Univеrsitаtеа Pedagogică de Stat „Ion Creangă”

Eu V-am expediat Foaia de titlu si Aparatul catagorial deja facut. De ce

ati schimbat foaia de titlu si unde aparatul categorial. Va rog sa
respectati munca altuia!!!

ASPECTE METODOLOGICE DE APLICARE A

JOCURILOR DIDACTICE ÎN TIMPUL
PLIMBĂRILOR DE STUDIERE A MEDIULUI

Teză de (re) calificare profesională

Studеnta:

MÎNDRU MARIANA

Соnduсătоr:

conf. univ. dr., Gînju Stela

Сhişinău – 2021
SRIFT MARIMEA 14
CUPRINS

INTRODUCERE................................................................................................................ 3
I. ASPECTE METODOLOGICE ALE JOCULUI DIDACTIC ...................................4
1.1. Cadrul definitoriu și tipologia jocului didactic ............................................................4
1.2. Descrierea particularităților de vârstă a preșcolarilor .......................................................16
1.3. Integrarea jocului didactic în plimbările de studiere a mediului........................................17
II. ................... .................................................................................................................. 20
2.1. ....... ...................................................................................................................... 20
III. .....................................................................................................................................38
3.1. ....... ...................................................................................................................... 38
3.2. ..... ........................................................................................................................ 40
3.3. ....... ...................................................................................................................... 40
CONCLUZII .................................................................................................................... 59
BIBLIOGRAFIE
ANEXA

2
 INTRODUCERE

Argumentările ştiinţifice ne permit să conchidem că cercetările psihopedagogice efectuate în

problema jocului au pus în evidenţă numeroasele elemente filosofice, sociale, psihologice şi
pedagogice care conturează această formă de activitate specific umană şi tipică vîrstei copilăriei.
Este vorba de acele elemente psihologice care definesc jocul în general ca activitate şi care sunt
suficient de operante chiar la copiii de vîrstă preşcolară. Prin prezenţa şi acţiunea acestor elemente
psiho- logice, copiii ies „din anonimat” şi se înfăţişează ca fiinţe cu personalitatea în formare, care
gîndesc, acţionează motivat după posibilităţi şi aspiră la perfecţionare.
E ştiut că după natura şi evoluţia ontogenetică a activităţii omului delimităm jocul, învăţarea,
munca. Jocul este activitatea care se afirmă prima în ontogeneză şi devine dominantă la vîrsta
copilăriei. Majori- tatea cercetătorilor (Claparede, E., 1975; Chateau, J., 1980; Piaget, J., 1973;
Vîgotski, S., 1971, Zaporojeţ a., 1975; Elconin D., Huizinga, J., 1998; Roşca, Al., Chircev, A .,
Şchiopu, U., 1970) menţionează că jocul este o dominantă a copilăriei mici şi mijlocii, constituind
tipul funda- mental de activitate.
Practica educaţiei şi rezultatele cercetărilor, realizate în secţia Educaţie Preşcolară şi Învăţămînt
Primar au demonstrat locul pe care-l ocupă jocul în viaţa preşcolarului şi scolarului mic, în
activitatea de instruire, educare şi formare a comportamentelor acestuia începînd cu încadrarea în
instituţia preşcolară. S-a dovedit că prin intermediul jocului, copiii îşi îmbogăţesc experienţa
cognitivă, îşi educă voinţa şi pe această bază formativă îşi conturează profilul personalităţii.
La elaborarea lucrării date am pornit de la convingerea că jocul este o formă de activitate
instructivă şi distractivă, accesibilă copilului, prin care se realizează o bună parte din obiectivele
prevăzute de Curriculum. Importanţa jocului în activitatea cadrelor didactice cu copiii a constituit
stimulentul realizării acestei lucrări care, credem, va fi de un real folos cadrelor didactice din
instituţiile preşcolare, învăţătorilor claselor primare, părinţilor. [1]

Eu v-am scris Problema cercetarii; Scop, Obiective, etc??

UNDE-S ?? De ce nu ati lucrat pe varianta expediata de
mine??? Asa parca ne-am inteles!!!

3
 I. ASPECTE METODOLOGICE ALE JOCULUI DIDACTIC
1.1. Cadrul definitoriu și tipologia jocului didactic

Psihopedagogia defineşte jocul ca un ansamblu de acţiuni şi operaţii care paralel cu

destinderea, buna dispoziţie şi bucuria, urmăreşte obiective de pregătire intelectuală, estetică,
morală şi fizică a copilului. Jocul încorporat în activitatea didactică o face mai vie şi mai atragă-
toare, îi imprimă o stare de relaxare şi bună dispoziţie. Prin joc se consolidează, se verifică şi se
îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe a copiilor.
Dacă pentru preşcolar jocul este activitatea de bază, apoi procesul de integrare a copilului în
viaţa şcolară, ca o necesitate obiectivă determinată de cerinţele instruirii şi dezvoltării sale
multilaterale începe odată cu sosirea în clasa I, cînd o bună parte din timp este rezervată şcolii,
preocuparea majoră fiind învăţarea. În programul zilnic al elevului intervin schimbări majore care
însă nu diminuează dorinţa lui de joc, jocul rămînînd preocuparea majoră a perioadei copilăriei.
Din aceste motive se impune o exigenţă sporită faţă de cadrele di- dactice din instituţiile
preşcolare în ceea ce priveşte dozarea ritmică a volumului de cunoştinţe ce trebuie asimilate de
copii şi, în special, necesitatea de a completa sau împleti activitatea lui cu jocuri de diverse tipuri,
cu conţinut respectiv.
În procesul educaţional din instituţiile preşcolare o atenţie sporită se va acorda jocurilor
didactice care sînt o formă (verificată în timp) de instruire a copiilor.
Chiar o problemă sau un exerciţiu pot deveni joc didactic dacă:
- realizează un scop şi o sarcină de învăţare;
- se folosesc elemente de joc în vederea realizării sarcinii propuse;
- se utilizează reguli de joc, cunoscute în prealabil şi respectate de copii.
a) Scopul didactic se formulează în legătură cu cerinţele Curriculumului pentru un
domeniu concret, materializate în finalităţi funcţionale de joc. Formularea conţinutului trebuie să
fie clară, să oglindească obiec- tivele specifice impuse realizării jocului respectiv. Un scop bine
formulat determină o bună orientare, organizare şi desfăşurare a jocului.
b) Sarcina didactică este legată de conţinutul şi structura jocului didactic. Ea se referă
la ceea ce trebuie să facă copiii în timpul jocului, pentru a realiza obiectivul dat. Sarcina didactică
antrenează intens analiza, sinteza, comparaţia, dar şi imaginaţia, reprezentînd astfel esenţa
activităţii propuse. [1]

4
 De regulă jocul didactic rezolvă cu succes o singură sarcină didactică. Sarcina didactică este
elementul de bază prin care se transpune, la nivelul posibilităţilor copiilor, scopul urmărit în
activitatea respectivă.
c) Elementele de joc (fenomene psihosociale) pot fi dintre cele mai diverse: competiţia
individuală sau pe grupuri de copii, cooperarea între participanţi, recompensarea rezultatelor sau
penalizarea greşelilor comise. Întrecerea, cuvîntul, sunt elemente care se utilizează în majoritatea
jocurilor didactice, în funcţie de conţinutul jocului. Dacă elementele de joc se împletesc strîns cu
sarcina didactică, atunci ele garantează realizarea ei în cele mai bune condiţii.
d) Conţinutul jocului trebuie să fie accesibil, recreativ şi atractiv
prin forma în care se desfăşoară, prin mijloacele de învăţămînt utiliza- te, prin volumul de
cunoştinţe la care se apelează.
e) Materialul didactic este cel de care depinde, în mare măsură, reuşita jocului
didactic. Bine ales şi de bună calitate, variat şi adecvat con- ţinutului jocului, el slujeşte foarte
bine scopului urmărit. Se pot folosi: jucării, imagini, planşe, fişe individuale, jetoane, truse cu
figuri geometrice, cărţi, pliante, cărţi de colorat, caiete didactice, mini-manuale etc. f) Regulile
jocului (propuse de către pedagog sau cunoscute de elevi) duc la realizarea sarcinii propuse şi la
stabilirea rezultatelor în- trecerii. Ele concretizează sarcina didactică şi realizează sudura între
aceasta şi acţiunea jocului. Subordonarea intereselor personale celor ale colectivului, angajarea
pentru a depăşi dificultăţile, constituie reguli de joc ce ajută la pregătirea viitorului elev.
Regulile jocului trebuie să fie clare şi exacte. Prin utilizarea lor în jocurile didactice, se
realizează importante obiective formative ale procesului educaţional care:
- antrenează operaţiile gîndirii: analiza, sinteza, compararea, clasi- ficarea, ordonarea,
concretizarea;
- dezvoltă spiritul de observaţie şi de imaginaţie creatoare;
- educă iniţiativa şi independenţa în activitate, spiritul de echipă;
- dezvoltă atenţia, disciplina, spiritul de ordine;
- formează deprinderi de lucru corect şi rapid;
- asigură o însuşire mai rapidă, mai temeinică, accesibilă şi plăcută a cunoştinţelor
propuse.
Organizarea şi desfăşurarea jocului didactic
Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea corectă a jocului didactic, modul în care pedagogul
ştie să asigure cu măiestrie o concordanţă din- tre toate elementele ce-1 definesc, se soldează la
reuşita jocului didactic. [1]

5
 În acest scop, educatorilor li se impun cîteva cerinţe:
• pregătirea jocului;
• organizarea lui judicioasă;
• respectarea momentelor jocului didactic;
• ritmul şi strategia conducerii lui;
• stimularea copiilor în vederea participării active;
• asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;
• varietatea elementelor de joc (complicarea, introducerea unor variante).

Pregătirea jocului presupune:

• studierea atentă a conţinutului şi structurii lui;
• pregătirea materialului;
• elaborarea proiectului jocului didactic.

Organizarea jocului didactic necesită o serie de măsuri în funcţie de jocul ales:

• să se asigure o împărţire corespunzătoare a copiilor conform ac- ţiunii jocului;
• să se reorganizeze mobilierul pentru o bună desfăşurare a jocului;
• să se menţioneze copiii sîrguincioşi şi cei ce depun efort pentru a
rezolva sarcina propusă, să se respecte regula jocului;
• în unele situaţii trebuie numiţi cîştigătorii şi din rîndurile acesto- ra se vor alege
conducătorii jocului.

O altă problemă organizatorică este cea a distribuirii materialului didactic. Acesta, de

regulă, se distribuie la începutul activităţii de joc. Copiii, cunoscînd în prealabil materialele
necesare jocului respectiv, vor înţelege mult mai uşor explicaţia referitoare la demersul jocului.
Există şi jocuri didactice în care materialele pot fi distribuite în timpul sau după explica- rea
jocului („Numără mai departe”, „Spune ce jucărie lipseşte” etc.).
O bună organizare a jocului didactic completează, respectă momen- tele activităţii,
influenţînd favorabil desfăşurarea ei.
Desfăşurarea jocului didactic cuprinde următoarele faze:
• introducerea în joc (discuţii prealabile);
• anunţarea jocului şi a obiectivelor urmărite;
• prezentarea materialului didactic; [1]

6
 • explicarea jocului;
• stabilirea regulilor;
• executarea jocului de către copii, complicarea lui, introducerea unor noi variante;
• încheierea jocului.
Introducerea în joc este primul contact al pedagogului cu copiii. El poate găsi formele şi
formulele cele mai variate de anunţare a jocului pentru ca, de la o activitate la alta, ele să fie cît
mai adecvate conţinutului.
Astfel, jocul „Pescarul iscusit”, care are ca scop iniţierea copiilor în compunerea de
probleme şi efectuarea unei analize conştiente a cerinţelor, poate fi propus printr-o scurtă
povestire:
„A fost odată un pescar, care în fiecare zi mergea la pescuit. Într-o bună zi şi-a luat uneltele
de pescuit şi s-a îndreptat bucuros spre malul iazului din apropiere. Acum să vedem cîţi peşti a
prins el în plasă...”.
Jocul poate să înceapă cu o scurtă convorbire (aşa cum se poate proceda şi în cazul jocului
„Magazinul cu jucării”), recurgînd la întrebări simple:
- De unde cumpărăm jucării?
- Cine le cumpără?
- Cine le vinde?
- Cum trebuie să vă comportaţi cînd intraţi în magazin?
- Cum trebuie cerută o jucărie?
- Ce trebuie să facem ca să putem lua jucăria acasă?
- Ce spunem la plecarea din magazin?

Alteori, introducerea în joc se poate face prin prezentarea materialului, mai ales atunci cînd
de logica materialului sînt legate toate acţiunile copiilor. Astfel se realizează o mai bună trecere
spre enunţarea titlului jocului.
Pentru ca activitatea să fie mai captivantă, vom apela la ghicitori referitoare la materialul
care urmează a fi folosit în joc, la titlul sau la acţiunea acestuia.
Anunţarea jocului trebuie făcută sintetic, în termeni precişi, fără cuvinte de prisos, spre a nu
lungi inutil începutul acestei activităţi. În acest moment se poate face şi o explicaţie asupra
denumirii jocului, o motivare a utilizării anume a acestui joc.
Uneori, vom folosi formularea clasică: „Copii, astăzi vom învăţa un joc nou. El se
numeşte...”. Alteori vom recurge la o frază interogativă: [1]

7
 „Ştiţi ce joc o să învăţăm astăzi? Vreţi să vă spun?”. Utilizăm formele cele mai variate de
anunţare a jocului, astfel ca, de la o activitate la alta, ele să fie cît mai adecvate conţinutului.
Explicarea jocului, alături de demonstrarea lui, este un moment hotărîtor pentru succesul
activităţii.
Pedagogului îi revin sarcini multiple:
- să-i facă pe copiii să înţeleagă obiectivele şi sarcinile ce le revin;
- să precizeze regulile jocului, asigurînd însuşirea lor rapidă şi conştientă;
- să prezinte conţinutul jocului şi principalele lui etape în funcţie de regulile jocului;
- să dea îndrumările necesare cu privire la modul de folosire a materialului;
- să scoată în evidenţă sarcinile conducătorului de joc şi cerinţele pentru a deveni
cîştigători.
Explicaţia şi demonstraţia pot fi îmbinate diferit, în funcţie de nivelul de dezvoltare al
copiilor şi de natura, conţinutul jocului didactic. Explicaţia trebuie să fie succintă şi subordonată
demonstrării. De exemplu, copiilor din grupele pregătitoare, la jocul „Din-din”, li se pot
demonstra principalele etape:
- numărul bătăilor de tobă;
- potrivirea acului pe cadranul ceasului în dreptul cifrei corespunzătoare numărului
de bătăi;
- răspunsul la întrebarea „Cît este ora?” (fără să fie necesară o explicaţie minuţioasă).

La desfăşurarea jocului didactic este necesar de a urmări ca expli- caţia să fie însoţită de
demonstraţie. Între aceste două procedee se stabilesc diferite raporturi:
- demonstraţia predomină, iar explicaţia clarifică acţiunile de- monstrate;
- demonstraţia este subordonată explicaţiei, însoţind-o, ilustrînd-o;
- explicaţia este însoţită de exemplificări sau urmată de demonstrare;
- demonstrarea este echilibrată armonios cu explicaţia, permanent împletindu-se cu
aceasta.
În timpul organizării jocului se urmăreşte ca explicaţia să fie concisă şi, în acelaşi timp,
accesibilă copiilor, să cuprindă esenţialul din acţiunea jocului, ordinea acţiunilor, etapele şi
regulile, să trezească interesul copiilor pentru joc etc.
Stabilirea regulilor trebuie să evite ruperea, în mod mecanic, a regulilor jocului din conţinut
şi să urmărească înţelegerea lor. Uneori, după explicaţie sau în timpul explicaţiei se obişnuieşte
să se enunţe regulile propuse. Alteori se exemplifică regulile după semnalul de începere a [1]

8
jocului: „Începem jocul! Nu uitaţi că nu aveţi voie să deschideţi ochii înainte de a bate eu din
palme. După ce aţi deschis ochii, va trebui să observaţi repede cele propuse de mine... Va învinge
acel care a ghicit mai repede” etc.
Stabilirea regulilor se poate face şi prin întrebări. De exemplu, în cazul jocului „Caută
vecinii!”: Ce trebuie să faceţi după ce s-a aruncat cubul? Ce jetoane trebuie să ridicaţi? Cine
cîştigă?
Executarea jocului are, în general, două moduri de desfăşurare:
- conducere directă (pedagogul avînd rolul de conducător al jocului);
- conducerea indirectă (conducătorul ia parte activă la joc, fără a sublinia rolul de
conducător).
Pe măsură ce înaintează în joc, copiii capătă experienţă şi astfel li se poate acorda mai multă
independenţă, pot fi lăsaţi să acţioneze liber.
După ce jocul este însuşit, exerciţiile pot fi propuse de copiii echipei adverse. În încheiere
se poartă discuţii cu copiii, arătînd care dintre ei au respectat regulile. Trebuie să fie încurajaţi şi
cei care s-au descurcat mai greu, dar au depus efort, au jucat cinstit.

Jocurile didactice îi atrag pe copii şi devin mai captivante dacă au şi momente distractive,
vesele, o încărcătură afectivă care să asigure consolidarea celor scontate. Astfel în cazul jocului
„Punguţa magică” se poate urmări perceperea corectă de către copii a însuşirilor unei piese
(obiect) chiar dacă n-o văd, folosindu-se de simţul tactil.
Prin jocurile didactice cultivăm la copii ataşamentul faţă de limba maternă, natură, arte,
ştiinţe, le stimulăm eforturile şi îi determinăm să lucreze cu plăcere, cu interes atât la activităţile
colective, cât şi în afara lor. Pe parcursul desfăşurării jocurilor didactice, cadrele didactice
trebuie:
• să imprime un anumit ritm jocului (luînd în considerare faptul că timpul este
limitat);
• să menţină atmosfera de joc, evoluţia, evitînd monotonia;
• să controleze modul în care copiii rezolvă sarcina didactică, respectînd regulile
stabilite;
• să urmărească comportarea copiilor, relaţiile dintre dînşii;
• să găsească metode potrivite pentru a antrena toţi copiii;
• să controleze felul în care se respectă cu stricteţe regulile jocului. Încheierea jocului
- conţine aprecieri şi concluzii asupra felului în care s-a desfăşurat jocul, asupra modului în care

9
s-au respectat regulile de joc şi s-au executat sarcinile propuse, asupra modului în care s-au jucat
copiii. La finele jocului se fac recomandări şi evaluări cu caracter general şi individual. [1]

În literatura de specialitate, jocul didactic este desemnat ca cel mai eficient mijloc de
instruire şi educare, fiind folosit pentru a forma sau consolida anumite cunoştinţe, priceperi şi
deprinderi.
Termenul “didactic“ asociat jocului accentuează componența instructivă a activităţii şi
evidenţiază că acesta este organizat în vederea obţinerii unor finalităţi de natură informativă şi
formativă specific procesului de învăţământ. Jocul trebuie apreciat ca temelie a întregii activităţi
instructive educative care se desfăşoară în grădiniţă, fiind conceput ca mijloc de instruire şi
educare a preşcolarilor şi totodată ca un procedeu metodic de obţinere a realizării sarcinilor
importante pe care le propune procesul de învăţământ. Se mai poate afirma că jocul didactic mai
este conceput şi ca formă de organizare a activităţii de dezvoltare şi cunoaştere a capacităţilor
psihofizice pe toate planurile.
Fiecare joc didactic trebuie în primul rând să-l instruiască pe copii, să le precizeze şi să le
consolideze cunoştinţele despre lumea înconjurătoare, unde are sarcina să îmbine armonios
elementul instructiv şi exerciţiul cu elementul distractiv. În timp ce învaţă, preşcolarul trebuie să
se distreze în acelaşi timp mai precis să se joace. O îmbinare a elementului distractiv cu cel
instructuiv duce la apariţia unor stări emoţionale complexe care la rândul ei intensifică şi
stimulează procesele de reflectare directă a realităţii.
Ne este cunoscut faptul că jocul didactic contribuie la dezvoltarea imaginaţiei, a spiritului
de observaţie, la concentrarea atenţiei şi la formarea unor priceperi şi deprinderi de muncă
intelectuală independentă. Jocul didactic are un caracter distractiv, iar prin acest caracter el
orientează activitatea de învăţare într-o plăcută şi atractivă atmosferă de joc diminuând rigiditatea
ei şi cultivând curajul şi încrederea în forţele proprii.
Jocul didactic are drept scop sporirea interesului pentru activitatea desfăşurată prin
intermediul utilizării unor elemente distractive şi instruirea copiilor într-un domeniu al
cunoaşterii, exercitând o puternică influenţă asupra copilului în vederea pregătirii sale pentru
şcoală. Plecând de la premiza că jocul este activitatea dominantă în grădiniţă putem afirma că o
mare parte din obiectivele propuse se pot realiza prin intermediul jocului didactic, care la rândul
lui trebuie să îmbine unitar momentul instructiv şi exerciţiul cu cel distractiv.

10
 O importantă caracteristică constă în crearea unor condiţii favorabile pentru o aplicare
conştientă a cunoştinţelor, exersarea deprinderilor şi priceperilor formate şi dezvoltate în
conţinutul altor activităţi sub forma unor activităţi plăcute.
Prin natura sa, jocul didactic are laturi constitutive prin intermediul cărora se deosebeşte de
celelalte forme de activitate din grădiniţă sau de celelalte jocuri desfăşurate de copii, conţinutul
jocului formând cunoştinţele pe care copiii şi le-au însuşit în activităţi comune. [2] [3]
Prin urmare sarcina jocului se desfăşoară sub forma unei probleme pe care preşcolarul o
gândeşte în contextul jocului didactic - o problemă de recunoaştere, de scriere, de numire sau de
compareţie.
Pentru ca prin jocul didactic să se obţină o finalitate dorită, se impune respectarea unor
condiţii cum ar fi:
 stimularea copiilor în funcţie de ce rezultate s-au obţinut
 crearea unei atmosfere de lucru atrăgătoare şi antrenante de către educatoare
 conceperea jocului în aşa fel încât să respecte particularităţile de vârstă ale copiilor
 pregătirea şi utilizarea unui material de lucru adecvat
 operarea şi îmbinarea corectă a unor activităţi operatorii cu alte activităţi abstracte
 stabilirea precisă a regululor jocului
 prezentare de cunoştinţe într-o succesiune gradată
 introducerea în joc a unor situaţii, întâmplări, cazuri, probleme asemănătoare cu cele
întâlnite în viaţa practică
 pregătirea şi asigurarea unui conţinut structurat în variate forme, bogat care să
vizeze esenţialul,
 stabilirea unor sarcini cu grad diferit de dificultate
 explicarea şi prezentarea sarcinilor stabilite de către educatoare într-un mod
accesibil preşcolarilor
Regulile jocului didactic oferă ordonarea acţiunilor de joc, având o funcţie reglatoare asupra
relaţiilor reciproce între copii şi sunt condiţionate de conţinutul şi obiectivele jocului. Acestea
vizează comportarea copiilor pe parcursul jocului, reglementarea repartizării rolurilor,
soluţionarea unor probleme ce intarvin în joc şi succesiunea acţiunilor în joc.
Jocul didactic se încadrează în categoria jocurilur cu reguli şi este definit prin
obligativitatea respectării regulilor impuse care la rândul lor precizează ce căi trebuie urmate de
copii în desfăşurarea acţiunii ludice. Prin urmare jocul didactic precizează, consolidează,
sintetizează, evoluează şi îmbogăţeşte cunoştinţele copiilor, valorificându-le în contexte noi.
11
 În comparaţie cu alte jocuri, jocul didactic se desfăşoară după o structură aparte având
următoarele componențe: scopul jocului, conţinutul, sarcina didactică, regulile şi elementele de
joc.
Scopul jocului este o finalitate generală spre care tinde jocul în desfăşurare, acesta
formulându-se în funcţie de obiectivele de referinţă prevăzute în programa activităţilor instructive
educative. [2] [3]
Jocul didactic este o formă de activitate atractivă şi accesibilă copilului cu ajutorul căruia se
realizează o mare parte din sarcinile instructive educative în învăţământul preşcolar. Fiecare joc
didactic, trebuie în primul rând să-l instruiască pe copil, să îi consolideze şi să îi precizeze
cunoştinţele despre lumea înconjurătoare, având în conţinutul său elementele de aşteptare, de
întrecere, de surpriză, elemente de comunicare reciprocă între copii.
Deşi jocurile didactice pot avea acelaşi conţinut, ele pot dobândi totuşi mereu alt caracter
din cauză că sarcinile didactice cerute copilului spre rezolvare sunt altele de fiecare dată, aceasta
făcând ca jocul să-i apară copilului mereu în forme noi care nu sunt prevăzute acest lucru
făcându-le attractive şi interesante.
În stabilirea regulilor jocului se are în vedere şi se va ține cont de principiul gradării şi al
accesibilităţii, iar măsura în care sunt însuşite regulile de către copii reprezintă un criteriu
important de apreciere a eficienţei educative şi constructive a jocului didactic.
O latură constitutivă importantă este acţiunea de joc, fiind latura care ajută ca rezolvarea
sarcinii didactice să fie mai atractivă şi mai plăcută copiilor. Aceasta este mai interesantă cu cât
cuprinde mai multe momente de surpriză, ghicire, mişcare şi întrecere. Unitatea dintre conţinut,
sarcină didactică, reguli, acţiune de joc conferă acestei activităţi o particularitate specifică, care o
deosebeşte de celelalte forme de activitate. Jocul didactic are o încheiere cu un anumit rezultat
care arată măsura în care copilul şi-a format priceperea de a da răspunsul corect, de a face
descrieri, comparaţii, reconstituiri, de a răspunde promt etc.Toate aceste rezultate positive le
aduce o deosebită satisfacţie copiilor şi le dovedeşte că nu au muncit în zadar, obţinân răspunsuri
şi rezultate aşteptate.
Educatoarea are sarcina să-i facă pe copii să înţeleagă că numai cu respectarea strictă a
regulilor şi cu străduinţă ajung la calea prin care pot obţine rezultatele pozitive în joc, înţelegând
că nu se pot bucura de rezultate bune dacă au încălcat regulile şi nu îşi recunosc greşala.
Numeroase jocuri didactice organizează procesul priceperii analitico-sintetice a însuşirilor
caracteristice ale obiectelor, iar situaţiile concrete ale jocului solicit preşcolarului alegerea
obiectelor după mărime, culoare, formă şi duc la găsirea asemănărilor şi deosebirilor dintre ele.

12
 Un exemplu poate fi desfăşurarea jocurilor cu loto, mosaic, domino etc., prin intermediul
cărora copilul analizează obiecele, face diferenţa corect între figurile geometrice, culorile
principale şi complementare.
În grădiniţa de copii percepţia spaţiului se dezvoltă deseori prin jocurile în care copilul
reuneşte figurile sau construieşte ceva, familializându-se pe această cale cu raporturile spaţiele
dintre obiecte: sus - jos, în faţă - în spate, aproape - departe. Prin intermediul altor jocuri [2] [3]
copilul învaţă să cunoască dimensuinile şi formele obiectelor, cum ar fi în jocul “Găseşte un
obiect de aceeaşi formă “ - aici copilul învaţă să recunoască şi să deosebească formele ovale,
rotunde, pătrate, triunghiulare şi dreptunghiulare ale diferitelor obiecte .O altă comparaţie care i
se poate cere este dimensiunea obiectelor, copilul învăţând să cunoască : lung – scurt, de
înălţime: înalt – scund, de mărime: mare – mic, de grosime: gros – subţire.
Prin sarcina lor didactică, aceste jocuri desfăşurate de copii împreună cu educatoarea
activează operaţiile gândirii şi anume: sinteza, analiza, generalizarea şi comparaţia. Atunci când
copilul aşează diferite obiecte în grupe separate - animale, flori, jucării - el trebuie să
generalizeze notele commune şi esenţiale ale acestor obiecte şi să le integreze într-o noţiune
generalizată cum ar fi: floare, jucărie,animal.
Majoritatea jocurilor didactice îşi aduc aportul la dezvoltarea vocabularului precum şi la
activizarea vorbirii, folosindu-se în acest scop jocurile prin care copiii memorează denumirea
obiectelor şi acţiunilor. [2] [3]
Jocul didactic este o activitate dirijată în grădiniţă, dar este şi o metodă didactică dacă este
utilizat în structura unei activităţi obligatorii implicând mai multe procese psihice cum ar fi:
limbajul, memoria, gândirea cu operaţiile ei, comparaţia, analiza, sinteza, generalizarea, alte
procese psihice cum sunt imaginaţia, voinţa, atenţia şi spiritul de observaţie. O parte constitutivă
importantă a jocului didactic este sarcina didactică, fiind sensul principal al jocului şi atracţia
copilului. Aceasta îi apare sub forma unei probleme de gândire, de recunoaştere, denumire,
descriere, reconstituire, ghicire.
Prin jocul didactic educatoarea consolidează, precizează şi verifică cunoştinţele copiilor
însuşite anterior, îmbogăţindu-le sfera. Există jocuri care pot avea ca sarcină şi achiziţionarea de
alte noi cunoştinţe care se pot referi la culori, la orientarea în spaţiu şi timp, la relaţii
dimensionale.
Conţinutul jocului are o tematică amplă şi variată poate conţine omul şi viaţa socială
(înfăţişarea, activitate în familie şi în societate, mijloace de transport, profesii, alimente, jucării,
obiecte de toaletă, obiecte de îmbrăcăminte, comportamente etc.), natura prin care sunt prezentate

13
anotimpurile, fenomene ale naturii, animale, plante, limbajul prin aspectul fonetic, lexic, structură
gramaticală şi exersarea capacităţilor şi proceselor psihice care conţin atenţia, memoria şi
gândirea.
Principala problemă pe care copiii trebuie să o rezolve sub îndrumarea educatoarei este
sarcina didactică. declanşând operaţii intelectuale precum : comparaţia, recunoaşterea,
descrierea, reconstituirea etc. Concretizându-se prin regulile de joc, sarcina didactică
demonstreazâ prin aceste reguli cum se rezolvă o problemă, căile de rezolvare ale acţiunii ludice
iar prin ele se exprimă cerinţele care conduc acţiunile copiilor indicând şi succesiunea lor. [4]
Aceste elemente sau procedee de joc sunt mijloace prin care jocul devine pentru copii o acţiune
plăcută, distractivă şi relaxantă.
Caracterul formativ al jocului didactic constă în exersarea limbajului, dezvoltarea gândirii,
antrenarea memoriei, iar valenţele educative sunt : influenţarea comportamentului copiilor, în
deosebi prin respectarea regulilor copiii învaţă o conduită civilizată realizându-se o formă de
socializare a copiilor. Pentru cerinţele jocului didactic se are în vedere o rezolvare corectă a
sarcinilor printr-o putere de stăpânire alături de un spirit disciplinat şi nu în ultimul rând
respecterea partenerului de joc atribuindu-se o colaborare fructuoasă.
Valoarea formativă a jocurilor didactice şi diversitatea obiectivelor urmărite au dus la
stabilirea unor categorii de jocuri didactice care se poate realiza după materialul folosit, după
conţinutul şi obiectivele activităţii de joc, după procesele de cunoaştere solicitate în joc etc.
După conţinutul lor, jocurile didactice pot fi:
 jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului înconjurător, pentru comunicare
 jocuri pentru dezvoltarea reprezentărilor matematice
 jocuri muzicale
La baza acestui criteriu stau conţinuturile activităţii de învăţare

După materialul care se foloseşte pentru realizarea unui joc didactic avem:
 jocuri cu material didactic ajutător
 jocuri de interpretare a unor lecturi sau poveşti fără material didactic

Jocurile intelectuale pot fi clasificate în:

 jocuri senzoriale de ghicire sau recunoaştere a unui obiect cu ajutorul simţurilor
 jocuri de analiză perceptuală, de reconstituire de imagini din fragmente
 jocuri de construcţie după mode

14
 După criteriile care se urmăresc în desfăşurarea jocului pot fi:
 de cunoaştere
 de dezvoltare a proceselor psihice
 de formare a percepţiilor şi reprezentărilor
 de spaţiu, timp, mărime, culoare, formă
 de orientare în spaţiu [4]
 de însuşire a sructurii gramaticale de către preşcolari şi pronunţarea corectă a
sunetelor

Jocul didactic interdisciplinar este activitatea în care se realizesză îmbinarea sarcinilor

didactice din seria mai multor domenii de cunoaştere cere se axează pe învăţare într-o atmosferă
relaxantă fără conştientizarea unui efort intelectual din partea copiilor. În această categorie de joc
se realizează conexiuni interdisciplinare, se transferă deprinderi şi cunoştinţe dintr-un domeniu
sau altul. Activitatea interdisciplinară constă înr-o restructurare a cunoştinţelor, aplicarea
informaţiilor în acţiuni utilitare, în generalizări şi abstractizări.
O eficienţă sporită a jocului didactic interdisciplinar constă în: stimularea interesului pentru
cunoaştere printr-o corelare a diferitelor discipline, facilitarea realizării sarcinilor didactice prin
unele elemente de joc care creează motivaţia învăţării, eliminarea monotoniei şi a plictiselii, o
înţelegere logică a unor fenomene ştiinţifice, creşterea capacităţii de aplicare practică a
cunoştinţelor, dezvoltarea gândirii logice, a creativităţii, a imaginaţiei şi a originalităţii.
Varietatea mare a jocurilor didactice desfăşurate cu preşcolarii pentru cunoaşterea mediului
înconjurător şi dezvoltare vorbirii impun găsirea unor criterii de clasifucare a acestora. În acest
sens un important criteriu îl constituie conţinuturile jocurilor didactice, iar din acest punct de
vedere clasificăm următoarele jocuri didactice:
 jocuri didactice cu referire la cunoştinţe despre natură
 jocuri didactice referitoare la cunoştinţe despre mediul ambiant apropiat
 jocuri referitoare la cunoştinţe despre om şi activitatea lui
 jocuri pentru cunoaşterea şi precizarea însuşirilor obiectelor lumii înconjurătoare
 jocuri pentru însuşirea reprezentărilor spaţiale şi de timp
 jocuri didactice pentru exersarea vorbirii
 jocuri didactice pentru educarea proceselor şi calităţilor psihice

15
 O mare parte din jocurile didactice se grupează în în jurul sarcinii didactice de a verifica sau
de a sistematiza cunoştinţele însuşite de copil. În cazul acesta putem afirma că jocul constituie o
activitate de verificare şi control a modului de însuşire a cunoştinţelor şi a deprinderilor de către
preşcolari.
Un număr mai mic de jocuri didactice au drept scop predarea unor noi cunoştinţe sau
îmbogăţirea vocabularului copiilor cu referire la însuşirile obiectelor:
 formă
 mărime [4]
 însuşiri spaţiale şi de timp
O pondere din ce în ce mai mare se realizează la jocurile cu caracter formativ prin care se
urmăreşte dezvoltarea gândirii copiilor.
O cunoaştere mai bună a conţinutului şi a felurilor variate de jocuri didactice ajută
educatoarea să se orienteze mai uşor în alegerea jocului şi în conducerea metodică a lui. Jocul
didactic ca şi orice activitate obligatorie, trebuie pregătit din timp şi cu o riguroasă atenţie, pentru
a se asigura condiţiile unei bune desfăşurări a lui şi reuşitei didactice . [4]

1.2. Descrierea particularităților de vîrstă a preșcolarilor

Vîrsta preşcolară care se mai consideră ca o perioadă a descoperirii realităţii şi a relaţiei

umane. Această perioadă începe cu autodes- coperirea Eu-lui personal.
Savanţii delimitează cîteva substadii ale preşcolarităţii:
- preşcolarul mic (3-4 ani);
- preşcolarul mijlociu (4-5 ani);
- preşcolarul mare (5-6/7 ani).
Preşcolarul mic este investigativ, curios, memorează relativ uşor, gîndirea îi este
subordonată acţiunii cu obiectele, procesele de gîndire sunt incluse nemijlocit în activitatea
practică, limbajul îşi păstrează caracterul situativ.
În plan afectiv copilul este instabil. Trăieşte intens emoţiile, se observă ambivalenţa
acestora. Copilul nu înţelege încă prea bine indicaţiile verbale care i se dau; se observă
instabilitate la nivelul motricitatii, care-i insuficient coordonată. La această vîrstă copiii manifestă
interes pentru adulţi, preferă să fie plimbaţi, adresează părinţilor multe întrebări „în lanţ”
(deceluşi).

16
 La preşcolarul mijlociu se conturează caracterul voluntar al proceselor psihice, se produc
unele modalităţi psihocomportamentale noi, apare limbajul intern, are loc lărgirea intereselor,
încep să se formeze primele atitudini, se instalează mai evident unele trăsături de caracter.

Copilul manifestă interes pentru jocurile colective, este în stare să-şi controleze unele reacţii
afective, îşi coordonează acţiunile la cerinţele adultului; are loc un început al organizării voinţei.
Dacă analizăm minuţios relaţiile noastre cu copilul de această vîrstă, înţelegem că rădăcinile
multor conflicte le aflăm aici. Prezentăm cele mai caracteristice greşeli ale părinţilor comise în
comunicarea cu copilul la vîrsta respectivă:
- nu luăm în seamă „Eu-l” copilului; [1]
- nu întotdeauna răspundem la întrebările copilului;
- îl certăm pentru curiozitatea lui;
- nu ne jucăm cu copilul;
- nu-l includem la timp în colectivul de copii;
- nu-i susţinem interesul pentru lectură (mai întîi privirea ilustratelor apoi citirea de
către adult etc.).
Preşcolarul mare se adaptează mai repede la mediu, limbajul devine mai coerent, se
manifestă primele forme ale gîndirii logice, orientate spre sistematizare şi observare a
particularităţilor obiectelor, se măreşte durata atenţiei voluntare.
Preşcolarul mare dispune de mai multă forţă şi abilitate în acţiuni, poziţia faţă de adult este
schimbătoare, predominînd tendinţa de reconciliere cu acesta.
Organizarea structurilor psihocomportamentale, integrarea mai eficientă în mediul social
constituie premise importante pentru începutul şcolarităţii. Activitatea dominantă rămîne jocul pe
roluri şi tendinţa spre activităţile sociale cu caracter etic şi cognitiv.[1]

Prea mult e la 1.1 si prea putin e la 1.2

1.3. Integrarea jocului didactic în plimbările de studiere a mediului

La acest subcapitol trebuie sa scrieti despre plimbare

si cum se integreaza Jocul didactic in plimbare, la ce
etapa, ce fel de jocuri, ce propune curriculum

17
 În ceea ce priveşte aranjarea sălii de grupă aceasta trebuie să se facă întotdeauna potrivit
jocului didactic care urmează a se desfăşura. Astfel, la jocurile didactice care presupun mişcare
(„Caută-ţi căsuţa”, „Aşează la locul potrivit”, „Animalele şi puiilor”, „Anotimpurile” etc.) este
necesar să se utilizeze un spaţiu cât mai mare pentru ca jocul să se poată desfăşura în voie. În
acest sens, mobilierul trebuie strâns şi aşezat într-o parte a sălii, lăsând liberă cea mai mare parte
a ei. Scăunelele se pot aşeza pe o singură latură a încăperii, lângă peretele la care au fost strânse
mesele. În partea opusă se vor face , după caz, amenajările necesare, de exemplu, aranjarea
magazinului, a machetelor etc. Unele jocuri didactice de cunoaşterea mediului trebuie să se
desfăşoare la măsuţe, fapt care necesită, de asemenea, unele amenajări. De exemplu, în jocurile
„Unde s-a oprit roata? ”.
În felul acesta copiii pot percepe mai uşor materialul care va fi mânuit în joc. La grupele
mijlocie şi mare, la aşezarea mobilierului, trebuie antrenaţi şi copiii deserviciu, sau după caz, un
grup mai mare de copii. O atenţie specială necesită şi aranjarea sau distribuirea materialului care
va fi folosit în joc. [5]

În majoritatea cazurilor, în jocurile didactice de cunoaşterea mediului înconjurător,

materialul distributiv, poate fi repartizat la mese înainte de începerea activităţii. Atunci când nu
este nevoie ca el să fie intuit, sau atunci când prezenţa lui ar stânjeni urmărirea atentă a
explicaţiei de către copii, materialul poate fi pus în plicuri sau în coşuleţe acoperite. Ca şi în
cadrul lecţiei din ciclul primar, jocul didactic, ca activitate instructiv-educativă în programul
grădiniţei, trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe privind organizarea, conducerea şi evaluarea
acestei activităţi.
În ceea ce privește stimularea preșcolarilor în vederea participării active la joc, şi pentru
asigurarea unei atmosfere prielnice de joc este necesară o pregătire atentă a condiţiilor de
desfăşurare a jocului şi organizare judicioasă a l u i . Astfel, se impune aranjarea sălii, a materia-
lelor şi a copiilor în funcţie de acţiunea jocului, distribuirea materialelor necesare desfăşurării
jocului, intuirea materialului didactic ş.a. Desfăşurarea jocului didactic, ca şi lecţia, cuprinde mai
multe momente:
Introducerea în joc poate fi realizată printr-o scurtă convorbire pentru familiarizarea
preșcolarilor cu unele aspecte ale jocului didactic ce urmează a fi desfășurat şi cu regulile care
trebuie respectate, prin intuirea materialului ca şi printr-o expunere care să stârnească interesul

18
copiilor sau chiar printr-o ghicitoare. Introducerea în joc nu este totdeauna un moment
obligatoriu, uneori activitatea putând începe direct cu anunţarea titlului jocului.
Anunțarea jocului urmărește cunoașterea de către copii a tipului activității și a titlului
jocului didactic. În cadrul acestei etape a jocului didactic se poate oferi o explicație a titlului
acestuia.
Explicarea jocului didactic vizează prezentarea de către educatoare a principa- lelor etape
ale acţiunii jocului, precizarea regulilor jocului, indicaţii asupra modului de folosire a
materialului didactic, comunicarea sarciivilor conducătorului jocului şi a cerinţelor pentru
câştigătorul individual sau pentru echipa câştigătoare. Explicarea trebuie să fie insoţită de
demonstrare. Fie că se explică şi, în timpul explicaţiei, se demonstrează, fie că se dă explicaţia,
integrală şi apoi se demonstrează.
Fixarea regulilor se realizează fie printr-o scurtă convorbire, în cadrul căreia se va preciza
ce va trebui să facă preșcolarii în momentele importante ale acţiunii, sau executarea jocului
didactic de probă sub conducerea şi îndrumarea directă a educatoarei. Când este vorba de un joc
cu o acţiune mai complexă, regulile jocului pot fi atenţionate fie imediat după explicaţie, fie după
semnalul de începere a jocului. De exemplu: "Începem jocul! Nu uitaţi, nu aveţi voie să
deschideţi ochii înainte de a bate eu (educatoarea) din palme. După ce aţi deschis ochii, va trebui
să observaţi al câtelea brad lipseşte''. [5]
Executarea jocului. Jocul didactic începe la semnalul educatoarei care, la început, intervine
mai des amintindu-le copiilor regulile, dând indicaţii asupra folosirii materialului ş.a. Pe măsură
ce jocul se repetă, ea acordă copiilor mai multă independenţă, oferindu-le posibilitatea de a
acționa liber.
Încheierea jocului. În încheierea jocului se declară câştigătorul sau echipa câştigătoare, în
cazul jocurilor didactice de tip concurs, şi se fac aprecieri asupra modului în care s-a desfăşurat
jocul, spunând cuvinte de laudă copiilor care au respectat regulile şi totodată, nominalizându-i şi
atenţionându-i pe cei care au făcut greşeli şi s-au descurcat mai greu.
Jocul didactic se recomandă a fi utilizat în orice tip de activități instructiv-educative, fiind
deosebit de eficient în activitățile de consolidare şi sistematizare a cunoştinţelor. [5]

Concluzie
Se poate spune că atât jocurile-exerciţii, cît şi jocurile didactice în special, reprezintă o
modalitate eficientă de lucru cu preşcolarii în ceea ce priveşte dezvoltarea creativității.

19
 Situaţiile în care au fost puşi copiii cu scopul realizării sarcinilor didactice au antrenat şi
exersat concomitent analizatorii auditiv, vizual, verbal şi motric. Јocul fііnd o actіvіtatе cu
caractеr domіnant la vârѕta şcolară mіcă, duрă o реrіoadă va conducе la cеlе maі іmрortantе
modіfіcărі în рѕіhіcul coріluluі. Јocul реrmіtе coріluluі ѕă înţеlеagă lеgătura реrmanеntă cu
rеalіtatеa, ѕă-і înţеlеagă еxіgеnţеlе şі ѕă acţіonеzе în modul ѕău рroрrіu şі crеator, în lumеa în
carе trăіеştе.
Am constatat că o activitate sistematică, gradată, realizată prin descoperire, problematizare
sau muncă independentă, prin exerciţii duce la dezvoltarea creativiății, la însuşirea tuturor
sarcinilor prevăzute în curriculumul preşcolar.
Jocurile didactice, fiind o activitate atractivă şi accesibilă, îmbinând elementul distractiv cu
cel instructiv, oferă copiilor posibilitatea cea mai eficace de a-şi dezvolta creativitatea.

BIBLIOGRAFIE

1. http://dir.upsc.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/83/EUCATIA%20COPIILOR%

20PENTRU%20JOCURI.pdf?sequence=1&isAllowed=y

2. Bache H.,Mateiaş A.,Popescu E., Şerban F.- “Pedagogie preşcolară

3. Manual pentru şcolile normale “, Ed. Didactica şi Pedagogică Bucureşti ,1994

4. http://performer.ispef.biz/index_htm_files/TIUTIU%20GIORGIA-LAURA%20

%20DISERTATIE%20PDF.pdf

5. http://performer.ispef.biz/index_htm_files/Campean%20Maria-Nicoleta%2

0-%20Disertatie.pdf

20
21