus patru clase specifice de
degradare, în raport cu degradările și neconformitățile identificate. Acestea au fost numerotate cu
cifre romane, iar pentru diferențierea subclaselor s-au utilizat litere. Pentru a verifica aplicabilitatea
procedurii se realizează încadrarea în clase specifice de degradare pentru fiecare dintre cele 62 de
clădiri investigate, prezentate în capitolul 6 (studiul de caz numărul 1), prin evidențierea
degradărilor identificate la elementele componente, structurale și nestructurale, ce au stat la baza
principiului de clasificare a stării tehnice a acestora. Ulterior, pentru fiecare dintre acestea au fost
atribuite punctaje ce se încadrează valoric în intervalele specifice clasei de degradare.
În Tabelul 7.7 sunt sintetizate rezultatele încadrării clădirilor în clase specifice de degradare,
în raport cu numărul total de obiective, împreună cu valoarea procentuală. Pentru clădirile
investigate nu au fost identificate elemente nestructurale fără degradări, independent de tipul
acestora. Excepție pentru obiectivul C43 la nivelul căruia, la momentul vizitei, se efectuau lucrări
de consolidare și reabilitare a elementelor componente, structurale și nestructurale. Pentru această
situație particulară, clădirea a fost încadrată în clasa de degradare NS-I, respectiv S-I.
Tabel 7.7. Încadrarea obiectivelor în clase de degradare - sintetizarea rezultatelor

Clasa de Clasa de
Număr Procentaj Număr Procentaj
Nr. crt. degradare degradare
clădiri [%] clădiri [%]
nestructurală structurală
1 NS-I 1 1,61 % S-I 18 29,03 %
2 NS-II 12 19,36 % S-II 21 33,87 %
3 NS-IIIA 12 19,36 % S-IIIA 14 22,58 %
4 NS-IIIB 21 33,87 % S-IIIB 7 11,29 %
5 NS-IVA 15 24,19 % S-IVA 2 3,23 %
6 NS-IVB 1 1,61 % S-IVB 0 0 %
7.5. Măsuri de intervenție în exploatarea construcțiilor
În cadrul subcapitolului 7.3 a fost propusă o procedură de evaluare a stării tehnice a

construcțiilor, prin cuantificarea degradărilor și neconformităților identificate la elementele
componente, considerând impactul acestora asupra exploatării normale a construcției, în condiții
de siguranță. Finalitatea raportului de UCT constă în recomandarea unor măsuri de intervenție
pentru asigurarea stării tehnice a elementelor componente, conform prevederilor inițiale la
78
momentul construirii. Aceste lucrări pot face referire la inspecția extinsă, prevenție, mentenanță,
întreținere, reparație sau după caz, expertizare.
7.6. Concluzii
Activitatea de urmărire a comportării în exploatare se adresează tuturor clădirilor, indiferent

de categoria de importanță, tipul proprietarului (persoană fizică sau juridică), cu excepția clădirilor
provizorii și a celor cu regim de înălțime parter și parter + un etaj situate în mediul rural. De
asemenea, pentru construcțiile noi, activitatea se instituie începând cu finalizarea lucrărilor de
execuție și semnare a procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor.
În cadrul prezentului capitol se propune dezvoltarea unei proceduri de evaluare și
cuantificare a stării tehnice a construcțiilor, în funcție de neconformitățile și degradările
identificate la elementele componente în urma efectuării activității de UCT. În elaborarea și
dezvoltarea procedurii de evaluare a stării tehnice a construcțiilor („PEST”), s-au aplicat etapele
specifice activității de UCT, detaliate în capitolul 6.1. Dezvoltarea procedurii s-a realizat pe baza
unor scheme logice, elaborate atât pentru elementele de construcție nestructurale (Fig. 7.1), cât și
pentru cele aferente sistemului structural (Fig. 7.2), în raport cu tipul, extinderea și impactul
fenomenelor de degradare asupra aptitudinilor pentru exploatare în condiții de siguranță a
construcției investigate. După efectuarea vizitelor in-situ, sunt centralizate cele mai semnificative
degradări, identificate distinct, pentru elementele nestructurale și pentru cele aferente structurii de
rezistență. Ulterior, se propune încadrarea construcției în clase specifice de degradare, prima
pentru elementele nestructurale și cea de a doua pentru cele structurale, precum și prezentarea
acestora sub forma intervalelor numerice, corelate cu coduri cromatice, care să conducă la
asimilarea accesibilă a parametrilor ce descriu starea tehnică a construcției.
În acest sens, având la bază exemplele de degradări și neconformități încadrate pe cele trei
trepte de degradare (minore, semnificative și severe) prezentate în capitolul 6 (Tabelul 6.5), s-au
dezvoltat clase de degradare pentru elementele structurale și cele nestructurale. Diferențierea
acestora s-a realizat în raport cu extinderea, profunzimea, caracterul repetitiv și impactul
degradărilor și neconformităților asupra elementelor sau chiar întregului ansamblu construit.
Pentru fiecare clasă specifică de degradare s-au prezentat succint tipul de elemente sau degradările
specifice, urmând ca ulterior, acestea să fie detaliate în funcție de particularitățile construcțiilor
vizate. În final, s-au dezvoltat patru clase principale de degradare, notate cu cifre romane în
intervalul I ÷ IV, iar două dintre acestea sunt divizate în subclase.
Procedura, bazată pe încadrarea construcțiilor în clase specifice de degradare, devine un
instrument deosebit de util responsabilului cu UCT prin crearea unui model de abordare și
efectuarea a acestei activități. Cu toate acestea, procedura poate fi dificil de asimilat de către
proprietarii / administratorii construcțiilor, ca urmare a terminologiei tehnice la care apelează. În
79
acest sens, în cadrul acestui capitol s-a propus încadrarea fiecărei clase de degradare într-un
interval de valori, căruia i s-a atribuit un cod cromatic (Fig. 7.3). Ulterior, au fost întocmite tabele
în care s-a realizat, pentru ambele tipuri de elemente (structurale și nestructurale), corelarea între
clasa de degradare, intervalul de valori, codul de culoare și detalierea măsurilor necesare / impuse,
prezentate astfel încât acestea să poată fi asimilate cu ușurință.
În vederea verificării procedurii propuse, s-a realizat încadrarea celor 62 de clădiri ce au
făcut obiectul studiului de caz 1 prezentat în capitolul 6, realizându-se astfel atât clasificarea pentru
elementele componente ale sistemului structural, cât și pentru cele nestructurale. Pentru fiecare
dintre aceste clădiri au fost prezentate degradările identificate în cadrul vizitelor in-situ, iar prin
identificarea caracterului generalizat, evolutiv și impactul acestora asupra exploatării normale a
construcțiilor, s-a realizat încadrarea în clasa / subclasa specifică de degradare.
Întreaga procedură de evaluare a stării tehnice dezvoltată în cadrul capitolului prezintă un

caracter de noutate și unicitate în cadrul reglementărilor tehnice naționale conexe activității de
UCT. Această abordare își propune creșterea gradului de conștientizare al proprietarilor /
administratorilor de construcții cu privire la importanța și utilitatea efectuării activității de UCT,
pentru obținerea unor clădiri conforme, care satisfac și întrunesc performanțele specifice unei
exploatări normale, în condiții de siguranță. Suplimentar, aplicarea unei proceduri comune în
procesul de evaluare a stării tehnice a construcțiilor, de tipul celei propuse în cadrul capitolului 7,
oferă un real avantaj pentru gestionarea rezultatelor activității de UCT și eliminarea
subiectivismului în desfășurarea acesteia. Procedura PEST se încheie prin propunerea unui model
de sintetizare a raportului de UCT de tip curentă, prin care, să se evidențieze și centralizeze
principalele concluzii rezultate. Acest model este prezentat în Tabelul 7.8.
Tabel 7.8. Fișă de sintetizare a raportului de UCT

1. Informații generale cu privire la documentația tehnică
1.1. Beneficiarul documentației
1.2. Responsabil cu întocmirea
Raportului de UCT
1.3. Raport număr / data
2. Informații cu privire la construcția investigată
- Capitolul A: (complet / incomplet / lipsă)
2.1. Stare carte tehnică / stabilire
- Capitolul B: (complet / incomplet / lipsă)
necesitate efectuare vizite preliminare
- Capitolul C: (complet / incomplet / lipsă)
in-situ
- Capitolul D: (complet / incomplet / lipsă)
2.2. Adresa construcției
2.3. Anul construirii
2.4. Dimensiuni de gabarit
2.5. Sistem structural
2.6. Tip acoperiș
2.7. Descriere elemente nestructurale
(anvelopă, elemente interioare etc.)
3. Etapele programului de UCT
3.1. Detaliere nivel de discretizare
3.2. Număr fișe de inspecție elaborate
80
A. Elemente structurale:
- degradări minore:
- degradări semnificative:
3.3. Detalierea degradărilor - degradări severe:
identificate B. Elemente nestructurale
- degradări minore:
- degradări semnificative:
- degradări severe:
A. Elemente structurale:
3.4. Încadrare clasă de degradare
B. Elemente nestructurale:
3.5. Procentaj atribuit și cod de

culoare – elemente nestructurale
3.6. Procentaj atribuit și cod de

culoare – elemente structurale
4. Concluzii generale
-
-
5. Măsuri de intervenție recomandate
-
-
Această propunere de clasificare a construcțiilor investigate se adresează, în primul rând,

responsabililor cu urmărirea comportării în timp a construcțiilor, dar este un instrument de o reală
importanță inclusiv pentru ceilalți factori implicați în domeniul construcțiilor. De asemenea,
aplicând o procedură comună tuturor clădirilor, instituțiile abilitate pot centraliza datele într-un
sistem informatic pentru a monitoriza continuu, cu frecvență regulată, starea tehnică a fondului
construit și vulnerabilitatea asociată a acestuia.
81
CAPITOLUL 8: CONCLUZII, CONTRIBUȚII ȘI VALORIFICAREA REZULTATELOR
OBȚINUTE
Capitolul 8.
CONCLUZII, CONTRIBUȚII PERSONALE ȘI
VALORIFICAREA REZULTATELOR OBȚINUTE
8.1. Concluzii generale
 Urmărirea comportării în timp (UCT) este activitatea definitorie în procesul de

monitorizare a comportamentului construcțiilor, pe toată durata de viață a acestora.
Aceasta se fundamentează în etapa de proiectare și este instituită începând cu exploatarea
construcției, sub forma unor investigații periodice, efectuate cu frecvența regulată și în
mod obligatoriu după producerea unor evenimente excepționale asupra acesteia, de tipul
seismului cu intensitate semnificativă, explozii, alunecări de teren, incendii ș.a.m.d.
Premisele ce stau la baza dezvoltării prezentei lucrări sunt variate, fiind reprezentate de:
- Lacunele existente în reglementările tehnice asociate activității de urmărire a

comportării în timp, prin lipsa unor normative, proceduri sau ghiduri detaliate de
îndrumare care să prezinte modalitatea de abordare, efectuare și cuantificare a
rezultatelor activității de UCT a construcțiilor;
- Lipsa unei proceduri unitare cu caracter larg de aplicabilitate în efectuarea activității
de UCT este unul dintre principalii factori care generează dificultăți în centralizarea și
monitorizarea stării tehnice a obiectivelor ce compun fondul construit național;
- În prezent, prin prisma caracterului general și insuficient fundamentat al
reglementărilor tehnice specifice, activitatea de UCT este, de cele mai multe ori,
abordată în mod particular de către specialiști desemnați responsabili UCT, în raport
cu priceperea și nivelul de cunoștințe tehnice pe care aceștia îl au. Astfel, lipsa unei
metodologii comune, aplicabilă pentru investigarea unui spectru cât mai variat de
construcții (cel puțin la nivel principial), poate conduce la obținerea unor rezultate
incerte, incomplete, subiective, sau chiar neconcludente;
- Gradul redus de conștientizare al proprietarilor / administratorilor de clădiri în raport
cu obligațiile legale privind activitatea de UCT, precum și importanța și utilitatea
efectuării verificărilor periodice specifice, atât în vederea menținerii aptitudinilor de
82
exploatare specifice construcțiilor pe care aceștia le dețin, cât și în scopul reducerii

costurilor de întreținere și mentenanță a construcțiilor, pe parcursul exploatării.
 Fondul construit în România reunește o varietate foarte largă de construcții, caracterizate

de particularități distincte în raport cu anul construirii, soluțiile constructive, destinații și
funcțiuni etc. Evaluarea periodică a stării tehnice este cu atât mai importantă în cazul
construcțiilor care au fost proiectate și executate conform unor reglementări tehnice ce nu
mai sunt în vigoare la momentul actual sau în cazul celor care, pe parcursul utilizării, au
dezvoltat degradări și neconformități în raport cu aptitudinile pentru exploatare în condiții
de siguranță. Suplimentar, ca urmare a creșterii exigențelor în normele tehnice actuale,
există posibilitatea ca elementele componente ale construcțiilor să întrunească parțial, sau
chiar deloc, cerințele actuale de performanță. Acest motiv atrage după sine necesitatea
evaluării periodice a stării tehnice a construcțiilor, ce poate fi realizată, într-o primă etapă,
prin efectuarea activității de UCT, în vederea identificării gradului de satisfacere a
exigențelor de performanță și a eventualelor degradări.
 În etapa de exploatare a construcțiilor există numeroși factori, a căror acțiune, imediată
sau îndelungată în timp, dezvoltă fenomene de degradare ce reduc aptitudinile pentru
exploatare a elementelor componente. Aceștia pot fi clasificați după mai multe criterii,
printre care:
- natură: factori specifici condițiilor de mediu (umiditate, temperatură, precipitații,
radiație solară), biologici (insecte, ciuperci), accidentali (cutremure, șocuri mecanice,
explozii, inundații), chimici (acizi, săruri, gaze, alcali), factori derivați din condițiile
de exploatare (neefectuarea lucrărilor curente, periodice de mentenanță și reparații,
schimbarea destinației unor părți sau ale întregului ansamblu fără efectuarea lucrărilor
de consolidare, aplicarea de încărcări superioare valorilor proiectate etc.), precum și
degradarea naturală a materialelor, fenomen independent de tipul și caracteristicile
materialelor sau de intervențiile periodice efectuate;
- perioada de apariție: instalare imediată / medie / îndelungată;
- probabilitate de apariție: fără frecvență / rar / continuu.
 În România, urmărirea comportării în timp are ca scop general verificarea măsurii în care
construcțiile întrunesc criteriile de performanță specifice tuturor cerințelor esențiale de
calitate, așa cum sunt acestea definite în Legea 10/1995 și detaliate în normativul NC
001/1999.
 Activitatea de urmărire a comportării în timp a construcțiilor, conform normativului
P130/1999 care reglementează domeniul UCT în România, este dezvoltată pe trei paliere
de abordare, în raport cu obiectivele, amploarea, extinderea, tipul și caracterul
degradărilor, precum și cel al lucrărilor specifice de investigare și valorificare a
informațiilor obținute:
83
OBȚINUTE
- urmărirea curentă: se adresează tuturor construcțiilor (excepție cele parter, parter + etaj
din mediul rural și construcțiile provizorii), pe toată durata de viață a acestora și se
efectuează prin inspecție vizuală sau utilizând aparatură simplă de măsurare și
investigare;
- urmărirea curentă extinsă: se poate institui la recomandarea unui raport de urmărire
curentă pentru situații de degradare ce afectează rezistența, stabilitatea sau durabilitatea
unor elemente; utilizează aparatură și metode de investigare mai complexe;
- urmărirea specială: activitate complexă, cu caracter temporar sau permanent, ce
presupune înregistrarea, prelucrarea și interpretarea valorilor unor parametri ce
caracterizează performanțele de rezistență, stabilitate și durabilitate pentru întreg
ansamblul construit sau părți ale acestuia, obținute prin aplicarea și utilizarea unor
principii și echipamente complexe de investigare.
 Pentru identificarea și cuantificarea degradărilor existente la elementele componente ale

construcțiilor este necesară cunoașterea principiilor, avantajelor, limitărilor și aparaturii
de investigare. În acest sens, aplicând caracteristicile anterior enumerate, metodele
nedistructive de investigare au fost clasificate în testări simple și complexe. Cea mai
simplă metodă nedistructivă de investigare este cea vizuală. Aceasta se aplică în cazul
efectuării activității curente de UCT, iar principalele limitări constau în: necesitatea
experienței, caracterul subiectiv, posibilitatea de identificare doar a defectelor de suprafață
și acuratețe redusă a rezultatelor furnizate. Aceasta este poate fi completată de investigații
utilizând aparatură sau echipamente simple, portabile, ce furnizează rezultate rapide și
aplică principii accesibile de investigare.
 Metodele complexe de investigare sunt caracteristice, în special, activității de urmărire

specială a comportării în timp și celei de expertizare tehnică, acestea fiind rareori utilizate
în cadrul activității de urmărire curentă a comportării în timp a construcțiilor.
 La nivel internațional, activitatea de urmărire a comportării în timp este identificată sub
denumirea „building condition assessment”, „condition survey” sau, în unele situații
„structural health monitoring”, au fost identificate numeroase exemple de state cu tradiție
în acest domeniu, în legislația cărora sunt detaliate proceduri, ghiduri de efectuare sau
chiar standarde cu privire la modalitate de efectuare și cuantificare a rezultatelor activității
de UCT. Scopul central al activității și modalitățile de efectuare sunt similare majorității
statelor investigate, principalele particularități referindu-se la frecvența de efectuare,
modalitatea de abordare a construcțiilor (per ansamblu construit sau părți componente ale
acestuia), precum și la metodologia de înregistrare și cuantificare a rezultatelor obținute.
 Cele mai multe dintre metodologiile de cuantificare a rezultatelor activității de UCT

identificate în literatura de specialitate propun încadrarea construcțiilor în clase specifice
de calitate sau de degradare, care să caracterizeze starea tehnică a acestora la momentul
84
investigării. De asemenea, există state în care starea tehnică a construcțiilor identificată în

urma investigațiilor specifice activității de UCT este cuantificată prin acordarea unui
punctaj, iar o parte dintre acestea au dezvoltat reprezentări sugestive pentru utilizatorii
non-tehnici, utilizând coduri cromatice.
 În cazul unor state, activitatea de UCT este aplicată și pentru reglementarea tarifelor pieței
imobiliare, fără a pune accent pe evaluarea siguranței structurale a construcțiilor. În
schimb, aceasta are în vedere identificarea amploarea lucrărilor de mentenanță și reparații
ce sunt necesare pentru refacerea integrității și funcționalității elementelor de construcție
sau instalații degradate.
 Având în vedere faptul că sistemul calității din România prevede 6 cerințe fundamentale
de calitate aplicabile tuturor construcțiilor, una dintre direcțiile de dezvoltare a
programului experimental desfășurat în această lucrare s-a axat pe efectuarea unor studii
de caz referitoare la cerința E, protecție împotriva zgomotului. În acest sens, în cadrul
lucrării au fost efectuate măsurători in-situ ale nivelului de zgomot din mediul ambiant la
interiorul a 21 unități funcționale aparținând clădirilor pentru activități sanitare (saloane
cu două paturi, saloane cu 3 sau mai multe paturi, cabinete de consultație / tratament, sală
de mese și sală de ședințe), respectiv 25 de unități funcționale din cadrul clădirilor de
învățământ și educație (sală de curs / seminar, laborator, amfiteatru, sală de ședințe și
bibliotecă / sală de lectură). Pentru fiecare obiectiv la interiorul căruia au fost efectuate
măsurători s-au identificat particularitățile constructive și geometrice (regim înălțime,
sistem structural, dimensiuni, materiale și soluții utilizate pentru închidere și
compartimentare), precum și caracteristicile amplasamentul pentru evaluarea factorilor
perturbatori. Metodologia de efectuare a măsurătorilor in-situ este în concordanță cu
standardele SR 6161-1/2008 și SR ISO 1996-2/2008, fiind comună celor 46 de unități
funcționale. Aparatura utilizată a constat într-un sonometru și un calibrator de clasă 2 de
precizie, iar etapele specifice efectuării măsurătorilor fac referire la:
- identificarea condițiilor de măsurare (temperatură, umiditate, altitudine) pentru
stabilirea necesității unor corecții;
- calibrarea sonometrului la una sau ambele frecvențe, la începutul ciclului de
măsurători;
- selectarea unui număr minim de 5 poziții de amplasare a sonometrului, la distanță egală
în raport cu elementele verticale de închidere și finisaj (1 metru) – pentru spațiile cu
volum interior superior valoriii de 200 m3, numărul punctelor s-a suplimentat;
- înregistrarea rezultatelor pentru fiecare punct de măsurare (valoarea maximă a
nivelului de zgomot din mediul ambiant înregistrată într-un interval de 5 minute);
- calibrarea sonometrului la finalul ciclului de măsurător, inclusiv cu verificarea
diferenței între calibrarea inițială și cea la finalizarea ciclului de măsurători, valoarea
acceptată fiind de 0,2 dB;
85
OBȚINUTE
- prelucrarea și interpretarea datelor;

- prezentarea concluziilor și propunerea de soluții de intervenție pentru obținerea unui
climat acustic corespunzător, cu valori inferioare limitelor admisibile prevăzute de
reglementările tehnice de resort.
 Pentru facilitarea reprezentării și interpretării rezultatelor raportului de încercări acustice
s-a propus centralizarea acestora sub formă tabelară, cuprinzând informații variate și
complete, cu privire la clădirea și unitatea funcțională vizată (caracteristici constructive și
geometrice), aparatură utilizată, valori ale nivelului de zgomot măsurate în fiecare punct,
reprezentări grafice, concluzii și recomandări.
 Pentru unitățile funcționale din cadrul spitalelor, valorile înregistrate ale nivelului de
zgomot sunt, în general, superioare celor admisibile pentru saloanele cu două paturi, cu
valori medii de 3,67 dB, pentru cabinetele de consultație / tratament (excepție cabinetul 2
din spitalele S2 și S3), precum și pentru unul dintre saloanele cu trei sa mai multe paturi
(salon 1 aferent S2), pentru care valoarea admisibilă a fost depășită cu 2,45 dB, ca urmare
a degradării garniturii de etanșare la tâmplăria de închidere. De asemenea, valori mai
ridicate comparativ cu cele admisibile au fost măsurate și pentru sala de conferințe
aferentă spitalului S1, cu o valoare medie de 37,13 dB, ca urmare a utilizării unor soluții
tehnice de închidere exterioară cu panouri vitrate pe toate cele trei laturi, material cu
proprietăți acustice inferioare zidăriei clasice de cărămidă sau BCA.
 Diferența dintre nivelul de zgomot la interiorul spațiilor poziționate la fațada adiacentă
traficului și aceleași tipuri de unități funcționale, dar poziționate spre fațada opusă, are
valori în intervalul 1 ÷ 8 dB, în funcție de condițiile de amplasament, profilul străzii,
numărul și gabaritul vehiculelor ce tranzitează artera de circulație adiacentă etc.
 Valorile nivelului de zgomot din mediul ambiant înregistrate la interiorul unităților
funcționale din cadrul clădirilor pentru învățământ sunt, în general, superioare nivelurilor
stabilite de reglementările tehnice de resort, excepție făcând laboratoarele din cadrul
clădirii F1-C2, pentru care valoarea medie înregistrată este de 36,1 dB, o parte dintre sălile
de curs / seminar de la interiorul facultăților F1-C1, F2-C1, precum și laboratorul,
biblioteca și sala de lectură aferente facultății F3.
 Cele mai ridicate valori ale nivelului de zgomot au fost măsurate la interiorul
laboratoarelor din cadrul facultății F2-C1, poziționate la fațada principală și cea laterală
stânga, expuse traficului auto, înregistrându-se valori maxime de 49,0 dB. Pe de altă parte,
pentru unitățile funcționale de la interiorul facultății F3 au fost măsurate cele mai scăzute
valori ale nivelului interior de zgomot ca urmare a poziționării clădirii, la distanțe
semnificative față de artele principale de circulație (atât la fațada principală cât și la cea
86
laterală stânga), dar și faptului că la fațada principală a clădirii există spații generoase cu
arbuști și copaci, având rol de ecran/barieră acustică (teren fonoabsorbant).
 În cadrul studiului de caz pentru evaluarea protecției împotriva zgomotului s-a

concluzionat că principalele surse de zgomot sunt reprezentate de traficul rutier, ca urmare
a circulației autovehiculelor și tramvaielor, claxoane, sirene, precum și zgomotul de fond
și cel generat ca urmare a desfășurării activităților specifice de construcții.
 În cadrul capitolului 6 s-a propus dezvoltarea și aplicarea unei metodologii detaliate de
efectuare a activității de UCT. Ulterior, aceasta a fost detaliată pe parcursul a două studii
de caz. Astfel, în vederea efectuării activității de urmărire curentă a comportării în timp a
construcțiilor, ce are ca rezultat întocmirea rapoartelor specifice, metodologia se bazează
pe parcurgerea următoarelor etape:
- consultarea elementelor de carte tehnică, puse la dispoziție de către proprietarul /

administratorul construcției investigate, pentru colectarea de informații cu privire la
elementele componente: dimensiuni de gabarit, soluții structurale și de închidere,
sistematizări etc. Pentru situația în care cartea tehnică lipsește, se propune efectuarea
unor vizite preliminare la amplasament, pentru colectarea informațiilor necesare;
- discretizarea construcției, realizată pe mai multe niveluri, în funcție de gradul de
investigare stabilit / impus de proprietar, pentru identificarea particularităților și
caracteristicilor elementelor de construcție. Aceasta are la bază divizarea construcției
în elemente principale (nivel I), subansambluri (nivel II) și elemente de construcție
(nivel III). Ulterior, nivelurile de discretizare pot fi suplimentate, abordate
particularizat și detaliat, pentru fiecare element component până la nivelul materialului
de construcție (Figura 6.2 in capitolul 6). Prin această abordare se surprinde, cu un grad
ridicat de acuratețe, starea tehnică specifică acestora și se obține o imagine de ansamblu
asupra tuturor componentelor;
- întocmirea fișelor de inspecție, specifice fiecărui tip de element component al
construcției, care cuprind o serie de degradări, neconformități și fenomene specifice de
degradare posibil a fi dezvoltate sau identificate la elementele de construcție
investigate, pe baza particularităților acestora;
- efectuarea vizitelor in-situ, pentru investigarea construcției și evaluarea stării tehnice,
pe baza fișelor de inspecție anterior elaborate.
 Studiul de caz 1 prezintă rezultatele obținute în urma investigării unui număr de 62 clădiri
situate în Municipiul Iași, cu funcțiuni variate (ce intră în componența unui ansamblu
universitar), pentru care au fost întocmite rapoarte de UCT. După discretizarea acestora,
pentru fiecare tip de element component, cu rol structural și de închidere /
compartimentare, s-au exemplificat deficiențe și neconformități, încadrate pe patru trepte
specifice de degradare, în raport cu extinderea, profunzimea, impactul și importanța
degradărilor: fără degradări, minore, semnificative, severe.
87
OBȚINUTE
 Pentru infrastructura clădirilor investigate, cele mai multe degradări severe (42,86%) au
fost identificate la nivelul planșeului de peste demisol / subsol, sub forma fisurilor cu
deschidere de peste 1 mm, zonelor extinse cu beton de acoperire lipsă / desprins / expulzat
și armături puternic corodate, cu secțiune diminuată sau a deformațiilor vizibile la
extradosul acestora. În cadrul studiului, s-au atașat fotografii sugestive pentru degradările
severe la intradosul planșeelor. Cauzele de degradare sunt variate, acestea putând fi
datorate unor erori în fiecare dintre etapele de proiectare (considerarea unor caracteristici
necorespunzătoare pentru beton, în raport cu mediul de exploatare, utilizarea unor betoane
de clasă și rezistență redusă, sub-dimensionarea stratului de beton de acoperire etc.),
execuție (nerespectarea rețetei betonului și a grosimii proiectate a stratului de beton de
acoperire, condiții necorespunzătoare la punerea în operă a betonului, nerespectarea
etapelor tehnologice etc.) și exploatare (lipsa efectuării sau neefectuarea periodică
lucrărilor de verificare, mentenanță și reparații curente la instalații, elemente aferente
infrastructurii sau trotuarul perimetral, neefectuarea activității de UCT).
 Pentru structura de rezistență a suprastructurilor, cele mai multe dintre clădirile investigate
corespund primei trepte, cu elemente fără degradări, conforme situației proiectate. Cel mai
ridicat procent de degradări corespunde tipologiei celor minore, pentru elementele
verticale – 12,90% și orizontale – 32,26%, excepție pentru scările interioare, la nivelul
cărora procentajul degradărilor semnificative este superior celui specific degradărilor
minore, având valoarea de 20,34%. Pentru elementele structurale verticale aferente
clădirilor investigate, degradările severe constau în articulații plastice în nodurile stâlp-
grindă, la partea superioară a stâlpilor, fisuri generalizate în pereții portanți de zidărie, cu
deschideri însemnate ca urmare a tasărilor la nivelul terenului de fundare. De asemenea,
au fost clasificate pe trepte de degradare inclusiv elementele nestructurale, reprezentate
de cele aferente anvelopei (pereți, tâmplărie, termoizolație), închiderilor la nivelul
acoperișului (pentru care au fost identificate două situații distincte, respectiv terasă
necirculabilă și șarpantă), interioare (pereți, zugrăveli, pardoseli), precum și
sistematizările exterioare (trotuare / platforme perimetrale și scările / rampele de acces).
 La finalul studiului de caz 1 (Anexa B) s-au propus o serie de fișe specifice de inspecție
pentru majoritatea elementelor de construcție anterior enumerate. Acestea conțin o serie
de degradări și neconformități, specifice tipului de element, posibil a fi dezvoltate în etapa
de exploatare.
 Studiul de caz 2 prezintă rezultatele obținute în urma investigării unui număr de 212 stații
fixe de distribuție a carburanților (SDC) situate în România, câte 106 stații pentru doi
distribuitori diferiți. Metodologia de efectuare a activității de UCT urmărește etapizarea
descrisă anterior. Cu toate acestea, având în vedere diferențele dintre clădirile ce au făcut
obiectul celor două studii de caz (funcțiuni, alcătuire, subsisteme etc.), metodologia
88
propusă pentru SDC dezvoltă o serie de particularități și caracteristici distincte. Pentru

acestea au fost selectate șapte dintre principalele componente: cabina de stație, spălătoria
auto, căminele de vizitare a rezervoarelor, copertina, pompele de alimentare și
postamentele aferente, căminul gurilor de descărcare a carburantului și conductele de
aerisire, separatorul de hidrocarburi și platformele carosabile aferente zonelor de
alimentare și descărcare a carburanților. Raționamentul selectării componentelor
enumerate anterior, excepție pentru spălătoria auto, constă în faptul că acestea se regăsesc
în mod obligatoriu în componența stațiilor, conform prevederilor normativului NP
004/2003, iar degradarea acestor componente principale diminuează aptitudinea pentru
exploatare a întregului ansamblu. Pentru fiecare obiectiv s-a aplicat metodologia descrisă
în cadrul capitolului 6.1, ținând cont inclusiv de particularitățile specifice acestor tipuri de
construcții. Pentru fiecare element component s-au exemplificat degradări specifice,
clasificate pe patru trepte, în funcție de impactul acestora asupra elementului sau, pentru
unele situații, asupra întregului ansamblu construit.
 La finalul studiului de caz 2 (Anexa C) s-au propus o serie de fișe specifice de inspecție
pentru toate cele șapte componente vizate. Acestea conțin o serie de degradări și
neconformități, specifice componentelor aferente SDC, posibil a fi dezvoltate în etapa de
exploatare.
 Pentru fiecare dintre cele șapte componente selectate ale SDC, s-a realizat clasificarea
acestora, în funcție de starea tehnică identificată în urma vizitelor in-situ. Cele mai ridicate
procentaje sunt specifice treptei secundare de degradare, caracterizând elemente cu
degradări din tipologia celor minore, cu caracter local sau izolat, având valori în intervalul
9,52% ÷ 75,47%. Din categoria degradărilor semnificative, cel mai ridicat procent
(71,43%) a fost identificat la elementele structurale verticale ale spălătoriilor auto din
administrarea D2, ca urmare a soluției tehnice adoptate. Pentru celelalte componente,
valorile acestui tip de degradări sunt mai reduse.
Deficiențe severe s-au identificat la cabinele de stație (0,94% - D1, 1,89% - D2),
reprezentate prin degradări la elementele structurale, cu impact direct asupra exploatării
în condiții de siguranță a construcțiilor. Pentru acestea s-a recomandat elaborarea unei
expertize tehnice care să fundamenteze cauzele de degradare și să stabilească măsurile
necesare de intervenție. De asemenea, degradări severe au fost identificate inclusiv la
căminele de vizitare a rezervoarelor subterane, reprezentând un procentaj de 3,77% - D1
din totalul de 106 stații investigate, ce au impus recomandări de intervenție imediată
pentru eliminarea riscurilor de infiltrare a apei la interiorul rezervorului de carburant.
 Metodologia dezvoltată în capitolul 6, transpusă și detaliată în programul experimental ce
a constat în verificarea și stabilirea stării tehnice pentru 274 de obiective, a stat la baza
propunerii unei proceduri de cuantificare și interpretare a rezultatelor activității de UCT.
Procedura dezvoltată în capitolul 7, introdusă prin acronimul „PEST” (Procedură de
89
OBȚINUTE
Evaluare a Stării Tehnice) se aplică utilizând informațiile obținute ca urmare a efectuării

inspecțiilor tehnice conform metodologiei fundamentate în capitolul 6. Procedura PEST
are ca scop principal încadrarea construcțiilor în clase de degradare, care să reflecte, într-
un mod transparent și accesibil, starea tehnică a construcțiilor, principalele deficiențe și
eventualele măsuri necesare în vederea reasigurării aptitudinilor pentru exploatare în
condiții de siguranță. Procedura este detaliată pe două paliere distincte, vizând încadrarea
construcțiilor atât în raport cu elementele sistemului structural cât și cu cele nestructurale.
Pentru fiecare dintre acestea, încadrarea în clase specifice de degradare se realizează în
raport cu extinderea, profunzimea și impactul degradărilor identificate la elementele
construcțiilor investigate. Procedura de sintetizare, cuantificare și stabilire a claselor de
degradare aferente se bazează pe aplicarea unui proces detaliat sub forma unor scheme
logice, prezentate în Figurile 7.1 și 7.2.
 Pentru fiecare dintre cele două paliere, s-au propus câte patru clase principale de
degradare, cu mențiunea că ultimele două clase sunt prevăzute cu subclase (A și B). Astfel,
pentru elementele nestructurale, clasele de degradare propuse se referă la următoarele
cazuri:
- NS-I: nu există degradări la elementele nestructurale, nu sunt necesare lucrări specifice

de intervenție;
- NS-II: elemente nestructurale cu degradări și neconformități minore, fără impact
asupra funcționalității clădirii, iar remedierea acestora se poate realiza în cadrul
lucrărilor periodice de mentenanță;
- NS-IIIA: degradări semnificative, local severe, pentru remedierea cărora sunt necesare
aplicarea unor măsuri urgente, dar care nu atrag după sine necesitatea sistării
exploatării clădirii;
- NS-IIIB: degradări semnificative și severe cu caracter local, pentru remedierea cărora
este necesară întreruperea locală a exploatării clădirii, semnalizarea zonei și aplicarea
unor măsuri urgente de remediere / reparații;
- NS-IVA: degradări severe generalizate, multiple, pentru remedierea cărora este
necesară întreruperea utilizării în minim două zone (implicit semnalizarea acestora), și
după caz, aplicarea unor măsuri de protecție (sprijiniri locale, plase de protecție,
împrejmuiri etc.). Ulterior, este necesară efectuarea unor lucrări urgente de remediere
/ reparații;
- NS-IVB: degradări generalizare, multiple, pentru remedierea cărora este necesară
întreruperea totală a utilizării clădirii, după caz, aplicarea unor măsuri urgente de
punere în siguranță și efectuarea lucrărilor de remediere /reparații pentru reluarea
exploatării.
90
 De asemenea, pentru elementele sistemului structural, clasele de degradare propuse

constau în:
- S-I: construcții fără degradări structurale;

- S-II: elemente structurale cu degradări din categoria celor minore identificate local, pe
zone limitate, care pot fi remediate în cadrul programelor de reparații curente;
- S-IIIA: elemente structurale cu degradări semnificative, cu caracter local, cu potențial
impact asupra funcționalității în cazul unor acțiuni cu caracter excepțional (este
necesară, după caz, instituirea unui program de urmărire extinsă/specială și/sau
elaborarea unei expertize tehnice);
- S-IIIB: elemente structurale cu degradări semnificative, severe, cu caracter local,
pentru remedierea cărora se poate impune sistarea locală a utilizării unor spații aferente
construcției și aplicarea unor măsuri urgente de punere în siguranță (este necesară, după
caz, instituirea unui program de urmărire specială și/sau elaborarea unei expertize
tehnice);
- S-IVA: degradări severe, generalizate cu impact asupra exploatării, cu un grad ridicat
de risc, în cazul cărora se impune sistarea completă a activităților, însă nu sunt necesare
lucrări de intervenție imediată în vederea eliminării riscului de cedare al unor elemente
(este necesară instituirea unui program de urmărire specială și/sau elaborarea unei
expertize tehnice);
- S-IVB: degradări severe, generalizate cu impact asupra exploatării și risc local sau
general de pierdere a stabilității elementelor, pentru eliminarea cărora este necesară
aplicarea unor măsuri urgente de punere în siguranță, în vederea eliminării riscului de
cedare (este necesară instituirea unui program de urmărire specială și/sau elaborarea
unei expertize tehnice).
 Modalitatea de fundamentare și de prezentare a procedurii PEST, prin atribuirea claselor
de degradare, are o abordare strict tehnică ce constituie un instrument deosebit de
important pentru specialiștii angrenați în domeniul UCT. Cu toate acestea, ținând cont de
faptul că una dintre premisele principale ce a stat la baza elaborării procedurii se referă la
creșterea gradului de conștientizare al proprietarilor de construcții, conceptul de clasă de
degradare a fost completat și prin atribuirea unor punctaje specifice. În acest sens, pentru
fiecare clasă de degradare s-a propus acordarea unui punctaj în intervalul de valori 0 ÷
100, pentru care valoarea minimă corespunde primei clase, ce caracterizează elemente la
nivelul cărora nu au fost identificate degradări sau neconformități, iar pentru fiecare dintre
celelalte clase de degradare s-au propus intervale distincte, care să reflecte gradul de
afectare al stării tehnice. Ulterior, pentru o reprezentare facilă și sugestivă a stării tehnice
a clădirilor, pentru fiecare clasă de degradare s-a propus atribuirea unui cod cromatic.
 Astfel, cele trei instrumente specifice procedurii PEST ce contribuie fundamental la
transpunerea informațiilor tehnice, rezultate în urma efectuării activității de UCT pe baza
91
OBȚINUTE
metodologiei din capitolul 6, într-o formă simplificată și accesibilă proprietarilor de clădiri

care nu sunt familiarizați cu domeniul ingineriei civile, constau în:
- introducerea conceptului de clasă de degradare și, implicit, ierarhizarea acestora în
intervalul I ÷ IV;
- atribuirea unor punctaje care să reflecte gradul de degradare, acordând valori între 0 și
100;
- atribuirea unor coduri cromatice, asociate fiecărei clase de degradare, apelând la culori
ce sunt asimilate, la nivel psihologic subconștient, cu diferite situații la care sunt expuse
persoanele: de siguranță (albastru și verde), de avertizare (galben și portocaliu), precum
și de pericol (roșu). Coduri similare de culori sunt utilizate și în cazul altor domenii
(avertizări meteorologice, conflicte civile sau armate, clase energetice etc.).
 În acest fel, odată depășită bariera lingvistică, creată în mod involuntar doar prin
elaborarea rapoartelor de UCT în stilul documentațiilor tehnice inginerești, urmată de
încadrarea construcțiilor în clase de degradare cu punctaje și coduri de culoare asociate,
definite transparent și într-un limbaj accesibil (de tipul cauză – efect), proprietarii de
clădiri pot înțelege într-o măsură mai mare de ce construcțiile nu (mai) satisfac (total sau
parțial) anumite aptitudini de exploatare, ce efecte pot surveni și de ce lucrările de
intervenție sunt necesare.
 Corelarea finală între clasele de degradare, punctajele și codurile de culoare asociate,

transpusă în formă simplificată, accesibilă tuturor proprietarilor / administratorilor de
construcții, s-a realizat în raport cu cele două direcții de dezvoltare a procedurii (elemente
structurale și nestructurale).
Pentru elementele nestructurale corelarea costă în:

Clasa de Cod
Punctaj Detaliere
degradare cromatic
NS-I 0 Construcție fără degradări.
Degradări minore care se pot remedia în cadrul lucrărilor
NS-II 1 ÷ 20
periodice de mentenanță.
Degradări semnificative locale pentru care este necesară
NS-IIIA 21 ÷ 40
efectuarea unor lucrări de intervenție.
Degradări semnificative locale pentru care este necesară
NS-IIIB 41 ÷ 60 efectuarea unor lucrări de intervenție. Suplimentar, se impune
sistarea locală a utilizării în vederea aplicării acestora.
Degradări severe, generalizate care impun sistarea locală a
NS-IVA 61 ÷ 80 utilizării în mai multe spații / zone ale construcției, în vederea
aplicării unor măsuri urgente de intervenție.
Degradări severe, generalizate ce impun sistarea totală a
81 ÷
NS-IVB utilizării construcției și aplicarea unor măsuri urgente de
100
intervenție.
92
Pentru elementele structurale corelarea costă în:

Clasa de Cod
Punctaj Detaliere
degradare cromatic
NS-I 0 Construcție fără degradări structurale.
Degradări minore ce pot fi remediate în cadrul lucrărilor de
NS-II 1 ÷ 20
reparații curente.
Degradări semnificative locale ce pot afecta exploatarea în
condiții de siguranță și necesită implementarea unor programe
NS-IIIA 21 ÷ 40
de urmărire extinsă / specială și efectuarea unor lucrări de
intervenție.
Degradări semnificative sau severe, locale ce afectează
exploatarea în condiții de siguranță și impun sistarea locală a
utilizării, urmată de efectuarea unor lucrări urgente de punere în
NS-IIIB 41 ÷ 60 siguranță, în vederea reluării exploatării. De asemenea, se
impune implementarea unui program de urmărire specială și/sau
întocmirea unei expertize tehnice. Ulterior, reluarea activității se
realizează după aplicarea măsurilor dispuse în expertiza tehnică.
Degradări severe generalizate ce afectează semnificativ
exploatarea în condiții de siguranță și impun sistarea totală a
utilizării. De asemenea, se impune implementarea unui program
NS-IVA 61 ÷ 80
de urmărire specială și întocmirea unei expertize tehnice.
Ulterior, reluarea activității se realizează după aplicarea
măsurilor dispuse în expertiza tehnică.
Degradări severe generalizate, cu risc iminent de cedare locală
sau generală, pentru care se impune sistarea completă a
exploatării construcției și aplicarea unor măsuri urgente de
81 ÷ punere în siguranță a elementelor / părți ale construcției, în
NS-IVB
100 vederea eliminării riscului de cedare. De asemenea, se impune
implementarea unui program de urmărire specială și întocmirea
unei expertize tehnice. Ulterior, reluarea activității se realizează
după aplicarea măsurilor dispuse în expertiza tehnică.
 De asemenea, procedura conține și un model de fișă centralizatoare, în formă sintetică, a

concluziilor rezultate în cadrul activității de UCT. Aceasta atașează la finalul fiecărui
raport de urmărire curentă și cuprinde informații referitoare la:
- informații generale despre amplasament și construcție;

- modul de abordare și gradul de detaliere al activității de UCT (nivel de discretizare,
fișe de inspecție etc.);
- principalele particularități de degradare și neconformitățile identificate;
- încadrarea în clase de degradare specifice elementelor structurale și nestructurale,
punctajele obținute și codul cromatic asociat;
- concluzii generale și măsuri de intervenție dispuse.
 Gradul de aplicabilitate al procedurii PEST a fost verificat pentru cele 62 de construcții ce
au făcut obiectul studiului de caz prezentat în capitolului 6.1, prin încadrarea acestora în
clase specifice de degradare, corelate cu punctajul atribuit și codul de culoare aferent.
93
OBȚINUTE
 Aplicarea procedurii este facilă, elimină, în mare parte, subiectivismul în desfășurarea

activității de UCT de tip curent, și poate fi utilizată pentru o gamă variată de construcții,
indiferent de localizarea, perioada de execuție, funcțiunea sau alte particularități ale
acestora.
 Această procedură de cuantificare a stării tehnice a construcțiilor, împreună cu
metodologia de efectuare a activității de UCT de tip curent, prezintă un caracter de noutate
și unicitate în domeniul ingineriei civile, în general, și în cel al urmăririi comportării în
timp a construcțiilor, în particular. Procedura se adresează, în primă fază, responsabilului
cu urmărirea curentă a comportării în timp, oferind un model tipizat de abordare și
efectuare a activității, precum și o modalitate de centralizare și cuantificare a rezultatelor.
În egală măsură, procedura are un rol fundamental în eliminarea barierei dintre contextul
tehnic de elaborare al acestor documentații și capacitatea de asimilare și comprehensiune
a proprietarilor de clădiri. Această particularitate este deosebit de importantă mai ales prin
prisma faptului că responsabilitea efectuării lucrărilor de intervenție asupra construcțiilor
aflate în exploatare, cu scopul menținerii performanțelor asociate cerințelor fundamentale
de calitate, revine, în totalitate, proprietarilor / utilizatorilor acestora.
 Scopul general și obiectivul final al acestei proceduri corespund, în mare măsură, cu cele
ale sistemului calității în construcții din România, contribuind astfel la reducerea
vulnerabilității clădirilor și la generarea unor condiții de exploatare normală, specifice
construcțiilor de calitate corespunzătoare, în scopul protejării vieții oamenilor, a bunurilor
acestora, a societății și a mediului înconjurător.
8.2. Contribuții personale
În domeniul specific urmăririi comportării în timp a construcțiilor, au fost dezvoltate o serie

de aspecte teoretice și practice, iar dintre acestea, contribuțiile personale propuse în vederea
îndeplinirii obiectivelor sunt următoarele:
 Parcurgerea literaturii de specialitatea și efectuarea unei sinteze generale referitoare la

conceptul de calitate și evidențierea particularităților specifice domeniului construcțiilor;
 Elaborarea unui studiu de sinteză cu privire la tipurile de interacțiuni specifice

construcțiilor în faza de exploatare și la fenomenele de degradare atât ale elementelor de
construcție cât și la nivelul materialelor tradiționale din care acestea sunt alcătuite;
 Identificarea și prezentarea metodelor de investigare a construcțiilor, reunind atât abordări
simplificate cât și mijloace complexe;
94
 Elaborarea unui studiu de sinteză referitor la modul în care activitatea de UCT este
reglementată și abordată în alte state, la nivel internațional;
 Sintetizarea și prezentarea contextului legislativ ce reglementează activitatea de UCT în

România prin evidențierea actelor normative specifice, a celor conexe și a
intercondiționărilor ce se dezvoltă între acestea;
 Elaborarea unui program experimental amplu, ce a avut ca scop principal verificarea
măsurii în care 274 de construcții aflate în faza de utilizare îndeplinesc aptitudinile
specifice exploatării în condiții de siguranță, în raport cu cerințele esențiale de calitate
aplicabile construcțiilor din România.
 Studiul de caz privind evaluarea protecției împotriva zgomotului a vizat măsurarea

nivelului acustic generat de mediul ambiant la interiorul a 48 de unități funcționale și s-a
concretizat prin identificarea principalelor surse de zgomot ce influențează semnificativ
nivelul acustic la interiorul acestora. Ulterior, s-a propus un model de centralizare, sub
formă tabelară, în care sunt grupate și sintetizate rezultatele raportului de măsurători
acustice. De asemenea, s-au identificat măsuri generale de intervenție în vederea asigurării
nivelurilor admisibile de zgomot, specifice fiecărui tip de unitate funcțională;
 Elaborarea unei metodologii de efectuare a activității de urmărire curentă a comportării în
timp a construcțiilor. În cadrul acesteia s-a propus discretizarea construcțiilor pe mai multe
niveluri de investigare, exemplificarea unor degradări și neconformități posibil a fi
dezvoltate în etapa de exploatare, în raport cu caracteristicile și particularitățile fiecărui
tip de element de construcție, urmată de cuantificarea și încadrarea acestora în patru trepte
specifice de degradare, în funcție de importanță, extindere, profunzime și posibil impact
asupra exploatării normale a construcției;
 Efectuarea a două studii de caz ce au constat în evaluarea stării tehnice a 274 de
construcții, dintre care 62 intră în componența unui centru universitar (spații de
învățământ, clădiri administrative, centre de producție și spații de cazare) și 212 obiective
industriale, din categoria stațiilor fixe de distribuție a carburanților;
 Elaborarea și propunerea unor fișe standardizate de inspecție, discretizate în raport cu

nivelurile prezentate în cadrul metodologiei, dezvoltate în mod particular pentru tipurile
de construcții ce au făcut obiectul celor două studii de caz;
 Verificarea metodologiei propuse de efectuare a activității de UCT de tip curent pentru
cele 274 de obiective și sintetizarea rezultatelor obținute prin aplicarea acesteia;
 Propunerea și dezvoltarea unei proceduri de evaluare a stării tehnice a construcțiilor
(PEST), bazată pe rezultatele obținute în urma aplicării metodologiei de UCT, ce conduce
la încadrarea construcțiilor în clase de degradare specifice elementelor structurale și a
celor nestructurale;
95
OBȚINUTE
 Stabilirea unui sistem de acordare a unor punctaje specifice fiecărei clase de degradare și
asocierea acestora cu coduri cromatice sugestive, astfel încât rezultatele activității de
UCT, sintetizate în rapoartele aferente, să poată fi asimilate într-o manieră accesibilă de
către proprietarii / utilizatorii construcțiilor, amplificând astfel gradul de conștientizare al
acestora în raport cu importanța efectuării activității de UCT și cu necesitatea aplicării
eventualelor măsuri specifice de intervenție;
 Verificarea procedurii PEST pentru cele 62 de clădiri ce fac obiectul studiului de caz 1,
prezentat în capitolul 6, prin încadrarea acestora în clasa specifică de degradare, acordarea
punctajului aferent corelat cu codul cromatic, conform stării tehnice evidențiate prin
aplicarea metodologiei de UCT;
 Propunerea unei fișe de sintetizare a informațiilor rezultate în cadrul raportului de urmărire
curentă a comportării în timp, într-o manieră ușor de cuantificat pentru responsabilul cu
activitatea de UCT, cât și facilă de asimilat pentru proprietarii / administratorii de
construcții.
8.3. Valorificarea rezultatelor
Pe parcursul programului doctoral, activitatea de cercetare desfășurată a fost valorificată

prin:
Publicarea, în calitate de autor sau coautor, unui număr de 9 lucrări științifice, astfel:
Lucrări publicate în reviste cotate ISI cu factor de impact (1):
1. Lupășteanu V., Soveja L., Lupășteanu R., Chingălată C. (2019), Installation of a base
isolation system made of friction pendulum sliding isolators in a historic masonry
orthodox church. Engineering Structures, pp. 188:369-381. (factor de impact JCR: 2.755)
Lucrări publicate în reviste BDI (B+) incluse în baze de date internaționale (6):
2. Chingălată C., Budescu M., Lupășteanu R., Lupășteanu V., Scutaru M.-C. (2017),
Assessment of the concrete compressive strength using non-destructive methods.
Buletinul Institutului Politehnic din Iași, Secția Construcții. Arhitectură, Tomul LXIII
(LXVII), Fasc. 2, pp. 43-56.
3. Scutaru M.-C., Țăranu N., Comisu C.-C., Chingălată C. (2017), Development of bridge
structural helth monitoring. Buletinul Institutului Politehnic din Iași, Secția Construcții.
Arhitectură, Tomul LXIII (LXVII), Fasc. 2, pp. 105-120.
96
4. Chingălată C., Budescu M., Lupășteanu R. (2017), Accuracy in predicting the

compressive strength of concrete using SonReb method. Buletinul Institutului Politehnic
din Iași, Secția Construcții. Arhitectură, Tomul LXIII (LXVII), Fasc. 3, pp. 97-106.
5. Lupășteanu V., Chingălată C., Lupășteanu R. (2018), Assessment of the environmental
noise level for hospital buildings. Buletinul Institutului Politehnic din Iași, Secția
Construcții. Arhitectură, Tomul LXIV (LXVIII), Fasc. 2, pp. 77-88.
6. Chingălată C., Enache V. (2019), Assessment of the decay extent for reinforced concrete
elements by using non-destructive methods. Revista Intersecții (lucrarea acceptată spre
publicare).
7. Lupășteanu V., Chingălată C., Lupășteanu R. (2018), Construction Condition

Assessment – why and how. Buletinul Universității Transilvania din Brașov, Seria 1
Științe Inginerești, Tomul XI (LX), Fasc. 1, pp. 95-106.
Lucrări publicate în volume ale conferințelor naționale cu participare internațională (1):
8. Chingălată C., Lupășteanu R., Lupășteanu V, Enache V. (2017), Particularități privind
urmărirea comportării în exploatare a stațiilor fixe de distribuție a carburanților – studiu
de caz. Lucrările celei de-a 15 Conferințe Naționale de Construcții Metalice cu participare
internațională – 15 ConMet, Iași, 16-17 Noiembrie 2017, Editura PIM, ISSN 2559-0812,
ISSN-L 2559-081, pp. 249-256.
Lucrări publicate în volume ale conferințelor naționale cu participare națională (1):
9. Chingălată C. (2017), Identificarea defectelor în elemente din beton armat utilizând
metode nedistructive. Creații universitare 2017 – Al X-lea Simpozion Național, 2 iunie
2017, Iași, România, Editura Societății Academice ”Matei Teiu-Botez”, ISSN 2247-4161,
pp. 39-49.
97
BIBLIOGRAFIE
1. Abbott G. R., Mc Duling J. J., Dr Parsons S., Schoeman J.C., Building condition assessment:
A performance evaluation tool towards sustainable asset management, CIB World Building
Congress, pp. 649-662 (2007).
2. Ahluwalia S. S., A Framework for Efficient Condition Assessment of the Building
Infrastructure, PhD. Thesis, University of Waterloo. Ontario, Canada (2008).
3. Ampt A., Harris P. and Maxwell M., The health impact of the design of hospital
facilities on patient recovery and wellbeing, and staff wellbeing: A review of
literature, Centre for primary health Care and Equity, University of New South
Wales, Sydney (2008).
4. Björkman M., Community noise annoyance: importance of noise levels and the number of
noise events. Journal of Sound and Vibration, 151(3), pp. 497–503 (1991).
5. Carino N.J., Training: Often the missing link in using NDT methods, Construction and
Building Materials 28, pp. 1316-1329 (2013).
6. Chew M.Y.L., Nayanthara D.S. Factors affecting water-tightness in wet area of high-rise
residential buildings, Archit Sci Rev 45(4), pp. 375–383 (2002).
7. Elhakeem, A. A. M., An asset management framework for educational buildings with life-
cycle cost analysis. PhD thesis, University of Waterloo, Canada (2005).
8. Enescu N., Magheţi I., Sârbu M.A. - Acustică Tehnică, Editura ICPE, București (1998).
9. Gosav I., Evaluarea nivelului de siguranță a construcțiilor din punct de vedere al
durabilității, Teză de doctorat, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”, Iași (1993).
10. Hann F.E.I., Comportarea in situ a construcțiilor și aptitudinea lor pentru exploatare, Vol.
III – Interacțiunea construcții & mediu ambiant. Aptitudinea pentru exploatare a
construcțiilor, București (2012).
11. Hann F.E.I., Comportarea in situ a construcțiilor și aptitudinea lor pentru exploatare, Vol.
IV – Interacțiunea construcții & mediu ambiant. Aptitudinea pentru exploatare a
construcțiilor, București (2012).
12. International Atomic Energy Agency, Guidebook on non-destructive testing of concrete
structures, Viena (2002).
13. Joao Antonio Costa Branco Oliveira Pedro, J. A., Portuguese method for building condition
assessment, Journal of Structural Survey, Vol. 26, Issue. 4, pp. 322-335 (2008).
14. Kuhn D.M., Ghannoum M.A., Indoor Mold, Toxigenic Fungi, and Stachybotrys chartarum:
Infectious Disease Perspective, Clinical Microbiology Reviews, Vol. 16, No. 1, pp. 144-172
(2003).
15. Lupășteanu V., Chingălată C., Lupășteanu R., Assessment of the environmental noise level
for hospital buildings, Buletinul Institutului Politehnic, Secția Construcții și Arhitectură,
Vol. 64(68), Nr. 2, pp. 77-88 (2018).
16. Lupășteanu V., Soveja L., Lupășteanu R., Chingălată C., Installation of a base isolation
system made of friction pendulum sliding isolators in a historic masonry orthodox church,
Engineering Structures, Vol. 188, pp. 369-381 (2019).
17. Matheson M., Clark C., Martin R., vanKempen E., Haines M., Barrio I.L., Hygge S.,
Stansfeld S., The effect of road traffic and aircraft noise exposure on children’s episodic
memory: The RANCH Project, Noise Health, No. 12, pp. 244-254 (2010).
18. McCann D.M., Forde M.C., Review on NDT methods in the assessment of concrete and
masonry structures, NDT&E International 34, pp. 71-84 (2001).
98
BIBLIOGRAFIE
19. Morris B., Philbin K., Bose C. – Psychological effects of sound to the newborn, Journal of
Perinatology, No. 20, pp. 54-59 (2000).
20. Passchier-Vermeer W., Passchier W. F., Noise exposure and public health, Environmental
Health Perspectives, vol. 108, Supplement 1 (2000).
21. Sala E., Rantala L., Acoustics and activity noise in school classrooms in Finland. Applied
Acoustics 114, pp. 252-259 (2016).
22. Sohn H., Farrar C.R., Hemez F.M., Shunk D.D., Stinemates D.W., Nadler B.R., Czarnecki*
J.J., A Review of Structural Health Monitoring Literature: 1996–2001, Los Alamos National
Laboratory Report, LA-13976-MS (2004).
23. Ștefănescu D., Velicu C. – Fizica construcțiilor, Editura Societății Academice „Matei-Teiu
Botez”, Iași (2009).
24. Vásquez-Hernández A., Álvarez M.F.R., Evaluation of buildings in real conditions of use:
Current situation, Journal of Building Engineering 12, pp. 26-36 (2017).
25. Watt D., Building pathology – Second edition, Blackwell Publishing (2007) .
26. Wiese C. – Investigation of patient perception of hospital noise and sound level
measurements: before, during and after renovations of a hospital wing, A
thesis University of Nebraska-Lincoln (2010).
27. ASCE 11-1999, Guideline for Structural Condition Assessment of Existing Buildings,
American Society of Civil Engineers, Virginia, USA (1999)
28. C 125-1/2013, Normativ privind acustica în construcții și zone urbane. Partea I – Prevederi
generale privind protecția împotriva zgomotului.
29. C 125-2/2013, Normativ privind acustica în construcții și zone urbane. Partea II –
Proiectarea și execuția măsurătorilor de izolare fonică și a tratamentelor acustice la clădiri.
30. C 125-3/2013, Normativ privind acustica în construcții și zone urbane. Partea III – Măsuri de
protecție împotriva zgomotului la clădiri de locuit, social-culturale și tehnico-administrative.
31. C 125-4/2013, Normativ privind acustica în construcții și zone urbane. Partea IV – Măsuri
de protecție împotriva zgomotului la zone urbane.
32. H. G. R. nr. 907/2016 privind etapele de elaborare și conținutul cadru al documentațiilor
tehnico-economice aferente obiectivelor / proiectelor de investiții finanțate din fonduri
publice.
33. ISO 13822, Bases for design of structures – Assessment of existing structures, International
Organization for Standardization (2001).
34. Legea 10/1995 privind calitatea în construcții, republicată 2018.
35. NC 001/1999, Normativ cadru privind detalierea conținutului cerințelor stabilite prin Legea
10/1995.
36. NC 001/1999, Normativ cadru privind detalierea conținutului cerințelor stabilite prin Legea
10/1995.
37. NP 004/2003, Normativ pentru proiectarea, executarea, exploatarea, dezafectarea și
postutilizarea stațiilor de distribuție carburanți la autovehicule.
38. P130/1999, Normativul privind comportarea în timp a construcțiilor.
39. SR 6161-1:2008 - Acustica în construcții. Partea 1: Măsurarea nivelului de zgomot în
construcții civile. Metode de măsurare.
40. SR EN 61672-1:2014. Electroacustică. Sonometre. Partea 1: Specificații.
41. SR EN ISO 9000/2015 – Sisteme de management al calității. Principii fundamentale și
vocabular.
42. SR ISO 1996-2:2008 - Acustică – Descrierea, măsurarea și evaluarea zgomotului din mediul
ambiant. Partea 2: Determinarea nivelurilor de zgomot din mediul ambiant.
43. * * * https://dexonline.ro/definitie/calitate
44. * * * http://www.sim.tuiasi.ro/wp-content/uploads/Gheorghiu-ICPM.pdf
45. * * * https://ro.wikipedia.org/wiki/Codul_lui_Hammurabi
99

Chingalata Costel Rezumat Teza de Doctorat Complet

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Chingalata Costel Rezumat Teza de Doctorat Complet

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GHEORGHE ASACHI” DIN IAȘI

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII ȘI INSTALAȚII

PARTICULARITĂȚI PRIVIND URMĂRIREA

– REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT –

de la Facultatea de Constru.fii ri lnstalalii, Bdul. D Mangeron nr. 1 , va avea loc sus[inerea

" PARTICULARITAT PRIVIND URMARIREA COMPORTARIIiT UUP N

elaboratd de domnul CHIGAIATA COSTEL in vederea conferirii titlului gtiin[ific de doctor.

Comisia de doctorat este alcStuitd din:

L. conf.univ.dr.ing.clocAN Vasilicd Universitatea Tehnica ,,Gheorghe Asachi" din lasi pregedinte

Cu aceastS ocazie vi invitim sd participa{i la suslinerea publici a tezei de doctorat.

4.2.2 Urmărirea comportării în timp – Franța 20

6.3 Studiul de caz 2 56

1.1 Aspecte generale

Pe teritoriul României, activitatea de UCT se desfășurată cu scopul de a identifica măsura în

efectuate în conformitate cu proiectele de urmărire elaborate de specialiști avizați, respectând

1.2 Motivația și obiectivele cercetării

Premisele ce stau la baza acestei lucrări sunt constituite de lacunele existente în

- Realizarea unei sinteze cu privire la multitudinea de factori specifici de degradare și

1.3 Conținutul tezei

baza necesității dezvoltării unei metodologii de efectuare și cuantificare a rezultatelor raportului

Capitolul 2 – Prezentarea conceptului de calitate, detaliază cele mai importante aspecte

Capitolul 4 – Urmărirea comportării în timp a construcțiilor, urmărește, în baza studiului

etape succesive, bazată pe discretizarea construcțiilor pe mai multe trepte de investigare și

PREZENTAREA CONCEPTULUI DE CALITATE

Asigurarea calității este o condiție necesară în multiple domenii de activitate, precum

În termeni generali, standardul european care face referire la Sistemul de management al

clienților, până la activități de proiectare, producție și în final, utilizare. Conceptul „spiralei

Figura 2.1. Spirala calității (http://www.sim.tuiasi.ro/wp-content/uploads/Gheorghiu-ICPM.pdf)

2.2. Calitatea în domeniul construcțiilor

performanțelor în exploatare ce caracterizează o construcție pentru a îndeplini exigențele directe

Asigurarea calității lucrărilor de construcții rămâne o preocupare actuală a specialiștilor în

În România, sistemul calității în construcții este reprezentat de totalitatea reglementărilor

inclusiv în etapa de exploatare, cu scopul de a certifica calitatea acestuia. De asemenea,

Construcțiile sunt executate cu scopul protejării utilizatorilor și a bunurilor acestora, în

Durata de exploatare a construcțiilor este în strânsă legătură cu două elemente principale cu

Activitatea de monitorizare a fondului construit are ca principal beneficiu prezentarea

pe modele la scară redusă, studiul probabilistic, precum și comportarea clădirilor în curs de

O altă sursă de degradare a clădirilor este reprezentată de infiltrațiile de apă, ce favorizează

3.2. Investigarea caracteristicilor elementelor de construcție

Investigarea clădirilor în curs de exploatare trebuie realizată de persoane calificate în

- Existență – există degradări la nivelul clădirii?

Figura 3.1. Etapizarea procesului de investigare a construcțiilor (McCann și Forde, 2001)

3.3. Metode de investigare a caracteristicilor elementelor de construcție

După complexitate, metodele de investigare a construcțiilor se pot clasifica astfel:

b. testări simple, care nu vor implica aparatură complexă, de exemplu: testările cu

c. investigații complexe, pentru care sunt necesare aparatură de specialitate și personal

3.3.1. Metoda vizuală de investigare

3.3.2. Testările simple

Testările simple se efectuează de către responsabilul cu urmărirea comportării în exploatare

procesului de distruge local betonul

3.3.3. Metode complexe de investigare a caracteristicilor elementelor de construcție

Tabel 3.3. Metode complexe nedistructive de investigare a caracteristicilor elementelor de

ii. Metoda inducției electromagnetice

iii. Metoda radar

iv. Metoda termică

v. Metoda impulsurilor ultrasonice

vi. Metoda ecoului de impact

vii. Metoda bazată pe recul

viii. Metoda diferenței de potențial

ix. Metoda rezistivității betonului

x. Metoda combinată SonReb

URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN TIMP A

În literatura de specialitate sunt disponibile numeroase studii cu privire la activitatea de