Facultatea de Drept

DISCIPLINA: Drept financiar și fiscal

TEMA: Paradisurile fiscale

COORDONATOR STIINTIFIC:
lector dr. Ramona Ciobanu

Autor:
Numele şi prenumele studentului

BRAŞOV
2022/2023
 2

Cuprins

1 Conceptul de paradis fiscal..............................................................3

2 Avantajele oferite de paradisurile fiscale.......................................4

3.Sisteme de impozitare......................................................................5

4. Exemple de ţări/teritorii considerate paradisuri fiscale..............5

- Hong Kong.......................................................................................5
- Elvetia...............................................................................................6
- Liechtenstein....................................................................................6
- Insulele Cayman..............................................................................6
- Singapore.........................................................................................7
- Bahamas...........................................................................................7
- Panama.............................................................................................7

2
1. Conceptul de paradis fiscal
Rădăcinile istorice ale paradisului fiscal le identificăm în Grecia
antică, unde, pentru a scăpa de taxa de 2 % asupra importurilor şi
exporturilor, comercianţii se mută în insulele învecinate marelui oraş,
aflate în exteriorul acestuia. În Evul Mediu, în urma negocierilor
hanseatice, oraşul Londra este scutit de toate impozitele. Între secolele
XVI şi XVII, Flandra(una dintre componentele statului federal Belgia)
constituia un adevarat paradis fiscal, deoarece în porturile sale
comercianţii aveau un minim de restricţii. În 1889 a doua bancă ca
marime din Canada, Bank of Nova Scotia, şi-a dechis o agenţie în
Caraibe şi în Jamaica pentru a permite clienţilor sa beneficieze de
avantajele fiscale şi financiare în operaţiuni de comerţ internaţional.
După al doilea Razboi Mondial importanţa paradisurilor fiscale a
crescut. Printre alţii, americanii - specialişti în societăţi multinaţionale
- au avut cele mai mari motive. Ei aveau în vedere diminuarea preţului
de transfer a profitului între societăţile fiice străine şi societatea mamă
prin mijloacele evaziunii fiscale. Beneficiile astfel neimpozitate, au
servit la reinvestirea şi înnoirea mijloacelor de producţie.
Termenul de „paradis fiscal” include toate acele state care au
impozitul pe profit zero sau nesemnificativ pentru activităţi
comerciale sau bancare şi se referă la ţările în care există trusturi off
shore şi în care nivelul general al taxelor şi impozitelor este foarte
redus. Practic acestea sunt ţări în care îşi desfăşoară preponderent
activitatea firme cu capital străin, iar sucursalele respective sunt
conduse de catre cetăţeni ai ţării “adoptive”. O firma off shore este
înregistrată într-o ţară în care de fapt nu desfăşoară nici un fel de
activităţi economice, astfel încât toate veniturile fiind obţinute în
întregime din afara graniţelor.
Paradisul fiscal este un loc unde anumite taxe sunt fie percepute la un
nivel scăzut, fie nu sunt percepute deloc. Această politică încurajează
indivizii şi firmele bogate să investească în zone, care altfel ar fi
trecute cu vederea.
Acestea pot oferi profitabilitate maximă pentru afacerile derulate de
firme sau persoane pe teritoriul acestora, avantaje fiscale, reducerea
impozitelor, confidenţialitate, diversificarea investiţiilor, impozite
foarte mici sau deloc, pot acorda avantaje speciale în ceea ce priveşte
impozitele pentru anumite persoane sau tranzacţii, garanteaza

3
 4

împotriva exproprierii, asigura un tratament egal de catre guvern şi un

control guvernamental minim, stabilitate politica şi economică,
libertatea importului.
La nivel european s-a observat că o piedică importantă în depistarea
tranzacţiilor ilegale şi un mijloc la care criminalitatea economico-
financiară apelează cu succes pentru a împiedica verificările organelor
de control fiscal îl constituie sistemul bancar. Paradisurile fiscale şi
regimurile fiscale preferenţiale considerate nocive, erodează bazele
impunerii în alte ţări şi încrederea cetăţeanului în eficienţa sistemelor
fiscale în general.
Datorită presiunii internaţionale, unele dintre ţările considerate
paradisuri fiscale au făcut modificări legislative de natură a înlătura
sintagma de „paradis fiscal” aplicată statelor respective.
Utilizarea paradisurilor fiscale le-a oferit americanilor pe lângă o
impozitare mica şi mijlocul de a deveni competitivi, fiind acum pe
picior de egalitate cu firmele concurente a căror legislaţie naţională le
oferea numeroase facilităţi fiscale.
Numim paradis fiscal un teritoriu în care personele fizice şi societăţile
comerciale consideră că sunt mai puţin punctionate fiscal decât în altă
parte.

2. Avantajele oferite de paradisurile fiscale

a) beneficii oferite de paradisurile fiscale persoanelor fizice:
impozitarea nulă sau scăzută.
b) beneficii oferite de paradisurile fiscale persoanelor juridice:
- în anumite ţări, beneficiile sunt impozitate în anul imediat următor
realizarii lor, impozitul fiind calculat pe ansamblul beneficiilor
naţionale şi străine. Acest fapt permite întreprinderilor care au filiale
în străinătate să întâzie impozitarea care este subordonată repatrierii
beneficiilor;
- aceste ţări sunt adesea folosite pentru a efectua tranzacţii de brevete,
mărci şi procedee de fabricaţie, care constituie bunuri incorporate;
- folosirea unui paradis fiscal facilitează elaborarea şi punerea în
circulaţie a documentelor comerciale justificând respectarea
reglementărilor comerciale;
- investiţiile realizate nu mai antrenează impozite plus-valori în cazul
cedării lor;

4
- conturile în monede convertibile şi secretul bancar pot uşura
obligaţiile gestionarilor în perioada de fluctuaţie a monedelor şi a
impozitelor pe dobanzi;
- înfiinţarea unei filiale într-o asemenea ţară permite o mai mare
supleţe şi o discreţie mărită în gestiune;
- o filială înfiinţată într-o asemenea ţară poate fi utilizată de o
întreprindere ca punct de cumpărare pentru propriile sale mărfuri, care
vor fi revândute uzinelor din străinătate, profitându-se de remizele
obţinute făra a pierde beneficiul vânzării;
- înfiinţarea unei filiale într-un paradis fiscal permite cumpărarea de
material la preţul pieţei locale, fapt care permite realizarea de beneficii
neimpozabile;
- firmele mutinaţionale interesate să devină propriul lor asigurator,
înfiinţeaza companii de asigurări captive, datorită costurilor ridicate
ale asigurărilor, precum şi datorita caracterului neasigurabil al unora
dintre activităţile lor.

3. Sisteme de impozitare
In functie de sistemul de impunere practicat, paradisurile fiscale pot fi
clasificate in trei categorii:
- ţări în care veniturile realizate în străinătate sunt scutite total de
impozitul pe profit. În această situaţie se plăteşte o taxa anuală fixă.
De exemplu Insulele Virgine, Belize etc.
- ţări în care baza de impozitare nu este profitul realizat ci valoarea
capitalului social. De exemplu Stiftungul din Liechtenstein datorează
un impozit egal cu 0,1% din valoarea capitalului social, dar nu mai
putin de 1000 de franci elvetieni.
- ţări în care se impune un venit fix. Cel mai cunoscut paradis fiscal
care utilizează acest sistem este Cipru, unde firmele offshore plătesc
un impozit de 4,25% din profitul realizat.

4. Exemple de ţări/teritorii considerate paradisuri fiscale

Hong Kong
Fără impozit pe salariu, fără taxe pentru profiturile realizate din
vânzarea investiţiilor capitale şi multe deducţii de la plata
contribuţiilor către stat pentru persoanele fizice. În Hong Kong însă
există o taxă pe venit standard de 16% şi o taxa pentru corporaţii de
17,5%. Guvernul Regiunii Administrative Hong Kong s-a angajat să
5
 6

dezvolte într-atât legislaţia pentru taxe şi finanţe încât această zonă să

devină cel mai important paradis fiscal din Asia. În acest scop,
autorităţile au eliminat impozitele pe proprietăţi şi moşteniri. Şi este
un mare pas înainte ţinând cont că până acum guvernul de la Hong
Kong aduna anual din taxele pe moşteniri aproape 200 milioane de
dolari. Restul taxelor sunt atât de mici încat oraşul poate fi considerat
un veritabil paradis fiscal.

Elvetia
Străinii care devin rezidenţi ai acestei ţări pot găsi aici paradisul fiscal
pe care şi l-au dorit. Asta, după ce anterior şi-au negociat venitul care
va fi taxat în cantonul administrativ în care vor locui. În general,
venitul care urmează să fie taxat este egal cu de cinci ori suma plătită
pentru chiria unei locuinţe. Comisia Europeană lupta de ceva vreme
împotriva regimului fiscal din Elveţia motivând că scutirile de impozit
acordate companiilor care-şi stabilesc cartierele centrale aici sunt de
fapt ajutoare de stat ilegale care trebuie eliminate. Potrivit oficialilor
elveţieni, această politică fiscală aplicată companiilor străine aduce
anual economiei aproximativ 2,39 miliarde de dolari.

Liechtenstein
Micul principat apară cu îndârjire orice secret bancar încă din 1926.
Liechtenstein este unul dintre cele mai „bătrâne” paradisuri fiscale din
lume. Familiile regale ale Marii Britanii, Belgiei şi Luxemburgului se
numără printre cei care apreciază profesionalismul şi discreţia oferite
de instituţiile financiare din principat. Liechtenstein este guvernată de
aceeaşi familie aristocratică de 800 de ani şi mica ţară este
recunoscuta pentru cele mai bune servicii de private banking din lume.
Aşa că principatul este un magnet pentru cei cu conturi semnificative.
Oficialităţile de aici nu percep taxe pentru majoritatea companiilor sau
proprietăţilor deţinute de străini.

Insulele Cayman
Insulele Cayman sunt teritoriu dependent de Marea Britanie, unul
dintre cele mai renumite paradisuri fiscale. Zero taxe pentru
companiile sau rezidenţii străini. Aici sunt localizate 40 dintre cele
mai mari bănci din lume. În iunie 2000, organizaţiile multilaterale au
catalogat oficial Insulele Cayman drept un paradis fiscal, dar şi ca un
teritoriu necooperant în lupta împotriva spălării banilor negri.

6
Răspunsul autorităţilor de aici a fost limitarea confidenţialitătii
informaţiilor bancare. Mişcarea a ajutat Insulele Cayman să fie
eliminate de pe lista teritoriilor necooperante.

Singapore
Localizat strategic, Republica Singapore are reputaţia de a fi un
centru financiar atractiv pentru fondurile „offshore”. Cu toate acestea,
aceasta „Elveţie a Asiei” nu este căutată pentru taxele foarte mici
pentru că în majoritatea ţărilor din această zonă impozitele sunt
nesemnificative. Singapore atrage bogaţii Asiei mai degrabă pentru
politicile bancare care protejeaza informaţiile legate de situaţia
financiară a clienţilor. Legislatia legată de confidenţialitatea
informaţiilor bancare a intrat în vigoare în anul 2001 şi de atunci
republica este recunoscută prin stricteţea cu care este pusă în aplicare
aceasta lege. Iar Singapore nu renunţă la aceste reguli în ciuda
presiunilor venite din partea guvernelor străine.

Bahamas
În Bahamas nu există taxe pe venit personal şi nici pentru profiturile
realizate din vânzarea investiţiilor capitale. Rezidenţii temporari sunt
nevoiţi însă să platească un procent din valoarea proprietăţii deţinute.
Bahamas se numără printre paradisurile fiscale care se transformă
rapid în centre financiare proeminente care pot rivaliza oricând cu
oraşe industriale ca Los Angeles, Chicago, Londra, Tokyo şi New
York.

Panama
Numită şi „Elvetia Americii Latine”, Panama oferă o infrastructură
financiară solidă, iar rezidenţii străini, cât şi corporaţiile sunt scutiţi de
taxe. În plus, costurile de trai şi cele administrative sunt minime. Dar
cum ţara este în plină dezvoltare tinde să devină neîncăpătoare pentru
numărul mare de străini care apelează la serviciile financiare de aici.

7
 8

Bibliografie

1. Caraiani G., Managementul zonelor companiilor offshore din

zonele libere, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002

2. Caraiani G., Cazacu C., Zonele libere, Editura Economica,

Bucureşti, 1995

3. Diaconu P., Cum fac banii contabilii? Evaziune fiscală. Paradisuri

fiscale. Contablitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 2004

4. Manailă A., Companiile offshore sau evaziunea fiscală legală,

Editura Tribuna Econimică, 1997

5. Şaguna D. D., Tratat de drept financiar şi fiscal, Editura All Beck,

Bucureşti, 2001