DISCIPLINA: Drept financiar și fiscal

TEMA: Paradisurile fiscale

COORDONATOR STIINTIFIC:

Autor:
 2

Cuprins

1. Conceptul de paradis fiscal

2. Avantajele oferite de paradisurile fiscale
3. Sisteme de impozitare
4. Compania offshore
5. Exemple de ţări/teritorii considerate paradisuri fiscale

2
 1. Conceptul de paradis fiscal
Termenul de „paradis fiscal” include toate acele state care au impozitul pe profit
zero sau nesemnificativ pentru activități comerciale sau bancare şi se referă la tarile în care
există trusturi off sore și în care nivelul general al taxelor și impozitelor este foarte redus.
Practic acestea sunt tari în care își desfășoară preponderent activitatea firme cu capital străin,
iar sucursalele respective sunt conduse de către cetățeni ai tarii “adoptive”. O firmă off sore
este înregistrată într-o țară în care de fapt nu desfășoară nici un fel de activități economice,
astfel încât toate veniturile fiind obținute în întregime din afara granițelor.
Paradisul fiscal este un loc unde anumite taxe sunt fie percepute la un nivel scăzut,
fie nu sunt percepute deloc. Această politică încurajează indivizii și firmele bogate să
investească în zone, care altfel ar fi trecute cu vederea.
Acestea pot oferi profitabilitate maximă pentru afacerile derulate de firme sau
persoane pe teritoriul acestora, avantaje fiscale, reducerea impozitelor, confidențialitate,
diversificarea investițiilor, impozite foarte mici sau deloc, pot acorda avantaje speciale în ceea
ce privește impozitele pentru anumite persoane sau tranzacții, garantează împotriva
exproprierii, asigura un tratament egal de către guvern și un control guvernamental minim,
stabilitate politica și economică, libertatea importului.
La nivel european s-a observat că o piedică importantă în depistarea tranzacțiilor
ilegale și un mijloc la care criminalitatea economica-financiară apelează cu succes pentru a
împiedica verificările organelor de control fiscal îl constituie sistemul bancar. Paradisurile
fiscale și regimurile fiscale preferențiale considerate nocive, erodează bazele impunerii în alte
tari şi încrederea cetățeanului în eficiența sistemelor fiscale în general.
Utilizarea paradisurilor fiscale le-a oferit americanilor pe lângă o impozitare mică
și mijlocul de a deveni competitivi, fiind acum pe picior de egalitate cu firmele concurente a
căror legislație națională le oferea numeroase facilități fiscale.
Numim paradis fiscal un teritoriu în care personale fizice și societățile comerciale
consideră că sunt mai puțin puncționate fiscal decât în altă parte.1
2. Avantajele oferite de paradisurile fiscale
a) beneficii oferite de paradisurile fiscale persoanelor fizice: impozitarea nulă sau scăzută.
b) beneficii oferite de paradisurile fiscale persoanelor juridice:
- în anumite tari, beneficiile sunt impozitate în anul imediat următor realizării lor, impozitul
fiind calculat pe ansamblul beneficiilor naționale și străine. Acest fapt permite întreprinderilor
care au filiale în străinătate să întârzie impozitarea care este subordonată repatrierii
beneficiilor;
- aceste tari sunt adesea folosite pentru a efectua tranzacții de brevete, mărci și procedee de
fabricație, care constituie bunuri incorporate;
- folosirea unui paradis fiscal facilitează elaborarea și punerea în circulație a documentelor
comerciale justificând respectarea reglementărilor comerciale;
- investițiile realizate nu mai antrenează impozite plus-valori în cazul cedării lor;
- conturile în monede convertibile și secretul bancar pot ușura obligațiile gestionarilor în
perioada de fluctuație a monedelor și a impozitelor pe dobânzi;
- înființarea unei filiale într-o asemenea țară permite o mai mare suplețe și o discreție mărită
în gestiune;
- o filială înființată într-o asemenea țară poate fi utilizată de o întreprindere ca punct de
cumpărare pentru propriile sale mărfuri, care vor fi revândute uzinelor din străinătate,
profilându-se de remizele obținute fără a pierde beneficiul vânzării;
- înființarea unei filiale într-un paradis fiscal permite cumpărarea de material la prețul pieței
locale, fapt care permite realizarea de beneficii neimpozabile;
1
Caraiani Gheorghe, Cazacu Cornel, Zonele libere, Editura Economica, București, 1995, pag 35-37
3
 4
- firmele multinaționale interesate să devină propriul lor asigurator, înființează companii de
asigurări captive, datorită costurilor ridicate ale asigurărilor, precum şi datorita caracterului
neasigurabil al unora dintre activitățile lor.2
3. Sisteme de impozitare
In funcție de sistemul de impunere practicat, paradisurile fiscale pot fi clasificate in trei
categorii:
- țări în care veniturile realizate în străinătate sunt scutite total de impozitul pe profit. În
această situație se plătește o taxa anuală fixă. De exemplu Insulele Virgine, Belize etc.
- țări în care baza de impozitare nu este profitul realizat ci valoarea capitalului social..
- țări în care se impune un venit fix. Cel mai cunoscut paradis fiscal care utilizează acest
sistem este Cipru, unde firmele offshore plătesc un impozit de 4,25% din profitul
realizat.3
4. Compania offshore
Offshore - societate la limită - desemnează o companie care nu desfășoară activitate
comercială în țara în care a fost înmatriculată, ceea ce înseamnă că nu realizează venituri din
țara de rezidență. Teoretic, companii offshore se pot înregistra în orice țară din lume, dar nu
peste tot se pot obține şi avantaje fiscale. Companiile offshore pot fi folosite în foarte multe
domenii: domeniul bancar, imobiliar, transport maritim, asigurări, proprietate intelectuală,
investiții, finanțe, servicii, comerț, etc.
Cele mai des folosite forme de societăți offshore sunt:
- Compania nerezidentă (non-rezident)
- International Business Company (I.B.C.)
- Companiile exceptate (exempt)
- L.L.C. (Limited Liability Company)
- Trustul4
a) avantajele companiilor offshore:
- Fiscalitatea redusă. În toate paradisurile fiscale regimul ușor de impozitare al companiilor
offshore este garantat prin lege. Fiscalitatea este zero sau aproape zero. Profitul acumulat de
companiile offshore se impozitează în statul de rezidență, iar aceste state fie nu aplică nici un
impozit pe profitul obținut, fie acest impozit este foarte mic (max. 5%).
- Birocrație scăzută. Companiile offshore sunt scutite de obligația de a ține contabilitatea,
registrele comerciale și nu sunt obligate la prezentarea bilanțului contabil.
- Anonimitate. Datele de identificare ale acționarilor şi ale administratorilor nu sunt publice. -
- Protecția patrimoniului. Legea garantează dreptul de dispoziție absolută a acționarului
asupra întregului patrimoniu al companiei. Profitul companiei offshore poate fi utilizat
oricând după voința beneficiarului firmei.
- Infrastructura bine dezvoltată. Paradisurile fiscale oferă servicii perfecte de telecomunicații,
sistem bancar bine dezvoltat şi stabil.5
b) înființarea unor firme offshore:
Companiile offshore sunt supuse reglementărilor din jurisdicția de origine.
Numele. În unele paradisuri fiscale există restricții cu privire la numele unei companii
offshore. Nu vor fi acceptate nume care conțin cuvinte precum Crown, Royal, iar cuvinte
precum International, European, National sunt acceptate numai în anumite condiții. Cuvinte
precum Bank, Asigurări, Investiții, Fond necesită o anumită procedură de acordare precum și
îndeplinirea unor condiții materiale înainte de acordare.
Capitalul social. În ceea ce privește capitalul social, trebuie făcută distincția între jurisdicția
bazată pe sistemul juridic anglo-saxon și cel continental. Sistemul juridic anglo-saxon este
mult mai flexibil. Această flexibilitate este cea mai pronunțată în Caraibe. În sistemul juridic

2
Idem., pag. 75
3
Idem., pag. 80
4
Caraiani Gheorghe, Managementul zonelor companiilor offshore din zonele libere, Editura Lumina Lex,
București, 2002, pag. 104
5
Idem., pag. 110
4
continental, mărimea capitalului social şi modul de punere la dispoziția firmei este riguros
reglementată. De exemplu, în Liechtenstein, acțiunile firmei trebuie subscrise și achitate.
Acțiunile companiei. Acestea pot fi înregistrate sau la purtător. Deținătorii de acțiuni
înregistrate sunt înregistrați în documentele companiei, precum și în evidentele publice de la
Registrul Comerțului. Acțiunile la purtător nu sunt nominale.
Memorandumul de asociere. Acesta este un document semnat de către acționarii firmei prin
care sunt stabilite domeniile în care aceasta își va desfășura activitatea. Compania va fi
autorizată să desfășoare doar activitățile nominalizate în acest document. În unele paradisuri
fiscale se permite inserarea în acest document a unui paragraf general în care se stipulează că
firma are dreptul să desfășoare acele activități care din punctul de vedere al directorilor pot
aduce profituri însemnate.
Acționarii. Acționarii companiei pot fi atât persoane fizice cât și persoane juridice. Aceștia
sunt deținătorii legali ai companiei.
Directorii. Aceștia răspund de întreaga activitate a companiei, atât în fața acționarilor cât și în
fața autorităților.
Secretarul. Poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică. Acesta păstrează toate
documentele companiei şi este responsabil de relațiile companiei cu Registrul Comerțului și
cu organizațiile guvernamentale.
Pentru înființarea unei firme offshore este necesar:
- sediu social în țara/teritoriul respectiv;
- contabilitatea firmei să se țină în țara/teritoriul respectiv (Andora, Hong Kong);
- proprietarul să fie non-rezident pentru a beneficia de avantajele fiscale oferite
(Bahamas, Jersey, Bermude);
- ținerea unei adunări generale în fiecare an (Irlanda, Hong Kong, Nauru, Bermude);
- un reprezentant în țara/teritoriul respectiv (Insulele Virgine Britanice);
- instalarea administrației și a conducerii în țara/teritoriul respectiv (Uruguay);
- desfășurarea celei mai mari părți din activitate în străinătate;
- dovada referințelor bancare ale acționarilor (Gibraltar);
- cel puțin un secretar rezident (Cook).
Înmatricularea companiei se poate face foarte rapid (24 ore) fără a fi necesară prezența
proprietarului. Totuși, pentru a putea fi înființate și pentru a putea funcționa, aceste companii
trebuie să respecte condiții suplimentare legate de extrateritorialitatea activităților lor și de
domiciliere.6
c) contabilitatea:
Din punctul de vedere al obligativității ținerii contabilității, în funcție de locul unde își au
sediul social firmele offshore se împart în:
- firme care nu trebuie să țină nici un fel de contabilitate, fiind obligate doar la plata
unei taxe fixe (Bahamas, Belize etc.);
- firme care sunt obligate la ținerea contabilității. De exemplu Irlanda, Cipru, Uruguay,
etc.
d) organizarea companiilor offshore:
Deși, în majoritatea paradisurilor fiscale nu există nici îngrădire legală cu privire la
proprietarii sau directorii companiilor offshore, există și unele jurisdicții care impun anumite
condiții pe care trebuie să le îndeplinească proprietarii sau managerii acestor companii. Astfel,
în anumite țări care reprezintă paradisuri fiscale se stabilește prin lege numărul
proprietarilor/directorilor (de exemplu: în Panama, companiile trebuie să aibă cel puțin trei
directori). Alte țări impun condiții cu privire la naționalitatea directorilor, urmărindu-se să se
asigure locuri de muncă cetățenilor statului în care firma este înmatriculată (în Liechtenstein
de exemplu, cel puțin unul din directori trebuie să fie cetățean al acestui stat).7

6
Paul Diaconu, Cum fac banii contabilii? Evaziune fiscală. Paradisuri fiscale. Contabilitate creativă, Editura
Economică, București, 2004, pag. 204
7
Manailă Adrian, Companiile offshore sau evaziunea fiscală legală, Editura Tribuna Economică, 1997, pag.
163
5
 6
e) publicitatea datelor directorilor/proprietarilor:
De cele mai multe ori proprietarii companiilor offshore folosesc directori și
acționari împuterniciți pentru a păstra anonimatul și confidențialitatea. Datele privind
identitatea directorilor/proprietarilor nu trebuie comunicate autorităților (de exemplu,
Bahamas, Belize, Insulele Virgine).
În Panama, de exemplu în registrul Comerțului se înregistrează numai datele de
identitate ale directorilor, dar nu şi ale proprietarilor. Atât directorii, cât și proprietarii sunt
trecuți în registre publice (de exemplu Cipru). Atunci când adevărații proprietari nu doresc ca
numele lor să apară în actele constitutive ale societății se recurge la utilizarea
proprietarilor/directorilor nominalizați. Astfel, contra cost, una sau mai multe persoane
acceptă să fie trecute în actele constitutive. De obicei funcționarii nominalizați apar numai în
actele constitutive. Toate aceste operații se execută contra cost.8
5. Exemple de ţări/teritorii considerate paradisuri fiscale
Hong Kong
Fără impozit pe salariu, fără taxe pentru profiturile realizate din vânzarea
investițiilor capitale și multe deducții de la plata contribuțiilor către stat pentru persoanele
fizice. În Hong Kong însă există o taxă pe venit standard de 16% și o taxa pentru corporații de
17,5%. Guvernul Regiunii Administrative Hong Kong s-a angajat să dezvolte într-atât
legislația pentru taxe și finanțe încât această zonă să devină cel mai important paradis fiscal
din Asia. În acest scop, autoritățile au eliminat impozitele pe proprietăți și moșteniri. Și este
un mare pas înainte ținând cont că până acum guvernul de la Hong Kong aduna anual din
taxele pe moșteniri aproape 200 milioane de dolari. Restul taxelor sunt atât de mici încât
orașul poate fi considerat un veritabil paradis fiscal.
Elveția
Străinii care devin rezidenți ai acestei țări pot găsi aici paradisul fiscal pe care și l-
au dorit. Asta, după ce anterior și-au negociat venitul care va fi taxat în cantonul administrativ
în care vor locui. În general, venitul care urmează să fie taxat este egal cu de cinci ori suma
plătită pentru chiria unei locuințe. Comisia Europeană lupta de ceva vreme împotriva
regimului fiscal din Elveția motivând că scutirile de impozit acordate companiilor care-şi
stabilesc cartierele centrale aici sunt de fapt ajutoare de stat ilegale care trebuie eliminate.
Potrivit oficialilor elvețieni, această politică fiscală aplicată companiilor străine aduce anual
economiei aproximativ 2,39 miliarde de dolari.
Singapore
Localizat strategic, Republica Singapore are reputația de a fi un centru financiar
atractiv pentru fondurile „offshore”. Cu toate acestea, aceasta „Elveția a Asiei” nu este căutată
pentru taxele foarte mici pentru că în majoritatea țărilor din această zonă impozitele sunt
nesemnificative. Singapore atrage bogații Asiei mai degrabă pentru politicile bancare care
protejează informațiile legate de situația financiară a clienților. Legislația legată de
confidențialitatea informațiilor bancare a intrat în vigoare în anul 2001 și de atunci republica
este recunoscută prin strictețea cu care este pusă în aplicare aceasta lege. Iar Singapore nu
renunță la aceste reguli în ciuda presiunilor venite din partea guvernelor străine.

Bibliografie
1. Caraiani G., Managementul zonelor companiilor offshore din zonele libere, Editura Lumina
Lex, București, 2002
2. Caraiani G., Cazacu C., Zonele libere, Editura Economica, București, 1995
3. Diaconu P., Cum fac banii contabilii? Evaziune fiscală. Paradisuri fiscale. Contabilitate
creativă, Editura Economică, București, 2004

8
Idem., pag. 205
6
4. Manailă A., Companiile offshore sau evaziunea fiscală legală, Editura Tribuna Economică,
1997
5. Şaguna D. D., Tratat de drept financiar şi fiscal, Editura All Beck, București, 2000