UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTER
MANAGEMENT EDUCAȚIONAL

”ROLUL CULTURII ORGANIZATIONALE

ÎN INSTITUTIILE DE ÎNVĂTĂMÂNT
PREUNIVERSITAR”
Coordonator științific Absolvent
Prof. Univ. Dr. Simona MARIN Mariaș PANAETE
(căs. MÎNZALĂ)

Galați
2017
Cuprins
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. Cultura organizațională în managementul instituțiilor de învățământ
I.1. Specificul managementului educațional
I.2. Profesorul/managerul – rol și stil în managementul educațional
I.3. Cultura organizațională – definiție și caracteristici
CAPITOLUL II. Specificul culturii organizației școlare și comportamentul organizației școlare
II.1. Cultura tradițională și cultura modernă
II.2. Rolul culturii organizaționale/Influența culturii organizaționale asupra comportamentului unei organizații
II.3. Dezvoltarea unei culturi organizaționale orientate spre calitate
II.4. Repere socio-pedagogice de comportament cultural în organizaţia şcolară
II.5. Rolul culturii manageriale și a stilului managerial față de cultura organizației școlare
CAPITOLUL III. Studiu practic aplicativ: Cultura organizațională în Școala Gimnazială Buda, comuna
Buda, județul Buzău
III.1. Organizarea cercetării aplicative
III.2. Studiu de caz
III.3. Prelucrarea și interpretarea datelor
III.3.1. Interpretarea chestionarelor adresate elevilor
III.3.2. Interpretarea chestionarelor adresate părinților
III.3.3. Interpretarea chestionarelor adresate cadrelor didactice
CAPITOLUL IV. Concluzii și recomandări
Bibliografie
ANEXE
ANEXA 1 - CHESTIONAR PENTRU ELEVI
ANEXA 2 - CHESTIONAR PENTRU PĂRINŢI
ANEXA 3 - CHESTIONAR PENTRU CADRELE DIDACTICE
În primul capitol, “Cultura organizațională în managementul
instituțiilor de învățământ“, este descris specificul
managementului educațional cât și caracteristicile culturii
organizaționale.

 Emil Păun definește cultura organizațională ca

fiind un “ansamblu integrat de valori, credinţe,
norme şi comportamente sociale ale indivizilor şi
ale grupurilor, ca sistem de consensuri culturale
(moduri de a gândi şi a fi) pe care se articulează o
diversitate de manifestări particulare.”
 Cultura organizaţională este rezultat al
activităţilor practice de management, din
interacţiunea relaţiilor dintre membrii organizaţiei
şi ca un răspuns la problemele ce apar în mediul
intern şi în cel extern. Un rol major în formarea
sau transformarea culturii organizaţionale îl au
conducătorii organizaţiei, care acceptă anumite
valori şi le promovează în colectiv.
În capitolul II, cu titlul “Specificul culturii organizației
școlare și comportamentul organizației” am analizat
rolul culturii organizaționale în dezvoltarea
organizației școlare și valorificarea ei în vederea
construirii calităţii educaţiei.
 Cultura școlii este o cultură în dezvoltare, deschisă și flexibilă.
 Nu putem vorbi de un anumit tip al culturii organizaţionale, ca
trăsătură generală a acesteia, fără a lua în calcul caracteristicile
fiecărui individ ce poate contribui la construirea sa.
 Cultura organizaţională împrumută comportamentul
individualităţilor, reacţionând ca un „individ colectiv” ce încearcă să-
şi afirme trăsăturile pozitive ale propriul eu, să manipuleze.
 Cultura organizațională are următoarele componente:
 Normele
 Valorile
 Tradiţiile
 Simbolul
 Multiculturalitatea
Capitolul III, ”Studiu practic aplicativ”
analizează cultura organizaţională în
Școala Gimnazială Buda, comuna Buda,
județul Buzău.
Școala Gimnazială Buda funcționează ca unitate cu personalitate
juridică și are în componenţă următoarele structuri:
 SO8 Buda
 SO4 Mucești Dănulesti
 GPN Toropălești
 GPN Pietroiu
 GPN Buda
În anul şcolar 2016-2017 a școlarizat un număr de 273 de elevi şi 100
preşcolari, în total 373 de copii, care au provenit din toate satele aparținătoare
comunei Buda, fiind asigurat transportul școlar. Aceştia au fost organizați în 5
grupe combinate de grădiniţă, 8 clase de ciclul primar şi 5 clase de ciclul
gimnazial. Procesul instructiv-educativ a fost asigurat de un personal didactic
calificat, alcătuit din 24 cadre didactice.
 Scopul cercetării este analiza culturii
organizaționale în Școala Gimnazială Buda și
rolul acesteia în dezvoltarea și orientarea
organizației școlare către eficientizarea
actului educațional, prin promovarea unui
învățământ modern în conformitate cu
standardele managementului calitații în
educație și conturarea unui model de cultură
educaţională care să asigure adaptarea la
contextul politicilor educaționale actuale.
 Ipoteza cercetării: dacă multe dintre valorile, reprezentările,
credinţele şi modurile de gândire dominante în cultura
organizaţională a școlii cercetate sunt compatibile cu documentele
curriculare, politicile educaționale actuale și îndeplinirea
standardelor A.R. A.C.I.P., atunci există o probabilitate mare de a se
dezvolta instituțional și de a asigura integrarea internă, atât a
elevilor cât și a cadrelor didactice.
 Obiectivele cercetării constau în:
O1 - identificarea profilului cultural al organizaţiei școlare prin
investigarea percepţiilor cadrelor didactice, a elevilor şi a părinţilor
asupra valorilor predominante ale organizaţiei;
O2 - investigarea modului în care cultura organizațională școlară
influențează calitatea educației și implicit rezultatele obținute de elevi;
O3 - identificarea principalelor modalități de implicare a profesorilor
în promovarea schimbării și dezvoltării culturii organizaționale în
școala unde își desfășoară activitatea;
O4 - compararea profilului cultural identificat cu valorile promovate
în documentele legislative în vigoare și stabilirea corelației dintre cele
două.
 Eșantionul a fost alcătuit dintr-un număr de
20 de elevi , 20 de părinți, 24 cadre didactice din
cadrul Școlii Gimnaziale Buda, Buzău.
Obiectul cercetării mele îl constituie Școala
Gimnazială Buda, unitate de învățământ în care îmi
desfășor activitatatea didactică de peste 18 ani și pe
care o conduc de 9 ani.

Studiul de caz îmi permite:

 descrierea detaliată a unităţii de învăţământ şi
explicarea funcţionării sale;
 surprinderea specificului culturii organizaționale a
unităţii de învățământ;
 analiza opiniilor celor trei categorii de subiecți
investigați: elevi, părinți, cadre didactice.
 În cadrul studiului am folosit ca metode:
observaţia sistematică și metoda chestionarului.

 Metoda observaţiei sistematice, prin utilizarea

acestei metode am încercat să urmăresc
intenționat și sistematic manifestările,
comportamentul personalului didactic, al elevilor
și al tuturor factorilor implicați în procesul
educațional și contextul în care s-au realizat
aceste manifestări.

 Metoda chestionarului a vizat culegerea de date

(opinii, fapte, nevoi educaţionale, interese,
motivaţii, cunoştinţe, comportamente, dorinţe,
aspiraţii etc.), în legătură cu anumite fenomene,
situaţii şi manifestări.
Concluzii și recomandări
În organizația școlară nu se poate
produce schimbarea dacă se neglijează
dimensiunea culturală sau dacă această cultură
funcționează împotriva organizației.
Schimbările sunt determinate de
înțelegerea culturii școlii. Dacă membrii
organizației nu sunt deschiși pentru schimbare
și dacă noii membri nu pot influența cultura, ci
doar o învață, atunci cultura organizației nu se
schimbă, nu progresează, întrucât cultura este
creată de membrii organizației, ea se schimbă
odată cu ei.
 Astfel, în urma celor investigate am constatat
următoarele:
 școala reprezintă un sistem relativ deschis, aflat în
conexiune cu mediul exterior;
 comunicarea la nivelul școlii este bună, datorită faptului
că există un site al acesteia pentru o informare rapidă şi
promovare a imaginii;
 resursa umană s-a dezvoltat progresiv, unul din scopurile
strategice ale planului de dezvoltare instituțional fiind
formarea şi perfecţionarea continuă a cadrelor
didactice;
 școala este în relativă competiţie, este foarte important
ca managerul să abordeze competiţia încă din faza
elaborării planului de dezvoltare instituţională şi al
ofertei educaţionale, pentru atragerea acelor cadre
didactice care aderă la valorile şi misiunea instituţiei şi
nu în ultimul rând, influenţarea părinţilor pentru ca oferta
educaţională să constituie unul din importantele criterii
în alegerea școlii;
 resursa umană cât şi cea materială, reprezintă principala
sursă a calităţii educaţiei, iar ca acest lucru să conducă la
îndeplinirea obiectivelor propuse şi a satisfacţiei
beneficiarilor care sunt tot mai exigenţi, este nevoie de un
manager capabil să înţeleagă sensul schimbării, să fie receptiv
la nou, să ştie să atragă toţi partenerii din comunitate;
 există preocupări de întărire a capacităţii instituţionale de a
rezolva la timp problemele profesionale legate de dificultăţile
de adaptare a copiilor la intrarea în școală, de tratare a de-
ficitelor de limbaj, de comunicare, a îmbunătăţirii / menţinerii
stării de sănătate și de siguranță a tuturor factorilor
educaționali implicați;
 membrii organizaţiei şcolare consideră valorificarea
elementelor culturale ale şcolii foarte importantă pentru
activitatea care se proiectează şi se desfăşoară.
 caracteristicile şi elementele culturale pot fi utilizate în
vederea valorificării culturii organizaționale ca premisă a
obţinerii calităţii educaţiei.
 Cercetarea ştiinţifică a permis nu numai identificarea
acestor aspecte, ci şi a cauzelor generatoare, care s-au
dovedit a fi mult mai importante atunci când vorbim de
proiectare strategică. Acestea pot fi specifice sistemului de
învăţământ: centralizarea excesivă a sistemului de
învăţământ preuniversitar, lipsa autonomiei școlii,
schimbările multiple lipsite de continuitate (legislative,
administrative, social-economice, politice).
 Asadar, pot afirma că există o interdependență între
funcționarea optimă a culturii organizaționale în mediul
educațional și calitatea educației oferite.
 În ceea ce privește ipoteza cercetării, cultura școlii asigură
integrarea internă a copiilor, prin crearea ambientului
prielnic desfășurării activităților de învățare, cât și a
personalului didactic, prin existența și folosirea tuturor
elementelor culturii organizaționale identificate.
Bibliografie:
 Anghelache,Valerica, “Managementul schimbării educaționale”, Institutul European, Iaşi, 2012
 Băran-Pescaru, Adina, „Parteneriat în educație familie – școală – comunitate”, Editura Aramis,
București, 2004.
 Bărduță,Vasile, „Teoria și practica conducerii – management în învățământ”, Editura Conphys,
București, 1999.
 Boboc, I., “Psihosociologia organizațiilor școlare și managementul educațional”, EDPRA,
București, 2002.
 Bush, Tony, “Leadership și management educațional”, Editura Polirom, Iași, 2015.
 Cristea, Sorin, “Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996.
 Cristea, Sorin, “Dicționar de termeni pedagogici”, Editura Didactică şi Pedagogică, București,
1998.
 Cristea,Sorin,“Managementul organizației școlare”, Editura Didactică și Pedagogică, București,
2004.
 Cucoș, Constantin, “Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice”, Editura
Polirom, Iași, 2008.
 Ezechil, L., “Comunicarea educațională în context școlar”, Editura Didactică și Pedagogică,
Bucuresti, 2002.
 Hamelaine,D., “Profesori şi elevi”, Editura Academiei Române,Bucureşti,1978.
 Iosifescu, Șerban, “Management educațional pentru instituțiile de învățământ”, ISE-MEC,
Bucureşti, 2001.
 Iosifescu, Șerban,“Managementul si cultura calităţii la nivelul unităţii şcolare”,I. S. E, Bucureşti
2005
Bibliografie:
 Jinga, Ioan, „Managementul învăţământului cu privire specială la învăţământul preuniversitar”, Editura
Aldin , București, 2001.
 Joita, E., „Management școlar”, Ed. Gh. C. Alexandru, Craiova, 1995.
 Miculescu, R.M., „Modele alternative destinate pregătirii inițiale și perfecționării continue ale
managerilor școlari”, teza de doctorat, Facultatea de Sociologie, Psihologie și Pedagogie, București, 1994.
 Molan, Vasile, “Inspecția școlară, componentă a managementului educațional”, Editura Paralela 45, Pitești,
2007
 Năstase, Marian, “Cultura organizațională și managerială”,http://www.biblioteca-digitala.ase.ro
 Nicolescu, O.; Verboncu, I., “Management”, Ediţia a-III-a. Editura Economică, Bucureşti, 1999.
 Nicolescu, Ovidiu, “Fundamentele managementului organizaţiei”, Editura Universitară, București, 2001.
 Pânişoară, G., Pânişoară, I. O.,“Managementul resurselor umane. Ghid practic”,Editura Polirom, Iaşi, 2005
 Păun, Emil, “Şcoala. Abordare sociopedagogică”, Editura Polirom, Iaşi, 1999
 Păun,Emil, „Sociopedagogie școlară”,Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982.
 Schifirnet,C.,“Sociologie”, Editura Comunicare.ro, Bucuresti, 2002.
 Stan, Emil,„Managementul clasei”, Editura Aramis, Bucureși, 2008.
 Stanciu, Gh, Ion, „Școala și pedagogia în secolul XX”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983.
 Toca, I., “Management educațional”, EDP-S.A., București, 2002.
 Vlăsceanu, Mihaela , „Organizații și comportament”, Editura Polirom, Iași, 2003.
 Vrasmas, E., “Consilierea și educația părinților”, Editura Aramis, București,2000.