Companii Offshore / Motive, avantaje, utilizare

* Motive, avantaje, utilizare

Pentru a ne da seama de ce este avantajos sa infiintam o companie offshore pentru a ne putea

conduce mai bine afacerile este suficient sa studiem avantajele pe care le au aceste companii.

Aceste avantaje sunt:

1. anonimitate si confidentialitate;
2. suporta taxe reduse si ajuta la o mai buna planificare internationala a taxelor;
3. lipsa controalelor valutare;
4. opereaza intr-un sistem economic si politic stabil;
5. opereaza intr-un sistem bancar bine organizat si dezvoltat;
6. posibilitatea diversificarii obiectului de activitate fara nici o restrictie;
7. regulamente lejere;
8. posibilitatea de expansiune mult mai buna;
9. ascunderea provenientei marfurilor prin prelucrarea in zonele libere adiacente altor centre
financiare offshore;

Anonimitate si confidentialitate
Anonimatul si confidentialitatea sunt invocate ca principale avantaje ale companiilor offshore,
dupa taxele scazute sau chiar lipsa acestora. Printre motivele care determina o asemenea alegere
se numara:
- in cele mai multe cazuri compania offshore este folosita ca o a treia parte desfasurand tranzactii
pe piata locala. in acest caz, cele 2 companii nu trebuie sa aiba acelasi (aceiasi) director(i)
intrucat aceeasi persoana nu poate semna un acord intre 2 companii in calitate de director al
amandurora;
- in multe tari obligativitatea de a plati taxe este legata de locatia administratiei companiei. Daca
este evident ca directorii si actionarii unei companii straine sunt inregistrati pe piata locala,
veniturile companiei straine vor fi considerate ca venituri ale unor proprietari locali si vor fi, in
consecinta, taxabile;
- oamenii de afaceri doresc sa mentina anonimatul in ceea ce priveste activitatile desfasurate,
profiturile acumulate, investitiile;
- anonimatul nu poate fi obtinut odata ce compania a fost inregistrata cu detinatorii ei reali, iar
documentele in care sunt consemnati actionarii si directorii sunt indosariate. in contrast, cand
compania este inregistrata ca anonima, iar proprietarii, la un moment dat, nu mai doresc acest
lucru, structura nu poate fi oricand schimbata;
- publicul are acces la dosarele ce contin certificatele de actionar, documentele de constituire ale
unei companii etc.
Pe plan mondial peste 95% din detinatorii de companii offshore folosesc o structura de anonimat,
restul preferand o structura deschisa.
Angajatii sunt obligati prin juramant sa pastreze secrete numele beneficiarilor nerezidenti. Doar
datele generale sunt prezentate din cand in cand pentru a informa guvernul si publicul cu privire
la evolutia in acest domeniu. in functie de dorinta beneficiarului companiei, identitatea acestuia
poate fi cunoscuta doar de cei cu care lucreaza in mod direct, cum ar fi directorul general si
adjunctul.

Suporta taxe reduse si ajuta la o mai buna planificare internationala a taxelor

Jurisdictiile fiscale existente pe plan mondial se impart in doua categorii: cele caracterizate de un
nivel ridicat al taxelor (taxa pe venit, TVA, taxa pe salarii, taxa pe dividende, taxe municipale,
taxe de drumuri, taxe imobiliare etc.) si cele care nu percep taxe deloc sau acestea sunt foarte
mici. in jurisdictiile care nu percep taxe, cum ar fi Bahamas, Gibraltar nici una din taxele
mentionate mai sus nu este perceputa. O companie inregistrata intr-o astfel de jurisdictie nu
plateste nici o astfel de taxa.
Daca luam in considerare o jurisdictie cu taxe scazute, vom vorbi de taxa pe profitul companiei.
O jurisdictie cu astfel de taxe este Ciprul, unde se aplica o taxa de 10% pe profit brut. Profitul
brut este calculat prin scaderea din venit a tuturor cheltuielilor facute de o companie pentru
desfasurarea afacerilor. Aceasta include costul bunurilor vandute, salariile, cheltuielile de
calatorie, cazare si protocol, taxe profesionale, comisioane si asa mai departe. Nu exista limite in
ceea ce priveste aceste cheltuieli decat bunul simt. Mai mult, salariile nu sunt taxabile. Totusi,
alte jurisdictii, de exemplu Insula Man, impun o taxa fixa (750 lire sterline, sau 1200$ in cazul
Insulei Man) oricarei companii, indiferent de profiturile sau pierderile acesteia.
Cat despre planificarea internationala a taxelor, companiile internationale folosesc entitatile
offshore pentru a-si dirija profiturile catre acestea si pentru a-si desfasura activitatea astfel incat
sa plateasca cat mai putine taxe. Nu este de mirare ca mii de oameni de afaceri si companii
folosesc companii offshore pentru planificarea internationala a taxelor, printre acestea
numarandu-se firme renumite in intreaga lume precum Pepsi Cola, Tetra Pak, Barclays RJR
Nabisco si altele. Existenta unor tratate de evitare a dublei impuneri internationale impreuna cu
taxele scazute ofera posibilitati imense pentru planificarea taxelor.

Lipsa controalelor valutare

Multi oameni de afaceri incearca sa evite stabilirea unei baze straine acolo unde exista controale
valutare sau sunt intentionat complicate formalitatile ce privesc aceste operatiuni.
Companiile offshore nu sunt supuse controalelor valutare de nici un fel. ele pot primi fonduri fie
in cash, fie sub alta forma, in orice tip de valuta si de asemenea pot face plati catre orice
persoana in orice tara, sau pot face retrageri de fonduri fara nici o explicatie sau documente
cerute de banca. Astfel, compania opereaza intr-un sistem bancar nerestrictiv.
Companiile offshore pot mentine conturi in orice tip de valuta, sub forma de conturi curente,
conturi cu preaviz, sau depuneri la termen fix, iar dobanzile platite sunt similare cu cele
practicate la nivel international. Fondurile din aceste conturi pot fi transferate in strainatate fara
nici un fel de restrictie si fara solicitarea unor documente sau a unor permise.

Opereaza intr-un sistem economic si politic stabil

Orice om de afaceri, orice investitor isi doreste sa isi desfasoare activitatea intr-o tara ce are
aceste caracteristici. Nimeni nu doreste sa isi vada banii pierduti din cauza schimbarii
guvernelor, sistemului de guvernare sau din cauza instabilitatii economice ce poate aduce cu ea
inflatie regresie economica si multe alte probleme.
Dupa aparitia noilor state independente din fostul bloc sovietic procesul de restructurare
economica a dus inevitabil la crize financiare (falimente bancare, jocuri piramidale etc.) care au
insemnat pentru populatie pierderea economiilor.
Unul din cele mai mari avantaje ale Ciprului, ca centru offshore este stabilitatea economica si
politica intr-o regiune vulnerabila in aceasta privinta. Razboiul civil din Liban i-a conferit
Ciprului primul avantaj in 1970, urmata de Razboiul din Golf din 1990 si colapsul Iugoslaviei.
Multe companii care au venit pentru un refugiu temporar au ramas atunci cand au vazut ca
aceasta tara le ofera mai mult de atat.

Opereaza intr-un sistem bancar bine organizat si dezvoltat

Aceasta este una din prioritatile pe care orice centru financiar offshore le are de indeplinit. La
aceasta au contribuit si marile banci ale lumii ce si-au stabilit centre de operare in aceste zone si
au ridicat astfel standardul de desfasurare al acestei activitati.
Avand in vedere modul in care se desfasoara afacerile astazi este de neconceput ca un centru
financiar offshore sa nu aiba un sistem bancar bine dezvoltat.
Aceasta problema va fi prezentata mai larg in urmatorul subcapitol.

Posibilitatea diversificarii obiectului de activitate fara nici o restrictie

Centrele financiare offshore permit in mod frecvent diversificarea obiectului de activitate al unei
companii, operatie care nu este posibila in tara de origine a investitorului. Companii cu impuneri
si restrictii dureroase in tara lor de origine pot gasi nenumarate solutii comerciale in centre
offshore, scapand astfel de multe din probleme. De exemplu, bancile japoneze sau americane nu
se pot angaja in unele chestiuni legate de titlurile de valoare prohibite de lege in tarile lor, intra
pe acest delicat domeniu cu ajutorul entitatilor offshore. Trebuie mentionat si faptul ca
formalitatile de diversificare a activitatii unei companii sunt indeplinite fara prea multa
birocratie.

Regulamente lejere
Frica de regulamente excesive este o atractie majora spre acest domeniu si este motivul pentru
care inregistrarea de banci, societati de asigurari sau societati de transport maritim a devenit un
pilon important al industriei offshore. Un nou val de instrumente financiare se deplaseaza spre
domeniul offshore pentru acelasi motiv. Acest val include fonduri de investitii inchise,
instrumente de plata, comertul cu Eurodolari.

Posibilitate de expansiune mult mai buna

Marile corporatii vad centrele offshore ca pe ceva indispensabil pentru expansiunea lor pe noi
piete la costuri competitive. De exemplu, centrele financiare offshore domina cateva activitati
internationale cum ar fi: shippingul, transportul aerian, domeniul financiar si al societatilor de
asigurari captive. in ultimul timp au fost inregistrate, aproximativ un milion de companii
offshore in toata lumea, iar multe din corporatiile de rasunet de pe piata mondiala opereaza prin
aceste centre. Am amintit aici IBM si Microsoft in Dublin, Orient Express si American Airlines
in Bermude, De Burs in Insula Man, GE si CNN in Cipru.
Astfel o firma va putea intra mai usor pe o piata sau isi va putea deschide o filiala sau o sucursala
intr-o anumita tara pentru ca va fi privita ca o firma straina si va putea beneficia de facilitati
acordate de guvernul tarii respective. Putem da aici ca exemplu de tara Romania care acorda
facilitati investitorilor straini ce isi plaseaza banii in tara noastra.

Ascunderea provenientei marfurilor prin prelucrarea acestora in zonele libere adiacente

altor centre offshore
Oamenii de afaceri pot ascunde provenientei marfurilor pe care le comercializeaza cu ajutorul
zonelor libere. Astfel, ei pot introduce marfurile in zonele libere unde le pot schimba ambalajul,
le pot prelucra si le pot ascunde provenienta pentru ca marfurile vor avea ca provenienta apoi
zona libera, si implicit tara care a organizat aceasta zona libera si astfel marfurile pot fi mai usor
alese de consumatori.

Companii off-shore şi paradisuri fiscal–contabile

„Oricine are dreptul de a-şi organiza afacerile în aşa fel încât să reducă la minimum plata
impozitelor corespunzătoare; nimeni nu trebuie să îşi planifice cheltuielile şi veniturile în funcţie
de exigenţele maxime ale Ministerului de Finanţe. Niciun cetăţean nu are datoria patriotică de a
plăti maximum de taxe.”

Despre paradisuri fiscale şi companii off-shore se vorbeşte în şoaptă, aproape cu teamă. În

mintea multora, termenii se asociază cu activităţi imorale, ilegale. Asupra afacerilor care se
desfăşoară în astfel de zone planează suspiciuni, fiind considerate dubioase. Majoritatea
guvernelor, mai ales ministerele de finanţe din ţările dezvoltate, susţin o asemenea teorie,
speriate de o lume pe care nu o pot controla. O lume şi un fenomen totodată.

Practica înfiinţării companiilor off shore a depăşit orice imaginaţie. Analiştii spun că circa 70%
din masa monetară mondială este rulată din umbra paradisurilor fiscale. Sunt voci care afirmă că
CIA şi FBI au, de asemenea, firme în astfel de zone, fie numai pentru a fi infiltraţi local. Pentru
că, ar recunoaşte-o şi cei mai febrili partizani, raiurile afacerilor atrag adesea reţele mafiote.
Aceasta nu înseamnă nici pe departe că orice operaţiune desfăşurată în zonă eludează legea. În
fond, ce firmă nu şi-ar dori să scape de taxe considerate insuportabile, dacă reglementările
statelor o permit? În principiu, paradisul fiscal este o zonă fără taxe sau cu taxe minime. Dar nu
numai acest lucru îl face atractiv pentru oamenii de afaceri şi pentru organizaţiile criminale, în
aceeasi măsură. Important este că, în general, totul este confidenţial.

Firmele se pot înregistra pe baza unui paşaport, cu cheltuieli minime si, adesea, fără aport la
capital. În acest fel, identitatea adevăraţilor proprietari este ascunsă pentru totdeauna. De cele
mai multe ori, pentru firma înregistrată în paradisul fiscal lucrează un avocat, care deservește
mai mulţi clienţi, fiecare dintre ei cu sedii în cutii poştale. Este uşor de inţeles, în acest context,
de ce zonele off-shore sunt atât de căutate, de către oameni de afaceri dornici să-şi reducă
impozitele sau de către cei dornici să-şi finanţeze operaţiunile departe de ochii autorităţilor.

Atâta timp cât banii circulă liber prin lume, fără nici un control si fără nici o întrebare din partea
autorităţilor, combaterea terorismului va rămâne doar o vorba în vânt. Or, exact acest lucru se
întâmplă în aceste paradisuri fiscale. După unele estimări, trei sferturi din fluxurile financiare
mondiale trec printr-o astfel de zonă.

Nu este de mirare că, în discuţiile privind combaterea terorismului internaţional, a fost pusă pe
tapet îngrădirea sau chiar desfiinţarea paradisurilor fiscale. Dar, dincolo de raţiunile strategice, se
ridică problema implicaţiilor economice.

Ca exemplu, doar insula Cipru, cu o fiscalitate lejeră şi confidenţialitate asigurată în ceea ce

priveşte tranzacţiile financiare, adăposteşte circa 30.000 de companii off-shore, astfel că trei
sferturi din produsul intern brut al ţării este dat de servicii, în mare parte servicii bancare
desfăşurate de filiale off-shore ale unor bănci internaţionale sau ale companiilor de avocatură. La
fel, Singapore sau Bahamas asigură clienţilor un grad maxim de confidenţialitate şi anonimat
pentru firmele înregistrate acolo. Pentru astfel de ţări, o scoatere la lumină a operaţiunilor
financiare ar însemna, într-un fel, prăbuşire economică. Totuşi, aplicarea acestui plan de luptă ar
putea restructura din temelii lumea financiară şi comerţul internaţional, iar consecinţele pot fi
dure, nu numai pentru ţările vizate, dar si pentru cele care susţin planul fiindcă o mare parte din
propriile companii lucrează tocmai prin paradisuri fiscale.

Pentru mulţi, sintagma „paradis fiscal” este sinonimă cu afaceri necurate. Mai precis, cu afaceri
obscure, în spatele cărora nu se ştie cine şi ce se ascunde. În ciuda acestei credinţe, companiile
create în paradisuri fiscale sunt de multe ori un instrument legal de investiţii.

Avantajele creării unui asemenea vehicul investi-țional ţin, în primul rând, de fiscalitate. Dacă
invesţitia este făcută intr-o ţară emergentă, precum România, mai exista si avantajul protejării
investitorilor de instabilitatea legislativă (sub aspectul răspunderii sau al repatrierii profitului).
 EV AZIUNEA FIS CA LA

Dictionarul Oxford defineste ev aziu nea fiscala ca fiind minimizarea obligatiilor fiscale in mod legal si prin mijloace
de dezvaluire deplina fata de autoritatile fiscale; aranjamentul afacerilor financiare in scopul reducerii obligatiilor , in cadrul
legii.

Legea privind combaterea evaziunii fiscale, numarul 87/1994 defineste evaziunea fiscala ca fiind “sustr age rea pri n orice
mij loace, in in tregi me sau in parte, de la plata im pozi telor , tax elor si a altor su me d at orate
buget ul ui de stat, buge telor lo cale, buget ul ui asig ur ari lor sociale de stat si f ond uri lor speciale
extr abuge ta re, de catre p ersoanele fizice si persoanele jur idi ce r omane sau str ai ne” .

In economia de piata, organele fiscale se confrunta cu un fenomen evazionist ce ia proportii de masa din cauza
tentatiei de a fi sustrase de sub incidenta legii venituri impozabile cat mai substantiale.

Dictionarul explicativ al limbii romane defineste evaziunea fiscala ca fiind : „sustragerea de la plata obligatiilor
fiscale”.

Evaziunea fiscala e rezultanta logica a defectelor si inadvertentelor unei legislatii imperfecte, a metodelor defectuoase de
aplicare, precum si a unei neprevederi si nepriceperi a legiutorului a carui fiscalitate excesiva e tot atat de vinovata ca si cei
care ii provoaca prin aceasta la evaziune.

Modalitatile de evaziune fiscala. sunt:

Modalitatile cele mai utilizate pentru realizarea evaziunii fiscale pe diferite tipuri de impozite si taxe sunt:

a. In cazul impozitului pe profit:

- reducerea bazei de impozitare;

• neinregistrarea integrala a veniturilor realizate;

• transferul veniturilor impozabile la societatile nou create in
cadrul aceluiasi grup;
• incadrarea eronata in perioada de scutire;
b. Evaziunea fiscala la taxa pe valoarea adaugata:

• Aplicarea eronata a regimurilor deducerilor;

• Necuprinderea unor operatii ce intra in sfera TVA in baza de
calcul;
• Neinregistrarea ca platitor la atingerea plafonului de 10
milioane lei anual, venit total;
• Neevidentierea si nevirarea TVA aferenta avansurilor
incasate de la clienti;
• Aplicarea eronata a cotei zero;
• Sustragerea de la plata TVA prin declararea unor importuri
ca fiind temporare.

b. In cazul accizelor:
 • micsorarea bazei de impozitare;
• utilizarea unor cote inferioare celor reale;
• nedeclararea corecta a operatiunilor reale in cazul unor
produse ale caror preturi erau purtatoare de accize (mai ales
alcool).

Intr-o alta abordare putem considera ca evaziunea fiscala se manifesta prin urmatoarele modalitati:

A. Neinregistrarea sau inregistrarea partiala a surselor de venit

A1. Pentru agentii economici:

A1.1. Din domeniul productiei si prestatiilor de servicii: neinregistrarea intrarilor (materii prime, forta de munca, utilitati) si
nici a iesirilor - produse si servicii comercializate fara documente. Consecintele evazioniste privesc urmatoarele venituri
datorate statului:

• Impozitul pe profit aferent valorificarii produselor obtinute si

neinregistrate;
• Impozitul pe dividendele neinregistrate;
• TVA aferenta venitului obtinut si neinregistrat;
• Accize (daca sunt produse purtatoare de accize);
• Contributia la asigurarile sociale si de sanatate aferente
salariilor platite si neevidentiate;
• Contributia la fondurile de pensii pentru agricultori, in cazul
produselor alimentare.
A12.Din domeniul comertului: neinregistrarea facturilor aferente;

A13. Din domeniul importului de produse si servicii:

• Contrabanda cu produse din import neinregistrate la

organele vamale determina nerealizarea veniturilor statului
de forma: taxe vamale neachitate, TVA, comision vamal,
accize (daca e cazul ), impozitul pe profit aferent valorificarii
acestor produse, taxa pentru drumuri in cazul importului de
carburanti si mijloace auto.
• Diminuarea valorii in vama a produselor importate prin
falsificarea facturii originale a marfurilor importate.
In cazul in care falsificarea facturii externe este facuta cu stiinta exportatorului, pentru a-si recupera diferenta
exportatorul emite o a doua factura pentru prestare de diverse servicii ( finantarea exportului, credite comerciale,
consultanta, asistenta tehnica, management, prospectarea pietei etc.) pentru care nu se intocmeste declaratie vamala
de import s nu se platesc taxe vamale.
 Daca falsificarea facturii nu se efectueaza cu stiinta exportatorului, recuperarea valorii reale a facturii se face, de obicei
prin plata in cash, prin plata din conturile offshore - din afara tarii ori, adesea, prin compensarea cu alte operatii de
export din Romania.

A2. Pentru persoanele fizice autorizate sa exercite profesii aducatoare de venituri in domeniul productiei, comertului si
serviciilor, o profesie libera ( avocati, notari, experti, contabili, medici, arhitecti, profesori etc.) sau persoane fizice
neautorizate ( prin munca la negru, seviciile executate de meseriasi neautorizati, meditatii, consultatii medicale, consultanta
juridica, contabila, financiara, comerciala etc. ). Principalele consecinte evazioniste sunt reprezentate de neplata impozitului
pe venit(salariu), contributia la asigurarile sociale si de sanatate.

B. Firmele fantoma sau fictive inregistrate intr-un sediu fictiv sau

mutarea sediului real intr-unul fictiv sunt create special pentru
practicarea evaziunii fiscale (de obicei, pentru o singura afacere de
anvergura,dupa care dispar).
C. Constituirea de firme offshore in tari considerate paradisuri
fiscale, care se incadreaza in asa numita evaziune fiscala legala.
Firmele offshore sunt firme care nu au voie sa efectueze tranzactii decat cu strainatatea, deci nu pot sa intre in contact
cu agenti economici autohtoni. Evaziunea fiscala in acest mod se practica astfel: exportatorul efectueaza un export cu
pretul diminuat; diferenta reala de pret este incasata in contul firmei offshore prin reexportul la adevarata valoare.
Aceasta diferenta nu e impozitata in nici un fel in tara paradis fiscal, putand fi transferata in tara exportatoare, intr-un
cont personal fara a plati nici un impozit pe venitul obtinut din acest export.

PARADISURILE FISCALE

Trebuie recunoscut dreptul oricarui contribuabil de a evita pe cai legitime plata impozitelor, ceea ce presupune
deseori, recurgerea la paradisurile fiscale, dar in acelasi timp aceste paradisuri fiscale pot fi folosite pentru efectuarea unor
operatii care implica evaziune fiscala.

Majoritatea tarilor considerate paradisuri fiscale nu impun nici un impozit pe venit sau impun impozite doar asupra
unor categorii de venituri, fie impun un impozit redus, in comparatie cu impozitele impuse de tarile de origine ale celor care
folosesc paradisurile fiscale respective. De exemplu guvernele din Insulele Bahamas, Bermuda, Cayman si altele nu impun
nici un impozit asupra veniturilor sau averii personale.

Acest tip de tari asigura o anumita protectie a informatiei bancare sau comerciale.

Cele mai multe tari paradisuri fiscale urmeaza o politica de incurajare a activitatii bancare din strainatate. Activitatea
cetatenilor straini nu e supusa controalelor exercitate asupra schimburilor valutare sau alte controale. In comparatie cu
comertul exterior, depunerile bancare din strainatate in paradisurile fiscale sunt considerabil mai mari decat conturile
bancare straine in tarile care nu sunt paradisuri fiscale.

Un strain poate infiinta o companie intr-un paradis fiscal pentru a-si desfasura activitatea in alta tara. Astfel,
compania nu va fi supusa controlului asupra schimburilor valutare in paradisul fiscal atat timp cat activitatea ei se desfasoara
in moneda altor jurisdictii si nu se angajeaza in tranzactii in tara paradis fiscal respectiva.

In paradisurile fiscale se obtin cu usurinta licente de functionare pentru banci si corporatii.

Cei care recurg la paradisul fiscal in scopuri ilegale se impart in doua categorii importante:

• cei al caror obiectiv este evaziunea fiscala;

• cei care ascund profiturile rezultate prin incalcarea legislatiei
fiscale ca urmare a evaziunii fiscale.
In urma unor studii efectuate pe plan mondial au fost identificate mai multe tari paradis fiscal printre care: Andorra,
Antigua, Bahamas, Bahrain,Barbados,Belize, Bermuda, Cayman, Costa Rica, Elvetia, Hong Kong, Liberia, Liechtestein,
Luxemburg, Monaco, Antilele olandeze, Olanda, Panama, Singapore, Sf. Vincent, Sri Lanka.
53361rkb79csu1f

53361rkb79csu1f

53361rkb79csu1f

BIBLIOGRAFIE: ks361r3579cssu

1. Tranzitia economica in Romania - trecut, prezent si viitor - Cristof Rühl,

Daniel Daianu, Bucuresti 1999
2. Romania si Uniunea Europeana - Daniel Daianu, Radu Vranceanu, editura
Polirom 2002
3. Finante publice si fiscalitate – Petre Brezeanu, Iulian Marinescu, Ed.
Fundatiei „Romania de maine”, Bucuresti 1998
4. Public Finance and Public Choice - Cullis John, Jones Philip, Oxford
University Press, 1998
5. Cartea alba 2002 –Ministerul finantelor publice
6. Tratat de drept financiar si fiscal - Dan Drosu- Saguna, ed. All Beck SA
2001
7. Evaziunea fiscala – Nicolae Hoanta, ed. Tribuna Economica Bucuresti 1997
8. Evaziunea fiscala – Theodor Mrejeru, Dumitru Andreiu, Petre Florescu, Dan
Safta, Marieta Safta, ed. Tribuna Economica 2000
9. Ghidul cu adevarat practic al paradisurilor fiscale - Claude Dauphin,
Grupul de edituri Tribuna 1999
10. Revista Finante publice si contabilitate – nr.3/ 2003, nr.1/2002, editata de
Ministerul Finantelor Publice