Cultura organizaţiei şcolare

Definitii reprezintă
Cultura organizaţională

„un complex specific de valori, credinţe

conducătoare, reprezentări, înţelesuri,
căi de gândire împărtăşite de membrii
unei organizaţii, care determină
modurile în care aceştia se vor comporta
în interiorul şi-n afara organizaţiei.”
Șerban, Iosifescu, Managementul și cultura calității la nivelul unității
școlare, I. S. E, București, 2005

C
• Cultura este creată în mod activ prin
acţiunile oamenilor din organizaţie şi nu este
„dată”.
• Cultura este implicită în mintea membrilor
organizaţiei şi există ca o percepţie sau ca o
definiţie social acceptată.
• Cultura este împărtăşită, se referă la
standardele agreate şi acceptate de
comportamente, valori şi convingeri, este
„liantul” care ţine organizaţia împreună.
• Cultura este transmisă noilor membri din
organizaţie printr-un proces de integrare
socială.
• Cultura este o atmosferă şi se referă la „Cum
e să lucrezi în această scoala.”
• Cultura reprezintă modele de comportament,
acestea se referă la „Cum se fac lucrurile pe la
noi”.
 Mituri,
întîmplări,
Ritualuri, eroi Simboluri,
rutine, ceremonii,
credinţe tradiţii,
sloganuri
Paradigma
culturală a
Sisteme de organizației Structuri de
control, putere,
norme, reguli organiza
Sistem de torice,
valori tehnologii
 -simboluri si sloganuri
- ritualuri și ceremonii
- mituri și eroi
modele comportamentale

- norme
- valori
- idealuri
- credinţe conducatoare
- reprezentări
-înţelesuri și semnificaţii
-modele de gandire
(inclusiv profesionale)
 Nota bene!

 Cultura organizaţionala este întotdeauna un

fenomen colectiv deoarece este în cele din
urmă acceptată cel puţin parţial de oameni.
 Cultura poate cauza părăsirea organizaţiei de
către angajaţi sau îi poate face pe aceştia să se
comporte în mod consecvent cu distincţie.
Cultura organizationala este cheia
de renovare a scolii

Profesorul Charles Handy stabilește patru tipuri

de culturi dominante in cartea sa
Understanding organitation.
Cultura centrată pe putere- scoli mici conduse de
directori cu har;
Cultura centrată pe rol- majoritatea unitatilor
scolare romanesti;
Cultura centrată pe sarcini- in unele licee si
universitati;
Cultura centrată pe persoană-in mediul universitar
7
si licee de prestigiu.
 Pânză de păianjen

8
Cultura centrată pe putere
 Înţelegerea completă a culturii organizaţionale poate fi
doar prin cunoaşterea tipurilor de culturi. Una din cele
mai cunoscute tipologii este cea elaborată de Handy
(1978) care a identificat patru culturi:

1. Cultura Puterii sau cultura „pînză de păianjen”.

Această cultură are o sursă centrală de putere cu
raze de influenţă, emanînd din ea. Deciziile şi
controlul aparţine centrului, membrii organizaţiei nu
au ca regulă acces la resurse. Conducerea
organizaţiei este localizată în persoana
conducătorului, fiind orientată spre putere şi
depinde de dorinţa şi abilitatea acestuia de a
administra recompense şi pedepse / sancţiuni.
Criteriul de existenţă este eficienţa în astfel de
organizaţii orientate spre putere, prin exploatarea la
maximum a potenţialul membrilor de către liderul
organizaţiei. O astfel de cultură poate fi
caracteristică mai mult organizaţiilor mici în care
liderul poate să-şi asume conducerea deplină.
 Templu grecesc

10
Cultura centrată pe rol
 Înţelegerea completă a culturii organizaţionale poate fi
doar prin cunoaşterea tipurilor de culturi. Una din cele
mai cunoscute tipologii este cea elaborată de Handy
(1978) care a identificat patru culturi tipice:

 2. Cultura rolului sau cultura „templu” se

bazează pe logică şi raţiune conducerea fiind
plasată în acoperişul „templului”, care se
sprijină pe coloanele templului – sectoare
puternic specializate. În această cultură rolul
este mai important decît persoana care
deţine postul.
 Această cultură este proprie mai mult
mediilor stabile şi schimbărilor lente şi
promovează în fond birocraţia.
Reţea

Cultura centrată pe sarcini 12

 Înţelegerea completă a culturii organizaţionale poate fi
doar prin cunoaşterea tipurilor de culturi. Una din cele
mai cunoscute tipologii este cea elaborată de Handy
(1978) care a identificat patru culturi tipice:

3. Cultura sarcinii reprezentată prin structura „reţea”

sau „matrice” pune accentul pe realizarea sarcinii şi
este orientată spre persoană. Forma principală a
puterii este cea a expertului larg dispersată, cultura
fiind tipizată de un ethos al echipei. Această cultură
este extrem de adaptabilă şi flexibilă.
În majoritatea sa activitatea în astfel de cazuri este
organizată pe proiecte. Personalul implicat în
realizarea sarcinilor proiectului formează o echipă,
care acţionează în contextul unui management
participativ prin integrare a intereselor colectivului şi
a persoanelor în parte.
Etapa managerială nu este separată rigid de etapele de
execuţie, funcţiile de conducere şi cele de execuţie se
îmbină.
 Roi

Cultura centrată pe persoană 14

Înţelegerea completă a culturii organizaţionale poate fi
doar prin cunoaşterea tipurilor de culturi. Una din cele
mai cunoscute tipologii este cea elaborată de Handy
(1978) care a identificat patru culturi tipice:

4. Cultura de tip persoană se întîlneşte

mai rar în organizaţii şi se
caracterizează prin faptul că individul
reprezintă centrul şi aceasta poate
exista acolo unde nu există un ţel
global. Exemple ar putea fi
parteneriatele de profesionişti cum
sînt asociaţiile de profesionişti în
domeniu sau forme mici de
consultanţă (avocaţi).
 Culturi, subculturi

 Specificul culturii organizaţiei şcolare

este condiţionat de contextul intern şi
extern în care are loc activitatea
specifică – educaţia.
 Exista tipuri distincte de membri ai instituţiei şcolare care se
constituie în tipuri de subculturi: profesorii (subcultură de tip
variat) – categorie aparte, puternic motivată intrinsec, de
regulă , slab motivată extrinsec.

 elevii (subcultură de tip Persoană) – categorie variabilă

(sunt membri temporari ai organizaţiei şcolare) – şi pe
această bază sunt destul de greu de motivat. În general
motivaţia elevilor este direct dependentă de motivaţia
profesorilor.

 Un profesor pasionat de disciplina pe care o predă va şti să

insufle entuziasmul său unei părţi însemnate dintre elevi..
 CONCLUZII

Cultura organizaţională este ca

personalitatea unui om:

se construieşte greu, se schimbă şi mai greu.

Diferenţa este că organizaţiile,

pentru a supravieţui, trebuie să se schimbe.

 Bilbiografie:

 Cristea, Sorin, Managementul organizaţiei şcolare, ediţia a II-

a, revăzută şi adăugită, Editura Diactică şi Pedagogică R.A.,
Bucureşti, 2003;

 Ilie, Marian, Culturi organizaționale în spațiul universitar

românesc - teză de doctorat, Universitatea din Bucuresti,
2008;

 Șerban, Iosifescu, Managementul și cultura calității la

nivelul unității școlare, I. S. E, București, 2005;