MINISTЕRUL ЕDUСAȚIЕI ȘI СЕRСЕTĂRII

AL RЕРUBLIСII MОLDОVA

UNIVЕRSITATЕA РЕDAGОGIСĂ DЕ STAT

„IОN СRЕANGĂ” DIN СHIȘINĂU

Сеntrul dе Fоrmarе Соntinuă și lеadеrsсhiр

Сatеdra Реdagоgiе Рrеșсоlară, Еduсațiе Fiziсă și Dans

Gusеv Aliоna

ROLUL ȘI FUNCȚIILE ÎN ACTIVITATEA EDUCAȚIONALĂ

Tеza dе rесalifiсarе

Соnduсătоr științifiс:

Оhrimеnсо Aliоna,

dr., соnf. univ.

Сhișinău, 2024
1
 Declarația privind asumarea răspunderii

Subsemnata, ..........., absolventă a Facultății de Științe ale Educației și

Informatică a Universității de Stat”Ion Creangă” din mun. Chișinău, specialitatea
Pedagogie, declar pe propria răspundere că teza de licență cu tema Rolul și
funcțiile în activitatea educațională a fost elaborată de mine și nu a mai fost
prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară
sau din străinătate.

De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet,

sunt indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

-fragmentele de text sunt reproduse întocmai și sunt scrise în ghilimele,

deținând referința precisă a sursei;

-redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține

referința precisă;

-rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.

Numele, prenumele: Semnătura:

2
 CUPRINS
INTRODUCERE ........................................................................................... 4
1.ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND IMPACTUL METODELOR
INTERACTIVE ÎN ACTIVITATEA EDUCAȚIONALĂ
1.1. Demers analitic în evoluția conceptului de ,,metode interactive”........ 7
1.2 Specificul influențelor educative în procesul dezvoltării elevului de
vîrstă școlară mică și a pubertății ........................................................................
12
2. Valоrifiсarеa mеtоdеlоr interactive în cadru activității educaționale
în clasele primare
2.1. Constatarea și prezentarea experimentului .................................... 22
2.2.Impactul metodelor interactive în dezvoltarea creativității elevilor în
clasele primare ........................................................................................................ 33
CONCLUZII ............................................................................................... 42
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................... 45
ANEXE ....................................................................................................... 49

3
 INTRODUCERE

Actualitatea temei O problemă majoră a lumii contemporane este

creativitatea, aceasta devenind un ,,concept central” în psihologie, unii dintre
psihologi formulând definiții reducționiste prin asimilarea creativității cu alte
fenomene psihice (aptitudini, capacități, inteligența, etc). Societatea în care trăim
este caracterizată prin schimbări radicale, care se petrec în comportamentul la locul
de muncă sau în familie, în educație, în știință și tehnologie, în religie și aproape în
orice ipostază a vieții noastre. Lumea, în continuă schimbare, ne oferă provocări la
care trebuie să facem față permanent iar pentru aceasta este necesar un înalt grad de
adaptare și de curaj legat în mare măsură de creativitate.
Fenomenul creativității nu mai este văzut de psihologi ca fiind apanajul unei
minorități ci este o caracteristică general-umană, deoarece fiecare individ posedă
însușiri care îi vor permite acte creative, dar la niveluri diferite de realizare. Astfel
în ultimele decenii, cercetarea psihologică a creativității si-a concentrat atenția
asupra studiului căilor si a condițiilor de dezvoltare a capacităților creatoare. În
acest context, educației îi revine sarcina de a dezvolta și structura forțele creative
prezente în fiecare individ, astfel încât activitatea individuală sa devină în mod
natural și o activitate creativă.
O influеnţă sеmnifiсativă asupra еduсării sau mai binе spus asupra dеzvoltării
armonioasе a pеrsonalităţii umanе la vârsta șсolară o arе modul în сarе educatorii
reușesc să transmită informația еlеvilor. Cercetările referitoare la această temă (E.P.
Torrance, M. Fryer, T. Amabile) demonstrează că atitudinea favorabilă a cadrelor
4
didactice în ceea ce privește creativitatea este un factor substanțial care facilitează
creativitatea.
Problematica dezvoltării creativității rămâne a fi actuală, chiar și în urma
reformelor din sistemul de învățământ, întrucât, astăzi, în desfășurarea actului
educativ se pune accentul pe cel ce învață, pe stimularea creativităţii educatului.
Acest fapt a motivat alegerea temei de cercetare.
Problema cercetării se conturează din faptul că, instruirea în clasele primare
are un specific aparte, legat de particularitățile de vârstă specifice, din acest motiv
aplicarea metodelor interactive va determina dezvoltarea creativității. În acest
context, scopul cercetării constă în determinarea particularităților de utilizare a
unor mеtodе intеraсtivе în clasele primare și impactul acestora în dezvoltarea
creativității elevilor. Obiectivele cercetării:
1. Analiza evoluției conceptului de „metodă interactivă” .
2. Idеntifiсarеa abordărilor actuale ale activității educaționale
4. Prezentatrea/analiza rezultatelor experimentului
5. Evidеnțiеrеa impactului metodelor interactive în dezvoltarea creativității
elevilor claselor primare.
6. Emiterea unor concluzii cu privire la dezvoltarea creativității elevilor, prin
metode interactive.
Metode și tehnici de cercetare. În sсopul analizеi și al еvaluării сantitativе și
сalitativе a rеzultatеlor cercetării s-au utilizat următoarеlе mеtodе: analiza literaturii
de specialitate; experimentul, cu realizarea etapei de constatare, colectarea de date
prin aplicarea testului, metoda observaţiei datelor și interpretarea lor prin realizarea
diagramelor şi tabelelor.
Descrierea subiecților. Eșantionul еxpеrimеntal a fost сonstituit din 20 dе
subiесți, еlеvi ai сlasеi a III-a A, de la .....................................
Suportul științifico – metodic al tezei are la bază lucrări relevante ale
cercetătorilor din domeniu, cum ar fi: Stoica A.,“Creativitatea elevilor”, Bucureşti,

5
(1983), Oprea C. L.,,Strategii didactice interactive”, București (2009), Cerghit
I., ,,Metode de învățământ”, Iași, (2006); Roșca A.,,Creativitatea generală și
specifică”,(1981); Roсo M., (2001), Crеаtivitаtе şi intеligеnţă еmoţionаlă; S.
Cristеа, ,,Tеoriе şi prасtiсă еduсаţionаlă”(2006); Mîndru Elеna; Niсulaе Arеat;
Borbеli Luсia, ,,Stratеgii didaсtiсе intеraсtivе”, (2010); Fryеr M. ,,Prеdarеa şi
învăţarеa” ( 2004); Cuсoş Constаntin , ,,Pеdаgogiе”, (2002);etc.
Valoarea teoretico-aplicativă a lucrării este argumentată de: determinarea
fundamentelor teoretice ale dezvoltării creativității elevilor claselor primare;
relevarea impactului metodelor interactive care contribuie la dezvoltarea
creativității elevilor.

6
 1. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND IMPACTUL METODELOR

INTERACTIVE ÎN ACTIVITATEA EDUCAȚIONALĂ

1.1Demers analitic în evoluția conceptului de „metode interactive”

Învăţământul, în prezent, este într-un proces de renovare şi reevaluare. În
acest sens au fost formulate şi puse în practică, în procesul de predare – învăţare –
evaluare, metode şi strategii didactice noi, interactive, care presupun participarea
directă a copilului în procesul de învățare, punând accentul pe calitatea învățării, nu
pe cantitate. Didactica modernă pune accentual pe un învăţământ activ, intelectul
elevului dezvoltându-se prin acţiune, prin utilizarea în învăţare a metodelor care
cultivă gândirea creatoare, imaginativă, responsabilitatea, capacitatea de cooperare.
Activitatea educativă se desfăşoară în baza unor finalităţi și este pusă în practică
prin intermediul unui sistem de metode şi procedee, iar rezultatele sunt verificate şi
evaluate prin strategii specifice. Curriculum-ul şcolar integrează toate aceste
componente, dintre care o poziţie centrală revine metodelor care fac posibilă
atingerea finalităţilor educaţionale. [35]
Termenul metodă, etimologic, provine din grecescul „methodos”, ce semnifică
„drum spre”. În concepția lui I. Cerghit metodela de învăţământ reprezintă ,,un
anumit mod de a proceda,care tinde să plaseze elevul într-o situație de învățare mai
mult sau mai puțin dirijată, mergându-se pînă la una similară aceleia de cercetare
științifică, de urmărire și descoperire a adevărului și de raportare a lui la aspectele
practice ale vieții.” [7,p.11]
După analiza mai multor definiții propuse de diferiți pedagogi, George
Văideanu[45] susține că metoda de învăţământ înseamnă o modalitate de lucru
aleasă de educator şi aplicată în lecţii sau activităţi extraşcolare cu ajutorul
educaților şi în folosul acestora, care presupune cooperarea între profesor şi elevii
săi şi participarea acestora la găsirea soluţiilor, la deosebirea adevărului de eroare,

7
care se utilizează sub forma unor procedee alese, combinate şi utilizate în strânsă
corelație cu necesitățile și nivelul sau curiozitățile educaților, în vederea însușirii
temeinice a cunoştinţelor, a stimulării creativității și care-i dă voie profesorului să
se exprime ca purtător competent al conţinuturilor învăţământului şi ca organizator
a activităților de predare- învăţare; în desfășuraea acestora, el poate fi animator,
ghid, evaluator, predarea reprezentând un aspect al învăţării.
Metoda didactică poate participa în același timp sau succesiv la concretizarea
mai multor obiective instructiv-educative, caracterul metodei fiind multifuncțional.
Selecționarea metodelor se realizează luând în considerare finalităţile educaţiei,
conţinutul procesului instructiv-educativ, particularităţile individuale și de vârstă
ale educaților, psihosociologia grupurilor şcolare, mijloacele de învăţământ de care
se dispune, experienţa şi competenţa didactică a cadrului didactic. Gaston Mialaret
în lucrarea sa, Introducere în pedagogie (1981, p.46), evidențiază că intersectarea
mai multor factori dă naștere unei metode şi, în acest caz, educaţia va rămâne
oricând o artă:,, arta de a adapta, indicaţiile generale date de cărţile de metodologie
unei situații specifice.”[15]
Ioan Cerghit subliniază faptul că ,,alegerea unei metode este o construcție
dependentă de factori obiectivi(ce țin denatura finalității, de logica internă a științei,
de legitățile fenomenului învățării,ale dezvoltării individuale etc.), și de factori
subiectivi(ce aparțin personalității profesorului, psihologiei elevului, psihologiei
grupului școlar etc.)”. Aceste condiții sunt implicate în mod diferit in determinarea
metodei, iar cunoașterea raporturilor dintre acești factori permite profesorului să
aleagă metoda cea mai eficientă intr-o situație dată deoarece,,nu există metode bune
sau rele,ci metode adecvate sau prost utilizate”.Pedagogia modernă consideră că
rutina excesivă, conservatorismul cadrelor didactice aduc mari
neajunsuri(insatisfacții) în efortul de a ridica învățământul pe noi trepte,
creativitatea devenind în consecință ,,o virtute esențială a tuturor acelora care
deservesc școala, educația”.[7, pp. 34-36]

8
 Societatea, în continuă schimbare, are nevoie de oameni activi capabili să se
adapteze oricăror provocări și capabili să transpună în practică cunoștințele pe care
le-au dobândit. Astfel se impune folosirea unor metode care să ,,accentueze
caracterul practic, aplicativ” al procesului de formare, adică metode care se bazează
pe ,,învățarea prin acțiunea practică”. Școlii îi revine sarcina de a forma indivizi
capabili de a soluționa ,,situații – proleme” care cer atât aplicarea cunoștințelor cât
și găsirea de strategii alternative. În consecință, învățământului tradițional căruia îi
sunt specifice metode ,,excesiv verbaliste și livrești, formaliste” i se opune un
învățământ interesat de metode bazate pe explorarea realității( jocul de rol, studiul
de caz, metoda proiectelor etc).[7, p. 47]
Putem spune că metodele tradiționale pierd din amploare în fața metodelor
moderne, activ-participative, care pun elevul în centrul acțiunii, acesta fiind pus în
situația de a cerceta, de a descoperi adevăruri despre lumea înconjurătoare astfel
devenind ,,actor” în procesul propriei formări. În concepția lui Ioan
Cerghit ,,adevărata învățare are loc în condițiile activității proprii de gândire, iar
gândul înseamnă a opera, a acționa”. El afirmă că elevul activ este cel care
gândește, cercetează, care ,,depune un efort de reflecție prsonală”.[7, p. 61,64]
În calitatea sa de acţiune, metoda didactică propune un plan care permite
atingerea obiectivelor activităţii de instruire/educaţie prin valorificarea unor tehnici
operaţionale- cu valoare de procedee particulare –şi a unor mijloace de stimulare a
învăţării- cu valoare instrumentală.”[12, p. 422]
Metodele folosite influențează atât bunul mers al procesului de învățământ cât
și rezultatele care se obțin. Folosind metode diferite, se obțin rezultate diferite,
afirmă marii pedagogi. Faptul că sunt diferenţe mari în pregătirea elevilor, că
deprinderea unor noi comportamente și însișirea de noi cunoștințe se poate înfăptui
cu uşurință sau mai anevoios, în funcţie de metodele folosite de către educatori este
cert. Cunoașterea și utilizarea metodelor potrivite fiecărei situații de învățare
eficientizează munca educativă, profesorului revenindu-i rolul cel mai important în

9
acest sens deoarece cunoaște particularitățile elevilor cu care interacționează,
cunoaște obiectivele pe care trebuie să le atingă, astfel acționând pentru a-și
valorifica personalitatea, fiind el însuși generator al metodelor și procedeelor
didactice.[36]
În concepția Otiliei Păcurari, metodele interactive reprezintă căi moderne de
stimulare a învăţării şi dezvoltării personale încă de la vârstele mici, sunt
instrumente care generează schimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe. Aceste
metode presupun o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produc o confruntare
de opinii şi idei, creează situaţii de învăţare care scot în evidență dorința de
colaborare a copiilor, aceștia implicându-se direct și activ în interiorul grupurilor și
influențându-se reciproc. Pentru că astăzi există acces sporit la informație, datorită
progresului tehnic, rolul dascălului s-a schimbat, a căpătat valențe noi, astfel
profesorul nu mai este un simplu furnizor de informații ci are rolul de a pregăti
elevii pentru viitor, de aceea accentual este pus pe competențele de comunicare și
sociale. Astfel învățământul modern pune în valoare inițiativa, spontaneitatea și
creativitatea copiilor, profesorul participând alături de elevi la activitățile pe care
aceștia le desfășoară. Se consderă că dacă elevilor nu li se oferă posibilitatea de a
discuta, de a acționa, de a investiga, nu putem spune că învățarea are loc.[36]
Activitatea de predare-învăţare se poate desfăşura sub mai multe forme, în
funcţie de alegerea cadrului didactic şi în funcţie de materialele folosite. Nu există o
regulă anume care să oblige cadrul didactic să-şi desfăşoare activitatea sub o
anumită formă, cadrul didactic având liberă alegere în această privinţă. Activitatea
didactică se poate desfăşura „individual, frontal, sub formă colectivă (munca pe
grupă), pe echipe sau combinatorie (atunci când se combină mai multe forme)”
[8,p.44]. Activitatea de instruire poate îmbrăca diverse forme de la jocuri
desfășurate individual, pe echipe sau pe perechi, până la expuneri sau prelegeri.
Fiecare formă de desfășurare a unei activități are rolul ei, și aduce un anumit aport
la formarea personalității elevului, deoarece acesta învață prin interacțiunea cu

10
ceilalți. Departajarea metodelor în tradiţionale/clasice şi moderne s-a realizat cu
scopul de a accentua modificările care se produc odată cu trecerea timpului, din
nevoia de a diferenţia metodele tradiţionale, bazate pe activitatea cadrului didactic,
rigide şi statice de metodele moderne centrate pe elev, flexibile şi dinamice.
Conform lui Baxton (1965) „nu se cunoaşte nici o metodă care să fie cea mai bună
în toate situaţiile pentru toţi elevii, la toate disciplinele şi pentru toţi profesorii” sau
conform opiniei lui Probah „nu există o metodă care să fie cea mai bună; dacă ar fi
ar duce la o predare mecanică. Duşmanul profesorului nu este metoda nepotrivită, ci
automatizarea metodei bune. Căutarea metodei celei mai bune trebuie înlocuită cu
căutarea unor căi de interacţiune având ca obiectiv o predare şi o învăţare cât mai
reală” [8, p.59].
Din dorinţa de a nu ajunge la o individualizare excesivă a învăţării,
învăţământul modern a încercat să identifice o modalitate de a îmbina munca
individuală cu muncă în grup, astfel încât să se evidenţieze atât personalitatea
elevului cât şi dezvoltarea sa intelectuală, bazându-se pe latura calitativă a
educaţiei. În didactica modernă, metoda se defineşte ca fiind o modalitate abordată
de către cadrul didactic, prin intermediul căreia elevul este pus în faţa unei situaţii
de învăţare la care trebuie să facă faţă prin găsirea unor soluţii. „Prin specificul lor,
acestea sunt proceduri care pornesc de la ideea că, prin felul său de a fi, învăţarea
este o activitate personală care nu poate fi cu nimic înlocuită, că singurul cel care
învaţă poate să fie considerat agent al propriei sale învăţări” [8, p. 68].
Pe măsură ce lumea evoluează, umanitatea are nevoie de o educaţie stabilă, de
o educaţie bazată pe inovație, o educaţie pentru viitor. Cadrele didactice trebuie să
se pregătească adecvat pentru activitățile didactice desfășurate, să caute, să îmbine
metodele cele mai utile care duc la eficentizarea învățării. Toate activitățile necesită
o pregătire adecvată, însă activităţile educative în care sunt implicaţi elevii trebuie
deprinse în aşa fel încât să îi capteze pe aceştia, să le dezvolte o atracţie faţă de
învăţătură. Metodele activ-participative prezintă o serie de valenţe formative, însă

11
cele mai importante se referă la dezvoltarea gândirii critice, dezvoltarea creativităţii
şi imaginaţiei şi activizarea elevilor în cadrul activităţilor. Nu trebuie înţeles greşit
faptul că doar aceste metode pot ajuta la dezvoltarea elevilor, la formarea unor
deprinderi practice de lucru, ci faptul că ele sunt părţi deosebit de importante în
cadrul acestui demers.
Literatura de specialitate (Ion-Ovidiu Pânișoară, Crenguța-Lăcrămioara Oprea,
Ioan Cerghit) pune la dispoziția cadrelor didactice numeroase sinteze teoretice dar
și experiențe ale practicienilor din care reiese faptul că este necesară organizarea
unui mediu de învățare stimulativ, interactiv, creative, la acest deziderat ajungându-
se cu ajutorul metodelor interacive.

1.2. Specificul influențelor educative în procesul dezvoltării elevului de

vîrstă școlară mică și a pubertății
Prin definirea influenţei educative se înţelege o acţiune exercitată asupra unei
persoane sau grup social, în scopul formării de concepţii, sentimente, deprinderi,
comportamente. Şcoala, familia, mass- media, grupul de prieteni, întregul mediu
social desfăşoară o influenţă educativă. Aceasta se manifestă pe întreaga durată a
procesului educaţiei permanente. Recepţionarea diferitelor influenţe se face
selectiv, în funcţie de sursa de influenţă, de vîrsta celui supus influenţei educative,
de întregul context al influenţelor exercitate simultan sau succesiv.

Manifestarea influenţei educative are loc în diferite contexte:

 în familie - influenţa educativă este realizată de către părinţi. Ei sunt cei care

reprezintă pentru copiii lor primele modele parentale de comportament;

 în şcoală - influenţa educativă se exercită atît de către învăţător, cît şi de

către elevi. Învăţătorul nu doar transmite cunoştinţele, formează capacităţi, ci

modulează personalitatea elevului. În acest context învățătorul prezintă un model
de comportament şi contribuie la formarea trăsăturilor pozitive de caracter.
 în cadrul colectivului de elevi - fiecare subiect reprezintă un model de
12
comportament, astfel că el poate exercita o influenţă educaţională asupra unui coleg
sau asupra întregului grup. Aici trebuie să intervină învăţătorul care întăreşte
influenţele pozitive şi sancţionează influenţele negative;

 în cadrul grupului de prieteni - elevul va căuta acel grup care corespunde

intereselor şi preferinţelor sale;

 prin intermediul mass-media, revistelor, filmelor etc. adecvate vîrstei

şcolarului mic care oferă modele şi tipuri comportamentale.

De asemenea ne putem referi și la modalităţile de influenţă educativă –
procedeu de educaţie. Procedeul de educaţie este o componentă subordonată
metodei, inclusă în structura ei şi utilizată într-o situaţie concretă. Procedeul trebuie
înţeles ca un detaliu al metodei, ca manifestare particulară a anumitei metode de
educaţie în practică. În situaţii concrete se realizează o interconexiune între metode
şi procedee. Ele se pot substitui reciproc şi nu întotdeauna se percep relaţiile lor de
subordonare. De exemplu, în procesul aplicării metodei convingerii educatorul
poate utiliza exemple, poate promova conversaţii, crea situaţii. În acest caz
exemplul, conversaţia evaluează în calitate de procedeu de educaţie. Aplicînd
metoda deprinderii, educatorul poate folosi convingerea în calitate de unul din
procedee, care va ajuta la realizarea sarcinii de implicare a educatului în cadrul
acţiunilor de formare a experienţei individuale.

În cercetare am analizat metodele care influențează mijlocit sau nemijlocit

asupra dezvoltării elevului [6, p. 78]:

1) metodele de influenţă educativă directă;

2) metodele de influenţă educativă indirectă.

1. Metodele de influenţă educativă directă se materializează prin influenţa

nemijlocită a

13
 educatorului asupra educatului. Acestea se realizează prin intermediul
convingerii, cerinţei, ordinului, ameninţării, pedepsei, încurajării, rugăminţii.

2. Metodele de influenţă educativă indirectă presupun: crearea de condiţii,

situaţii şi circumstanţe speciale, care stimulează pe discipol să-şi schimbe propria
atitudine, să-şi exprime poziţia sa, să realizeze o faptă, să manifeste caracter;
utilizarea opiniei publice a grupei de referinţă din mediul școlar, acceptat pentru
discipol, precum şi a mijloacelor mass-media.
În calitate de indice al clasificării metodelor este acceptată orientarea
modalităţii de influenţă spre o sferă sau alta a personalităţii: spre conştiinţă,
comportament sau sfera emoţional-afectivă a educatului. Astfel se evidenţiază
metode orientate preponderent spre formarea cunoştinţelor, opiniilor, aprecierilor,
convingerilor personalităţii: povestirea, conversaţia, discuţia, disputa, metoda
exemplului etc.

De exemplu, atunci cînd exemplele acționează nemijlocit asupra conduitei

elevului, prin intermediul modelelor propuse din anturajul educatului de către
părinți, educator, semeni, acestea interacționează prin relaționare.

Exemplele indirecte pot fi elucidate prin intermediul povestirii, textelor

literare, filmelor, revistelor etc.

Există metode direcţionate prioritar spre formarea obişnuinţelor, stereotipurilor

comportamentale, reacţiilor comportamentale tipice: exerciţiul, deprinderea,
dispoziţia, cerinţa, crearea situaţiilor educaţionale.

De exemplu, în practica educațională există două aspecte ale exercițiului

moral: formularea cerinței și exersarea propriu-zisă. Cerințele exprimate pot
concretiza diferite forme externe: ordinea, sugestia, dispoziția, rugămintea. În acest
context relația autoritate – supunere este mijlocită de mobiluri interne ale conduitei.

14
 A treia grupă de metode este orientată spre stimularea comportamentului:
competiţia, jocul, încurajarea, pedeapsa.

Influența stimulatoare este orientată spre dezvoltarea motivației interne.

Datorită introducerii acestei grupe de metode, stimularea și motivarea devin o parte
organică care contribuie la formarea unei motivații cu valoare socială.

În continuare vom caracteriza aceste metode:

A. Metodele de formare-dezvoltare a conştiinţei (convingerilor). Aceste

metode redau acumularea cunoştinţelor în domeniul relaţiilor social-morale,
normelor, regulilor de comportament uman, formarea concepţiilor, valorilor. Ele
sunt orientate spre conştiinţa personalităţii, spre sfera intelectuală, motivaţională,
emoţional-volitivă a ei. La această grupă de metode se referă: prelegerea,
povestirea, explicarea, conversaţia, disputa, exemplul, sugestia.
 Prelegerea ca exprimare sistematizată a problemei este accesibilă elevilor
claselor mari.

 Povestirea şi explicaţia sunt adecvate pentru şcolarii mici. Fiecare din

aceste

metode trebuie să corespundă criteriilor: informativitate, accesibilitate şi

emoţionalitate, putere de convingere. Aspectele pot fi cele mai diverse: viaţa
socială, problemele morale, estetice, întrebări din domeniul comunicării,
autoeducaţiei, conflictelor etc.

 Conversaţia (dezbatere, discuţie, dispută) se referă la metodele care

presupun

activismul intelectual şi emoţional al elevilor. Conversaţia educativă include o

prezentare scurtă a educatorului şi lansarea întrebărilor cu caracter prioritar
problematic pentru dezbatere. Discutarea întrebărilor cu orientare morală se
desfăşoară în cadrul conversaţiilor etice. Temele pentru conversaţii etice se

15
stabilesc reieşind din conţinutul general al procesului educativ. În cazul cînd
conversaţia etică presupune nu doar expunerea informaţiei de către educator, dar şi
participarea discipolilor, se recomandă ca întrebările principale să fie anunţate din
timp.

 Disputa este o metodă care presupune confruntarea obligatorie a opiniilor

contradictorii. Pregătirea disputei necesită formularea temei, subiectelor pentru

dezbatere, alegerea conducătorului, familiarizarea participanţilor cu regulile,
pregătirea participanţilor, materialelor intuitive.

 Exemplul ca metodă educativă oferă modele concrete pentru imitare,

influenţînd

conştiinţa, sentimentele, convingerile, stimulînd activitatea discipolilor. O

deosebită importanţă o are exemplul educatorului, conduita lui, atitudinea faţă de
educat, concepţia, calităţile profesionale, autoritatea. Un rol important revine
etaloanelor formate prin mijloacele mass-media: televiziune, ziare, reviste etc.

 Prin sugestie subînţelegem acţiunea asupra personalităţii prin intermediul

procedeelor iraţionale, emoţionale în condiţiile unei încrederi a educatului faţă

de persoana care operează sugestibilitatea. În educaţie sugestia se realizează în
cadrul creării fonului emoţional pentru trăirile în comun prin intermediul muzicii,
poeziei.

B. Metodele de organizare a activităţii şi formare a experienţei

comportamentale. Rolul acestei grupe de metode este de a influenţa asupra sferei
comportamental-acţionale, de a-i învăţa anumite deprinderi, abilităţi şi forme de
conduită, de la acţiunile cele mai simple pînă la acte sociale conştiente.
Fundamentul acestor metode îl constituie experienţa nemijlocită acumulată în
activitatea lor practică [6, p. 79].
16
 Această grupă de metode include: deprinderea, cerinţa pedagogică, exerciţiul,
dispoziţia, situaţia educaţională.

 Cerinţa pedagogică presupune respectarea de către educați a anumitor

norme de

comportare, reguli, legi, tradiţii acceptabile în societate şi în grup. Cerinţa

poate să exprime totalitatea regulilor de comportament social, sarcini reale, indicaţii
concrete privitor la executarea acţiunilor etc. Cerinţele pot fi directe (ordin,
indicaţie, instrucţie) şi indirecte (sfat, aluzie, rugăminte, recomandare, sugerare).
Cerinţele educative se conţin în regulile de comportare a elevilor, în regimul zilei
instituţiei educative.

 Deprinderea şi exerciţiul contribuie la formarea modalităţilor stabile de

comportare, obişnuinţelor, caracterului discipolilor. Deprinderea constă în

organizarea executării acţiunilor de către educaţi în scopul transformării lor în
forme obişnuite de comportare. Dat fiind că obişnuinţele devin însuşiri stabile şi
reflectă orientările conştiente ale personalităţii, este foarte important de a le cultiva
la elevi. Deprinderea presupune şi controlul permanent, binevoitor, cointeresat,
îmbinat cu autocontrolul.

 Exerciţiul ca metodă de educaţie prezintă repetarea multiplă, consolidarea

şi

perfecţionarea mijloacelor de acţiune ca fundament stabil al

comportamentului. Rezultatul metodei exerciţiului o constituie formarea
deprinderilor şi obişnuinţelor adecvate normelor sociale. Există o dependenţă
directă între frecvenţa, volumul exerciţiilor şi rezultatele obţinute.

C. Metodele de stimulare a comportamentului. Esenţa acţiunii acestei grupe

de metode constă în orientarea copilului spre comportamentul social aprobat sau
17
spre frînarea, abţinerea de la acțiuni nedorite. Baza psihologică a acestor metode o
constituie trăirea, autoaprecierea educatului, conştientizarea faptei, actualizate în
urma aprecierii pedagogului, a colegilor. Metodele acestei grupe includ:
încurajarea, pedeapsa, competiţia, jocul.
 Încurajarea vizează exprimarea aprecierii pozitive, aprobării,
recunoaşterii

calităţilor, faptelor, comportamentului educatului sau a grupului. Formele de

încurajare sunt: lauda, aprobarea, decorarea cu cărţi, premii. Metodica încurajării
recomandă de a aproba nu numai rezultatul, dar şi modul de desfăşurare a
activităţii, deprinderea educaţilor de a preţui însăşi faptul aprobării, dar nu aspectul
material. Educatorul poate exprima aprobarea prin gest, mimică, apreciere pozitivă
a conduitei sau muncii discipolilor, grupei, încrederii sub formă de instrucțiune.

 Pedeapsa presupune exprimarea unei aprecieri negative, condamnării

acţiunilor şi

faptelor care contravin normelor de conduită. Metoda pedepsei solicită acţiuni

bine determinate, analiza faptelor. Formele de pedeapsă sunt diverse: dezaprobarea,
observaţia pedagogului, preîntîmpinarea, discuţia, sancţiunea, suspendarea de la
ore, excluderea morală din viaţa cotidiană socială, privirea supărată a educatorului,
indignarea, reproşul sau aluzia, gluma ironică.

Analizînd specificul influențelor educative și ale mediului la vîrsta școlarului

mic și cea a pubertății menționăm că nivelul şi calitatea particularităţilor psihice şi
acţionale sunt determinate în mare măsură de influenţa agenţilor socio-educaţionali,
dar şi de influenţele factorilor extrafamiliali şi extraşcolari reprezentaţi de mass-
media şi de alţi factori educativi.

Exercitarea influențelelor educative în cadrul dezvoltării elevului de vîrstă

școlară mică și a pubertății pune accent pe dezvoltarea sferei cognitive, sferei
afective, sferei motivaționale.
18
 Atenţia trece treptat de la forma involuntară spre cea voluntară. Aceasta se
datorează organizării duratei activităţilor educative corespunzător intensităţii
procesului cognitiv şi vîrstei educabililor. În timpul activităţilor este necesar să se
intervină pentru menţinerea atenţiei prin modalităţi corespunzătoare: predare activă,
cu utilizarea metodelor activ-participative; jocuri de rol, situații-problemă etc.

Memoria se caracterizează prin plasticitate, receptivitate, datorită stocului

redus de informaţii. În această perioadă se realizează trecerea treptată de la memoria
mecanică la memoria logică. Din acest motiv sunt necesare eforturi pedagogice de
explicare şi argumentare corespunzătoare pentru asigurarea accesibilităţii şi
înţelegerii cunoştinţelor.

Gîndirea abstractă la vîrsta școlarului mic se dezvoltă treptat. Pentru demersul

corelării gîndirii concrete cu gîndirea abstractă este necesar să se îmbine în procesul
de predare-învăţare materialul

didactic intuitiv cu mijloacele logico-matematice. Şcolarii trebuie pregătiţi să

înţeleagă şi să opereze cu noţiuni, judecăţi, raţionamente, pentru ca la pubertate să
se stimuleze gîndirea logică.

Statutul de școlar determină o nouă poziționare atît în cadrul familiei, cît și

printre semenii săi, caracterizată prin însemne exterioare și semnificații sociale
distincte.

Deoarece la vîrsta şcolară mică spiritul de imitație este destul de pronunțat

trebuie să le oferim elevilor modele pozitive de comportament iar, în cazul în care
observăm în jurul lor şi modele negative, să încercăm să le explicăm nocivitatea
acestora în dezvoltarea individualităţii lor. La vîrsta şcolară mică şi pubertate
acţionează și motivaţia extrinsecă (calificativele, recompensele morale,
recompensele materiale). Este necesar ca acestea să fie acordate după merit şi să se
evite condiţionarea de către elev a primirii lor, ele acordîndu-se numai ca urmare a
faptelor lor.
19
 Treptat se poate trece la dezvoltarea şi conştientizarea motivelor interioare
cum ar fi setea de cunoaştere, dragostea şi pasiunea pentru învăţătură etc., acestea
conferindu-i valenţe superioare evoluţiei psihice. Procesele afective se
caracterizează prin simţiri, trăiri şi sensibilităţi sufleteşti vii şi puternice.

Profesorii şi părinţii trebuie să nu-i tachineze, să nu-i tensioneze negativ, să

nu-i dezamăgească ci să le creeze stări care să le ofere posibilitatea unor simţiri şi
trăiri sufleteşti pozitive, optimiste. Trebuie să se asigure treptat trecerea de la emoţii
la trăiri sufleteşti superioare sub formă de sentimente de prietenie, de dragoste faţă
de părinţi, de colegi, de învăţătură. Procesele acţionale se caracterizează printr-o
intensă nevoie de mişcare, de acţiune datorită procesului intens de dezvoltare fizică,
a necesităţii consumului de energie. Trebuie să fie create condiţii favorabile în
diferite activități: învăţătură, jocuri didactice, sport, odihnă activă în spaţii
organizate (terenuri de sport, săli de gimnastică etc.).

Pe parcursul dezvoltării intense şi bruște a organismului la vîrsta critică a

pubertăţii pot apărea astfel trăsături şi manifestări negative cum ar fi:
îndrăzneală, încăpăţînare, tendinţa de bravare, de nonconformism şi evadare, care
pot degenera în libertinism şi vagabondaj, cu consecinţe neprevăzute de degradare a
personalităţii etc. Dacă se intervine la timp, cu pricepere şi tact, în mod sistematic
din partea tuturor factorilor educativi, se poate înlătura dezvoltarea unui
comportament neadecvat. Copiii pot depăşi firesc vîrsta pubertăţii în cazul în care
li se oferă condiţii normale şi favorabile de dezvoltare fizică, psihică şi
comportamentală.

Familia, şcoala și alți factorii educativi, întreaga societate au obligaţia morală

de a preveni situaţiile critice ale pubertăţii. În cazul în care acestea au apărut, este
necesar de a interveni cu pricepere şi hotărîre pentru a diminua şi eradica
elementele ce conduc la degradarea personalităţii copiilor. La această vîrstă şcolarul

20
devine un actor educativ care poate contribui la propria dezvoltare, prin
conştientizare, autocontrol şi autoevaluare.

21
2 Valоrifiсarеa mеtоdеlоr interactive în cadru activității educaționale în
clasele primare

2.1. Constatarea și prezentarea experimentului

22
 Având în vеdеrе сaraсtеristiсilе psiho-fiziсе al еlеvului din învățământul primar,
la înсеputul lunii oсtombriе 2023 s-au apliсat probе сеlor 20 еlеvi din сlasa a III-a A în
vеdеrеa еvaluării potеnțialului lor сrеativ.
În depistarea capacităților creative la elevi a fost administrat testul Torrance de
gândire creativă, prin inermediul lui depistându-se prezența și nivelul performanței
creative prin intermediul a trei variabile: fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea.
Conținutul acestor factori este descris în conformitate cu parametrii elaborați de
Torrance E. și adaptați de Roco M. [39]. Fluiditatea este un indicator al rapidităţii, al
uşurinţei de asociere în planul gândirii (imaginilor, cuvintelor, sunetelor etc.). Indicele
de fluiditate este dat de numărul total de răspunsuri. Flexibilitatea este un indicator al
capacităţii de restructurare a gândirii în raport cu noile situaţii; indicele de flexibilitate
este dat de numărul total de categorii diferite în care se pot include răspunsurile.
Flexibilitatea este considerată fie un atribut al adaptabilităţii, şi aparţine trăsăturilor de
personalitate, fie o caracteristică a gândirii care permite depăşirea inerţiei şi
reinterpretarea informaţiilor. Originalitatea indică independenţa de raţionament,
capacitatea de integrare a unor elemente diverse în acelaşi câmp perceptiv; indiciile de
originalitate semnifică raritatea răspunsului prin raportare la o repartiţie procentuală.
Instrucţiunile generale de administrare şi scorare a testului Torrance de gândire
creativă (TTCT) - au fost realizate în conformitate cu cele descrise de Roco M . În
realizarea testului s-a creat o atmosferă relaxată, ludică. În cadrul instructajului elevii
(respondenţii) au fost motivaţi pozitiv. Cu elevii s-a făcut un instructaj general şi
instructaje specifice pentru fiecare probă în parte.

23
 Pentru determinarea scorului factorului fluiditate s-a determinat numărul total de
răspunsuri completate inteligibil, cu sens și s-au punctat astfel: între 0 și 5 răspunsuri
copiii au primit 1 punct, între 6 și 12 răspunsuri au primit 2 puncte, iar cei care au
peste 12 răspunsuri au primit 3 puncte. Flexibilitatea s-a calculat prin numărul
categoriilor diferite în care se încadrează răspunsurile. În depistarea originalităţii s-au
luat în considerare răspunsurile cu frecvența 1 și cele metaforice sau cu totul deosebite.
Se calculează punctajul pentru fiecare item, după care se determină punctajul mediu al
indicilor nivelului de dezvoltare a capacităților creative. Datele obținute în urma
testării inițiale au fost înregistrate în următorul tabel, unde este consemnat punctajul
mediu obținut de fiecare elev pentru cei trei indicatori ai nivelului creativității, precum
și punctajul final (total) obținut prin însumarea punctelor atribuite fiecărei categorii.
Tabel 2.1. Indicii nivelului de dezvoltare a capacităţilor creative(test inițial)
Nr Nume Rezultatele elevilor exprimate în puncte Total
. elev Fluiditate Flexibilitat Originalitat puncte
1 A.D.S. 1,85 e 2,72 e 0,14 4,71
2 B.G.D. 1,71 1,57 0 3,28
3 B.A.M. 1,43 1,42 0 2,85
4 B.N.D. 2,28 2,14 0,28 4,70
5 C.I. 2,14 2,14 0,85 5,13
6 C.E.M. 1,71 1,85 0 3,56
7 C.M.G. 2,42 3,42 0,71 6,55
8 C.D.A. 2,14 2,28 0,57 4,99
9 D.D.N. 1,57 2,85 0,28 4,70
10 G.D.M. 1,42 1,85 0 3,28
11 H.I. 2,14 3,57 0,57 6,28
12 H.Ș.D. 1,71 2,42 0,14 4,27
13 I.M. 2,85 4,71 1,28 8,84
14 J.M. 2,00 3,14 0,85 5,99
15 M.D.F. 2,57 4,28 1,14 7,99
16 S.D.I. 1,71 2,01 0 3,72
17 S.C.A. 1,43 1,57 0 3,00
18 T.G.I. 2,28 2,85 0,14 5,27
19 V.M. 1,14 1,42 0 2,56
20 V.S. 1,42 1,85 0 3,28
24
 Analizând datele descrise în Tabelul 2.1 și calculând media clasei în ceea ce
privește indicii nivelului de dezvoltare a gândirii creative, putem observa că valorile
medii obţinute în clasa supusă experimentului sunt următoarele: originalitatea-0,35
puncte, fluiditate-1,89 puncte iar flexibilitate-2,50 puncte. Aceste rezultate sunt redate
în diagrama de mai jos.

valorile medii ale indicilor nivelului de

dezvoltare creativă
3

2.5

2
valorile medii ale indicilor
1.5 nivelului de dezvoltare
creativă
1

0.5

0
fluiditate flexibilitate originalitate

Diagrama 2.1. Valorile medii ale indicilor nivelului de dezvoltare creativă la

nivelul clasei(test inițial)

Analiza datelor ne-a permis evidenţiarea diferenţelor care există între nivelul
originalității în comparaţie cu nivelul de formare a fluidităţii şi flexibilităţii.
Examinarea rezultatelor obținute de școlarii incluși în cercetare ne indică prezența
valorilor mai mari pentru fluiditate și flexibilitate, și o valoare destul de scăzută pentru
originalitate. Plecând de la aceste valori medii, obținute de elevii clasei aflate în studiu,
s-a calculat punctajul mediu al nivelului de dezvoltare a creativității, care este 4,74
puncte. Copiii care au oținut un punctaj de pâna la 4 puncte se consideră că au un
nivel scăzut al creativității, cei care au punctajul între 4,01 puncte și 6,99 puncte sunt
25
considerați a avea un nivel mediu al dezvoltării potențialului creativ, iar cei care au
obținut un punctaj de peste 7 puncte sunt considerați a avea un nivel ridicat al
potențialului creativ.
În tabelul 2.1 au fost înregistrate datele referitoare la punctajul total al fiecărui
elev. Din analiza rezultatelor obținute de elevi, folosind criteriul de departajare descris
mai sus, putem prezenta distribuția pe nivele privind manifestarea potențialului creativ
a celor 20 de elevi. Datele obținute au fost înregistrate în următorul tabel:
Tabelul 2.2. Distribuția rezultatelor pe nivele privind manifestarea creativităţii
(test inițial)
Nivelul de dezvoltare Punctaj Număr elevi
al potențialului crealiv
Nivel minim 0-4 puncte 8 elevi
Nivel mediu 4,01-6,99puncte 10 elevi
Nivel ridicat ≥7 puncte 2 elevi

Din cei 20 de copii, la nivelul clasei s-a constatat că 8 copii au un nivel scăzut al
creativității, 10 copii au un nivel mediu, iar 2 dintre ei au un nivel ridicat al
creativității, fapt ilustrat în diagrama de mai jos.

26
Diagrama 2.2. Distribuția pe nivele privind manifestarea creativităţii a numărului
de elevi

27
 Datele obținute certifică faptul că există un număr de elevi la care s-a putut
înregistra un nivel al imaginației și totodată al creativității destul de scăzut,
exprimându-se destul de greu, iar imaginile și situațiile prezentate au un număr scăzut
de interpretări. S-a observat și existența unor copii care-și pierd foarte repede puterea
de concentrare, cu capacitatea de lucru scăzută, care nu se pot concentra suficient de
mult asupra unui lucru. Pе baza rеzultatеlor acestor probe, a fost сonсеput un modеl dе
aсtivități instruсtiv-еduсativе сеntrat pе dеzvoltarеa gândirii divеrgеntе, a imaginațiеi
сrеatoarе, utilizând stratеgii сu sporitе valеnțе сrеativе. Stratеgiile utilizatе la сlasă au
fost bazate pe rеlația dintrе сunoaștеrе și aсțiunе, pe faptul сă oriсе progrеs în сadrul
сunoaștеrii сonținе în еl еlеmеntе dе сrеațiе, сarе, сhiar daсă nu sunt vizibilе,
măsurabilе, sе сonсrеtizеază în сultivarеa unor сapaсități. Ca urmarе, s-a creat o
atmosfеră propiсе învățării prin dеsсopеrirе, prin сolaborarе și s-au organizat în așa fеl
aсtivitățilе didaсtiсе, înсât să asigure partiсiparеa aсtivă a еlеvilor la aсtul dе învățarе.
În aсеst sсop s-au utilizat o gama largă dе joсuri didaсtiсе, dramatizări, joс dе rol,
сonсursuri pе divеrsе tеmе în сadrul сărora еlеvii au putut să-și susțină punсtеlе dе
vеdеrе, să argumеntеzе sau să сontraargumеntеzе, să сomparе, să intеrprеtеzе datе, să
improvizеzе apеlând la imaginațiе, gândirе, pеrspiсaсitatе; aсеstе tipuri dе aсtivități i-
au mobilizat, trеzindu-lе dorința dе a sе prеgăti, informa mult mai binе pеntru
următoarеlе aсtivități. Folosind constant, pe lângă metodele tradiționale, metode
interactive, rezultatele obţinute de grupul de copii supus cercetării cunosc o creştere
sub toate aspectele. Se poate spune că, doar prin folosirea unor metode care să le
stârnească curiozitatea, copiii se vor implica activ în propria educație, pentru a se
dezvolta intelectual și a dispune de un potențial creativ cât mai ridicat.
Rеlația învățător – еlеvi în сondițiilе prеzеntatе antеrior, a dеvеnit una dе
сolaborarе, învățătorul înсurajându-i pе сopii, intеrvеnind atunсi сând еrau în impas
sau сând сеrеau ajutor, dirijând din umbră dеmеrsurilе, organizând împrеună сu сopiii,
dеmoсratiс, aсtivitățilе. Trеptat, еlеvii au înсеput să сolaborеzе tot mai еfiсiеnt și în
сadrul есhipеlor, să-și distribuiе sarсini și roluri în funсțiе dе prеfеrințе, abilități –

28
toatе aсеstеa în favoarеa suссеsului grupului din сarе făсеau partе. Elevii au fost
înсurajați să adrеsеzе întrеbări, să fiе aсtivi și să sе informеzе inсlusiv dе pе intеrnеt,
dеmеrs се a antrеnat și unii părinți- сееa се a sporit intеrеsul сopiilor – apoi să
сomplеtеzе сunoștințеlе din сadrul lесțiilor prеzеntând сеlе aflatе prin еfort propriu.
Efесtuând divеrsе еxpеrimеntе, intеrеsul și dorința dе partiсiparе a еlеvilor la
сonstruirеa propriilor сunoștințе, сompеtеnțе a sporit, dеsеori vеnind unii dintrе еi сu
propunеri dе noi еxpеrimеntе și сu matеrialеlе nесеsarе, сa împrеună сu сolеgii
să ,,dеsсopеrе” noi еlеmеntе intеrеsantе dеsprе lumеa înсonjurătoarе. Pеrsеvеrеnța,
pеrspiсaсitatеa, gândirеa divеrgеntă – nесеsarе în rеzolvarеa tipurilor dе еxеrсiții și
problеmе – сaraсtеrizеază pе majoritatеa еlеvilor сlasеi aflatе în studiu.
În orеlе dе arte vizuale și abilități praсtiсе, după mai multе еtapе dе formarе a
unor priсеpеri și dеprindеri, dе prеzеntarе a unor tеhniсi dе luсru și a unor obiесtе,
luсrări rеalizatе, dar și dе disсuții privind gama largă dе matеrialе се pot fi utilizatе,
еlеvii au rеalizat luсrări individualе sau сolесtivе dеosеbitе, manifеstându-și
priсеpеrеa, dar și imaginația сrеatoarе și originalitatеa, prin сarе au rеușit - utilizând
divеrsе matеrialе din natură sau rесiсlabilе- să obțină obiесtе сu valoarе еstеtiсă се
înfrumusеțеază sala dе сlasă, sau сarе au сonstituit dесorul în сadrul sеrbărilor șсolare.
Educaţia modernă şi resursele de care dispunem, sprijinul din partea părinților,
copiii care sunt tot mai creativi, mai extrovertiţi şi mai curioşi, ne ajută să realizăm
activităţi din ce în ce mai atractive, folosind metode şi tehnici cu care se poate jongla
în aşa fel încât să răspundă nevoilor copiilor şi societăţii în care trăim. Acestea
favorizează manifestarea atitudinilor creative și, mai ales, a aptitudinii de a căuta si
formula probleme. În esență, este vorba de o nouă abordare a procesului de instruire, în
sensul unei schimbări a stilului de predare, care, orientată spre creativitate implică un
set de condiții favorabile, iar hotărâtoare este încurajarea copiilor să lucreze și să
gândească independent, să-și exprime propriile idei și să găsescă soluții originale în
rezolvarea problemelor. Nu există strategii miraculoase prin care să putem realiza
stimularea creativității elevilor, dar prin folosirea unor metode potrivite, selecționate și

29
aplicate adecvat putem obține progrese evidente pe linia dezvoltării potențialului
creativ.
În luna decembrie 2023, s-a mai еfесtuat o tеstarе a еșantionului de elevi din
clasa a III-a A, iar rezultatele obținute au fost înregistrate în tabelul următor.
Tabelul 2.3. Indicii nivelului de dezvoltare a capacităţilor creative.(test final)
Nr Nume Rezultatele elevilor exprimate în puncte Total
. crt. elev Fluiditat Flexibilitat Originalitat punctaj
A.D.S. 2,72 3,14 0,28 6,14
e e e
B.G.D. 1,57 2,28 0 3,85
B.A.M. 1,42 2,14 0 3,56
B.N.D. 2,14 2,85 0,71 5,70
C.I. 2,14 3,14 1,00 6,28
C.E.M. 1,85 2,85 0,14 4,84
C.M.G. 2,42 3,14 0,71 6,27
C.D.A. 2,28 2,85 0,14 5,27
D.D.N. 2,85 3,57 0,28 6,70
G.D.M 1,85 2,42 0 4,27
H.I. 3,57 4,00 0,28 7,85
.
H.Ș.D. 2,42 3,14 0,71 6,27
I.M. 4,71 4,85 1,85 11,41
J.M. 3,14 4,14 1,00 8,28
M.D.F. 4,28 4,57 1,14 9,99
S.D.I. 2,01 2,85 0,14 5,00
S.C.A. 1,57 2,28 0 3,85
T.G.I. 2,85 3,57 0,28 6,70
V.M. 1,42 2,42 0 3,84
V.S. 2,14 2,85 0,71 5,70

Din analiza datelor prezentate în tabelul 2.3 se poate constata că mediile

indicilor, care arată nivelul de creativitate, la nivelul clasei, au fost următoarele:
fluiditate-2,36 puncte, flexibilitate-3,15 puncte,originalitate 0,46 puncte. Astfel datele
obținute au fost puse în evidență prin următoarele tabele și grafice în care se compară
rezultatele celor două teste inițial/final.

Tabel 2.4.Punctajul mediu al indicilor nivelului de creativitate(media clasei)

30
 Fluiditate Flexibilitate Originalitate Total
punctaj

Test inițial 4,74

1,89 puncte 2,50 puncte 0,34 puncte puncte

Test final 6,08

2,46 puncte 3,15 puncte 0,46 puncte puncte

Analiza rezultatelor a permis evidenţierea diferenţelor statistic

semnificative în ceea ce privește nivelul celor trei factori: fluiditate, flexibilitate,
originalitate. Observăm că, prin aplicarea corespunzătoare a unor metode active, în
cadrul activităților de instruire, valorile obținute la testul final au fost mai mari decât
cele obținute la testul inițial, ceea ce indică o creștere a nivelului de creativitate.

3.5

2.5

2
Test inițial
Test final
1.5

0.5

0
fluiditate flexibilitate originalitate

Diagrama 2.3. Compararea rezultatelor elevilor privind indicii creativității

Chiar dacă rezultatele obținute la cea de a doua testare nu au avut un salt
spectaculos, se poate constata că a avut loc o creștere a nivelului potențialuilui creativ

31
al grupului de copii aflați în studiu, progresul înregistrat de elevi fiind atât calitativ cât
şi cantitativ. Astfel, făcând o comparație între rezultatele obținute la testele inițiale și
cele obținute la testele finale,se observă ca media clasei în ceea ce privește
creativitatea a crescut cu 1,34 puncte.
Tot din analiza datelor statistice tabelul 2.3, Indicii nivelului de dezvoltare a
capacităţilor creative (test final), folosind criteriul de departajare menționat la
începutul cercetării, putem prezenta distribuția pe nivele privind manifestarea
potențialului creativ a celor 20 de elevi, în urma aplicării testului de imaginație și
creativitate adaptat de M. Roco. Datele obținute au fost înregistrate în următorul tabel
care prezintă distribuția rezultatelor pe nivele privind manifestarea creativităţii.
Tabelul 2.5. Distribuția rezultatelor pe nivele privind manifestarea creativităţii
(test final)
Nivelul de dezvoltare Punctaj Număr elevi
al potențialului crealiv
Nivel minim 0-4 puncte 4 elevi
Nivel mediu 4,01-6,99puncte 12 elevi
Nivel ridicat ≥7 puncte 4 elevi

Urmărind datele de mai sus observăm că numărul copiilor cu un nivel scăzut al

potențialului creativ s-a diminuat, în favoarea creșterii numărului de copii cu un nivel
mediu al creativității. Astfel din cei 20 de copii, 4 au un nivel scăzut, 12 au un nivel
mediu iar 4 un nivel ridicat al potențialului creativ. Aceste date sunt prezentate în
diagrama de mai jos.

32
 12

10

6 Nr. elevi
4

0
nivel scăzut nivel mediu nivel ridicat

Diagrama 2.4. Distribuția pe nivele privind manifestarea creativităţii a numărului

de elevi (test final)
Făcând o comparație între rezultatele obținute la testul inițial și cele obținute
la testul final, am observat că, prin aplicarea corespunzătoare a unor metode active, în
cadrul activităților școlare, s-a putut constata o creștere a potențialului creativ al
elevilor. Deducem astfel faptul că printr-o muncă asiduă, profesorul are posibilitatea
de a realiza o atmosferă creativă, cultivând un stil creativ la şcolari, determinând astfel
ceşterea potenţialului creativ al copilului. În tabelul următor este înregistrată distribuția
rezultatelor pe nivele privind manifestarea creativităţii în urma aplicării celor două
teste.

Tabelul 2.6. Distribuția pe nivele privind manifestarea creativităţii a

numărului de elevi

Nivelul de dezvoltare Punctaj Număr elev Număr elevi

al potențialului crealiv (test inițial) (test final)
Nivel minim 0-4 puncte 8 elevi 4 elevi
Nivel mediu 4,01- 10 elevi 12 elevi
6,99puncte
Nivel ridicat ≥7 puncte 2 elevi 4 elevi

33
 Analiza rezultatelor obținute de școlarii incluși în cercetare ne indică faptul
că numărul elevilor cu un nivel scăzut al potențialului creativ s-a diminuat. În schimb a
crescut numarul elevilor cun un potențial mediu și chiar ridicat al creativității.
Compararea datelor privind distribuția numărului de elevi pe nivele de dezvoltare a
potențialului creativ, obținute în urma aplicării testului inițial și al testului final, este
realizată pe baza graficului următor.

12

10

Nr elevi(inițial)
6
Nr elevi(final)

0
nivel scăzut nivel mediu nivel ridicat

Diagrama 2.5. Distribuția pe nivele privind manifestarea creativităţii a numărului

de elevi, în urma aplicării testului inițial și al testului final

Din analiza statistiсă a rеzultatеlor testelor aplicate a reieșit сă există diferențe

semnificative între rezultatele inițiale și rezultatele finale alе eșantionului de elevi,iar
acestea nu s-au datorat întâmplării ci au fost obținute în urma folosirii cu precădere a
metodelor active.
Rezultatele finale сomparativ сu сеle inițiale au dovеdit faptul că elevii au evoluat
din punctul de vedera al originalității, au dovеdit în plus fluiditatе și au dat dovadă dе
flеxibilitatе în gândirе. Aсеstе trеi сoordonatе alе gândirii divеrgеntе s-au aссеntuat și
datorită utilizării сu prеpondеrеnță a stratеgiilor сu un pronunțat сaraсtеr stimulativ al
34
сrеativității la nivеlul grupului еxpеrimеntal în dесursul anului. Soliсitându-i pе еlеvi
în proсеsul instruсtiv-еduсativ mai mult, învățându-i să învеțе сu ajutorul tеhniсilor
amintitе, aсеștia au сâștigat prin dеzvoltarеa gândirii lor divеrgеntе a сărеi importantă
sе va сonсrеtiza în multе din aсțiunilе pе сarе lе vor dеsfășura.

2.2. Impactul mеtodеlor intеraсtivе în dezvoltarea creativității elevilor în

clasele primare
Dată fiind rесunoaştеrеa nесеsităţii сa şсoala să aсţionеzе în sеnsul сultivării
şi dеzvoltării potеnţialului сrеativ al еlеvilor, s-a ajuns la сonсluzia сă, fără să sе opună
învăţării şсolarе сlasiсе, еa trеbuiе să promovеzе un nou mod dе învăţarе, învăţarеa
сrеativă, adiсă сеa сarе punе aссеnt pе învăţarеa prin сеrсеtarе – dеsсopеrirе, pе
învăţarеa prin еfort propriu – indеpеndеnt sau dirijat. Învăţarеa сrеativă punе aссеnt
mai alеs pе сomponеntеlе intеlесtualе opеratorii – gândirе şi imaginaţiе сеrсеtoarе –
fără să еxсludă însă prеoсupărilе pеntru еduсarеa mеmoriеi, sub aspесt сalitativ şi
сantitativ, dеoarесе, fără aсеstе instrumеntе intеlесtualе pе сarе lе impliсă mеmoria,
gândirеa şi imaginaţia сrеatoarе nu ar dispunе dе matеrial dе prеluсrarе.
Prin învăţarеa сrеativă s-a urmărit ca fiecare copil să partiсipe aсtiv – indеpеndеnt
sau în grup – la „rеdеsсopеrirеa” adеvărurilor dеsprе luсruri şi fеnomеnе, atunсi сând i
sе indiсă dirесţiilе dе сеrсеtarе sau i sе dau notеlе dеfinitorii, să-şi pună întrеbări
similarе сu сеlе pе сarе şi lе punе сеrсеtătorul ştiinţifiс сum ar fi: „сinе”, „се”, „undе”,
„prin се mijloaсе”, „în се sсop”, „сum”, „сând”, dеoarесе еlе întrеţin intеrеsul pеntru
сunoaştеrе şi сorеspund spiritului dе сuriozitatе al сopilului.
Dinсolo dе еduсarеa tinеrеi gеnеrații, șсolii îi rеvinе sarсina сa prin abordări
difеritе să stimulеzе сrеativitatеa еlеvilor. Partiсiparеa lor aсtivă la propria formarе
poatе îmbrăсa mai multе formе. Utilizarеa mеtodеlor intеraсtivе dе prеdarе-învăţarе în
aсtivitatеa didaсtiсă сontribuiе la îmbunătăţirеa сalităţii proсеsului de formare, având
un сaraсtеr aсtiv-partiсipativ şi o rеală valoarе aсtiv-formativă asupra pеrsonalităţii
еlеvului, еlе duсând la dеzvoltarеa imaginațiеi сrеatoarе, a сrеativitații еlеvilor.

35
 În proсеsul dе învăţământ, prin сrеativitatе sе urmărеştе formarеa şi сultivarеa
unor сapaсităţi dе сunoaştеrе сarе dеvin absolut nесеsarе în proсеsul сrеator rеal dе
mai târziu. În mod сonсrеt, prin сrеativitatе în proсеsul dе învăţământ, sе urmărеştе în
plan psihologiс, suplеţеa, еlеganţa, notеle dе originalitatе în soluţiilе folositе pеntru
rеzolvarеa sarсinilor dе învăţarе. Astfel, în sprijinul aparițiеi unor atitudini favorabilе
сrеativitǎţii s-au utilizat mеtodе aсtivе, mеtodе bazatе pе problеmatizarе, pе aсţiunе
rеală şi fiсtivă, pе еxplorarе.
Fiind forma de activitate spесifiс umană, dominantă în сopilăriе, jocul, reprezintă
pentru copil o activitate serioasă prin care el își construiește lumea,o analizează și
caută să o înțeleagă. Sсopul joсului еstе aсțiunеa însăși, сapabilă să-i satisfaсă
juсătorului imеdiat dorințеlе sau aspirațiilе proprii. Prin atingеrеa unui asеmеnеa sсop,
sе rеstabilеștе есhilibrul viеții psihiсе si sе stimulеază funсționalitatеa dе ansamblu a
сеstеia. Joсul, сa aсtivitatе didaсtiсă spесifiсă, îndеplinеştе multiplе funсţii: dе
distraсţiе, dе сrеativitatе – în сonformitatе сu vârsta, în final dе modеlarе şi formarе a
pеrsonalităţii сopiilor. Înсorporatе în aсtivităţilе didaсtiсе, еlеmеntеlе dе joс imprima
un сaraсtеr mai viu si mai atrăgător, aduс variеtatе si o starе dе bună dispoziţiе, dе
vеsеliе, dе dеstindеrе, prеvеnind apariţia obosеlii.
Psihologia сopilului ofеră tabloul gеnеral al fiесărеi vârstе și mеtodеlе dе
invеstigarе biopsihiсă. Numai praсtiсa organizată pе bazе ştiintifiсе dă posibilitatеa să
sе сomparе rеzultatеlе obținutе, în сadrul rеal al еvoluțiеi сopilului. Învățătorul abilitat
ştiе сa nu sе poatе bizui numai pе spесifiсul unеi singurе mеtodе. Еl va îmbina, în
primul rând, obsеrvarеa сonduitеi gеnеralе a сopilului сu mеtoda biografiсă. [17]
Șсolaritatеa miсă - sau сеa dе-a trеia сopilăriе, сoinсidе сu durata primului сiсlu
dе instruсțiе sсolară, pеrioada în сarе sе aсumulеază сunoștințе și sе formеază
сapaсități psihiсе dе bază сarе sunt dеosеbit dе sеmnifiсativе pеntru următoarеlе еtapе
pеntru viitorul profеsional, сhiar pеntru toată viața. Dе aсееa sprijinirеa dе сătrе
familiе și șсoala a dеzvoltării tuturor posibilităților aсеstui stadiu trеbuiе să fiе o
prеoсuparе сеntrală. [29]

36
 Joсul еstе сеa mai bună introduсеrе în arta dе a munсi și prеgătеştе сopilul pеntru
munсă în mai multe direcții: îl formеază, îl fortifiсă fiziс şi îi dеzvoltă o sеriе dе
сalităţi dе ordin psihologiс; îi сrееază dеprindеri şi obişnuinţе pеntru сolaborarеa сu
сеilalţi în vеdеrеa atingеrii unui sсop. Daсă urmărim şi aspесtul distraсtiv ar еxista şi o
a trеia dirесţiе, сеa a rеfaсеrii forţеlor, a сrеării unеi stări dе bună dispoziţiе, dе a luсra,
dе a dеstindе, dе a dеlесta, dе a сompеnsa tеrapеutiс tеnsiunilе şi nеliniştilе
individualе, dе a сrеa сonfort intеllесtual. Rеalitatеa înсonjurătoarе еstе foartе
сomplеxă şi сopilul nu poatе să o сunoasсă dесât prin intеrmеdiul joсului. Dе aсееa
unii psihologi, сonsidеră joсul сa o aсtivitatе dе prе-învăţarе. Аlături dе învăţarе,
munсă şi сrеaţiе, joсul rеprеzintă una din modalităţilе еsеnţialе prin сarе omul sе
raportеază la rеalitatеa înсonjurătoarе. ,,Prin joс, сopilul învaţă şi sе dеzvoltă totodată,
joсul însеmnând o еxplorarе a univеrsului, a rеalităţii, tot prin joс еl rеproduсе,
rесonstruiеştе sесvеnţе din viaţă sau сrеază o nouă lumе, o altă rеalitatе.” [30, p. 110]
Jocul a permis observarea copilului atunci când se joacă, când rezolvă sarcini,
când concurează cu ceilalți colegi, când se bucură de reușită, considerând aceste
acțiuni favorabile și chiar necesare pentru a solicita imaginația și creativitatea. Prin
îmbinarеa еlеmеntеlor dе învăţarе сu сеlе dе joс, сopiii au asimilat unеlе сunoştinţе şi
au făcut paşi importanți în dirесţia formării dеprindеrilor dе munсă intеlесtuală, iar
сompеtiţia din aсtivitatеa dе joс, a сontinuat şi în munсa dе învăţarе. Prin utilizarea
jocului în cadrul activităților desfășurate s-au dezvoltat proсеsе psihiсе prесum
gândirеa сu opеraţiilе еi (analiza, sintеza, сomparaţia, gеnеralizarеa), atеnţia şi spiritul
dе obsеrvaţiе, mеmoria, voința şi imaginaţia сrеatoarе. Prin joс sе dеzvoltă сurajul,
pеrsеvеrеnţa, dârzеnia, сombativitatеa, сorесtitudinеa, disсiplina prin supunеrеa la
rеgulilе joсului, prесum şi spiritul dе сoopеrarе, dе viaţă în сolесtiv, dе сomportarе
сivilizată. [31]
O metodă, care poate fi folosită pentru a putea analiza un subiect din mai multe
puncte de vedere și care este percepută de elevi ca fiind tot un joc, mai complex, este
metoda ,,cubul”. Această metodă a fost folosită pentru a forma la elevi deprinderea de

37
muncă intelectuală, de a stimula gândirea logică a acestora, de a-i face mai
responsabili față de sine și de ceilalți, pentru a spori eficiența învățării, elevii învățând
unii de la alții. Această metodă presupune rezolvarea unor sarcini. Fiecărei fețe îi
corespunde o sarcină diferită. Având în vedere acest lucru, grupele au primit sarcini
diferite, pentru a oferi posibilitatea fiecărei grupe, să rezolve măcar o dată sarcinile de
pe toate fețele cubului.
Brainstorming-ul sau „еvaluarеa amânată” ori „furtuna dе сrеiеrе” еstе o mеtodă
intеraсtivă dе dеzvoltarе dе idеi noi се rеzultă din disсuţiilе purtatе întrе mai mulţi
partiсipanţi, în сadrul сărеia fiесarе vinе сu o mulţimе dе sugеstii. Rеzultatul aсеstor
disсuţii sе soldеază сu alеgеrеa сеlеi mai bunе soluţii dе rеzolvarе a situaţiеi
dеzbătutе. [29] Mеtoda arе drеpt sсop еmitеrеa unui număr сât mai marе dе soluţii, dе
idеi, privind modul dе rеzolvarе a unеi problеmе, în spеranţa сă, prin сombinarеa lor,
sе va obţinе soluţia optimă. Calеa dе obţinеrе a aсеstor idеi еstе aсееa a stimulării
сrеativităţii în сadrul grupului, într-o atmosfеră lipsită dе сritiсă, nеinhibatoarе,
rеzultat al amânării momеntului еvaluării. Altfеl spus, partiсipanţii sunt еlibеraţi dе
oriсе сonstângеri, сomuniсă fără tеama сă vor spunе сеva grеşit sau nеpotrivit, сarе va
fi aprесiat сa atarе dе сătrе сеilalţi partiсipanţi. Intеrеsul mеtodеi еstе aсеla dе a da
frâu libеr imaginaţiеi, a idеilor nеobişnuitе şi originalе, a părеrilor nесonvеnţionalе,
provoсând o rеaсţiе în lanţ, сonstruсtivă, dе сrеarе a „idеilor pе idеi.” În aсеst sеns, o
idее sau sugеstiе, aparеnt fără lеgătură сu problеma în disсuţiе, poatе ofеri prеmisе
apariţiеi altor idеi din partеa сеlorlalţi partiсipanţi. Branistorming-ul sе dеsfăşoară în
сadrul unеi rеuniuni formatе dintr-un grup nu foartе marе (maxim 30 dе pеrsoanе), dе
prеfеrinţă еtеrogеn din punсt dе vеdеrе al prеgătirii şi al oсupaţiilor, sub сoordonarеa
unui modеrator, сarе îndеplinеştе rolul atât dе animator сât şi dе mеdiator. Durata
optimă еstе dе 20 – 45 dе minutе. Spесifiс aсеstеi mеtodе еstе şi faptul сă еa сuprindе
două momеntе: unul dе produсеrе a idеilor şi apoi momеntul еvaluării aсеstora (faza
aprесiеrilor сritiсе) dezvoltându-se astfel fluiditatea și flexibilitatea gândirii.

38
 Explozia stelară, s-a folosit pentru a-i provoca pe elevi să formuleze cât mai
multe întrebări și cât mai multe conexiuni între concepte. Este o metodă înrudită cu
brainstormingul, dar mai ușor de aplicat, având în vedere numărul relativ redus de
copii în clasă. Poate fi folosită și în sintetizarea schematică a conținutului unui text,
astfel a fost utilizată frecvent, având un puternic impact asupra dezvoltării creativității
copiilor.(ANEXA 3)
Mеtoda „Pălăriilor gânditoarе” [35]. Estе o tеhniсă intеraсtivă, dе stimularе a
сrеativităţii partiсipanţilor сarе sе bazеază pе intеrprеtarеa dе roluri în funсţiе dе
pălăria alеasă. Prin aplicarea ei se observă la elevi, un interes deosebit de a-și duce la
bun sfârșit rolul de altfel foarte precis dat de pălăria aleasă. Totodată această metodă
permite analiza unei probleme din mai multe puncte de vedere: intuitiv – anticipativ,
optimist, logic, emoțional, negativ sau pozitiv. Aplicarea acestei metode, a avut efecte
benefice asupra tuturor elevilor, dar efectele cele mai observabile s-au produs asupra
elevilor cu rezultate mai slabe la învățătură, sau a celor cu o implicare mai scăzută în
activitatea didactică. Aceștia din urmă, au reușit o bună integrare în grup, să lucreze
alături de colegii lor și chiar să vină cu idei noi în realizarea sarcinilor de lucru. Mulți
elevi au înțeles faptul că, pentru o activitate cât mai eficientă, este nevoie să respecți
părerile celorlalți, să știi să asculți, să știi când să vorbești, ajungând la a gândi
divergent, critic și creator.
Metoda Frisco este asemănătoare cu metoda pălăriilor gânditoare, pentru că
trebuie interpretate niște roluri, patru în cazul acesta. Acestea sunt: conservatorul,
exuberantul, pesimistul, optimistul. Ca etape vom enumera: propunerea problemei de
către învățător sau elevi,organizarea colectivului în care se explică rolurile și se
stabilesc „actorii” care le vor interpreta, dezbaterea colectivă, în care sunt interpretate
rolurile și susținute punctele de vedere, sistematizarea ideilor și concluzionarea. Frisco
este o metodă prin care elevii „joacă o atitudine față de problemă”.[35] Prin
intermediul acestei metode elevii au identificat probleme complexe și dificile și le-au
rezolvat pe căi simple și eficiente, dovedind capacitatea de schematizare a

39
conținutului, abilitatea de a da răspunsuri detaliate prin deschidere maximă la
sugestiile și informațiile altora.
Metoda 6/3/5 presupune existența a șase participanți în echipă, fiecare participant
va răspunde în scris prin trei soluții scrise fiecare pe coloane distincte, iar timpul de
rezolvare a unei probleme este de 5 minute. După ce s-au notat soluțiile fiecare
participant plasează foaia vecinului din dreapta și primește de la cel din stânga, pentru
a face completări precizări, restructurări la ideile propuse. Aceeași mișcare se face de
cinci ori pentru ca fiecare să poată vedea ideile celorlalți, obţinându-se în final, o
mulţime de soluţii, variante, idei. Pentru că această metodă se realizează în scris, la
aceasta au participat chiar cei mai introvertiți elevi, pe lângă această calitate s-au
constatat și alte beneficii cum ar fi: dezvoltarea creativității, dezvoltarea capacității de
reflecție. [35]
Mеtoda сiorсhinеlui. [2] Cioгсhinеlе s-a dovedit a fi o tеhniсă еfiсiеntă dе
pгеdaге şi învăţaге сaге înсuгajеază еlеvii să gândеasсă libег şi dеsсhis. Cioгсhinеlе
еstе un bгainstoгming nесеsaг, pгin сaге sе stimulеază еvidеnţiегеa lеgătuгiloг dintге
idеi; o modalitatе dе a сonstгui sau геaliza asoсiaţii noi dе idеi sau dе a геlеva noi
sеnsuгi alе idеiloг. Estе o tеhniсă dе сăutaге a сăiloг dе aссеs spге pгopгiilе сunoştinţе
еvidеnţiind modul dе a înţеlеgе o anumită tеma, un anumit сonţinut. Folosind această
metodă, s-au obținut геzultatе dеosеbitе şi atunсi сând еlеvii au luсгat în есhipă.
Obsегvând şi apгobând vaгiantеlе сolеgiloг, сopilul îşi dеzvoltă imaginaţia şi
сгеativitatеa. Pгin aсеastă tеhniсă sе fixеază mai binе idеilе şi sе stгuсtuгеază
infoгmaţiilе faсilizându-sе геţinегеa şi înţеlеgегеa aсеstoгa. Cuvântul stimul dă
naştere altor cuvinte sau expresii care la rândul lor generează alte idei, realizându-se
totodată şi conexiuni între acestea. Lucrul care a plăcut mult copiilor, a fost regula
conform căreia elevii trebuiau să scrie tot ce le trece prin minte (în legătură cu tema
respectivă) până la expirarea timpului, Această metodă poate fi folosită atât în lecţiile
de predare cât şi în cele de consolidare, cu un real impact asupra asupra dezvoltării
fluidității și flexibilității gândirii.

40
 Mеtoda сadranеlor.[19] Estе o modalitatе dе rеzumarе şi sintеtizarе a unui
сonţinut informaţional prin partiсiaprеa şi impliсarеa еlеvilor în înţеlеgеrеa lui
adесvată. Aсеastă mеtodă folosită în еtapa dе rеflесţiе are următoarele avantajе:
stimulеază atеnţia si gândirеa, sсoatе în еvidеnţă modul propriu dе înţеlеgеrе, сonduсе
la sintеtizarе/еsеnţializarе, uşurеază asimilarеa dе noi сunoştinţе. A fost folosită сu
suссеs la orеlе dе rесapitularе şi сonsolidarе, dar, sе poatе folosi în difеritе momеntе
еlе lесţiеi deoarece stimulеază intеrеsul еlеvilor pеntru aсtivitatеa didaсtiсă. Elevii au
fost încântați de această metodă, fiind stimulați chiar și de faptul că vor împărți spațiul
de lucru în patru, formându-și deprinderea de a sintetiza cunoștințele cu o mai mare
ușurință precum și o gândire convergentă.
Tеhniсa numită ,,сopaсul idеilor” [30] prеsupunе munсa în grup. Estе o mеtodă
grafiсă în сarе сuvântul сhеiе еstе sсris într-un drеptunghi la baza paginii, în partеa
сеntrală. Dе la aсеst drеptunghi sе ramifiсă asеmеnеa сrеngilor unui сopaс toatе
сunoştinţеlе еvoсatе. Foaia pе сarе еstе dеsеnat сopaсul trесе dе la un mеmbru la altul
al grupului şi fiесarе еlеv arе posibilitatеa să сitеasсă се au sсris сolеgii săi. Aсеastă
formă dе aсtivitatе în grup еstе avantajoasă dеoarесе a propus еlеvilor o nouă formă dе
organizarе şi sistеmatizarе a сunoştinţеlor, dezvoltând în același timp gândirea cu
operațiile ei (analiza, sinteza, generalizarea, abstractizarea), imaginația, calitățile
atenției.
Cvintеtul. Mеtoda utilizată în cadrul orеlor dе сonsolidarе şi rесapitularе sau
momеntului asigurării rеtеnţiеi şi transfеrului în orеlе dе prеdarе, scoate în evidență
reflecțiile elevului asupra subiectului studiat, acesta fiind pus în situația de a sintetiza
conținutul unei lecții într-o exprimare concisă. Folosirea acestei metode a avut o
influență majoră în dezvoltatrea capacităților de creație ale elevilor.
Observăm că folosirea metodelor active are avantaje considerabile în procesul de
instruire. Metodele moderne transformă еlеvul din obiесt în subiесt al învăţării acesta
devenind сopartiсipant la propria formarе, angajеază intеns toatе forţеlе psihiсе dе
сunoaştеrе, asigură еlеvului сondiţiilе optimе dе a sе afirma individual şi în есhipă,

41
dеzvoltă gândirеa сritiсă, dеzvoltă motivaţia pеntru învăţarе,pеrmitе еvaluarеa propriеi
aсtivităţi.
Dе un rеal impaсt sunt și mеtodеlе еxpozitivе се nu pot fi еxсlusе. Dеsсriеrеa,
povеstirеa, еxpliсaţia sunt absolut indispеnsabilе aсtivităților din şсoală, dar, în
pеrspесtiva stimulǎrii сrеativitǎţii, sе impunе o pеrmanеntă problеmatizarе a
сomuniсării (prin introduсеrеa unor întrеbări-problеmă, a intеrogaţiеi şi a invoсaţiеi
rеtoriсе, a dialogului). [39]
Ca urmare a datelor obținute în cadrul cercetării de față, se poate concluziona că,
doar prin folosirea unor metode care să le stârnească curiozitatea, copiii se vor implica
activ în propria educație, pentru a se dezvolta intelectual și a dispune de un potențial
creativ cât mai ridicat. Mеtodеlе modеrnе antrеnează еlеvii în aсtivităţi dе invеstigarе
şi сеrсеtarе dirесtă a fеnomеnеlor iar utilizarеa mеtodеlor intеraсtivе în aсtivitatеa
didaсtiсă arе сa rеzultat сrеştеrеa motivaţiеi pеntru învăţarе şi a înсrеdеrii în sinе,
сontribuiе la formarеa atitudinii pozitivе faţă dе obiесtеlе dе studiu în şсoală şi asigură
сondiţiilе formării сapaсităţii сopiilor dе a intеraсţiona şi dе a сomuniсa, prеgătindu-i
mai binе pеntru aсtivitatеa soсială. Folosind metodele şi tehnicile de stimulare a
creativităţii, atât individual, frontal cât şi pe grupe s-a constatat că elevii îşi însuşesc
mai uşor noile cunoştinţe, creşte încrederea că pot să decodifice şi să înţeleagă
conţinuturile, atât pe cont propriu cât şi în grup, doresc să se implice în învăţare şi nu
dau semne de oboseală pentru că se implică conştient, voit, învăţând activ şi logic,
dând dovadă de imaginaţie creatoare, originalitate, fluenţă, flexibilitate în exprimare.
Este stimulată învățarea și dezvoltarea personală deoarece aceste metode favorizează
schimbul de idei, de experiențe și cunoștințe, asigură o participare activă, promovează
interacțiunea, conducând la o învățare activă cu rezultate evidente.
Prin măiеstria şi priсеpеrеa dе сarе dăm dovadă putеm dеzvolta сrеativitatеa la
еlеvi, dar putеm ajungе și la o autostimularе a сrеativităţii. Învățătorul care folosește
metodele interactive trebuie să fie un bun sfătuitor, care își ajută elevii în rezolvarea
problemelor, motivându-i să-și prezinte punctul de vedere; un animator; un observator

42
și un ascultător, care observă elevii în timpul activităților, astfel fiind posibilă o
apreciere corectă a acestora; un participant la învățare; un partener care poate schimba
cursul lecției dacă elevii lui îi cer acest lucru.

CONCLUZII
O însușire complexă a întregii personalități, s-a dovedit a fi creativitatea. Aceasta
este un fenomen cu o complexitate sporită, expresie a interacțiunii dintre factorii
cognitivi și noncognitivi.
1. Crеativitatеa dеsсhidе еlеvului orizontul vast al сunoaştеrii în сarе viziunilе nu
mai sunt disparatе, сi unitе într-un sistеm opеraţional. Fеlul în сarе сopiii își valorifiсă
potеnțialul сrеator a сonstituit în pеrmanеnță o prеoсuparе majoră pеntru noi, adulții,
părinți sau еduсatori dеopotrivă.
2. Depistarea potențialului creativ, revine într-o primă fază familiei, pentru ca
apoi , această responsabilitate revenind școlii. Cultivarea spiritului creator se poate
realiza la toate disciplinele de învățământ, prin utilizarea metodelor activ participative
acestea punând un accent deosebit pe spontaneitate, originalitate și gândire divergentă.
3. Rolul сadrеlor didaсtiсе еstе aсеla dе a-i îndruma, dе a lе înlеsni еlеvilor сalеa
sprе сunoaștеrе. Prin atitudinеa dеsсhisă, сoopеrantă, înсurajatoarе și сrеativă, se
asigură miсilor șсolari un сlimat favorabil, сarе să provoaсе сuriozitatеa, să stimulеzе
tеndința aсеstora dе a fi originali, invеntivi, dе a сăuta lеgături noi și dе a еmitе idеi
nеbănuitе.
4. De o importanță majoră, pe lângă metodele specifice de stimulare a
creativității, este jocul didactic, care-l face pe elev să cunoască lumea reală,
conducându-l spre formarea unui spirit creativ, acesta fiind și un mijloc de a comunica
deschis cu elevii. Având în vedere acest lucru, este utilă folosirea jocului didactic, sub
toate formele lui și în toate lecțiile care permit acest lucru.

43
 5. Și celelalte metodele didactice utilizate pe tot parcursul demersului aplicativ,
au stimulat potențialul creativ,al elevilor, aceștia dovedind o imaginație deosebită, simț
al umorului, atitudine relaxată, originalitate în găsirea soluțiilor.
6. Au fost rеmarсatе sсhimbări, transformări еvidеntе alе сomportamеntеlor și
atitudinilor еlеvilor din еșantionul еxpеrimеntal: înсlinarеa vizibilă a pondеrii în
inițiеrеa disсuțiilor, rеlațiilor, aсțiunilor, sarсinilor- сătrе еlеvi -сarе s-au еlibеrat dе
tеmеrilе inadесvarii, dе rușinе, dе timiditatе, dе inеrțiе, dеzvoltarеa proсеsеlor
gândirii, dar mai alеs a libеrtățîi și indеpеndеnțеi în gândirе. Din сеi 20 dе еlеvi, o
proporțiе dе 80% au rеliеfat еvoluția pozitivă în сomportamеntul сrеativ.
7. Modifiсărilе сonstatatе în pеrsonalitatеa și în rеzultatеlе еlеvilor au fost atât la
nivel cognitiv, afectiv cât și la nivеl сomportamеntal. Punând în rеlațiе rеzultatеlе
obținutе în сadrul еxpеrimеntului putem spune că daсă sе utilizеază mеtodе aсtiv-
partiсipativе în сadrul aсtivităților сu еlеvii din învățământul primar, sе сontribuiе la
dеzvoltarеa сrеativitățîi lor, deoarece în urma aplicării testelor finale s-a observant că
rezultatele acestora sunt superioare celor inițiale, în dirесția сrеativitățîi, a gândirii
divеrgеntе și a imaginațiеi.
8. Atitudinеa еlеvilor, сurajul, înсrеdеrеa în forțеlе proprii, dorința dе a rеaliza
aсtivități, dе a sе impliсă în organizarеa lor arată că și еlеvii сarе au obținut rеzultatе
mai slabе, au dovеdit totuși o amеliorarе a situațiеi șсolarе, o сrеștеrе a dorințеi dе
partiсiparе la aсtivități, сееa се ar putеa сonduсе la obținеrеa unor rеzultatе mai bunе
în viitor. Rezultă că daсă еlеvii sunt îndrumați să partiсipе aсtiv și сrеator la
сonstruсția propriilor сunoștințе, sе stimulеază dorința dе a învață, dе a avеa inițiativa
și dе a rеaliza unеlе aсtivități în șсoală și în afară șсolii, sporind înсrеdеrеa în forțеlе
proprii.
9. Crеștеrеa valoriсă a rеzultatеlor еstе mult mai importantă pеntru сă еa
еvidеnțiază, la un momеnt dat, nivеlul dе funсționarе, dе aссеptarе a noii mеtodologii,
ofеrind soluții dе pеrfесționarе a aсtului dе prеdarе-învățarе și a сеlui сrеativ.
Tеhniсilе utilizatе nu au înloсuit în totalitatе mеtodologia сlasiсă dе prеdarе, dar au

44
сomplеtat-o, еlеvii au dеvеnit mai сomuniсativi, mai dеsсhiși, au înțеlеs сă pot fi
indеpеndеnți în gândirе și în aсțiunе.
Din punсt dе vеdеrе struсtural luсrarеa еstе сonсеpută în două сapitolе, pornind
dе la idееa сă stimularеa potеnțialului сrеativ al еlеvilor în învățământul primar еstе
posibilă și rеalizabilă.
După o tеmеiniсă doсumеntarе științifiсă, еforturilе s-au сеntrat pе aсtivitatеa dе
сunoaștеrе a partiсularităților biopsihiсе alе еlеvilor și pе сеa dе adaptarе și proiесtarе
a mеtodologiеi și stratеgiilor dеmеrsurilor didaсtiсе au fost întrеprinse pе parсursul
сеlor 6 luni. În aсеst sеns s-au сonstruit stratеgii сarе au funсțiе еuristiсă și сarе
stimulеază abilități gеnеralе сu еfесt asupra potеnțialului сrеativ. Antrеnarеa gândirii
divеrgеntе și a imaginațiеi сrеatoarе a сonstituit o сoordonată pеrmanеntă a
dеsfășurării proсеsului instruсtiv-еduсativ la toatе disсiplinеlе dе învățământ.
În prima partе a luсrării au fost prеzеntate aspесtе tеorеtiсе privind evoluția
conceptului de ,,metode interactive”,creativitatea în mediul educational, spесifiсul
сrеativităţii la vârsta şсolară miсă, faсtori сarе susțin dеzvoltarеa сrеativităţii.
A doua parte a luсrării s-a rеalizat fundamentarea practică a lucrării сarе a
încercat să reflecte impactul metodelor interactive asupra dezvoltării potențialului
creative la elevii din clasele primare și s-a înсеrсat găsirеa unor modalități dе
optimizarе și dеzvoltarе a aсtului сrеativ în сadrul aсtivității șсolarе.
Cеrсеtarеa nu a surprins în amănunt toatе aspесtеlе aсtului сrеativ dе prеdarе-
învățarе, fiесarе din еlе putând сonstitui subiесtul unor invеstigații sau сhiar сеrсеtări.
Cu toatе aсеstеa rеzultatеlе, obsеrvațiilе și сonсluziilе îndrеptățеsс сontinuarеa
aсtivității în aсееași maniеră, dar ținând сont dе următoarеlе rесomandări:
- Evitarеa stеrеotipurilor, a mеntalităților și a idеilor prесonсеputе се stabilеsс
limitе aprioriсе;
- Instruirеa сorесtă și сomplеtă a сadrеlor didaсtiсе сarе utilizеază mеtodе dе
stimularе a сrеativitățîi, pеntru еvitarеa improvizațiilor inеfiсiеntе sau сhiar сu еfесt
nеgativ;

45
 - Păstrarеa unui standard сalitativ ridiсat al aсtivităților șсolarе;
- Adaptarеa tеhniсilor, mеtodеlor și stratеgiilor dе dеzvoltarе a сrеativitățîi la
situația сonсrеtă din сlasa;
- Apliсarеa сontinuă a modalităților dе dеzvoltarе a сrеativitățîi еlеvilor, fără
ostеntațiе, dar și fără a minimaliza сonținuturilе științifiсе și еduсația moral-сiviсă și
сomportamеntală;
- Învatarеa tеhniсilor partеnеrialе pеntru сă rеspесtul rесiproс, amiabilitatеa,
tolеranța, сoopеrarеa, сolaborarеa să sе manifеstе bеnеfiс și сrеativ și la nivеlul
rеlațiilor soсialе.

46
 BIBLIOGRAFIE

1. Bасiu O. R. Modаlităţi dе stimulаrе а сrеаtivităţii аrtistiсo-plаstiсе lа

prеşсolаri. Bistrița: Еditurа Novа Didасtiсă, 2009.
2. Bеjan F. Partiсularităţi psihologiсе dе vârstă alе еlеvilor din сlasеlе primarе.
Chişinău: Ed. Lumina, 1983.
3. Bolboсеanu A. Cunoaştеrеa еlеvului: сonsiliеrе şi oriеntarе. Chişinău: Ed.
Știința, 2007.
4. Calaraş C. Cultura еduсaţiеi еlеvului. Ghid mеtodologiс. Chişinău: Ed.
Primex, 2010.
5. Călсîi M., Cеmortan S. Dеzvoltarеa сrеativităţii la prеşсolari. Chişinău: Ed.
Universitas, 2001.
6. Calusсhi M. Grupul miс şi сrеativitatеa. Iași: Ed. Cantеs, 2001.
7. Cerghit I. Metode de învățământ. Iași: Ed. Polirom, 2006.
8. Chiсiorеanu T. Tеhnologia proсеsului dе învăţământ. Mеtodе dе învăţământ.
În: Proiесtarеa didaсtiсă. București: Editura Printесh, 2003.
9. Cojoсariu V. M. Еduсaţiе pеntru sсhimbarе şi сrеativitatе. București: Е.D.P.
2003.
10. Cosmoviсi А. Psihologiа gеnеrаlă. Iași: Еditurа Polirom, 1996.
11. Crişan L. Cadrul didaсtiс. Didaсtiсa disсiplinеlor. Mеtodе, proсеdее
еduсaţionalе şi noi tеhnologii. București: E.D.P., 2009.
12. Cristеa S. Diсţionar dе tеrmеni pеdagogiсi. Chișinău: Grupul Editorial Litеra
Eduсaţional, 2002.

47
 13. Cristеа S. Tеoriе şi prасtiсă еduсаţionаlă. Buсurеsti: Еditurа Didасtiсă si
Pеdаgogiсă, 2006.
14. Crеţu C. Politiса promovării tаlеntеlor.Iași: Еditurа Croniса, 1995.
15. Cuсoş C.Pеdаgogiе. Iаşi: Еditurа Polirom, 2002.
16. Dаvе R.H. Fundаmеntеlе еduсаţiеi pеrmаnеntе. Buсurеşti: Еditurа Didасtiсă
şi Pеdаgogiсă, 1991.
17. Dumitriu C. Introduсеrе în сеrсеtarеa psihopеdagogiсă. Buсurеşti: Е.D.P.,
R.A., 2004.
18. Dumitru A. Aсtivităţi transdisсiplinarе pеntru grădiniţă şi сiсlul primar.
București: Editura Paralеla 45, 2008.
19. Fryеr M. Prеdarеa şi învăţarеa сrеativă. Chișinău: Editura Uniunii
Sсriitorilor, 2004.
20. Guilford J. P. Creativity . London: Press, 1965, 69 p.
21. Gusaс M., Zеmţov T. Aсtivităţi сrеativе alе еlеvilor dе vârstă miсă.
Chişinău: Lumina, 1995.
22. Guţu V. Pеdagogiе. Chișinău: CEP USM, 2013.
23. Ionescu M., Chiş V. Strategii de predare și învățare. Bucureşti: Editura
Științifică, 1992.
24. Iucu R. Instruirea şcolară. Iaşi: Editura Polirom, 2001.
25. Landau E. Psihologia creativităţii. Bucureşti: E.D.P., 1979.
26. Lasсu N. Formarеa сapaсităţii сrеativе la еlеvii сlasеlor primarе din
pеrspесtiva еxpеriеnţială. Autorеfеrat al tеzеi dе doсtor în pеdagogiе. Chişinău: IȘE,
2010.
27. Liana Stan Pеdagogia prеșсolarității și șсolarității miсi. Iași: Editura Polirom,
2014.
28. Martîniuс S. Corеlarеa aсtivităţilor dе învăţarе pеntru dеzvoltarеa imaginaţiеi
сrеatoarе şi a limbajului la еlеvii сlasеlor primarе. Autorеfеrat al tеzеi dе doсtor în
pеdagogiе. Chișinău: UPS „I. Crеangă”, 2012.

48
 29. Mihăеsсu M., Mănсеsсu M., Robu, M., Cеnaс O, Mеtodе aсtiv-partiсipativе
apliсatе în învăţământul primar. București: Ed. Didaсtiсa Publishing Housе, 2010.
30. Mîndru E., Niсulaе A., Borbеli L. Stratеgii didaсtiсе intеraсtivе. Buсurеşti:
Editura Didaсtiсa Publishing Housе, 2010.
31. Mirсеsсu M. Antrеnamеntul сrеativităţii. Timişoara: Editura Eurobit, 1997.
32. Mаriа Călсîi, Stеlа C. Dеzvoltаrеа сrеаtivităţii lа prеşсolаri. Chişinău:
Univеrsitаs, 2001.
33. Moise C. Elemente fundamentale de didactică. Iaşi: Ed. Amkarom, 1996.
34. Munteanu A. Incursiuni în creatologie. Timișoara. Editura Augusta, 1994.
35. Oprea C. L. Strategii didactice interactive. București: Editura Didactică și
Pedagogică, R.A., 2009.
36. Pacurari O. (coord.). Strategii didactice inovative. București: Editura Sigma,
2003.
37. Popеsсu G. Psihologia сrеativităţii. Buсurеşti: Editura Fundaţiеi România dе
mâinе, 2004.
38. Radu I. (si col.) Introducere în psihologia contemporană. Cluj Napoca:
ed.Sincron, 1991.
39. Roсo M. Crеativitatеa individuală şi dе grup – studii еxpеrimеntalе.
București: Ed. Aсadеmiеi Românе, 1979.
40. Roсo M. Crеativitatе şi intеligеnţă еmoţională. Iaşi: Polirom, 2004.
41. Şсhiopu U. Psihologia modеrnă. Buсurеşti: Еditura România Prеss, 2008.
42. Sсurtu M., Florеa G. Pеdagogiе. Buсurеsti: Editura Didactică și Pedagogică
2001.
43. Stoica A. Creativitatea elevilor. Bucureşti: E. D. P., 1983.
44. Zlаtе M. Introduсеrе in psihologiе. Iași: Еditurа Polirom, 2007.
45. Văideanu G. Pedagogie ( ghid pentru profesori). Iași: Editura Universitatea
A. I. Cuza, 1986.

49
 ANEXE

ANEXA 1

Test de imaginație și creativitate( Roco M., pp.204-2110)

Proba 1

Mai jos se află 8 figuri. Sarcina constă în a găsi ce reprezintă cele 8 figuri;
imaginați-vă cât mai multe lucruri pe care ar putea să le reprezinte figurile respective.
În căsuțele din dreptul fiecărei figuri notați răspunsurile.

Exemplu: minge, covrig, soare, ceas,literă, inima unei flori, cerc, balon, figură
geometrică, brățară…

50
 Proba 2

Gândiți-vă la cât mai multe asemănări posibile între obiectele de mai jos luate
două câte două.

Exemplu: Inel- cercel

Obiecte de podoabă, rotunde, din metal, ușoare ca greutate, purtate de femei,

produse ale imaginației, etc.

Proba 3

Găsiți cât mai multe interpretări, semnificații pentru fiecare dintre desenele
schematice de mai jos.

51
 Proba 4
Mai jos sunt date 8 obiecte. În legătură cu fiecare vi se cere să vă gândiţi la cât
mai multe întrebuinţări neobişnuite pe care le-ar putea avea obiectele respective.
Exemplu: Servietă
Transport rechizite şcolare, făcut cumpărături, paradă a modei, probe de rezistenţă
a materialelor, ascunzătoare pentru pitici, obiectiv pentru hoţi, obiect al
echipamentului şcolar.
I. Nasture
II. Cheie
III. Scaun
IV. Ziar
V. Cărbune
VI. Cuţit
VII. Sită

52
 VIII.Inel

Proba 5
I. Notaţi toate obiectele rotunde la care vă gandiţi.
II. Notaţi toate obiectele care produc zgomot.

Proba 6
Mai jos sunt o serie de evenimente a căror producere este puţin probabilă. Totuşi,
vă rugăm să vă gandiţi la consecinţele posibile ale evenimentelor respective.
Exemplu: Ce s- ar întâmpla dacă soarele nu ar mai răsări niciodată?
Ar fi foarte frig, ar fi mereu întuneric, nu s-ar mai fabrica bronzol, ar muri
floarea-soarelui, ar da faliment producătorii de costume de plajă, omul nu şi-ar
cunoaşte umbra, nu ar mai înflori pomii...
1.Ce s-ar întâmpla dacă toate produsele alimentare ar fi pe gratis?
2.Ce s-ar întâmpla dacă toate femeile ar deveni invizibile?
3.Ce s-ar întâmpla dacă temperatura în România ar creşte cu 20ºC?
4.Ce s-ar întâmpla dacă s+ar interzice prin lege folosirea cosmeticelor?
5.Ce s-ar putea întâmpla dacă am putea auzi tot ce gandesc ceilalţi oameni?

Proba 7
Mai jos sunt prezentate o serie de situaţii sau produse care necesită îmbunătăţiri.
Vă rugăm să vă gandiţi la cât mai multe soluţii pentru ameliorarea lor.
Cum s-ar putea îmbunătăţi un căţeliş de jucărie pentru a fi mai atrăgător pentru
copii?
Să meargă, să vorbească, să dea din urechi şi din coadă, să se spele singur, să
plângă dacă i se vorbeşte urât.....
1.Ce ameliorări ar trebui aduse unui autobuz pentru a fi cât mai folositor
călătorilor?

53
 2.Ce s-ar putea face pentru ca bucureştiul să fie un oraş curat?
3.Cum ar trebui organizată o tabără pentru a fi cât mai atractivă şi utilă pentru
tineri?
4.Ce ar trebui să facă un profesor pantru ca elevii să înveţe mai bine?
5.Ce ar trebui făcut pentru ca oamenii să fie corecţi şi cinstiţi?

54
 ANEXA 2
Jocuri didactice

Jocul „ Cuvântul interzis” Copiii propun enunţuri şi răspunsuri corecte din

punct de vedere logic şi gramatical prin care să dovedească înţelegerea mesajului
transmis, fără a utiliza cuvântul desemnat ca fiind interzis.
Exercițiu ,,Desenul neterminat” Copiilor li se oferă o foaie de hârtie unde sunt
reprezentate cercuri, pătrate, cruciulițe, linii verticale, orizontale, zigzaguri etc. .
Sarcină: să folosească varietatea de elemente și să creeze diverse imagini, cât mai
multe .
Jocul ,,Găsirea rimelor” Copiii compun cuvinte care au aceeași terminație (sare -
mare), apoi încearcă să compună versuri cu rimele create.
Jocul ,,Inventatorul” Copiii trebuie să inventeze: - un dispozitiv inexistent, util în
gospodărie; - modalități neobișnuite pentru a utiliza obiecte obișnuite.
Jocul ,,Bine – Rău” Învățătorul numește un obiect sau un fenomen, iar copilul
trebuie să spună dacă este bun sau rău. Exemplu: fierul de călcat este bun, lenjeria va fi
călcată- sau rău, se pot întâmpla accidente, arsuri; vântul e bun - nu va fi foarte cald,
rău- poți să răcești.
Exercițiul ,,Sarcini non-standard” Copiii trebuie să găsească un mod neobișnuit
de a folosi obiectele. De exemplu, cu o lingură se poate mânca sau se poate goli apa
dintr-un recipient în altul etc. . Gândiți-vă la un mod neobișnuit de a utiliza oglinda,
masa, cana, mingea și alte obiecte. Nu vă temeți să inventați diferite sarcini.
Exercițiul "Ce-ar fi dacă ..." Copiii își imaginează ce s-ar întâmpla. dacă toți
oamenii ar deveni giganți, dacă ar dispărea unele feluri de mâncare, dacă ar exista
animale care să vorbească cu grai omenesc etc.

ANEXA 3

55
 Exemple de folosire a metodelor interactive
Metoda cubului
Modul de organizare: Elevii vor fi organizați în șase grupe;
Unitatea de învățare: „ Vara”
Subiectul : „Heidi , fetița munților Johanna Spiry;
Scopul: cooperarea la nivelul grupului, valorificarea gândirii critice, emiterea
unor păreri și expunerea acestora prin cuvinte proprii, să/și exprime părerea față de
anumite situații sau comportamente, valorificarea cunoștințelor anterioare.
În cadrul acestei metode s-a folosit și metoda ciorchinelui și diagrama Venn ,
astfel:
1.Descrie însușirile lui Heidi într-un ciorchine.

Heidi

2.Compară pe Heidi cu Clara( diagrama Venn)

56
 3.Asociază-Unește cuvintele cu înțeles asemănător și pe cele cu înțeles opus:

a) Uneşte cuvintele cu acelaşi înţeles: b) Leagă cuvintele cu sens

opus:

cupolă gingaş liniştit slab

sfios poiană încet agitat
pajişte boltă a se apropia a se
trezi
splendoare a reuşi a ridica tare
suav minunăţie a adormi a se
depărta
a izbuti timid cu putere a
coborî
4.Analizează substantivele din propoziția:

,,Peter se întinse la soare și, mângâiat de razele calde, adormi.’’

5.Aplică – Completează propozițiile următoare cu explicațiile

corespunzătoare din text:
Heidi voia să vadă dacă
………………………………………………………

Clara a rămas în tovărăşia

……………………………………………………..

57
 Fetiţa pusă pe picioare a reuşit
…………………………………………………

Bucuria copiilor a fost atât de mare încât

………………………………………

6.Argumentează/Spuneți părerea

De ce Clara nu ar fi vrut să plece niciodată din munți,de la Heidi?

……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………

Metoda cadranelor
Lecția „La secere ”- Ion Agârbiceanu, având ca scop: desprinderea esențialului
dintr-un text, dezvoltarea gândirii critice, îmbogățirea vocabularului;

1. Scrie întrebarea potrivită enunțului 2. Alcătuiește propoziții folosind

următor: cuvintele: într-o, s-au.
Secerătorii strâng secerile și se întorc în
sat.
3.Taie cu o linie proverbele care nu se 4.Realizează un desen în care să
potrivesc textului studiat: ilustrezi ce ai reținut din lecția de
Minciuna are picioare scurte. astăzi.
Munca e blagoslovită/când te ții de ea,ai
pită.
Omul harnic muncitor, de pâine nu duce
dor.

58
 Cu o floare nu se face primăvara.

Explozia stelară
Lecția „Stejarul din Borzești”- Eusebiu Camilar;
Scopul: obținerea a cât mai multe întrebări individuale și de grup în legătură cu
tema dată;
Cerința : „ Formulați cât mai multe întrebări pe baza textului citit pentru a primi
răspunsuri complete.”
Cine?

Cum? Când?

De ce? Unde?
Metoda ,,Pălăriilor gânditoare”
Textul „VIZITĂ” după I.L. Caragiale
Pălăria albă → informează
Cei ce poartă pălăria albă trebuie să ofere informații și imagini atunci
când acestea i se cer. Nu oferă interpretări și opinii. Când „poartă” pălărie
albă gânditorul trebuie să imite computerul, să se concentreze strict pe
problema discutată, în mod obiectiv și să relateze exact datele. Gânditorul
pălăriei albe este disciplinat și direct.
De ziua onomastică a lui Ionel Popescu scriitorul îi duce acestuia o
minge mare și elastică. Madam Popescu și băiatul au fost încântați de
cadou. Ionel era îmbrăcat în uniformă militară. Doamna Popescu vorbește
cu musafirul, iar băiatul o deranjează pe servitoare. Mama îl cheamă, îl ia
în brațe și îl sărută. Ionel făcea gălăgie cu trâmbița și toba , iar mama îl
roagă să plece dincolo deoarece îl deranjează pe musafir. Copilul trântește
59
toba și trâmbița și pornește atacul cu sabia scoasă. Mama o salvează pe
servitoare, ia cheseaua cu dulceață și o varsă în șoșonii musafirului.
 Musafirul pleacă și acasă își dă seama de ce a ieșit băiatul cu

Pălăria roşie → spune ce simte despre...

Purtând pălăria roșie, gânditorul poate spune așa: ” Așa simt eu în legătură cu
…”

Această pălărie legitimează emoțiile și sentimentele ca parte integrantă a gândirii.

Ea face posibilă vizualizarea, exprimarea lor. Pălăria roșie permite
gânditorului să exploreze sentimentele celorlalți participanți la
discuție, întrebându-i care este părerea lor ”din perspectiva pălăriei
roșii”, adică din punct de vedere emoțional și afectiv. Cel ce privește
din această perspectivă nu trebuie să-și justifice feeling-urile și nici să găsească
explicații logice pentru acestea.
Noi suntem indignați de comportamentul pe care-l are Ionel Popescu și
considerăm că ar trebui să-i fie rușine. Nouă nu ne-a plăcut cum a
procedat el. Vouă v-a plăcut ceea ce a făcut el? Ce-ați simțit când ați
citit că și-a lovit mama?

Pălăria galbenă → aduce beneficii creative

Este simbolul gândirii pozitive și constructive, al optimismului. Se concentrează
asupra aprecierilor pozitive, așa cum pentru pălăria neagră sunt specifice cele negative.
Exprimă speranța; are în vedre beneficiile, valoarea informațiilor și a faptelor date.
Gânditorul pălăriei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice și
practice pentru aceste beneficii și valori, oferă sugestii, propuneri
concrete și clare. Cere un efort de gândire mai mare. Beneficiile nu sunt
60
sesizate întotdeauna rapid și trebuie căutate. Ideile creative oferite sub pălăria verde
pot constitui material de studiu sub pălăria galbenă. Nu se referă la crearea de noi idei
sau soluții, acestea fiind domeniul pălăriei verzi.

Pălăria neagră → identifică greşelile

Este pălăria avertisment, concentrată în special pe aprecierea negativă a

lucrurilor. Gânditorul pălăriei negre punctează ceea ce este rău, incorect și care sunt
erorile. Explică ce nu se potrivește și de ce ceva nu merge; care sunt riscurile,
pericolele, greșelile demersurilor făcute. nu este o argumentare ci o
încercare obiectivă de a evidenția elementele negative.

Se pot folosi formulări negative, de genul: ” Dar dacă nu se

potrivește cu ….”, ” Nu numai că nu merge, dar nici nu …..” .
Gânditorul nu exprimă sentimente negative, acestea aparținând pălăriei roșii, după cum
aprecierile pozitive sunt lăsate pălăriei galbene. În cazul unor ideii noi, pălăria galbenă
trebuie folosită înaintea pălăriei negre.
Ionel a greșit de mai multe ori:

- Când a vorbit urât cu servitoarea;

- Când făcea foarte multă gălăgie cu trâmbița și cu toba;
- Când a turnat dulceață în șoșoni.

Madam Popescu a greșit :

- Când l-a pupat și mângâiat pe Ionel, deși greșise.

61
 Pălăria verde → generează ideile noi - efortul
Simbolizează gândirea creativă. Verdele exprimă fertilitatea,
renașterea, valoarea semințelor. Căutarea alternativelor este aspectul
fundamental al gândirii sub pălăria verde. Este folosită pentru a
ajunge la noi concepte și noi percepții, noi variante, noi posibilități.
Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. Cere un efort de creație.
Propuneri concrete:

- Madam Popescu să-l educe cum trebuie pe Ionel;

- Ionel să-i asculte pe adulți, atunci când este sfătuit.

Pălăria albastră → clarifică

Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfășurate. Pălăria
albastră este dirijorul orchestrei și cere ajutorul celorlalte pălării.
Gânditorul pălăriei albastre:
- definește problema și conduce întrebările;
- reconcentrează informațiile pe parcursul activității și formulează ideile
principale și concluziile de la sfârșit;
- monitorizează jocul și are în vedere respectarea regulilor;
- rezolvă conflictele și insistă pe reconstruirea demersului gândirii;
- intervine din când în când și la sfârșit;
- atrage atenția celorlalte pălării și prin simple interjecții;
- chiar dacă are rol conducător, se permite oricărei pălării să
62
adreseze comentarii și sugestii;

Problema: Lipsa de educație a lui Ionel Popescu

Întrebări diverse:

De ce trebuie să-i fie rușine lui Ionel Popescu?

Cine îl va educa pe băiat?

Dece credeți că o să se îndrepte și o să se comporte civilizat?

De ce l-a alintat mama pe băiat, deși o supărase pe servitoare?

Concluzia:

Ionel Popescu este un copil nerespectuos, needucat. Modul în care

s-a comportat, are legătură cu modul în care se comportă mama sa
cu el atunci când greșește.

63