UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

Filiala BUZĂU

LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICĂ
PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

Coordonator ştiinţific
Lect. univ. dr. Marcel Sultănescu

CANDIDAT:
Prof. înv. primar Dragu Rodica (căs. Zaharia)

Buzău 2018
 UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
Filiala BUZĂU

JOCUL DIDACTIC MATEMATIC –MIJLOC DE

DEZVOLTARE A GÂNDIRII ELEVILOR
DIN ÎNVĂTĂMANTUL PRIMAR

Coordonator ştiinţific
Lect. univ. dr. Marcel Sultănescu

CANDIDAT:
Prof. înv. primar Dragu Rodica (căs. Zaharia)

Școala Gimnazială Jirlău

Buzău 2018
 Motto:

“Jocul este o şcoală deschisă şi cu un program

tot aşa de bogat cum este viaţa.

Jocul este calea magistrală a societăţii.”

( Ed. Claparede )

3
4
CUPRINS

INTRODUCERE..........................................................................................................6
CAPITOLUL I. ROLUL ÎNVĂŢĂRII MATEMATICII ÎN CICLUL
PRIMAR…………………………………………………………………………….9
I.1.Importanţa învăţării matematicii în învăţământul primar..........................................................9

I.2 Necesitatea modernizării învăţământului matematic în clasele primare....................................9

CAPITOLUL II. SPECIFICUL FORMĂRII NOŢIUNILOR MATEMATICE

ÎN CICLUL PRIMAR...............................................................................................11
II.1.Particularităţi psiho –intelectuale ale copilului de 7-11 ani................................................... 11

II.2. Dezvoltarea gândirii, memoriei şi imaginaţiei...................................................................... 11

II.3. Specificul formarii noţiunilor matematice în ciclul primar...................................................13

CAPITOLUL III. CARACTERISTICI PSIHOPEDAGOGICE ALE

JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC................................................................... 17
III.1.Conceptul de joc didactic...................................................................................................... 17

III.2.Jocul didactic matematic.......................................................................................................19

III.3. Cerinţele jocului didactic matematic....................................................................................20

III.4.Valenţele instructiv – educative ale jocului didactic matematic...........................................21

III.5. Funcţiile jocului didactic......................................................................................................23

CAPITOLUL IV. METODOLOGIA ORGANIZĂRII ŞI DESFĂŞURĂRII

JOCULUI DIDACTIC.............................................................................................. 26
IV.1.Modalitaţii de integrare a jocului didactic............................................................................ 26

IV.2. Jocurile didactice utilizate în scopul formarii şi consolidării capacităţilor şi cunoştinţelor .

………………………………………………………………………………………………………………………………………29

CAPITOLUL V. PROIECTAREA ŞI DESFĂŞURAREA CERCETĂRII.........33

V.1 Ipoteza cercetării.................................................................................................................... 33

V.2. Scopul şi obiectivele cercetării..............................................................................................33

V.3. Obiectivele cercetării.............................................................................................................33

V.4.Eşantionul de subiecţi.............................................................................................................33

V.5.Eşantionul de conţinut............................................................................................................36
5
V.6. Locul şi durata cercetării.......................................................................................................37

V.7. Metode şi instrumente de cercetare.......................................................................................38

V.8. Etapele cercetării...................................................................................................................41

CAPITOLUL VI. PREZENTAREA REZULTATELOR, PE ETAPE ALE

CERCETĂRII............................................................................................................44
VI.1 Rezultatele din etapa constatativă.........................................................................................44

VI.2.Etapa experimentală..............................................................................................................49

VI.2.1. Exemple de activităţi formative derulate…………………………………………... 50

CAPITOLUL VII. COMPARAREA ŞI INTERPRETAREA

REZULTATELOR.................................................................................................... 72
VII.1.Compararea rezultatelor.......................................................................................................73

VII.2. Etapa finală......................................................................................................................... 74

VII.3.Concluzii desprinse în urma interpretării şi comparaţiilor.................................................. 80

VII.4.Direcţii şi perspective ulterioare de abordare a temei......................................................... 82

CONCLUZII FINALE.............................................................................................. 84
Bibliografie................................................................................................................. 86
ANEXE........................................................................................................................88
ANEXA A.....................................................................................................................................88

ANEXA B..................................................................................................................................... 93

6
 INTRODUCERE

Motivaţia alegerii temei

Tema pe care mi-am propus să o dezbat în cuprinsul acestei lucrări este despre jocul
didactic deoarece din multitudinea de metode activ-participative utilizate în cadrul lecţiilor, jocul
didactic poate fi folosit cu succes în activităţile de învăţare, în orice moment al lecțiilor; el
constituie un mijloc valoros de instruire şi educare a copiilor, deoarece rezolvă într-o formă
adecvată vârstei, sarcini instructiv – educative.

Lipsa de interes pentru învăţare, insuficienta înţelegere a celor predate,rezistenţa scăzută

la efort intellectual, dar mai ales lacunele elevilor m-au determinat ca multe din sarcinile de
învăţare să le predau sau să le fixez prin jocuri.

Pentru a-i atrage pe copii să înveţe, pentru a cunoaşte şi forma copiii, am considerat că
jocul didactic este metoda cea mai potrivită ce poate fi aplicată la vârsta școlarului mic.

Astfel, mi-am propus să dovedesc modul cum poate fi valorificat jocul didactic în
activităţile de învăţare la clasă.

Practica şi teoria educaţiei au dovedit de mult ce loc ocupă jocul în viaţa şcolarilor de
vârstă mică, în activitatea de instruire şi educare a acestora în şcoală. De la o perioadă de vârstă
la alta, formele de manifestare ale jocului şi funcţiile sale diferă. Dacă în perioada copilăriei
jocul îndeplineşte mai multe funcţii cognitive sau formativ-educative, mai târziu funcţiile sale
devin de recreere şi reconfortare fizică şi psihică.

Atunci când preşcolarul intră la şcoală, în clasa pregătitoare, jocul rămâne pe primul loc.
În următorii ani, în viaţa copilului intervine o schimbare radicală. Locul dominant al jocului este
luat de altă formă de activitate – învăţarea – după cum mai târziu locul acesteia îl ia munca.
Practica dovedeşte că atât cronologic, cât şi evolutiv, legea dezvoltării copilului urmează calea
de la joc la învăţare prin muncă.

Trecerea de la o perioadă de autoritate a unei anumite activităţi la alta se realizează în

mod treptat, într-o perioadă mai lungă de timp şi care nu presupune înlăturarea uneia şi
înlocuirea bruscă prin alta, ci, dimpotrivă, cele două forme de activitate există împreună print-o
armonioasă îmbinare ce mijloceşte saltul de la o etapă la alta, fără praguri şi fără obstacole.
Asemenea forme de tranziţie de la joc la învăţare sunt jocurile didactice.

Importanţa şi actualitatea temei

Jocul didactic are un loc bine conturat în planul de învăţământ al instituţiile şcolare,
precizat de faptul că pe măsură ce copilul îşi însuşeşte pe baza experienţei sale de viaţă, cât şi pe
alte căi, o serie de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, rolul său creşte în vederea acumulării altora
superioare. Ceea ce înfăţişează în esenţă jocul didactic constă tocmai în aceea că el îmbină într-
un tot unitar şi armonios atât sarcini şi funcţii specifice jocului, cât şi funcţii specifice învăţării.
Aşadar, jocurile didactice au drept scop pe de o parte instruirea copiilor într-un anumit domeniu
al cunoaşterii, iar pe de altă parte, sporirea interesului pentru activitatea respectivă prin utilizarea
unor elemente distractive caracteristice jocului, care facilitează atingerea scopului formativ-
educativ urmărit şi, împreună cu celelalte activităţi obligatorii, exercită o puternică influenţă
instructiv-educativă asupra copilului în vederea pregătirii pentru şcoală.

7
 Prin conţinutul şi modul lor de desfăşurare se urmăreşte însuşirea de noi cunoştinţe, cât
mai ales consolidarea celor deja însuşite de ei în timpul jocului.

Elementele de joc pe care le conţin jocurile didactice dau posibilitatea copiilor să

asimileze ceea ce este nou fără a-şi da seama de efort, dar mai ales să înveţe jucându-se. În acest
caz se îmbină elementul distractiv cu cel instructiv.

Jocul didactic creează atmosferă în care orice persoană poate să respire şi în consecinţă
să acţioneze. A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil, pentru că
nu ne putem imagina copilăria fără râsetele şi jocurile sale.

În vederea atingerii obiectivelor propuse, jocul didactic trebuie să îmbine elementele

surpriză cu cele de aşteptare. Jocul didactic poate fi desfăşurat cu toată clasa şi în cadrul
diferitelor activităţi educative, extracurriculare şi transdisciplinare etc. Poate fi folosit ca mijloc
de dezvoltare a vorbirii şi comunicării orale în orele de matematică dar, şi în activităţile
matematice desfăşurate transdisciplinar, extraşcolar etc.

Stabilind că, în primele cinci clase, matematica este una dintre disciplinele de baza, ea
are rolul de a înarma pe elevi cu cunoştinţe temeinice în legătura cu noţiunile elementare de
matematică, de a le forma deprinderea de a aplica aceste cunoştinţe în viaţa practică, precum şi
de a contribui la dezvoltarea judecăţii, a gândirii logice, a memoriei, atenţiei, spontaneităţii,
rezolvării de probleme.

Aşadar, şcoala are obligaţia să facă din studiul matematicii nu un scop în sine, ci un
instrument de acţiune eficientă, constructivă şi modelatoare asupra personalităţii elevului. Prin
intermediul matematicii elevul trebuie să ajungă la descoperirea existentului, dar şi să formuleze
şi să prefigureze stări existenţiale în perspectiva viitorului.Dar drumul este lung şi anevoios!
Cheia succesului sau a insuccesului poate deveni însuşi sistemul de lucru al cadrului didactic.
Ţinând cont că încă din primele clase se naşte la elev dragostea, atractivitatea sau repulsia pentru
studiul matematicii, am căutat pe tot parcursul activităţii mele să-i determin pe copii să simtă că
pătrund în miezul noţiunilor matematice, săsimtă că fiinţa lor adaugă ceva în urma fiecărui
antrenament, să trăiască bucuria fiecărui succes,mare sau mic. Când vor ajunge la un anumit
nivel de înţelegere, deodată parcă li se deschide în faţă un orizont larg, ca atunci când ai ajuns pe
vârful unui munte. Atractivitatea elevilor pentru matematică se naşte prin ceea ce pe ei îi atrage
cel mai mult încă din primii ani ai vieţii lor, jocul.

Utilizarea metodelor active care dezvoltă gândirea, capacitatea de investigare,

deprinderea de a învăţa sistematic şi de a aplica în practică cele învăţate, tratarea diferenţiată a
elevilor, sunt cerinţe absolut necesare pentru sporirea eficienţei lecţiei şi creşterea randamentului
şcolar.

La nivelul învăţământului primar, unde se pun bazele deprinderilor de muncă

intelectuală, jocurile didactice oferă un cadru propice pentru învăţarea activă, participativă,
stimulând în acelaşi timp iniţiativa şi creativitatea elevilor. Exercitând atât de bogate influenţe
educative, jocurile didactice sunt utilizate cu un randament sporit în clasele primare la toate
disciplinele, dar mai ales la matematică, fiind un foarte bun mijloc de activizare a şcolarilor mici
şi de stimulare a resurselor lor intelectuale.

Prezenta lucrare ”Jocul didactic matematic–mijloc de dezvoltare a gândirii elevilor

dinînvăţământul primar”, constituie rezultatulpreocupărilor mele din ultimii ani
privindperfecţionarea şi adaptarea jocului didactic la noile cerinţe ale programelor şi manualelor
şcolare atât în ceea ce priveşte conţinutul cât şi forma şi modul de organizare şi desfăşurare.

Matematica fiind una dintre disciplinele mele preferate, în activitatea la clasă m-am
preocupat permanent de găsirea unor mijloace, procedee, metode de stimulare şi dezvoltare a
8
capacităţilor intelectuale ale elevilor prin folosirea jocului didactic matematic ca mijloc de
transmitere, consolidare şi evaluare a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor matematice la
clasele ciclului primar.

9
 CAPITOLUL I. ROLUL ÎNVĂŢĂRII MATEMATICII ÎN CICLUL
PRIMAR

I.1.Importanţa învăţării matematicii în învăţământul primar

Un rol deosebit îl are matematica în dezvoltare gândirii logice,adică a gândirii

consecvente clare si precise, în dezvoltarea intelectuală a elevului.

Învăţând corect matematica,elevii îşi formează deprinderea de concentrare a atenţiei

asupra celor studiate, să observe diferite fapte si relaţii, să le compare să le confrunte unele cu
altele.În acest context, ca în orice activitate creatoare,imaginaţia joaca un rol
important.Rezolvarea unei probleme constituie un rezultat al activităţii comune între gândire si
imaginaţie. Deci dacă această rezolvare contribuie la dezvoltarea gândiri elevilor, în aceeaşi
măsura ea contribuie la dezvoltarea imaginaţiei creatoare, care constituie o componenta
însoţitoare a acesteia.

Lecţia de matematică este un bun prilej pentru a forma la elevi deprinderi folositoare:
punctualitate, exactitate, autoverificare justificare si motivare. Ei reuşesc să remarce în obiectul
observat elemente de asemănare si deosebire, să separe însuşirile esenţiale şi permanente de cele
întâmplătoare, să facă o conexiune între însuşirile esenţiale si cele permanente într-o singura
noţiune.

În acest proces extrem de important al abstractizării şi generalizării, se dezvolta la elevi o

gândire abstracta, logica, sănătoasa. Odată cu gândirea se dezvolta si limbajul elevului, în mod
deosebit în acest cadru, cel matematic, căruia îi este caracteristic laconismul, precizia si
claritatea.

S-a crezut greşit la un moment dat că apariţia calculatorului va restrânge sfera utilizării
matematicii prin extinderea “tiparelor” si “reţetelor”. În realitate, calculatoarele au făcut să
crească nevoia de matematica şi, în mod obligatoriu de însuşire corecta a aritmeticii care
reprezintă abc-ul aceste discipline. Este cert că matematica trebuie prezentată la standardele de
rigoare si supleţe ale epocii actuale, permiţând expunerea unor idei profunde, modelatoare ale
realităţi fizice, comunicabile elevilor în condiţii de accesibilitate. Iar pentru ca matematica, în
ansamblul ei, să şi fie accesibilă, trebuie ca înţelegerea aritmeticii să fie o certitudine, învăţătorul
având un rol hotărâtor.

I.2 Necesitatea modernizării învăţământului matematic în clasele primare

În dezvoltarea personalităţii omului, educaţia matematică are o pondere deosebită.

Matematica se îndreaptă astăzi către o ştiinţă a structurilor. De aceea familiarizarea elevilor
custructuri simple, evidenţiind legătura reciprocă şi împletirea lor de-a lungul anilor de şcoală,
constituie o sarcină de bază a învăţământului matematic.

O autentică modernizare a învăţământului matematic nu se poate face pe segmente numai

într-o singură direcţie, ci global :conţinut, strategii didactice şi pregătirea cadrelor.

Modernizare a învăţământului nu începe eficient pe treptele superioare ale şcolarităţii.

Procesul de învăţare a matematicii, ca şi posibilitate de înţelegere de care dispun copii, permit
acest lucru încă din şcoala primară.

Amploarea cuceririlor matematicii din epoca noastră, bogăţia şi varietatea metodelor ei

de lucru impun şi dezvoltarea culturii matematice a oamenilor.
„Matematica nu este numai oştiinţă. Matematica este mai mult decât oştiinţă:esteunact
de cultură. Se ocupă cu matematica nu numai marii matematicieni ci şi cei mici, nenumăraţii
10
matematicieni mici, care creează opere fundamentale, dar trăiesc fie şi în cadrul unei probleme
elementare un act de creaţie propriu-zisă.”1
Matematica este una dintre modurile fundamentale ale gândirii umane, prin care se
descifrează tainele naturii şi societăţii şi prevede dezvoltarea lor viitoare. Ea nu se învaţă pentru a
şti, ci pentru a se folosi. De aceea copiii nu trebuie să primească numai cunoştinţe de
matematică, ci educaţie matematică, formaţie matematică.

Modernizarea învăţământului matematic constă tocmai în depistarea conţinuturilor, a

căilor şi mijloacelor care să asigure sporirea eficienţei sale formative.

Cu ce trebuie să înceapă predarea matematicii? Cu noţiunea de număr sau cu noţiunea de

mulţime?

Dintr-o serie de cercetări, s-a constatat că însuşirea de către elevi a conceptului de

mulţime este determinată sub aspect psihologic pentru însuşirea conştientă a noţiunii de
număr,numărul fiind o proprietate a unei mulţimi. Este o proprietate a mulţimilor echivalente.
Este important, din punct de vedere psiho – pedagogic,ca noţiunea de mulţime să preceadă
noţiunea de număr.

Limbajul matematic cu copilul de vârstă şcolară mică trebuie să fie adecvat cerinţelor
predării în perspectivă a acestei discipline. Este necesar ca pe toate treptele învăţământului să se
folosească o terminologie unitară,care să nu devieze de la terminologia matematică de
specialitate.

1
Eugen Rusu, Psihologia activităţii matematice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 23.

11
CAPITOLUL II. SPECIFICUL FORMĂRII NOŢIUNILOR MATEMATICE
ÎN CICLUL PRIMAR
II.1.Particularităţi psiho –intelectuale ale copilului de 6/7-11 ani

Nu se poate vorbi de adaptarea procesului de învăţământ la caracteristicile elevilor fără a

cunoaşte particularităţile psiho – intelectuale ale copilului de vârstă şcolară mică. De aceea voi
prezenta în continuare aceste particularităţi, cu referire în primul rând la studierea matematicii.
Am folosit pentru aceasta manualele „Psihologia copilului” şi “Psihologie”, specifice şcolilor
normale.

II.2. Dezvoltarea gândirii, memoriei şi imaginaţiei

Perioada şcolară mică se caracterizează printr-o permanentă solicitare a gândirii, a

cunoaşterii sistematice a realităţii înconjurătoare. În cursul acestei etape se trece de la gândirea
preoperatorie la noul stagiu al inteligenţei, al gândirii operatorii.

“Copilului i se impune sistemul gândirii conform unei definiţii, unei reguli, unul
plan,model, schemă, principiu prin raportarea la acesta. Ca atare, dezvoltarea acestor forme de
operaţii devine foarte importantă în organizarea de reguli de gândire activă utilizate în situaţii
ca acelea de descompunere a unei text în ideile pe care le conţine, de descompunere a
întrebărilor unei probleme aritmetice, de extragere a regulilor implicate într-o problemă, în
alcătuirea unei lucrări ori în rezolvarea de probleme, după planuri efectuate în prealabil etc.
Creşte capacitatea de a depista repede şi a soluţiona în alte contexte aceste reguli, ceea ce pune
în evidenţa dezvoltarea gândirii”.2

Fiind o gândire a operaţiilor concrete înseamnă că permite şi necesită un sprijin intuitiv

foarte bogat şi păstrarea unei legături cu percepţia şi reprezentările. Numai în această condiţie
operaţiile funcţionează corect.

“Gândireaşcolarului mic prezintă următoarele caracteristici:

 dispune de o reversibilitate simplă, adică fiecare operaţie formează o

unitate numai cu operaţia contrară ei;

 este legată de percepţie, dar gândirea subordonează percepţia şi astfel

 copilul păstrează în plan mental tablourile perceptive anterioare, iar cele care
vor fi dobândite se vor confrunta şi vor permite gândirii desprinderea relaţiilor generale;
 este în felul ei mai obiectivă, tinde să respecte realitatea obiectelor, relaţiile
obiective dintre ele şi să nu mai introducă niciun amestec al său lasubiect;

 operează la început cu preconcepute sau noţiuni empirice, dar treptat se

formează noţiunile ştiinţifice elementare care prezintă următoarele trăsături:

- sunt concrete, au corespondenţi reali şi sunt uşor de exemplificat;

- are un grad mai restrâns de abstractizare;

- păstrează o strânsă legătură cu reprezentările ;

2
Viorica Piscoi, Ursula Şchiopu, Psihologie generalaşi a copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1985.

12
 - nu rămân izolate şi alcătuiesc sisteme restrânse de noţiuni între care sunt relaţii
logice riguroase şi copiii reuşesc pe baza lor să gândească logic.

Raţionamentul dominant este cel intuitiv care însă dobândeşte rigoare logică, copiii
înţeleg faptul că judecăţile particulare sunt cele ce susţin şi sunt absolut necesare pentru că
judecata generală să fie adevărată. Spre sfârşitul stadiului începe să apară şi raţionamentul
deductiv în variante mai simple.

 devine raţională, pentru prima dată copilul nu se mai mulţumeşte doar să

afirme ceva şi caută argumente concrete, practice, reale dar spre sfârşitul stadiului va căuta şi
argumente logice. Toate acestea se exprimă în capacitatea copilului de a gândi legătura dintre
unele şi altele, însuşirile obiectelor, relaţiile dintre obiecte şi astfel dobândeşte conservarea
cantităţii la 7/8 ani, a greutăţii la 9/10 ani şi a volumului la 11/12 ani;

 gândirea cauzală simplă, copiii fac distincţia dintre real şi imaginar,

înţeleg bine caracterul miraculos din poveşti şi diferenţiază de ceea ce este realitate”

Cu toate acestea şcolarii mici sunt încă sensibili, sesizează contradicţiile dinte idei, sunt
mai receptivi şi pot învăţa din greşeli, nu pot rezolva însă orice tip de probleme, nu pot prevedea
toate urmările comportamentului lor, nu pot lua singuri decizii, sunt consideraţi minori şi
tutelaţi de părinţi.

Procesul instructiv-educativ nu se poate desfăşura fără o memorie bine dezvoltată,

deoarece elevului i se vorbeşte de evenimente istorice din trecutul neamului, despre alte ţări, i se
cere să calculeze etc. Memoria lucrează sub presiunea principiului realităţii, ceea ce înseamnă
că se fixează, se recunosc şi se reproduc cunoştinţe, situaţii aşa cum se produc în viaţa reală,
amestecate şi necoerente.

În perioada micii şcolarităţi se dezvoltă memoria voluntară (intenţionată) alături de

memoria spontană, involuntară. Totodată se dezvoltă tehnici generale şi particulare
dememorare, se amplifică eficienţa fiecăruia dintre cele patru etape ale memoriei: fixarea,
păstrarea, recunoaşterea şi reproducerea. Memoria de scurtă durată devine foarte activă după 8
ani, iar cea de lungă durată, la rândul său devine mai consistentă.

“Memoria şcolarului mic prezintă următoarele particularităţi:

 sub influenţa învăţării şcolare cresc conţinuturile verbale (semnificaţia

cuvintelor, cunoştinţelor de limbă, de matematică, de istorie, cântece, poezii).

 creşte caracterul activ al memoriei pentru ca sub îndrumarea

învăţătorului copiii însuşesc primele procedee mnezice, găsirea unui titlu pentru un
paragraf, extragerea ideilor principale dintr-un text, organizarea planului etc.;

 se stabilesc reguli mai bune şi cu gândirea şi se produc adaptări cognitive

la sarcinile şcolii şi astfel creşte ponderea memoriei logice;

 datorită dezvoltării mentale generale şcolarii mici încep să fie capabili să

selecteze ceea ce este mai important din materialul de învăţat şi să elimine detaliul;

13
  păstrarea în memorie se îmbunătăţeşte pe de o parte deoarece ceea ce a fost
memorat este implicat în noile lecţii şi pe de altă parte pentru că învăţătorul realizează lecţii de
consolidare şi recapitulare;

 încep să se dovedească particularităţile individuale şi astfel măcar după

criteriul memorării şi reproducerii se pot identifica următoarele grupuri de elevi:

1. memorează repede, păstrează bine, reproduc bine şi repede;

2. memorează greu, păstrează bine, reproduc bine;

3. memorează repede, păstrează nesatisfăcător, reproduc greu;

4. memorează greu, păstrează greu, reproduc greu”3

Imaginaţia este puternic implantată în viaţa intelectuală şi emoţionala a copilului.

Copiii sunt în genere imaginativi în mod spontan.

În perioada şcolară mică se dezvoltă mult atât imaginaţia reproductivă cât şi cea
creatoare.

Imaginaţia reproductivă care deja şi-a construit mecanismele în stadiul anterior este
frecvent implictă în însuşirea cunoştinţelor de istorie, geografie şi cele despre mediul
înconjurător.

„Este posibil caşcolarii mici să ajungă la rezultate relativ eronate dacă nefiindavertizaţi includ
în construcţia imaginară elementele experienţei proprii şi datele prezente,astfel ei pot să ajungă
la un fel de modernizare a trecutului istoric, să construiască imaginativ o imagine eronată
despre cum trăiau dacii. Prin urmare există o grilă specifică care să-i facă pe copii să utilizeze
datele experienţei proprii în mod selectiv şi critic. Învăţând despre zone geografice depărtate
poate să transfere aspecte ale mediului înconjurător personal la acele medii.

Imaginaţia creatoare: primele cercetări i-au făcut pe unii autori să considere că este un
fel de scădere a capacităţilor creatoare, că manifestă mai puţină fantezie, iar aspectul cromatic
este chiar sărac. Dar relevarea cercetărilor a permis explicarea acestei situaţii; dacă nu există
un îndemn, şcolarul mic rămâne dominat de experienţele şcolii şi ale acestui univers inteligibil
în care-l duce şcoala şi-şi restrânge fantezia, iniţiativa, nu mai foloseşte prea multe culori şi nici
dacă sunt îndemnuri speciale ca activităţile extraşcolare, şcolarul mic se dovedeşte capabil de
creaţii în desen, modelaj, colaj, iar spre sfârşitul stadiului în poezie şi compuneri. Îşi însuşeşte
tehnica grafică, pe de altă parte are o experienţă mai bogată şi un ritm mental mai înalt”.4

II.3. Specificul formarii noţiunilor matematice în ciclul primar

Fiecare disciplinǎ de învǎţǎmânt trebuie sǎ construiascǎ în structurile mentale ale elevului

un sistem de cunoştinţe care sǎ se apropie de logica disciplinei respective.

Matematica şcolarǎ se fundamenteazǎ pe logica internǎ a ştiinţei matematice, dar se

construieşte ţinând seama de particularitǎţile psihice ale elevilor.

Specificul dezvoltǎrii stadiale a inteligenţei se manifestǎ printr-o proprietate

esenţialǎ:aceea de a fi concret-intuitivǎ.

3
Tinca Creţu, Note de curs, 2005.
4
Ibidem.

14
 Piaget considera că, la vârsta şcolarǎ micǎ, elevul se aflǎ în stadiul operaţiilor concrete,
ce se aplicǎ obiectelor cu care acţioneazǎ efectiv.

Şcolarul mic (mai ales cel de clasa pregătitoare) gândeşte mai mult operând cu mulţimile
de obiecte concrete, deşi principiile logice cer o detaşare progresivǎ de baza concretǎ, iar
operaţiile cer o interiorizare, o funcţionare în plan mintal.

Dintre principalele caracteristici ale gândirii cognitive specifice acestei vârste amintim:

 gândirea este dominatǎ de concret;

 perceperea lucrurilor este încǎ globalǎ (este perceput

întregulnedescompus, lipseşte dubla acţiune de disociere-recompunere, iar
comparaţia reuşeşte pe contraste mari, stǎrile intermediare fiind greu sau deloc
sesizate);

 dominǎ operaţiile concrete, legate de acţiuni obiectuale;apare ideea de

invarianţǎ, de conservare (a cantitǎţii, masei, volumului);

 apare reversibilitatea, sub forma inversiunii şi compensǎrii;

 puterea de deducţie imediatǎ e redusǎ (concretul imediat nu este depǎşit decât

din aproape în aproape, cu extinderi limitate şi asociaţii locale);

 intelectul are o singurǎ pistǎ (Bruner,J.S.,1970), nu întrevede alternative

posibile, se suprapune datelor concrete;

 este prezent raţionamentul progresiv, de la cauzǎ spre efect, de la condiţii spre

consecinţe.

Spre sfârşitul micii şcolaritǎţi se pot întâlni, evident diferenţiat şi individualizat,

manifestǎri ale stadiului preformal, simultan cu menţinerea unor manifestǎri intelectuale situate
la nivelul operaţiilor concrete.

De aceea, procesul de predare-învǎţare a matematicii în ciclul primar implicǎ mai întâi

efectuarea unor acţiuni concrete, operaţii cu obiectele, care apoi se structureazǎ şi se
interiorizeazǎ devenind operaţii logice abstracte.

Formarea noţiunilor matematice se realizeazǎ prin ridicarea treptatǎ cǎtre general şi

abstract, la niveluri succesive, unde relaţia dintre concret şi logic se modificǎ în direcţia
esenţializǎrii realitǎţii.

În acest proces trebuie valorificate diverse surse intuitive:

 experienţa empiricǎ a copiilor;

 matematizarea realitǎţii înconjurǎtoare;

 limbajul grafic.

Limbajul grafic, materializat în reprezentǎrile grafice este foarte apropiat de cel noţional.
El face legǎtura între concret şi logic, între reprezentare şi concept. Între aceste niveluri,
interacţiunea este logicǎ şi continuǎ. Ea este mijlocitǎ de formaţiuni mixte de tipul conceptelor
figurate, al imaginilor esenţializate sau schematizate, care beneficiazǎ de aportul inepuizabil al
concretului.

15
 Imaginile mintale, ca modele parţial generalizate şi reţinute într-o formǎ figurativǎ, de
simbol sau abstractǎ, îl apropie pe copil de logica operaţiei intelectuale. Ele devin sursa
principalǎ a activitǎţii gândirii şi imaginaţiei, mediind cunoaşterea realitǎţii matematice.

Operaţia de generalizare la care trebuie sǎ ajungem are loc atunci când elevul este capabil
sǎ exprime prin semne grafice simple (puncte, linii, figuri geometrice) ideea generalǎ care se
desprinde în urma operaţiilor efectuate cu obiecte concrete.

Pentru elevul de vârstă școlară mica,primele noţiuni matematice sunt cele de

numǎrnatural,şi operaţii cu numere naturale (adunareşiscǎdere). Formarea acestor noţiuni
parcurge
urmǎtoarele etape:
 sesizarea mulţimilor şi relaţiilor dintre acestea în realitatea obiectivǎ;

 operaţii cu mulţimi de obiecte concrete;

 operaţii cu simboluri ale mulţimilor de obiecte (imagini şi reprezentǎri

grafice);

 operaţii cu simboluri numerice (cifre, semne de operare, de egalitate şi

inegalitate).

Aceste etape nu trebuie interpretate în mod rigid, abuzându-se de intuiţie în dauna

abstractizǎrii. Pe mǎsurǎ ce elevii dobândesc o experienţǎ matematicǎ, se reduce treptat prima
etapǎ, ajungând sǎ se înceapǎ operaţii cu mulţimi concrete de obiecte sau chiar simboluri ale
acestora.

Formarea limbajului matematic

Se ştie cǎ învǎţarea oricǎrei ştiinţe începe, de fapt, cu înțelegerea limbajului ei noţional.

Existǎ o strânsǎ legǎturǎ între conţinutul şi denumirea noţiunilor, care trebuie respectatǎinclusiv
în formarea noţiunilor matematice. Orice denumire trebuie sǎ aibǎ o acoperire în ceea ce priveşte
conștientizarea conţinutului noţional. Astfel, unii termeni apar cu totul strǎini faţǎ de limbajul
activ al copilului, care, fie cǎ-i pronunţǎ incorect, fie cǎ deşi sub aspect sonor îi pronunţǎ corect,
îi lipsesc din minte reprezentǎrile corespunzǎtoare, realizându-se astfel o învǎţare formalǎ.

Limbajul matematic, fiind limbajul conceptelor celor mai abstracte, se introduce la

început cu unele dificultǎţi. De aceea, trebuie mai întâi asigurate înţelegerea noţiunii şi sesizarea
esenţei, de multe ori într-un limbaj accesibil copiilor, fǎcând deci unele concesii.

De multe ori, pentru a stimula activitatea de gândire a elevului, vom accepta mai degrabǎ
o definiţie exprimatǎ într-o formulare aproximativǎ, dar corectǎ din punct de vedere ştiinţific,
decât o reproducere fidelǎ a definiţiei datǎ de-a gata şi însuşitǎ mecanic de cǎtre elev.

Pe mǎsurǎ ce se asigurǎ înţelegerea noţiunilor respective, trebuie prezentatǎ şi denumirea

lor ştiinţificǎ. Important este ca tot ceea ce se face sǎ fie în limitele care permit dezvoltarea
ulterioarǎ corectǎ a noţiunilor matematice.

Nu e atât de important dacǎ unii elevi nu ştiu sǎ prezinte cunoştinţele matematice prin
definiţii riguros ştiinţifice sau dacǎ nu le pot demnostra, pe cât e de important sǎ efectueze corect
cele patru operaţii aritmetice, sǎ rezolve probleme de dificultate medie, sǎ opereze cu noţiuni de
geometrie etc. Treptat elevii înţeleg semnificaţia matematicǎ a conceptelor şi devin capabili sǎ
exprime verbal regulile jocurilor cu simbolurile matematice.

16
 Oricum sistemul de noţiuni matematice se eşaloneazǎ în spiralǎ, cu reveniri, aprofundǎri,
extinderi, nu se poate asimila totul de la început şi înţinuta cea mai elevatǎ.
Unul dintre obiectivele cadru ale lecţiilor de matematicǎ se referǎ la cunoaşterea şifolosirea
corectǎ de cǎtre elevi a terminologiei specifice. Noile programe de matematicǎ prevǎd explicit
obiective legate de înşuşirea unor deprinderi legate de comunicare, ce presupun stǎpânirea
limbajului matematic şi vizeazǎ capacitǎţi ale elevului, cum sunt:

 folosirea şi interpretarea corectǎ a termenilor matematici;

 înţelegerea formulǎrii unor sarcini cu conţinut matematic, în diferite

contexte;
 verbalizarea acţiunilor matematice realizate;

 comunicarea în dublu sens (elevul trebuie sǎ fie capabil sǎ punǎ întrebǎri în

legǎturǎ cu sarcinile matematice primite şi sǎ rǎspundǎ la întrebǎri în legǎturǎ cu

acestea).

Permiţând copilului sǎ meargǎ în ritmul sǎu propriu şi sǎ renunţe la utilizarea obiectelor

sau reprezentǎrilor nu mai devreme decât în momentul când el înşuşi le considerǎ un balast greoi
şi nefolositor, se câştigǎ enorm pentru elev în plan formativ, iar acesta va deveni capabil de
salturi spectaculoase în achiziţia de cunoştinţe şi capacitǎţi.

CAPITOLUL III. CARACTERISTICI PSIHOPEDAGOGICE ALE

JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC
17
III.1.Conceptul de joc didactic

Încă din antichitate, jocurilor li se acordau în educaţie locul de frunte, loc care a fost
recunoscut de unele minţi luminate ca Platon şi Aristotel. Mai târziu, Schiller scriedespre joc ca
fiind o recreere care serveşte la repauzarea organismului sau a spiritului obosit. O altă teorie
propusă mai întâi de poetul Schiller, mai apoi susţinută de Spencer, îşi face apariţia, dar nu
rezistămai mult ca precedenta la critica faptelor. Această teorie, fără a explica jocul, doreşte a
arăta că excesul de energie, nefiind consumată prin ocupaţii serioase şi acumulându-se, se
descarcă în centrii nervoşi. Mişcările produse astfel şi străine de orice altă utilitate imediată
constituie jocul.

O altă teorie a atavismului explică jocurile ca fiind rudimentele unor activităţi îndeplinite
de generaţiile trecute, care s-au menţinut la copil datorită faimoasei legi biogenetice a lui
Haeckel. Psihologul Karl Gross5, în 1896, a recunoscut insuficienţa teoriilor recreerii şi a
surplusului de energie şi a înţeles cel dintâi că, pentru a rezolva problema jocului, acesta trebuie
considerat din punct de vedere biologic. Din acest punct de vedere activităţile ludice ( ludul= joc)
variază după categorii de animale, adică activităţile desfăşurate de animale adulte din aceeaşi
categorie. Cu alte cuvinte, există aproape tot atâtea feluri de jocuri câte instincte sunt. Ajungem
deci să socotim jocul ca pe un exerciţiu pregătitor pentru viaţa serioasă. În momentul naşterii
moştenite nu sunt destul dezvoltate, mai ales la animalele superioare şi la om, pentru aşi
îndeplini de la început misiunea lor; este necesar ca aceste instincte să fie exercitate sau
completate prin noi achiziţii. Cu cât este mai ridicat rangul ocupat de un animal în ierarhia
speciilorcu atât îi este mai lungă ucenicia. Putem fi deci de aceeaşi părere cu Gross că animalul
nu se joacăpentru că e tânăr, ci are o tinereţe pentru că simte nevoia de a se juca. Alte teorii care
apreciază jocul ca pe un agent de dezvoltare, de expansiune a personalităţiivin să completeze
teoria lui Gross. Astfel, H.Carr a atras atenţia că jocul procură organismuluiprintre altele,
stimularea necesară creşterii organelor şi este un agent important de dezvoltare sistemului
nervos.
Jocul didactic, organizat în lumina cerinţelor psihologiei învăţării, reprezintă un mijloc
activ şieficace de instruire şi educare a şcolarului mic. Relevând legătura dintre joc şi munca
copil, JPiaget a pus în evidenţă aportul jocului la dezvoltarea intelectuală a şcolarului mic.
Jocul –susţine J. Piaget- este o asimilare a realului la activitatea proprie, oferindu-şi
acestei activităţi alimentaţia necesară şi transformând realul în funcţie de multiplele trebuinţe
ale eului. Iată de ce,toate metodele active de educare a copiilor mici cer să li se furnizeze
acestora un material corespunzător pentru ca, jucându-se, ei să reuşească să asimileze
realităţile intelectuale care, fărăacesta, rămân exterioare inteligenţei copilului. 6

Copilul crede că aproape orice activitate este joc. Prin joc el anticipează conduite
superioare. La copil, spunea marele psiholog Claparêde – jocul este munca, este binele,
estedatoria, este idealulvieţii. Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să
respire şi să acţioneze.7

Aşadar, atunci când jocul este utilizat în procesul didactic, el capătă funcţii
psihopedagogie semnificative, garantând participarea activă a elevului la lecţii, sporind interesul
de cunoaştere faţă de conţinutul lecţiilor.

5
Gross Karl (1861-1946), filozof, psiholog şi estetician german. Reprezentant al realismului critic neokantian. A
elaborat o teorie asupra semnificaţiei jocului
6
Jean Piaget, Psihologia inteligenţei, traducere din limba franceză, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1965.

7
Eduard Claparède, Psihologia copilului şi pedagogia experimentală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1975.

18
 Începând cu vârsta de 6-7 ani în viaţa copilului intervin schimbări multiple. Începe
procesul de integrare în viaţa şcolară ca o necesitate obiectivă determinată de cerinţele instruirii
şi dezvoltării sale multilaterale. De la această vârstă, o bună parte din timp este rezervată şcolii,
activitatea de învăţare devenind o preocupare majoră. În programul zilnic intervin schimbări
impuse de ponderea pe care o are acum şcoala, schimbări care nu diminuează dorinţa lui de joc,
jocul rămânând o problemă semnificativă a întregii copilării.

Încorporate în activitatea didactică,elementele de joc imprimă acesteia un caracter mai

viu şi mai atrăgător, aduce o varietate şi o stare de bună dispoziţie funcţională, de veselie şi
bucurie, de divertisment şi de destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei şi a plictiselii, a
oboselii.

Restabilind un echilibru în activitatea şcolarilor, jocul fortifică energiile intelectuale şi

fizice ale acestora, generând o motivaţie secundară, dar stimulativă, constituind o prezenţă
indispensabilă în ritmul accentuat al muncii şcolare.

În aceste condiţii se impune o exigenţă sporită în ceea ce priveşte dotarea ritmică a

volumului de cunoştinţe matematice ce trebuie asimilate de elevi şi în mod deosebit, necesitatea
ca lecţia de matematică să fie completată sau intercalată cu jocuri didactice cu conţinut
matematic. ( uneori chiar concepte sub formă de joc).

Jocurile constituie mijloacele cu care învăţătorul îi poate ajuta pe micii şcolari să-şi
însuşească pe căi mult mai uşoare şi mai plăcute cunoştinţele care altfel ar părea rigide, abstracte.
De aceea jocul didactic este:

a. tip de joc care îmbina elementele instructiv-educative cu elementele distractive.

b. tip de joc prin care institutorul consolidează, precizează, verifica si îmbogăţeşte

cunoştinţele predate copiilor, înlesnind rezolvarea problemelor propuse acestora,
le pune în valoare si antrenează capacitatule creatoare ale acestora.

c. formă de activitate atractivă şi accesibilă copilului, prin care se realizează

sarcinile instructiv-educative ale învăţământului. El reprezintă un ansamblu deactiuni si operaţii
care, paralel cu destinderea, buna dispoziţie si bucuria, urmăreşte obiective de pregătire
intelectuala, tehnica, morala, fizica a copilului.

Aşadar, atunci când jocul este utilizat în procesul de învăţământ, el dobândeşte funcţii
psiho-pedagogice semnificative, asigurând participarea activa a copiluluila lecţii sporind
interesul de cunoaştere fata de conţinutul lecţiilor.

Între jocul didactic si procesul instructiv-educativ exista o dubla legătura: jocul sprijină şi
îmbunătăţeşte procesul instructiv-educativ fiind însa si condiţionat de acesta prin pregătirea
anterioară a copilului în domeniul în care se desfăşoară jocul.

Jocul didactic reprezintă una din principalele metode active, deosebit de eficienta în
activitatea instructiv-educativa cu preşcolarii si şcolarii mici. Importanta acestui mijloc de
instruire si educare este demonstrata si de faptul ca reprezintă nu numai o metoda de învăţământ.

Mânuite cu iscusinţă, jocurile şi exerciţiile aduc o importantă contribuţie la pregătirea

elevilor pentru viaţă.

III.2.Jocul didactic matematic

După această necesară trecere în revistă a elementelor care fac din joc un posibil, necesar
şi eficient mijloc de educaţie, vom particulariza concretizând aceste elemente în sfera jocului
19
didactic matematic. Ceea ce dă specificitate jocului didactic matematic se regăseşte în scopul,
sarcina didactică şi conţinutul jocului care se circumscriu domeniului matematicii.

Elementele comune tuturor jocurilor didactice, indiferent cărei discipline de învăţământ îi

slujesc, care individualizează jocul didactic în metodologia didactică şi evidente ca atare şi la
jocul didactic matematic, sunt elementele de joc, regulile de joc şi miza jocului.

Structura jocului didactic matematic se înscrie deci în tiparul prestabilit şi, în consecinţă,
pentru ca o problemă sau un exerciţiu să devină joc didactic trebuie ca acestea să-l respecte în
componentele sale.

Iată cum, spre exemplu, poate fi transformat un exerciţiu (clasa a IV-a, capitolul

Numere naturale cel puţin egale cu 1000) în joc didactic matematic:

Aflaţi :
a. cel mai mare număr natural de 4 cifre;

b. cel mai mic număr natural din 5 cifre;

c. cel mai mic număr natural de 5 cifre semnificative;

d. cel mai mare număr natural de 7 cifre distincte;

e. cel mai mic număr natural de 8 cifre distincte.

Jocul didactic matematic pe care l-am obţinut valorificând conţinutul acestui exerciţiu, l-
am intitulat: "Găseşte numărul!".

Scopul: consolidarea numeraţiei cuprinzând numere naturale de mai multe cifre;

dezvoltarea capacităţilor intelectuale şi a atenţiei; cultivarea interesului pentru activitatea cu
conţinut matematic şi a trăsăturilor morale pozitive (spirit de echipă, disciplină, corectitudine,
perseverenţă etc.).

Sarcina didactică: identificarea, citirea şi scrierea unui număr natural determinat de una
sau mai multe condiţii precizate (date).

Elemente de joc: întrecerea pe echipe, aplauzele, recompensa.

Miza jocului: un fanion pentru echipa câştigătoare

Material didactic: o planşă pe care sunt scrise condiţiile pe care trebuie să le

îndeplinească numerele căutate (9.999; 100.000; 11.111; 9.876.543; 10.234.567).

Regula de joc: se formează echipe de câte 5 elevi, fiecare echipă primind o fişă pe care
este înscris numărul de concurs. La semnal, câte un elev din fiecare echipă (cei care deţin fişa
respectivă) vor înscrie numărul găsit (unul singur, în ordinea condiţiilor date) transmiţând apoi
fişa următorului elev din echipă care va rezolva sarcina următoare. Timpul de lucru al fiecărei
echipe este înregistrat, câştigând echipa cu cele mai multe răspunsuri corecte date în cel mai
scurt timp.

Verificarea soluţiilor se va face după ce răspunsurile corecte au fost stabilite cu întreaga

clasă şi înscrise pe planşă. Echipa câştigătoare va fi răsplătită prin înmânarea fanionului şi
aplauze din partea colegilor.

20
III.3. Cerinţele jocului didactic matematic

Activitatea de învăţare este o activitate dificilă care necesită un efort gradat. Ea trebuie
susţinută permanent cu elemente de sprijin, printre care jocurile didactice ocupă un rol important.

În realizarea oricărui joc trebuie avute însă în vedere experienţa anterioară acumulată de
copil, dezvoltarea lui intelectuală şi particularităţile de vârstă.

Pentru a deveni joc didactic matematic, o activitate didactică trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii :

a. să realizeze un scop şi o sarcină didactică din punct de vedere matematic;

b. să folosească elemente de joc, în vederea realizării sarcinii propuse ;
c. să folosească un conţinut matematic accesibil, atractiv, recreativ ;
d. să utilizeze reguli de joc, cunoscute anticipat şi respectate întocmai de către
elevi.

Scopul didactic – se formulează în legătură cu cerinţele programeişcolare pentru

clasarespectivă, convertite în finalităţi funcţionale de joc. Formularea trebuie să fie clară şi să
conţină elemente specifice impuse de realizarea jocului respectiv.

Sarcina didactică –trebuie să fie legată de conţinutul şi structura jocului didactic matematic
respectiv.Sarcina jocului didactic matematic trebuie să se refere la ceea ce trebuie să facă în mod
concret elevii în timpul jocului, pentru a realiza scopul propus. Sarcina didactică reprezintă
esenţa activităţii respective, antrenând intens operaţiile gândirii:analiza, sinteza, comparaţia, dar
şi imaginaţia.

Jocul didactic matematic cuprinde şi rezolvă, de regulă, o singură sarcină didactică.

Sarcina didactică constituie, deci, elementul de bază, prin care se transpune la nivelul elevilor,
scopul urmărit în activitatea respectivă.

Elementul de joc

În jocurile didactice matematice se poate alege o mare varietate de elemente de joc:

întrecerea(emulaţia –competiţia) individuală sau pe grupe de elevi, cooperarea între participanţi,
recompensarea rezultatelor bune (miza jocului) sau penalizarea greşelilor comise de participanţi,
bazate pe surpriză, aşteptare, ghicire, aplauze, cuvântul stimulator. O parte din aceste elemente se
utilizează în majoritatea jocurilor didactice ( exemplu: cuvântul întrecerea ) altele în funcţie de
conţinutul jocului.

Important este ca elementele de joc să se împletească strâns cu sarcina didactică, să

mijlocească realizarea ei într-o formă plăcută atractivă.

Competiţia este o conduită strategică a cărei tensiuni împreună cu provocarea şi

realizarea procesului de joc de către copii constituie izvorul activităţii de joc. Atmosfera jocului
oferă elevului parcurgerea diferitelor stări: de aşteptare, de performanţă, de urmărire a celorlalţi
parteneri, de competiţie, de risc, adică incertitudini (exemplu : care dintre subiecţi va fi
câştigătorul şi ce loc va ocupa el în clasament). În jocul matematic riscul se manifestă în toată
plenitudinea lui,incertitudinea rezultatului scontat. Dacă elevii ar prevedea care dintre ei va fi
câştigătorul, nu s-ar mai antrena la joc. În organizarea competiţiilor trebuie respectate
particularităţile individuale ale elevilor pentru a evita apariţia fenomenului de vedetism.

Miza jocului

21
 Prin miză se înţelege recompensa primită de grupa câştigătoare sau individual, defiecare
elev care a rezolvat corect sarcina didactică, respectând regulile de joc. Aceasta poateconsta în
buline, semne de carte, ilustrate, jocuri matematice confecţionate în ora de abilităţi practice sau
de educaţie plastică. Uneori, aplauzele sau aprecierile cu foarte bine pot constitui miza jocului.

Miza trebuie anunţată imediat după regula de joc, astfel elevii se joacă cu plăcere,
întrecerea este strânsă, dorinţa de a câştiga este mai mare.

Conţinutul matematic al jocului didactic trebuie să fie accesibil, recreativşi atractivprin

forma în care se desfăşoară, prin mijloacele de învăţământ utilizate, prin volumul de cunoştinţe la
care se apelează.

Materialul didactic

Reuşita jocului didactic matematic depinde în mare măsură de materialul didactic folosit,
de alegerea corespunzătoare şi calitatea acestuia. Materialul didactic trebuie să fie cât mai
adecvat conţinutului jocului didactic, să slujească cât mai bine realizării sarcinii didactice şi a
scopului propus.

Regulile jocului

Pentru realizarea sarcinii propuse şi pentru stabilirea rezultatelor întrecerii se folosesc

reguli propuse de învăţător sau cunoscute de elevi. Aceste reguli concretizează sarcina didactică
şi realizează legătura între aceasta şi acţiunea jocului. Regulile de joc transformă de fapt
exerciţiul sau problema în joc, activizând întregul colectiv de elevi la realizarea sarcinilor
primite. Există şi jocuri în care elevii sunt antrenaţi pe rând la rezolvarea sarcinilor didactice. În
aceste jocuri este bine ca învăţătorul să introducă o completare la regulă, în sensul de a cere
grupei să-l urmărească pe cel întrebat şi să răspundă în locul lui dacă este cazul.

Este indicat ca jocurile să permită şi momente vesele, să aibă o încărcătură afectivă şi să

se asigure întărirea acţiunii prin asocieri colective sau individuale, prin recompense sau aplauze.
Toate acestea contribuie la stimularea forţelor intelectuale solicitate în rezolvarea sarcinilor
jocului didactic.

Jocurile didactice matematice cuprind şi reguli care precizează cine poate deveni
câştigătorul jocului. Ele cuprind şi unele restricţii : elevii care greşesc vor fi scoşi din joc sau vor
fi penalizaţi, depunctaţi etc. Unele jocuri pot preciza cine poate deveni conducătorul jocului.
Structura închegată a jocului didactic depinde de felul în care este concretizată sarcina didactică
şi elementele de joc.

Acceptarea şi respectarea regulilor de joc determină elevii să participe la efortul comun al

colectivului sau grupei din care fac parte. Subordonarea intereselor individuale celor ale
grupului,lupta, efortul pentru învingerea dificultăţilor, respectarea regulilor de joc şi apoi bucuria
succesului, pregătesc rând pe rând omul de mâine, capabil să se integreze în societate.

III.4.Valenţele instructiv – educative ale jocului didactic matematic

Ceea ce pentru adult este munca, activitatea utilă pentru copil este jocul. Jucându-se,
copilul descoperă şi cunoaşte lumea înconjurătoare, reflectă viaţă şi activitatea adulţilorpe care o
imită într-un mod specific.

Copilul – spunea marele pedagog elveţian Claparêde este o fiinţă a cărei trebuinţă este
jocul... această trebuinţă spre joc este ceva esenţial naturii sale. Trebuinţa de a se juca este
tocmai ceea ce ne va permite să împăcăm şcoala cu viaţa, să procurăm şcolarului acele mobiluri

22
de acţiune care se consideră de negăsit în sala de clasă. 8Atunci când învăţarea îmbracă forma
dejoc, plăcerea care însoţeşte atmosfera jocului creează noi interese participative, de activitate
independentă pe baza unor interese nemijlocite.

Rolul şi importanţa jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul de

asimilare, fixare şi consolidare a cunoştinţelor iar datorită caracterului formativ influenţează
dezvoltarea personalităţii elevului.

La nivelul ciclului primar, când se pun bazele deprinderilor de muncă intelectuală,

jocurile didactice matematice reprezintă o formă de învăţare accesibilă, plăcută şi atractivă ce
corespunde particularităţilor psihice ale acestei vârste.

Jocurile didactice matematice indiferent de conţinutul lor sau de materialul didactic

folosit, antrenează resursele intelectuale şi fizice ale elevilor, îi formează şi îi informează
îmbinând plăcutul cu utilul. Ele contribuie la însuşirea mai temeinică, mai accesibilă, mai plăcută
a cunoştinţelor de matematică.

Experienţa demonstrează că, în desfăşurarea procesului de pregătire a elevilor, jocul

didactic prin sarcina lui permite reluarea într-o formă mai atractivă a cunoştinţelor predate, ceea
ce favorizează repetarea şi în final fixarea acestora.

Corespunzând particularităţilor de vârstă ale şcolarităţii mici, jocul didactic are bogate
valenţe formative. Elementele de joc încorporate în procesul instruirii au calitatea de a motiva şi
stimuli puternic elevii, mai ales în prima etapă a învăţării când încă n-au apărut interesele pentru
această activitate.

Prin gradul înalt de angajare a elevului în activitatea de învăţare constituie una din cele
mai bune mijloace de activizare a şcolarilor mici şi de stimulare a resurselor lor intelectuale.

Ca metodă activă de însuşire şi consolidare a cunoştinţelor, jocurile didactice matematice

prin conţinutul lor completează pregătirea elevilor şi le sporeşte interesul pentru matematică.

Urmărindu-şi obiectivele curente ale lecţiei, prin jocurile didactice care pot fi presărateîn
diverse momente ale acesteia, copilul este solicitat la acelaşi efort mintal pe care l-ar face într-o
activitate didactică obişnuită: să observe, să recunoască, să denumească, să explice, să clasifice,
să transforme, să compună etc. cu deosebirea că în joc copilul efectuează aceste operaţii într-o
formă plăcută,atractivă, mobilizându-şi toate resursele pentru îndeplinirea sarcinilor. Valenţele
formative ale jocului didactic matematic sunt mai puternice dacă conţinutul, sarcina didactică şi
scopul jocului didactic folosit se leagă de conţinutul lecţiei predate sau consolidate, se
subordonează într-un fel scopului lecţiei în care este folosit jocul respectiv.

Prin joc se formează deprinderile de muncă intelectuală. Una din trăsăturile esenţiale ale
jocului didactic o reprezintă caracterul lor competitiv, de întrecere. Copiii sunt solicitaţi să-şi
concentreze atenţia, să gândească repede şi corect, să participe activ la reuşita jocului.

Prin jocurile didactice matematice se urmăresc nu numai laturile formative ale învăţării
matematicii în şcoală (dezvoltarea unei gândiri logice, gândiri creatoare, aplicarea corectă a
tehnicilor de calcul, rapiditatea calculului, formarea deprinderilor trainice de calcul, dezvoltarea
capacităţii de a rezolva probleme ), dar şi anumite laturi educative.

Desigur, în jocul didactic va predomina sarcina de învăţare şi nu distracţia. Este bine ca

jocurile să declanşeze momente vesele ca şi momente de tensiune cu încărcătură afectivă, dar să
se încheie cu aprecieri individuale sau colective. Aprecierea rezultatelor creează numeroase

8
Eduard Claparède, Educaţia funcţională, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973, p. 131.

23
manifestări spontane de bucurie sau de supărare, de mulţumire sau de regret, care nu trebuie să
ne lase indiferenţi.

În joc,copiilor le pot fi formulate sarcini mai complexe, pot fi introduse norme de

comportament mult mai dificile decât în timpul lecţiilor. Bogăţia de idei a jocului, de puterea de
atracţie pe care o exercită aceste idei depinde forţa emoţiei, a efortului intelectual şi de voinţă,
spiritul de organizare al fiecăruia dintre participanţii jocului. Caracterul formativ –educativ al
jocului, bogăţia sa emoţională,mobilizează forţele copilului, educând voinţa spiritul de precizie,
jocului, bogăţia sa emoţională,mobilizează forţele copilului, educând voinţa spiritul de
precizie,stăpânirea de sine, autocontrolul şi disciplina conştientă.

Ştim cu toţii că o caracteristică a copiilor este de a se lăsa înşelaţi în joc, ca şi cum ar fi

realitate. În felul acesta, copiii mai timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajoşi şi
capătă mai multă încredere în capacităţile lor, mai multă siguranţă şi rapiditate în răspunsuri.

Datorită conţinutului şi modului lor de desfăşurare, jocurile didactice sunt mijloace

eficiente de activizare a întregului colectiv al clasei, dezvoltă spiritul de echipă, de într-
ajutorare,formează şi dezvoltă unele deprinderi practice elementare şi de muncă organizată.

Jocul didactic matematic are un rol însemnat în socializarea copiilor, în procesul de

integrare progresivă a acestora în viaţa socială, în dezvoltarea sentimentelor sociale.

În situaţiile de joc, copilul realizează cea mai autentică învăţare având impresia că se
joacă. Învăţătorul este acela care subordonează jocul scopurilor didactice ale lecţiei.

Jocurile îşi dovedesc eficienţa tocmai prin integrarea afectiv –motivaţională a

participanţilor. Micul şcolar integrat într-un proces neatractiv, rigid, dominat de sarcina de
stocare şi redare a cunoştinţelor la cererea adultului, nu va gusta bucuria descoperirii de
cunoştinţe sau de strategii operaţionale, nu va învăţa pentru a cunoaşte, ci motivaţia activităţii noi
va fi cel puţin exterioară, obţinerea unei note bune. Executarea unor acţiuni la comandă după
reguli precise creează moment de tensiune, de emoţii, dorinţa de a câştiga,întrecerea mobilizează
la o activitate intensă de învăţare al cărei efort, datorită atractivităţii, elevii nu-l simt, ci mai
degrabă îl doresc.

Prin intermediul jocului se pot dezvolta capacităţi cognitive, afective şi volitive ale
copiilor se pot educa trăsături ale personalităţii creatoare, se pot asimila modele de relaţii
interpersonale se pot forma atitudini şi convingeri.

Copiii pot învăţa să utilizeze bine informaţiile, timpul, spaţiul şi materialele puse la dispoziţie; li
se poate dezvolta spiritul de observaţie, spiritul critic şi autocritic, capacitatea anticipativ –
predictivă.

III.5. Funcţiile jocului didactic

Jocul îndeplineşte in viaţa omului funcţii importante, pe care le nuanţează de la o vârsta

la alta: funcţia de cunoaştere, funcţia formativa, funcţia de socializare, funcţia de realizare a
echilibrului emoţional, funcţia distractiva, funcţia terapeutica, funcţia de autoexprimare.

La vârsta copilăriei, locul dominant îl ocupa funcţia cognitiva si cea formativa. Acţionând
in cadrul jocului cu obiecte, fenomene, procese copilul descoperă prin intermediul senzorialităţii
(văz, pipăit, auz dar si gust, miros) informaţii despre însuşirile si utilitatea acestora. Pana la o
anumita vârsta jocul reprezintă calea nu cea mai importanţa ci calea unica prin care îşi formează,
sistematizează experienţa personala, calea prin care asimilează, verifica si valorifica, in maniera
proprie si in scop personal, experienţa adultului. Jucându - se, copilul întâlneşte obstacole
cognitive care se interpun intre dorinţe si scopuri si descoperă modalităţi de depăşire, învingere a
24
lor. Jocul constituie astfel primul cadru pentru descoperirea si rezolvarea de probleme. Prin jocul
pe care îl desfăşoară, copilul îşi formează treptat codul pe baza căruia va înţelege cunoştinţele
teoretice si practice la care va ajunge prin demersurile sale cognitive libere sau conduse de adult.

Deosebit de importanta este funcţia formativă a jocului. Prin intermediul lui copilului îşi
formează structuri perceptive (care ii vor permite sa integreze si sa decodifice informaţiile
noi),strategii de explorare-integrare a diferitelor obiecte si fenomene, învaţă sa se centreze pe
elementele esenţiale, sa recunoască stimuli prezentaţi in contexte noi. Jocul mijloceşte formarea
reprezentărilor vizuale, auditive, tactilo-chinestezice mai bogate sau mai schematice, mai fidele
sau mai îndepărtate realităţii si, mai ales, manifestarea funcţiei de simbolizare pe care o au
reprezentările.

Prin joc copilul desfăşoară operaţii concrete de descompunere si recompunere, de

diferenţiere, pe care le asimilează, interiorizează si transforma in operaţii mintale. Jocul permite
eliberarea treptata, e adevărat, deocamdată parţiala, de limitele acţiunilor motorii imediate si
înlocuirea lor prin acte simbolice, amplificarea posibilităţilor gândirii ca mecanism cognitiv de
prelucrare secundara si complexa a informaţiilor de tip senzorial. Datorita lui imaginaţia
reproductiva îşi îmbogăţeşte conţinutul si procedeele iar cea creatoare îşi creionează premisele.
Potenţialul creativ, trăsătura general- umana se actualizează si dezvolta in cadrul jocului care
oferă conţinut, prin subiectul sau, pentru combinări de acţiuni, personaje, roluri, situaţii. Valenţe
deosebite din acest punct de vedere îl au jocurile simbolice cu subiecte din viaţa cotidiana si din
basme si povesti.

În cadrul jocului este anticipat, treptat si progresiv, rezultatul dorit si, in timp, planul
acţiunii care cuprinde nu numai scopul, ci si etapele, mijloacele acţiunii si, intr-o forma foarte
sumara, condiţiile de desfăşurare ("întâi îmbrac păpuşa, iau căruciorul si apoi mă duc cu ea la
plimbare in parc care este sufrageria"). Alături de cerinţele externe, impuse de adult, jocul
prilejuieşte formarea acelui mecanism reglator deosebit de complex si important care este voinţa.
Copilul îşi mobilizează energia, o coordonează in direcţia scopului (vag la început si apoi din ce
in ce mai precis), ia decizii (referitoare la mijloace, locul de desfăşurare), amâna acţiunea ("mă
mai joc după ce mănânc"sau "întâi mă îmbrac si apoi mă joc"). Vorbirea cu sine săvârşita in
timpul jocului reprezintă un mijloc important pentru constituirea limbajului intern, iar vorbirea
cu jucăria si mai târziu cu celalalt, cadru pentru dezvoltarea limbajului dialogat. Atenţia se
concentrează asupra subiectului jocului si isi amplifica, treptat, volumul.

Sunt câteva aspecte care dovedesc faptul ca, la vârsta copilăriei, jocul constituie, sursa,
cadru si factor al dezvoltării.

La fel de importanta ca precedentele doua funcţii este cea legata de socializare, jocul
reprezentând cadru si mijloc pentru formarea si dezvoltarea sociabilităţii. Daca la început se
joaca singur, treptat, copilul se simte atras de jucăria vârstnicului, apoi de vârstnicul însuşi,
reproduce, învaţă, respecta, creează reguli de comportare. In jocul cu ceilalţi si mai ales in jocul
cu reguli asimilează la propriul eu relaţiile interpersonale si se acomodează acestor relaţii, îşi
însuşeşte norme care vor deveni reper intern pentru comportamentul social.
Prin satisfacerea dorinţelor si nevoilor (de cunoaştere, de afecţiune, de comunicare, de
autoexprimare) care l-au declanşat si susţinut energetic, prin stările de satisfacţie, plăcere,
bucurie, individuale si colective pe care le generează, jocul contribuie la realizarea echilibrului
emoţional si psihic.

Specialiştii in psihologia jocului (Ursula Şchiopu, Denis Macadziob) includ intre funcţiile
jocului si pe cea de tonifiere, activare, susţinere energetica. Desi presupune consum energetic si
produce o relativa oboseala fizica, el prilejuieşte refacerea energiei mai ales a celei pshice prin
stările emoţionale pozitive.

Din ce in ce mai mult este valorificata, mai ales cu acei copii care prezintă cerinţe
educative speciale, funcţia terapeutica a jocului, funcţie constituita pe seama propietatilor
25
proiective ale acestuia si pe integrarea in rol prin transfigurarea trasaturilor diferitelor personaje.
Anna Freud este printre primii specialişti care folosesc jocul in terapia copilului alături de
interpretarea viselor, desenul liber, înlocuind astfel asociaţiile libere. Pentru a consolida eul
copilului, terapeutul trebuie sa aiba un rol educativ activ in timpul jocului. Melania Klein
apreciază jocul ca metoda deosebit de importanta in diagnoza si psihoterapia copilului. Acţiunile
copilului, jucăriile utilizate in situaţia de joc au anumite semnificaţii. Ca si la Anna Freud
terapeutul are un rol activ- directioneaza jocul, propune copilului obiecte si materiale, ii explica
semnificaţia simbolurilor; iniţial amplifica neliniştea si vinovăţia copilului pentru ca apoi sa le
atenueze.

Prin joc copilul îşi exprima nivelul de dezvoltare psihica, temperamentul, abilităţile,
nevoile, dorinţele, situaţiile care l-au impresionat si chiar marcat.

CAPITOLUL IV. METODOLOGIA ORGANIZĂRII ŞI DESFĂŞURĂRII

JOCULUI DIDACTIC

IV.1.Modalitaţii de integrare a jocului didactic

26
 Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţii care, paralel cu destinderea, buna
dispoziţie şi bucuria, urmăreşte obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică etc. a
elevilor.
Jocul didactic este un tip de activitate specifică prin care
învăţătorulconsolidează,precizează şi chiar verifică cunoştinţele elevilor, le îmbogăţeşte sfera
lor de cunoştinţe, le pune în valoare şi le antrenează capacităţile creatoare ale acestora. Aşadar,
atunci când jocul este utilizând procesul de învăţământ, el dobândeşte funcţii psihopedagogice
semnificative, asigurând participarea activă a elevului la lecţie, sporind interesul de cunoaştere
faţă de conţinutul lecţiilor.9

Reuşita jocului didactic este condiţionată de proiectarea, organizarea şi desfăşurarea lui

metodică, de modul în care învăţătorul ştie să asigure o concordanţă deplină între toate
elementele ce-l definesc.

Pentru aceasta, se vor avea în vedere următoarele cerinţe de bază :

 pregătirea jocului didactic;

 organizarea judicioasă a acestuia;

 respectarea momentelor jocului didactic ;

 ritmul şi strategia conducerii lui;

 stimularea elevilor în vederea participării active la joc;

 asigurarea unei atmosfere prielnice;

 varietatea elementelor de joc ( complicarea jocului, introducerea unor

variante)

Pregătirea jocului didactic presupune:

 studierea atentă a conţinutului acestuia, a structurii sale;

 pregătirea materialului didactic ( confecţionarea sau procurarea lui);

 elaborarea proiectului didactic.

Organizarea jocului didactic matematic necesită o serie de măsuri. Trebuie să se asigure

împărţire judicioasă a elevilor clasei în funcţie de acţiunea jocului şi, uneori, chiar o
reorganizarea mobilierului sălii de clasă pentru buna desfăşurare a jocului, pentru reuşita lui în
sensul a sarcinii didactice. Altă problemă organizatorică este cea a distribuirii materialului
necesar desfăşurării jocului. În general materialul se distribuie la începutul activităţii de joc ( pe
motivul că elevii, cunoscând în prealabil materialele didactice necesare jocului respectiv, vor
înţelege mult mai uşor explicaţia învăţătorului cu privire la desfăşurarea jocului, sau se poate
împărţi după explicarea jocului ).

9
Ioan Neacşu (coord.), Metodica predării matematicii la clasele I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981,
p .272.

27
 Organizarea judicioasă a jocului didactic are o influenţă favorabilă asupra ritmului de
desfăşurare a acestuia, asupra realizării cu succes a scopului propus. Desfăşurarea jocului
didactic cuprinde, de regulă următoarele momente :

 anunțarea titlului jocului şi a scopului acestuia; introducerea în joc;

 prezentarea materialului ;

 explicarea şi demonstrarea regulilor jocului;

 fixarea regulilor;

 executarea jocului de către elevi ;

 complicarea jocului;

 încheierea jocului ( evaluarea conduitei de grup sau individuale).

Introducerea în joc îmbracă forme variate în funcţie de tema jocului. Dacă este necesar se
poate începe cu familiarizarea elevilor cu conţinutul jocului, acesta concretizându-se într-o mică
discuţie cu efect motivator. Alteori, introducerea în joc se poate face printr-o scurtă expunere
care să stârnească interesul şi atenţia elevilor.

În unele jocuri introducerea se poate face prin prezentarea materialului, mai ales atunci
când de logica materialului este legată întreaga acţiune a elevilor. Dar acest moment nu este
totdeauna obligatoriu. Uneori se poate trece direct la anunţarea titlului jocului.

Anunţarea titlului jocului trebuie făcută sintetic, în termeni precişi, fără cuvinte de prisos.
Se pot găsi formulele cele mai variate de anunţare a jocului, în propoziţii enunţiative,interogative
sau exclamative, astfel ca de la o lecţie la alta, ele să fie cât mai adecvate conţinutului acestuia.

Un moment hotărâtor pentru succesul jocului didactic matematic este demonstrarea

şiexplicarea acestuia.

Învăţătorului îi revin următoarele sarcini :

 să-i facă pe elevi să înţeleagă sarcinile ce le revin;

 să precizeze regulile jocului, asigurând însuşirea lor rapidă şi corectă de către el

 să prezinte conţinutul jocului didactic şi principalele lui etape, în funcţie de

regulile jocului;
 să dea indicaţii cu privire la modul de folosire a materialului didactic ;

 să scoată în evidenţă sarcinile conducătorului jocului şi cerinţele pentru a deveni

câştigători.

Fixarea regulilor

Uneori, în timpul explicaţiei sau după explicaţie, se obişnuieşte să se fixeze regulile,

transmise. Acest lucru se recomandă, de regulă, atunci când jocul are o acţiune
maicomplicată,impunându-se, astfel, o subliniere specială a acestor reguli. De multe ori fixarea
regulilor nu se justifică, deoarece se îndeplineşte formal, elevii reproducându-le în mod mecanic.
28
 Jocul începe la semnalul conducătorului jocului.La început acesta intervine mai des în
joc,reamintind regulile, dând unele indicaţii organizatorice etc.

Pe măsură ce se înaintează în joc sau elevii capătă experienţa jocurilor matematice,

propunătorul acordă independenţă elevilor, îi lasă să acţioneze liber.

Jocul elevilor poate fi condus direct de învăţător sau indirect ( când învăţătorul ia parte
activă la joc, fără să interpreteze rolul de conducător). Pe parcursul desfăşurării jocului , în
ambele cazuri învăţătorului îi revin următoarele sarcini:

 să imprime un anumit ritm jocului ( timpul este limitat );să menţină

atmosfera de joc ;

 să urmărească evoluţia jocului, evitând momentele de monotonie,

de stagnare;să controleze modul în care elevii rezolvă sarcina didactică
respectându-se regulile stabilite ;

 să creeze condiţiile necesare pentru ca fiecare elev să rezolve

sarcina didactică în modindependent sau în cooperare ;

 să urmărească comportarea elevilor, relaţiile dintre ei ;

 să activizeze toţi elevii la joc, găsind mijloacele potrivite pentru a-i

antrena şi pe cei timizi ;

 să urmărească felul în care se respectă, cu stricteţe, regulile jocului.

Învățătorul poate face trecerea de la conducerea directă la cea indirectă sau le poate
alterna.

Sunt situaţii când pe parcursul jocului pot interveni elemente noi: autoconducerea jocului
(elevii devin conducătorii jocului, îl organizează în mod independent), schimbarea materialului
între elevi (pentru a le da posibilitatea să rezolve probleme cât mai variate în cadrul aceluiaşi
joc), complicarea sarcinilor jocului, introducerea unui element nou, introducerea unui material
nou sau altele.

Încheierea jocului
În încheiere, învăţătorul va formula concluzii şi aprecieri asupra felului în care s-a
desfăşurat jocul, asupra modului în care s-au respectat regulile de joc şi s-au executat sarcinile
primite, asupra comportării elevilor, făcând recomandări şi evaluări cu caracter individual şi
general. Este momentul în care se nominalizează câştigătorii, se acordă recompensele şi se
aplică, după caz,penalizările stabilite la începutul jocului de comun acord cu elevii.
În învăţământul primar, jocul didactic se poate organiza cu succes la toate disciplinele
şcolare, în orice moment al lecţiei, ca activitate de sine-stătătoare urmărindu-se fie dobândirea de
noi cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, fie fixarea şi consolidarea acestora, fie verificarea şi
aprecierea nivelului de cunoştinţe al elevilor.
Fireşte, toate acestea pot fi atinse cu condiţia ca în cadrul jocului să primeze obiectivele
instructiv –educative, elevii să fie pregătiţi sub aspect teoretic, să cunoască sarcina urmărită,
29
module desfăşurare, regulile ce se cer respectate etc. şi să nu-l considere ca pe un simplu
divertisment, ci ca pe un mijloc de învăţare.
Învăţarea prin efort personal, prin manifestarea independenţei în acţiune, gândire şi
exprimare, însoţită de bucurie şi satisfacţie, va fi temeinică şi va genera noi interese de
cunoaştere10

IV.2. Jocurile didactice utilizate în scopul formarii şi consolidării capacităţilor şi

cunoştinţelor
Jocul didactic este o metodă activ-participativă, dar şi un mijloc prin care învăţătorul
consolidează, precizează şi verifică cunoştinţe, pune în valoare şi le antrenează capacităţile
creatoare. Poate să aducă varietate în exerciţiul matematic, poate înviora lecţia şi ca urmare
drumul spre deprinderi este mai sigur şi mai plăcut.
În predarea matematicii la clasele primare se folosesc jocurile didactice pentru
realizarea unor sarcini formative ale procesului de învăţământ.
Aceste jocuri antrenează operaţiilor gândirii (analiza,sinteza,compararea, clasificarea,
ordonarea,abstractizarea,generalizarea,concretizarea), dezvoltă spiritului imaginativ-creator şi de
imaginaţie, dezvoltă atenţia,disciplina şi spiritul de ordine în desfăşurarea unei activităţi,
formează deprinderi de lucru corect şi rapid,asigură însuşirea temeinică a cunoştinţelor.

Jocul didactic nu înseamnă o,,joacă de copii“, el este o activitate serioasă, care sprijină
într-un mod fericit, înţelegerea problemelor, fixarea şi formarea unor deprinderi
matematicedurabile, precum şi împlinirea personalităţii şcolarului.Şcolarul mic manifestă multă
curiozitate. Apare necesitatea de a-şi explica fenomenele, de a înţelege lumea, de a stabili relaţii
între cauze şi efecte. Este vârsta când se trece de la o gândire intuitivă la o gândire operativă.
Elevii învaţă să rezolve exerciţiile şi problemele şi apoi treptat, schemele şi structurile mintale.
Intelectul infantil se caracterizează printr-o deosebită receptivitate. Copilul poate reţine cu multă
uşurinţă o serie de date, numere.

10
Învăţământul primar, nr. 3-4 , Editura Publistar, Bucureşti, 1995, p.66.

30
 Învăţătorul va dirija procesul memorării, va urmări trecerea de la o memorare
predominant mecanică la o memorare logică.
Şcolarul oboseşte repede şi de aceea este necesară introducerea jocurilor pentru ca
perioadele care solicită atenţia să alterneze cu activitatea de înviorare.
Atenţia şi efortul şcolarului pot fi stimulate şi prin stabilirea unei motivaţii adecvate.
Motivele exterioare (să fie lăudat, să facă bucurie părinţilor, să ia premii) vor fi dirijate treptat
spre o motivaţie socială (necesitatea de a învăţa ca să se pregătească pentru viaţă). Dar până când
şcolarul va ajunge să înţeleagă că,,trebuie să înveţe“ să nu se neglijeze rolul plăcerii, al atracţiei
spre studiu.
Lecţiile, bogate în materiale intuitive şi presărate cu jocuri didactice, devin mai
interesante, susţin efortul elevilor şi le menţin atenţia concentrată mai mult timp.
Practica la catedră a dovedit că activitatea mintală a elevului solicitată în lecţii poate
deveni interesantă, accesibilă dacă este inclusă în joc.
Jocurile sunt strategii euristice, în care copiii îşi manifestă isteţimea, inventivitatea,
iniţiativa, răbdarea, îndrăzneala şi curajul. Prin încărcătura sa afectivă, jocul asigură o antrenare
mai deplină a întregii activităţi psihice. În joc copilul este un adevărat actor şi nu un simplu
spectator. El participă, cu toată fiinţa lui la îndeplinirea obiectivului jocului, realizând în felul
acesta o învăţare autentică. Jocul poate deveni cel mai bun mijloc de activizare al şcolarului mic,
de stimulare a resurselor sale intelectuale şi de dezvoltare a creativităţii.
Jocurile didactice pot fi folosite în orice moment al lecţiei cu scopul de:
 a familiariza elevii cu unele concepte matematice;
 a consolida cunoştinţele însuşite;
 a cultiva unele calităţi ale gândirii;
 a evalua cunoştinţele însuşite.

Jocurile realizate prin muncă independentă permit formarea unei imagini clare asupra
lacunelor elevilor s-au a progreselor înregistrate, ajutând astfel preîntâmpinarea rămânerii în
urmă şi stimularea unor aptitudini.
Jocuri pentru stimularea unor aptitudini:
,,Completează şirul“:
2 , 4, 6, __ __ __ __;
1, 3, 7, __ __ __ __;
,,Care sunt vecinii“
___ 7 ___ 36 ___ 38 ___ 40 ___;
___ 60 ___ 89 ___ 91 ___ 71 ___.

31
 Jocuri pentru dezvoltarea flexibilităţii gândirii:
Jocul:,, Ce semne corespund?“
3 3 = 3 ‫ ٱ‬9 21 = 7 ‫ ٱ‬3 8 = 1 ‫ ٱ‬9 10 = 7 ‫ٱ‬
565 = 8 ‫ ٱ‬8 ‫ ٱ‬8 ‫ ٱ‬8 1 = 5 ‫ ٱ‬5 ‫ ٱ‬5 ‫ٱ‬
Jocuri la care se foloseşte munca pe echipe:
,,Cine urcă scara mai repede?“ sau,,Cine găseşte mai repede câturile corecte?“
72 : 8 35 : 7 36 :
____________ ____________ _______________
798548694
Întrecerea pe grupe sprijină colaborarea între elevi, stimulează forţele colective în
vederea obţinerii unui loc mai bun în clasamentul echipelor.
Unele jocuri pot evidenţia mai bine valoarea practică a cunoştinţelor de matematică.
Prin jocurile,,La magazin“;,,La librărie“elevii efectuează operaţii matematice subordonate unui
scop practic, acela de a face cumpărături. Astfel de jocuri oferă şi posibilitatea exersării elevilor
într-o atitudine civilizată.
Un capitol atractiv pentru elevi, deşi mai dificil, nu atât prin rezolvarea ce o cere, cât
mai ales prin felul,,ascuns“ în care sunt date numerele, cu care urmează să opereze elevii îl
constituie problemele de perspicacitate. Şcolarul mic manifestă mereu dorinţe atractive, plăcute,
interesante, dacă sunt presărate cu momente, care dau senzaţia că sunt jocuri, cu toate că aceste
activităţi solicită mult mai mult atenţia, gândirea şi imaginaţia.
Prin folosirea jocului didactic le stimulăm elevilor efortul susţinut şi-i determinăm să lucreze cu
plăcere, cu interes, atât în oră, cât şi în afara ei. Are un efect educativ evident: cultivă încrederea
în forţele proprii, spiritul de răspundere, de colaborare, dezvoltă imaginaţia, gândireaşi atenţia.
O muncă susţinută din partea învăţătorului corelată cu o participare activă a elevilor, la
toate obiectele, lecţie de lecţie, va duce la formarea unei motivaţii superioare în învăţare şi la
educarea aptitudinilor creatoare.
Permanent trebuie să-i învăţăm pe elevi cum să înveţe, să-şi pună şi să pună întrebări,
să formuleze probleme şi să dea cât mai multe soluţii, adică să gândească creativ.
Numai o muncă continuă şi conştiincioasă duce la dezvoltarea gândirii creatoare, la
formarea omului ca personalitate.
Folosirea jocurilor şi a problemelor de perspicacitate în cadrul orelor de matematică, are
o mare importanţă pentru că vizează:
 cultivarea creativităţii elevilor prin îndrăzneală, isteţime, spirit novator,
flexibilitatea gândirii;

32
 crearea unor situaţii generatoare de motivaţie;
 educarea unor trăsături volitiv-pozitive (concentrare, voinţă, dorinţa de
autodepăşire);
 stimularea elevilor slabi sau timizi;
 cultivarea încrederii în forţele proprii precum şi a spiritului de răspundere, de
colaborare şi ajutor reciproc.
Aceste probleme le plac copiilor, iar folosirea lor măreşte eficienţa lecţiilor de
matematică. Este demnă de luat în seamă afirmaţia lui Lucian Blaga că ,,Înţelepciuneaşi
iubireacopilului e jocul.” Prin joc, copilul se dezvoltă intelectual, moral şi fizic.

33
 CAPITOLUL V. PROIECTAREA ŞI DESFĂŞURAREA CERCETĂRII

V.1 Ipoteza cercetării

Dacă se utilizează în mod constant şi eficient jocul didactic matematic în lecţiile
dematematică, atunci se vor îmbunătăţi performanţele elevilor la această disciplină, contribuind la
dezvoltarea gândirii lor.

V.2. Scopul şi obiectivele cercetării

Scopul cercetării este de a găsi căi şi modalităţi optime de integrare a jocului
didacticmatematic în lecţiile de matematică în vederea îmbunătăţirii rezultatelor învăţării la această
disciplină.

V.3. Obiectivele cercetării

Obiectivele cercetării sunt:
O1 – evaluarea nivelului cunoştinţelor şi deprinderilor matematice dobândite în clasele
anterioare;
O2 – utilizarea în mod constant a jocului didactic matematic ca factor determinant al
dezvoltării gândirii elevilor, reflectate în progresul şi îmbunătăţirea performanţelor acestora;
O3 – compararea şi analiza rezultatelor obţinute la probele iniţiale, formative, sumative
şi finalepentru punerea în evidenţă a progresului realizat de elevi;
O4 – valorificarea rezultatelor cercetării în vederea eficientizării demersurilor didactice
ulterioare în lecţiile de matematică.

V.4.Eşantionul de subiecţi
Clasa experimentală este compusă din 15 elevi, un elev fiind cu C.E.S.(învățământ la
domiciliu), informaţiile esenţiale privind mediul social, starea de sănătate şi rezultatele şcolare fiind
cuprinse în tabelul următor:

34
 Tabel 5.1. Prezentarea analitică a clasei experimentale
Dezv.
Rezulta
Nr. Nume Nivel Nivel Componenţa Tipul Clima- fizică/ te
crt. şi economic cultural numerică familial tul Stare
prenume familial de şcolare
sănătate

1. B.N.L scăzut inferior 6 copii normală armonic Normală I

2. B.L.G. scăzut mediu 4copii normală armonic
Normală S
3. B.I.M scăzut inferior 6 copii divorțați conflictual Normală I
4. C.A.G bun superior 1 copil normală armonic Normală FB
5. C.V. bun mediu 2 copii normală armonic Normală B

6. C.G.A bun mediu 3 copii normală armonic Normală S

7. C. B. G. foarte bun superior 2 copii normal armonic Normală FB

8. G.M.L.J. bun mediu 1 copil divorțați armonic Normală B

9. M.C.M. bun mediu 2 copii Normală armonic Normală B
10 M.C.I. scăzut inferior 3 copii Normală armonic Normală S
11. M.M.F bun superior 2 copii Normală armonic Normală FB
12. R..B bun superior 2 copii Normală armonic Normală FB
13. S.A. bun mediu 2 copii divorțați conflictual Normală B

14. S.M. bun mediu 2 copii Normală armonic Normală S

15. I.M.D. scăzut mediu 2 copii Normală armonic C.E.S. S

35
 Tabel 5.2. Prezentarea sintetică a clasei experimentale

Dezv.
Fizic
ă
Stare
ELEVI

Nivel Nivel Componenţă Tipul Climatul a Rezultate

sănătate
Economic Cultural numerică Familiei familial de Şcolare

Conflictual
Armonic
Normală

Normală
Superior
Inferior

Decedaţi
Scăzut

4copii
F,bun

Mediu

Divorţaţi
3copii
1copil

2copii

C.E.S.
Bun

I S B FB

Nr 6 8 1 7 8 - 2 8 2 3 12 3 - 12 3 14 1 2 5 4 4

80,00
40,00

93,34
46,67

80,00
20,00
13,34
13,33

53,33

20,00

33,34
13,33
20,00

26,66
53,33

26,66
53,33

6,67

6,66
%

-
Activitatea instructiv – educativă se desfăşoară în condiţii optime numai dacă se cunosc
bine particularităţile psihice şi fizice ale elevilor cu care se lucrează, pentru a putea valorifica
întregul potenţial de care dispune fiecare copil, pentru a-l putea completa şi diversifica.
La copiii din familiile mai numeroase se remarcă un grad sporit de independenţă,
deprinderi de muncă mai bine formate, acest lucru datorându-se faptului ca au fost antrenaţi încă
de la o vârstă fragedă în rezolvarea unor probleme pe care le implică viaţa de familie. Prin
urmare, într-o anumită măsură şi componenţa numerică a familiei influenţează educaţia
copilului, mai ales prin formarea unei atitudini sănătoase faţă de muncă.
Nivelul material al familiilor influenţează condiţiile de viaţă şi de muncă ale copiilor,
accesul lor la cultură prin biblioteci personale, mijloace mass-media, calculator etc. Vocabularul,
volumul cunoştinţelor, experienţele cognitive sunt mult mai sărace la copiii proveniţi din familii
cu un nivel material scăzut, faţă de copiii proveniţi din familii cu un nivel material bun sau foarte
bun.
Se constată că sunt 7 familii cu nivel scăzut de cultură (studii de 4-8 clase), 8 familii cu
nivel mediu (licee sau şcoli profesionale), nicio familie cu nivel superior(facultăţi, colegii
universitare).
Nivelul cultural influenţează formarea elevului, iar cunoaşterea acestuia de către
învăţător are importanţă în stabilirea strategiilor de individualizare a acţiunii educative asupra
fiecărei
Trebuie amintit că o doime dintre elevii clasei nu pot beneficia de ajutor din partea
părinţilor din cauza cerinţelor şcolare ce depăşesc cunoştinţele acestora.

36
 În marea lor majoritate, elevii provin din familii normale, cu climat armonios, important
pentru echilibrul afectiv – motivaţional al copiilor. Din punct de vedere al dezvoltării fizice, cei
14 elevi care frecventează cursurile sunt normal dezvoltaţi şi cu o stare de sănătate bună, fără
antecedente care să fi produs sechele.

V.5.Eşantionul de conţinut
Programul concret de cercetare a parcurs următorii paşi:
a. Aplicarea testului de evaluare iniţială cu scopul descoperirii nivelului şi a gradului de
însuşire a structurilor cognitive anterior însuşite în domeniul de cercetare vizat(Matematică )
clasei de elevi.
b. Aplicarea metodelor interactive de grup stabilite, clasei I.Acestea au utilizat cunoştinţele
însuşite în clasa pregătitoare,despre numere şi operaţii cu numere în concentrul 0-30.
c. Aplicarea testului de evaluare formativă, pe parcursul studierii cunoştinţelor despre
numere şi operaţii cu numere.
d. Aplicarea testului de evaluare finală,la sfârşitul studierii cunoştinţelor despre numere şi
operaţii cu numere.
e. Înregistrarea rezultatelor obţinute.
f. Analiza şi interpretarea datelor culese.
g. Compararea rezultatelor obţinute în cadrul celor trei tipuri de evaluare aplicate.
h. Desprinderea concluziilor privind eficacitatea cercetării prin raportare la obiectivele
urmărite şi la ipotezelor aplicate.
În concluzie, derularea cercetării a constat în aplicarea propriu-zisă a planului de
cercetare elaborat, înregistrarea informaţiilor, analiza lor, verificarea certitudinii datelor,stabilirea
concluziilor.

V.6. Locul şi durata cercetării

În partea a doua a lucrării mi-am propus să realizez un experiment pedagogic care să
evidenţieze aportul unor strategii active, atractive, având ca element central joculdidactic, la
îmbunătăţirea performanţelor elevilor la disciplina Matematică și explorarea mediului şi
implicit, la dezvoltarea gândirii elevilor din ciclul primar.
Experimentul s-a desfăşurat la un grup de 14elevi din clasa I B, de la Școala Gimnazială
Jirlău, în perioada octombrie 2017- martie 2018.

37
 V.7. Metode şi instrumente de cercetare

Cercetarea psihopedagogică poate fi definită ca o strategie întreprinsă în

vedereasurprinderii unor situaţii inedite între componentele acţiunii educaţionale şi a
11
desprinderii unor soluţii şi variante optime în desfăşurarea sa ulterioară. Prin specificul său,
cercetarea vizeazăîn mod explicit optimizarea şi perfecţionarea sectorului investigat. Pentru a
contura mai limpede sfera cercetării psihopedagogice, trebuie spus că ea include două
coordonate fundamentale: una se referă la cunoaşterea generală a domeniului în care se produc
faptele pedagogice, alta vizează elaborarea şi adoptarea strategiei de investigare. Prima
coordonată a fost descrisă în partea întâi a lucrării,strategia de investigare fiind prezentată în
continuare.
Un element esenţial al strategiei de investigare îl reprezintă metodele şi instrumentele de
investigare folosite pe parcursul cercetării.
Învăţătorul are sarcina de a cerceta experienţa elevilor în domeniul matematicii,
utilizând şi căutând să folosească diverse metode,pentru o înregistrare cât mai corectă şi
exactă,acest lucru ducând la măsurile ameliorative corecte ce vor trebui luate.
Complexitatea noţiunilor de matematică necesită folosirea mai multor metode de
cercetare cere să permit studierea multilateral a problemelor respective. În cazul matematicii pot
fi utilizate diverse metode de cercetare: observaţia, experimentul, studiul documentelor,
convorbirea, testul psihopedagogic, metoda analizei produselor activităţii elevilor, metoda
chestionarului.
Observaţia reprezintă urmărirea intenţionată a procesului instructiv-educativ sub
unanumit aspect. De exemplu,studierea - prin metoda observaţiei formarii noţiunilor matematice
la elevii de clasă pregătitoare presupune urmărirea sistematică a acestui proces pe tot parcursul
anului.La început se urmăreşte stadiul iniţial de la care pornesc elevii în însuşirea noţiunilor
matematice,având în vedere că la grupa mare şi-au însuşit anumite cunoştinţe,unele cunoştinţe
fiind reluate şi îmbogăţite conform principiului concentric de repartizare a cunoştinţelor. Se
urmăreşte modul de modul de însuşire a noţiunilor matematice,prin ce metode şi procedee se
asigură înţelegerea şi fixarea acestora.
Acest tip de observaţie,sistematică şi de îndelungată, este deosebit de utilă întrucât
permite înţelegerea schimbării şi a dezvoltării intervenite în urma însuşirii cunoştinţelor noi.
Avantajul folosirii acestei metode constă în faptul că problema cercetată poate fi urmărită în
condiţii obişnuite,ceea ce permite stabilirea locului pe care îl are problema respectivă în procesul
instructive educativ.

11
I. Drăgan, I. Nicola, Cercetarea psihopedagogică, Editura Tipomur, Tg. Mureş, 1995.

38
Experimentul pedagogic. Observaţia se întregeşteşi de multe ori trece în experiment

39
pedagogic. În timp ce prin observaţie se studiază experienţa existentă în cadrul unei anumite
problem,urmărind doar mersul obişnuit al activităţii şcolare, experienţa presupune intervenţia,
modificarea condiţiilor, izolarea unor factori, introducerea unor elemente noi, în funcţie de
observaţiile făcute în legătură cu progresul elevilor sau eficienţa unor metode şi procedee la o
anumită temă.
În felul acesta învăţătorul nu aşteaptă pasiv apariţia fenomenului respectiv,ci îl
provoacă intenţionat, creând condiţiile favorabile. Deoarece experimentul poate fi repetat,
problema cercetată se studiază mai profund.
Experimentul necesită elaborare unei ipoteze de lucru, care va fi confirmată sau
infirmată în urma cercetării.Poate cerceta probleme privind conţinutul programelor şi al
manualelor şcolare, eficacitatea deferitelor metode şi procedee,procesul formării noţiunilor etc.
Metoda testelor. Testul este o probă precis determinată ce implică o temă sau un grup
desarcini (itemi). Aplicând testul la un eşantion (grup de referinţă) se obţine tabelul de notare
care este o scară cu repere numerice şi literale(numele elevilor şi calificativul).
În funcţie de conţinut, testele sunt: pedagogice (docimologice) – de cunoştinţe,
deprinderi, abilităţi; psihologice - de memorie, atenţie, inteligenţă, imaginaţie;sociometrice - care
măsoară relaţiile interpersonale din grup.
Testul docimologic, ca şi celelalte tipuri, cuprinde un număr de întrebări (itemi)prin
care se urmăreşte înregistrarea și evaluarea randamentului şcolar la o anumită disciplină, o
anumită temă sau lecţie etc. Aceasta presupune: validitatea (să poată măsura ce se
propune),etalonarea (pentru a corespunde vârstei clasei testată), standardizarea (aplicarea şi
corectarea uniformă pentru toţi subiecţii), să permită exprimarea rezultatelor în unităţi de măsură
şi să folosească notarea dihotomică (răspuns corect sau greşit).Punctajul general al unui test
rezultă din totalul punctelor obţinute la itemii care îl compun.
Testul aste de fapt un experiment scurt, menit să „măsoare“ anumite aptitudini,
cunoştinţe, deprinderi, abilităţi, etc. Distincţia între experiment îi constă în faptul că, dacă prin
experiment cercetătorul tinde spre descoperirea relaţiilor de tipul cauzal, testarea tinde spre
măsurarea obiectivă și standardizată a unui eşantion stabilit.
În funcţie de momentul aplicării, testul poate fi: iniţial (la începutul predării unei
discipline, la începutul unui ciclu de învăţământ sau an şcolar) sau final (de evaluare la sfârşitul
unei unităţii de învăţare, semestru, an şcolar, ciclu de învăţământ).
Metoda analizei produselor activităţii.
Este una dintre cele mai folosite metode în psihologia copilului şi psihologia şcolară
deoarece orice produs realizat de copil sau elev poate deveni obiect de
investigaţiepsihopedagogică. Prin aplicarea acestei metode obţinem date cu privire la capacităţile
psihice

40
decare dispun copiii (coerenţa planului mental, forţa imaginaţiei, amploarea intereselor, calitatea
cunoştinţelor, deprinderilor, priceperilor şi aptitudinilor etc.), stilul realizării (personal sau
comun,obişnuit), nivelul dotării (înalt, mediu, slab), progresele realizate în învăţare (prin
realizarea repetată a unor produse ale activităţii). Pentru cercetători o mare importanţă o are
fixarea unor criterii după care să evalueze produsele activităţii. Printre acestea, mai semnificative
sunt: corectitudinea –incorectitudinea, originalitatea – banalitatea, complexitatea – simplitatea,
expresivitatea –nonexpresivitatea produselor realizate.
Am analizat caietele de lucru, munca independentă a elevilor din cadrul orelor de
matematică, probele de evaluare, rezultatele concursurilor matematice la care au participat. Am
evidenţiat, în urma analizei, greşelile individuale şi tipice ale elevilor în procesul de rezolvare a
exerciţiilor şi problemelor, nivelul de dificultate al problemelor abordate independent, la alegerea
lor în cadrul muncii suplimentare, gradul de organizare, preferinţele în ceea ce priveşte modul de
rezolvare, gradul de implicare al elevilor în activitatea matematică.
Protocolul gândirii cu voce tare a fost utilizatplecând de la premiza că prinaceasta
subiectul îşi poate verbaliza cunoştinţele şi modul de procesare al acestora pe parcursul
procesului rezolutiv, sau ulterior. Ca atare, rezolvitorul este pus să gândească cu voce tare, fie în
momentul efectuării unei operaţii, fie la sfârşitul rezolvării problemei. În primul caz avem de-a
face cu o verbalizare concomitentă, în cel de-al doilea, cu o verbalizare retrospectivă. Mai întâi,
subiectul este instruit de către experimentator în ce constă gândirea cu voce tare şi i se oferă o
„sarcină de probă”, în care el să-şi exerseze abilitatea de verbalizare a gândirii sub supravegherea
experimentatorului. De pildă, subiectul este pus să descrie traseul pe care l-a folosit în dimineaţa
respectivă pentru a ajunge de la locuinţa sa la şcoală. Se dă apoi o sarcină cognitivă mai dificilă,
pe care el trebuie să o verbalizeze.
I se cere să efectueze adunarea 7+2 şi să relateze imaginile sau cunoştinţele care îi vin
în minte pe parcursul rezolvării ei. După ce subiectul a înţeles în ce constă această metodă, i se
administrează sarcina propriu-zisă, pentru care avem nevoie de gândirea cu voce tare. Tot ceea
ce relatează rezolvitorul se înregistrează şi se consemnează într-un protocol – protocolul gândirii
cu voce tare. Dacă pe parcursul rezolvării subiectul tace mai mult de5 secunde, i se sugerează să
continue verbalizarea. Se recomandă utilizarea unor sugestii nondirective, de genul Încearcă
săverbalizezi, acestea fiind mai eficiente decât cele directive, de exemplu: Spune-mi, la ce te
gândeşti acum?.Pentru a obţine informaţii suplimentare subiecţii pot fi solicitaţi să explice şi de
ce anume au procedat într-un anumit fel, la o anumită secvenţă a procesului rezolutiv. Acest gen
de întrebări lungeşte considerabil rezolvarea exerciţiului/problemei,dar poate oferi informaţii
suplimentare despre cunoştinţele tacite alerezolvitorilor.
Este indicat să punem acest gen de întrebări după terminarea sarcinii, în

41
verbalizarea retrospectivă, căutând să evităm interferenţa dintre procesul rezolutiv propriu-zis şi
sarcina de verbalizare. S-a observat, în repetate rânduri, că subiecţii verbalizează mai uşor
informaţia despre cunoştinţele implicate în rezolvare şi mai dificil informaţia referitoare la
prelucrările sau operaţiile efectuate. Pentru a contracara pe cât posibil această situaţie, vom
acorda o atenţie specială consemnării verbelor utilizate de subiecţi şi a conectivelor logice
(şi,sau, dacă, atunci, nici etc.). După înregistrarea protocolului brut el setranscrie, incluzând,
acolounde este cazul, şi informaţiile obţinute ulterior de la subiecţi prin verbalizare retrospectivă
sau prin întrebări lămuritoare despre anumite etape ale rezolvării. Rezultă un protocol mai
complet decât cel obţinut prin verbalizarea concomitentă. Acest protocol e supus apoi analizei.
Tehnici statistice
Tehnicile statistice sunt modalităţi de măsurare şi înregistrare a rezultatelor obţinute în
cadrul experimentului. Măsurarea constă în evaluarea cantitativă a fenomenelor cu ajutorul
numerelor şi în manipularea matematică a unor mărimi pentru a obţine o explicare calitativă a
acestora. Ca forme ale măsurării, cele mai des utilizate sunt:
- numărarea – consemnarea prezenţei sau absenţei particularităţii obiectivate în
comportament;
- clasificarea – aşezarea datelor într-o ordine, crescătoare sau descrescătoare;
- compararea – raportarea mărimii ce urmează a fi măsurată la mărimea teoretică sau
totală.
Tehnici statistice de prezentare şi prelucrare a datelor în vederea desprinderii unor
concluzii practice utilizate şi în lucrarea de faţă sunt tabelele şi reprezentările grafice de diferite
tipuri.

V.8. Etapele cercetării

Cercetarea s-a desfăşurat în perioada octombrie 2017– martie 2018 fiind structurată în
trei etape:
a. etapa constatativă – determinarea nivelului cunoştinţelor,
priceperilor,abilităţilor matematice,implicit a capacităţii de rezolvare a exerciţiilor şi problemelor
la elevii clasei experimentale , prin administrarea unor probe de evaluare la două unităţi de
învăţare;
b. etapa experimentală propriu-zisă –utilizarea în mod constantşi eficient
ajocului didactic în lecţiile de matematică în vederea creşterii funcţiei formative a acestora şi
implicit a performanţelor şcolare ale elevilor la această disciplină;
c. etapa de control –determinarea niveluluişi a modului de manifestare a
cunoştinţelor,deprinderilor,abilităţilor matematice, implicit a capacităţii de

42
rezolvare a exerciţiilor şi problemelor, în vederea validării sau respingerii ipotezei conform
căreia: Dacă se utilizează în modconstantşi eficient joculdidactic matematic în lecţiile de
matematică, atunci se vor îmbunătăţi performanţele elevilor la această disciplină, contribuind la
dezvoltarea gândirii şi creativităţii.

43
 CAPITOLUL VI. PREZENTAREA REZULTATELOR, PE ETAPE ALE
CERCETĂRII

VI.1 Rezultatele din etapa constatativă

Această etapă s-a desfăşurat în decursul lunii octombrie 2017 şi a constat în sondarea
nivelului cunoştinţelor, deprinderilor, abilităţilor matematice ale elevilor. Am realizat această
sondare pentru a avea un reper la care să raportăm rezultatele finale obţinute în urma
experimentului, raportare care să ne permit validarea sau respingerea ipotezei:Dacăse
utilizeazăîn mod constant şi eficient jocul didactic matematic în lecţiile de matematică, atunci se
vor îmbunătăţi performanţele elevilor la această disciplină,contribuind la dezvoltarea gândirii şi
creativităţii lor.
În această etapă am aplicat o probă de evaluare iniţială cu conţinut centrat pe sarcini
rezolutive urmărind nu doar o înregistrare a rezultatelor ci şi descoperirea lacunelor şi a
punctelor nevralgice în cunoştinţele, gândirea şi comportamentul creativ al elevilor în vederea
stabilirii / alegerii strategiilor ce vor fi aplicate în următoarea etapă a experimentului.

Testul de evaluare iniţială

Competenţe vizate:
1.1.Recunoaşterea şi scrierea numerelor în concentrul 0-31;
2.1.Orientarea în spaţiu în raport cu repere /direcţii precizate;
5.1.Sortarea/clasificarea unor obiecte /materiale pe baza unui criteriu dat ;

Obiective operaţionale :
O1: să deseneze tot atâtea,mai multe/puţine elemente cât/decât numărul florilor din
imagine :
O2: să grupeze elemente de aceeaşi mărime,fel, formă, pe baza imaginilor date ;
O3: să identifice mulțimea cu mai multe elemente, prin punerea în corespondență a
elementelor celor două mulțimi date;
O4: să scrie cardinalul unei mulţimi, raportat la numărul de elemente date;
O5: să indice cardinalul unei mulţimi, prin colorarea cifrei corespunzătoare numărului
de elemente din maginile date;

44
 Conţinutul testului
1. Desenează în chenar:

a) tot atâtea cerculeţe câte flori sunt b) mai puţine steluţe, decât flori c) mai multe liniuţe decât
flori

2. Formează grupe de elemente:

a) de aceeaşi mărimeb) de acelaşi felc) de aceeaşi formă

3.Formează perechi între cele două mulţimi. Colorează mulţimea care are mai
multe elemente.

4.Scrie în caseta de sub fiecare imagine, câte obiecte conţine fiecare mulţime:

45
 5.Colorează pătrăţelul cu cifra corespunzătoare numărului de elemente:

DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ:
ITEMI CALIFICATIVE
FORTE BINE BINE SUFICIENT

Ex.1 –MEM 1.1.Desenează tot

atâtea,mai multe /mai puţine -în 3 situaţii -în 2 situaţii -1 situaţie
elemente.
Ex.2-MEM 5.1.Clasifică obiecte -câte 2-3 mulţimi la - măcar câte 2 -1mulţimela
după mărime, fel, formă. fiecare subpunct mulţimi la fiecare fiecare subpunct
subpunct
Ex.3–MEM1.1.Face -face -face -face
corespondenţa,colorează mulţimea corespondenţa,colorează corespondenţa sau corespondenţa
cu mai multe elemente. mulţimea,cu mai multe colorează
elemente mulţimea,cu mai
multe elemente
Ex.4-MEM 1.1.Scrie cardinalul. -în 3 situaţii - în 2 situaţii -1situaţiesau
niciuna

Ex.5-MEM 1.1 Indică cardinalul -în 3 situaţii - în 2 situaţii -1situaţiesau

niciuna

În urma aplicării testului de evaluare iniţiala, au fost obţinute următoarele rezultate:

46
Realizarea itemilor:

Itemi vizaţi
Numele şi
Nr.
prenumele elevului
crt. I.1 I.2 I.3 I.4 I.5

1. B.N.L I I I I I
2. B.L.G. S S S I I
3. B.I.M. I I I I I
4. C.A.G. FB FB FB B B
5. C.V. B B S B S
6. C.G.A. B B S S S
7. C.B.G. FB FB FB B FB
8. G.M.L.J. B B B S B
9. M.C.M. B B S B B
10. M.C.I. S I S S I
11. M.M.F. FB FB FB FB FB
12. R.B. FB FB B FB FB
13. S.A. B B B B B
S
14. S.M. B S S S

Rezultate obținute:

ITEMI/ I1 I2 I3 I4 I5
CALIFICATIVE
FOARTE BINE 4 4 3 2 3
BINE 6 5 3 5 4
SUFICIENT 2 2 6 4 3
INSUFICIENT 2 3 2 3 4

47
 Fig. 1 Nivelul performanţelor elevilor
7

I1
4
I2
I3
3 I4
I5
2

0
Foarte bine Bine Suficient Insuficient

Se constată că majoritatea elevilor posedă cunoştinţe de recunoaştere şi scriere a

numerelor 0-10,de sortare şi clasificare a unor obiecte pe baza unui criteriu dat şi de orientare în
spaţiu,greşelile făcute datorându-se lipsei de concentrare pe sarcină,nu neştiinţei,cele mai mari
dificultăţi întâmpinându-se la înţelegerea termenilor de “tot atât”,”mai puţin “,”mai mult”.
Elevii care au nivelul scăzut de realizare a itemilor sunt în procent de 20-40%.Aceştia
nu au deprinderi de formare a unor grupe de obiecte,nu recunosc şi scriu numerele în concentrul
0-10 în totalitate.
Doi elevi au obţinut la toţi itemii calificativul I..Rezultatele slabe se datorează nivelului
scăzut al proceselor psihice cognitive,dar şi lipsei de interes faţă de învăţătură.

Concluziile etapei constatative

În urma aplicării probelor şi analizei rezultatelor se poate concluziona că elevii lotului
experimental stăpânesc destul de bine cunoştinţe temeinice de recunoaştere şi scriere a numerelor
0-10, de sortare şi clasificare a unor obiecte pe baza unui criteriu dat şi de orientare în spaţiu,
greşelile la acest nivel fiind provocate mai mult de o concentrare scăzută a atenţiei. În ceea ce
priveşte terminologia matematică, elevii o cunosc dar de cele mai multe ori o utilizează mecanic,
lucru dovedit de greşelile pe care le fac un număr mare de elevi când formulările sunt indirecte.

Aproximativ jumătate dintre elevi sunt de nivel mediu, mai puţin de un sfert sunt foarte
buni şi tot atâţia cu performanţe scăzute. Pentru aceştia din urmă, se impun în etapa experimentală,
demersuri remediale în vederea reducerii lacunelor şi pentru îmbunătăţirea abilităţilor şi
capacităţilor rezolutive, iar pentru elevii foarte buni, demersuri de exersare şi dezvoltare.
În aceste condiţii, în etapa experimentală, s-au ales strategii bazate pe jocuri didactice
matematice care să conţină sarcini diferenţiate de reînvăţare pentru segmentul cu rezultate scăzute,
de exersare pentru cel de nivel mediu şi de dezvoltare pentru cei foarte buni.

48
VI.2.Etapa experimentală
Etapa experimentală s-a desfăşurat în perioada noiembrie 2017 – februarie 2018. Pentru a
crea posibilităţi reale de dezvoltare a capacităţilor de rezolvare a exerciţiilor şi
decercetare/explorare şi rezolvare de probleme, la nivelul fiecărui elev este nevoie de
adaptareastrategiilor de predare-învăţare astfel încât să dezvolte deprinderile şi abilităţile de
analiză riguroasă a datelor şi condiţiei problemei, înţelegerea şi însuşirea algoritmului de rezolvare
a unor exerciţii şi probleme, de generalizare a soluţiei şi de încadrare a lor în categoria din care fac
parte şi formarea unui comportament activ şi creativ.
În vederea realizării obiectivelor propuse am introdus în lecţiile de matematică jocuri
didactice cu sarcini de lucru variate ca structură şi grad de dificultate, prezentate cât maiatractiv.

Strategiile utilizate au inclus combinaţii optime de muncă frontală şi individuală, în

perechi sau în grup, metode activ-participative şi de interacţiune, sarcini de învăţare gradate, atât
pe orizontală în funcţie de nivelul cunoaşterii elevilor, cât şi diferenţiate pe verticală, pornind de la
cunoaştere şi înţelegere spre exersare şi apoi creaţie. Diferenţierea formării capacităţilor rezolutive
este necesară deoarece creează condiţiile optime de obţinere a unui nivel maximal, determinat de
potenţialul,necesităţile şi preferinţele elevilor. Am considerat că situaţiile de învăţare trebuie să
valorifice caracteristicile pozitive ale personalităţii elevilor, compensându-le sau minimalizându-le
pe cele negative. Am conceput în acest sens demersuri didactice cu caracter formativ accentuat
bazate pe jocul didactic, folosit fie ca moment al lecţiei(captarea atenţiei, exersare, evaluare), fie
întreaga lecţie desfăşurându-se sub formă de joc, dar şi ca formă de evaluare(formativă sau
sumativă).
Pornind de la ipotezaDacăse utilizează în mod constant şi eficient jocul didactic în
lecţiilede matematică, atunci se vor îmbunătăţi performanţele elevilor la această disciplină,
contribuind la dezvoltarea gândirii şi creativităţii acestora, prezint în continuare câtevaexemple
de jocuri didactice care pot fi utilizate în lecţiile de matematică, în vederea sporirii eficienţei
acestora.

49
 VI.2.1. Exemple de activităţi formative derulate
Pentru captarea atenţiei şi sporirea motivaţiei sau în momentul de calcul mintal din
cadrul fiecărei lecţii am introdus poezii-ghicitori matematice care deşi sunt distractive,
stimulează totodată gândirea logică şi exersează atenţia elevilor. În continuare prezint câteva
exemple:
Are Gică patru mereNică are 9 ani
Şi mănâncă trei din ele.Anişoara 6 ani.
Îi dă tata un măr marePeste câţi ani sora mică
Câte mere Gică are ? Va avea vârsta lui Nică?

Două gâşte merg agale,Sus la casa lui Pandele,

Alte două vin din vale,Au cuib două rândunele.
Două au coborât din zbor,Şi din patru ouă-n zori
Două vin de la izvor.Au ieşit și puişori.
Calculati, copii isteți,Socoteşte dacă poţi,
Suma , dacă ați fost atenți!Câţi sunt toţi?

Observaţie: Aceste ghicitori matematice sunt atractiveşi presupun o gândireimaginativă

şi calcul mintal rapid. Ele antrenează în găsirea soluţiei toţi elevii clasei care pot fi încurajaţi să
creeze ei înşişi astfel de ghicitori şi să le prezinte colegilor în cadrul unor concursuri pe grupe.

50
 Activitatea nr.1
Jocul didactic în predarea numeraţiei 0-10

La clasă, am cerut elevilor să coloreze obiectele, să evidenţieze elementul "în plus" sau
"în minus", să compare mulţimile cu "tot atâtea elemente".
Rigletele oferă prin comparare numărul elementelor unei mulţimi, ajută la
descompunerea şi compunerea rapidă a unui număr.
‫ڤ‬ ‫ڤڤڤڤڤڤ ڤڤڤڤڤڤڤڤ‬

Jocul didactic "Ghici, ghici!" presupune recunoaşterea cifrelor de pe paleta ridicată de

învăţător de către elevi prin alegerea jetoanelor cu elementele corespunzătoare sau formarea pe
numărătoare (beţişoare) de mulţimi (pe grupe).

Scopul: consolidarea deprinderii de a compara şi ordona numere naturale de la 0 la 31;

cultivarea spiritului competitiv.
Sarcina didactică: să precizeze „vecinii” (succesorul şi predecesorul) numerelor date.
Elemente de joc: întrecerea pe echipe, recompensa (se oferă fiecărui membru câte un
balon), penalizarea (să scrie şirul numerelor naturale 0 - 10).

51
 Material didactic: jetoane cu diferite desene, reprezentând numere naturale de la 0 la 10;
foi albe.
grupa I ‫ ڤ‬2 ‫ڤ‬ ‫ڤ‬1‫ڤڤ‬6‫ڤڤ‬9‫ڤ‬
grupa a II-a ‫ ڤڤڤ‬3 ‫ ڤڤڤ‬7 ‫ ڤڤ‬10 ‫ ڤ‬2 ‫ ڤڤ‬6 ‫ڤ‬
grupa a III-a 6 _ 8 7 _ 9 3 _ 5
Joc didactic:Surpriza
Scopul:consolidarea deprinderii de utilizare a numerelor,dezvoltarea gândirii şi a
spiritului de observaţie.
Sarcina didactică: să ordoneze crescător numerele de la 0 la 20, pentru a obţine conturul
bobocului de raţă.
Elemente de joc: întrecerea individuală, surpriza, recompensa (jetoane cu răţuşte),
penalizarea (să numere de la 0 la 20).
Material didactic: fişe pentru toţi elevii.
Regulile jocului:
a. Fiecare elev lucrează independent;
b. Fişele se predau conducătorului de joc;
c. Evaluarea jocului se face după expirarea timpului acordat;
d. Timp de lucru: 1 – 2 minute;
e. Se recompensează toţi elevii care obţin conturul bobocului de
raţă.
Desfăşurare:
Se anunţă titlul jocului şi sarcina didactică. Se distribuie fişele şi se explică regulile
jocului.
La semnalul „Start !”, elevii încep jocul. După expirarea timpului, se verifică fişele şi
toţi elevii care au obţinut conturul bobocului de raţă vor primi câte un jeton. Elevii care nu au
obţinut desenul, vor număra de la 0 la 20, în ordine crescătoare.

4_62_45_7

52
 Activitatea nr.2
Joc didactic :Concurs… cu numere
Scopul:consolidarea deprinderii de a descompune,compara şi ordona numere naturale de
la 0 la 31: cultivarea spiritului competitiv.
Sarcina didactică:să ordoneze crescător numerele de la 0 la 10, pentru a obţine conturul, să
descompună numerelor date şi să coloreze figurile după criteriu dat.
Elemente de joc: întrecerea individuală, surpriza, recompensa (ecusoane,diplome),
penalizarea (să numere de la 0 la 10).
Material didactic: fişe pentru toţi elevii.
Regulile jocului:
Fiecare elev lucrează independent,fişele se predau conducătorului de joc,evaluarea
jocului se face după expirarea timpului acordattimp de lucru: 4-5minute; Se
recompensează toţi elevii care completează fişa.
Desfăşurare:
Participanţi la joc se grupează în echipe alcătuite din doi sau patru elevi. Conducătorul de
joc repartizează pentru fiecare echipă plicuri în care se află fişele de lucru.
Fiecare echipă, completează fiecare fişă după semnalul de începere,apoi predă
conducătorului de joc fişele completate.
Se verifică rezolvarea acestora,apoi se completează un tabel asemănător cu cel de mai jos
şi se stabileşte echipa câştigătoare.

ECHIPA ECHIPA I ECHIPA A II-A ECHIPA A III-A ECHIPA A IV-A

FIŞA
Fişa 1
Fişa 2
Fişa 3

Joc didactic: Cine are acelaşi număr?

Scopul:consolidarea deprinderii de utilizare a numerelor,dezvoltarea gândirii şi a spiritului de
observaţie.
Sarcina didactică :să numere de la la 0 la 10 şi să recunoască cifra corespunzătoare numărului de
elemente.
Elemente de joc: întrecerea individuală, surpriza, recompensa (jetoane cu răţuşte), penalizarea
(să numere de la 0 la 10 crescător şi descrescător).

53
Material didactic: un panou,jetoane cu 1,2,3,4,5,6,7,8,9 sau 10răţuşte,o vulpe,zece boboci de raţă
şi jetoane cu cifre de la 1 la 9.
Desfăşurare:
Fiecare elev participant la joc are jetoane reprezentând răţuşte, dar şi cifre de la 1 la
9.Conducătorul de joc afişează jetoane asemănătoare acestora pe un panou şi tot el atrage atenţia
copiilor că pe lac vor veni pe rând răţuşte.Ei trebuie să privească răţuştele, să le numere şi cel
care are pe jeton un număr de răţuşte egal cu numărul celor aflate pe lac ridică jetonul,motivând
acţiunea.Un alt copil ridică cifra corespunzătoare numărului de răţuşte de pe lac. Aşa se va
proceda până vor fi aşezate toate cele zece răţuşte.
Observaţie: Prezentarea exerciţiilor sub formă de joc antrenează elevii cu rezultateslabe
şi le sporeşte interesul faţă de această disciplină care li se pare dificilă. În acelaşi timp, elevii
foartebuni obţin satisfacţii pentru o rezolvare corectă şi rapidă care va fi recompensată.

Înţelegerea şi operarea cu numerele naturale 0-10 este foarte importantă în rezolvarea

exerciţiilor dar mai ales a problemelor care se rezolvă cu ajutorul acestor operaţii, formând la
elevi o gândire logică şi creative.

Activitatea nr.3
Test de evaluare continua (EV.FORMATIVĂ 1):
Competenţe vizate:
1.1 Recunoaşterea şi scrierea numerelor naturale în concentrul 0-10;
1.2 Compararea numerelor în concentrul 0-10;
3.2 Manifestarea grijii pentru completarea corectă în relaţie cu mediul familiar.

54
Obiective operaţionale:
O1: să formeze mulţimi de elemente de acelaşi fel;
O2 : să scrie numărul de elemente al fiecărei mulţimi;
O3 : să adauge /taie elemente pentru a obţine mulţimi cu tot atâtea elemente;
O4 : să selecteze numere mai mici,mai mari sau egale din numerele date;
O5 : să completeze șirurile cu numere potrivite.

Conţinutul testului :
1. Formează mulţimi de alimente. Scrie numărul de elemente ale fiecărei
mulţimi.
2. Colorează trei alimente sănătoase pe care le mănânci cu plăcere la micul
dejun.

3. Adaugă sau taie atâtea ouă astfel încât, pe platou, să fie tot atâtea câte
arată cifra.

5 2 4 3

55
 4. Colorează:
numărul mai mic: numărul mai mare:numerele egale:

4 3 5 2 4 1 4

1 3 1 2 5 2 2

5. Scrie încă câte trei cifre.

0 12

5 4 3

DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ
ITEMI CALIFICATIVE

FOARTE BINE BINE SUFICIENT

Ex.1 –MEM 1.1.Formează mulţimi
de elemente.Scrie numărul de -în 8-9 situaţii -în 6-7situaţii -1 -5situaţii
elemente ale fiecărei multimi
Ex.2-MEM 3.2 Colorează trei -în 3 situaţii - în 2 situaţii -1 situaţie
alimente sănătoase pe care le
preferi la micul dejun.
Ex.3–MEM1.2 Adaugă sau taie - 4 situaţii - 3 situaţii - 1-2 situaţii
elemente pentru a obţine mulţimi
cu tot atâtea elemente câte arată
cifra.
Ex.4-MEM 1.2Colorează numărul -în 4 situaţii - în 3 situaţii -1-2 situaţii
mai mare/mai mic/egale.

Ex.5-MEM 1.1 Completează

șirurile date -în 6 situaţii - în 4situaţii -2 situaţii

56
 Observaţie: Elevii cu performanţe scăzute întâmpină greutăţiîn identificarea numărului“mai
mic” sau “mai mare”. Am lucrat cu aceştia exerciţii variate, cu suport intuitiv, pentru a înţelege că
mulţimea cu mai multe elemente este mai mare decât cea cu mai puţine elemente

Activitatea nr.4
Am aplicat testul de evaluare formativă 2 pentru tema ”Numerele 0-7”.
Test de evaluare formativă
Competenţe vizate :
1.1 Recunoaşterea şi scrierea numerelor naturale în conceptul 0-10;
1.2 Compararea numerelor în concentrul 0-10;
1.3 Ordonarea numerelor în concentrul 0-31,folosind poziţionarea pe axa numerelor;

1.4 Efectuarea de adunări şi scăderi în concentrul 0-31 prin adăugare/ extragere a 1-5 elemente
dintr-o mulţime dată.
Obiective operaţionale:
O1: să identifice numerele din şirul numeric 0-7;
O2 : să descompună numerele din şirul numeric 0 -7;
O3 : să identifice vecinii numerelor date;
O4 : să completeze şirul numeric cu numerele care lipsesc.

1. Formează mulţimi de animale. Scrie numărul de elemente ale fiecărei

mulţimi.

57
 2. Colorează numai cifrele scrise corect.

3. Numără cu atenţie, scrie numerele, apoi descompune: (culorile obiectelor

te ajută)

4. Scrie pe aripile albinutelor vecinii numerelor:

5.Completează numerele care lipsesc.

1 5

7 2

58
DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ:
ITEMI CALIFICATIVE
FOARTE BINE BINE SUFICIENT
Ex.1–MEM 1.1.Formează
mulţimi deeiemente.Scrie -în 7-8situaţii -în 6 situaţii -1 -5situaţii
numărul de elemente ale
fiecărei mulţimi.
Ex.2-MEM1.1Colorează -în 7-8 situaţii - în 6 situaţii -1+5 situaţie
numai cifrele scrise corect.

Ex.3–MEM1.4 Scrie cardinalul - 5 situaţii - 4 situaţii - 1-3 situaţii

unei mulţimi apoi descompune
numărul cu ajutorul culorilor
Ex.4-MEM 1.2 Scrie vecinii -în 5 situaţii - în 4 situaţii -1-3 situaţii
numerelor

Ex.5-MEM 1.3 Completează cu -în 10 situaţii - în 8 situaţii -6 situaţii

numere şiruri de numere
lacunare,crescător și
descrescător

Observaţie: Elevii cu performanţe scăzute întâmpină greutăţi în descompunerea unuinumăr “m.

Am lucrat cu aceştia exerciţii variate, cu suport intuitiv şi am folosit exerciţii pe mulţimi de
geniul:”dacă adăugăm un element la cele 4 elemente”,”dacă luam un element din cele 5 elemente”

La sfârşitul unităţii de învăţare-Numerele 0-10 am aplicat următorul testul de evaluare sumativă:

Test de evaluare sumativă
Competenţa vizata:

1.1 Recunoaşterea şi scrierea numerelor în concentrul0-31;

1.2 Compararea numerelor în concentrul 0-31;
1.3 Ordonarea numerelor în concentrul 0-31,folosind poziţionarea pe axa numerelor.

59
Obiective operaţionale:
O1: să identifice numerele din şirul numeric 0-10;
O2 : să compare numere din şirul numeric 0 -10;
O3: să completeze şirul numeric crescător /descrescător cu numerele care lipsesc;
O4 : să identifice vecinii numerelor date.
O5 : să ordoneze crescător/descrescător numerele date
O6:să compună /descompună numere având un element dat;

Conţinutul testului:

1.Încercuieşte numărul corespunzător fiecărei mulţimi.

876 10 8 9 689 546 8 10 9 978

2.Colorează cireaşa care are numărul mai mic

28
93 17 10 57 94 0

60
3.Completează şirul de numere cu numerele care lipsesc.

23

4.Scrie, pe steluţe,„vecinii” numerelor.

2 7 4

5.Ordonează crescător şi descrescător numerele:

5, 8, 10, 2, 4

3, 7, 0, 9, 1

6.Descompune numerele:
3 6 4 7

Prezentarea rezultatelor evaluării în etapa experimentală la unitatea de învăţare Numerele

naturale 0-10:

61
Tabel 6.2.Prezentarea sintetică a rezultatelor evaluării

ITEMI/ EV.FORMATIVĂ 1 EV.FORMATIVĂ 2 EV. SUMATIVĂ

CALIFICATIV FB B S I FB B S I FB B S I
E
I1 6 5 2 1 7 4 2 1 9 2 3 0
I2 5 4 3 2 6 5 2 1 9 3 2 0
I3 4 3 3 4 7 3 3 1 8 3 3 0
I4 4 5 3 2 6 4 2 2 7 4 2 1
I5 5 4 3 2 5 4 3 2 6 4 3 1
I6 7 2 3 2

Fig. 2 Nivelul performanţelor elevilor

Evaluare formativă 1
7

4 I1
I2
I3
3 I4
I5
2

0
FB B S I

Fig.3Evaluare formativă 2
8

5
I1
I2
4
I3
I4
3 I5

0
FB B S I
62
Fig.4Evaluare sumativă
10

6 I1
I2
5 I3
I4
4 I5
I6
3

0
FB B S I

Se remarcă o creştere a numărului de elevi cu nivelul de realizare a itemilor adică un procent

cuprins între 60-70%.
Creşterea se datorează atingerii unui nivel mai ridicat în realizarea obiectivelor vizând
operarea cu limbajul matematic. A scăzut totodată şi numărul elevilor cu calificativul de
Insuficient, aceştia îmbunătăţindu-şi deprinderea de lucru cu numere in concentrul 0-10. Elevii
care au calificative de Suficient și Bine şi-au îmbunătăţit deprinderile de lucru cu numerele 0-10
şi capacităţile rezolutive.

Activitatea nr.5

63
 Prin sarcini de învăţare atractive şi variate, elevii reuşesc să-şi însuşească şi să opereze cu
terminologia specifică acestor operaţii şi să-şi consolideze algoritmul de calcul corespunzător
tipului de exerciţiu primit.
Evaluarea formativă urmăreşte dezvoltarea încrederii în sine având în acelaşi timp
caracter diagnostic şi recuperativ. Aplicate sub forma jocurilor didactice, probele de evaluare a
cunoştinţelor la matematică pot fi mai plăcute şi mai îndrăgite de copii, eliminându-se astfel
stresul sau teama de a fi evaluaţi.
În cele ce urmează vom descrie jocurile matematice cu rol evaluativ pe care le-am aplicat
la clasă pe parcursul acestei unităţi de învăţare.
Joc didactic:.Săgeata magică
Scopul: formarea deprinderilor de calcul corect şi rapid.
Sarcina didactică: să completeze termenul necunoscut dintr-o ecuaţie.
Elemente de joc: întrecerea individuală, recompensa (câte un balon), penalizarea (fişă de
recuperare).
Material didactic: fişe individuale.
Completează cu numere potrivite:

...-2 …1+... 7-... 10-...

4+... 10-... 5+... ...+3

Joc diactic:Cursa isteţilor

Scopul: dezvoltarea gândirii, a capacităţii de calcul rapid şi a spiritului competitiv.
Sarcina didactică: să efectueze operaţii de adunare şi scădere în concentrul 0 – 10.
Elemente de joc: întrecerea individuală, recompensa, penalizarea.
Material didactic: fişe de lucru.

Test de evaluare formativă

Competenţe vizate:
1.4 Efectuarea de adunări şi scăderi în concentrul 0-31 prin adăugare/exrtagere a 1/5 elemente
dintr/o mulţime dată ;
1.5 Rezolvă probleme în care intervin operaţiide adunare sau scădere cu 1-5 unităţi în concentrul
0-31, cu ajutorul obiectelor;
1.6 Utilizarea unor denumiri şi simboluri matematice în rezolvarea sau

64
compunerea de probleme;

Obiective operaţionale:
O1: să efectueze adunări şi scăderi cu 1 -5 unităţi în concentrul 0 -10 prin desen ;
O2 :să alcătuiască probleme după imagini ;
O3 : să identifice operaţia de adunare şi scădere care rezolvă situaţia problemă în concentrul 0 -
10;
O4 : să identifice numere pare / impare ;

Conţinutul testului:
Animăluţele joacă domino!
1. Greierele si furnica au jucat domino. Ajută-i să calculeze punctele
obţinute.
Colorează rezultatele care sunt numere impare.

2. Află câte puncte are fiecare animal pe piesa de domino.

Colorează, în fiecare pereche, animalul care are mai multe puncte.

___ + ___ = ___ ___ + ___ = ___ ___ + ___ = ___

___ + ___ = ___ ___ + ___ = ___ ___ + ___ = ___

65
___ + ___ = ___ ___ + ___ = ___ ___ + ___ = ___
___ + ___ = ___ ___ + ___ = ___ ___ + ___ = ___
1. Adună şi scade punctele de pe aripile fiecărui fluturaş. Colorează
fluturaşul cu ambele rezultate numere pare.

7 + 2 = 9 __________________________________________________________________

7 – 2 = 5 ___________________________________________________________________

2. Calculează şi trasează câte o linie de la fiecare scădere la rezultatul

potrivit. Colorează norisorii cu rezultate mai mari decât 5.

66
 5. Ajută şoricelul să ajungă la cireaşa de pe îngheţată rezolvând operaţiile de
adunare si scădere.
Colorează cu galben acolo unde rezultatele sunt mai mici decât 6 iar restul, în alte culori alese de
tine

10 – 4 =
3+4=
2+6=
3 + 4=
2 + 2=
7 – 3=
3+1=
8–5=
7–3=
3+2=
7–5=
2+2=

DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ:
ITEMI CALIFICATIVE
FOARTE BINE BINE SUFICIENT
Ex.1 –MEM 1.4.Scrie adunări şi
scăderi cu ajutorul imagimi -în 10situaţii -în 6 situaţii -1 -5situaţii

Ex.2-MEM 1.4 Scrie operaţii de -în 10-12 situaţii - în 6 -8 situaţii -1-5 situaţii
adunare şi scădere cu suport
vizual şi compară rezultatele
Ex.3–MEM1.4 Adună şi scade - 5 situaţii - 4situaţii - 1-3 situaţii
punctele de pe aripile fiecărui
fluturaş. Colorează fluturaşul cu
ambele rezultate numere pare
Ex.4-MEM 1.4 Calculează şi -în 10-12 situaţii - în 8-10 situaţii -1-8 situaţii
trasează câte o linie de la fiecare

67
scădere la rezultatul potrivit.

Ex.5-MEM 1.6 Rezolvă -în 8-9 situaţii - în 6-7situaţii -1-5 situaţii

operaţiile de adunare şi scădere
şi colorează rezultatele în mod
corespunzător

Activitatea nr.6
Testul de evaluare formativă 2 pentru Adunarea si scădereacu 1-5 unităţi înconcentrul 0-10 am
aplicat-o sub forma jocului:
Cine a aruncat mai multe mingi?
Scop: formarea deprinderii de calcul corect si rapid.
1. Rezolvă exerciţiile scrise pe mingi. Scrie rezultatele pare cu carioca roşie
si pe cele impare cu carioca albastră.
2. Colorează mingile cu rezultate mai mari decât 5 cu galben si pe cele mai
mici decât 5 cu verde.
3. Află câte mingi a trimis la cos fiecare jucător ştiind că jucătorul cu
numărul 10 pe tricou a trimis mingile galbene iar celălalt pe cele verzi. Scrie rezultatul în
căşuta de la piciorul fiecărui jucător.
4. Colorează câstigătorul!

1+

5- 4-
6+4 =

7+
6-
5-
10

7-

2+ 3+

68
DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ:
ITEMI CALIFICATIVE

FOARTE BINE BINE SUFICIENT

Ex.1 –MEM 1.4 Rezolvă -rezolvă şi scrie 13 -reolvă şi scrie 8 -rezolvă şi scrie
exerciţiile scrise pe mingi. Scrie rezultate rezultate 1-5 rezultate
rezultatele pare cu carioca
roşie si pe cele impare cu
carioca albastră.

Ex.2-MEM1.4Colorează -în 13 situaţii - în 6+8 situaţii -1-5 situaţie

mingile cu rezultate mai mari
decât 5 cu galben si pe cele mai
mici decât 5 cu verde.

Ex.3–MEM1.4 Află câte mingi -scriecorect - scrie corect un - scrie rezultatul

a trimis la cos fiecare jucător rezultatele rezultat greşit
ştiind că jucătorul cu numărul
10 pe tricou a trimis mingile
galbene iar celălalt pe cele
verzi
Ex.4-MEM1.4Colorează - colorează corect -colorează corect -colorează greşit
câstigătorul

La sfârşitul unităţii de învăţare Adunarea si scăderea în concentrul 0-10 am aplicato test

de evaluare sumativă.
Test de evaluare sumativă
Competenţe vizate:
1.4 Efectuarea de adunări şi scăderi în concentrul 0-31 prin adăugare/extragere a 1/5 elemente
dintr-o mulţime dată ;
1.5 Rezolvă probleme în care intervin operaţiide adunare sau scădere cu 1-5 unităţi în concentrul
0-31, cu ajutorul obiectelor;
1.6Utilizarea unor denumiri şi simboluri matematice în rezolvarea sau compunerea de probleme;

69
Obiective operaţionale:
O1 : să adauge extragă /elemente dintr-o mulţime pentru a obţine mulţimi cu tot atâtea elemente;
O2: să efectueze adunări şi scăderi cu 1 -5 unităţi în concentrul 0 -10 prin desen ;
O3 : să identifice numere pare / impare ;
O4 :să alcătuiască probleme după imagini ;

Conţinutul testului:
1. Adaugă sau taie cu o linie elemente pentru a obţine tot atâtea câte arată
numerele :

5 4 3

2. Scrie adunări si scăderi cu ajutorul imaginilor.

70
3.Colorează caseta în care se află rezultatul potrivit:

+ = 6 7 8

- = 8 2 3

+ = 5 2 6

4.Află câte puncte are fiecare animal pe piesa de domino prin operaţia de adunare.
Colorează, în fiecare pereche, animalul care are mai multe puncte.

____ + ____ = ____ ____ + ____ = ____

____ + ____ = ____ ____ + ____ = ____

5.Eroii din poveste au de rezolvat exerciţii. Ajută-i folosind numărătoarea sau beţişoarele.
Colorează personajul care a obţinut numai numere pare.

9–2=
6–2=
1+2= 6+3=
2+3= 2+2=
7–4= 4–3=

71
6.Compune si rezolvă probleme după imagini.

DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ:
CALIFICATIVE

ITEMI FOARTE BINE BINE SUFICIENT

Ex. 1-MEM1.4 Adaugă sau
taie cu o linie elemente -în 4situaţii -în 3 situaţii -1 -2situaţii
pentru a obţine tot atâtea câte
arată numerele.

Ex.2-MEM1.4;1.6 Scrie -în 6 situaţii - în 4-5 situaţii -1-3 situaţii

adunări si scăderi cu ajutorul
imaginilor.

Ex.3–MEM1.4.Colorează -în 3 situaţii - în 2situaţii - 1 situaţie

caseta în care se află
rezultatul potrivit:
Ex.4-MEM 1.4 Scrie operaţii -în 4 situaţii - în 3 situaţii -1-2 situaţii
de adunare cu suport vizual şi
compară rezultatele
Ex.5-MEM1.4Rezolvă -în 7-8 situaţii - în 5-6situaţii -1-4situaţii
operaţiile de adunare şi
scădere cu ajutorul obiectelor
Ex. 6-MEM 1.5;16 Rezolvă
-2 probleme 1problemă 0 probleme
probleme cu ajutorul
imaginilor

72
 CAPITOLUL VII. COMPARAREA ŞI INTERPRETAREA
REZULTATELOR

Prezentarea rezultatelor evaluării în etapa experimentală la unitatea de învăţare:

Adunarea şi scăderea cu 1.5 unitaţi în concentrul 0-10:

Tabel 7.1 Prezentarea sintetică a rezultatelor evaluării

ITEMI/ EV.FORMATIVĂ 1 EV.FORMATIVĂ 2 EV. SUMATIVĂ

CALIFICATIV FB B S I FB B S I FB B S I
E
I1 5 3 3 3 6 4 2 2 6 5 3 0
I2 3 4 3 4 5 4 4 1 6 4 4 0
I3 4 3 4 3 5 5 3 1 5 5 3 1
I4 4 3 3 4 5 4 3 2 5 4 5 0
I5 4 4 2 4 - - - - 6 3 3 2
I6 - - - - - - - - 6 5 2 1
Fig.5 Evaluarea formativă 1

4
I1
I2
3
I3
I4
2 I5

0
FB B S I
Fig.6Evaluarea formativă 2

4 I1
I2
3 I3
I4
2

0
FB B S I

73
Fig.7 Evaluarea sumativă

5
I1
4 I2
I3
3 I4
I5
2 I6

0
FB B S I

VII.1.Compararea rezultatelor
Din rezultatele obţinute se poate observa faptul că a crescut numărul elevilor cu nivelul
de realizare a itemilor de foarte bine în proporţie de 50-70%. Aceştia au deprinderi rezolutive
bine dezvoltate, au capacitatea sintetizării şi generalizării soluţiilor problemelor, trec uşor de la
un gen de sarcină la altul şi manifestă un comportament creativ în rezolvare.În proporţie de 30-
40% din elevi au avut nivelul de realizare a itemilor de bine. Aceştia rezolvă relativ uşor
probleme din categoria celor cu care sunt familiarizaţi, dar se blochează în faţa sarcinilor noi,
aşteptând ajutor.Sarcinile mai lungi îi obosesc, pierd concentrarea şi greşesc adesea la calcule
simple. În proporţie de20-30% din elevi au avut nivelul de realizare a itemilor de suficient.
Aceştia reuşesc să rezolve operaţii mai simple cu 1 –2 unităţi cu ajutorul învăţătorului..Ei
necesită în continuare suport pentru exersarea şi dezvoltarea deprinderilor rezolutive.
Pe parcursul etapei experimentale:
 am utilizat strategii active bazate pe acţiunea elevilor, descoperirea
cunoştinţelor,
 aplicare în situaţii variate, transfer intra şi interdisciplinar;
 am sporit atractivitatea lecţiilor de matematică şi implicarea elevilor în activitate
prin
 introducerea elementelor ludice (jocurile didactice matematice);
 am îmbinat metodele tradiţionale cu metode ale gândirii critice şi interactive;
 am folosit diferite forme de activitate: frontală, pe grupe, în perechi, individuală;
 am introdus sarcini de lucru diferenţiate pe grupe de nivel pentru a solicita elevii
la

74
  nivelul proximei lor dezvoltări;
 am stabilit cu elevii relaţii de colaborare, încredere, stimulând iniţiativa şi
angajarea în realizarea sarcinilor;
 am stimulat prin recompense atât elevii foarte buni cât şi pe cei cu ritm lent
pentru
 sporirea încrederii în forţele proprii;
 am încurajat toate iniţiativele creative ale elevilor.

VII.2. Etapa finală

Etapa finală s-a desfăşurat în perioada martie, 2018 şi a constat în aplicarea o probă de
evaluare urmărind nivelul atingerii aceloraşi obiective ca şi în etapa de constatare. Scopul acestor
evaluări este de a valida sau infirma ipoteza conform căreia: Dacăse utilizează în mod constantşi
eficient jocul didactic matematic în lecţiile de matematică, atunci se vor îmbunătăţi
performanţele elevilor la această disciplină, contribuind la dezvoltarea gândirii şi creativităţii
acestora.
Testul de evaluare urmăreşte aceleaşi obiective, dar au un nivel sporit de dificultate ca
urmare a însuşirii unui volum de cunoştinţe noi pe parcursul perioadei experimentale. Am aplicat
proba de evaluare în care demersurile didactice s-au bazat pe jocul didactic matematic.
Comparând rezultatele am constatat eficienţa acestor jocuri oglindită în rezultatele elevilor
obţinute la testul final prin comparaţie cu rezultatele elevilor de la testul de evaluare iniţială.

Voi prezenta în continuare proba de evaluare din etapa finală, rezultatele elevilor şi
concluziile care s-au impus.
Test de evaluare finală
Competente vizate:
1.1 Recunoaşterea şi scrierea numerelor în concentrul0-31;
1.2 Compararea numerelor în concentrul 0-31;
1.3 Ordonareanumerelor în concentrul 0-31,folosind poziţionarea pe axa numerelor.

1.4 Efectuarea de adunări şi scăderi în concentrul 0-31 prin adăugare/extragere a 1/5 elemente
dintr-o mulţime dată ;
1.5 Rezolvă probleme în care intervin operaţiile de adunare sau scădere cu 1-5 unităţi în
concentrul 0-31, cu ajutorul obiectelor;
1.6 Utilizareaunor denumiri şi simboluri matematice în rezolvarea sau compunerea de probleme;

75
Obiective operaţionale:
O1 : să completeze numerele care lipsesc într-un şir de numere dat;
O2 :să numere corect în concentrul 0-20;
O3 : să completeze vecinii unor numere date;
O4 : să identifice numere pare / impare;
O5: să efectueze adunări şi scăderi cu 1 -5 unităţi în concentrul 0 -1 ;
O6 : să rezolve o problemă simplă cu o singură operație.

1. Completează, pe fiecare trenuleţ, numerele care lipsesc.

2. Scrie numărul florii pe care se află fluturaşu, si furnica.

Colorează a douăzecea floare:

fluturaşul furnica

76
3.Scrie vecinii numerelor:

3 9 7

10 2
3 8
4 7 1
10
4.Colorează
numai baloanele cu 3
numere impare 9

5. Ajută-i pe cei doi prieteni să rezolve

exercitiile. Colorează personajul cu toate rezultatele numere impare.

7–2 =
5–2= 1+ 2 =
6+2= 1+ 4 =
3+2= 6– 3 =
5–3=

6.Problemă
Mihai a cules din grădină 6 morcovi.
El hrăneste iepurasul cu doi morcovi.
Câţi morcovi i-au rămas?

Cum te simti ?
Coloreaza imaginea !

77
DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ:
ITEMI CALIFICATIVE
FOARTE
BINE BINE SUFICIENT
Ex.1 –MEM 1.3 Scrie numerele
care lipsesc Într-un şir de -16 numere -9-14 numere -1-8 numere
numere de la 1la 20
Ex.2-MEM 1.1Numără corect în -în 3 situaţii - în 2 situaţii -1 situaţie
concentrul 0-31

Ex.3–MEM1.2 Scrie vecinii - 3 situaţii - 2 situaţii - 1 situaţie

numerelor

Ex.4-MEM 1.4 Identifică5 numere 4 numere 2-3 numere

numerele pare

Ex.5-MEM1.4;1.1;1.6 Rezolvă -8 operaţii şi - 5-7 operaţii şi 1-4 operaţii

adunări şi scăderi în concentrul identifică caseta cu identifică caseta
0-20,ajutorul obiectelor rezultate pare cu rezultate pare

Ex.6-MEM 1.5 1.6Rezolvă

Rezolv ă
problema Rezolvă problema Scrienumerele
probleme cu ajutorul
parţial din problemă
imaginilor şi al textului audiat

78
Realizarea itemilor:
Itemi vizaţi
Numele şi
Nr.
prenumele elevului

crt.

I.1 I.2 I.3 I.4 I.5 I6

1. B.N.L S S S S S S

2. B.L.G. B S B S S S

3. B.I.M. S S S I S S

4. C.A.G. FB FB FB FB B FB

5. C.V. FB B S B B B

6. C.G.A. FB B B B S FB

7. C.B.G. FB FB FB FB FB FB

8. G.M.L.J. FB FB B B B FB

9. M.C.M. B B B B B B

10. M.C.I. S S S S S S

11. M.M.F. FB FB FB FB FB FB

79
 12. R.B. FB FB B FB FB FB

13. S.A. FB B B FB B FB

S
S
14. S.M. FB B S S

Tabel 7.2 Prezentarea sintetică a rezultatelor evaluării la proba din etapa finală
I1 I2 I3 I4 I5 I6
FOARTE 9 5 5 5 3 7
BINE
BINE 2 5 4 4 5 2
SUFICIENT 3 4 5 4 6 5
INSUFICIENT 0 0 0 1 0 0

Fig. 8. Nivelul performanţelor elevilor

10

6 I1
I2
5 I3
I4
4 I5
I6
3

0
FB B S I

Comparație între evaluarea initială și cea finală:

Fig. 9 Evaluarea inițială Fig.10 Evaluarea finală

80
7 10
9
6
8
5
7
I1
4 I1 6
I2
I2
5 I3
3 I3
I4
I4 4
I5
2 I5
3 I6

1 2
1
0
Foarte Bine Suficient Insuficient 0
bine Foarte bine Bine SuficientInsuficient

81
Interpretarea rezultatelor
Comparând rezultatele obţinute de clasa de control în etapa constatativă şi finală,
observăm şi aici o îmbunătăţire a rezultatelor şcolare: elevii cu nivelul de realizare a itemilor de
FB sunt în proporţie de la 50-60 %, cei cu nivelul de realizare a itemilor de B sunt în proporţie
de 20-30%, iar cei cu nivelul de realizare a itemilor de S situându-se în etapa finală în eşantionul
superior.
Putem concluziona că strategiile bazate pe jocul didactic aplicate în lecţiile de
matematică s-au dovedit eficiente, contribuind la fixarea şi dezvoltarea cunoştinţelor,
deprinderilor, abilităţilor şi capacităţilor elevilor precum şi la formarea unui
comportamentcreativ.
Faţă de etapa constatativă în ceea ce priveşte performanţele elevilor, la clasa
experimentală s-au înregistrat îmbunătăţiri în utilizarea şi operarea cu limbajul matematic,
capacitatea de analiză şi sinteză, logica, flexibilitatea şi fluiditatea gândirii, stilul riguros de
abordare al sarcinilor.
Jocurile didactice au asigurat un mediu plăcut şi stimulativ, ceea ce a dus la încrederea în
forţele proprii, a stimei de sine, a voinţei de a persevera în depăşirea obstacolelor. Varietatea
recompenselor au stimulat de asemenea motivaţia elevilor pentru învăţare la această disciplină.
Elevii au devenit mai îndrăzneţi, mai toleranţi, dând dovadă de iniţiativă şi sprijin
reciproc în îndeplinirea sarcinilor de lucru primite.

82
VII.3.Concluzii desprinse în urma interpretării şi comparaţiilor
Pornind de la motivaţia majoră că şcoala este factor de bază al progresului general al
societăţii, am constatat că, în şcoală, începând din ciclul primar când se pun bazele formării unei
gândiri creatoare, flexibile şi mobile, se realizează cea mai mare parte a calităţilor unui om
capabilă se adapteze rapid la dinamica vieţii sociale.
La vârsta şcolară mică, interesul pentru studiu se găseşte într-o fază incipientă. Pentru a-i
determina pe micii şcolari să se angajeze la o activitate atât de complexă şi de diferită cum este
activitatea de învăţare, în special a matematicii, trebuie stimulate o serie de mobiluexterne care
să descătuşeze dorinţa, atracţia şi interesul pentru învăţare, însoţite de satisfacţia efortului
personal, de bucuria succesului.
Fără succes e greu de admis că individul poate fi convins şi determinat să depună
eforturi, să persevereze şi să se angajeze pe o anumită linie. Prezenţa succesului în viaţa şi
activitatea individului reprezintă o importantă pârghie, un punct de sprijin pentru organizarea
vieţii şi conduitei. Fără a ajuta copilul să obţină succese, fără a i le provoca, fără a-i crea
situaţii care să-I ajute acestuia să-şi aprecieze realizările, să le guste, să le înţeleagă, e greu de
presupus că vom putea mobiliza toate forţele sale şi îl vom putea determina să dea tot ceea ce
12
poate.
Spiritul acestei idei este încorporat în natura şi structura jocului didactic, aducând un
argument în plus în favoarea lui.
Analiza şi compararea rezultatelor obţinute de elevii implicaţi în experiment, în urma parcurgerii
programului experimental care a pornit de la ipoteza: Dacăse utilizează în modconstant şi
eficient jocul didactic în lecţiile de matematică, atunci se vor îmbunătăţi performanţele elevilor
la această disciplină, contribuind la dezvoltarea gândirii şi creativităţii lor, ne îndreptăţesc să
concluzionăm căipoteza a fost confirmată.
În urma derulării experimentului s-au desprins câteva idei:
a. Exersarea, aplicarea şi transferul de cunoştinţe în sarcini cât mai variate sub forma
b. jocurilor didactice matematice, sunt factori care stau la baza însuşirii temeinice a
cunoştinţelor şi a formării capacităţii de a opera cu ele intra şi interdisciplinar, evidenţiind
şi întărindu-le caracterul practic-aplicativ.
c. Elevii au ritmuri diferite de lucru şi potenţial intelectual diferit, deci învăţătorul trebuie să
fie preocupat de individualizarea sarcinilor de lucru astfel încât să asigure un climat de
succes pentru fiecare elev, ceea ce face să crească încrederea în forţele proprii ale
elevilor, să se manifeste dorinţa de autodepăşire, să se dezvolte spiritul de independenţă.

12
Dumitru Salade, Succesul şi semnificaţia sa pedagogic în Revista de pedagogie, nr.4, Editura Didactică șiPedagogică, Bucureşti, 1968.
83
 d. Practicarea jocului didactic în cadrul orelor de matematică are o eficienţă remarcabilă
dacă sarcina lui didactică se subordonează conţinutului lecţiei şi dacă propunătorul
reuşeşte să imprime acesteia caracterul de joc, care să-l diferenţieze de celelalte activităţi.
e. Am observat că elevii mai timizi, mai puţin buni la învăţătură, în cadrul acestor activităţi,
se lasă antrenaţi, devin dornici de participare, activi, îndrăzneţi, încrezători în capacităţile
lor. Şi cum în atenţia insuccesului şcolar, acesta trebuie să caute să îmbine elementele de
joc cu cele de învăţare într-un mod cât mai plăcut şi mai eficient.
f. Acţionând în acelaşi grup, în aceeaşi echipă, urmărind acelaşi ţel, copiii se cunosc mai
bine, se ajută reciproc, se încurajează, formându-se astfel solidaritatea de grup, spiritul de
echipă, îmbunătăţindu-se procesul de socializare al elevilor, modelându-le pozitiv
întreaga personalitate.
g. În cadrul jocurilor didactice, elevii devin conştienţi că nesocotirea regulilor poate duce la
consecinţe neplăcute. De altfel, ei veghează cu stricteţe la respectarea acestora,
asumându-şi de multe ori rolul de veritabili detectivi care descoperă la timp orice abatere.
Respectarea regulilor formează un om disciplinat dar nu conformist, un om ascultător dar
nu servil, un om demn, conştient de rolul său.
h. Lista exerciţiilor şi problemelor din manualele şcolare poate şi trebuie să fie completată
cu sarcini variate şi atractive de lucru, valorificate în cadrul jocurilor didactice.
i. Dorinţa de a câştiga, de a primi recompense devin mobiluri interne ale motivaţiei pentru
o învăţare temeinică şi eficientă.
Pornind de la aceste idei, ne propunem:
- continuarea folosirii strategiilor bazate pe jocul didactic în activitatea de predare -
învăţare
- evaluare;
- diseminarea rezultatelor experimentului în comisiile metodice şi cercurile pedagogice;
- schimburi de experienţă şi de bune practici pe această temă cu alţi învăţători, din
şcoală şidin alte şcoli;
-realizarea unei culegeri de jocuri didactice matematice pentru elevii claselor
ciclului primar.
Jocul didactic este o posibilă, necesară şi utilă formă de organizare a activităţilor
matematice, lucru subliniat încă o dată de noi în această lucrare.
Încheiem cu cuvintele lui Blaise Pascal, care spunea că: „Obiectul matematicii este atâtde
serios, încât este util să nu pierdem ocazia de a-l face puţin mai distractiv.”

84
VII.4.Direcţii şi perspective ulterioare de abordare a temei
Ideea cheie de la care am pornit şi care m-a condus în elaborarea lucrării de faţă a fost
găsirea unei modalităţi cât mai adecvate, cât mai apropiate de înţelegerea, dorinţa, plăcerea
copiilor şi de nivelul dezvoltării lor psihice şi intelectuale care să ajute, să conducă la dobândirea
informaţiilor necesare parcurgerii primului nivel al şcolarităţii, la formarea lor în perspective
viitorului, precum şi pentru dezvoltarea personalităţii şi caracterului fiecăruia dintre elevi.
Predarea matematicii în ciclul primar este subordonată învăţării matematicii în şcoală ca
disciplină unitară, atât în ceea ce priveşte conţinutul ei cât şi limbajul matematic folosit, dar şi în
privinţa respectării unui principiu didactic nou, principiul predării în perspectivă.
Pornind de la motivaţia majoră că şcoala este factor de bază al progresului general al
societăţii, am constatat că în şcoală, începând din ciclul primar, când se pun bazele formării unei
gândiri creatoare, flexibile şi mobile, se realizează cea mai mare parte a calităţilor unui om
capabil să se adapteze rapid la dinamica vieţii sociale.
Învăţarea matematicii presupune un efort mintal, o activitate susţinută a gândirii, căci
matematica nu înseamnă cunoştinţe, ci înseamnă în special un mod de a gândi, un mod de a
.13
simţi, pasiunea de a descoperi prin gândire proprie implicaţiile logice.
Conştientă fiind că ceea ce dobândesc copiii în clasele primare constituie temelia, baza pe care se
va construi în continuare, am căutat să-i înzestrez cu cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, să le
dezvolte dragostea şi atracţia faţă de disciplina matematică, care la rândul său îşi aduce o
contribuţie esenţială la dezvoltarea copiilor, devenind un bun necesar pe tot parcursul vieţii.

13
Andre Revuz, Matematica modernă,matematica vie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.

85
Având informaţii clare, reale, obţinute în urma unui proces de cunoaştere sistematică a elevilor,
mereu am acţionat în consecinţă, încercând să construiesc ”pe vericală” relaţii pozitive şi
trainice, în măsură să garanteze eficienţa activităţii pe care o desfăşor cu clasa.
În plan orizontal, intercunoaşterea sprijină elevii în procesul de construire a coeziunii
grupului, determinându-i să lege relaţii constructive şi eficiente. Un rol central îl joacă aici
imaginea de sine a fiecăruia, corelată cu imaginea membrilor grupului, unul despre celălalt.
Comunicarea dintre profesor şi elevi este prezentă, într-o formă sau alta, în toate
componentele procesului de învăţare: oferta, receptarea şi evaluarea. Interacţiunea profesor-elev
descrie o relaţie cu caracter preponderent informaţional, datorat schimbului permanent de
informaţi iîntre cei doi poli ai învăţării, dar totodată şi unul formativ, concretizat în formarea şi
dezvoltarea continuă a competenţelor comunicaţionale, fără de care nu se poate imagina
comunicarea reală şi dezvoltarea continuă a competenţelor comunicaţionale, fără de care nu se
poate imagina comunicarea reală. La fel de importantă este şi comunicarea „pe orizontală”, între
elevi. Ca în orice grup social şi în clasă elevii au nevoie să comunice unii cu alţii, împărtăşindu-
şi impresii cerând şi oferind informaţii. Intercomunicarea este strâns legată de intercunoaştere,
influenţându-se reciproc. Am pornit în aplicarea proiectului de cercetare după ce am studiat
amănunţit modulul”Managementul proiectului de cercetare” pentru a realiza o cercetare cât mai
corectă, ţinând cont de cerinţele ce se impun în efectuarea unui proiect de cercetare şi anume
concretitudinea,raţionalitatea, rigoarea, soliditatea metodologică, sistematizarea, eficienţa,
deontologia.
Am respectat planul proiectului de cercetare propunându-mi un demers teoretico-
metodologic care a vizat identificarea şi analiza problemelor, formularea ipotezei, elaborarea
conceptuală, selecţia metodelor, validarea instrumentelor de cercetare, analiza datelor şi
construirea explicaţiilor

86
 CONCLUZII FINALE

În realizarea acestei lucrări am pornit de la premisa că jocul trebuie să constituie

activitatea dominantă a copilului de clasa pregătitoare – în familie, în instituţiile şcolare ( ciclul
primar).
În joc, copilul transpune lumea reală la posibilităţile lui de înţelegere. De aceea este
necesar ca atât în familie, cât şi în şcoală, jocul să fie organizat şi bine îndrumat.
Jocurile didactice sunt amuzante, interesante, atractive, solicitând efort de gândire din
partea elevilor şi multă atenţie.
Jocul didactic, ca formă specifică a activităţii copilului la vârsta şcolară, devine un
valoros mijloc de educaţie a personalităţii copilului. Copilul învaţă prin joc, cunoaşte, se
autocunoaşte, se auto conduce, îşi exersează facultăţile mintale, se desprinde să coopereze cu alţi
copii, îşi exersează efortul voluntar, câştigă încrederea în sine, rezolvă conflictul între ceea ce
doreşte şi ceea ce poate, transfigurând mintal realitatea în asumarea rolurilor şi atribuirea
imaginară a funcţiilor dorite unor obiecte aduse de jocul didactic. Jocul didactic, ca formă
dominantă de activitate a şcolarului de vârstă mică poate fi folosit de cadrul didactic în procesul
instructiv – educativ sub diferite aspecte. Am ales jocul didactic ca mijloc de instruire şi educare
a şcolarului de vârstă mică, deoarece este metoda cea mai plăcută de învăţare.
Datele obţinute au pus în evidenţă faptul că elevii au obţinut rezultate bune ca urmare a
utilizării jocului didactic în cadrul activităţilor şi a lucrului diferenţiat. Punerea copiilor în situaţii
diferite constituie un mijloc de a descoperi ce anume îi mobilizează mai mult.
Utilizarea jocurilor didactice ca metode active a determinat o mai bună colaborare între
copii, au devenit mai toleranţi, doresc să se ajute între ei, iar ceea ce este mai important este
faptul că s-au împrietenit, ignorând rezultatele obţinute la învăţătură, formându-şi totodată un
spirit de echipă.
Activizarea presupune solicitarea efortului propriu al elevului, dar ea nu se poate realiza
în mod exclusiv prin activitatea proprie a acestuia ci prin toate formele de muncă didactică:
frontală, de grup şi individuală.
Consider că foarte importantă rămâne activitatea creativă a învăţătorului care, prin
experienţa sa şi prin corelarea permanentă cu fiecare subiect al clasei, va perfecţiona continuu
actul didactic al predării matematicii.
Deoarece la aceeaşi perioadă de vârstă sau clasă elevii prezintă sensibile diferenţe de
pregătire, de aptitudini şi atitudini, se impune adaptarea şi diferenţierea activizării lor, respectiv
dozarea intensităţii, a duratei şi naturii efortului pe care trebuie să-l efectueze în diferite etape ale

87
 unei activităţi.
Utilizarea jocului didactic ca metodă de colaborare a determinat la elevi mai multă
spontaneitate, au avut curaj să se exprime şi să pună diverse întrebări, au învăţat că lucrul în
echipă dă rezultate şi satisfacţii mai mari decât lucrul individual.
Consider că el poate fi introdus cu o frecvenţă mai mare la toate clasele primare, dar în
mod deosebit la clasa pregătitoare la un nivel mai ridicat.

88
 Bibliografie

Ana, D., Ana, M., Stroenesu, L., Logel, M., & Logel, D. (2004). Metodica predării
matematiciila clasele I-IV. Piteşti: Editura Carminis.
Asubel, R. (1998). Învăţarea în şcoală. Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică.
Bontaş, I. (1994). Pedagogie. Bucureşti: Editura All.
Călugăriţa, A. (1994). Exerciţii şi probleme de matematică pentru clasele I-IV. Bucureşti:
Editura Universal Pan.
Cerghit, I. (1981). Metode de învăţământ. Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică.
Claparede, E. (1975). Psihologia copilului şi pedagogia experimentală. Bucureşti: Editura
didactică şi pedagogică.
Cosmovici, A., & Iacob, L. (1999). Psihologia copilului. Iaşi: Editura Polirom.
Creţu, E. (1999). Psihopedagogia şcolară pentru învăţământuş primar. Bucureşti: Editura
Aramis.
Creţu, T. (2005). Note de curs.
Cucoș, C. (1996). Pedagogi. Iași: Editura Polirom.

Dumitru, I. A. (2000). Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă. Timişoara: Editura de

Vest.
Gheba, G., Gheba, L., Popovici, C., & Şuluţiu, M. (1997). Jocuri didactice şi probleme
deperspicacitate pentru preşcolari şi şcolarii claselor I-IV. Bucureşti: Editura UniversalPan.
Gherman, A. (2007). Culegere de exerciţii şi probleme de matematică pentru clasele I-IV.
Testede evaluare. Descriptori de performanţă. Bucureşti: Editura Elis.
Golu, P., Verza, E., & Zlate, M. (1994). Psihologia copilului. Manual pentru clasa a XI-a.
Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică.
Joiţa, E. (2003). Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară. Craiova: Editura Arves.
Neacşu, I. (. (1988). Metodica predării matematicii la clasele I-IV - manual pentru
liceelepedagogice. Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică.
Piaget, J. (1968). Psihologie şi pedagogie. Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică. Popescu-
Neveanu, P., Zlate, M., & Creţi, T. (Bucureşti). Psihologie. Manual pentru clasa a IX-
a. 1990: Editura didactică şi pedagogică.
Rafaila, E. (2002). Educarea creativităţii la vârsta preşcolară. Bucureşti: Editura Aramis.
Salade, D. (1968). Succesul şi semnificaţia sa pedagogică. Revista de pedagogie, nr. 4.
Singer, M. (2006). Enigma numerelor. Bucureşti, Editura Sigma.

89
Şchiopu, U., & Piscoi, V. (1985). Psihologia generală şi a copilului. Bucureşti: Editura didactică
şi pedagogică.
Voiculescu, E. (2003). Metodologia cercetării. Alba-Iulia: Curs universitar.
Zlate, M. (2000). Fundamentele psihologiei. Bucureşti: Editura Pro Humanitate.

*** Manuale alternative pentru clasele I – IV, diferite edituri, Iaşi, Bucureşti, 2005-
2007
* Programele şcolare clasele pregătitoare,I-II, Bucureşti, 2013.
* Revistele Învăţământul primar, nr.3-4/1995, nr.3-4/ 2005, nr.4/2006, nr.3-4/2007,
Ed. Publistar Bucureşti.

90
PROIECT DE LECTIE
DATA: 21. 11.2017
PROF. ÎNV. PRIMAR : Zaharia Rodica
CLASA: I B
UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT : ȘCOALA GIMNAZIALĂ JIRLĂU
ARIA CURRICULARĂ: Matematică şi explorarea mediului
UNITATEA TEMATICĂ: ,, În satul bunicilor ”

SUBIECTUL LECŢIEI: • Adunarea şi scăderea numerelor naturale până la 10

• Rolul organelor majore ale corpului omenesc (creierul, inima , rinichii şi plămânii)
FORMA DE REALIZARE: activitate integrată
TIPUL LECŢIEI:fixare şi consolidare de cunoştinţe
DISCIPLINE IMPLICATE ÎN LECȚIE:Matematică şi explorarea mediului
Comunicare în limba română
Arte vizuale şi abilități practice
Muzică şi mişcare
Dezvoltare personală
COMPETENŢE GENERALE :
 Utilizarea numerelor în calculele elementare
 Identificarea unor fenomene/relaţii/ regularităţi/structuri din mediul apropiat
 Generarea unor explicaţii simple prin folosirea unor elemente de logică
 Rezolvarea de probleme pornind de la sortarea şi reprezentarea unor date

COMPETENŢE SPECIFICE:
MEM –1.2 compararea numerelor în concentrul 0-100
1.4. Efectuarea de adunări şi scăderi, mental şi în scris, în concentrul 0-100, recurgând frecvent la numărare
1.5. Efectuarea de adunări repetate/ scăderi repetate prin numărare şi reprezentări obiectuale în concentrul 0-100
1.6. Utilizarea unor denumiri şi simboluri matematice (termen, sumă, total, diferenţă, <, >, =, +. -) în rezolvarea şi/sau compunerea de probleme
5.2 Rezolvarea de probleme în care intervin operaţii de adunare sau scădere, cu sprijin în obiecte, imagini sau reprezentări schematice.
CLR - 1.1 Identificarea semnificației unui mesaj oral, pe teme accesibile, rostit cu claritate;
91
 1.4 Exprimarea interesului pentru receptarea de mesaje orale, în contexte de comunicare cunoscute;
2.1 Formularea unor enunţuri proprii în diverse situaţii de comunicare;
2.2 transmiterea unor informații prin intermediul mesajelor simple
3.1 Citirea unor cuvinte și propoziții scurte, scrise cu litere de tipar
AVAP -2.6 Participarea la activităţi integrate adaptate nivelului de vârstă, în care se asociază elemente de exprimare vizuală, muzicală, verbală, kinestezică
MM - 2.1 Cântarea individuală sau în grup, asociind mişcarea sugerată de text şi de ritm;
DP 2.1 Asocierea emoțiilor de bază cu elemente simple de limbaj nonverbal și paraverbal;
3.1. Identificarea unor sarcini de lucru simple in contexte variate

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

MEM-O.1 să efectueze corect, oral şi în scris, adunări şi scăderi fără trecere peste ordin cu numere naturale în concentrul 0 - 10;
O.2 să opereze cu terminologia matematică, specifică operaţiilor de adunare şi scădere;
O.3 să găsească termenul necunoscut în adunări și scăderi folosind metoda balanței ;
O.4 să dezlege ghicitorile matematice propuse;
O.5 să precizeze rolul organelor majore ale corpului omenesc (creierul, inima şi plămânii) ;
O.6 să compună și să rezolve probleme ce necesită efectuarea de adunare/ scădere folosind numerele naturale în concentrul 0-10 ;
O.7 să compare numere și operații date utilizând semnele corespunzătoare <, =, >;
AVAP.O.8 să coloreze fișele date conform cerințelor;

MM. O.9să cânte, asociind mişcările potrivite cântecului;

DP. O.10să manifeste interes pentru realizarea corectă a sarcinilor și să exprime cum se simte după rezolvarea acestora
RESURSE
 Resurse metodologice:conversaţia, explicaţia, exerciţiul, observaţia, braistorming, problematizarea, analiza, „ciorchinele”, „cubul”, „explozia
stelară”
 Resurse materiale: planşe didactice, fişe de lucru, manual, auxiliar, , marker – diverse culori, coli flipchart
 Resurse umane: 14 de elevi

92
 o Resurse temporale:- 35 minute activitatea propriu-zisă
- 10 minute activităţi recreative.
 Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe.
 Forme şi tehnici de evaluare:observarea sistematică a comportamentului elevilor, autoevaluare, evaluare orală, aprecieri
 Bibliografie:
 ştiinţifică:
 Suport de curs „Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învăţare pentru formarea competenţelor cheie la şcolarii mici”, 2013
 Neacşu Ioan, Metodica predării matematicii, Bucureşti, E.D.P., 1998
 Metodica predării matematicii la clasele I – IV, manual pentru liceele pedagogice, clasele XI – XII, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1998;
 oficială:
 *** Programa şcolară pentru disciplina Matematică şi explorarea mediului, Aprobată prin ordin al ministrului Nr. 3418/19.03.2013
 ***MATEMATICĂ ŞI EXPLORAREA MEDIULUI, MANUAL PENTRU CLASA I
Grup Editorial Art, Autori: Tudora Piţilă, Cleopatra Mihăilescu, Crinela Grigorescu, Camelia Coman –PARTEA I
 MATEMATICĂ ŞI EXPLORAREA MEDIULUI – CAIET DE LUCRU - Grup Editorial Art
 MATEMATICĂ ŞI EXPLORAREA MEDIULUI – MODALITĂȚI DE LUCRU DIFERENȚIATE- EDITURA PARALELA 45 , 2015

ETAPELE
C.S / O T CONTINUT INSTRUCTIV-EDUCATIV STRATEGIA DIDACTICA EVALUARE
LECTIEI
Metode si Mijloace de Forme de
procedee invatamant organizare
1. MOMENT 1 Se stabileşte ordinea şi disciplina în sala de clasă Conversația Calculator frontal Observare
ORGANIZATORIC Videoproiector sistematică
Se pregǎtesc materialele necesare pentru buna Planșe
desfǎşurare a lecţiei. Fișe
Se asigură climatul de încredere reciprocă pentru
reuşita actului didactic.

2. CLR 2 Frontal Observare

CAPTAREA 1.1 Prezint elevilor un coșuleț și îi anunț că azi vor Conversaţia sistematică
93
 ATENŢIEI fi ajutoarele SCUFIȚEI ROȘII. Ei o vor ajuta să Explicaţia
scape de lupul cel rău ca să ajungă la bunica în
siguranță, dacă vor rezolva corect sarcinile. Exerciţiul
Coșulețul
Coșulețul Scufiței Roșii conține răvașe cu sarcini Scufiței Roșii
de lucru.
MEM
1.4 Elevii sunt anunțați că acestea vor fi extrase, pe
rând și conțin ghicitori, exerciții , probleme de Răvașe
3. ANUNŢAREA 2 adunare și scădere cu numere cuprinse în
1.5
TEMEI ŞI A intervalul 0-10 precum și cerințe ce vizează rolul Conversația Aprecierea
O.1 organelor majore ale corpului omenesc (creierul,
OBIECTIVELOR verbală
inima şi plămânii).

O.4 1. Are Gică 4 mere

Şi mănâncă trei din ele, Anexa 1 Frontal

Îi dă tata un măr mare,

MEM
1.4 Câte mere Gică are?

( 4-3+1=2)
Conversaţia Aprecierea
 Am o gâză buburuză Problematizarea verbală

4. CLR Exercițiul
Şapte puncte are-n spate.
1.1
Trei sunt sus, dar câte-s jos,
1.4
Pe spatele ei lucios?
O.1 ( 7-3=4)

 Eu am două surioare
O.4
Şi un frăţior mai mare

Mama mea câţi copii are?

( 1+2+1=4)

94
  Am pe masă-n farfurie

7 mere şi-o gutuie

Tu acuma dacă ştii

Câte fructe sunt, să spui!

( 7+1=8)

REACTUALIZAREA 10 Se reactualizează cunoştinţele elevilor despre Frontal Obsevarea

CUNOŞTINŢELOR
CLR Braistorming sistematică
terminologia specifică operaţiilor de adunare şi
Coli flipchart
1.4 scădere .
La ce vă gândiți când spunem ADUNARE? Dar
MEM
1.4 SCĂDERE? Carioca
Individual Apreciere
Se va realiza un „ciorchine”. „Ciorchine” Marker -
1.6 verbală
Cum se numesc numerele care se adună ? (termeni) diverse culori
AVAP Cum se numeşte rezultatul adunării ? (sumă sau Anexa 2
2.6 total )
Cum se numește rezultatul scăderii ? (rest sau
MEM
1.6. diferenţă )
Cum este întotdeauna numărul din care se scade ?
O.2
(cel mai mare, descăzutul) Observare
CLR sistematică
Dar numărul care se scade? (scăzător)
exerciţiul
explicaţia
1.4 Ce operaţii ne indică expresiile ”cu… mai
2.1 mare”, ”măreşte cu..”, ”adună.. ”, ”adaugă”, ”mai
conversaţia
mult”…. (adunare )
2.2

MEM 1. Se solicită elevii să compună și să rezolve ( oral)

problematizarea
2 probleme (referitoare la sporturi preferate)
execiţiul
95
 utilizând numerele: 8 și 2.
 o problemă să se rezolve folosind operația Explicaţia
1.6. de adunare „Cubul” Anexa nr. 3 Frontal Aprecieri
 o problemă să se rezolve folosind operația verbale
O.1 de scădere Descrie

O.6 2. Semnul + și – s-au rătăcit. Găseşte-le locul Individual

potrivit: Aprecieri
DP 2.1 2 7= 9 Frontal verbale
9 3= 6 Analizează Anexa nr.4
O.10
3 4= 7 Individual
10 6= 4
O.7 3. Compară:
CONSOLIDAREA 2+4 6+1
Compară
CUNOŞTINŢELOR 20 4+3 5+2
O.3 Observare
3+6 4+4 planşe sistematică
MEM
*4.Află termenul necunoscut: Aplică
1.2
2+ = 8 Activ.
1.4 diferenția
+5= 9 tă
Argumentează Planșa
1.6 didactică
10 - = 8
5.2 Asociază
-5 = 4
1.5. Conversţia
Problematizarea
Exercițiul
O.5 - Se solicită elevii să asocieze imaginea fiecărui Observația
organ ( creier, inimă, plămâni, rinichi) cu propoziția Frontal
CLR adevărată - care arată rolul acestora pentru
organismal uman. (Anexa nr. 4)
1.4 / 2.2 Anexa nr. 5
Se apreciază importanța exercițiilor fizice și a Apreciere
2.1 / 3.1 consumului de fructe și legume. Planșa verbală
Conversţia
- Se vor rezolva exercițiile ,2,3,4 din manual – Observația
96
 O.6 pagina 33 Problematizarea didactică Individual
Exercițiul
MEM - Se vor rezolva probleme ilustrate – care
presupun utilizarea operației de adunare și a
1.4 operației de scădere. -
1.6 „Explozia
- Se vor rezolva sarcinile prezentate pe planșa
stelară”
„Explozia stelară” Anexa nr. 6 Individual

Frontal

Anexa nr.7

6. EVALUAREA MEM 5 - Activitate pe grupe (Anexa nr. 8)

( asigurarea feed- 1.4 „Cubul” Fişe de lucru
back-ului ) O.1 Elevii sunt împărțiți în 5 grupe: puișori, bobocei, activitate
iepurași, albinuțe, fluturași. Asociază pe grupe Autoevaluarea
Anexa nr. 8
CLR Sarcina de lucru este de a asocia operația de Explicaţia
3.1 adunare sau scădere cu rezultatul aferent. exerciţiul

DP Elevii vor exprima printr-un desen cum se simt.

2.1
3.1 Lucrările vor fi expuse pe tablă și elevii vor primi
fețe zâmbitoare pentru o rezolvare corectă.
O.10
Verificăm fişa oral.
AVAP
2.6
7. ANUNŢAREA AVAP 1 Voi anunţa tema pentru acasă . conversația manual
TEMEI 2.6
PENTRU O.8 explicația
ACASĂ
8. ÎNCHEIEREA DP 2.1- 4 Voi face aprecieri verbale colective şi individuale. Conversaţia Aprecieri
ACTIVITĂŢII O.10 Voi evidenția importanța mișcării și a consumului
MM de fructe și legume pentru sănătatea organismului.
Vom cânta : „ Șade rața pe butoi”
97
 2.1

O.9

Anexa 1

 Are Gică 4 mere • Am pe masă-n farfurie

Şi mănâncă trei din ele, 7 mere şi-o gutuie

Îi dă tata un măr mare, Tu acuma dacă ştii

Câte mere Gică are? Câte fructe sunt, să spui!

( 4-3+1=2) ( 7+1=8)

• Am o gâză buburuză

Şapte puncte are-n spate.

98
 Trei sunt sus, dar câte-s jos,

Pe spatele ei lucios?

( 7-3=4)

• Eu am două surioare

Şi un frăţior mai mare

Mama mea câţi copii are?

( 1+2+1=4)

ANEXA 2 - OPERAȚII MATEMATICE

TERMENI (T1,T2) PLUS (+)

ADUNARE

99
SUMĂ /TOTAL ( S/T)
 OPERAȚIIMATEMATICE

DESCĂZUT (D)

MINUS (-)

SCĂDERE
SCĂZĂTOR (S)
DIFERENȚĂ/REST(d/r)

ANEXA 3

Exerciții și probleme 0 - 10

1. Se solicită elevii să compună și să rezolve ( oral ) 2 probleme (referitoare la sporturi preferate)

utilizând numerele: 8 și 2.
 o problemă să se rezolve folosind operația de adunare
 o problemă să se rezolve folosind operația de scădere
100
Anexa 4

1. Semnul + și – s-au rătăcit. Găseşte-le locul potrivit:

2 7= 9
9 3= 6
3 4= 7
10 6= 4

2. Compară:
2+4 6+1
101
 4+3 5+2
3+6 4+4

*3.Află termenul necunoscut:

 Își accelerează bătăile în timpul efortului 2+ = 8
fizic și când avem emoții.
+ 5 = 9
CREIER 10 - = 8
- 5 = 4

 Organul care controlează modul în care

corpul nostru se mișcă și funcționează.
INIMĂ
ANEXA 5 • Rolul organelor majore ale corpului
omenesc (creierul, inima şi plămânii)

 UNEȘTE IMAGINEA CU PROPOZIȚIA ADEVĂRATĂ

 Au rolul de a elimina substanțele - ASOCIAZĂ -
nefolositoare din organism.

ANEXA 7
PLĂMÂNI

Explozia stelară

 Cu ajutorul lor se face respirația

Se dau numerele 6 şi
Vecinul 4.
comun...?
RINICHI
102
Află...
 Restul lor...?
Suma lor...?

Sunt un număr par cu 5 mai mare

decât cel mai mic număr impar scris
cu o cifră.
Numărul Cu 3 mai mare...? Cu 3 mai mic...?
par...?
Află...

Vecinii impari...?

103
 DECLARAŢIE

Subsemnatul(a), Dragu Rodica, căs. Zaharia, candidată la obţinerea gradului

didactic I în cadrul Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi
Ştiinţele Educaţiei, Filiala Buzău, declar pe propria răspundere că lucrarea a fost
elaborată personal şi-mi aparţine în întregime, nu am folosit alte surse decât cele
menţionate în bibliografie, nu am preluat texte, date sau elemente de grafică din
alte lucrări sau alte surse fără a fi citate şi fără a fi precizată sursa preluării,
inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări ale mele şi nu a mai fost
folosită în alte contexte de examen sau concurs.

Data, Semnătura,

104
105
106