UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

FILIALA RÂMNICU-VÂLCEA

Coordonator stiintific
Prof. PERPELEA DOINA

CANDIDAT,
FLOROIU ( VINT) MARIA
GRADINITA CU PROGRAM
PRELUNGIT NR.1
DRAGASANI, JUD. VALCEA

2013
UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI
FILIALA RÂMNICU-VÂLCEA

1
 VALENTELE FORMATIVE ALE
JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC IN
INVATAMANTUL PRESCOLAR

Coordonator stiintific
Prof. PERPELEA DOINA

CANDIDAT,
FLOROIU ( VINT) MARIA
GRADINITA CU PROGRAM PRELUNGIT

2
 NR.1 DRAGASANI, JUD. VALCEA
MOTTO:

,,Jocul este o pregătire pentru viaţa de mai

târziu,dar mai presus de toate, el este
însăşi viaţa copilului”(Mc.Dougall)

3
 CUPRINS
INTRODUCERE

1. Motivaţia alegerii temei.

2. Cerinţe actuale ale invăţământului matematic în ciclul preşcolar.
3. Ipoteza şi obiectivele lucrării.

CAP.I. Jocul didactic in invatamantul prescolar

I.1.Definirea. Functiile si importanta jocului

I.2.Clasificarea jocurilor didactice
I.3.Proiectarea, organizarea şi conducerea jocurilor didactice la prescolari

CAP.II.Metodologia organizarii si desfasurarii jocului didactic matematic

in invatamantul prescolar.

II.1. Conceptul de joc didactic.

II.2. Clasificari si functii ale jocului didactic matematic
II.3 Structura jocului didactic matematic.
II.4. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea metodică a jocului didactic matematic.
II.5.Valentele formative ale jocului didactic matematic in cadrul activitatiilor
matematice ale prescolarilor

CAP.III. Modalităţi de utilizare a jocului didactic la activitatiile matematice

III.1. Jocuri didactice matematice pentru insusirea notiunii de multime si operatii cu

multimi.
III.2. Jocuri didactice matematice pentru insusirea numerelor naturale si calcului
matematic.
III.3 Jocuri didactice matematice pentru insusirea notiunilor de geometrie.

CAP.IV. Experimentarea rolului formativ al jocului didactic matematic .

IV.1. Proiect de cercetare. Rolul jocului didactic în activităţile matematice.

IV.2.Activităti rezolutive în învăţământul preşcolar pe grupe de vârstă.

ANEXE
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

4
 MOTIVATIA ALEGERII TEMEI

Denumită şi „vârsta de aur a copilăriei”, vârsta preşcolară se caracterizează prin

multiple achiziţii pe plan intelectual, fizic și comportamental. O dată cu intrarea în grădiniţă
copilul vine în contact cu o multitudine de necunoscute, el deschide un cufăr al comorilor, pe
care, plin de curiozitate, îl cercetează şi şi-l însuşeşte după propriile posibilităţi, în funcție de
specificul vârstei și individual. Sub îndrumarea atentă a educatoarei, copilul îşi satisface
curiozitatea prin joc, prin acţiunea directă cu obiectele. În această perioadă are loc
dezvoltarea puternică a limbajului, se pun bazele operaţiilor gândirii (sinteză, analiză,
abstractizare, generalizare, comparație) prin acţiune nemijlocită cu obiectele se dezvoltă
gândirea, memoria, atenţia, imaginaţia și, în același timp, copilul, prin faptul că intră într-o
colectivitate, își dezvoltă abilități, atitudini și sentimente care îi vor fi utile mai târziu, la
școală: sentimente de prietenie, respect, atitudinea de cooperare, de apartenență la un grup,
spiritul de învingător.
În activităţile cu conţinut matematic se urmăresc în mod deosebit sesizarea
relaţiilor spaţiale dintre diferite grupe de obiecte, a unor relaţii matematice referitoare la
cantitate, formarea unor reprezentări concrete despre unele forme geometrice, dezvoltarea
unor operaţii ale gândirii, inteligenţei, creativităţii. Pentru a facilita realizarea obiectivelor
operaţionale, este necesară formularea lor astfel încât sa se comunice mai exact intenţiile
urmărite, rezultatul concret ce se aşteaptă precum si descrierea comportamentului final al
copilului, ceea ce trebuie să cunoască şi să realizeze la sfârşitul activităţii didactice.
Tema lucrării “Valentele instructiv-educative ale jocului didactic matematic” este
deosebit de actuală şi pentru faptul că număratul si socotitul fac parte din deprinderile
cognitive de bază care se formează preşcolarilor în grădiniţa.
Am optat in alegerea acestei teme pornind de la locul si rolul matematicii în general şi
în special de la importanţa deosebită pe care o au activităţile matematice în dezvoltarea
raţionamentului şi logicii copiilor, de la necesitatea înţelegerii căt mai clare a cunoştinţelor
matematice ce se predau în grădinită, care se aprofundează în ciclul primar, precum şi a
dificultăţilor ce le întâmpină în formarea anumitor noţiuni matematice la copiii de vârstă
preşcolară.
Copiii de varstă preşcolară nu sunt lipsiţi de logică, nici de idei matematice. Ei nu stiu
însă să exprime aceste idei prin cuvinte, dar le folosesc în mod spontan în acţiunile lor în
cadrul jocurilor. Ca urmare, nouă, educatoarelor, cu ajutorul noului curriculum, prin metode
eficiente şi atractive, formăm copiilor noţiuni matematice importante cum sunt... clasificări
de obiecte si fiinţe - după unul sau mai multe criterii asociate, realizarea de serieri de obiecte
pe baza unor criterii date ori găsite de copil însuşi, stabilirea de relaţii între obiecte si grupuri
de obiecte, după diferite criterii relizând comparatii, să construiască diferite structuri după un
model dat, să numere de la 1 la 10 recunoscind grupele de obiecte, să efectueze operaţii de
adunare si scădere cu 1-2 unităti in limitele 1-10, etc.
Se ştie ca la preşcolari predomină analogia în clasificarea logică, iar inducţia şi
deductia, ca raţionamente pe care se fundamentează gândirea logică se realizează cu mare
dificultate. De aceea în activităţile matematice, sintezele care au la baza un şir logic de

5
întrebări, îl obligă pe copil la anumite răspunsuri căutate de el prin inducţie sau chiar
deducţie.
Experienta demonstreaza ca activitatea gandirii este stimulata si aplicata in mare
masura de matematica, de aici tragand concluzia ca matematica inseamna gandirea
organizata, prelungita in ultimul timp prin calculatoare.
Vârsta preşcolară reprezintă stadiul la care se înregistrează ritmurile cele mai
pregnante în dezvoltarea intelectuală a copiilor privind înmagazinarea achiziţiilor
fundamentale referitoare la calităţile şi operaţiile gindirii.
Activităţile matematice desfăşurate cu preşcolarii constituie fundamentul pe care se
clădeşte întregul sistem al cunoştinţelor matematice din clasa I si oferă largi posibilităţi de
stimulare a progresului fiecarui copil, făcându-i pe toţi apţi pentru şcoală.

6
 CERINŢE ACTUALE ALE ÎNVĂŢĂMÂNTULUI MATEMATIC ÎN CICLUL
PREŞCOLAR

Învăţământul românesc din ultima perioada a cunoscut modificări in plan

cantitativ dar mai ales calitativ, grădiniţei revenindu-i sarcina de a pregăti cat mai bine copilul
preşcolar pentru integrarea in şcoală si societate.
Prin urmare, in acest secol al inovaţiilor si descoperirilor specifice domeniului
tehnic,si informatic, educaţia copiilor a necesitat o transformare din toate punctele de vedere;
schimbările din jur influenţează copiii si conduc la asimilarea unor noi date, informaţii, la
formarea unor noi capacităţi si comportamente, ca punct de sprijin a formarii, a dezvoltării
personalităţii si a integrării lor in activitatea contemporana.
Privit din perspectiva sistemica, învăţământul poare fi descris ca un subsistem al
sistemului social, in cadrul căruia avem de-a face cu intrări ( copilul, cu trebuinţele sale;
cadrele didactice cu pregătirea specifica; resursele materiale) si ieşiri ( copilul ca rezultat al
interacţiunilor factorilor de mediu, ereditate, educaţie).
In aceasta viziune, a crescut rolul matematicii ca ştiinţă interdisciplinara si au
apărut multiple posibilităţi de aplicare a acesteia. Matematica nu se învaţă pentru a şti, ci
pentru a se folosi, pentru a se face ceva cu ea, pentru a se aplica in practica.
S-a demonstrat ca activitatea gândirii este stimulata si aplicata in mare măsura de
matematica, de aici trăgând concluzia ca matematica înseamnă gândire organizata, prelungita
actualmente prin calculatoare. Fiecare pas dezvolta progresiv structurile intuitive pe drumul
parcurs de copil, de la intuiţie la abstracţie. Formarea procesuala a reprezentărilor matematice
nu este posibila fără antrenamentul răbdător al structurilor logice, pe baza cărora se
construiesc preconceptele si conceptele matematice, raţionamentul matematic de mai târziu.
Matematica se învaţă din viata si pentru viata si trebuie sa-si găsească
aplicativitate pe strada, in magazine, in discuţiile cu semenii.
Preocuparea pentru dezvoltarea intelectuala a copilului in perioada antepreşcolară
se regăseşte concretizata in planul teoriei si practicii structurării sistemelor şcolare in decizia
de instituţionalizare a grupei mari pregătitoare.
Pare evident ca, in contextul actualelor schimbări legislative, accentul cade pe
funcţia formativa a grădiniţei. Educaţia preşcolara are deci menirea sa ofere copiilor o suma
de experienţe de învăţare care sa uşureze integrarea copiilor in învăţământul primar.
Specific matematicii moderne ii este rigoarea, mai precis tendinţa spre rigoare,
prin care aceasta se deosebeşte de matematica clasica.
Daca învăţământul tradiţional tinde sa formeze o serie de mecanisme de calcul, se
realizează acest lucru cu preţul unui efort susţinut, matematica moderna, deşi aparent
pledează pentru un învăţământ abstract, ea trebuie sa fie abordata intr-un mod cu totul concret
îndeosebi pentru vârstele mici.
In general orice noţiune abstracta devine mai accesibila si poate fi însuşită mai
temeinic si conştient daca este clădita pe elemente de logica si de teoria mulţimilor.

7
 Cercetările întreprinse pun in evidenta faptul ca si la vârsta preşcolara copilul
dispune de suficiente surse cognitive si operaţionale insuficient valorificate.
Desigur, noţiunile si cunoştinţele matematice ce le transmitem preşcolarilor pot fi
însuşite de aceştia doar cu condiţia ca ele sa fie traduse in modul de a gândi al copilului. Una
din trăsăturile caracteristice ale matematicii, in contextul vieţii contemporane, este legătura ei
cu practica.
In „Cronica anului 2000”1 profesorul Mircea Maliţa, numind matematica „a doua
limba materna”, subliniază ca aceasta „apare nu ca o ştiinţă departamentala, ci ca un tezaur de
notaţii, procedee logice si de investigaţii de uz general. Învăţământul de azi are în vedere
faptul că matematica se impune ca o ştiinţă generală a noţiunilor de ordine şi structură, de
stăpânire a mulţimilor complexe organizate şi neorganizate. Pornind de la acest fapt nu
trebuie să pară stranie observaţia că un plus de concret în învăţământul matematic, în sens
prospectiv, înseamnă o adâncire a schemelor generale abstracte ale gândirii matematice
moderne, iar acest proces poate şi trebuie să înceapă de la primele cunoştinţe şi deprinderi
dobândite”2.
În prezent, învăţământul beneficiază de programe noi, adaptate cerinţelor
societăţii. Concepţia noilor programe, la nivelul de înţelegere al copiilor, a unor noţiuni
elementare despre mulţimi şi relaţii, oferă posibilitatea aplicării bazei ştiinţifice a conceptului
de număr natural şi de operaţii cu numere naturale, precum şi adâncirea caracterului intuitiv,
dar şi de abstractizare a procesului predării.
Noile materiale didactice, destinate aprofundării studiului matematicii, sunt
superior calitative în comparaţie cu cele tradiţionale şi vin în sprijinul preşcolarilor, uşurându-
le învăţarea, dar şi în sprijinul educatorilor, înlesnindu-le desfăşurarea procesului instructiv-
educativ.
În contextul preocupărilor permanente pentru modernizarea învăţământului,
pentru racordarea lui la cerinţele societăţii contemporane si viitoare, s-a trecut la elaborarea
unui nou curriculum care ocupă un loc central în procesul de reformă. Noul Curriculum
Naţional se adresează unor elevi care vor intra în viata socială si profesională într-o etapă în
care se vor produce schimbări majore în sistemul macroeconomic si social.
Sub aspect estetic, se trezeşte gustul faţă de frumuseţea matematicii, exprimată
prin relaţii, formule, figuri, demonstraţii, cultivă unele calităţi ale exprimării gândirii, cum ar
fi: claritatea, ordinea, conciziunea, eleganţa, îl face pe copil capabil să recunoască şi să
aprecieze legătura formală a creaţiei artistice relevata în echilibrul arhitectural, compoziţia
artelor plastice, ritmuri si structuri muzicale, îl face sensibil faţă de frumuseţea formelor si
organizării naturii si tehnicii.
Din perspectiva dezvoltării morale, matematica formează gustul pentru adevăr,
obiectivitate si echitate, creează nevoia de rigoare, discernământ si probarea ipotezelor,
creează nevoia de a cunoaşte, de a înţelege, formează deprinderi de cercetare si investigare,
stimulează voinţa de a duce la capăt un lucru început. Ea preîntâmpină adoptarea unei
atitudini nemotivate si întâmplătoare.

1
Mircea Maliţa, „Cronica anului 2000”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2000
2
Mircea Maliţa, „Cronica anului 2000”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2000

8
 IPOTEZA SI OBIECTIVELE LUCRĂRII

Educaţia copiilor de vârsta preşcolară i-a preocupat pe oamenii de ştiinta

încă din cele mai vechi timpuri, ea îmbrăcând forme diferite in funcţie de dezvoltarea fiecarei
societăţi.
Ca şi invăţarea limbii materne sau cunoaşterea mediului ambiant, educaţia
in domeniul matematicii incepe in mod spontan, odată cu primele experienţe prezentate
fiecarui copil de către universul lui familiar.
De la cea mai fragedă varstă, anumite atitudini, anumite căutări, ale lui
arată orientarea gândirii sale spre primele descoperiri de natura logică si matematică.
Indeosebi lucrarile lui Piaget pun in evidenţă legătura dintre jocurile
spontane de triere si ordonare in care se complac cei mici si apariţia primelor noţiuni
matematice. Tot Piaget precizează că la vârsta preşcolarului mic toate operaţiile sunt
realizabile numai in raport de obiecte concrete deci operaţii concrete, nu operaţii frontale.
Abia la vârsta preşcolarului mijlociu se poate trece la acţiunile mentale raportate la obiecte
concrete. Deasemenea subliniază că ’’intre 3-7 ani copiii trebuie să-si dezvolte capacităţile de
cunoaştere in direcţia inţelegerii invariaţiei cantităţii, indiferent de locul sau poziţia pe care o
ocupă in spaţiu elementele care o compun ca si a ordonarii acestora dupa mărime.’’
Activităţile cu conţinut matematic din grădiniţe urmaresc cinci obiective cadru;
* Dezvoltarea operaţiilor intelectuale prematematice;
* Dezvoltarea capacităţii de a inţelege si utiliza numerele si cifrele;
* Dezvoltarea capacităţii de recunoaştere, denumire, construire si utilizare a formelor
geometrice;
* Dezvoltarea capacităţii de a utiliza corect unităţile de măsură, întrebuinţând un
vocabular adecvat;
* Dezvoltarea capacităţii de rezolvare de probleme prin achiziţia de strategii adecvate;
Rezultatele experienţelor dovedesc că se poate începe formarea
conceptului de număr de la vârsta preşcolară prin exploatarea pedagogică adecvată a teoriei
mulţimilor, având în vedere pe de o parte plasticitatea deosebită a sistemului nervos al
copiilor la aceasta varstă, care oferă bogate posibilităţi de formare a personalităţii, iar pe de
alta parte, gradul intensităţii proceselor afective ale acestora.
Cunoaşterea la nivel elementar al conceptelor mai sus enunţate, încă de la
gradinită, duc la însuşirea matematicii într-o manieră modernă. Acest proces complex de
invăţare a matematicii are ca obiectiv dezvoltarea capacităţilor necesare unei activităţi
practice eficiente.
Invatarea , care are o pondere tot mai mare de la o grupa la alta a prescolaritatii , devine
activitatea fundamentala la varsta scolara. De aici decurge o mare distanta de motivatie si
antrenare psihica fata de joc , dar , totodata , si o complementaritate ce consta in aceea ca
jocul ramane o activitate compensatorie fata de invatare, contribuind la realizarea unei odihne
active absolute necesara dupa efortul depus in cadrul ei. La inceputul scolaritatii mici elevii
nu pot desfasura o activitate de cate 50 minute la fiecare obiect de invatamant. De aceea
trebuie realizate activitati in completare , in cadrul carora jocul ocupa un rol deosebit ,

9
activitati ce permit atingerea multor obiective instructive-educative. Desi ponderea acestora
scade treptat , jocul nu trebuie sa dispara complet din sistemul metodelor didactice din mica
scolaritate .
Alte lucrari subliniaza contributia jocului didactic la stimularea si dezvoltarea
capacitatilor cognitive ale prescolarului mic , indeosebi a creativitatii gandirii lui, la educarea
insusirilor de personalitate ale acestuia si la infaptuirea obiectivelor de cunoastere ale
procesului de predare-invatare.3
Prin jocul didactic copilul isi angajeaza intreg potentialul psihic, isi ascute
observatia ,isi cultiva initiativa ,inventivitatea, flexibilitatea gandirii, isi dezvolta spiritul de
cooperare, de echipa, s. a. Formarea gandirii logice, familiarizarea copiilor cu cerintele
acesteia sunt descrise in lucrarile profesorilor Z.P. Dienes si E.W.Golding ,,Logica si jocuri
logice”4 , precum si in cartea lui E. Marcel Peltier, ,,Descoperirea matematicilor moderne de
cei mici” , in care se analizeaza experiente diferite de folosire a jocului cu material specific
conceput si cu material uzual pentru a conduce mintea copiilor mici spre sesizarea diferitelor
relatii dintre multimi, ca:apartenenta la o multime ,punerea in corespondenta a multimilor,
echivalenta sau non-echivalenta multimilor, intersectia, reuniunea multimilor, multimi
complementare. In practica muncii din gradinita folosim in acest sens jocurile logico-
matematice, prin care se formeaza primele cunostinte matematice ale copilului. In
organizarea acestor tipuri de jocuri se pune accent pe metodele active care stimuleaza spiritul
de initiativa, independenta in gandire.

3
Robert Dattrens, Mialaret Gaston, Rast Edmond, Ray Michel – “ A educa si a instrui”, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1970, pag.33.
4
Claparede Eduard – “ Psychologie de l’enfand, pedagogie experimentale”, 1946, pag.165

10
 CAPITOLUL I

I. JOCUL DIDACTIC IN INVATAMANTUL PRESCOLAR.

I.1. Definirea.Functiile si importanta jocului didactic .

Jocul prin definiţie, reprezintă o activitate fizică sau mentală fără finalitate practică şi
căreia i te dedici din pură plăcere. Specific vârstelor copilăriei, el are importanţă hotărâtoare
pentru dezvoltarea psihică a copilului. Psihologia şi pedagogia secolului trecut, au recunoscut
faptul că jocul nu este doar apanajul vârstelor mici, ci şi modul prin care adulţii îşi manifestă
liber ‚‚ copilul din ei ’’.
Alături de învăţare, munca şi creaţie, jocul reprezintă una din modalităţile esenţiale
prin care omul se raportează la realitatea înconjurătoare. Prin joc, copilul învaţă şi se dezvoltă
totodată. Jocul înseamnă o explorare a universului, a realităţii; tot prin joc, el reproduce,
reconstruieşte secvenţe din viaţă sau creează o noua lume, o altă realitate. Ursula Şchiopu
surprindea caracterul universal al jocului în afirmaţia: ‚‚ De fapt, omul se joacă la toate
vârstele. Chiar şi la vârsta a treia.’’ ( U. Şchiopu, E. Verza, 1981, p. 28 ) .
Jocul este o activitate fundamentală a preşcolarităţii. Copilul nu se joacă decât 2-3 ore
pe zi, dar jocul este indispensabil în formarea noilor sale competenţe. El angajează total pe
copil, cu resursele sale cele mai evoluate, îi stimulează dezvoltarea, efortul de perfecţionare.
În acest fel jocul contribuie şi la apariţia posibilităţilor de învăţare sistematică şi a celor de
muncă. Datorită rolului pe care îl are în viaţă copilului, resursele sale educative şi diversităţii
manifestărilor sale, el poate fi folosit de adult ca metodă, procedeu sau formă de organizare a
procesului educativ din grădiniţă.
Eduard Claparede spunea că ‚‚ jocul este însăşi viaţa’’.
Jocul devine modul principal de organizare a activităţilor pentru preşcolari. ‚‚ A
învăţa’’ nu reprezintă pentru el contrariul lui ‚‚ a se juca’’. Jocul este prezent în mediul
instituţional al grădiniţei, dar continuă în toate mediile sociale în care se formează. Dar în
realitate, a desfăşura un joc, nu este ‚‚ joacă’’ lipsită de importanţă şi seriozitate.
De la vârsta de 3 ani, copilul poate crea o lume imaginară, plină de vise, dorinţe care
se împlinesc, fără sa-l înveţe nimeni. Fiecare copil îşi modelează realitatea in funcţie de
propriul eu. Copilul îşi poate lua anumite elemente din realitate şi le investeşte în anumite
aspecte cunoscute de el.
Copilul se joacă ‚‚ de-a doctorul’’, ‚‚ de-a familia’’, ‚‚ de-a vânzătorul’’, imitând cele
întâmplate în realitate sau ceea ce el ar fi dorit să se întâmple. Copiii care sunt mai timizi,
prin joc, se debarasează de emoţii, de timiditate şi intră cu toate forţele în dinamismul jocului
cu rol. Nu se teme atât de tare de cenzura deoarece personajul poate spune orice, iar
reproşurile nu i se adresează lui personal.
Pentru copil totul este joc: în primele luni de viaţă acesta se joaca cu corpul său; mai
apoi copilului îi face plăcere să reproducă elemente din ambianţa lui apropiată; într-o
următoare etapă, copilul începe să imită adultul ( mama, tata, rude, educatoare, prieteni,

11
medic ) şi de aici se naşte jocul de rol – atât de utilizat astăzi şi în lucrul cu adulţii – în care
identificarea este obiectivul fundamental. Jocul de rol este o metodă care constă în
provocarea unei discuţii plecând de la un joc dramatic pe o problemă cu incidenţă directă
asupra unui subiect ales. Subiectul ‚‚ de jucat’’ trebuie să fie familiar copiilor, să fie extras din
viaţa lor curentă. De exemplu, un copil care nu ascultă de educatoare, un băieţel care doreşte
să se împrietenească cu o fetiţă. Se cer unor membri ai grupei să joace rolurile respective,
improvizând scena de conflict, de dragoste, iar membrii grupului vor ‚‚ interveni’’ pentru
stingerea conflictului sau pentru aplaudarea micilor îndrăgostiţi. Trebuie de precizat ca
scenariul va fi spontan, şi nu premeditat, creând premisa unei exprimări sincere, deschise,
naturale a copiilor cu privire la problema atinsă. Jocul propriu-zis nu trebuie să dureze mai
mult de cinci sau zece minute, după care vor urma intervenţiile şi comentariile
‚‚ spectatorilor’’. Jocul de rol conduce la realizarea următoarelor obiective: învăţarea
modurilor de gândire, trăire şi acţiune specifice unui anumit statut; dezvoltarea empatiei şi
capacităţii de înţelegere a opiniilor, trăirilor şi aspiraţiilor altora; stimularea aptitudinii de a
surprinde, înţelege şi evalua orientările valorice ale partenerilor de interacţiune; formarea
experienţei şi competenţei de a rezolva situaţiile problematice dificile; verificarea
corectitudinii comportamentelor formate şi destrămarea celor greşit învăţate etc. ( cf. Ionescu,
Radu, 1995, p. 178 ). Urmează jocul cu reguli, în care copilul învaţă elemente fundamentale
de socializare, convenţionalitate, acordul, cooperarea si competiţia. Jocul cu reguli are două
caracteristici esenţiale: existenta cel puţin a unei reguli şi caracterul competitiv. Regula este o
convenţie între persoane cu privire la un mod de a proceda sau de a aprecia ceva. Acest tip de
jocuri poate fi preluat de la alţi copii, de obicei mai mari, sau poate fi inventat de participanţii
care stabilesc ei înşişi regulile. Apare după 4 ani, dar se dezvolta deplin după 7 ani.
Preşcolarii pot participa la jocuri cu reguli de mişcare sau intelectuale. Jocurile de mişcare
sunt foarte îndrăgite de preşcolari.
Jocul este principala activitate a copilului. Prin această activitate, copiii:
- îşi formează identitatea personală ( se joacă la început cu propriul corp, înţeleg că nu sunt
şi aceeaşi cu mediul, ci sunt separaţi );
- învaţă acte, acţiuni, operaţii, conduite care îl ajuta să rezolve probleme din mediul său;
- învaţă să fie mai flexibili în gândire, să creeze soluţii diferite;
- îşi dezvoltă atenţia, motivaţia, abilităţile sociale;
- învaţă să comunice ( vorbire, ascultare, înţelegere );
- experimentează posibilităţi de adaptare, de a deveni mai flexibili în gândire şi în
rezolvarea problemelor ( accentul cade pe proces şi nu pe produs )
- creează soluţii diferite, exprimă experienţele lor în simboluri, ceea ce îi va ajuta să
gândească puţin mai abstractizat;
- comunică cu ceilalţi şi /sau cu sine, vorbesc, folosesc cuvinte multe, se exprimă plastic şi
învaţă semnele nonverbale etc.
- Folosesc obiectele din jurul lor în scopul pentru care sunt create ( învaţă utilitatea
lucrurilor ), dar şi altele ( sunt creativi );
- Se concentrează asupra acţiunii, devin atenţi şi interesaţi.
Prin toate aceste activităţi, copilul învaţă să relaţioneze cu cei din jurul său, învaţă
lucruri noi, copilul aflându-se într-o stare de relaxare, de plăcere; prin joc, i se dezvoltă
întreaga sa fiinţă, i se conturează personalitatea.
Jocul este expresia cea mai înaltă a dezvoltării umane în copilărie, deoarece este singura
expresie liberă a ceea ce se află în sufletul unui copil. Jocul este o activitate conştientă. Cel
care-l practică, inclusiv copilul preşcolar, îl conştientizează ca atare şi nu-l confundă cu nici
una dintre celelalte activităţi umane.

12
 ,,Jocurile astea de azi,mai ales pe la oraşe,reprezintă de fapt duhul vremurilor.Înainte să
înceapă al II-lea război mondial,nemţii aveau jucării speciale care pregăteau psihologia
poporului pentru război.” (Părintele IUSTIN PÂRVU)
Jocul este o activitate specific umană, dominantă în copilărie, prin care omul îşi satisface
imediat, după posibilităţi, propriile dorinţe, acţionând conştient şi liber în lumea imaginară ce
şi-o creează singur.
,, Jocurile sunt la fel de vechi ca şi civilizaţia însăşi şi la fel de variate ca aripile
fluturilor. Pentru ele a fost cheltuită o cantitate fantastică de energie mintală’’. ( M. Gardner )
Importanţa locului pe care-l ocupă jocul în viaţa copilului este conferită de faptul că
jocul satisface dorinţa fireasca de manifestare, de acţiune şi de afirmare a independenţei
copilului. Prin joc, copilul învaţă să descifreze lumea reală.
Conţinutul principal al tuturor jocurilor este viaţa şi activitatea socială a adultului,
copilul fiind, în primul rând, o fiinţă eminamente socială.
Prin intermediul jocului se realizează nu numai cunoaşterea realităţii sociale, ci şi
imitarea unor tipuri de relaţii sociale dintre adulţi. Astfel, prin intermediul jocului, copiii
deprind modele de conduită şi ajung să reflecte până la nivel de înţelegere comportamentele.
Jocul are funcţia de a relaxa şi detensiona atât corpul, cât şi spiritul obosit. ( Schaller,
in 1891, Lazarus, in 1883 – Teoria recreării sau odihnei ).
A doua teorie, propusă de poetul Schiller şi apoi susţinută de Spencer, este cea a
surplusului de energie, conform căreia, surplusul de energie acumulat de copil sa descarcă
prin joc, urmând nişte canale create deja de obişnuinţă.
A treia teorie, propusa de Hall, teoria atavismului, care susţine că jocul este un
exerciţiu necesar dispariţiei tuturor funcţiilor rudimentare, devenite inutile ( jocul ,, de-a
vânătoarea’’ al copilului, care exprimă o funcţie rudimentară nu are drept scop dispariţia prin
istovire, ci exersarea trecătoare a unei influenţe asupra dezvoltării altor funcţii. Claparéde
considera că cele două poziţii sunt ale lui Hall sunt antagonice şi susţine funcţia de
instrument creator a jocului.
A patra teorie este cea elaborată de K. Gross, in 1896, si se numeşte teoria exerciţiului
pregătitor, în care autorul a pornit de la insuficienţa explicativă a teoriilor anterioare, pledând
pentru o reîntoarcere la punctul de vedere biologic pentru a explica problematica jocului.
Gross susţine existenta a multiple tipuri de joc in conformitate cu numărul instinctelor ( jocuri
de întrecere, jocuri erotice, jocuri de vânătoare, de lupta etc. ) si ca niciodată nu o să vedem în
jocurile unei specii animale exerciţii instinctive ( jocuri ) practicate de alte specii. Astfel,
funcţia jocului este de a fi un exerciţiu pregătitor pentru viaţa adevărată.
O altă teorie prezintă jocul drept un stimulent al creşterii. Acest punct de vedere îşi are
originea în ideile lui H. Carr, care a atras atenţia rolului pe care jocul îl are în dezvoltarea
organismului, în special ca stimulent pentru sistemul nervos, dar şi pentru sistemul muscular,
circulator etc.
Teoria exerciţiului complementar ( sau a compensaţiei ) a fost elaborată tot de Carr şi
se bazează pe ideea potrivit căreia, jocul întreţine şi împrospătează deprinderile nou
dobândite.
K. Lange propune teoria întregirii, potrivit căreia jocul ar fi un înlocuitor al realităţii
care ar procura animalului, copilului, ocaziile pe care nu le găseşte în realitate.
Ultima teoria la care se referă Claparède îşi are originile tot în consideraţiile lui H.
Carr. Este vorba de teoria cathartica, după care funcţia jocului ar fi aceea de a ne purifica din
când în când de tendinţele antisociale cu care venim pe lume, dar nu în sensul de a le
suprima, ci de a canaliza spre comportamente acceptate.
Funcţiile jocului, stabilite de Jean Piaget:
- funcţia de adaptare – cea mai importanta – se realizează prin asimilarea realului la eu si
prin acomodarea, prin imitaţie, a eului la real;

13
- funcţia formativă şi informativă;
- funcţia de descărcare energică şi de rezolvare a conflictelor afective, adică funcţia
catartică a jocului;
- funcţia de socializare a copilului.
Noţiunea de activitate ludică nu este sinonimă cu jocul, ci cu categoria de activitate
instructiv-educativă, specifică învăţământului preşcolar, centrată pe promovarea spiritului
jocului. Componenta instructiv-educativă este determinată de obiectivele urmărite sistematic,
iar componenta joc constă în modul de desfăşurare, în elementele-surpriza, elementele de
mişcare şi de relaxare, în participarea activă, dinamică a tuturor copiilor în ritmul lor propriu.
În grădiniţa de copii, activităţile ludice iau forma de:
-activităţi la alegere;
-activităţi de învăţare;
-alte tipuri de activităţi ( activităţi de după-amiază ).
Activităţile la alegerea copiilor, libere, creative, iau forma de joc si de activităţi
ocupaţionale.
Jocul, prin natura lui, are deosebite valori formative:
- dezvolta spiritul de observare şi de investigaţie;
- dezvoltă gândirea creativă, logică;
- cultiva imaginaţia;
- dezvolta memoria;
- formează conduita morală s.a.
Activităţile ocupaţionale se desfăşoară la sugestia educatoarei sau din iniţiativa
preşcolarilor. Prin astfel de acţiuni copiii se apropie de preocupările zilnice, practice.
Activităţile individuale şi cu grupuri mici de copii, ca formă de activitate specifică în
grădiniţa de copii, respectă principiul liberei opţiuni şi asigură formarea şi exersarea unor
capacităţi psihofizice. Grupurile mici de copii sunt omogene; sub forma jocului exersează
exprimarea, îşi îmbogăţesc vocabularul şi îşi corectează unele deficiente. Acest tip de
activitate asigură tratarea diferenţiată a copiilor.
În activităţile de învăţare dirijată ( ,, activităţi comune’’ sau ,, activităţi obligatorii’’ ),
jocul se desfăşoară ca:
- joc simbolic ( joc de manipulare, joc imitativ şi joc de creaţie );
- joc cu reguli.
Între activităţile de învăţare dirijată se practică:
- jocul distractiv;
- jocul de mişcare;
- jocuri libere s.a.
În procesul instructiv-educativ din grădiniţa de copii trebuie incluse activităţi
complementare, activităţi de după-amiază, care reprezintă odihna activă a copiilor şi
exersarea anumitor capacităţi fiziologice. Aceste activităţi se organizează după activităţile de
învăţare dirijată, sub forma jocurilor distractive, a jocurilor de mişcare, a audiţiilor, a
vizionarii, a teatrului de umbre, a jocului-dramatizare, a dramatizărilor etc. Activităţile
complementare continuă, completează, aprofundează sau pregătesc din punct de vedere
psihologic activităţile de învăţare dirijată si activităţile liber-alese. Activităţile ludice din
grădiniţa de copii trebuie:
- să se îmbine armonios;
- să satisfacă necesităţile cognitive, afective si de mişcare a copiilor;
- să stimuleze creativitatea acestora;
- să contribuie la socializarea acestora;
- să asigure independenţa copiilor;
- să asigure integrarea copiilor în viitoarea activitate şcolară.

14
 Lărgirea repertoriului ludic, introducerea unor elemente de noutate în jocurile
obişnuite ale copiilor depind de competenţa, de creativitatea şi de vocaţia cadrelor didactice

I.2.Clasificarea jocurilor didactice.

Prin caracter, conţinut şi structura, jocurile sunt numeroase şi variate. Clasificarea

lor ridică, prin urmare, problema criteriilor după care pedagogul sau psihologul se
orientează în această operaţie.
Pornind de la concepţia generală a dezvoltării psihice a copilului, psihologul german
W. Stern elaborează o teorie a jocului ţinând seama de factorii „interni” şi factorii „externi”
ai dezvoltării. In conformitate cu acţiunea formativă a acestor factori şi cu structura
jocurilor, W. Stern distinge:
 jocuri individuale care sunt determinate de factori interni;
 jocuri sociale care sunt generate de factori externi.
Jean Piaget, referindu-se la această schemă de clasificare, sublinia că e foarte
dificil de a stabili graniţa dintre jocurile simbolice individuale şi jocurile simbolice cu mai
mulţi parteneri.
Prin caracterul lor jocurile pot fi individuale sau sociale, însă în ambele cazuri, în
contextul dezvoltării fizice generale a copilului, evoluţia jocului este rezultalul factorilor
interni şi externi si nu al acţiunii separate a fiecărui factor în parte. Această clasificare nu ia în
considerare valoarea formativă a jocului, influenţa lui asupra dezvoltării psihice a copilului.
Charlolte Bühler clasifica jocurile în cinci grupe:
1. jocuri functionale ( senzorio-motrice)
2.jocuri iluzorii ( de fictiune)
3. jocuri receptorii
4. jocuri de constructie
5.jocuri colective
Potrivit acestei concepţii, copilul trece de la o categorie la alta de jocuri, în
conformitate cu tendinţele dezvoltării, pe măsură ce dobândeşte rând pe rând funcţiile necesare
adaptării la cerinţele mediului înconjurător. Importanţa acestei clasificări rezidă în luarea în
considerare a influenţei pe care o are jocul dezvoltării senzoriale, motrice, intelectuale şi chiar
afective.
André Demarbre, analizând într-o lucrare 200 de jocuri, realizează o clasificare a
acestora în funcţie de vârsta copilului şi în funcţie de efortul solicitat. El vorbeşte despre:
 jocuri foarte active;
 jocuri active;
 jocuri de slaba
intensitate;
 jocuri recreative;
 jocuri intelectuale.
Autorul a modificat pe parcurs criteriul clasificării datorită caracterului
nesatisfăcător al unui singur criteriu de clasificare a jocurilor.
Psihologul elveţian Jean Piaget realizează o clasificare prin care se face pentru prima
dată încercarea de a se răspunde la problemele metodologice ale clasificării. El defineşte jocul

15
drept o activitate prin care copilul se dezvoltă în conformitate cu etapele formării sale
intelectuale. Aceste etape sunt marcate prin trei tipuri succesive de „structuri mintale"'.
 scheme senzorio motrice;
 scheme simbolice;
 formele noţionale (socializate) ale gândirii.
La baza clasificării Piaget pune trei structuri genetice în funcţie de care evoluează
jocul, exerciţiul, simbolul şi regula.
Potrivit cu structurile arătate, el clasifică jocurile în trei grupe succesive:
- jocuri -exerciţiu;
- jocuri simbolice;
- jocuri cu reguli.
În acest fel schema clasificărilor capătă un cadru mai larg şi se întregeşte fată de
clasificările anterioare.
Se cunoaşte că o clasificare unanim acceptată a jocurilor este greu de realizat.
Pentru elaborarea unei clasificări acceptabile este necesară selectarea criteriilor, pe de o parte,
ţinându-se seama de sarcinile educării multilaterale a copiilor, iar pe de altă parte, de ponderea
influenţei formative a jocurilor asupra dezvoltării psihice generale a copilului. De asemenea
trebuie să se ţină seama şi de particularităţile individuale şi de vârstă, de zona proximei
dezvoltări; să se aleagă jocuri mai dificile decât posibilităţile lor actuale, care să solicite, să
grăbească şi să stimuleze evoluţia psihică.
De asemenea, institutorii trebuie să se orienteze către acele jocuri care solicilă procesele
psihice şi însuşirile de personalitate pe care le constată mai puţin dezvoltate la elevii lor.
În funcţie de aceste considerente, în pedagogia ştiinţifică, cste acceptată următoarea
clasificare a jocurilor:
• jocuri didactice;
• jocuri de creativitate;
• jocuri logice.
Jocurile didactice pot „însoţi" fiecare obiect de învăţământ, flecare lecţie luând şi
forma unor întreceri, concursuri între toţi elevii, între rânduri de bănci, grupe de elevi etc.
După conţinuturile lor, jocurile didactice pot fi grupate în câteva categorii largi:
jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii („Răspunde repede şi bine", „Ce a greşit..."'),
jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului înconjurător („Cunoşti curiozitatea mea?”),
jocuri didactice cu conţinut matematic („La ce număr m-am gândit?", „Cel mai bun
matematician”), jocuri didactice cu conţinut istoric („Celmai bun istoric"'} etc.
Jocurile didactice mai pot fi clasificate şi după criteriul folosirii sau absenţei
materialului didactic. Deosebim astfel: jocuri didactice orale şi jocuri didactice cu material.
Jocurile de creativitate trebuie să urmărească cunoaşterea, stimularea, educarea si
dezvoltarea tuturor factorilor implicaţi în procesul creaţiei. Iată câteva sarcini didactice ce pot
fi realizate prin intermediul unor aslfel de jocuri: crearea unor povesti, povestiri pornind de
la un cuvânt, de la două cuvinte („binomul fantastic”) sau de la mai multe cuvinte; actualizarea
conţinutului unor opere literare („Ce ar face domnul Goe astăzi”), găsirea a cât mai multor şi
mai variate utilizări ale obiectelor uzuale sau invers, găsirea a cât mai m u l t o r obiecte care
pot fi folosite într-o anumită împrejurare; crearea unor exerciţii şi probleme care să includă
anumite numere sau operaţii; realizarea unor desene pornind de la anumite figuri geometrice
simple; dramatizarea unor povesti, povestiri, schiţe, fabule ele. Jocurile de creativitate pot fi
folosite la toate obiectele de învăţământ din clasele l - IV.
Jocurile logice sunt mult mai îndrăgite de către elevii mici. Dintre ele fac parte
jocurile de perspicacitate, de flexibilitate şi fluiditate (găsirea a cât mai multor cuvinte care să
înceapă cu o anumită literă, să aibă un anumit număr de litere sau de silabe), alte jocuri (şah,
table, romi, domino, go etc.).

16
 G ama jocurilor ce pot şi trebuie să fie organizate cu elevii este variată, începând
de la cele de creaţie cu subiecte din viaţa cotidiană, jocurile constructive, didactice, până Ia cele
de mişcare, recreativ - distractive, muzicale etc. Astfel jocurile cu subiect şi roluri care
prevalează în activitatea preşcolarilor continuă să persiste şi la copii din clasele
primare cărora le place să se joace „Dc-a şcoala", „De-a familia” şi să dramatizeze în joc
subiecte din poveşti si povestiri.
La şcolarii mici se accentuează preocuparea pentru jocurile de construcţie care au şi un
vădit caracter creativ şi pentru care cele de mişcare strâns legate de dinamismul specific. Se dezvoltă,
de asemenea, preocuparea pentru jocurile didactice (exemplu: „De-a ţările", „Nu te supăra,
frate !?”, „Ţări, continente", „Dacii şi romanii”, „Călătorii pe hartă" etc.).
„Lumea jocului este lumea basmului vieţii, lumea subliniată în visul şi aspiraţiile
copilăriei şi prin aceasta cu virtuţi educative - adică integratoare deosebite. Este mai mult decât
anticamera lumii reale, este partea integrantă din ea. Ea se dezvoltă pentru fiecare individ in
parte, odată cu înaintarea în vârstă, dar rămâne mai departe pentru copilăria veşnică" 5. El esle
un mijloc deosebit pentru a se obţine dezvoltarea spiritului de solidaritate, de disciplină de iniţiativă
activă, de dezvoltare a personalităţii sociale.

I.3 . Proiectarea, organizarea si conducerea jocurilor

didactice la prescolari

Spre deosebire de jocul liber ales, jocul didactic este un tip de joc directionat spre
indeplinirea anumitor finalitati pedagogice. Aceasta presupune o sustinuta implicare a
educatoarei in proiectarea, organizarea, desfasurarea eficienta si conducerea
activitatilor de joc didactic.
Proiectarea jocului didactic presupune proiectarea elementelor structurale, in
care se includ: scopul didactic, sarcina si continutul ludic.
Scopul didactic al jocului, dat de finalitatea instructiv-educativa si formativa vizata,
trebuie astfel formulat incat sa faca referire nemijlocita la obiectivele specifice ariei de
continut in care se inscrie continutul jocului.
Sarcina didactica a jocului reprezinta problema de gandire si/sau de actiune
pusa in fata copilului (de a compara, de a descrie, de a ghici, indica, masura sau
parcurge un anumit traseu). Aceasta se regaseste in formularea cerintei de joc si
trebuie precizata cat mai clar, in termeni operationali.
Gradul de complexitate al sarcinii jocului trebuie sa fie optim, astfel incat
cerinta acestuia sa motiveze si sa sustina desfasurarea actiunii.
Continutul jocului este alcatuit din ansamblul cunostintelor si capacitatilor
obtinute in diversele activitati instructiv-formative, care sunt activate in functie de
sarcina jocului ce presupune reactualizarea, completarea, aplicarea lor practica.
Sarcina educatoarei este aceea de a solicita in cadrul jocului nu doar activitati de
recunoastere sau reproducere a informatiei pe care copiii au achizitionat-o, ci si
activitati de reorganizare a cunostintelor pentru rezolvarea unor situatii-problema
sau chestiuni aplicative. Oricum, la un continut identic, educatoarea poate atasa sarcini
diferentiate si chiar individualizate.
In proiectarea jocului didactic, educatoarea trebuie sa formuleze explicit si
regulile jocului, astfel incat ele sa fie aplicabile pentru perioada derularii intregului

5
Stanciu Stoian – „Integrarea copilului în societatea contemporană”, Revista de pedagogie nr. 7, 1988

17
joc si pentru toti participantii, chiar daca sarcinile trasate sunt diferentiate. Regulile jocului
trebuie sa vizeze asigurarea unui comportament corect si disciplinat pe parcursul
activitatii, dar au si rolul de a descrie cadrul de rezolvare a sarcinii jocului; de aceea, ele
trebuie sa restrictioneze comportamentul copiilor in limitele asigurarii unui caracter incitant.
Astfel, ne explicam de ce o echipa de jucatori nu-si poate continua actiunea pana cand
nu primeste raspunsul corect de la o alta echipa s.a.m.d.In ceea ce priveste asigurarea
materialului de joc, acesta (respectiv jetoane, fise, echipamente, jucarii etc.) trebuie elaborat
si proiectat in conformitate cu particularitatile de varsta si individuale ale copiilor, fiind
in acelasi timp stimulativ si diferit de materialele folosite in activitatile obisnuite de invatare.
Succesul jocului didactic este asigurat si de stabilirea prealabila a grupelor de joc si a succesiunii
actiunilor ludice, dar si de organizarea spatio-temporala a activitatii.
Sarcinile educatoarei referitoare la conducerea jocului didactic merg in sensul crearii
atmosferei propice jocului, prin observarea comportamentului copiilor si asigurarea
respectarii regulilor, prin incurajarea implicarii tuturor participantilor, temperarea
unor tendinte interpersonale negative si oferirea de feed-back continuu.
Copiilor li se ofera asistenta permanenta. La finalul jocului, educatoarea face aprecieri cu
privire la comportamentul copiilor, analizand masura in care au fost respectate regulile,
corectitudinea si originalitatea indeplinirii sarcinilor de joc. In anumite situatii, se pot discuta si
alte modalitati de continuare sau de complicare a jocului, care ulterior urmeaza sa fie puse in
aplicare. De fapt, educatoarea trebuie sa decida competent asupra gradului de implicare si
directionare a jocului copiilor prescolari. Copiilor trebuie sa li se asigure timp pentru cautarea si
descoperirea solutiilor in cadrul activitatilor ludice in general, si a celor din gradinita, in special.
Caracterul particular al jocului din gradinita este dat de multitudinea de stimuli si solicitari pe
care acesta il presupune.
Intelegand importanta investigatiei si interactiunii libere, dar si a implicarii
nemijlocite in jocul copiilor, educatoarea trebuie sa exerseze alternarea si completarea
reciproca a jocului liber si directionat al copiilor.
J ocul liber poate fi dublat de momente de coordonare, implicare,
evaluare si alimentat in urma unor momente de reorganizare si adaptare, pe care
cadrul didactic le asigura.
Elementul cel mai, important pentru copil ramane jucaria. O serie de
particularitati o definesc la acest nivel, si anume:
 este un obiect care imita realitatea, confectionat in mod special;
 reproduce realitatea pe baza de obiecte in miniatura;
 este conceputa de catre adulti pentru a oferi substitute ale realitatii, pentru
a intelege si invata anumite lucruri cat mai bine;
 ofera copilului conditii sigure de dezvoltare a anumitor abilitati;
 este confectionata din material adecvat varstei careia i se adreseaza;
 marimea se raporteaza la talia copilului;
 trebuie sa nu fie taioasa sau ascutita;
 culorile pe care le are sa fie pe cat posibil cele reale, fara a contrazice
in mod flagrant realitatea si sa nu depaseasca varsta copilului

Daca adultul propune anteprescolarului si/sau prescolarului jocul, importante

sunt si etapele organizarii jocului de catre adult, analizand rolul acestuia in jocul cu
copilul, si anume:

- identificarea si procurarea materialele necesare; stabilirea regulilor jocului;

- trasarea sarcinilor ludice;
- captarea atentiei copiilor;

18
 - denumirea efectiva a jocului
- prezentarea jocului: reguli, demonstratie, distribuirea sarcinilor, a rolurilor si materialelor
necesare;
La jocurile foarte grele, la varste mici, educatoarea se joaca efectiv cu copiii,
toata indrumarea venind din interiorul activitatii, dar, ulterior, rolul acesteia este
doar de a asista la jocul copiilor.
Iata, ca exemplificare, jocul 'De-a visul' (dupa Lovinescu, A,V, 1979):
Acest joc poate fi propus unui copii, unui grup mic sau unei intregi grupe, respectiv
clase de elevi dintr-o scoala.
Ei trebuie sa se desfasoare intr-un loc linistit, fara zgomote care ar impiedica o buna
concentrare mentala si, implicit, atingerea scopului vizat care consta in dezvoltarea capacitatii
de inhibitie voluntara.
Copiii pot sta in pozitia culcat pe spate, pe o patura sau pe mici saltelute, cu coloana
vertebrala dreapta, capul in prelungirea acesteia, cu privirea dirijata spre tavan/cer,
picioarele departate, omoplatii lipiti de dusumea, bratele putin departate de corp, cu degetele
usor indoite si indreptate in sus.
Se mai poate folosi si pozitia sezand pe scaun, astfel incat coloana vertebrala sa fie
dreapta, absolut perpendiculara pe partea din spate a tabliei orizontale a scaunului, sau
eventual, sa se sprijine usor de spatar. Capul va fi tinut in continuarea coloanei, fara a se
incorda. Picioarele copilului sunt usor departate (cam pana in dreptul picioarelor din fata ale
scaunului); se vor sprijini bine cu talpile de soi, indoitura genunchiului,formand un unghi
drept sau obtuz (in nici un caz ascutit, pentru, ca muschii se contracta). Prin aceasta pozitie
se urmareste obtinerea unei stabilitati optime care sa nu solicite un efort suplimentar de
contractare musculara. Umerii vor fi impinsi usor spre spate, astfel incat omoplatii sa fie in
contact, pe o cat mai mare suprafata a lor, cu spatarul scaunului, daca acesta este vertical.
Bratele vor cadea normal pe langa trunchi, vor fi indoite din cot si cu dosul palmelor
sprijinite pe coapse. Degetele vor fi indreptate in sus si usor indoite. In aceasta pozitie, este
permisa o maxima decontractura musculara si este usurata instalarea starii de inhibitie.
Scaunelele pe care stau copiii trebuie sa fie suficient de distantate intre ele, pentru ca acestia
sa nu se poata atinge. Cand sunt asezate in mai multe randuri, ele nu vor forma coloane, ci vor fi
intercalate ca in salile de spectacol (un scaunel din spate intre doua din fata).
Copiilor li se explica felul cum trebuie sa se aseze si apoi se controleaza; eventual, li se
corecteaza pozitia.
Jocul se anunta copiilor inainte de a li se cere sa la pozitia anterior descrisa,
spunandu-li-se ca pentru a ne juca 'De-a visul' trebuie sa ne prefacem ca dormim. De aceea, ne
asezam cat mai comod.
Copiilor li se cere sa faca doua sau trei inspiratii profunde, completate cu expiratii
prelungi (imitand cascatul, pentru ca ne este somn), apoi, sa inchida ochii si sa mimeze
somnul.
Indicatiile se dau cu o voce foarte domoala, intr-un tempou foarte rar: 'Lasam talpa
de la picior moale (pauza), apoi tot piciorul, pana la genunchi il lasam moale (pauza), apoi,
tot piciorul, pana sus (pauza). Lasam burta moale (pauza), pieptul (pauza) si spatele (pauza).
In continuare lasam moi mainile (pauza), bratele (pauza), palmele si degetele. Tot corpul
nostru este moale, moale si greu. Am adormit. Numai capul nu doarme. Acum controlam
daca tot corpul doarme, incepem de la picioare si observam daca s-au inmuiat. Daca nu,
atunci le 'muiem' (pauza). La fel facem si cu trunchiul (pauza) si cu bratele. Ia sa vedem
daca dormiti bine. (Urmeaza o pauza mai lunga).
Daca tot corpul 'doarme', putem incepe sa visam ceva frumos, frumos, si, de
aceea, zambim, zambim cu toata fata.
Acum am sa va povestesc ce visam;

19
 'Suntem pe o pajiste frumoasa, verde. Soarele straluceste si face ca picaturile de
roua sa scanteieze ca niste diamante. Deodata, vedem ca din pamant rasare o tulpinita
mica, mica. Ea creste, creste, se face mai mare decat iarba si, de o parte si de alta,
apar niste frunze mici, late si lungi, cu capete ascutite, parca ar fi niste sabiute. In
varful tulpinii este o umflatura lunguiata, ascutita la varf. Tulpinita se ingroasa si mai
creste; o vedem cum creste, iar frunzele cresc odata cu ea si umflatura de la varful ei
se mareste si se lungeste; incet, incet cresc toate. Daca ne uitam mai bine, vedem ca
umflatura din varful tulpinitei este chiar un boboc de lalea. A capatat culoarea rosiatica.
Incet creste si se face tot mai rosu. Numai acolo unde petalele se prind de tulpinita
sunt negre. Soarele mangaie si saruta laleaua si bobocul incepe sa se deschida. Intai
vedem cum se desfac putin cele trei petale din afara, apoi si cele trei petale dinauntru.
Se deschis incet, incet. Acum toate petalele au format un paharel. Privim inlauntrul lui.
Vedem ca petalele sunt rosii, iar in fundul paharelului este o steluta neagra. Din
mijlocul ei se ridica un piciorus care, la varf, se imparte in trei. In jurul piciorusului sunt
mai multe fire scurte, care poarta fiecare cate un saculet cu polen.
Floarea s-a deschis si mai mult si rade la soare. Si soarele, cu razele lui, lumineaza
petalele florii care stralucesc de parca ar fi de matase.
Dar s-a facut tarziu; soarele merge sa se culce si laleaua isi aduna petalele. Intai
cele din mijloc se strang cap la cap, apoi cele din afara le imbratiseaza pe cele
dinlauntru si floarea se culca; petalele dorm. Dorm toata noaptea asa imbratisate ca
niste surori bune ce sunt, dorm pana dimineata cand, mangaindu-le din nou, razele
soarelui le vor trezi si floarea se va deschide iarasi. (Pauza mai lunga).
Acum incepem sa ne trezim si noi. Deschidem ochii, cascam si inspiram adanc,
intindem bratele in sus ca si cum ne-am intinde dupa somn. Intindem bine si picioarele
si, gata, ne-am trezit de-a binelea.
Ei, v-a placut jocul?!
Aceasta ultima parte - trezirea - se deruleaza odata cu ridicarea treptata a
tonului pana la normal si in ritmul vorbirii obisnuite.
Niciodata iesirea din starea de inhibitie nu se face brusc, ci treptat, cu doua-trei
respiratii adanci si extensie a muschilor membrelor (eventual si a trunchiului) pentru
a se restabili ritmul normal al circulatiei care in timpul 'somnului' a fost incetinit.
Aceeasi poveste poate fi reluata si in alte zile. Pentru a putea fi recunoscuta
de catre copii, i se poate da un nume, in cazul nostru, 'Laleaua'.
Dupa ce copiii cunosc mai multe 'vise', ei pot fi intrebati pe care din acestea vor
sa-l viseze. In cazul revenirii la un anumit 'vis', se pot adauga unele elemente noi care vor
constitui surpriza placuta.
La inceput, timpul afectat jocului este mai scurt, deoarece capacitatea copiilor de
inhibitie este mai mica. Treptat, se poate trece la un timp mai lung in care sa se pastreze
starea de inhibitie.
De exemplu, se poate incepe cu 3-4 minute si se poate ajunge la 15 minute si chiar
mai mult, in functie de numarul exercitiilor efectuate si de rezultatele obtinute la
sedintele ludice anterioare. Marirea duratei starii de inhibitie se poate obtine prin
prelungirea povestirii, fie prin introducerea unei povestiri noi care sa se desfasoare pe o
durata mai mare, fie prin adaugarea unor elemente noi, in cazul reluarii unei povestiri
cunoscute. De exemplu, laleaua poate fi galbena, un fluturas se poate apropia de floare; il
descriem. Floarea il pofteste in vizita si redam dialogul dintre cei doi. Floarea il serveste cu
nectar.Fluturele o saluta apoi isi ia zborul si se zbenguie prin aer.
Copiilor li se mai pot da sub forma de poveste si alte teme, marind in mod progresiv
durata jocului. Se poate porni, de pilda, de la descrierea unui fluturas care zboara de mult si,
fiind obosit, s-a asezat pe o floare, ca sa se odihneasca. Se descrie floarea (margareta, spre

20
exemplu) si se spune ca fluturasul s-a odihnit, s-a trezit si a zburat mai departe. Intr-o alta zi, se
poate repeta inca o data aceeasi actiune, spunandu-se ca a fost facuta si de un alt fluture,
imbracat in alt fel de straie (care se descriu).
In alta varianta, se incepe cu descrierea fluturasului care, fiind obosit, vede o margareta
(se descriu partile vizibile ale plantei), apoi se continua; cu un dialog fluture-floare, incepand cu
rugamintea fluturasului adresata margaretei pentru a se putea odihni pe floarea ei. Intregul dialog
se adapteaza situatiei didactice in care se desfasoara jocul.
De altfel, se poate povesti copiilor si cum doi-trei fluturi - a caror descriere se face
amanuntit (fiecare fiind de alta culoare, cu diverse dungi si/sau buline colorate) -se joaca. Unul
dintre ei oboseste (se povesteste cum anume) si se aseaza pe floare (urmeaza descrierea
acesteia). Aceasta il serveste cu nectar, iar dupa ce se ospateaza si se odihneste, fluturele
multumeste florii si zboara pentru a-si intalni confratii carora le povesteste cele intamplate.
Cel care proiecteaza si organizeaza in mod implicit desfasurarea acestui joc, poate
inventa cat mai multe povestiri in contextul mentionat anterior.
Insa, pentru a fi eficiente si pentru a li se pune in valoare cei 16 factori (despre care
vorbea A. Rideau) ce apar in contextul oricarui joc, si anume: cinci factori de dominanta
motorie, trei de dominanta senzoriala, patru de dominanta intelectuala, doi de
dominanta caracteriala si doi de dominanta sociala, ele trebuie sa indeplineasca si alte
conditii in afara de aceea a trecerii treptate de la povestiri mai scurte la altele mai
lungi. Acestea ar consta in urmatoarele;

In povestire trebuie sa se foloseasca intotdeauna timpul prezent, astfel incat

sa se creeze copiilor impresia ca cele povestite se intampla chiar atunci, ca ei traiesc
efectiv acele momente, parca vazand (cu ochii mintii) cele intamplate. De aceea, in
povestire apar expresii de genul: 'vedem ca .,.', 'vedem cum ' (fluturasul zboara, se desfac
petalele),'auzim cum ' (bazaie albina, fosnesc frunzele, ). Personajele alese trebuie sa faca
parte din categoria celor indragite de copii: fluturi, flori, albine, gandacei, frunze, legume,
picaturi de ploaie, fulgi de zapada etc. Animalele mari vor fi reprezentate prin puii
lor, respectiv iepurasi sau ursuleti. Niciodata nu se vor folosi personaje care sa creeze
impresia de dominatie sau de insecuritate, fie prin marime, fie prin ferocitate (de genul,
lup sau capcaun), deoarece prezenta acestora ar crea o stare de incordare care are ca
efect o contractare musculara involuntara.

Ceea ce urmeaza sa se reprezinte pe plan mental, trebuie sa fie foarte bine

cunoscut de copii, in caz contrar lipsind amanuntele.

Povestirea trebuie sa aiba un caracter mai mult descriptiv, decat narativ.

Copilul trebuie sa-si reprezinte foarte clar imaginile introduse in povestire. Fixarea
atentiei pe o imagine statica favorizeaza destinderea motrica si intareste procesul de
inhibitie. Fiind cunoscut faptul ca plac mai mult -povestirile narative, iar atentia este mai
greu de mentinut un timp indelungat pe o imagine statica, se recomanda descrieri nu prea
lungi si expresive; sa se faca uz de epitete cunoscute copiilor si sa le creeze acestora o
stare afectiva placuta, folosindu-se inflexiuni de voce pentru sublinierea anumitor,
caracteristici, uneori facandu-se apel si la comparatii ('petalele florii erau rosii, lucioase,
parca ar fi fost/de matase').

Pentru evitarea monotoniei si a instalarii plictiselii, se apeleaza la elemente de

miscare, reprezentate printr-o actiune simpla: 'vedem cum se deschid petalele, cum fluturasul
zboara'

21
 Se evita imprimarea unui caracter prea dinamic al actiunii, neutilizandu-se verbe de
genul 'alearga, sare, se lupta”, care favorizeaza si chiar provoaca incordare musculara. In nici un
caz actiunea nu trebuie sa creeze tensiuni, stari de frica si, in general, stari afective puternice
(nici chiar ras puternic), deoarece acestea provoaca o contractare a muschilor si inlatura
starea de inhibitie pe care urmarim sa o mentinem cat mai mult timp.

Este absolut necesar sa se foloseasca un ton potrivit, nici prea tare, nici in
soapta, lent, sugestiv. Copiilor li se acorda timp pentru a inregistra cele spuse, pentru a
intelege, reprezentandu-si textul povestirii fara prea mult efort si nu in graba.

E bine ca acest joc sa fie utilizat dupa o perioada de oboseala provocata de

exercitii sau jocuri dinamice. In nici un caz, nu va fi jucat dupa o activitate care a
solicitat intens gandirea copiilor - activitati matematice, desen, memorizari,
povestiri - si nici inainte de culcare.

Jocul 'De-a visul' poate fi introdus incepand cu copii de 5-6 ani, capacitatea de
control constient a motricitatii si stabilitatea proceselor nervoase fiind mai
dezvoltate la aceasta perioada de varsta decat la cele anterioare. Totusi, adultul poate
incerca sa obtina o deconectare de durata relativ redusa si la copiii de varste mai
mici, prin varianta ludica 'De-a somnul', anticipand jocul pe care il va
introduce mai tarziu.
Acest joc are influente multiple asupra dezvoltarii personalitatii copiilor. In
primul rand, realizeaza o forma de inhibitie voluntara a motricitatii, insotita de un
autocontrol exercitat de copii in mod constient, in momentul cand 'adorm' si cand
decontracteaza, pe rand, in mod voluntar toti muschii supusi vointei, impunand prin
aceasta o stare de inhibitie regiunilor nervoase din encefal pe care sunt proiectate
fiecare din partile corpului. In aceasta ordine de idei, se stie ca motricitatii fetei ii
corespunde o mare zona de proiectie in encefal. De aceea, decontractarea fetei prin
zambet este foarte importanta deoarece realizeaza o inhibare corespunzatoare a zonelor de
proiectie a acelor muschi ai fetei, de obicei, continuu tensionati. De asemenea, miscarile
ochilor au o mare influenta asupra glandei hipofize. Decontractarea muschilor
oculari prin zambet (la auzul expresiei 'zambim cu toata fata') reprezinta o perioada de
odihna a acestei glande.
In consecinta, este foarte important ca adultul sa urmareasca cu deosebita atentie
realizarea decontractarii fetei. Dar acest lucru nu trebuie impus prin comanda, ci prin tonul
vesel si incantat folosit, prin imagini placute, luminoase, prin sugestii directe si crearea
atmosferei propice de aparitie a zambetului.
Un efect pozitiv particular al jocului 'De-a visul' consta in faptul ca, prin
relaxare produce o anumitadezintoxicare a organismului; astfel, la aceasta contribuie, in
mare masura, respiratiile profunde, ventrale care se fac atat la inceputul exercitiului, cat si
la sfarsitul lui: 'cascam si ne intindem ca si cum ne-am scula dintr-un somn adevarat'.
De asemenea, acest joc mai poate fi folosit si in calitate de test pentru a depista
gradul de labilitate pentru, sistemul nervos al copiilor. In aceasta situatie, copiii
nervosi, la care procesele inhibitorii sunt slab dezvoltate, nu pot pastra starea de
imobilitate care se instaleaza in timpul relaxarii; sunt crispati si clipesc mereu. Este
bine sa nu li se faca nici o observatie, nici in timpul jocului, nici dupa aceea, dar
trebuie antrenati separat in mai multe tipuri de aplicatii ludice.
Pe ansamblu, indiferent de jocul propus, adultul educator sau nu, se va
confrunta cu variate ipostaze si situatii in care se plaseaza subiectii. De aceea,
ar fi de dorit sa reflecteze indelung asupra urmatoarelor:

22
  Cand copilul este criticat, el invata sa condamne.

 Cand copilul este tratat cu ostilitate, el devine bataus.

 Cand copilul este certat in permanenta, el invata sa se simta vinovat.

 Cand copilul e ridiculizat, el invata sa fie timid.

 Cand copilul este pretuit, el invata sa aprecieze.

 Cand copilul se simte tolerat, el invata sa fie rabdator.

 Cand copilul este incurajat, el invata sa fie increzator.

 Cand copilul traieste in dreptate, el invata sa fie cinstit.

 Cand copilul este invatat sa isi asume responsabilitati pentru sine, el invata sa
aiba initiative.

 Cand copilul traieste intr-un mediu care il apreciaza si il aproba,el invata sa se

placa pe sine.

 Cand copilul traieste intr-un mediu in care se manifesta acceptare si prietenie, el

invata sa gaseasca dragostea in lume

Matematica fiind stiinta conceptelor celor mai abstracte, de o extrema generalitate, iar
gândirea copilului fiind dominata de concret, copiii vor fi atrasi prin activitati care le fac
placere si anume cele de joc. Urmarind cu precadere dezvoltarea gândirii, a inteligentei, a
spiritului de observatie, exersând operatiile de analiza, sinteza, comparatie, generalizare,
jocul didactic matematic constituie o baza reala pentru întelegerea conceptelor matematice.
Jocul didactic matematic ofera prescolarilor numeroase si variate ocazii de depasire a
stadiului de concret si face mai usoara si placuta „urcarea” catre general si abstract!
În timpul jocului copiii dovedesc initiativa si inventivitate, jocul le permite mai multa
independenta si libertate de actiune. De asemeni, în timpul jocului didactic se stabilesc relatii
între copii, urmarindu-se instaurarea unui climat favorabil conlucrarii fructuoase între copii în
vederea rezolvarii cu succes a sarcinilor de joc, crearea unei tonalitati afective pozitive de
întelegere si exigenta în respectarea regulilor si stimularea dorintei copiilor de a-si aduce
propria contributie la reusita jocului. Jocul didactic matematic reprezintă o activitate de bază,
organizată în grădiniţă, în scopul dezvoltării intelectuale a copiilor preşcolari. Jocul didactic
matematic constituie un mijloc atractiv de realizare a sarcinilor număratului şi socotitului. El
conţine o problemă, o sarcină didactică pa care copilul trebuie s-o îndeplinească concomitent
cu participarea lui la acţiunea jocului. Experienţa probează că jocul didactic matematic are o
eficienţă formativă crescută în situaţia sistematizării, consolidării şi verificării cunoştinţelor
Consolidarea sau verificarea cunoştinţelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice
matematice se realizează diferit în funcţie de scopul imediat al activităţii, de forma pe care o
îmbracă acţiunea jocului şi de materialul folosit de educatoare. Unele jocuri pot crea copiilor
posibilitatea de a număra o anumită cantitate (,,Cine ştie să numere correct ?”), de a stabili
suma obiectelor numărate (,,Câţi/cate elemente sunt?”), de a indica locul fiecărui număr în
şirul numeric (,,Al catalea fluturas a zburat ?”), de a raporta numărul la cantitatea
corespunzătoare şi invers (,,Pune in vaza atatea flori cate iti indica cifra”). În alte jocuri au

23
prilejul să compare cantităţile (,,Cine are acelaşi număr”) sau să efectueze operaţii de adunare
şi scădere (,,Să adăugăm – Să luam”). Jocul didactic matematic poate apărea deci atât ca
element al unei activităţi comune, cât şi ca activitate independentă.
Sarcina jocului didactic matematic este legată de conţinutul acestuia, de structura lui. Astfel,
pot fi concepute drept sarcini didactice recunoaşterea cifrelor şi raportarea lor la cantitate
(,,Cine are acelaşi număr?”), respectarea succesiunii numerelor în ordine crescătoare şi
descrescătoare, în intervalul 1-10 (,,Cine ştie să numere mai bine”), compararea numerelor în
limitele 1-10 cu diferenţă de o unitate (,,Caută vecinii”), precizarea locului numărului în şirul
numeric (,,A câta masinuta a plecat?”), sesizarea locului numerelor în şirul natural al
numerelor, deci folosirea numeralelor cardinale şi ordinale (,,Al câtelea iepuras şi a câta
ciupercă lipseşte?”).
Fixarea sarcinilor didactice în joc ne oferă posibilitatea desprinderii unor elemente metodice
şi anume: formulează o problemă care trebuie rezolvată de toţi copiii şi conţine indicaţia
concretă a acţiunii pe care trebuie să o desfăşoare aceştia în cursul jocului propus, au în
vedere numai un singur aspect al număratului şi socotitului, exersează operaţiile gândirii –
comparaţia, analiza, sinteza -, verifică divers cunoştinţele şi deprinderile copiilor.
Sarcina didactică a jocului matematic se realizează prin acţiunea dirijată a copiilor,
împletindu-se strâns deci cu elementele propriu-zise de joc. Sudura dintre sarcina didactică şi
acţiunea jocului o realizează regula. Fiecare joc didactic matematic trebuie să conţină cel
puţin două reguli: una de transpunere a sarcinii didactice în acţiune concretă, atractivă, iar
alta este cea care vizează organizarea copiilor. Acceptarea şi respectarea regulilor, după cum
observa J. Piaget, determină copilul să participe la efortul comun al grupului din care face
parte.

Este un exemplu din activitatea sustinuta la inspectia IC2 din mai 2010.

DŞ –ACTIVITATE MATEMATICA „A cata albina a zburat / pe a cata floare s-a asezat ?” –

joc didactic

■ sa identifice pozitia unui obiect intr-un sir, utilizand numeralul ordinal;

■ sa numere de la 1 la 4, utilizand numeralul ordinal:

■ sa verbalizeze actiunile folosind un limbaj matematic adecvat;

■ sa manuiasca corect si rapid materialul didactic;

■ sa rezolve corect cerintele fisei aplicative;

■ sa participe cu interes la activitate;

Activitatea integrata incepe prin descoperirea unei noi sarcini pe care ALBINITA
ZUM-ZUM trebuie sa o duca la indeplinire. Ea trebuie sa invete sa numere albinele si florile
altfel decat stie ea si noi. Ea stie sa numere: unu, doi, trei, patru. Dar regina albina numara
altfel cand acestea ajung cu mierea in stup: prima albina, a doua, a treia …. iar ea nu intelege.

Se anunta apoi tema activitatii: invatarea numaratului cu ajutorul numeralului ordinal. Se

descopera apoi panoul, unde sunt patru albine si patru flori dedesubt.

24
1. Cer unui copil sa numere albinele, de la stanga la dreapta, prin incercuire,folosind
numeralul cardinal.
2. Alt copil numara descrescator albinele, folosind numeralul cardinal.
3. Se numara la fel si cu florile.
4. Se cere copiilor sa privesca albinele si sa spuna daca toate sunt la fel . ( nu, pentru ca au
aripi de culori diferite )
5. Se cere copiilor sa numere apoi cu mine odata : prima albina are aripile albastre, a doua are
aripile galbene, a treia are aripile rosii si ultima are aripile roz.
6. Se repeta numaratoarea folosind numeralul ordinal.
7. Se numara la fel si florile.
8. Voi chema in fata clasei doi baieti si o fata, apoi le voi cere sa-i numere ordinal si cardinal.
9. Al catalea copil e fata?
10. Al catalea copil e baiat ?

Se trece apoi la desfasurarea jocului cu ajutorul copiilor.

1. Vreau sa zboare a doua albina !

2. Vreau sa zboare ultima albina !
3. Vreau sa zboare prima albina !
4. Acum acoperiti ochii si spuneti ce albina a zburat ! ( a treia )
5. Vreau sa culegeti prima floare!
6. Vreau da culegeti ultima floare!
7. Ce flori au ramas? ( a doua si a treia ) . sa vina un copil sa le culeaga !

Se trece apoi la complicarea jocului :

1. Prima albina sa se aseze pe a doua floare!
2. Ultima albina sa se aseze pe prima floare !
3. A doua si a treia albina sa zboare!
4. A treia si ultima floare au fost culese de o fetita!

Copiii acopera ochii si raspund ai acum prin numeralul ordinal la ceea ce am modificat eu pe
panou:

5. Ce s-a schimbat? ( a doua albina pe prima floare si a treia albina pe ultima floare )
6. Ce s-a schimbat? ( prima albina pe a doua floare, si ultima albina pe a treia floare )

Dupa ce s-a realizat jocul la panou, se trece apoi la evaluarea cunostintelor prin rezolvarea
unei fise aplicative

Cerinta 1 . Incercuiti primul fluture, colorati al treilea fluture, taiati ultimul fluture si
subliniati al doilea fluture .

Cerinta 2. Duceti prima albina la a doua floare si a treia albina la ultima floare. Colorati a
doua albina si incercuiti ultima albina. Taiati cu o linie prima floare si colorati a treia floare .

25
 CAPITOLUL II
METODOLOGIA ORGANIZARII SI DESFASURARII JOCULUI DIDACTIC
MATEMATIC

II. 1. Concepul de joc didactic matematic

În „Cronica anului 2000”, profesorul Mircea Maliţa numind matematica „ a doua

limbă maternă ” subliniază că aceasta apare nu ca o „ştiinţă departamentală ci ca un tezaur de
notaţii, procedee logice şi de investigaţie de uz general ”.
Folosirea jocurilor didactice matematice în grădiniţă contribuie la însuşirea mai
rapidă, mai temeinică, mai accesibilă şi mai plăcută a unor cunoştinţe relativ aride (abstracte)
pentru această vârstă cum ar fi: numeraţia, formele geometrice, operaţiile de adunare,
scădere, etc.
O analiză profundă a jocului didactic matematica fost efectuată de pedagogul
Z.P.Dienes. Astfel, anumite tipuri de joc utilizate într-o anumită succesiune înlesnesc
înţelegerea matematicii: jocul explorator, manipulativ, jocul de reguli.
Să presupunem că am pus la dispoziţia copiilor 12 piese din trusa logică (mari şi
groase). La început, le pot privi, mişca, pot să le aşeze unele peste altele, formând turnuri.
Este jocul manipulator – explorator. Dacă un copil spune că piesele sunt „automobile“ şi
începe să le mişte pe o şosea închipuită, claxonând, ei au trecut la jocul reprezentativ. În
momentul când au sesizat anumite regularităţi şi se aşează obiectele pe coloane, într-o
anumită ordine, au trecut la jocul de reguli. După mai multe încercări, ei pot ajunge la
următoarea structură de reguli: pe fiecare rând piesele de aceeaşi culoare, iar pe fiecare
coloană piesele de aceeaşi formă.

26
 O cerinţă esenţială a dezvoltării intelectuale la vârsta preşcolară este aceea ca
elementul de joc să rămână o dominantă a intregii activităţi din grădiniţă.
La vârsta preşcolară copilul gândeşte mai ales cu ochii ,cu urechile , cu mâinile şi
maniera în care gândeşte îi este cea mai la indemână . Este inutil să căutăm un sprijin in
efortul voluntar la această vârstă , când numai plăcerea constituie imboldul principal in ochii
copilului . Pedagogia acestei vârste nu se poate baza decât pe ceea ce il interesează pe copil ,
pe ceea ce ii stârneşte curiozitatea , ii incurajează elanul si ii provoacă o satisfacţie . De aici
şi ponderea mare pe care trebuie să o aibă activităţile bazate pe joc .
Jocul este o şcoală deschisă şi cu un program tot aşa de bogat precum este viaţa . Prin
joc viitorul este anticipat şi pregătit . Se apreciază chiar că jocul indeplineşte in viaţa
copilului de 3-8 ani acelaşi rol ca şi munca la adulţi . Este forma specifică in care copilul işi
asimilează munca şi se dezvoltă .
În cadrul activităţilor instructiv – educative in grădiniţa de copii , activităţile
matematice au un rol deosebit in dezvoltarea proceselor cognitive şi afectiv – motivaţionale .
Prin însuşirea noţiunilor matematice , copilul işi formează deprinderi de lucru , deprinderi de
a rezolva situaţii – problemă , în contexte variate , deprinderi care devin utile în activitatea lor
practică şi pot influenţa copilul în plan atitudinal şi social . Activităţile matematice
favorizează copilului medierea cu lumea ştiinţelor , prin intermediul operaţiilor intelectuale .
Scopul activităţii de iniţiere a copilului în matematică , în perioada preşcolară , nu este
numai de a învăţa sistematic şi gradat anumite concepte , ci ,în primul rând , de a – i exersa
intelectual procesele de cunoaştere , de a–l face capabil să descopere relaţii abstracte sub
aspectul concret al situaţiilor întâlnite în activitatea sa .
Învăţarea matematicii implică atât asimilarea de cunoştinţe , cât şi formarea unui
anumit mod de a gândi , de a–l învăţa pe copil să gândească .
Noţiuni şi concepte recunoscute ca fundamentale în matematică : mulţime , relaţie ,
operaţie , număr , figuri geometrice se găsesc în cunoştinţele comune copiilor , sub o formă
vagă . În mod progresiv , aceste notiuni se transformă puţin câte puţin în cunoştinţe
abstracte , care conservă pentru o perioadă de timp , caracterul intuitiv al situaţiilor care le–au
generat .
Analizând alternativa de selecţie a metodelor şi procedeelor pentru tipuri
fundamentale de activităţi matematice , se constată că exerciţiul şi jocul didactic sunt metode
dominante .
Jocul didactic este jocul prin care se realizează obiective şi sarcini de invăţare
folosind un conţinut accesibil , modalităţi atractive şi recreative de organizare şi desfăşurare ,
precum şi materiale didactice interesante . Prin specificul său , jocul didactic îmbină funcţii şi
sarcini de invăţare cu forma plăcută şi atractivă a jocului , cultivând interesul pentru studiu .
Jocul didactic contribuie la realizarea sarcinilor formative ale procesului de invăţământ , in
cadrul jocului copilul fiind solicitat pe toate planurile psihicului său : cognitiv , afectiv şi
voliţional .
Jocul didactic contribuie la dezvoltarea spiritului de observaţie , la concentrarea
atenţiei şi la formarea unor deprinderi de muncă intelectuală . Antrenând toţi analizatorii :
vizual , auditiv , tactil , olfactiv , se poate ajunge la formarea unor deprinderi intelectuale cum
ar fi acelea de a asculta indicaţiile verbale ale educatoarei , de a observa , de a analiza şi
descrie , de a stabili asemănări şi deosebiri , de a compara , a generaliza sau a se orienta in
spaţiu .
Folosirea jocului didactic in activităţile matematice , in inţelegerea noţiunilor şi a
conceptelor specifice acestei ştiinţe , face ca preşcolarul să inveţe cu plăcere , să aibă o
comportare mult mai activă , acceptând competiţia cu sine însuşi şi cu ceilalţi parteneri de joc
, să devină interesaţi faţă de activitatea ce se desfăşoară . Jocul didactic matematic , bine
organizat şi condus cu pricepere , ajută la înţelegerea şi însuşirea unui oarecare volum de

27
cunoştinţe , şi , prin exersarea acestora într-un sistem dirijat , se ajunge la construirea unor
structuri mentale , la dezvoltarea unor capacităţi intelectuale .
Folosirea jocului didactic matematic stimuleaza interesul copilului faţă de activitatea
care se desfăşoară , cei timizi devin mai volubili , mai activi , mai curajoşi , capătă mai
multă incredere in forţele lor , mai multă siguranţă şi tenacitate ..Jocurile didactice
matematice constituie o formă de activitate plăcută , accesibilă , atractivă , ele trezesc
interesul şi curiozitatea , îndepărtează frica , nesiguranţa , mobilizează copiii pentru o
activitate rodnică , creativă . Prin joc procesul de adaptare a metodelor şi procedeelor la
particularităţile individuale ale copiilor în vederea atingerii scopului instructiv – educativ , se
realizează mai uşor . Copiii aşteaptă cu multă bucurie momentul de joc . iar evaluarea devine
un moment palpitant , cu evidenţe valenţe formative .
La grupa mică jocul didactic este specific ca formă de organizare a activităţilor
matematice , mai ales in activităţile de dobândire de cunoştinţe . Prin joc didactic se asigură
efectuarea ,în mod independent , a unor acţiuni obiectuale , se stimulează descoperirea prin
efort direct a unor cunoştinte , care valorificate , exersate şi îmbogăţite vor conduce treptat
spre însuşirea unor noi cunoştinţe matematice .
Pentru cunoaşterea şi identificarea obiectelor se folosesc jocuri ca : “Spune ce sunt
“ ,”Ce a ascuns ursuleţul” ,”Încărcăm trenul” , prin care se cere copiilor să denumească
obiectele din clasă , să le descrie , să descopere care obiecte au fost ascunse , să meargă către
o grupa de obiecte pe care au identificat-o. De asemenea , copiii sunt pusi să alcătuiască
grupe de obiecte după formă , subgrupele după dimensiune sau culoare . Prin jocurile
“Mingile la coş “ ,”Garajul” ,”Facem ordine” , copiii percep diferenţa de mărime , separă
obiectele de aceeaşi formă în mari şi mici , verbalizând în acelaşi timp acţiunea efectuată .
Alte jocuri , ca : “Fluturii vin la flori “ ,”Aşează-mă la culoarea mea “ , “Să culegem fructe” ,
“Să adunăm legume” , îi ajută pe copii să recunoască şi să denumească culorile , separând
obiectele care au aceeaşi formă , în funcţie de culoare .
După ce au învăţat să formeze grupe de obiecte de acelaşi fel , copiii separă din
fiecare grup un obiect arătând şi exprimând verbal unde este un obiect , unde sunt mai multe
obiecte , acest lucru ajutându-i mai târziu să numere şi să raporteze corect numărul la
cantitate . Jocul “Cutiuţa” îi pune pe copii în situaţia de a forma mulţimi de obiecte cu mai
multe sau cu mai puţine obiecte , îmbogăţindu-le reprezentările referitoare la cantitate .
Începând cu grupa mijlocie se folosesc şi jocurile didactice de verificare-consolidare
prin care se urmăreşte verificarea cunoştinţelor copiilor despre formarea mulţimilor de
obiecte după criterii date , consolidarea cunoştinţelor privind număratul , compunerea şi
descompunerea numerelor , exprimarea corectă a numeralelor cardinal şi ordinale . La grupa
mijlocie , copiii sunt învăţaţi să construiască şiruri pe orizontală şi pe verticală , să compare
mulţimile de obiecte prin apreciere globală şi prin punere în corespondenţa unu la unu . În
acest sens , se pot desfăşura jocurile didactice : “Ce ai găsit ?” ,”Cine aşează mai bine” , “Să
facem ordine” , “Multe sau puţine” ,”Să fie tot atâtea”.
În cadrul activităţilor matematice ,în funcţie de conţinutul noţional prevăzut pentru
acest tip de activităţi , la grupa mică –mijlocie se desfăşoară : jocuri didactice de formare de
mulţimi , jocuri didactice de numeraţie (în limitele 1-3 la grupa mică , în limitele 1-5 la grupa
mijlocie ) , jocuri logico – matematice şi jocuri de percepere şi sesizare a unor poziţii
spaţiale .
În jocul didactic de formare de mulţimi , sarcina de învăţare implică exerciţii de
imitare , grupare ,separare , clasificare , ducând la dobândirea abilităţilor de identificare ,
triere , selectere şi formare de mulţimi .
Jocul de numeraţie contribuie la exersarea şi consolidarea deprinderilor copiilor de a
aşeza în perechi , compararea , numărarea conştientă şi exersarea cardinalului şi ordinalului ,
de compunere şi descompunere a numerelor , de raportare a numărului la cantitate şi invers ,

28
de familiarizare cu operaţiile aritmetice. Având în vedere că la la grupa mică se urmăreşte
familiarizarea cu numeraţia în limitele 1-3 , iar la grupa mijlocie în limitele 1-5 , asocierea
cantităţii la număr şi invers ,numărarea conştientă în limitele respective la fiecare vârstă , se
poate desfăşura jocul “Te rog să-mi dai 1(2 , 3 , 4 , 5)obiecte la fel “ , urmărind construirea
mulţimii cu 1 , 2 , 3 , 4 sau 5 obiecte , numărarea până la 3 sau până la 5 . Pentru raportarea
numărului la cantitate , se poate folosi jocul “Găseşte tot atâtea jetoane câte arată cifra” iar
pentru aspectul ordinal al număratului jocuri didactice ca , “A câta jucărie lipseşte” ,”Al
câtelea fluturaş a zburat” .
Jocurile logico – matematice oferă copiilor posibilitatea de a se familiariza cu
operaţiile cu mulţimi . Făcând exerciţii de gândire logică pe mulţimi concrete (figure
geometrice ) copiii dobândesc pregătirea necesară în înţelegerea numărului natural şi a
operaţiilor cu numere naturale pe baza mulţimlor .Exerciţiile de formare a mulţimilor după
una , două sau mai multe insuşiri (culoare , formă , mărime , grosime ) reprezintă modalităţi
de exersare a abilităţilor de clasificare . Activităţile desfăşurate prin joc logic exersează
capacitatea de analiză , sinteză , generalizare şi abstractizare a copiilor preşcolari . La grupa
mica – mijlocie se pot desfăsura jocuri logice de formare de mulţimi , care să urmărească
sesizarea şi înţelegerea lucrurilor – “Cum este această piesă “ , “Cum nu este această piesă “ ,
de formare de multimi cu unul sau două atribute (“mulţimea cercurilor roşii” ,”mulţimea
pătratelor galbene şi mari “) . Prin jocuri ca “Unde este locul meu “ , “Caută-ţi căsuţa” la
această vârstă copiii sunt familiarizaţi cu formele geometrice: cerc , pătrat , triunghi , cu
atributele culoare , mărime
Tot în cadrul activităţilor matematice se desfăşoară şi jocuri de percepere şi sesizare a
unor poziţii spaţiale (sus , jos , sub , pe ,în , lângă , în faţă , în spate , unul după altul etc.)care
îi ajută pe preşcolarii mici să se orienteze în spaţiu , le dezvoltă spiritul de observaţie , le
îmbogăţeşte vocabularul cu aceste adverbe de loc .Jocuri didactice pentru insuşirea poziţiilor
spaţiale ce se pot desfăşura la grupa mică – mijlocie pot fi : “Unde s-a aşezat păpuşa” , “Unde
s-au ascuns jucăriile” , “Cum am aşezat Capra cu trei iezi” .
Putem rezuma influenţele jocului didactic asupra sarcinilor învăţării astfel :
- jocul didactic orientează activitatea de învăţare într-o formă plăcută , antrenând
copiii la o activitate susţinută de un caracter de seriozitate totuşi ;
- prin conţinutul şi sarcinile propuse antrenează intens operaţiile gândirii , dar şi
imaginaţia ;
- diminuează rigiditatea activităţii de învăţare făcând-o atractivă , cultivând la copii
curajul şi încrederea în forţele proprii ;
- prin intermediul elementelor de joc transpune pe copil în lumea jocului ;
- prin regulile jocului şi prin modul de rezolvare a acţiunii formează la copii
conştiinţa disciplinei ;
- prin crearea atmosferei atractive de desfăşurare a jocului se dezvoltă la copii
interesul şi motivaţia pentru activitatea de învăţare .
Orice exerciţiu sau orice problemă poate deveni joc didactic matematic dacă:
- formulează un scop prin raportare la obiectivele specifice fapt ce va determina
finalităţi funcţionale jocului ;
- formulează o sarcină didactică legată de conţinutul şi structura jocului , dar şi de
nivelul de vârstă ;
- sarcina didactică să se refere la ceea ce trebuie să facă în mod concret copiii în
timpul jocului pentru a realiza scopul propus ;
- foloseste elemente de joc strâns împletite cu sarcina didactică , care se constituie
în elemente de susţinere a situaţiei de învăţare ;
- foloseşte un conţinut matemeâatic prezentat într-o formă accesibilă şi cât mai
atractivă ;

29
 - foloseşte material didactic variat , adecvat conţinutului ;
- utilizează reguli de joc cunoscute anticipat ,- fiecare joc să aibă cel puţin două
reguli : una care să traducă sarcina didactică într-o acţiune concretă, una care să
aibă rol organizatoric .
Chiar dacă este un joc didactic , este totuşi un joc şi de aceea pentru reuşita lui trebuie
să respecte câteva reguli :
- să ţină cont de capacitatea de înţelegere a copiilor , de particularităţile lui;
- să stârnească o reală plăcere copiilor ;
- copiii să participle activ , să fie actori nu spectatori ;
- să se dea cât mai puţine explicaţii , copiii să fie puşi să lucreze ceva concret .
Jocurile didactice matematice antrenează operaţiile gândirii , dezvoltă spiritul de
iniţiativă şi independenţa în muncă , precum şi spiritul de echipă , atenţia , disciplina şi
spiritul de ordine în desfăşurarea unei activităţi ,formează deprinderi de lucru corecte şi
rapide şi asigură însuşirea mai rapidă , mai temeinică şi mai plăcută a unor cunoştinşe
relative aride pentru această vârstă .
Acceptarea şi respectarea regulilor de joc îi determină pe copii să participe la efortul
comun al grupului din care fac parte . Subordonarea intereselor personale celor ale
colectivului , angajarea pentru învingerea greutăţilor , respectarea exemplară a regulilor de
joc şi , în final , succesul vor pregăti treptat pe omul de mâine .

II.2 Clasificari si functii ale jocului didactic matematic

Exerciţiile-joc sau jocurile didactice pot avea multiple variante. Acestea servesc de
obicei efectuării în diferite forme a exerciţiilor atât de necesare consolidării unor cunoştinţe
(pe plan cognitiv) sau al formării unor deprinderi, ori dezvoltarea unor laturi ale personalităţii
(pe plan formativ).Variantele pot cuprinde sarcini asemănătoare dar prezente în formă diferită
sau mărind gradul de dificultate în funcţie de vârstă sau nivel de cunoştinţe.
Trecerea prin grade diferite de dificultate se face şi pe cale metodică prin modul de
prezentare a sarcinii didactice şi de desfăşurare a jocului: cu explicaţii şi exemplificare; cu
explicaţii, dar fără exemplificare; fără explicaţii, cu simpla enunţare a sarcinii.
Jocurile didactice, prin marea lor diversitate, prin variantele pe care le poate avea
fiecare dintre ele, precum şi prin faptul că pot fi jucate de o clasă întreagă sau de grupe de
copii sau chiar individual constituie un instrument maleabil.
Jocurile pot fi clasificate în funcţie de scopul şi sarcina didactică sau în funcţie de
aportul lor formativ;
În funcţie de scopul şi sarcina didactică ele pot fi împărţite:
a) După momentul în care se folosesc în cadrul activităţii:
- jocuri didactice matematice ca lecţii de sine stătătoare
- jocuri didactice matematice ca momente propriu-zise ale activităţii
- jocuri didactice matematice în completarea activităţii, intercalate pe parcursul activităţii sau
în final.
b) După conţinutul de însuşit:

30
- jocuri matematice pentru aprofundarea însuşirii cunoştinţelor specifice unui capitol sau grup
de lecţii;
- jocuri didactice specifice unei vârste sau grupe.

În funcţie de aportul lor formativ, jocurile pot fi clasificate ţinând cont de acea
operaţie sau însuşire a gândirii căreia sarcina jocului i se adresează în mai mare măsură:
a) Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de analiză;
b) Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de sinteză;
c) Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de a efectua comparaţii;
d) Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii copiilor de a face abstractizări şi
generalizări;
e) Jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacităţii;
Clasificarea jocurilor se poate face şi în funcţie de materialul didactic folosit:
a ) Jocuri didactice cu material didactic: standard (confecţionat) / natural (din natură)
b ) Jocuri didactice fără material didactic (orale: ghicitori, cântece, povestiri, scenete).
La rândul lor jocurile didactice care se referă la conţinutul capitolelor pot fi:
- de pregătire a actului învăţării;
- de îmbogăţire a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor;
- de fixare: de evaluare; de dezvoltare a atenţiei, memoriei, inteligenţei; de dezvoltare a
gândirii logice; de dezvoltare a creativităţii;
- de revenire a organismului: de revenire a atenţiei şi modului de concentrare; de formare a
trăsăturilor moral-civice şi de comportament.
În funcţie de conţinutul noţional prevăzut pentru activităţile matematice în grădiniţă,
organizate sub formă de joc, considerăm următoarea clasificare a jocurilor didactice:
• jocuri didactice de formare de mulţimi;
• jocuri logico-matematice (de exersare a operaţiilor cu mulţimi);
• jocuri didactice de numeraţie.
Clasificarea are ca punct de plecare observaţiile lui Piaget asupra structurilor genetice
în funcţie de care evoluează jocul: exerciţiul, simbolul şi regula, adaptate etapelor de formare
a reprezentărilor matematice.
Jocurile didactice matematice de formare de mulţimi au aceeaşi structură generală, dar
sarcina de învăţare implică exerciţii de: imitare, grupare, separare şi triere, clasificare şi care
vor conduce la dobândirea abilităţilor de identificare, triere, selectare şi formare de mulţimi.
Jocurile didactice matematice de numeraţie contribuie la consolidarea şi exersărea
deprinderilor de aşezare în perechi, comparare, numărare conştientă, de exersăre a
cardinalului şi ordinalului, de familiarizare cu operaţiile aritmetice şi de formare a
raţionamentelor de tip ipotetico-deductiv.
Jocurile logico-matematice sunt jocuri didactice matematice care introduc, în
verbalizare, conectorii şi operaţiile logice şi urmăresc formarea abilităţilor pentru elaborarea
judecăţilor de valoare şi de exprimare a unităţilor logice.
Jocurile logico-matematice oferă posibilitatea familiarizării copiilor cu operaţiile cu
mulţimi. Orice noţiune abstractă, inclusiv noţiunea de mulţime, devine mai accesibilă, poate
fi însuşită conştient dacă este inclusă în jocul logico-matematic, deoarece el oferă un cadru
afectiv-motivaţional adecvat.
Scopul principal al jocurilor de acest tip este de a-i înzestra pe copii cu un aparat logic
suplu, care să le permită să se orienteze în problemele realităţii înconjurătoare, să exprime
judecăţi şi raţionamente într-un limbaj simplu, familiar.
Făcând exerciţii de gândire logică pe mulţimi concrete (figuri geometrice), copiii
dobândesc pregătirea necesară pentru înţelegerea numărului natural şi a operaţiilor cu numere
naturale pe baza mulţimilor şi a operaţiilor cu mulţimi (conjuncţia, disjuncţia, negaţia,

31
implicaţia, echivalenţa logică – fundamentează intersecţia, reuniunea, complementara,
incluziunea şi egalitatea mulţimilor). În principal, se solicită efectuarea unor sarcini de
clasificare, comparare şi ordonare ale elementelor mulţimii după anumite criterii.
Exerciţiile de formare de mulţimi după una, două sau mai multe însuşiri de culoare,
formă, mărime, grosime reprezintă modalităţi eficiente de exersare a abilităţii de clasificare.
Folosind un limbaj adecvat, preșcolarii intuiesc operaţia de complementariere prin negaţie,
reuniunea prin disjuncţie logică şi ajung să utilizeze principiile generale ale logicii (al negării
negaţiei, al contradicţiei), ceea ce uşurează drumul raţionamentului spre obţinerea unor
rezultate conforme cu sarcina.
Tot prin intermediul jocurilor logice, copiii sunt familiarizaţi cu alte concepte
matematice, ca acela de relaţie, relaţie funcţională, ceea ce pregăteşte şi uşurează înţelegerea
corespondenţei biunivoce.
Prin structura şi conţinutul lor, jocurile logice corespund necesităţii de a accentua
caracterul formativ al actului didactic, se încadrează în spiritul actualei programe şi sprijină
nu numai formarea reprezentărilor matematice, ci şi celelalte activităţi prevăzute de
programă.
Mijloacele didactico-materiale utilizate frecvent în jocurile logico-matematice sunt
trusele cu piese geometrice Diènes, Logi I, Logi II.
Organizarea jocurilor logice solicită un demers didactic adaptat: uneori se lucrează
frontal, cu întreaga grupă, alteori pe echipe de 4-6 copii, fiecare echipă având un
reprezentant, educatoarei rămânându-i rolul de organizator, îndrumător, arbitru.
În ansamblu, jocul logic respectă structura jocului didactic şi componentele jocului se
distribuie pe secvenţele activităţii.
Organizarea activităţilor matematice sub forma jocului didactic realizează modificări
semnificative atât în conţinutul, dar şi în calitatea proceselor cognitive.
Prin joc, activitatea matematică devine mijloc de formare intelectuală.
• jocul face trecerea în etape de la acţiunea practică spre acţiunea mintală;
• favorizează dezvoltarea aptitudinilor imaginative (imaginaţia reproductivă şi creatoare);
• realizează trecerea de la reproducerea imitativă la combinarea reprezentărilor în imagini;
Organizarea activităţilor matematice sub forma jocului didactic oferă multiple
avantaje de ordin metodologic:
• acelaşi conţinut matematic se consolidează, se poate repeta şi totuşi jocul pare nou, prin
modificarea situaţiilor de învăţare şi a sarcinilor de lucru;
• aceeaşi sărcină (obiectiv) se exersează pe conţinuturi şi materiale diferite, cu reguli noi de
joc, în alte situaţii de instruire;
• regulile şi elementele de joc modifică succesiunea acţiunilor, ritmul de lucru al copiilor;
• stimulează şi exersează limbajul în direcţia urmărită prin obiectivul operaţional, dar şi
aspecte comportamentale prin regulile de joc;
• în cadrul aceluiaşi joc, repetarea răspunsurilor, în scopul obţinerii performanţelor şi
reproducerea unui model de limbaj adaptat conţinutului pot fi reguli de joc.
Ca formă de activitate, jocul didactic este specific, pentru vârstele mici, iar forma
dominantă de organizare a instruirii pentru vârstele mai mari o constituie activităţile pe bază
de exerciţiu cu material individual ce include elemente de joc.

II.3 Structura jocului didactic matematic

32
a) Scopul didactic se formulează în concordanţă cu cerinţele programei şcolare pentru grupa
respectivă, convertite în finalităţi funcţionale de joc. Formularea trebuie să fie clară şi să
oglindească problemele specifice de realizare a jocului. O bună formulare a scopului,
corespunzătoare jocului, determină o bună orientare, organizare şi desfăşurare a activităţii
respective.
b) Sarcina didactică constituie elementul de bază prin care se transpune la nivelul copilului
scopul urmărit într-o activitate matematică. Sarcina didactică este legată de conţinutul jocului,
structura lui, referindu-se la ceea ce trebuie să facă în mod concret copiii în cursul jocului
pentru a realiza scopul propus.
Sarcina didactică reprezintă esenţa activităţii respective antrenând intens operaţiile gândirii –
analiza, sinteza, comparaţia, abstractizarea, generalizarea, dar şi imaginaţia.
Jocul matematic cuprinde şi rezolvă cu succes o singură sarcină didactică.

Exemple
Spre exemplu, în jocul didactic Caută vecinii, scopul didactic este consolidarea
deprinderilor de comparare a unor numere, iar sarcina didactică: să găsească numărul mai
mare sau mai mic cu o unitate decât numărul dat.
În jocul Cine urcă scara mai repede? scopul didactic este consolidarea deprinderilor
de calcul cu cele patru operaţii, iar sarcina didactică efectuarea unor exerciţii de adunare,
scădere, înmulţire şi împărţire. La jocul didactic Găseşte locul potrivit scopul didactic este
formarea deprinderilor de a efectua operaţii cu mulţimi, iar sarcina didactică este să formeze
mulţimi după unul sau două criterii.
Când copiii nu reuşesc să rezolve jocul propus, se verifică dacă nu s-a structurat vreo
greşeală, dacă ei au noţiunile necesare pentru rezolvarea lui, dacă gradul de dificultate nu este
prea ridicat.
c) Elementele de joc se stabileşte de regulă în raport cu cerinţele şi sarcinile didactice
ale jocului. Ele pot fi cât se poate de variate. Într-un joc se pot folosi mai multe elemente, dar
nu pot lipsi cu desăvârşire, deoarece sarcina didactică rezolvată fără asemenea element nu
mai este joc.
Elementele de joc pot apărea sub formă de: întrecere – individuală sau pe grupe;
cooperare – dezvoltă spiritul de apartenenţă la colectivitate; recompensare– recompensele să
fie de ordin moral, astfel încât să nu diminueze interesul pentru joc şi să facă copiii să se
rezume doar la obţinerea recompensei; penalizare – să nu se accepte abaterile de la regulile
jocului.
Alte elemente de joc pot fi aplauzele şi cuvintele stimulatorii.
Elementele de joc se împletesc strâns cu sarcina didactică şi mijlocesc realizarea ei în cele
mai bune condiţii. Se pot organiza jocuri în care întrecerea, recompensă sau penalizarea să nu
fie evidente.
De exemplu în Jocul cifrei 1, obiectivul urmărit este acela de consolidare a noţiunilor
referitoare la cifra 1. Aici elementul de joc este acela de întrecere între copiii clasei şi
urmăreşte în plus şi formarea deprinderii de mânuire a beţişoarelor. Sarcina didactică este
aceea ca fiecare copil să formeze pe bancă din cele 10 beţişoare cifra 1. Cel care termină
primul este câştigătorul jocului şi este recompensat cântându-i-se o strofă dintr-un cântec, iar
ultimul primeşte o pedeapsă din partea grupei: să spună o ghicitoare, să cânte, să recite.
d) Conţinutul matematic al jocului este subordonat particularităţilor de vârstă şi
sarcinii didactice. Trebuie să fie accesibil, recreativ şi atractiv. Prin forma în care se
desfăşoară, prin mijloacele de învăţământ utilizate, prin volumul de cunoştinţe la care
apelează.

33
Desfăşurarea jocului didactic cuprinde, de regulă următoarele momente (faze):
a) Introducerea în joc, ca etapă, îmbracă forme variate în funcţie de tema jocului.
Uneori, atunci când este necesar să familiarizăm copii cu conţinutul jocului, activitatea poate
să înceapă printr-o scurtă discuţie cu efect motivator. Alteori introducerea în joc se poate face
printr-o scurtă expunere sau descriere care să stârnească interesul şi atenţia copiilor. În alte
jocuri introducerea se poate face prin prezentarea materialului sau anunţând direct titlul
jocului.
b) Anunţarea titlului jocului şi a obiectivelor trebuie făcută sintetic, în termeni
precişi, spre a nu lungi inutil începutul acestei activităţi.
c) Prezentarea materialului didactic trebuie făcută explicit axându-se pe obiectivele
urmărite. Explicaţiile trebuie date atât pentru materialul model cât şi pentru cel individual, iar
în timpul prezentării putem aplica şi câteva exerciţii de mânuire şi folosire a materialului.
d) Explicarea şi demonstrarea regulilor de joc
Un moment hotărâtor pentru succesul jocului didactic este explicarea şi demonstrarea
acestuia. Educatoarei îi revin următoarele sarcini:
-să facă pe copii să înţeleagă sarcinile ce le revin;
-să precizeze regulile jocului asigurând însuşirea lor rapidă şi corectă;
-să prezinte conţinutul jocului şi principalele etape în funcţie de regulile jocului;
-să dea explicaţii cu privire la modul de folosire a materialului didactic;
-să scoată în evidenţă sarcinile conducătorului şi cerinţele pentru a deveni câştigător.
Răspunsurile la întrebările jocului pot fi date prin acţiune sau prin explicaţii verbale.
În cazul când jocul se repetă, se renunţă la explicaţii şi se trece la desfăşurarea jocului.
e) Fixarea regulilor
Uneori în timpul explicaţiei sau după explicaţie se vor fixa regulile jocului. Acest
lucru se recomandă, de regulă, când jocul are o acţiune mai complicată, impunându-se astfel
o subliniere specială a acestor reguli. De multe ori fixarea regulilor nu se justifică, deoarece
se realizează formal, copiii reproducându-le în mod mecanic.
Educatoarea trebuie să acorde o atenţie deosebită copiilor care au o capacitate mai redusă de
înţelegere sau acelora care au o exprimare mai greoaie.
f) Demonstrarea jocului (jocul demonstrativ) presupune executarea de către
educatoare, sau de către un grup de copii, a unor secvenţe ale jocului pentru a se asigura
înţelegerea sarcinii şi a regulilor.
g) Executarea jocului de probă presupune executarea de către toţi copiii a unor
secvenţe ale jocului pentru a se asigura înţelegerea şi fixarea sarcinii şi a regulilor.
h) Executarea jocului de către copii.
Jocul începe la semnalul conducătorului jocului. La început acesta intervine mai des
în joc reamintind regulile jocului, dând unele indicaţii organizatorice. Pe măsură ce înaintează
în joc sau copiii capătă experienţa jocurilor matematice, propunătorul acordă independenţă
copiilor lăsându-i să se acomodeze liber.
Se desprind, în general, două moduri de a conduce jocul copiilor:
Conducerea directă (propunătorul având rol de coordonator)
Conducerea indirectă (propunătorul ia parte activă la joc fără să interpreteze rolul de
conducător)
Pe parcursul desfăşurării jocului, propunătorul poate trece de la conducerea directă la cea
indirectă sau le poate alterna.
Totuşi, chiar dacă propunătorul nu participă direct la joc, sarcinile ce-i revin sunt deosebite.
Astfel, în ambele cazuri propunătorul trebuie:
- să imprime un anumit ritm jocului (timpul este limitat);
- să menţină atmosfera de joc;
- să urmărească evoluţia jocului evitând momentele de monotonie, de stagnare;

34
- să stimuleze iniţiativa şi inventivitatea copiilor, să-i lase să-şi confrunte părerile, să caute
singuri soluţii, să înveţe din propriile greşeli. Dădăceala nu are ce căuta în astfel de activităţi,
ea fiind profund dăunătoare;
- să controleze modul în care copiii rezolvă sarcina didactică respectându-se regulile stabilite;
- să creeze condiţii necesare pentru ca fiecare copil să rezolve în mod independent sau în
cooperare sarcinile;
- să urmărească comportarea copiilor, relaţiile dintre ei, propunătorul neimpunând un anumit
sistem de lucru. Expresii ca “Fă aşa”, “aşază piesa aici”, “nu e bine cum faci” nu sunt indicate
a fi folosite de propunător. Nu toate procedeele indicate de adulţi sunt accesibile copilului. De
multe ori copilul înţelege mai bine când îi explică un alt copil. Propunătorul nu are rol de a
preda cunoştinţele sau de a prezenta de-a gata soluţiile unor probleme, el provoacă doar
anumite probleme, anumite situaţii în faţa cărora sunt puşi copiii. Calea de rezolvare trebuie
descoperită de copil, ea fiind doar (în caz de necesitate) sugerată în mod discret.
- să activeze toţi copiii la joc, găsind mijloace potrivite pentru a-i antrena şi pe cei timizi;
- să urmărească felul în care se respectă regulile jocului.
Rolul nu se reduce la contemplarea situaţiei în care a fost pus copilul. Acesta reflectă asupra
acestei situaţii, îşi imaginează singur diferite variante posibile de rezolvare, îşi confruntă
propriile păreri cu cele ale colegilor săi, rectifică eventualele erori. Copilul studiază diverse
variante care duc la rezolvare, alegând-o pe cea mai avantajoasă, mai simplă şi creează pe
baza ei unele noi alternative de rezolvare, pe care să le formeze corect şi coerent. Copilul are
deplina libertate în alegerea variantelor de rezolvare, el trebuie totuşi să motiveze alegerea să,
arătând, în faţa colegilor, avantajele pe care le prezintă ea;
În timpul jocului s-ar putea face şi unele greşeli. Copilul învaţă multe lucruri corectându-şi
propriile greşeli; dacă nu poate el îl vor ajuta colegii. Educatoarea nu poate interveni decât cu
sugestii.
În desfăşurarea jocului este esenţială activizarea conştientă de continuă căutare, de
descoperire a soluţiilor, verbalizarea acţiunilor, exprimarea rezultatelor obţinute, deşi sunt
importante, nu se situează pe acelaşi plan cu activitatea însăşi, putându-se folosi vocabularul
comun.
i) Complicarea sarcinilor jocului, introducerea de noi variante poate interveni atunci
când se doreşte o diversificare a modalităților de rezolvare a sarcinii didactice. Acest lucru se
poate realiza prin adăugarea de noi reguli, prin modificarea unor reguli, prin modificarea
organizării colectivului de copii, sau prin introducerea unor elemente sau materiale noi.
Sunt situaţii când pe parcursul jocului pot interveni elemente noi: autoconducerea jocului
(copiii devin conducătorii jocului, îl organizează în mod independent); schimbarea
materialului didactic între copii (pentru a le da posibilitate să rezolve probleme cât mai
diferite în cadrul aceluiaşi joc), schimbarea unei părţi, sau a întregului material utilizat, etc.
k) Încheierea jocului
În final, propunătorul formulează concluzii şi aprecieri asupra felului în care s-a
desfăşurat jocul, asupra modului în care s-au respectat regulile de joc şi s-au executat
sarcinile primite, asupra comportamentului copiilor, făcând unele recomandări şi evaluări cu
caracter individual şi general.

II.4 Jocul logico-matematic

Jocul logico-matematic este un tip de joc didactic prin care se fundamentează primele
cunoştinţe matematice ale copiilor, folosind elementele de logică matematică.

35
 Scopul principal al jocului logic este înzestrarea copiilor cu un aparat logic suplu şi
polivalent care să le permită a se orienta în realităţile înconjurătoare şi să exprime judecăţi şi
raţionamente într-un limbaj adecvat.
Jocul logic acordă un rol dinamic intuiţiei şi pune accentul pe acţiunea copilului
asupra obiectelor, în scopul formării percepţiilor şi a structurilor operatorii ale gândirii. De la
manipularea obiectelor se trece treptat la acţiunea cu imagini ale obiectelor şi se continuă
apoi cu desene, urmate de simboluri grafice ce permit accesul copiilor spre noţiuni abstracte.
Acţionând asupra obiectelor şi a imaginilor acestora, copiii sunt solicitaţi să interpreteze
anumite raporturi între obiecte care apar în cadrul jocului, să le redea într-o exprimare verbală
adecvată. Astfel jocurile logice conduc în mod direct la problematica matematică. Fiind
precis determinat prin atribute fără echivoc (formă, mărime, culoare, grosime) materialul
didactic – trusă Diènes – dispune de o bogată încărcătură logică şi oferă cele mai mari
posibilităţi de înţelegere a relaţiilor şi operaţiilor cu mulţimi şi conduce la formarea
abilităţilor de identificare la această vârstă (5-7 ani).
În scopul evitării unor confuzii privind diferenţierea jocurilor logice de alte tipuri de
jocuri şi luând drept criteriu gradul de implicare a operaţiilor logice în elementele de
teoria mulţimilor. Apare următoarea clasificare a jocurilor logice:
1. Jocuri de descriere şi caracterizare a mulţimilor şi elementelor lor, cu folosirea în
caracterizare a principiilor terţului exclus, contradicţiei şi dublei negaţii:
• un element trebuie să aparţină unei mulţimi formate sau complementarei ei (principiul
terţului exclus);
• nici un element nu poate aparţine simultan mulţimii şi complementarei sale (principiul
contradicţiei);
• complementara complementarei unei mulţimi este mulţimea însăşi (principiul dublei
negaţii).
Jocurile din această categorie presupun cu necesitate ca toţi copiii să posede deprinderea de a
forma mulţimi după diverse criterii. Prin acest tip de jocuri se asigură procesul de
interiorizare treptată a acţiunii, prin intuirea determinărilor existente între interiorul şi
exteriorul mulţimii (prin descriere şi caracterizare), folosind limbajul logic:
• şi... şi… (intersecţia);
• şi... dar nu... (diferenţa);
• … sau …; sau... sau… (reuniunea);
• nici... nici… (complementara reuniunii).
Nu trebuie să se pretindă memorarea şi nici utilizarea accidentală sau mecanică a acestor
expresii, ci trebuie asociată acţiunea cu verbalizarea corectă.
Jocurile pentru constituirea de mulţimi pe criterii simple nu pot fi considerate logice, pentru
că ele presupun grupări de elemente în urma analizei însuşirilor lor comune. În acest stadiu
nu se evidenţiază determinările dintre mulţimea formată şi mulţimea tuturor obiectelor –
aspect ce corespunde etapei de orientare a acţiunii mentale (familiarizarea cu caracteristicile
esenţiale ale obiectului prezentat în formă nespaţială) din teoria operaţională a învăţării (P.I.
Galperin).
2. Jocurile de comparare – evidenţiază asemănările şi deosebirile dintre elemente şi
corespund jocurilor de diferenţă din clasificarea clasică.
3. Jocurile de orientare în tablou – asigură familiarizarea copiilor cu operaţiile logice
cu mulţimi, prin clasificare şi seriere într-o ordine şi succesiune prestabilite.
4. Jocurile cu cercuri – sprijinirea intuirii operaţiilor cu mulţimi şi a operaţiilor logice
ce decurg din acestea. Copiii intuiesc corect operaţia de complementariere prin intermediul
negaţiei logice (este p şi nu este g). Negaţia caracterizează elementele din complementara
unei mulţimi în raport cu o mulţime totală, intersecţia mulţimilor se caracterizează prin
conjuncţie logică şi elementele din reuniune, prin disjuncţie logică, de asemenea se pot

36
verifica legile lui De Morgan (în forma practică) şi principiile logice (principiul negării
negaţiei, al terţului exclus, al contradicţiei). Jocurile ce solicită aceste operaţii favorizează
formarea unor raţionamente logice, a unor procese cognitive şi contribuie la organizarea unor
structuri elementare ale matematicii.
Clasificarea jocurilor s-a realizat ţinând cont de operaţiile pe care le implică şi care
pot sprijini educatoarea în realizarea obiectivelor.
Câteva dintre cerinţele psiho-pedagogice care se cer respectate pentru ca jocul logic să
fie eficient şi să-şi atingă scopul didactic pentru care este organizat sunt:
■ ierarhia sarcinilor de învăţare şi a întrebărilor trebuie să urmărească ordinea
operaţiilor logice pe care educatoarea şi-a propus să le introducă şi care sunt solicitate de joc;
■ modul de formulare a sarcinilor nu trebuie să sugereze soluţia de rezolvare, ci să
orienteze acţiunea copiilor spre rezolvarea independentă a problemelor;
■ organizarea corectă a explicaţiilor privind regulile jocului;
■ în cazul apariţiei erorilor în acţiune sau verbalizare, se recomandă întreruperea
jocului şi reluarea într-o formă nouă a indicaţiilor şi explicaţiilor;
■ îmbinarea aspectului de exersare cu cel de verificare;
■ verbalizarea are un rol important în depăşirea situaţiilor de dificultate şi constituie o
formă de evaluare.
Valoarea formativă a jocului logic constă tocmai în faptul că acţionează asupra
capacităţii de învăţare a copiilor prin structura sarcinilor de joc şi se concretizează în:
- rolul activ al copilului în joc: el îşi imaginează diferite variante de rezolvare în raport
cu sarcina dată, rezolvă şi motivează, este antrenat într-o activitate conştientă, de căutare şi
descoperire a soluţiilor, în limitele prestabilite de reguli;
- realizează o pregătire la nivelul capacităţilor de învăţare, prin numărul de condiţii şi
de cerinţe care îl obligă pe copil să lucreze ţinând cont de principii logice şi să opereze cu
structuri logice;
- asigură premisele interiorizării operaţiilor logice care au derivat din acţiunile
obiectuale nemijlocite, printr-un proces dirijat;
- pune copilul în situaţia de a acţiona asupra obiectelor în lumina unor principii logice
implicate în acţiune prin modul de organizare;
- asigură stimularea intelectuală a copiilor din „interior”, fără ca noţiunile de teoria
mulţimilor şi logică să apară ca sarcini explicite de învăţare, ci în calitate de reguli fireşti ale
jocului, care condiţionează desfăşurarea lui;
- asigură corelaţia între particularităţile de vârstă şi nivelul de cunoaştere a noţiunilor
de teoria mulţimilor şi logică.
Concluzionând cele spuse anterior, se poate afirma că jocul logic are drept scop
formarea capacităţii de a elabora judecăţi logice, dezvoltarea capacităţii copilului de a acţiona
pe baza unor operaţii şi principii logice şi de a asigura, pe această cale, premisele
interiorizării operaţiilor logice ce au derivat din acţiunea obiectuală în cadrul unui proces
dirijat.
Esenţa psihologică a jocului logic este ipoteza de formare, pe etape, a acţiunii mentale
susţinută prin cercetări experimentale de P.I. Galperin.17 Acţiunea mentală se formează
printr-un proces de interiorizare treptată a acţiunii materiale, după traseul:
(1) – formarea bazei de orientare a acţiunii (orientarea în sarcină);
(2) – elaborarea formei materializate a acţiunii (dirijarea învăţării);
(3) – acţiunea în limbaj, cu voce tare (verbalizarea acţiunii) – copilul este obligat, în această
etapă, să ţină cont de corectitudinea obiectuală a acţiunii şi de cerinţele comunicării corecte a
rezultatelor acţiunii;
(4) – acţiunea în planul limbajului intern, pentru sine (interiorizarea acţiunii).

37
 Exemple:
Exemplificăm desfăşurarea jocului logic după un traseu metodic care favorizează
procesul galperian de interiorizare treptată a acţiunii materiale şi relevă valenţele sale
formative.
Sarcini :
• pune în cercul roşu mulţimea pieselor roşii;
• pune în cercul albastru mulţimea pătratelor.
În elaborarea formei materializate a acţiunii, copiii vor face probabil greşeli, dar
educatoarea va interveni cu întrebări de tipul:
• Sunt toate piesele roşii în cercul roşu?
• Sunt toate pătratele în cercul albastru?
Întrebările nu trebuie să ofere soluţii, ci să-l conducă pe copil în descoperirea
greşelilor (eventuale) sau să-i ofere confirmări privind corectitudinea rezolvării sarcinii.
În rezolvarea sarcinii, copilul face apel la abilităţile însuşite anterior – identificare,
sortare, triere, grupare în raport cu un criteriu. El obţine pe baza operaţiilor efectuate
mulţimea pătratelor roşii, despre care perceperea directă nu i-ar fi furnizat informaţii
suficiente.
Întrebările suplimentare puse de educatoare au şi rolul de orientare în sarcină.
Acţiunea materială a copilului dirijează acţiunea mentală – relaţiile obiectuale introduse de
acţiune relevă procesele intelectuale implicate în rezolvarea problemei (analiză şi sinteză).
Explicaţiile educatoarei privind regulile jocului trebuie să asigure realizarea unor
corelaţii cu alte sarcini rezolvate de copii în jocul anterior şi au rol de orientare în sarcină.
Verbalizarea are rol de autocontrol, dar şi de corectare a erorilor, deoarece:
• raportarea a ceea ce copilul spune la situaţia prezentă în joc conduce la sesizarea
nepotrivirilor între cerinţă şi situaţia de joc;
• comunicarea modului de lucru într-o formă corectă face ca răspunsul să fie acceptat
de colegi, constituind o cale de desprindere de concretul situativ şi ajută la concretizarea
propriei acţiuni; în acest mod, limbajul îşi relevă funcţia să cognitivă şi favorizează
interiorizarea acţiunii.
Din acest punct de vedere, fiecare joc constituie o nouă situaţie experimentală.
Rezolvarea sarcinilor jocului logic sporeşte experienţa copiilor şi, prin aplicarea celor
învăţate în situaţii asemănătoare, are loc un transfer nespecific, acţionând asupra capacităţilor
de învăţare. Se acţionează astfel şi în direcţia formării mecanismelor informaţionale şi
operaţionale din procesul învăţării conceptuale.
Vom face în continuare o scurtă prezentare a unor jocuri logice, cu formularea unor
orientări metodice. Constituirea de mulţimi pe baza unor caracteristici date şi denumirea
pieselor cu ajutorul conjuncţiilor de propoziţii: Ce este şi cum este această piesă?
Copiii formează, prin triere şi grupare, mulţimea discurilor. Se lucrează pe această mulţime
introducându-se noi criterii de culoare, apoi de mărime şi de grosime pentru mulţimi.
• Prin sarcina de lucru se va solicita copiilor descrierea pieselor astfel: Această piesă
este un disc roşu, mare şi subţire.
• Ordinea în care sunt enumerate atributele nu este esenţială, iar atenţia educatoarei se
va îndrepta spre enumerarea în totalitate a atributelor, exprimarea corectă şi precisă a
acestora.
• Jocul continuă atâta timp cât este necesar pentru a se constata dacă fiecare copil
posedă cunoştinţele de bază legate de atributele pieselor şi are capacitatea de exprimare.
Descrierea pieselor trusei Diènes cu ajutorul atributelor şi a negaţiei logice; intuirea
complementarei unei mulţimi şi discriminarea atributelor pieselor cu ajutorul negaţiilor:
Cum este şi cum nu este această piesă?
Sarcini de învăţare

38
1.• Copilul alege o piesă şi o caracterizează, precizând ce însuşiri are.
• Se aşteaptă răspunsul: piesă aleasă este roşie, mare, groasă şi are forma de triunghi.
2. Se cere copilului să precizeze şi ce însuşiri nu are piesă aleasă (în comparaţie cu
proprietăţile celorlalte piese ale trusei).
• Se aşteaptă răspunsul: Piesa nu este albastră, nu este galbenă, nu este subţire, nu este
mică, nu este nici dreptunghi, nici cerc, nici pătrat.
• Se pot accepta, la început, răspunsuri incomplete, dar acestea vor trebui completate de
ceilalţi copii.
• Treptat, în cadrul aceluiaşi joc, copiii vor fi conduşi să facă unele deducţii pentru a uşura
răspunsul: Dacă piesă mea este roşie, înseamnă că nu este galbenă şi nu este albastră; dacă
este mare, cu siguranţă nu este mică etc.
• Prin repetarea exerciţiului, copiii grupei pregătitoare vor înţelege că este mai uşor să
enumere succesiv variabilele fiecărei piese: formă, culoare, mărime, grosime şi să utilizeze
negaţia pentru acele însuşiri pe care piesă nu le posedă.
• Jocul se repetă până când se constată că majoritatea copiilor probează stăpânirea
procedeului.
Intuirea operaţiei de complementare şi determinarea atributelor unor piese cu ajutorul
negaţiei şi al deducţiei logice: Te rog să-mi dai!
• Jocul se organizează în grupe de câte doi copii.
• Piesele trusei se împart în mod egal între cei doi copii, fără a urmări un anumit criteriu de
selectivitate. Se pot folosi 24 piese sau 12, funcţie de nivelul grupei.
Sarcini de învăţare
Unul dintre copii solicită celuilalt o piesă pe care el nu o are în mulţimea primită, denumind-o
cu cele patru atribute.
Dacă piesă a fost denumită corect şi este corect identificată de colegul sau, atunci el o
primeşte; în caz contrar, nu primeşte nimic şi este rândul celuilalt copil să solicite o piesă.
Aceeaşi sarcină pentru celălalt copil.
Câştigător este cel care va avea, la un moment dat, cele mai multe piese.
Prin regulile şi sarcinile de joc, copiii îşi dezvoltă procedee inductive şi deductive de căutare
şi tatonare, pentru a găsi modalitatea de identificare a pieselor ce le lipsesc. Aceasta este de
fapt situaţia problematică a jocului, iar rezolvarea ei aduce un mare câştig în plan formativ.
În urma unei bune activităţi de orientare în sarcină conduse de educatoare, copilul observă şi
identifică toate atributele pieselor cu care lucrează şi treptat optimizează procedeul de căutare
şi înţelege că nu poate descoperi piesele ce îi lipsesc decât dacă organizează mulţimea
pieselor în două grupe formate pe criteriul de mărime (de exemplu). Acum, pentru fiecare
mărime trebuie să aibă piese cu cele 4 forme (disc, triunghi, pătrat, dreptunghi) şi cele trei
culori (roşu, galben, albastru) şi poate forma perechi între piesele cu acelaşi atribut de culoare
sau formă, dar de mărimi diferite.
În acest fel, copilul va descoperi cu uşurinţă piesa care îi lipseşte (vor rămâne piese
fără pereche) şi va şti ce piesă trebuie să ceară partenerului. Piesă va putea fi acum uşor de
caracterizat cu ajutorul conjuncţiei şi al negaţiei logice. Pentru începători, educatoarea poate
da tehnica de căutare a pieselor lipsă – criteriul de formare a perechilor: mare-mic, gros-
subţire, valabil pentru ambii parteneri de joc. Educatoarea poate introduce, pe parcursul
jocului, şi elemente de numeraţie (se pot stabili la un moment dat numărul de piese fără
pereche, de o anumită formă sau culoare).

II.4. Proiectarea,organizarea si desfasurarea metodica a jocului

didactic matematic

39
 Reuşita jocului didactic este condiţionată de proiectarea, organizarea si desfăşurarea
lui metodică, de modul în care institutorul ştie să asigure o concordanţă deplină între toale
elementele ce-l definesc.
Pentru aceasta, institutorul va avea în vedere următoarele cerinţe de bază:
 pregătirea jocului didactic;
 organizarea judicioasă a acestuia;
 respectarea momentelor jocului didactic;
 ritmul şi strategia conducerii lor;
 stimularea elevilor în vederea participării active la joc;
 asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;
 varietatea elementelor de joc (complicarea jocului, introducerea altor
variante).
Pregătirea jocului didactic presupune, în general, următoarele:
1. studierea atentă a conţinutului acestuia, a structurii sale;
2. pregătirea materialului (confecţionarea sau procurarea lui);
3. elaborarea proiectului (planului) jocului didactic.
Organizarea jocului didactic matematic necesită o serie de măsuri. Astfel, trebuie
sa se asigure o împărţire corespunzătoare a elevilor clasei în funcţie de acţiunea jocului şi,
uneori, chiar o reorganizare a mobilierului sălii de clasă pentru buna desfăşurare a jocului,
pentru reuşita lu i în sensul rezolvării pozitive a sarcinii didactice.
O altă problemă organizatorică este aceea a distribuirii materialului necesar desfăşurării
jocului. In general, materialul se distribuie la începutul activităţii de joc, şi aceasta
pentru următorul motiv: elevii cunoscând (intuind) în prealabil materialele didactice necesare
jocului respectiv, vor înţelege mult mai uşor explicaţia institutorului referitoare la dcsfăşurarea
jocului.
Acest procedeu nu trebuie aplicat în mod mecanic. Există jocuri didactice rnatematice în
care materialul poate fi împărţit elevilor după explicarea jocului.
Organizarea judicioasă a jocului didactic are o influenţă favorabilă asupra
ritmului de desfăşurare a acestuia, asupra realizării cu succes a scopului propus.
Desfăşurarea jocului didactic cuprinde, de regulă, următoarele momente:
 introducerea în joc (discuţii pregătitoare);
 anunţarea titlului jocului si a scopului acestuia;
 prezentarea materialului;
 explicarea şi demonstrarea regulilor jocului;
 fixarea regulilor;
 executarea jocului de către elevi;
 complicarea jocului (introducerea unor noi variante);
 încheierea jocului (evaluarea conduitei de grup sau
individuale).
Introducerea în joc, ca etapă, îmbracă forme variate în funcţie de
tema jocului.

Uneori, atunci când este necesar să familiarizăm elevii cu conţinutul jocului, activitatea
poate să înceapă printr-o scurtă discuţie cu efect motivator. Alteori, introducerea în joc se
poale face prinlr-o scurtă expunere care să stârnească interesul şi atenţia elevilor. In alte
jocuri, introducerea se poate face prin prezentarea materialului, mai ales atunci când de
logica materialului este legată întreaga acţiune a elevilor. Introducerea în jocul matematic nu
esie un moment obligatoriu. Institutorul poate începe jocul anunţând direct t i t l u l acestuia.

40
 Anunţarea jocului trebuie făcută sintetic, în termeni precişi, fără cuvinte de prisos, spre
a nu lungi inutil începutul activităţii.
Un moment hotărâtor pentru succesul jocului didactic matematic este demonstrarea şi
explicarea acestuia. Institutorul trebuie să-i facă pe elevi să înţeleagă sarcinile ce le revin, să
precizeze regulile jocului, asigurând însuşirea lor rapidă şi corectă de către elevi, să prezinte
conţinutul jocului şi principalele lui etape, în funcţie de regulile jocului, să dea indicaţii
cu privire la modul de folosire a materialului didactic, să scoală în evidenţă sarcinile
conducătorului de joc şi cerinţele pentru a deveni câştigători.
Uneori, în timpul explicaţiei sau după explicaţie, se obişnuieşte să se fixeze regulile transmise.
Acest lucru se recomandă, de regulă, atunci când jocul are o acţiune mai complicată,
impunându-se, astfel, o subliniere specială a acestor reguli.
Jocul începe la semnalul conducătorului de joc. La început, acesta intervine mai des în joc,
reamintind regulile, dând unele indicaţii organizatorice. Pe măsură ce se înaintează în joc
sau elevii capătă experienţa jocurilor matematice, propunătorul acordă independenţa copiilor si îi
lasă să acţioneze liber.
Se desprind, în general, două moduri de a conduce jocul elevilor:
- conducerea directă (institutorul având rolul de conducător al jocului);
- conducerea indirectă (conducătorul ia parte activă la joc, fără să interpreteze
rolul de conducător).
Pe parcursul desfăşurării unui joc didactic matematic, institutorul poate trece de
la conducerea directă la cea indirectă sau le poate alterna.
Totuşi, chiar dacă institutorul nu participă direct la joc, sarcinile ce-i revin
sunt deosebite. Astfel, în ambele cazuri, institutorul trebuie să imprime un anumit ritm
jocului (timpul este limitat); să menţină atmosfera de joc; să urmărească felul în care se
respectă cu stricteţe regulile jocului; să urmărească evoluţia jocului, evitând momentele de
monotonie; să eontroleze modul în care elevii rezolvă sarcina didactică, respectându-se
regulile stabilite; să creeze condiţiile necesare pentru ca fiecare elev să rezolve sarcina
didactică în mod independent sau în cooperare; să urmărească comportarea elevilor, relaţiile
dintre ei; să activeze toţi copiii la joc, găsind mijloacele potrivite pentru a-i antrena pe cei
timizi.
Sunt situaţii când pe parcursul jocului pot interveni elemente noi:
autoconducerea jocului (elevii devin conducătorii jocului, îi organizează în mod
independent), schimbarea materialului între elevi (pentru a le da posibilitatea să rezolve
probleme cât mai diferite în cadrul aceluiaşi joc), complicarea sarcinilor jocului,
introducerea unui element de joc nou, introducerea unui material nou etc.
Valoarea formativă a jocurilor didactice sporeşte cu atât mai mult cu cât propu-
nătorul dă curs liber principiilor de bază care le călăuzeşte:
 rolul lor nu se reduce la contemplarea situaţiei în care a fost pus.
Elevul refleclă asupra acestei situaţii, îşi imaginează singur diferite
variante posibile de rezolvare, îşi confruntă propriile păreri cu cele
ale colegilor săi, rectifică eventualele erori;
 elevul studiază diverse variante care duc la rezolvare, alegând-o pe
cea mai avantajoasă, mai simplă şi creează pe baza ei unele noi
alternative de rezolvare, pe care să le formeze corect şi coerent;
 elevul are deplină libertate în alegerea variantelor de rezolvare, el trebuie
totuşi să motiveze alegerea sa, arătând în faţa colegilor, avantajele pe care le
prezintă ea;
 în timpul jocului s-ar putea face si unele greşeli. Elevul învaţă multe lucruri
corectându-şi propriile greşeli; dacă nu poate el, îl vor ajuta colegii.
Institutorul nu poate interveni decât cu sugestii;

41
  în desfăsurarea jocului este esenţială activizarea conştientă de continuă
căutare, de descoperire a soluţiilor. Verbalizarea acţiunilor, exprimarea
rezultatelor obţinute, deşi sunt importante, nu se situează pe acelaşi plan
cu activitatea însăşi, putându-se folosi vocabularul comun.
Realizarea acestor principii depinde în primul rând de modul în care propună-
torul îşi începe organizarea muncii, înţelegând să renunţe în mod deliberat la unele
pregătiri tradiţionale stabilite în relaţia „institutor- elev".
În încheiere, institutorul formulează concluzii şi aprecieri asupra felului în care s-
a desfăşurat jocul, asupra modului în care s-au respectat regulile de joc şi s-au executat
sarcinile primite, asupra comportării elevilor, făcând recomandări si evaluări cu caracter
individual si general.
Jocul didactic matematic poate fi organizat cu succes la orice tip de lecţie şi în
orice clasă a ciclului primar.

II.5.Valentele formative ale utilizarii jocului didactic matematic în cadrul

activitatilor matematice ale prescolarului

Pentru sporirea eficientei lectiilor cu continut matematic pentru preîntâmpinarea

esecului scolar, eliminarea supraîncarcarii este necesar a introduce în lectie elemente de
joc prin care sa se îmbine într-un tot armonios atât sarcini si functii specifice jocului, cât
si sarcini si functii specifice învataturii.
Folosit cu maiestrie, jocul didactic matematic creeaza un cadru organizatoric care
favorizeaza dezvoltarea curiozitatii si interesului copiilor pentru tema studiata, a spirilului
de investigatie si formarea deprinderilor de folosire spontana a cunostintelor dobândite,
relatii de colaborare, ajutor reciproc, integrarea copilului în colectiv.
Jocurile didactice matematice au un mare rol în consolidarea, adâncirea,
sistematizarea si verificarea cunostintelor în dezvoltarea multilaterala a prescolarilor si a
scolarilor mici.
Prin intermediul jocului didactic acestia îsi îmbogatesc experienta cognitiva, învata sa
manifeste o atitudine pozitiva sau negativa fata de ceea ce întâlnesc, îsi educa vointa si pe
aceasta baza formativa îsi contureaza profilul personalitatii.
Jocul didactic este necesar deoarece prin el copilul trece lent, recreativ, pe nesimtite
spre o activitate intelectuala serioasa.
Jocul didactic realizeaza cu succes conexiunea inversa. Prin joc, atât cadrul didactic
cât si copilul primesc informatii prompte despre efectul actiunii de predare-învatare,
despre valoarea veridica a cunostintelor sau a raspunsurilor pe care copilul le da la sarcina
didactica pusa în evidenta.
Prin aceasta informatie inversa, imediat efectiva despre randamentul si calitatea
procesului didactic devine posibila reactualizarea, reconstientizarea si aprecierea
procesului învatarii, dând posibilitatea institutorului sa controleze si autocontroleze cum
au fost însusite, întelese elementele cunoasterii. Confirmarea imediata a raspunsului are
un efect psihologic dinamizant, mobilizator pentru elev, stimulându-i activitatea ulterioara
de învatare. Bucuria succeselor mareste încrederea în fortele proprii, promoveaza
progresul intelectual al celui care învata.
Prin folosirea jocului didactic se poate instaura un climat favorabil conlucrarii
fructuoase între copii în rezolvarea sarcinilor jocului, se creeaza o tonalitate afectiva

42
pozitiva de întelegere, se stimuleaza dorinta copiilor de a-si aduce contributia proprie. În
joc institutorul poate sugera copiilor sa încerce sa exploreze mai multe alternative, se
poate integra în grupul de elevi în scopul clarificarii unor directii de actiune sau pentru
selectarea celor mai favorabile solutii.
Prin intermediul jocului didactic se pot asimila noi informatii, se pot verifica si
consolida anumite cunostinte, priceperi si deprinderi, se pot dezvolta capacitati cognitive,
afective si volitive ale copiilor.
Copiii pot fi activizati sa rezolve în joc sarcini didactice cu mari valente
formativeducative cum sunt: analiza si sinteza situatiei problema, identificarea situatiei,
descrierea acesteia, identificarea personajelor si descrierea lor, formularea de întrebari
pentru clarificari, elaborarea de raspunsuri la întrebari, aprecierea solutiilor prin
comparare, explorarea consecintelor.
Prin mobilizarea speciala a activitatii psihice jocul didactic devine terenul unde se pot
dezvolta cele mai complexe si mai importante influente formative:
-i se creeaza copilului posibilitatea de a-si exprima gândurile si sentimentele; îi da
prilejul sa-si afirme eu-l, personalitatea;
-stimuleaza cinstea, rabdarea, spiritul critic si autocritic, stapânirea de sine;
-prin joc se încheaga colectivul clasei (grupa), copilul este obligat sa respecte
initiativa colegilor si sa le aprecieze munca, sa le recunoasca rezultatele;
-trezeste si dezvolta interesul copiilor fata de învatatura, fata de scoala, fata de
matematica;
-contribuie la dezvoltarea spiritului de ordine, la cultivarea dragostei de munca, îl
obisnuieste cu munca în colectiv;
-cultiva curiozitatea stiintifica, framântarea, preocuparea pentru descifrarea
necunoscutului;
-trezeste emotii, bucurii, nemultumiri.

43
 CAP.III.
MODALITATI DE UTILIZARE A JOCULUI DIDACTIC
LA ACTIVITATIILE MATEMATICE

III.3 Jocuri didactice matematice pentru insusirea notiunii

de multime si operatii cu multimi

Nivelul I
CERCURI COLORATE

Scop:
 Formarea deprinderii de a constitui grupe de cercuri după culoare.
 Verificarea reprezentărilor copiilor despre culorile de bază.
Sarcina didactică:
 Diferenţierea cercurilor după culoare.
Reguli de joc:
 La semnalul educatoarei, preşcolarii grupează cercurile după culoare în cele trei cutii
aduse.
Elemente de joc: mânuirea materialului, mişcarea.
Material didactic: pentru fiecare copil şase cercuri colorate, trei cutii colorate î n roşu,
galben şi albastru, clopoţel, trei turnuri în aceleaşi culori ca cercurile.
Desfăşurarea jocului:
 Fiecare copil primeşte mai multe cercuri roşii, galbene şi albastre. Educatoarea solici-
tă sortarea şi gruparea lor după culoare în cele trei cutii astfel: în cutia roşie cercurile
roşii, în cutia galbenă cercurile galbene şi în cutia albastră cercurile albastre.
Preşcolarii încep să lucreze la semnalul educatoarei (un clopoţel, o bătaie în tobă etc).
La sfârşit, preşcolarii verbalizează acţiunea.
Exemplu: Eu am aşezat cercurile roşii în cutia roşie.
După gruparea cercurilor sunt denumite şi grupele formate: grupa cercurilor roşii, grupa
cercurilor galbene şi grupa cercurilor albastre.
Variantă:
 Educatoarea aduce în faţa copiilor mai multe cercuri colorate (din carton decupate la
mijloc). Preşcolarii au sarcina de a introduce cercurile de aceeaşi culoare pe un suport
formând un turn colorat. Acţiunea se verbalizează.
Exemplu: Eu aşez (arunc)cercul roşu la turnul roşu.

Nivelul I

CINE ARE O GRUPĂ LA FEL CA A MEA?

Scop:

44
  Formarea deprinderii de a alcătui grupe de obiecte după dimensiune.
 Formarea reprezentării despre noţiunile: mare - mic, lung - scurt, gros - subţire.
Sarcina didactică:
 Recunoaşterea şi denumirea corectă a obiectelor şi a dimensiunilor acestora (gros
-subţire, mare - mic, lung - scurt).
Regulile jocului:
 Preşcolarii grupează obiectele la semnalul educatoarei. Grupa identificată de copii
trebuie confirmată de către personajul prezent.
Elemente de joc: piticul Barbă-Cot, aplauze, mişcarea, întrecerea.
Material didactic: grupe de obiecte de diferite mărimi, grosimi, culori, clopoţel.
Desfăşurarea jocului:
 Introducerea în activitate se realizează prin prezentarea piticului "Barbă-Cot" venit să-
i ajute la activitate.Preşcolarii primesc mai multe obiecte (sau jetoane) pe care le
denumesc, iar la semnalul educatoarei (sunetul unui clopoţel) constituie grupele după
criteriul dat (mărime, grosime sau lungime). La întrebarea: Cine are o grupă la fel ca
a mea?, preşcolarii caută o grupă echivalentă cu cea a educatoarei, o identifică şi i-o
dă piticului "Barbă-Cot" care le confirmă dacă au lucrat corect sau nu.
Variantă:
 Rezolvarea unor fişe de lucru individuale având ca sarcină constituirea de grupe de
obiecte după criteriul dat. Piticul va aprecia corectitudinea realizării fişelor.

,, ASEAZA-MA LA CASUTA MEA” !

,, ASEAZA-MA LA CASUTA MEA” ! - este un joc pentru învăţarea şi consolidarea operaţiilor cu mulţimi.
Scopul:
- să cerceteze proprietăţile tuturor pieselor,găsind-o pe cea caracteristică.
Sarcina didactică:
- copiii trebuie să aşeze piesele la locul potrivit după proprietatea caracteristică a fiecăruia.
Materialul didactic:
- cercurile pentru diagrame,flanelograf, piesele trusei.
Regula jocului
: - copiii trebuie să cerceteze proprietăţile tuturor pieselor din cercul verde, găsind-o pe cea
caracteristică (proprietatea pe care o posedă toate piesele din cerc şi numai ele). La fel vor
proceda şi cu piesele din cercul roşu. Confruntând apoi concluziile cu intersecţia şi cu
complementara reuniunii, vor ajunge la rezultatul sigur:"aşezaţi toate pătrăţele în cercul verde şi toate
piesele roşii în cercul roşu."
Desfăşurarea jocului:
- educatoarea înfăţişează copiilor două cercuri colorate diferit ce se întretaie incluzând un sector comun; în
fiecare dintre domeniile determinate decele două cercuri au fost aşezate 1-2 piese.
La fel se poate proceda pentru a arăta că mulţimile sunt disjuncte. Se lucrează cu toate piesele trusei. Pentru a
găsi astfel de probleme, este suficient ca mulţimile la care sereferă enunţul să aibă ca
proprietăţi caracteristice variabileale aceluiaşi atribut (culoare, mărime, formă).
"Aşezaţi toate piesele roşii în cercul roşu şi toate piesele galbene în cercul verde.
"Aşezaţi toate piesele mari în cercul roşu şi cele mici încercul verde."
"Aşezaţi toate piesele în formă de tniunghi în cercul roşu şi cele pătrate în cercul verde", etc.
Pentru a exemplifica incluziunea, se alege o
mulţime ( formată după un anumit criteriu) şi o submultime (parte) a acesteia.
- într-o cutie, separat, mai sunt alte piese:

45
 Astfel, se pot obţine formulări ca:
"Aşezaţi toate pătratele în cercul roşu şi toate pătratele mici în cercul verde.";
"Aşezaţi toate piesele roşii în cercul roşu şi triunghiurile roşii în cercul verde.";
"Aşezaţi toate piesele mari în cercul verde şi toate piesele mari galbene în cercul roşu."
Activităţile de stabilire a corespondenţei element cu element a mulţimilor, urmăresc să
dezvolte la copil înţelegerea conţinutului esenţial al noţiunii de număr, ca o clasă de
echivalenţă a mulţimilor finite echipotente cu o mulţime dată. Astfel, elevii vor înţelege mai
bine proprietăţile numerice ale mulţimilor care au acelaşi număr de elemente. Folosind
denumirea de mulţimi cu "tot atâtea elemente", se detaşează progresiv noţiunea de număr ca o
clasă de echivalenţă.

MICII GOSPODARI-FACEM ORDINE!

Scop:
 Consolidarea deprinderii de a alcătui grupe de obiecte după criteriul lungimii.
 Folosirea corectă a limbajului matematic.
Sarcina didactică:
 Separarea obiectelor după criteriul lungimii.
Regulile jocului:
 Preşcolarii vor identifica grupele care există pe masă. Fiecare grupă va fi separată în
două subgrupe după criteriul lungimii. Răspunsurile copiilor vor fi apreciate printr-un
ecuson.
Elemente de joc: aplauze, surpriza, mişcarea, întrecerea, recompensa.
Material didactic: grupe diferite (flori, beţişoare, creioane etc), ecusoane cu figuri triste şi
vesele, fişe.
Desfăşurarea jocului:
 Preşcolarii vor intui mai întâi materialul prezentat de educatoare şi îl vor grupa după
formă (grupa florilor, beţişoarelor, creioanelor etc).Câte doi copii vor aranja pe rând
elementele fiecărei grupe după criteriul lungimii.
Exemplu: Aşezaţi în prima vază florile cu coada lungă, iar în cea de-a doua pe cele cu

46
coada scurtă.
Copilul care rezolvă corect sarcina va primi un ecuson reprezentând un copil cu faţa veselă.
In caz contrar, copilul va avea faţa tristă.
Variantă:
 După ce obiectele au fost grupate după criteriul lungimii, educatoarea va cere copiilor
să închidă ochii şi va ascunde una din grupele nou formate. Preşcolarii vor ghici grupa
care este ascunsă. Este foarte important ca educatoarea să asigure vizibilitate maximă
pentru toţi preşcolarii asupra materialului didactic.
In final, preşcolarii vor rezolva o fişă a cărei sarcină va fi să formeze grupe după criteriul
lungimii.

GRǍDINIŢA: G.P.P. NR.1 Dragasani

DATA:
GRUPA: mica
EDUCATOAREA: Floroiu Maria
DENUMIREA ACTIVITǍŢII: Activităţi matematice
TEMA ACTIVITÃŢII: Alternare de culori şi mărime
SUBIECTUL ACTIVITÃŢII: “Hora bulinelor”
MODALITATEA DE REALIZARE: Joc didactic
TIPUL ACTIVITǍŢII: fixare şi verificare de cunoştinţe
SCOPUL: consolidarea deprinderii de a forma grupe de obiecte după un criteriu dat;
dezvoltarea deprinderii de a aşeza într-o anumită ordine, prin alternare, obiecte din două
grupe diferite ( alternare de mărimi şi culori ); formarea atenţiei voluntare şi fixarea
deprinderii de a-şi coordona acţiunile în colectiv; dezvoltarea analizatorului vizual şi olfactiv.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
O1 : să descrie piesele rotunde ale trusei după criteriul mărimii ( „mare”/ „mic” ) şi al culorii
( „roşu”, „albastru”, „galben”)
O2 : să formeze mulţimi de buline după un criteriu dat ( mărime sau culoare)
O3 : să formeze independent serii de buline ţinând cont de un criteriu: alternarea culorii
O4 : să formeze independent serii de buline ţinând cont de un alt criteriu: alternarea mărimii
O5 : să se organizeze pe grupe în funcţie de culoarea bulinei primite
O6 : să formeze hora respectând alternarea culorii bulinelor primite
O7 : să aprecieze, să completeze, să aprobe, să dezaprobe răspunsul colegilor
SARCINA DIDACTICÃ:
- aşezarea într-o anumită ordine, prin alternare, a obiectelor din 2 grupe diferite, după modele
structurate iniţial de către educatoare (alternare mărime, culoare)
REGULILE JOCULUI:
Varianta 1 : Copiii trebuie să se organizeze în două grupe diferite, după criteriul culorii
bulinei primite, în scopul de a dansa o horă.
Varianta 2 : Copiii trebuie să se organizeze într-un singur şir, respectând alternarea culorii
bulinei primite, în scopul de a dansa o horă.
ELEMENTE DE JOC :
- surpriza, întrecerea, aplauzele, recompense
STRTEGIA DIDACTICÃ :
METODE ŞI PROCEDEE DIDACTICE:

47
- explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, conversaţia
MIJLOACE DIDACTICE:
- „Cutia fermecată”, eşarfă, trusă cu piese geometrice, coşuleţe, buline individuale, buline cu
şnur, buline de pus pe jos, flanelograf, casetă cu muzică („Alunelul”)
RESURSE TEMPORALE: 15 minute
ETAPELE CONŢINUTUL SARCINA DIDACTICÃ
OB EVALUARE
ACTIVITÃŢII ESENŢIALIZAT METODE MIJLOACE
1. Momentul Se asigură condiţiile
organizatoric necesare bunei
desfăşurări a
activităţii:
- aerisirea sălii
de grupă;
- aranjarea
meselor şi
scaunelor pe
şiruri;
- pregătirea
materialului
didactic
necesar;
- adunarea
copiilor şi
aranjarea lor.

2. Enunţarea - educatoarea îi
scopului şi salută pe copii şi se
obiectivelor prezintă
- ea îi anunţă că a
venit la grupa lor - explicaţia
pentru a dansa o
horă; le explică noul
termen „horă” =
dans în care oamenii
sau copiii se prind de
mâini şi formează un
cerc; dar nu se
aşează cum vor ei, ci
într-o anumită
ordine: fată, băiat,
fată, băiat, fată, băiat
etc.
- educatoarea îi
întreabă daca vor să
danseze „Hora
bulinelor”, o horă
nouă pe care ea vrea
să îi înveţe
3. Captarea - dar înainte de a - „Cutia
atenţiei începe dansul îi - conversaţia fermecată”

48
 anunţă că nu a venit
cu mâna goală: a
adus cu ea „Cutia
fermecată”
- educatoarea le
spune că înăuntrul ei
se află surprize şi îi
invită să afle ce se
ascunde acolo
4. - ea le explică regula
Reactualizarea jocului: câţiva copii - explicaţia - eşarfă
cunoştinţelor vor veni în faţă, vor - frontală
extrage legaţi la ochi
O1 câte un obiect din - trusă cu
„Cutia fermecată” pe piese
care vor trebui să-l geometrice
descrie
O7 - înăuntrul cutiei se
află rotunduri de
diferite mărimi (mari
şi mici) şi de diferite
culori ( roşii,
albastre, galbene) pe
care copii vor trebui
să le descrie
- cei care răspund
corect vor fi
răsplătiţi cu aplauze
5. Prezentarea - educatoarea le - explicaţia
conţinutului şi spune ca vrea să-i
dirijarea înveţe prima dată să
învăţării se joace de-a hora pe
băncuţele lor
- fiecare copil are în - coşuleţe cu
faţă câte un coşuleţ material
în care se află: distribuitv -individuală
3 buline roşii mici (buline)
3 buline roşii mari
3 buline albastre
mici
O2 3 buline albastre
mari -
3 buline galbene demonstraţia
mici - flanelograf
3 buline galbene
O3 mari - exerciţiul
- educatoarea le cere
copiilor să descrie ce
au în coşuleţe
- ea le cere sa scoată

49
 pe măsuţe şi să
formeze mulţimea
bulinelor galbene
mari (timp în care ee
O4 demonstrează la
flanelograf)
- apoi le cere să
scoată pe măsuţe şi
să formeze mulţimea
bulinelor albastre
mari
- îi anunţă că în
continuare vor aşeza
bulinele într-un şir
pentru horă: o bulină
albastră mare, o
bulină galbenă
mare ...etc. în partea
de sus a măsuţei
- după îndeplinirea
sarcinii de lucru,
educatoarea le cere
să aleagă din
coşuleţe mulţimea
bulinelor albastre
mici; apoi cea a
bulinelor galbene
mici; din acestea le
cere să formeze din
nou un şir pentru
horă
- apoi le cere să
scoată pe măsuţe
toate bulinele roşii
mari şi toate bulinele
roşii mici cu care să
formeze un alt şir
pentru horă, în
ordinea: o bulină
roşie mare, o bulină
roşie mică ...etc.
6. Obţinerea Varianta 1
performanţei şi - educatoarea îi - conversaţia - buline cu
asigurarea anunţă pe copii că şnur - frontală
conexiunii acum sunt pregătiţi
inverse să joace chiar ei o
horă
- fiecare copil
primeşte câte o
bulină, care îi este - buline mari

50
 O5 agăţată de gât: buline - exerciţiul de pus pe jos
mari roşii şi albastre;
băieţii primesc
buline albastre, iar
fetele primesc buline
roşii
- pe jos educatoarea
aşează două buline:
una roşie şi cealaltă
albastră
- ea le cere ca cei
care au primit buline
roşii să se adune în
jurul bulinei roşii şi
să facă o horă, iar
ceilalţi în jurul
bulinei albastre
- educatoarea le
explică cum trebuie
să danseze şi dă
drumul la muzică
7. Asigurarea O6 Varianta 2
retenţiei şi a - acum că au învăţat - exeerciţiul - casetă cu
transferului să facă o horă, muzică - frontală
educatoarea le („Alunelul”)
propune să facă
„Hora bulinelor” cea
mare: adică să facă o
horă a bulinelor
albastre şi a celor
roşii, în ordine
alternativă
- ea le dă din nou
drumul la muzică şi
dansează hora
8. Evaluarea O7 - educatoarea face
performanţelor aprecieri privind - conversaţia
modul de realizare a
sarcinilor
- ea le mulţumeşte că
au dansat cu ea şi le
spune că, drept
răsplată, pot să
păstreze bulinele şi îi
întreabă dacă o mai
primesc şi altă dată
la ei în grupă ca să
mai danseze

51
 III.2 Jocuri didactice matematice pentru insusirea numerelor
naturale si calcului matematic.

Utilizând jocul în predarea matematicii am urmarit numeroase avantaje pedagogice

dintre care amintesc:
-determinarea copiilor sa participe activ la lectie;
-antrenarea atât a copiilor timizi, cât si a celor slabi;
-dezvoltarea spiritului de cooperare;
-dezvoltarea iscusintei, spiritului de observatie, ingeniozitatii, inventivitatii,
care constituie tehnici active de exploatare a realitatii.
Pornind de la ideea ca orice exercitiu sau problema poate deveni joc daca sunt
precizate sarcinile de lucru si scopul urmarit, am cautat sa creez o atmosfera deconectanta si
sa trezesc elevilor interesul, spiritul de concurenta si de echipa. Astfel, am folosit jocul
didactic în întelegerea si însusirea numerelor naturale de la 0 la 10, numeratiei 0 - 10, a
operatiilor de adunare si scadere în concentrul 0 - 10 si voi exemplifica cu câteva modele.
Primele 10 numere constituie fundamentul pe care se dezvolta întreaga gândire
matematica a scolarului. La conceptul de numar, elevul ajunge progresiv si dupa o anumita
perioada pregatitoare. Înregistrarea în scris a numarului, introducerea simbolului sau,
reprezinta o etapa superioara a procesului de abstractizare.
Pentru ca activitatile sa fie mai placute si cunostintele sa fie însusite mai usor am
utilizat jocurile sub forma unor ghicitori sau poezioare-numaratori despre numerele 0 - 10,
deoarece cu o nota de umor ele descriu chipul cifrelor. Pe parcursul orelor în care am predat
cunostinte despre numerele 0 - 10 am învatat elevii unele cântecele despre numere.
În lectiile consacrate adunarii si scaderii în concentrul 0 - 10 am folosit ghicitori -
problema, de genul:
Mac, mac, mac si mac, mac, mac,
Zece rate stau pe lac.
Striga tare mama rata:
--Mac, mac, mac, nu vreti verdeata?
sase pleaca la maicuta
si-acum socotiti fuguta
Printre nuferii din lac
Câte rate baie fac?
Procesul scrierii sirului numerelor pâna la 10 se fac progresiv. Dupa însusirea
numerelor 0 - 5 am practicat jocurile "Ce numere au fugit?" sau "Ce numere s-au ascuns?"
prin care am urmarit deprinderea elevilor cu ordinea crescatoare sau descrescatoare a
numerelor.
Jocul "Numara corect"
Obiective: -sa perceapa numerele dupa auz;
-sa poata numara respectând succesiunea numerelor.
Sarcina didactica: asculta si numara corect bataile din palme si alege numarul
potrivit.
Material didactic: cartonase cu numerele de la 0 - 10
Desfasurare: învatatorul bate din palme, elevul alege cartonasul cu numarul
corespunzator batailor din palme.
Jocul "Ce numere au fugit?"
Sarcina didactica: stabilirea numerelor lipsa dintr-un sir dat.
Material didactic: jetoane cu numere 0 - 10, tabele cu numere de la 0 la 10, conform
figurii de mai jos:

52
 │0│ │2│ │4│ │6│ │8│
│7│ │5│ │3│ │1│
Desfasurarea jocului: se poate organiza pe echipe sau individual; elevul vine si pune
la locul potrivit numarul care lipseste.

A CATA GAINA LIPSESTE

Jocul „ A câta gǎinǎ lipseşte” pe care l-am organizat după verificarea si consolidarea
cunoştinţelor privind utilizarea numeralului ordinal in limitele 1-5 nivelul I, respectiv 1-10
nivelul II; am organizat activitatea de verificare a modului în care copiii şi-au însuşit
recunoaşterea şi precizarea locului fiecǎrui obiect în şirul numeric.
Regula jocului : Fiecare copil are în mânǎ o paletǎ de culoare verde şi una roşie. În
timp ce copiii au ochii închişi, educatoarea ia de pe flanelograf câte o gǎinǎ sau mai multe.
Când deschid ochii, educatoarea expune o aserţiune. Exemplu: De pe flanelograf a plecat
prima şi ultima gǎinǎ sǎ-şi caute puişorii. Dacǎ aserţiunea este adevǎratǎ copiii ridicǎ paleta
verde si daca este falsǎ ridicǎ paleta de culoare roşie. Educatoarea expune cinci - şase
aserţiuni dupa modelul de mai sus.

Jocul didactic a produs foarte mare bucurie, a eliminat oboseala instaurată, copiii
rezolvând cu plăcere sarcina didactică demonstrând că şi-au însuşit corect regula de calcul.

Nivelul II
DETECTIVII

Scop:
 Verificarea cunoştinţelor copiilor legate de numeraţie.
 Consolidarea capacităţii de a raporta cantitatea la număr şi a numărului la cantitate.
 Sesizarea locului fiecărui număr în şirul numerelor naturale.
Sarcina didactică:
 Rezolvarea sarcinilor date.
Regulile jocului:
 Copilul numit de educatoare corectează greşeala şi primeşte insigna de detectiv. Dacă
copilul răspunde corect este aplaudat, dacă greşeşte ceilalţi strigă stop şi un alt copil
corectează greşeala.
Elemente de joc. ghicirea, aplauzele, întrecerea.
Material didactic: jetoane cu buline, jetoane cu diferite obiecte, cifre.
Desfăşurarea jocului:
 Educatoarea le propune copiilor să fie detectivi. Ei trebuie să rezolve mai multe
sarcini.
Pe un panou sunt aşezate cifre în dezordine. Copiii trebuie să aşeze cifrele în ordine
crescătoare, apoi descrescătoare.

53
Educatoarea aşază o cifră pe panou, iar copiii afişează vecinii numărului dat.
Educatoarea aşază două cifre diferite pe panou, iar copiii trebuie să găsească numerele
intermediare.
Exemplu: 2 şi 6. Copiii aşază 3, 4 şi 5.
Educatoarea prezintă copiilor un jeton cu un anumit număr de buline, iar aceştia vor forma
câte o grupă cu tot atâtea obiecte.
Variantă:
 Sarcina poate fi complicată prin solicitarea copiilor de a forma grupe cu un obiect mai
mult sau mai puţin decât numărul de buline de pe jeton.
Se prezintă un jeton pe care sunt desenate buline în număr diferit. Copiii trebuie să ridice
cifra corespunzătoare numărului de buline.
Dacă răspunsul copilului este corect, colegii aplaudă. El primeşte de la educatoare insigna de
detectiv.
Dacă răspunsul este greşit, copiii vor spune stop. Se corectează răspunsul.
Acest joc se poate desfăşura la nivelul oricărei grupe de preşcolari, respectând concernul de
cifre cunoscut.

Nivelul II

TRENULEŢUL-
AL CÂTĂLEA VAGON ÎNCĂRCĂM ?

Scop:
 Consolidarea deprinderii de a număra în limitele 1-6.
 Consolidarea deprinderii de a folosi numeralul ordinal.
Sarcina didactică:
 Stabilirea locului unui număr în şirul numeric.
Regulile jocului:
 Fiecare copil trebuie să încarce vagonul indicat prin numărul de buline de pe semna-
lizatorul conducătorului. Copilul la care a fost aşezat semnalizatorul trebuie să spună
al câtelea vagon a fost încărcat, menţionând după care vagon urmează şi cu câţi saci a
fost încărcat.
Elemente de joc: imitarea mersului trenului, încărcarea vagoanelor cu saci, dialogul dintre
conducătorul jocului şi copii.
Material didactic: un tren cu patru vagoane de marfă (făcut fie din cutii de chibrit sau
desenat pe o foaie de carton cu partea de sus a vagoanelor decupată); şase saci decupaţi
pentru fiecare copil, şase semnalizatoare cu 1- 6 buline, chipiu pentru conducătorul jocului şi
două semnalizatoare pentru STOP şi START.
Desfăşurarea jocului:
 Conducătorul jocului va da semnalul de oprire şi de încărcare a trenului. Pentru aceas-
ta ridică un semnalizator cu buline (cerculeţe). Copiii vor încărca cu saci vagonul
corespunzător numărului de buline de pe semnalizator.
Exemplu: dacă sunt două buline pe semnalizator va fi încărcat al doilea vagon cu doi saci.
Copilul căruia i-a fost încredinţat semnalizatorul spune al câtelea vagon este, după al câtelea
urmează şi câţi saci a încărcat în vagon. După încărcarea trenului, toţi copiii imită mersul

54
acestuia până la semnalul de oprire,.
Variantă:
 Trenul încărcat ajunge la destinaţie unde trebuie descărcat. Descărcarea vagoanelor se
realizează în ordinea cerută de conducătorul de tren.
Exemplu: Descărcaţi al patrulea vagon, vă rog./ Descărcaţi ultimul vagon, vă rog.

Nivelul II

CU MATEMATICA ÎN LUMEA POVEŞTILOR

Scop:
 Verificarea număratului în limitele 1-10 prin raportarea numărului la cantitate.
 Consolidarea deprinderii de a forma grupe echipotente prin punerea în corespondenţă.
 Efectuarea operaţiilor de adunare şi de scădere folosind corect simbolurile matematice: „+", „-" şi „=".
Sarcina didactică:
 Raportarea corectă a cantităţii la număr şi a numărului la cantitate; efectuarea operaţiilor de adunare şi de
scădere cu un element.
Regulile jocului:
 Copilul numit de educatoare va număra elementele grupei indicate şi va aşeza cifra corespunzătoare. La
cererea educatoarei, va mai forma o grupă cu tot atâtea elemente câte are cea indicată. Dacă nu rezolvă
sarcina corect, un alt copil va veni să corecteze .
Elemente de joc: surpriza, mânuirea personajelor, aplauze.
Material didactic: tablouri cu imagini din poveşti, siluetele personajelor, cifre, grupe diverse legate de poveştile
afişate.
Desfăşurarea jocului:
 Educatoarea afişează un tablou dintr-o poveste, îl intuieşte cu ajutorul copiilor, apoi ei vor rezolva sarcinile
cu conţinut matematic. In funcţie de nivelul grupei, se pot afişa patru-cinci tablouri din poveştile cunoscute.
Exemplu: Tabloul afişat prezintă o secvenţă din basmul Albă-ca-Zăpada.
Câţi pitici sunt în imagine?
Aşezaţi cifra corespunzătoare numărului de pitici.
Formaţi o grupă de pătuţuri în care să fie tot atâtea câţi pitici sunt.
Formaţi o grupă de scăunele în care să fie tot atâtea câte paturi sunt.
Câte personaje sunt? (piticii şi Albă ca Zăpada).
Ultima sarcină implică rezolvarea şi afişarea exerciţiului matematic: 7+1=8.
Variantă:
 Se vor afişa imagini cu scene din poveştile sau basmele cunoscute. Spre deosebire de prima parte a jocului
grupele, cifrele şi exerciţiile matematice vor fi intenţionat aşezate greşit. Copiii vor trebui să sesizeze greşelile
şi să le corecteze.

CEI MAI BUNI CÂŞTIGĂ!

Scop:
 Consolidarea deprinderii de a efectua operaţii de adunare şi scădere cu una şi două unităţi
în limitele 1-10.
Sarcina didactică:
 Compunerea şi rezolvarea problemelor matematice.

55
Regulile jocului:
 Echipele rezolvă pe rând problemele matematice. Dacă copilul greşeşte este ajutat de
coechipieri. Răspunsurile corecte sunt recompensate cu aplauze şi buline pentru echipă.
Elemente de joc: aplauze, mânuirea materialului.
Material didactic: planşe cu probleme ilustrate, jetoane cu cifre, jetoane cu imagini, un
panou pentru afişarea bulinelor fiecărei echipe, buline.
Desfăşurarea jocului:
 Grupa este împărţită în două echipe. La început, educatoarea formulează pe baza mate-
rialului ilustrativ probleme pentru fiecare echipă apoi, problemele vor fi formulate de
către copii. Rezolvarea problemelor se realizează de câte un reprezentant al fiecărei
echipe. Copilul care trebuie să rezolve problema este ajutat de colegii din echipa lui. Dacă
răspunsul este corect echipa primeşte o bulină. Echipa care adună mai multe buline
câştigă concursul. Fiecare echipă rezolvă problema. Cu ajutorul jetoanelor cu cifre
conducătorul echipei scrie exerciţiul problemei.
Exemplu: Cinci fetiţe se joacă cu mingea. O fetiţă pleacă acasă. Câte fetiţe se vor juca în
continuare cu mingea?
5-1=4.
Variantă:
 Educatoarea citeşte pentru fiecare grupă probleme-ghicitori.
Exemplu:
Intr-o curte-s cinci căţei
Pe portiţă pleacă unul
Câţi au mai rămas din ei?

PROIECT DIDACTIC

56
ACTIVITATEA: Activitate matematică
TEMA: „Al câtelea fluturaş şi a câta floare lipsesc?”
TIPUL DE ACTIVITATE: fixare şi consolidare
FORMA DE REALIZARE: joc didactic
SCOPUL ACTIVITĂŢII:
 Utilizarea corectă a numeralului ordinal
 Respectarea acordului între numeral şi substantiv
 Dezvoltarea spiritului de observaţie, a atenţiei şi a memoriei vizuale
OBIECTIVELE OPERAŢIONALE:
 Să numere corect în şir crescător şi descrescător în limitele 1-10
 Să recunoască locul fiecărui număr în şirul numeric
 Să utilizeze corect numeralele cardinale şi ordinale
 Să raporteze numărul la cantitate şi invers
 Să folosească un limbaj matematic adecvat
 Să rezolve corect sarcinile din fişa matematică
ELEMENTE DE JOC:
 Ascunderea, întrecerea, ghicirea, surpriza, închiderea şi deschiderea ochilor
SARCINA DIDACTICĂ:
 Să stabilească locul obiectului în şirul numeric
 Să folosească corect numeralul ordinal
METODE ŞI PROCEDEE:
 M1 conversaţia
 M2 demonstraţia
 M3 exerciţiul
 M4 elemente de problematizare
MATERIAL DIDACTIC FOLOSIT:
 m1 un suport cu 10 fluturaşi
 m2 zece flori
 m3 cifrele 1-10
 m4 fişe matematice
MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
 Programa activităţii instructiv – educative în grădiniţa de copii – ediţia a II a revizuită
şi adăugită – Bucureşti 2005
 Metodica predării matematicii, Piteşti 1998
DURATA: 35 - 40 minute

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII

57
EVENIMENTUL CONŢINUTUL ŞTIINŢIFIC STRATEGIILE EVALUAREA
DIDACTIC DIDACTICE
1. Organizarea - aerisirea sălii de clasă - observarea
grupei -aranjarea scăunelelor în semicerc comportamentului
-pregătirea materialului didactic copiilor
- intrarea ordonată a copiilor

2. Captarea -se careează un climat psiho-afectiv -M1

atenţiei necesar începerii activităţii printr-un
scurt dialog cu copiii privind
anotimpul primăvara, când peste tot
vezi fluturaşi şi flori.

3. Anunţarea -se spune copiilor că în activitatea -M1

temei şi a matematică din ziua respectivă vor
obiectivelor trebui să numere corect, să descopere
al câtelea fluturaş şi a câta floare
lipsesc şi că jocul ce urmează a se
desfăşura se numeşte „Al câtelea
fluturaş şi a câta floare lipsesc?”.
-2-3 copii fixează tema anunţată

4. Reactualizarea -educatoarea descoperă suportul cu -m1, m2, M1, -capacitatea

cunoştinţelor materiale şi îi întreabă pe copii ce M2, M3, M4 copiilor de a
sunt. număra corect în
-în rândul de sus se află o mulţime de limitele 1-10
fluturaşi aşezaţi unul lângă altul, iar
pe al doilea rând, o multime de flori.
-un copil numără fluturii, altul florile,
ceilalţi copii numără în gând şi
urmăresc să nu se greşească.
-un copil apreciază că în cele două
mulţimi sunt tot atâtea elemente.

5.Obţinerea -la semnalul educatoarei copiii închid -m1, m2, M2, -capacitatea
performanţei şi ochii, apoi îi deschid şi semnalează o M3, M4 copiilor de a
asigurarea eventuală schimbare în cele două recunoaşte locul
conexiunii inverse mulţimi. fiecărui număr în
-Lipsesc al treilea fluture şi a treia şirul numeric şi de
floare. a folosi corect
-Lângă cine stă al treilea fluture? Dar numeralele
a treia floare? Al treilea fluture stătea ordinale.
între al doilea şi al patrulea fluture. A
treia floare stătea între a doua şi a
patra floare.
-se dă semnalul de închidere a ochilor,
educatoarea ascunde primul fluture.
-Lipseşte primul fluture şi nu lipseşte
nici o floare.

58
 -Mai are pereche prima floare? Prima
floare nu mai are pereche, pentru că
lipseşte primul fluture.
-În care mulţime sunt mai multe -M4
elemente? Dar mai puţine?
-astfel vor fi ascunşi fluturii însoţiţi -capacitatea
sau nu de flori şi se vor folosi copiilor de a
numeralele ordinale. rezolva corect
-educatoarea va folosi varianta în care sarcinile trasate,
se vor ascunde al doilea fluture şi a folosind un limbaj
doua floare, al patrulea fluture şi a matematic
patra floare. adecvat.
-jocul continuă astfel, copiii precizând
şi vecinii fluturilor şi ai florilor care
lipsesc.

6. Asigurarea -se scot în faţa semicercului zece fete -M3, M4, m2, m3
retenţiei şi în spatele lor zece băieţi.
-se stabilesc perechile şi locul pe care
îl ocupă în şirul numeric.
-educatoarea împarte fiecărei fetiţe
câte o cifră, la întâmplare.
-copiii rămaşi în semicerc observă o
mare dezordine în rândul cifrelor şi
educatoarea cere unui copil să facă
ordine, cine are prima cifră să dea
primei fetiţe, cifra doi să o ia fetiţa a
doua ş.a.m.d.
-se cere unui copil din semicerc să
ducă o floare celei de-a doua perechi,
să verbalizeze acţiunea.
-altui copil i se cere să ducă celei de-a
cincea perechi atâtea flori câte arată
locul pe care-l ocupă în şirul numeric.
-lucrul pe fişe matematice
7. Evaluarea -item 1: încercuieşte cifra care -M3, M4, m4 -capacitatea
performanţei corespunde fluturelui care lipseşte: copiilor de a
rezolva corect
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 sarcina trasată
-item 2: colorează floarea care se află
între a şaptea şi a noua floare:

-item 3: colorează prima şi ultima

umbrelă:

Se fac aprecieri individuale şi

8. Încheierea colective asupra răspunsurilor date şi -aprecieri verbale
activităţii a rezolvării fişelor matematice. -recompense

59
 III.3.Jocuri didactice matematice pentru insusirea notiunilor de
geometrie

CONSTRUCTORII

Scop:
 Verificarea cunoştinţelor copiilor despre piesele geometrice.
Sarcina didactică:
 Construirea unor obiecte din piese geometrice, precizarea numărului de piese folosite
şi a atributelor acestora.
Regulile jocului:
 Copiii au la dispoziţie un număr egal de piese geometrice pentru a construi diferite
modele. Fiecare îşi alege un alt model tară a se imita. Copilul stabilit de educatoare
spune câte piese a folosit şi care sunt caracteristicile pieselor. Câştigă copilul care a
folosit cele mai multe piese şi pe care le-a prezentat corect.
Elemente de joc: realizarea construcţiei, surpriza.
Material didactic: câte zece piese geometrice pentru fiecare copil.
Desfăşurarea jocului:
 Copiii primesc piesele geometrice din care pot realiza orice model (căsuţă, bloc,
robot, un animal, tren, model decorativ etc). După terminarea construcţiilor,
educatoarea solicită câţiva copii să precizeze numărul pieselor folosite, denumirea lor
şi caracteristicile uneia dintre ele.
Exemplu: Eu am folosit opt piese geometrice: trei cercuri, două triunghiuri şi un dreptunghi.
Dreptunghiul este mare, gros şi are culoarea albastră.
Câştigă copilul care a folosit mai multe piese, are un model apreciat de toţi copiii şi a
prezentat corect piesele.
Variantă:
 Se aşază pe fiecare masă o trusă de piese geometrice. Copiii de la fiecare masă
formează o echipă. Educatoarea cere copiilor să aleagă din trusă doar anumite figuri
geometrice cu ajutorul cărora vor construi un obiect ales de educatoare.
Exemplu: Construiţi o locomotivă folosind: un pătrat mare, un
dreptunghi mare, două cercuri şi un dreptunghi mic.
Câştigă echipa care a terminat prima.

JOCUL NEGAŢIEI : „CUM NU ESTE PIESA?”

Scopul jocului : Descoperirea pieselor cu ajutorul negaţiilor logice.

Sarcina didactică : Descrierea piesei alese cu ajutorul negaţiei logice.
Elemente de joc : Întrecerea pe grupe. Primeşte câte un punct echipa care nu greşeşte
descrierea şi un punct echipa care descoperă forma şi culoarea piesei.
Materialul didactic : Piese din „Trusa Diěnes”.
Regula jocului : Copilul alege o piesă şi o priveşte cu atenţie. Se va cere copilului să
precizeze ce însuşiri nu are piesa aleasă (în comparaţie cu celelalte piese ale
trusei):

60
 - Copilul găseşte „piesa roşie”, mare, groasă, cu formă de triunghi;
- Copilul trebuie să răspundă : „piesa nu este galbenă, nu este albastră, nu este subţire,
nu este mică, nu este nici dreptunghi, nici cerc, nici pătrat.”;
- Copiii din echipa adversă trebuie să descopere forma şi culoarea reală a piesei;

JOCUL CELOR DOUĂ CERCURI (diagramele Venn)

Scopul jocului : Descoperirea corelaţiei existente între „şi” şi „nu” (negaţia şi conjuncţia).
Sarcina didactică : Evidenţierea intersecţiei unei mulţimi şi a reuniunii acestora după
criterii cerute.
Elemente de joc : Jocul pe grupe; cooperarea.
Materialul didactic : Două cercuri şi piesele trusei „Logi II”.
Regula jocului : Se iau cercurile şi se aşează pe masă astfel încât să existe o parte comună
care să aparţină ambelor cercuri. Se cere copiilor să aşeze toate piesele roşii în
interiorul unui cerc, astfel ca în exteriorul lui să nu rămână nici o piesă roşie. Se
cere apoi ca în interiorul celuilalt cerc să aşeze piesele de forma unui pătrat, astfel
ca în exteriorul lui să nu rămână nici o piesă care este pătrat. O situaţie de
incertitudine se va naşte când copii vor fi puşi în situaţia să aşeze pătratele roşii.
În cele din urmă ei vor găsi că trebuie plasate în interiorul porţiunii comune celor
două cercuri. În exterior vor rămâne piesele care nu sunt nici roşii şi nici pătrate.
(1) = mulţimea pieselor şi pătrate şi roşii (intersecţia);
(2) = mulţimea pătratelor care nu sunt roşii (diferenţa);
(3) = mulţimea pieselor roşii dar nu pătrate (diferenţă);
(1, 2, 3) = mulţimea pieselor sau roşii sau pătrate (reuniunea);
(4) = mulţimea pieselor care nu sunt nici roşii, nici pătrate (complementara
reuniunii);

Piese Pătrate
Pătrate
roşii roşii
(2)
(3) (1)

(4)

61
Data: 29.05.2013
Propunǎtoare: Floroiu Maria
Denumirea activitǎţii: Matematicǎ
Tema sǎptǎmânii: “În curând voi fi şcolar”
Tema activitǎţii: Joc logic: “Trenul în cerc” (cu o diferenţǎ)
Forma de realizare: joc logico-matematic
Tipul de activitate: verificare şi sistematizare a cunoştinţelor
Scopul: -sistematizarea cunoştinţelor despre formele geometrice şi însuşirile
acestora, verificarea cunoştinţelor copiilor despre diferenţierea a douǎ piese în
funcţie de un atribut;
Obiective operaţionale:
a) cognitive- informaţionale:
- sǎ recunoascǎ şi sǎ denumeascǎ figurile geometrice cunoscute;
- sǎ observe şi sǎ identifice însuşirile comune şi diferenţele dintre piesele
geometrice;
- sǎ formeze trenul ţinând cont de diferenţa dintre douǎ piese
consecutive şi ţinând cont de al aduce în formǎ de cerc;
- sǎ motiveze acţiunile folosind un limbaj corespunzǎtor.
b) psiho-motorii:
- sǎ se orienteze în spaţiu;
- sǎ transpunǎ grafic cerinţele;
c) afective:
- sǎ recepteze sarcinile manifestându-şi adeziunea;
- sǎ manifeste dorinţa de a rǎspunde regulilor jocului;
- sǎ facǎ aprecieri şi autoaprecieri.
Sarcina didacticǎ: recunoaşterea şi denumirea corectǎ a pieselor şi a
caracteristicilor lor , repartizând vagoanele (pieselor geometrice) de-o parte şi
de alta a locomotivei existând o singurǎ diferenţǎ între douǎ piese consecutive şi
închiderea lui în cerc.
Regulie jocului: copiii ascultǎ explicaţiile educatoarei şi alege piesa care se
deosebeşte de cea dinainte printr-o singurǎ diferenţǎ, descriu verbal fiecare
acţiune, aplaudǎ rǎspunsurile corecte.
Elemente de joc: surpriza, mânuirea materialului conform cerinţelor
educatoarei, plimbarea.
Strategia didacticǎ:
a) Metode şi procedee: observaţia, conversaţia, exerciţiul, demonstraţia,
problematizarea, munca independentǎ, jocul.

62
 b) Mijloace didactice: Trusa Logi, buline, paleta de circulaţie, fişe.
Forme de organizare: frontal, individual;
Locul de desfǎşurare: sala de grupǎ;
Durata: 35 min
Bibliografie:
- Activitǎţi matematice în grǎdiniţǎ, Beraru,G., Neagu, M., Ed. ASS,
Iaşi, 1995;
- Jocuri logice pentru preşcolari şi şcolarii mici, Iftimie,G., Ed.,
Didacticǎ şi Pedagogicǎ, Bucureşti, 1976.

63
EVENIMENT CONŢINUT ŞTIINŢIFIC METODE ŞI MATERIAL EVALUARE
DIDACTIC PROCEDEE DIDACTIC

1. Moment Amenajarea spaţiului educaţional astfel sǎ stimuleze

organizatoric interesele cognitive şi afectivitatea copiilor:
-pregǎtirea materialului didactic necesar desfǎşurǎrii
jocului;
-aranjarea scǎunelelor în formǎ de semicerc;
-asigurarea accesului rapid la mijloacele de învǎţǎmânt
folosite în joc;
2. Captarea Se realizeazǎ prin introducerea elementului surprizǎ: Conversaţia “Cutia surpizǎ”
atenţiei “cutia cu surprize”, aşezatǎ pe mǎsuţǎ (în interiorul Observaţia (locomotivǎ,
cutiei se aflǎ o locomotivǎ şi piesele geometrice). piese geometrice)
3. Reactualizarea Invit pe rând 2-3 copii la mǎsuţǎ, unde sunt rugaţi sǎ Conversaţia Trusa Logi Oralǎ
cunoştinţelor aleagǎ din “cutia surprizǎ” forme geometrice despre Frontalǎ
care sǎ spunǎ tot ce ştiu despre ele. Aprecieri verbale
4. Anunţarea Astǎzi la activitatea de matematicǎ m-am gândit sǎ
temei şi a ne jucǎm cu aceste piese geometrice un joc, el se Explicaţia
obiectivelor numeşte: ”Trenul în cerc”.
Voi purta câteva discuţii despre tren:
Aţi fost vreodatǎ cu trenul?
Pe unde circulǎ trenul? Conversaţia
Unde se opreşte el?
Cum se numeşte locul unde staţioneazǎ trenul?
Vǎ propun sǎ ne imaginǎm cum vom merge într-o
excursie cu trenul la grǎdiniţa din BATĂR pentru cǎ şi
pe acolo trece trenul şi se opreşte în garǎ.
Pentru aceea v-a trebui sǎ construiţi trenul pe
covor din formele geometrice, un copil alege piesa care
se deosebeşte de cea dinainte printr-o singurǎ
caracteristicǎ şi în final sǎ fie adus în formǎ de cerc.

64
5. Explicarea şi Voi explica copiilor cum o sǎ se joace în ordinea Explicaţia
demonstrarea acţiunilor obiectivelor:
jocului -recunoaşterea şi denumirea corectǎ a pieselor şi a Observaţia
caracteristicilor lor;
Educatoarea va fi şefa de tren care ţine în mânǎ o paletǎ
de circulaţie şi va da comanda: “Sǎ iasǎ din depou o Paletǎ de
locomotivǎ în formǎ de dreptunghi mic, gros şi Demonstraţia circulaţie;
albastru” pe care voi lipi o bulinǎ neagrǎ pentru a se
deosebi de vagoane. Piesa indicatǎ este scoasǎ din Bulinǎ neagrǎ; Ascultǎ
“cutia surprizǎ”, (depou) este aşezatǎ la întâmplare pe Exerciţiul explicaţiile
mǎsuţǎ. La semnalul şefei de tren i se ataşeazǎ Trusa Logi;
vagoanele.
În continuare îi vom alǎtura o altǎ piesǎ care se mǎsuţǎ
deosebeşte de prima printr-un singur atribut: formǎ,
grosime, culoare şi mǎrime.
Existǎ foarte multe posibilitǎţi în rezolvare problemei.
Astfel schimbând doar forma piesei, putem aşeza un
cerc, un pǎtrat sau triunghi, cu obligaţia ca aceasta sǎ
fie tot micǎ, tot grosǎ şi tot albastrǎ, putem la fel de
bine sǎ-i schimbǎm grosimea sau sǎ-i schimbǎm
culoarea, etc.
O astfel de piesǎ ataşatǎ locomotivei este un “vagon”.
Al doilea vagon (a doua piesǎ) va trebui astfel încât sǎ
se distingǎ de primul printr-o singurǎ diferenţǎ. La fel
al 3-lea faţǎ de al 2-lea ş. a. m. d. Pentru cǎ locomotiva
poate merge în ambele sensuri, i se poate ataşa vagoane
şi de partea cealaltǎ însǎ dupǎ aceeaşi regulǎ: douǎ
vagoane consecutive sǎ se difernţieze printr-o singurǎ
diferenţǎ. Copiii au, deci 2 posibilitǎţi în alegerea
locului piesei, depinde de abilitatea lor spre a le gǎsi
mai repede locul potrivit.

65
 6. Executarea Se verificǎ în ce mǎsurǎ copiii şi-au însuşit regulile
jocului de probǎ stabilite. Jocul Aplauze
Unu, doi copii exectǎ jocul de probǎ.
7. Executare Voi aşeza prima piesǎ pe covor unde avem trasatǎ
propriu-zisǎ a linia feratǎ în formǎ de cerc pe care o voi numi
jocului “locomotivǎ” iar pe urmǎ copiii rând pe rând vor aşeza Jocul
“vagoanele” de-o parte şi alta a “locomotivei” ţinându- Aplauze
se cont de indicaţiile date.
Copiii vor folosi un limbaj corespunzǎtor sarcinii
jocului: “Aşez aici acest vagon deoarece este..., dar...”
8. Complicarea VARIANTE DE JOC:
jocului 1. “Gǎseşte greşeala!”
Copiii au ochii închişi iar educatoarea schimbǎ locul
unor piese, copiii trebuie sǎ gǎseascǎ grşeala. Jocul Trusa Logi frontal

2. “Ce pisǎ lipseşte?”

Un copil ia o piesǎ din cerc în timp ce ceilalţi copii au
ochii închişi. Ei, pentru a afla ce piesǎ lipseşte, trebuie Problematizarea
sǎ ţinǎ cont de ambele piese alǎturate.
9. Obţinerea Se lucreazǎ pe fişe de evaluare. Munca Fişe de lucru Individual
performanţei independentǎ
10. Încheierea Se vor evalua fişele de lucru şi se va raporta
jocului rezultatele obţinute la sarcinile şi obiectivele propuse.
Voi face aprecieri asupra desfǎşurǎrii jocului, a Conversaţia
comportamentului copiilor, iar copiii sunt recompensaţi
cu mici surprize.

66
 CAP IV
EXPERIMENTAREA ROLULUI FORMATIV AL JOCULUI
DIDACTIC MATEMATIC

IV.1Proiect de cercetare. Rolul jocului didactic în activităţile matematice

4.1Ipoteza de lucru şi obiectivele cercetării

Ipoteza de lucru a fost generată de necesitatea găsirii unor răspunsuri la o serie

de întrebări ce frământă pe fiecare educator:
● Cum putem face accesibile cunoştinţele matematice la această vârstă
ştiind cât sunt de dificile noţiunile cu care operează această ştiinţă?
● Care sunt strategiile cele mai adecvate de predare a noilor cunoştinţe?
● Cum se pot armoniza cele două cerinţe aparent contradictorii: nevoia
copilului de a se juca şi obiectivele instructiv-educative pe care şi le propun
educatorii?
Aceste frământări au generat ipoteza cercetării : utilizarea jocului (cu
variantele sale: joc didactic, exerciţiu-joc, joc logico-matematic etc.) în cadrul
activităţilor matematice stimulează dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar.
■ Elaborarea demersurilor didactice la „ Activităţile matematice ” pe baza
jocurilor în vederea accesibilizării conţinuturilor ştiinţifice:
 limbaj matematic adecvat;
 reprezentări despre mulţimi;
 reprezentări despre figuri geometrice;
 reprezentări despre număr şi numeraţie;
 noţiunea de operaţie.
■ Identificarea rolului jocului didactic matematic în dezvoltarea personalităţii
copilului preşcolar.
■ Formarea şi dezvoltarea interesului- trăsătură importantă a personalităţii
preşcolarului- în cadrul jocurilor didactice organizate şi desfăşurate în cadrul
activităţilor matematice.

4.2. Eşantionul de lucru

Esantionul de lucru inclus în cercetare a fost constituit din preşcolarii grupei MARI de
la Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.1 Dragasani. Preşcolarii au vârste cuprinse între 5-6 / 7
ani. Grupa este formată din 20 de preşcolari: 8 fete şi 12 băieţi, dintre care 5 au vârsta de 5 / 6
ani şi 15 au 7 ani.

4.3. Etapele cercetării şi metodologia de lucru

Cercetarea de tip formativ-ameliorativă a fost structurată şi desfăşurată în

trei etape:
 etapa constatativă;
 etapa formativ-ameliorativă;
 etapa de evaluare finală;

67
 Ca metode şi tehnici de lucru utilizate în cadrul cercetării au fost utilizate:
a) metoda observării
b) metoda testelor
c) metoda analizei produselor activităţii copiilor.
Cercetarea a fost aplicată pe parcursul anului şcolar 2004-2005 şi a cuprins preşcolari
de grupă pregătitoare în vârstă de 5-6 / 7 ani de la Grădiniţa Girov, judeţul Neamţ.

a) Metoda observării

Observarea curentă, sistematică reprezintă „ o metodă de cunoaştere a personalităţii

umane, care constă în consemnarea metodică, fidelă şi intenţionată a diferitelor manifestări de
comportament individual sau colectiv, aşa cum se prezintă ele în fluxul lor natural de
manifestări”
Datele observării se notează imediat în fişă sau în caietul de observaţie.
Pentru o cât mai fidelă cunoaştere a copilului s-a apelat şi la fişa psihopedagogică

FIŞA PSIHOPEDAGOGICĂ A COPILULUI6

I. Datele de identificare:

1. Numele şi prenumele copilului............................................................

..............................................................................................................
2. Data şi locul naşterii.............................................................................
3. Adresa stabilă.......................................................................................
...............................................................................................................
II. Date asupra mediului familial:
1. Familia

Membrii Data Pregătirea Starea

Familiei naşterii profesională Profesiunea sănătăţii Obs.
(Numele lor)

2. Atmosfera în familie
a) relaţii de familie - înţelegere
- conflicte
- dezacorduri
- familie dezorganizată
b) climat afectiv şi educativ

3. Confortul asigurat copilului în familie.................................................

................................................................................................................
................................................................................................................
III.Date medicale semnificative:

68
 1. Antecedentele personale (boli ale copilăriei, alte tulburări organice şi funcţionale
semnificative)
2. Starea generală a sănătăţii (foarte bună, bună, în general bolnăvicios, sensibil).

IV. Caracteristici psihice şi de personalitate:

Nr. Procese psihice Indicatori comportamentali

crt. Trăsături de
personalitate
1 Psihomotricitatea Modul de însuşire a deprinderilor
motrice
2 Gândirea Flexibilitate, mobilitate, rapiditate,
originalitate, capacitate de a realiza
sinteze, comparaţii, abstractizări,
generalizări specifice vârstei preşcolare.
3 Limbajul Bogat, sărac, particularităţi....
4 Memoria Mecanică/logică, de lungă durată/ de
scurtă durată....
5 Imaginaţia Bogată / săracă, creatoare /
reproductivă , artistică / tehnică
6 Atenţia Distributivă, concentrată...
7 Deprinderi Intelectuale, perceptive, de igienă
8 Voinţa Capacitatea de a-şi propune scopuri şi de
a se mobiliza pentru a le atinge, de a nu
abandona cu uşurinţă lucrul început...
9 Motivaţie Interesul manifestat pentru diverse
domenii ale cunoaşterii
10 Afectivitate Dispoziţii, emoţii..
11 Caracter Atitudinea faţă de sine, faţă de alţii, faţă
de activităţi ( hărnicie, conştiinciozitate,
sârguinţă, ......)
12 Temperament Tonus, rezistenţă la efort, dinamică,
introversie / extroversie, tip
temperamental

V. Aprecieri de ansamblu:
Gradul de dezvoltare fizică, psihică socială
a) corespunzător vârstei
b) peste nivelul vârstei
c) sub nivelul vârstei
VI. Concluzii şi recomandări educative:
..........................................................................................................................................
..........................................................................................................................................
..........................................................................................................................................
..........................................................................................................................................
..........................................................................................................................................
.................................................................

69
 b) Metoda testelor

Considerăm testul, ca fiind o probă standardizată, vizând determinarea căt

mai exactă a gradului de dezvoltare a unei însuşiri psihice sau fizice.
Testul trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
 standardizarea - crearea aceloraşi condiţii pentru toţi subiecţii supuşi
testării, fără a-i favoriza pe unii şi defavoriza pe alţii;
 etalonarea (unitatea de măsură) – stabilirea unui etalon la care se
raportează rezultatele obţinute;
 fidelitatea – se referă la însuşirea testelor de a permite obţinerea unor
performanţe relativ asemănătoare la o nouă aplicare;
 validitatea – testul să măsoare exact ceea ce îşi propune.

În conceperea testelor s-a avut în vedere principiul accesibilităţii şi al

trecerii de la simplu la complex. Au fost aplicate copiilor teste în două etape: iniţială şi finală.
Testele de evaluare iniţială au urmărit determinarea nivelului de cunoştinţe
pe care le aveau copiii la început de an şcolar şi au vizat următoarele aspecte:â
- numeratia cu aspectul cardinal si ordinal ;
- orientarea în spaţiu prin cunoaşterea poziţiilor şi relaţiilor spaţiale
- compararea obiectelor după dimensiune
- forme şi figuri geometrice etc.

70
 a) numeraţia cu aspectul cardinal şi ordinal

FIŞĂ

1. Formează grupe de obiecte, numără-le şi uneşte-le cu cifra corespunzătoare

2. Colorează prima frunză cu verde, a patra cu galben, a şaptea cu roşu; taie cu o linie a
cincea şi a opta frunză şi încercuieşte cea de-a treia şi ultima frunză.

1
2 7

1 6

4
9

3
8

5 10

71
b) orientarea în spaţiu prin cunoaşterea poziţiilor şi relaţiilor spaţiale

72
 c) compararea obiectelor după dimensiune

FIŞĂ

1. Încercuieşte grupele de obiecte după dimensiuni (mare-mic, lung-scurt, îngust-lat,

gros-subţire)
2. Colorează fructele.

73
 d) forme şi figuri geometrice

Testele de evaluare finală au vizat aceleaşi aspecte, dar sarcinile au fost formulate
astfel încât să ofere un grad de dificultate mai ridicat, iar itemii prezentaţi o complexitate
sporită.

74
 FIŞĂ

1. Scrie în mijlocul florii cifra care arată numărul de petale; uneşte cu o linie florile în
ordine crescătoare a şirului numeric.
2. Colorează a doua, a patra, a şasea, a opta şi a zecea floare.

75
76
TEMA: Gruparea obiectelor după grosime şi lăţime TEMA: Gruparea obiectelor după mărime şi lungime

I1: Colorează buturuga cea mai groasă. Taie cu o linie I1: Colorează creionul cel mai lung. Taie cu o linie cel
buturuga cea mai subţire mai scurt creion.

I2: Colorează mărul cel mai mare şi mărul cel mai mic.

I2: Colorează cu roşu covorul cel mai îngust şi cu albas- I3: Desenează în spaţiul liber merele în ordine descres-
tru pe cel mai lat. cătoare

I3: Desenează covoarele în ordine descrescătoare

77
 FIŞĂ

Să identifice figurile geometrice care nu au calităţile specifice căsuţei date

Să coloreze din fiecare mulţime o figură geometrică care să aibă aceleaşi calităţi cu figura din etichetă

78
 După aplicarea testelor din evaluarea iniţială s-au desfăşurat jocurile didactice cu
multiple variante de joc şi cu caracter formativ-ameliorativ.
Testele iniţiale şi finale au permis compararea rezultatelor după o perioadă de instruire
de un an şcolar şi cunoaşterea progreselor realizate de copii, constatându-se o evidentă
îmbunătăţire a rezultatelor.

c) Metoda analizei produselor activităţilor copiilor

În cadrul cercetării pedagogice desfăşurate s-au analizat fişele matematice utilizate în

cadrul jocurilor didactice matematice şi s-au constatat unele posibilităţi ale copiilor ce nu pot
fi sesizate prin simpla observaţie.
Avantajele metodei apar mai ales la copiii mai rezervaţi şi retraşi care, din această
cauză se dezvăluie în mai mică măsură observaţiei. Datele obţinute au servit ca mijloc de
control asupra datelor culese prin celelalte metode.

4.3.1. Etapa constatativă

O cercetare riguroasă impune cunoaşterea nivelului eşantionului de lucru.

În perioada 15 septembrie – 1 octombrie 2004, s-a desfăşurat etapa
constatativă a cercetării în cadrul căreia s-au aplicat copiilor testele de evaluare iniţială.
Aceste teste au urmărit determinarea nivelului eşantionului de lucru, permiţând ulterior
compararea rezultatelor după o perioadă de aplicare a jocului didactic în activităţile
matematice şi de cunoaştere a progreselor realizate de copii.
În elaborarea conţinutului probei de evaluare iniţială s-a ţinut cont de ceea
ce urmează să înveţe copiii pentru a putea anticipa demersul de continuare optimă a
instruirii prin analiza rezultatelor.
„ Această dependenţă a conţinutului probei de etapele anterioară şi
ulterioară de instrucţie se poate evidenţia astfel:

O1 I1 O1
O2 I2 O2
O3 I3 O3
. . .
. . .
On I3 On
Obiectiv specific Itemii probei Obiectiv specific
anterior realizat predictive de realizat
Concepută şi realizată în acest mod, testarea iniţială devine instrument de
diagnoză a stării iniţiale de instruire şi indică cum se poate concepe demersul didactic viitor
”.7
Etapa constatativă este reprezentativă pentru că verifică acele capacităţi ce
sunt solicitate în instruire, identifică nivelul de performanţă dobândit, dar şi lacunele din
etapa anterioară de instruire.

79
 Se vor planifica spre învăţare întâi noţiunile şi categoriile cu cel mai mic
grad de dificultate pentru înţelegere, pentru ca treptat, să se facă completări succesive până
când dezvoltarea gândirii şi fondul de cunoştinţe acumulate permit înţelegerea şi învăţarea
logică a cunoştinţelor şi a noţiunilor deplin elaborate.
Acest mod de organizare a materiei aparţine sistemului concentric. În
acest sistem s-a încercat organizarea cunoştinţelor destinate preşcolarilor prin jocurile
didactice propuse, calea concentrică situându-se la baza conceperii testelor, fapt ce se
constată şi din obiectivele enunţate.
Rezultatele din evaluările iniţiale vor direcţiona activitatea în două
planuri:
 modalitatea de predare-învăţare a noului conţinut;
 aprecierea necesităţii unor programe compensatorii de recuperare.
Evaluarea iniţială a fost organizată după perioada de reactualizare a
cunoştinţelor prevăzută de programă, pe baza fişelor de evaluare.
Fişa de evaluare a fost structurată în concordanţă cu programa şi a vizat
toate conţinuturile ştiinţifice:
 numeraţia;
 poziţiile şi relaţiile spaţiale;
 compararea obiectelor după dimensiune;
 figuri geometrice.

Pentru fiecare copil a fost întocmită o fişă de înregistrare a rezultatelor obţinute la

testarea iniţială şi finală şi s-au comparat rezultatele obţinute. Punctajul general obţinut a fost
calculat în cifre, procente şi calificative acordate în funcţie de cumulul de puncte.

80
NUMELE ŞI PRENUMELE:
FIŞĂ DE EVALUARE INDIVIDUALĂ

EVALUARE INIŢIALĂ
ITEMI PUNCTAJ

acordat
Numeraţia Relaţii şi poziţii Comparea după atribute Figuri GENERAL
spaţiale geometrice
Gru Asoc Num Stân Apro Sus mar lun gro lat Cifr % Calif

Punctaj
pare i-ere e ga a e g s e i-
cifră raţie te Ord Ident Ase cativ
canti ordi- o- i- mă
tate nală nare ficar nare
jos în e
dreap de scu sub
mic rt gu
ta parte ţire st
obţinut Punctaj

81
EVALUARE FINALĂ
Şir Asoc Num stâng faţă su su mar lun gro lat

Punctaj acordat
num i-ere e a spate s b e g s
e cifră raţie dreap Ord Ident Ase Cifr % Calif
ric canti ordi- ta o- i- mă e i-
tate nală nare ficar nare cativ
p e
apro e în
de- a jo scu sub
parte p s mic rt gu
e ţire st
obţinut Punctaj

82
 4.3.2. Etapa formativ-ameliorativă

Etapa formativ-ameliorativă s-a desfăşurat în perioada octombrie 2004

-iunie 2005. În această etapă „ Activităţile cu conţinut matematic ” organizate cu eşantionul
cuprins în cercetare au fost structurate având jocul didactic ca formă dominantă şi s-au avut
în vedere rezultatele obţinute la testele de evaluare iniţială din etapa constatativă. În funcţie
de aceste rezultate, s-au urmărit aceleaşi obiective, dar cu un grad de dificultate mai ridicat;
jocurile didactice au conţinut multiple variante de joc pentru complicarea sarcinilor ceea ce a
condus la rezultatele obţinute în evaluarea finală, rezultate remarcabil îmbunătăţite.
Pe tot parcursul acestei etape s-a înregistrat măsurarea rezultatelor şi
aprecierea activităţii copiilor. Copiii au fost informaţi asupra obiectivelor pe care trebuie să le
îndeplinească (rezultatele aşteptate), iar rezultatele obţinute se compară cu obiectivele.
Etapa formativ-ameliorativă facilitează nu măsurarea rezultatului învăţării
în ansamblu, ci elemente ale acestui proces prin aprecierea secvenţială a modului de rezolvare
a sarcinilor asociate obiectivelor operaţionale, oferind informaţii despre stadiul atins de copil
în formarea unor capacităţi, operaţii ale gândirii şi deprinderi operatorii.

4.3.2. Etapa de evaluare finală

Etapa evaluării finale s-a desfăşurat în perioada 6 -17 iunie 2005. În

această perioadă au fost revizuite cunoştinţele, deprinderile matematice dobândite în
(intervalul) perioada formativ-ameliorativă, cu scopul explicit al întăririi şi stabilizării noilor
comportamente achiziţionate şi pentru a observa eventualele modificări în ceea ce priveşte
progresul (după caz, regresul) copilului în învǎţare, gradul de participare a copilului la
activităţile matematice.
Etapa evaluării finale pune mai uşor în evidenţă aspectele evolutive, sau,
dimpotrivă, unele involuţii, stagnări, care, prin acumulare, atrag atenţia asupra urgenţei de a
se interveni ameliorativ şi optimizator.
Prin probele de evaluare finală se realizează o măsurare a nivelului de
cunoştinţe, capacităţi şi abilităţi matematice şi pe baza acestor date se poate diagnostica
evoluţia procesului de asimilare a categoriilor noţionale, prin sarcini specifice.
Sarcinile probei definesc cantitativ şi calitativ comportamente de învăţare
şi astfel educatoarea beneficiază de informaţii care, interpretate corect şi valorificate, dau
măsura stadiului atins de copil în pregătirea sa pe o secvenţă de instruire precis delimitată.
În evaluarea finală se iau în considerare şi rezultatele obţinute în etapa
constatativă şi în etapa formativ-ameliorativă, în acest fel ajungându-se la o evaluare mai
obiectivă, prin corelarea erorilor de apreciere operate pe parcurs. Estimările finale pot
constitui un mijloc de diagnostic şi pot să furnizeze informaţii relevante pentru ameliorarea
strategiei de învăţare.
4.4. Prezentarea şi interpretarea rezultatelor cercetării
Datele înregistrate de subiecţii incluşi în cercetare, în cele două etape evaluative au fost
sintetizate în tabele generale şi au fost supuse prelucrării statistice. A fost calculată media
abaterilor şi a fost reprezentată grafic distribuţia rezultatelor.
În tabelul nr. 1 şi graficul nr. 1 sunt cuprinse rezultatele înregistrate în evaluarea iniţială.

83
 REZULTATELE ÎNREGISTRATE ÎN EVALUAREA INIŢIALĂ

I NIŢIALA
ITEMI PUNCTAJ GENERAL

NUMERAŢIA RELAŢII SPAŢIALE COMPAREA DUPĂ ATRIBUTE FIG:GEOMET

CIFRE

CALIFICATV
R
Gru- Asoc Ordi- Stâng aproa Sus Mare Lun Gros Lat
pare . nalul a pe g Gru- Iden- Num
Cifră pare tificare ăr
NUME / PRENUME

canti
t jos subţi îngu
dreap depart mic re st
ta e gros
1 4 5 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3

M.C. 1 4 3 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 38 95 F.B.
S.S. 1 4 0 5 3 2 2 2 0 0 2 7 3 31 77 B
Z.S. 1 2 1 5 3 2 2 0 0 0 2 7 3 28 70 B
A.R. 1 4 5 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 40 100 FB
E.V. 1 3 3 5 3 2 2 0 0 0 2 7 3 33 82 B
R.P. 1 4 3 3 2 2 2 2 0 0 2 6 3 30 75 B
C.D. 1 4 4 3 3 2 2 2 2 0 2 5 3 33 82 B
I.N. 1 4 2 2 3 2 2 2 0 0 2 7 3 30 75 B
C.F. 1 4 2 3 3 2 2 2 0 0 2 7 3 31 77 B
C.D. 1 4 5 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 40 100 FB
R.B. 1 4 2 3 2 2 2 2 0 0 2 7 2 29 72 B
L.A. 1 3 4 3 3 2 2 2 2 0 2 6 2 32 80 B
R.G. 1 2 2 2 2 1 2 0 0 0 2 3 3 20 50 S
M.R. 1 4 5 5 3 2 2 2 0 2 2 7 3 38 95 FB
M.I. 1 4 0 3 3 2 2 2 2 0 2 7 3 33 82 B

84
 C.D. 1 4 5 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 40 100 FB
P.M. 1 4 0 0 3 2 2 2 0 0 2 6 3 25 62 B
C.A. 1 4 0 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 35 87 B
P.I. 1 4 5 5 3 2 2 2 2 2 2 7 3 40 100 FB
M.M. 1 0 0 1 1 1 2 0 0 0 2 4 0 12 30 I
Prop.re 100 87% 49% 73% 91% 95% 100 80% 45% 35% 100 98% 91% FB = 30% S =5%
zolv.% % % % B = 60% I =5%

85
 GRAFIC NR.1

REZOLVAREA ITEMILOR ÎN EVALUAREA INIŢIALĂ

FIGURA NR. 1

86
87
 Analiza curbei înregistrată în evaluarea iniţială ne-a permis să constatăm volumul
cunoştinţelor şi nivelul priceperilor şi deprinderilor anterior derulării cercetării ameliorativ-
formative. Distribuţia rezultatelor (aşa cum este evidenţiată în grafic) ne-a condus la următoarele
constatări:
 performanţă maximă (100%, respectiv 98%) a fost înregistrată la
itemii care (conform programei) au vizat numeraţia şi formele geometrice;
 subiecţii au întâmpinat dificultăţi semnificative în raportarea cifrei la
cantitate şi operarea cu noţiunile privind relaţiile şi poziţiile spaţiale - performanţele înregistrate
sunt cuprinse între 73% şi 87%;
 compararea obiectelor după dimensiune şi folosirea ordinalului sunt
itemii la care performanţele înregistrate sunt sub 50%, respectiv 35% pentru lăţime, 45% pentru
grosime şi 49% folosirea corectă a ordinalului;
 în funcţie de calificativul final distribuţia se prezintă astfel: cu câte 5%
calificativele Insuficient şi Suficient, 60% calificativul Bine şi 30% calificativul Foarte Bine.
Pornind de la aceste constatări şi cu evidenţă riguroasă a lacunelor pentru fiecare subiect,
a fost iniţiată şi desfăşurată etapa ameliorativ-formativă în care jocul didactic a constituit
strategia dominantă.
Cu convingerea că jocul didactic este calea optimă de însuşire a conţinuturilor
matematice de către copilul preşcolar au fost selectate jocuri care au acoperit toate conţinuturile
ştiinţifice şi pentru toate activităţile.
Au fost incluse în strategiile didactice jocuri care au vizat:
 numeraţia: „ Cum poţi să faci să fie tot atâtea?”; „ Mai multe, mai
puţine, tot atâtea ”; „ A câta jucărie lipseşte? ”; „ Să adăugăm, să luăm!”; „ Albă Ca Zăpada şi cei
şapte pitici ”, „ Găseşte-mi locul! ”; „ Socoteşte corect! ”; „ Hai să numărăm! ”; „ Cine ştie,
câştigă”
 relaţii şi poziţii spaţiale: „ Unde se află grupa de...? ”; „ Unde este
locul meu? ”, „ Te rog să-mi dai! ”
 compararea după atribute: „ Cine aşează mai bine? ”;
„ Ordonează grupa de...”
 identificarea figurilor geometrice: „ Săculeţul fermecat ”; „ Ce piesă
lipseşte? ”; „ Trenul cu o diferenţă ”.
După derularea de optimizare a învăţării s-a realizat evaluarea finală.

Comparând rezultatele înregistrate de subiecţi în cele două etape evoluative, constatăm că

performanţele sunt net superioare în evaluarea finală: a crescut numărul itemilor cu performanţă
maximă de la 1 în evaluarea iniţială, la 8 în evaluarea finală; 4 itemi sunt situaţi între 93% şi 98%
şi cota doar a unui singur item este de 77%.
În joc, copiii au fost antrenaţi să exploreze şi să manipuleze obiectele, să compare, să
perceapă şi să stabilească relaţiile obiectuale. În gruparea, de exemplu, a figurilor geometrice, a
cuburilor diferite ca mărime, formă, culoare şi grosime, ei au operat diferenţieri care sunt
fundamentale pentru cunoaştere.
Jocul didactic este un joc cu reguli în care acţionează legile asemănării, deosebirii,
succesiunii şi ajută copilul să descopere relaţii, concepte şi noţiuni integratoare.
Prin structura şi dinamica lor, jocurile organizate în etapa ameliorativ-formativă au fost
adaptate la specificul activităţii de învăţare a preşcolarului, la posibilităţile intelectuale ale
acestei vârste şi la ritmul de lucru specific fiecărui copil. Jocurile didactice au determinat o rată
de achiziţii considrabilă şi au creat, prin cunoştinţele dobândite, o platformă pentru viitoarele
activităţi educaţionale.
Dinamica evoluţiei calificativelor este semnificativă, în evaluarea finală au fost acordate
numai calificativul Bine (2 subiecţi) şi Foarte bine (18).
Achiziţiile dobândite de copii prin joc au fost temeinice şi de lungă durată.
Jocul a operat poziţii asupra structurii personalităţii copiilor în ansamblu, au făcut
progrese substanţiale la nivelul atenţiei, memoriei, limbajului şi gândirii. Stilul de muncă s-a
îmbunătăţit prin dobândirea autonomiei în activitate.
Progrese remarcabile s-au înregistrat pe linia capacităţii de anticipare în acţiune, a
folosirii semnelor şi simbolurilor matematice, a efectuării de grupări figurale sau simbolice de
bază, de asociere, diferenţiere şi comparaţie.
Caracterul agreabil al jocului a stimulat copiii, le-a dat încredere în forţele proprii, s-a
realizat un teren afectiv prielnic dezvoltându-se astfel motivaţia pentru învăţare.
Cercetarea derulată ne-a reconfirmat faptul că jocul didactic cu conţinut matematic
organizat sistematic şi riguros are efecte benefice asupra copiilor. La finalul cercetării s-a
constatat creşterea performanţelor, toţi copiii incluşi în cercetare au rezolvat integral şi corect
cerinţele fişei de evaluare. Ei au demonstrat că şi-au însuşit conştient numeraţia, şirul numeric,
asociază corect cifra la cantitate, operează corect cu relaţiile spaţiale, compară (respectând 2-3
atribute concomitent) obiectele pe baza criteriilor de diferenţiere-asemănare şi au fost formate
reprezentări corecte referitoare la figurile geomterice.
Efectele benefice s-au extins asupra personalităţii copiilor preşcolari în ansamblu, ei au
învăţat să coopereze, să comunice, să lupte pentru învingerea obstacolelor, să se subordoneze
regulilor, au devenit mai responsabili şi au manifestat mai mult interes.
Toate aceste argumente ne îngăduie să afirmăm că matematica devine accesibilă fiecărui
copil preşcolar şi poate fi îndrăgită de fiecare copil dacă „ abstractul ” este descifrat în
concordanţă cu particularităţile învăţării specifice vârstei şi pe calea specifică- jocul.
 REZULTATELE ÎNREGISTRATE ÎN EVALUAREA FINALĂ
(în cifre absolute, procente şi calificative)
I NIŢIALA

ITEMI PUNCTAJ
GENERAL
NUMERAŢIA RELAŢII SPAŢIALE COMPAREA DUPĂ ATRIBUTE FIG:GEOME

CIFRE

CALIFICATV
TR
Gru- Asoc Ordi Stân Faţă Sus Sub lung mare Gros Lat
pare . - g Spat Ordo Iden- Ase-
Cifră nalul Drea e -nare tificare mă-
NUME / PRENUME

canti p Apro sub nare

t a-pe mic ţire
depa jos pe scurt în-
rt gust
4 1 5 3 3 2 2 2 2 2 2 2 8 2

M.C. 3 1 5 3 3 2 2 2 2 2 2 2 8 2 39 97 F.B.
S.S. 4 1 5 2 3 2 2 2 2 2 2 2 8 2 38 95 FB
Z.S. 4 1 2 3 3 2 2 2 2 2 2 0 8 2 35 87 B
A.R. 4 1 5 3 3 2 2 2 2 2 2 2 8 2 40 100 FB
E.V. 4 1 5 3 3 1 2 2 2 2 2 1 8 2 38 95 FB
R.P. 4 1 5 3 2 2 2 2 2 2 2 2 8 2 40 100 FB
C.D. 4 1 5 3 3 2 2 2 2 2 2 2 8 2 40 100 FB
I.N. 4 1 5 3 3 2 2 2 2 2 2 2 8 2 40 100 FB
C.F. 4 1 5 3 3 1 2 2 2 2 2 2 8 2 39 97 FB
C.D. 4 1 5 3 3 2 2 2 2 2 2 2 8 2 40 100 FB
R.B. 4 1 5 3 2 2 2 2 2 2 2 2 8 2 40 100 FB
L.A. 4 1 5 3 3 2 2 2 2 2 2 2 8 2 40 100 FB
R.G. 4 1 5 3 2 2 2 2 2 2 2 2 8 2 40 100 FB
M.R. 4 1 5 3 3 2 2 2 2 2 2 2 8 2 40 100 FB
M.I. 4 1 5 3 3 2 2 2 2 2 2 2 8 2 40 100 FB
 C.D. 4 1 5 3 3 2 2 2 2 2 2 2 8 2 40 100 FB
P.M. 4 1 5 3 3 2 2 2 2 2 2 2 8 2 40 100 FB
C.A. 4 1 5 3 3 2 2 2 2 2 2 2 8 2 40 100 FB
P.I. 4 1 5 3 3 2 2 2 2 2 2 0 8 2 38 95 FB
M.M. 4 0 0 0 1 2 2 2 2 2 2 0 8 2 29 72 B
Prop.re 100 95% 95% 93% 98% 95% 100 100 100 100 100 77% 100% 100 FB = 90%
zolv.% % % % % % % B = 30%
 GRAFIC NR.2

REZOLVAREA ITEMILOR ÎN EVALUAREA FINALĂ

 TABEL NR.3

CALIFICATIVELE ÎNREGISTRATE
ÎN CELE DOUĂ EVALUĂRI (%)

CALIFICATIV INSUFI- FOARTE

EVALUARE CIENT SUFICIENT BUN BUN
INIŢIALĂ 5 5 60 30
FINALĂ 0 0 10 90

GRAFIC NR.3
CURBA EVOLUŢIEI CALIFICATIVELOR
 IV.2. Activitati rezolutive in invatamantul prescolar pe grupe de
varsta

PROIECT DIDACTIC

GRĂDINIŢA CU P.P. NR.1 DRAGASANI

PROPUNĂTOR: FLOROIU MARIA

DATA:

GRUPA: mare

DURATA: 25-30 min

CATEGORIA DE ACTIVITATE:

 EDUCAŢIA PENTRU ŞTIINŢĂ-ACTIVITATE MATEMATICĂ

TEMA: „CE ESTE ŞI CE NU ESTE LA FEL”

TIPUL: consolidare

MIJLOC DE REALIZARE: joc logico - matematic

SCOPUL:

 consolidarea reprezentărilor despre formele geometrice ;

 descrierea piselor trusei cu ajutorul atributelor şi a negaţiilor;

 intuirea complementarei unei mulţimi şi determinarea atributelor pieselor cu ajutorul

negaţiilor

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

 să recunoască formele geometrice: cerc, patrat, dreptunghi, triunghi;

 să precizeze ce însuşiri are piesa aleasă în comparaţie cu celelalte pieseale trusei;

  să găsească piesa cerută având în vedere cerinţa dată;

 să sorteze piesele după culoare, să formeze perechi între ele după mărime şi grosime.

ELEMENTE DE JOC: surpriza, mânuirea materialului, aplauze, închiderea ochilor, ghicirea

etc.

METODE ŞI PROCEDEE:

 exerciţiul;

 explicaţia;

 conversaţia;

 problematizarea;

 algoritmizarea;

 jocul;

 munca în perechi;

MATERIAL DIDACTIC:

- trusa Logi II;

- fişă individuală;

- clopoţel, jucărie, săculeţ.

BIBLIOGRAFIE: „Activităţi matematice „ - Ed. A.SS - 1995, p 149

„Jocuri logice pentru preşcolari”- EDP - 1977

NUMELE: ................................... DATA: .........................

FIŞĂ DE EVALUARE

I.1. Desenează în continuare, păstrând ordinea dată: triunghi, cerc, pătrat.

I.2. Colorează cu triunghiul, cu pătratul, cu cercul, cu

dreptunghiul.
 SECVENŢE CONŢINUTUL STRATEGII
EVALUAREA
ACTIVITATII INSTRUCTIV-EDUCATIV DIDACTICE
-intrarea copiilor în sală
ordonat;
-se aşeaza în semicerc, pe
scăunele ;
-activitatea se desfâşoară
CAPTAREA frontal, pe echipe, perechi şi
- conversaţia
ATENŢIEI pe grupuri mici;
-prezentarea materialului şi
aranjarea lui pe o măsuţă la
loc vizibil;
-intuirea materialului de către
educatoare şi copii
-Vom desfăşura acest joc
pentru ca voi să vă reamintiţi
ce am învăţat noi până acum
- explicaţia
ENUNŢAREA la matematică, despre formele Copiii privesc cu
SCOPULUI ŞI A geometrice. atenţie materialul
OBIECTIVELOR -Se fac câteva precizari expus.
- conversaţia
privind modul de desfăşurare
a activităţii şi de utilizare a
materialului didactic.
Se explică regulile jocului. Copiii mânuiesc
 Copilul alege o piesă piesele şi le descriu.
şi o caracterizează:
-exemplu:
- Am în mână o piesă roşie, Copiii ghicesc piesa
mare, groasă şi sub forma de cu aceste atribute.
cerc. -explicaţia
 Se cere copiilor să
precizeze şi ce însuşiri
PREZENTAREA
nu au aceste piese:
CONŢINUTULUI ŞI
-exemplu: -problematizare Copiii răspund la
DIRIJAREA LUI
- Piesa nu este albastră, nu întrebări.
este galbenă, nu este subţire,
nu este mică, şi nici -jocul
triunghi,nici pătrat, nici
dreptunghi.
 Răspunsurile
incomplete vor fi
completate de ceilalţi
colegi şi aplaudate.
OBŢINEREA Se continuă jocul în perechi. -munca în Copiii vor respecta
PERFORMANŢEI ŞI Un copil este legat la ochi şi perechi indicaţiile date
ASIGURAREA cere altui copil o piesă după
CONEXIUNII anumite criterii, apoi se repetă
jocul de 2-3 ori. Aranjează piesele
Educatoarea traseză pe jos -algoritmizarea după culoare
trei linii paralele
 apropiate”drumul” pieselor Formează perechi
roşii, galbene, albastre. după mărime.
Varianta I
Piesele vor fi sortate după
culoare şi aşezate în perechi
pe acest drum după mărime Aranjează piesele
(un cec mic-un cerc mare; un albastre.
pătrat gros-un pătrat subţire).
Se vor completa apoi,
folosindu-se alte variante, alte
două drumuri : drumul Aranjează piesele
pieselor albastre şi galbene. galbene.
-exerciţiul
Varianta II
Piesele albastre vor fi puse
intr-un săculeţ. Copiii vor
- algoritmizarea
scoate din sac piesele şi vor
face drumul pieselor albastre.
- exerciţiul
Varianta III
Copiii dau de la unul la altul
o jucărie şi când se aude
clopoţelul, copilul la care s-a
oprit jucăria vine şi aşază 2
piese galbene pentru a face
drumul pieselor galbene,
făcându-se observaţii
similare.
Lucru pe fişe
Itemi:
 I . Desenează în
continuare, păstrând
ordinea dată:triunghi,
ASIGURAREA cerc, pătrat. Se analizează toate
RETENŢIEI ŞI A  II . Colorează cu roşu sarcinile trasate.
TRANSFERULUI triunghiul, cu galben
pătratul, cu albastru - exerciţiul
cercul, cu verde
dreptunghiul.
O grupă de copii construieşte
cu formele geometrice.
EVALUAREA  Se analizează modul - conversaţia - evaluarea
PERFORMANŢELOR de lucru. răspunsurilor şi a
 Se solicită copiilor comportamentului
corectarea propriei - analizarea fişelor
fişe. de lucru
 Se fac aprecieri
privind rezultatele
individuale şi
colective.
 Se evidenţiază mai
mulţi copii care au
 răspuns şi au lucrat
bine.

PROIECT DIDACTIC

GRUPA: MARE
EDUCATOARE: FLOROIU MARIA
DOMENIUL DE ACTIVITATE: DOMENIUL ŞTIINŢE
TEMA: „CÂND, CUM ŞI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?”
SUBIECT: “UNDE ESTE LOCUL MEU?”- POZIŢII SPAŢIALE
MIJLOC DE REALIZARE: JOC DIDACTIC
TIPUL ACTIVITĂŢII: ÎNSUŞIRE DE NOI CUNOŞTINŢE
DURATA: 30 MINUTE

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:

 Să înţeleagă relaţiile spaţiale, să plaseze diferite obiecte într-un spaţiu dat ori să
plaseze corect el însuşi în raport cu un reper dat;
 Să realizeze serieri de obiecte pe baza unor criterii date ori găsite de el însuşi.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
COGNITIVE
O1: Să precizeze poziţiaa unor obiecte în spaţiu;
O2: Să utilizeze corect expresiile care indică locul ( pe, sub, lângă, înaintea, înapoia,
stânga, dreapta );
O3: Să identifice obiectul dintr-o locaţie dată;
O4: Să sorteze obiecte după diferite criterii;
O5: Să se plaseze însuşi în raport cu un reper dat;
O6: Să împodobească un bradul
AFECTIVE
O7: Să participe cu interes la activitate trăind satisfacţia reuşitei;
PSIHOMOTORII
O8: Să mânuiască cu îndemânare materialul primit.

STRATEGIA DIDACTICĂ:

 METODE ŞI PROCEDEE: exerciţiul, explicaţia, demonstraţia, conversaţia,

observaţia, comparaţia, jocul didactic, instructajul verbal, aprecierea verbală;
 Mijloace de învăţământ: brad, coşuleţe cu globuri de diverse mărimi şi culori,
jucării, cadouri, stea, imagini care prezintă poziţia unui obiect faţă de un punct dat,
coş cu jucării, păpuşi;
 Forme de organizare: frontal, individual.
 ETAPELE OB CONŢINUTUL INFORMATIONAL AL DO
ACTIVITĂ- OP ACTIVITĂŢII ZA STRATEGIA DIDACTICĂ
ŢII Activitatea RE Metode şi Materiale Forme de
Activitatea copiilor procedee didactice org.
educatoarei
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
1. Moment Se asigură condiţiile Copii intră
organizatoric optime pentru realizarea ordonaţi în sala de
activităţii ( aerisirea sălii grupă.
de clasă, aranjarea
mobilierului in semicerc). 1’
Se pregătesc cele
necesare pentru o bună
desfăşurare a activităţii.
Se realizează
introducerea organizată a
copiilor în sala de grupă.
2.Spargerea Un brad, coşuleţe cu
gheţii globuleţe, vârf pentru brad
brad, jucarii, cadouri sunt conversaţia stea
aşezate în diverse locuri. -Pe masă sunt aşezate 2’ globuri frontal
următoarele obiecte: un
-Ce obiecte se află pe brad, cadouri şi jucării. observaţia cadouri
masă? -Sub masă sunt jucării
aşezate globuleţele
-Dar sub masă ce se
află?
 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
coşuri şi vârful
bradului.
-Dar unde se află masa: Masa se află în
în dreapta sau în stânga?partea stângă.
3.Anunţarea - Astăzi, vom desfăşura Copiii sunt atenţi
temei şi jocul “Unde este locul şi conştientizează
conştientizarea meu?”. Voi va trebui să cele spuse. conversaţia
obiectivelor aşezaţi fiecare obiect la 1’
locul lui, să vă orientaţi frontal
în clasă deplasându-vă
spre locul indicat ca la explicaţia
sfârşitul lecţiei să ne
orientăm corect în spaţiu.
4.Însuşirea de -Unde se află coşurile -Coşurile cu
noi cunoştinţe cu globuleţe? globuri se află sub conversaţia
O1 masă.
Se cere copiilor să Copii separă frontal
separe globuleţele aurii globuleţele. globuri
O2
de cele albastre. 17’ comparaţia individual
VARIANTA I Copiii sortează
Se solicită sortarea globuleţele.
globuleţelor după exerciţiul
criteriul mărime ( mici,
mijlocii şi mari).
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
-Globuleţele le
-Unde aşezăm globuleţele aşezăm în partea de
mici? sus a bradului.

O1 -Globuleţele mijlocii în -Globuleţele

ce parte a bradului le mijlocii le vom exerciţiul
aşezăm? aşeza în partea de
O2
mijloc a bradului.
-Dar cele mari? -Globuleţele mari
O3 Se aşază toate acestea le vom aşeza în
în brad. partea de jos a
O4 bradului. brad frontal
-Unde aşezăm această -Steaua o aşezăm
stea? în partea de sus a conversaţia
O5 bradului.
Se cere unui copil să Copiii aşază globuri individual
O6 aşeze cadourile sub brad. cadourile sub brad.
Se solicită aşezarea Copiii execută
jucăriilor jos, în partea sarcina dată.
O7 stângă a bradului.
VARIANTA II La o Copiii
O8 bataie din palme copiii recepţionează cele joc didactic
vor închide ochii. spuse şi execută explicaţia
Educatoarea va lua un sarcinile date.
obiect din cele aşezate
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
în brad şi în jurul acestuia. La
două batăi din palme copiii vor
trebui să deschidă ochii. Apoi va
trebui să răspundă întrebărilor: brad
-Ce a dispărut? exerciţiul
-În ce parte a bradului
O1 se afla globuleţul?
VARIANTA III
Se prezintă nişte demonstra- planşe
O2
imagini care prezintă ţia didactice frontal
poziţia obiectelor faţă de
O3 un punct dat. Privesc cu atenţie
imaginile prezentate.
Se adresează întrebări conversaţia
O4 referitoare la imagini. individual
-Unde se află coşul cu
jucării?
O5 -Unde sunt aşezate observaţia
păpuşile?
-Coşul se află
O6 -Unde se află Ramona? coş cu
lângă fereastră.
-Lângă cine stă Vali? jucării
-Păpuşile se află
Educatoarea iniţiază un joc didactic
O7 pe dulap.
joc dinamic de păpuşi
Lângă Sabin.
Lângă Teodora.
O8
 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
modificare a poziţiei spaţiale a
copiilor. Se dau comenzi precum:
-Să se aşeze Adi lângă Geanina. exerciţiul
Ana-Maria să vină să se aşeze
înapoia Lilianei. Copiii execută
VARIANTA IV
Se iniţiază un joc”Întreabă sarcinile date.
O3 colegul”. Se scoate în faţă un demonstra-
copil care adresează unui coleg o ţia
întrebare despre locul unui obiect
sau al unei persoane din clasă. frontal
O4
Dacă răspunde corect aceasta iese
la rândul lui în faţă şi adresează conversaţia
întrebări.
O8 Copiii execută
sarcinile date. individual

observaţia

joc didactic
5.Feed-back - Dacă tot am împodobit bradul Interpretează
haideţi să ne aminim şi colindul
“Moş Crăciun”. colindul “Moş 1’ exerciţiul frontal
Crăciun”. individual
6.Obţinerea Educatoarea propune copiilor să Copiii frontal
despodobească bradul:
performanţelor despodobesc bradul. 5’ exerciţiul individual
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
O3 -Să adunăm toate globuleţele din
 partea de sus a bradului…

O4

7. Evaluarea -Ce am învăţat noi astăzi? -Noi am învăţat să

rezultatelor Se prezintă o fişă de evaluare. ne orientăm în exerciţiul
Se va cere să îndeplinească spaţiu.
O4 sarcina cerută. Copiii rezolvă fişa 5’ instructaj fişă de
de evaluare. verbal evaluare individual
8. Încheierea Se fac aprecieri verbale frontale Copiii ascultă
şi individuale asupra participării
activităţii copiilor în desfăşurarea activităţii. aprecierile făcute. aprecierea frontal
2’ verbală

individual
NUMELE:……………………..

Coloraţi globuleţele respectând

poziţia
spaţială.

111
Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.1 Dragasani
Grupa: Mare
Propunător: Floroiu Maria
Categoria de activitate: Activităţi matemetice
Tema activităţii: ,,Aşează cum iţi zice Iepuraşul”
Forma de realizare: Joc didactic
Tipul de activitate: Consolidare şi verificarea cunoştinţelor matematice
Scopul activităţii: Dezvoltarea operaţiilor intelectuale prematematice
Consolidarea capacităţii de a înţelege şi utilizanumere şi cifre, de a
rezolva probleme prin achiziţii de strategii adecvate
Obiective operaţionale:
O1- să constituie mulţimi după unul sau mai multe criterii date;
O2- să compare mulţimile din punct de vedere cantitativ, utilizând limbajul
matematic corespunzător ( multe, puţine, tot atâtea) şi sesizând constanţa cantităţii
indiferent de locul mulţimii;
O3- să raporteze numărul la cantitate, respectiv cifra corespunzătoare;
O4- să rezolve itimii propuşi în fişa individuală.
Sarcina didactică
- sesizarea diferenţelor cantitative dintre elementele mulţimilor prin elementele
mulţimilor prin compararea globală şi punerea în corespondenţă.
Regulile jocului:
- prin vocea Iepuraşului- jucărie, educatoarea indică toate sarcinile verbal-
acţionale, propuse prin obiectivele jocului;
- răspunsurile corecte vor fi recompensate prin aplauze.
Elemente de joc: prezenţa Iepuraşilor- jucărie, coşuri cu ouă, decor reprezentând o
poieniţă cu elemente specifice, aplauze, închiderea şi deschiderea ochilor;
Conţinutul matematic: cantitate, număr, cifră
Strategia didactică:
a) Metode didactice:
- intuitive:observaţia, demonstraţia;
- active: exerciţiul, algoritmizarea, jocul;
- verbale: explicaţia, conversaţia, problematizarea.
b) Material didactic:
- demonstrativ: ouă diferite ca mărime şi culoare;
- distributiv: cifre 1-10, flanelograf, fişă individuală, creion.
c) Strategie stimulative- evaluativă:
- aprecieri, recompense
Resurse temporale: 30-35

Etapele lecţiei Activitatea educatoarei Activitatea copiilor Strategia

didactică
1. Moment Aerisesc sala de clasă şi Copiii se pregătesc

112
organizatoric pregătesc materialul pentru activitate.
didactic.
2. Captarea - Copii, astăzi, activitatea de Conversaţia
atenţiei matematică o desfăşurăm
împreună. - ........ bate cineva la
- Ce se aude?( deschid uşa uşă.
şi aduc iepuraşii de plus).
-Iepuraşul a aflat că voi ştiţi
multe lucruri la matematică
şi a venit să se convingă. De
aceea trebuie să fiţi foarte
atenţi şi să răspundeţi
corect.

3.Reactualizarea -Până la cât aţi învăţat să - ....... pânăla 10 Exerciţiul

cunoştinţelor număraţi? Un copil numără.
-Cine vrea să numere? - ....... în ordine
- Cum a numărat? crescătoare.
-Ce înţelegem prin ordine - ....... numărul de la
crescătoare? cel mai mic la cel mai
mare. Conversaţia
- Cum mai putem număra? - ....... în ordine
descrescătoare.
- Cum sunt numerele ? - ....... pare şi impare. cifre 1-10,
- Să spună cineva numerele - ....... Doi copii flanelograf
pare şi impare în ordine numără.
crescătoare.
- Acum priviţi la - ......... un şir de
flanelograf. Ce observaţi? numere.
Solicit un copil de la fiecare
grupă să aşeze şirul Copiii alcătuiesc scara
numerelor corect, pe cele numerică.
două flenelografe. Solicit C opiii verifică ce au
doi copii să verifică ce au lucrat colegii lor.
lucrat colegii lor.
4. Anunţarea - Astăzi, la activitatea de iepuraşi
temei şi a matematică, vom juca
obiectivelor jocul ,,Aşează cum iţi zice explicaţia,
Iepuraşul”. Prezint şi explic observarea
regulile jocului. Iepuraşul
îmi va şopti ce vrea să afle
de la voi şi eu vă spun vouă.
Eu vă voi adresa o întrebare
şi voi veti răspunde.
Intrebările vor viza
cunoştinţele voastre
matematice. După fiecare
răspuns corect vom aplauda,
iar iepuraşul îşi va nota în
caietul lui invizibil cine a

113
 răspuns cel mai corect.
5. Dirijarea -În poieniţă iepuraşul a Observaţia,
învăţării ascuns ouă roşii în mai demonstraţia
multe locuri.
Întâi voi face un joc
demonstrativ.
Solicit unui copil să aducă - ........4 ouă.
ouăle din cuib. - ....... cifra 4. Conversaţia
- Câte ouă ai găsit?
- Care este cifra care-i - ........ 2 ouă verzi şi explicaţia
corespunde acestei mulţimi? două ouă albastre. algoritmizarea,
- Câte ouă sunt albastre şi jocul
câte verzi?
- ........ 7 ouă.
Solicit alt copil să aducă - ........ cifra 7. ouă colorate
ouăle din scorbură.
- Câte ouă ai găsit? - ......... cifra 5.
- Ce cifră îi corespunde? Un copil aduce ouăle.
- Închideţi ochii!
- Ce cifră am ridicat?
- Aduceti de la iepuraşii
roşii tot atâtea ouă.
Pentru fiecare răspuns
corect copiii vor fi
aplaudaţi.
6. Obţinerea Iepuraşul m- a rugat să Fiecare echipă caută problematizarea
performanţei împart grupa în două: în numărul de ouă
grupa iepuraşilor gri şi a corespunzătoare cifrei
iepuraşilor albi. Tot el mi-a extrase.
dăruit cifre. Fiecare grupă
va extrage o cifră şi va
căuta în poieniţă atâtea ouă
cât indica cifra extrasă.
Pentru fiecare răspuns
corect veti primi un ou ouă roşii
colorat. Echipa câştigătoare Echipele împart ouăle.
va fi desemnată în rma
numărării ouălor colorate.
Acum, iepuraşul doreşte ca
ecipa iepuraşilor gri să ducă
ouă fraţilor săi roşii, iar
cealaltă echipă să ducă ouă
celorlalte animalute din
pădure.
7. Asigurarea După terminarea jocului, Copiii rezolvă fişele. exerciţiul
retenţiei şi a invit copiii să se aşeze la fişa de evaluare
transferului măsuţe pentru a rezolva
fişele de evaluare.
8. Evaluare Fac aprecieri asupra stimulente
activităţii, cu ajutorul

114
 iepuraşului şi voi distribui
stimulente.

ANEXE

JOCURI DIDACTICE MATEMATICE

1. LA APROZAR

Scopuri:
 consolidarea deprinderii de a construi grupe de obiecte după formă;
 consolidarea deprinderii de a compara grupe de obiecte şi de a sesiza unele
relaţii cantitative;
 dezvoltatarea rapidităţii şi a promtitudinii în gândire.
Obiective operaţionale:
- să constituie mulţimi după unul sau mai multe criterii date;
- să compare mulţimile din punct de vedere cantitativ, utilizând limbajul matematic
corespunzător („mai multe”, „mai puţine”, „tot atâtea”) şi sesizând constanţa
cantităţii indiferent de locul mulţimii;
- să rezolve itemii propuşi în fişa de lucru individuală.
Sarcina didactică:
 Gruparea obiectelor după formă, realizarea corespondenţei între elementele a duoă
mulţimi şi sesizarea diferentei dintre acestea.
Regulile jocului:
Prin vocea educatoarei, Zâna Toamnei va indica sarcinile jocului ce vor fi scpecificate
pe jetoane în formă de frunze ruginii.Cele două grupe de copii răspund pe rând, fiecare
răspuns corect fiind recompensat cu o crizantemă. Colegii dintr-o echipă se vor sprijini între
ei pentru a rezolva sarcinile.

115
 Elemente de joc: prezenţa Zânei Toamnei, închiderea şi deschiderea ochilor, coroniţe
surpriză de la Zâna Toamnă.
Material didactic: prezenţa Zânei Toamnei, frunze pe care sunt scrise sarcinile,
jetoane cu fructe şi legume de toamnă, coşul Toamnei plin cu fructe şi legume, fişe
individuale de lucru.
Desfăşurarea jocului:
Copiii vor fi împărţiţi în două echipe. Ei vor lua pe rând o frunză din copacul toamnei şi
vor rezolva sarcina cerută:
1. Copiii vor grupa fructele şi legumele din aprozar după formă.
2. Echipele vor primi câte două grupe de obiecte. Aşează în perechi obiectele celor două
grupe pentru a aprecia raportul cantitativ dintre acestea.
3. Pe panou se aşează o grupă de obiecte. Fiecare copil din cele două echipe aşează pe
masă o grupă care să aibă cu un obiect mai mult sau mai puţin decât în grupa dată.
Coechipierii au voie să se ajute între ei. Pentru fiecare sarcină rezolvată corect, echipa
va primi din parte Zânei Toamnei o crizantemă. Cine va avea cele mai multe va
câştiga jocul.
Variantă:
Educatoarea are cartonaşe pe care sunt desenate legume sau fructe de toamnă în
număr variabil. Va cere copiilor să aşeze în coşul toamnei „mai multe” , „mai puţine”, sau
„tot atâtea” legume sau fructe din aprozar.

116
 2.UNDE S-A ASCUNS GREIERAŞUL?

Scop:
 Verificarea cunostinţelor copiilor despre atributele pieselor geometrice;
 Dezvoltarea operaţiilor gândirii.
Obiective operaţionale:
- să recunoască şi să denumească figurile geometrice, efectuând operaţii logice în
ceea ce priveşte sortarea pieselor în funcţie de cerinţele exprimate de către educatoare;
- să identifice poziţii spaţiale, şi să plaseze piesele în poziţia spaţială indicată;
- să rezolve corect itemii fişei;
- să participe cu plăcere şi interes la activitate;
Sarcina didactică:
 Recunoasterea formelor geometrice şi precizarea aributelor acestora;
 Recunoaşterea şi denumirea poziţiilor spaţiale;
Reguli de joc:
La solicitarea educatoarei copiii închid ochii, iar când îi deschid trebuie să spună unde
s-a ascuns greieraşul, ce figură geometrică se află în acel loc şi care sunt atributele acesteia.
Dacă raspunsul este corect, copilul va primi drept recompensă un stimulent în formă de
chitară.
Elemente de joc: închisul şi deschisul ochilor, mişcarea.
Material didactic: greieraş, chitare stimulente, piese geometrice.
Desfăşurarea jocului:
Se prezintă invitatul zilei – Greieraşul – care le cere ajutorul copiilor pentru a-l învăţa
formele geometrice.Pe un panou sunt aşezate toate piesele geometrice învăţate. Copii închid

117
ochii, iar educatoarea aşează greieraşul lângă o piesă geometrică. Apoi deschid ochii iar
educatoarea întreabă: Unde s-a ascuns greieraşul?. Copiii răspund precizând piesa
geometrică şi atributele ei.
Variantă:
Educatoarea aşează piese geometrice în diferite locuri din grupă. La întrebarea
educatoarei : Unde sunt aşezate cercurile?, copiii enumeră locurile unde sunt aşezate acele
piese: Cercurile sunt pe masă / sub scaun / lângă greieraş.

3. FURNICUŢA HARNICĂ!

Scop:
 consolidarea deprinderii de a raporta numărul ca cantitate şi cantitatea la
număr;
 verificarea număratului în limitele 1-5;
 educarea independenţei în acţiune;
Obiective operaţionale:
- să formeze mulţimi cu 1-5 elemente după criteriul formei;
- să numere în limitele 1-5 prin încercuire;
- să asocieze cifra numărului corespunzător de obiecte şi invers.
- să participe cu plăcere şi interes la activitate.
Sarcina didactică:
 Raportarea cantităţii la număr folosind analizatorii: vizual, auditiv, tactil;

118
 Regulile jocului: Educatoarea va alege un cartonaş care se va opri la semnalul Stop.
Copilul la care s-a oprit cartonaşul îl arată tuturor pantru că va aşeza la muşuroi atâtea
furnicuţe câte arată cifra de pe cartonaş sau câte bătăi din palme a auzit.
Elemente de joc: mişcarea, surpriza.
Materialul didactic:cartonaşe cu cifrele de la 1 la 5, siluete furnicuţe, imagine cu un
muşuroi, saculeţul furnicuţei.
Desfăşurarea jocului:
Educatoarea va da drumul unui cartonaş pe care este scrisă o cifră să circule de la un
copil la altul. La semnalul educatoarei, copilul la care s-a oprit cartonaşul îl va arăta tuturor şi
va avea sarcina de a aşeza la muşuroi tot atâtea furnicuţe câte arată cifra. Se motivează
acţiunea: Eu am aşezat la muşuroi 5 furnicuţe pentru că pe jeton este cifra 5.
În continuarea jocului, se vor înlocui semnalele vizuale cu cele auditive. Copii vor
grupa furnicuţele după numărul bătăilor educatoarei.
Varianta:
Copiii primesc săculeţul furnicuţei pe care îl plimbă din mână în mâmă. La semnalul
educatoarei: Stop, copilul la care se află săculeţul îl pipăie şi spune câte „boabe” (obiecte)
sunt în el.

4. DETECTIVII

Scopuri:
 consolidarea deprinderii de a raporta cantitate la număr şi a numărului la cantitate;
 sesizarea locului unui număr în şirul numeric (limitele 1-5);
 verificarea deprinderii de a efectua operaţii de adunare şi scădere cu una şi două
unităţi în limitele 1-5;
Obiective operaţionale:

119
 - să numere în limitele 1-5;
- să determine locul fiecărui număr în şirul numeric 1-5 stabilind vecinii,
- să rezolve operaţii simple de calcul oral folosind simboluri matematice.
Sarcina didactică:
 stabilirea locului unui număr în şirul numeric;
 raportarea corectă a numărului la unitate şi a unuităţii la număr; efectuarea
operaţiilor de adunare şi scădere cu una sau două unităţi.
Regulile jocului:
Copilul numit de educatoare va corecta greşeala şi va primi insigna de detectiv. Dacă
răspunde corect este aplaudat , dacă greşeste alt copil va corecta greşeala. În a doua parte a
jocului, copilul indicat a fi detectiv va număra elementele unei mulţimi şi va spune dacă
doreşte să adauge sau să ia un element.
Elemente de joc: ghicirea, aplauzele, întrecerea.
Materialul didactic: cifre, siluete cu oameni de zăpadă, mături, fulgişori, insigna de
detectiv.
Desfăşurarea jocului:
Educatoarea le propune copiilor să fie detectivi. Ei trebuie să descopere mai multe mistere.
1) Pe un panou sunt aşezate cifrele în dezordine. Copii trebuie să aşeze cifrele în
ordine crescătoare şi apoi descrescătoare.
2) Educatoarea aşează o cifră pe panou, iar copii afişează vecinii numărului dat;
3) Educatoarea aşează două cifre diferite pe panou, iar copii trebuie să aşeze cifrele
intermediare.
Exemplu: 2 şi 5. Copiii aşează 3 şi 4.
4) Educatoarea prezintă imagini cu un anumit număr de elemente, iar copii vor vor
forma grupe cu tot atâtea, cu un element mai mult sau cu un element mai puţin .
Veriantă:
Copilul ales detectiv va trebui să caute vecinul unui număr şi să formeze o grupă cu
tot atâtea elemente câte arată cifra. Apoi va spune dacă doreşte să mai adauge sau să ia un
element.
Exemplu: Caută vecinul mai mare al lui 4 şi formează o grupă cu tot atâtea elemente.
Adaugă sau ia un element! Un alt copil va rezolva şi afişa exerciţiul: 4+1=5.

120
 6. TRĂISTUŢA LUI MOŞ CRĂCIUN

Scopuri:
 consolidarea cunoştinţelor copiilor despre atributele pieselor geomentrice (formă,
culoare, mărime, grosime);
 dezvoltarea gândirii logice şi a spiritului de echipă;
Obiective operaţionale:
- să recunoască şi să denumească figurile geometrice, efectuând operaţii logice în
ceea ce priveşte sortarea pieselor în funcţie de cerinţele exprimate de către
educatoare;
- să identifice deosebiri între elementele unei mulţimi şi să le caracterizeze prin
negaţie logică;
-să fomeze mulţimi după două, trei însuşiri considerate simultan şi să le
caracterizeze folosind conjuncţia logică;
- să rezolve corect itemii fişei;
Sarcina didactică:
 recunoaşterea pieselor geometrice prin acţiunea analizatorilor;
 sortarea figurile geometrice după criteriul stabilit de educatoare: mărime, culoare,
grosime, utilizând negaţia logică sau conjuncţia logică.
Regulile jocului:
Un copil legat va alege o piesă din sacul lui Moş Crăciun, o pipăie şi precizează
forma,mărimea şi grosimea acesteia. În partea a doua a jocului copiii vor preciza atributele
pieselor alese prin folosirea negaţiei logice şi a conjuncţiei logice.Pentru fiecare răspuns

121
corect echipa va primi un globuleţ. Echipa care va avea cele mai multe globuri în braduţ va
câştiga.
Elemente de joc: aplauzele, închiderea şi deschiderea ochilor, stimulente în formă de
brăduţ, trăistuţa lui Moş Crăciun.
Material didactic: trusa Dienes, creioane, fişe, stimulente, brăduţi şi globuleţe pentru
a ţine scorul, trăstuţa lui Moş Crăciun.
Desfăşurarea jocului:
Educatoarea va prezenta săculeţul lui Moş Crăciun care, înainte de a veni să le aducă
daruri copiilor, va testa cunoştinţele acestora despre piesele geometrice. Copiii vor fi solicitaţi
de educatoare să participe la joc prin versurile:
Să vină acum la mine,
Un copil ce ştie bine,
Atingând o piesă doar,
Forma să o spună clar.
Copilul chemat este legat la ochi. El introduce mâna în săculeţ, alege o piesă, o pipăie şi
precizează forma. După precizarea formei, acelaşi copil va preciza şi celelalte atribute
(mărime, culoare, grosime) prin folosirea cojuncţiei logice.
Exemplu: Această piesă este şi mare, şi subţire, şi albastră.
Pe masa educatoarei sunt aşezate şi alte piese geometrice. Un copil de la cealaltă echipa va
alege alte piese care au aceiaşi formă cu piesa din săculeţ şi formează o grupă.
Variantă: Educatoarea le va cere copiilor o piesa folosind negaţia logică: Alegeţi
piesa care nu este nici pătrat, nici triunghi, nici dreptunghi. În final li se va cere copiilor să
dea exemple de obiecte sala de grupă care au aceiaşi formă cu piesa aleasă.

7. ÎN CURTEA BUNICILOR

122
 Scopuri:
 consolidarea număratului în limitele 1-7;
 verificarea capacităţii de a compune şi descompune un număr dat;
Obiective operaţionale:
- să constituie mulţimi cu 1-7 elemente;
- să raporteze numărul la cantitate şi cantitatea la număr;
- să compună şi să descompună numere în limitele 1-7, utilizând o gamă largă de
variante;
- să perceapă numărul în întregul său;
- să rezolve sarcinile fişei;
Sarcina didactică:
 compunerea şi descompunerea unui număr;
Regulile jocului:
Copilul numit va aşeza fiecare animal la căsuţa lui. Se vor denumi grupele formate. Se va
asocia cifra corespunzătoare numărului de elemente ale fiecărei mulţimi. Copiii vor enumera
grupele cu cele mai multe, respectiv cele mai puţine animale. Copiii vor compune şi
descompune numerele aşezând animalele unei grupe în 2 adoposturi (descompunere), ori
copletând elementele unei mulţimi (compunere). Se motivează de fiecare dată aşezarea.
Elemente de joc: surpriza, mânuirea materialului.
Material didactic: siluete cu animale domestice (găini, oi, căţeluşi, pisici,cai,etc.),
imagini cu căsuţele animalelor.
Desfăşurarea jocului:
Animalele au ieşit la păscut şi trebuie să se întoarcă la casele lor. Copii le vor ajuta să
intre în căsuţa lor. Vor număra fiecare grupă si vor asocia cu cifra care corespunde numărului
de animale din casă. Un copil va primi rolul de fermier . În fiecare căsuţă vor fi 2, 3, 4
animale. Copilul a primit rolul de fermier va trebui să copleteze numărul animalelor astfel
încât în fiecare adăpost să fie câte 7 ( 6, 5 4 sau 3) animale.
Exemplu: În coteţ erau 5 găini. Eu am aşezat încă 2 şi acum sunt 7 găini.
Copiii numără animalele din căsuţe. Fiecare fermier va verbaliza acţiunea efectuată.
La fel se va proceda şi cu celelalte căsuţe.
Rolul de fermier îl va primi acel copil care ştie să raspundă la o ghicitoare despre animale
domestice.
Exemple de întrebări:

123
 Face ouă zeci şi sute Clăi de lână-n patru beţe
Dacă-i dai grăunţe multe. Pasc răzleţe prin fâneţe
(Găina) (Oile)
Are coarne şi bărbiţă, Laptele ce-l bei
Părul aspru şi-o codiţă. Este tot al ei.
Ea pe pomi se caţără, “Muuuu” e vorba ei,
Iedul drag îşi apără. Ghiceşte dacă vrei!
(Capra) (Vaca)
Variantă:
Copilul ales va primi 7 (5,4, 6) animale. Ei au sarcina de a aşeza animale în duoă
casuţe şi apoi vor spune cum le-au aşezat.
Exemplu:Eu am aşezat cele sapte oiţe astfel: cinci în primul grajd si două în al
doilea grajd. Împreună sunt şapte oiţe. Se verifică prin numărare şi se alege cifra
corespunzătoare.
Vor fi solicitaţi mai mulţi copii să spună cum au aşezat animalele de la fermă.

8. AJUTĂ-O PE RIŢA-VEVERIŢA!

Scopuri:
 consolidarea număratului în limitele 1-9;
 cunoaşterea locului fiecărui număr în şirul numerelor naturale;
 consolidarea deprinderii de a efectua operaţii de adunare şi scădere cu una-două
unităţi;
 verificarea capacităţii de a compune şi descompune un număr dat;
Obiective operaţionale:

124
 - să raporteze cantitatea la număr, respective la cifra corespunzătoare, recunoscând şi
stabilind vecinii numerelor;
- să efectueze operaţii simple de calcul oral, recunoscând semnificaţia simbolurilor
aritmetice (+; –; =);
- să compună şi să descompună un număr dat în variante posibile;
- să resolve corect sarcinile fişei.
Sarcina didactică:
 numără crescător şi descrescător în limitele 1-9;
 fixarea locului fiecărui număr în şirul numerelor naturale;
 efectuarea de operaţii de calcul matematic în limitele 1-9;
Regulile jocului.
Pe rand, căte un copil de la fiecare echipă va alege câte un plic şi va rezolva sarcina dată
pentru a o ajuta pe Riţa- Veveriţa. Dacă rezolvă correct primeşte o alună drept recompensă.
Câştigă echipa care a adunat cele mai multe alune.
Elemente de joc: Riţa- Veveriţa, întrecerea.
Materialul didactic: veveriţa, alune, traseul veveriţei, plicuri, jetoane cu cifre.
Desfăşurarea jocului:
Educatoarea o prezintă pe Riţa-veveriţa care sete foarte supărată pentru că s-a rătăcit.
Pentru a ajunge la scorbura sa trebuie să rezolve mai multe sarcini.
Este amenajat un traseu pe care exictă din loc în loc sarcini.
Copiii sunt împărţiţi în două echipe. Pe rând, câte un copil de la fiecare echipă va
alege un plic şi va încerca să rezolve sarcina pentru a ajuta veveriţa.
Dacă rezolvă corect primeşte drept recompensă o alună. În final, va câştiga echipa
care a adunat cele mai multe alune.
Exemple:
1. Aşează cifrele de la 1 la 9 în ordine crescătoare.
2. Aşează cifrele de la 1 la 9 în ordine descrescătoare.
3. Numără crescător de la 6.
4. Numără descrescător de la 8.
5. Găseşte vecinul mai mic al lui 9.
6. Găseşte vecinul mai mare al lui 5.
7. Descoperă cifra care lipseşte.
8. Formează o grupă cu tot atâtea elemenete câte fete sunt prezente azi în grupă.

125
 9. Formeată o grupă cu un element mai mult decât numărul picioarelor unei
veveriţe.
10. Adună alunele în coş. Scrie operaţia corespunzătoare: 6+2=8.
11. Ia din coş 2 alune. Câte au rămas?. Scrie operaţia corespuntătoare: 8–2=6 .
12. Aşeză cele 9 nuci în două coşuleţe. Găseşte mai multe variante de descompunere.
13. Compeletează florile din vază astfel încât să fie 9 (compunere)!
Căştigă echipa care a adunat cele mai multe alune în coşuleţ. Copii vor primi drept
recompense alune şi nuci din proviziile veveriţei.

9. A CÂTA ALBINUŢĂ A ZBURAT?

Scopuri:
 folosirea corectă a numeralelor cardinale şi ordinale;
 cunoaşterea locului fiecărui număr în şirul numeric;
 verificarea cunoştinţelor despre zilele săptămânii.
Obiective operaţionale:
- să identifice lipsa unui obiect (imagine) dintr-un şir format, să-l denumească
utilizând numeralul ordinal corespunzător respectând acordul verbal între numeral
şi substantivul care-l însoţeşte;
- să stabilească vecinii numerelor naturale în şirul numeric 1-10.
Sarcina didactică:

126
  identificarea locului rămas liber şi denumirea lui prin intermediul numeralului
ordinal.
Regulile jocului:
Copii închid şi deschid ochii când aud bâzâitul unei albinuţe. Toţi copii trebuie să ia
aceiaşi albinuţă din şirul lor ca cea luată de educatoare şi să spună a câta albinuţă a zburat.
Dacă răspunsul este corect toţi copii se joacă cu albinuţele imitând zborul lor.
Elemente de joc: închiderea şi deschiderea ochilor, imitarea zborului albinuţelor.
Material didactic: o imagine pe care sunt poziţionate cele 10 albine pentru fiecare
copil şi pentru educatoare, stimulente albinuţe.
Desfăşurarea jocului:
Copii sunt aşezaţi la măsuţele aranjate în formă de careu, iar în faţa lor este aşezat
suportul cu 10 albine. Educatoarea le cere copiilor să închidă ochii atunci când aud bâzâitul
albinei. La semnal, deschid ochii şi spun a câta albină a zburat şi ce albină urmează după ea.
Apoi este ridicat jetonul cu cifra corespunzătoare locului elementului luat. Dacă răspunsul
copilului este corect, toţi copiii iau albinuţa respectivă de pe suport pentru a imita zborul ei.
Exemplu: A câta albinuţă a zburat? / A zburat a şaptea albinuţă, iar după ea
urmează a opta albinuţă.
Variantă: Educatoarea enumeră zilele săptămânii şi de fiecare dată lipseşte din
enumerare o zi. Copii descoperă ziua care lipseşte şi precizează locul ei în cadrul zilelor
săptămânii. În ultima parte a jocului, vor fi aduşi cinci copii în faţa grupei care se vor
prezenta, apoi unul se va ascunde. Copiii trebuie să ghicească cine lipseşte, al câtelea era în
şir şi între care copii era aşezat.
În final, tiţi copii vor cânta cântecelul „Zum, zum, zum albiniţa mea!

10. MAGICIANUL

127
 Scopuri:
 consolidarea deprinderii de a efectua operaţii de adunare şi scădere cu una şi două
unităţi în limitele 1-10.
 dezvoltarea spiritului de echipă.
Obiective operaţionale:
- să identifice semnul operaţiei şi să-l localizeze în funcţie de situaţia ilustrată;
- să efectueze calcul oral cu 1-2 unităţi;
- să rezolve oral probleme prin raţionamentul de tip ipotetico-deductiv având ca
material intuitiv o situaţie ilustrată;
- să rezolve independent itemii propuşi pe fişă.
Sarcina didactică:
 compunerea şi rezolvarea de probleme matematice.
Regulile jocului:
Copilul chemat prin atingerea de către magician cu bagheta magică va rezolva
sarcinile date de acesta. Dacă copilul greşeşte este ajutat de coechipieri. Răspunsurile corecte
sunt recompensate cu aplauze şi baghete magice. La final echipa care va avea cele mai multe
baghete va câştiga.
Elemente de joc: prezenţa Magicianului, aplauze, mânuirea materialului.
Material didactic: planşe cu probleme ilustrate, jetoane cu cifre, jetoane cu imagini,
un panou pentru afişarea punctelor (baghetelor magice) fiecărei echipe.
Desfăşurarea jocului:
Educatoare îl va prezenta copiilor pe magician, care a venit se va juca împreună cu
copiii dându-le diferite sarcini. Grupa este împărţită în două echipe. La început, Magicianul
formulează pe baza materialului ilustrativ probleme pentru fiecare echipă, apoi problemele
vor fi formulate de către copii. Rezolvarea problemelor se realizează de către un reprezentant
al fiecărei echipe care este ales prin rostirea de către Magician a formulei magice: Ini mini
hop şi-aşa / Ieşi la tablă dumneata. Copilul ales să rezolve problema este ajutat de colegii
din echipa lui. Cu ajutorul jetoanelor cu cifre conducătorul echipei scrie exerciţiul problemei.
Exemple: Cinci fetiţe se joacă cu mingea. O fetiţă pleacă acasă. Căte fetiţe se vor
juca în continuare cu mingea?
5 – 1= 4.
Variantă: Magicianul citeşte pentru fiecare grupă probleme-ghicitori.
Exemplu:

128
Într-o curte-s cinci căţei
Pe portiţă pleacă unul
Câţi au mai rămas din ei?
(3 – 1= 2)
Şase rate sunt pe lac
Încă una-i sub copac
Dacă le numeri pe toate
Câte fac, ghiceşti nepoate?
(6+1=7)
Gâsca mea cea gălbioară
Şi-a scos puii-n ulicioară
Cinci sunt mici şi unul mare
Socotiţi câţi pui ea are?
(5+ 1=6)
Sunt opt porumbei pe casă
Şi stau bucuroşi la masă
Doi zboară jos îin drum
Căţi au mai rămas acum?
(8-2=6)

Cinci căţei cu botul mic Am pus pentru Nicuşor

Jucau fotbal între ei Şapte mere la cuptor
Doi se iau după pisic Şi mai pun unul la copt
Şi-au rămas acuma…… Sunt acum de toate...
(5- 2=3) (7+ 1=8)

11. CU MATEMATICA ÎN LUMEA

POVEŞTILOR

Scopuri:
 verificarea număratului în limitele 1-10 prin raportarea numărului la cantitate.
 consolidarea deprinderii de a forma grupe echipotente prin punerea în corespondenţă;

129
  efectuarea operaţiilor de adunare şi scădere folosind corect simbolurile matematice:
„+”, „-”, „=”.
Obiective operaţionale:
- să efectueze operaţii simple de calcul oral de adunare şi scădere cu una şi două unităţi în
limitele 1-10 ;
- să reprezinte grafic rezolvarea exerciţiilor efectuate ;
- să utilizeze corect simbolurile « +, - şi = » ;
- să rezolve corect fişa de lucru individuală ;
Sarcina didactică :
 raportarea corectă a cantităţii la număr şi a numărului la cantitate ; efectuarea
operaţiilor de adunare şi scădere cu un element.
Regulile jocului :
Copilul numit de educatoare va număra elementele grupei indicate şi va aşeza cifra
corespunzătoare. La cererea educatoarei, va mai forma o grupă cu tot atâtea elemente câte
elementeare cea indicată. Dacă nu rezolvă corect sarcina, alt copil va veni să corecteze
greşeala.
Elemente de joc : surpriza, mânuirea personajelor, aplauze.
Material didactic : tablouri cu imagini din poveşti, siluetele personajelor, cifre, grupe
diverse legate de personajele din poveştile cunoscute.
Desfăşurarea jocului :
Educatoarea afişează un tablou dintr-o poveste, îl intuieşte cu ajutorul copiilor, apoi ei
vor rezolva sarcinile cu conţinut matematic. Se pot afişa patru-cinci tablouri din poveştile
cunoscute.
Exemplu : Tabloul afişat prezintă o secvenţă din basmul Albă-ca-Zăpada.
1. Câţi pitici sunt în imagine ?
2. Aşezaţi cifra corespunzătoare numărului de pitici.
3. Formaţi o grupă de pătuţuri în care să fie tot atâtea câţi pitici sunt.
4. Formaţi o grupă de scăunele în care să fie cu unul mai multe decât pătuţurile.
5. Un pitic pleacă la plimbare. Câţi au rămas ?
Această sarcină implică rezolvarea şi afişarea exerciţiului matematic : 7 – 1 = 6.
6. Câte personaje sunt ? (piticii şi Albă-ca-Zăpada) : 7 + 1= 8.
Variantă :

130
 Se vor afişa imagini cu scene din poveştile sau basmele cunoscute. Spre deosebire de
prima parte a jocului, grupele, cifrele şi exerciţiile matematice vor fi intenţionat aşezate
greşit. Copiii vor trebui să sesizeze greşelile şi să le corecteze.

12. BIBLIOTECA

Scopuri :
 consolidarea capacităţii de a compune şi descompune un număr dat.
 exerasarea număratului în limitele 1-10.
Sarcina didactică :
 compunerea şi descompunerea unui număr natural.
Regulile jocului :
Copiii-bibliotecari aşează cărţi pe raft în aşa fel încât pe fiecare să fie câte 7 (8, 9 sau
10). Dacă aşează corect, ei primesc o recompensă. În partea a doua a jocului, ei trebuie să
aşeze un număr de 7 (8, 9 sau 10) cărţi pe două rafturi găsind mai multe variante. Se
motivează aşezarea.
Elemente de joc : surpriza, mişcarea.
Material didactic : cărţi şi jetoane reprezentând cărţi, imagini pe care sunt desenate
două rafturi de bibliotecă.
Desfăşurarea jocului :
Educatoarea anunţă copiii că au primit un pachet de la poştă. Ei deschid pachetul şi
descoperă cărţile primite. Acestea trebuie aşezate în bibliotecă alături de celelalte cărţi. Pe
fiecare raft din bibliotecă sunt aşezate câte 3, 4, 5 sau 6 cărţi. Copilul care va primi rolul de
bibliotecar va completa rafturile în aşa fel încât pe fiecare să fie câte 7 (8, 9 sau 10) cărţi.
Fiecare bibliotecar va verbaliza acţiunea efectuată.

131
 Exemplu : Pe raft erau cinci cărţi, eu am aşezat încă două şi acum sunt şapte. Copiii
numără cărţile de pe raft.
La fel se va proceda şi cu celelalte rafturi.
Rolul de bibliotecar va fi primit pe rând de acei copii care pot răspunde educatoarei la
o întrebare sau ghicitoare.
Exemple de întrebări :
Cum se numeşte povestea în care ursul îşi pierde coada ?
Care sunt lunile anopimpului primăvara ?
Câte silabe are cuvântul « matematică » ?
Cu ce sunet începe cuvântul « şase » ? etc.
Variantă :
Fiecare copil primeşte câte 10 jetoane reprezentând cărţi şi o foaie pe care este
desenată o bibliotecă cu rafturi. Ei au sarcina de a aşeza cărţile pe cele două rafturi, apoi să
spună cum le-a aşezat.
Exemplu :
Eu am aşezat cele zece cărţi astfel : şase cărţi pe primul raft şi patru cărţi pe al
doilea raft. Împreună sunt şapte cărţi. Se verifică prin numărare.
Vor fi solicitaţi mai mulţi copii să spună cum au aşezat cărţile, până vor fi
exemplificate toate variantele.

13.DE-A ŞCOALA

Scopuri :
 consolidarea capacităţii copiilor de a înţelege şi utiliza numerele (1-10);
 verificarea capacităţii copiilor de a efectua operaţii simple de calcul oral, de adunare
şi scădere cu o unitate şi/sau două unităţi, în limitele 1-10;

132
  recunoaşterea şi folosirea simbolurilor « + », « - » si « = » ;
 sistematizarea cunoştinţelor privind rezolvarea unor pobleme simple în
concentrul 1-10;
 dezvoltarea operatiilor gândirii (comparaţia, analiza, sinteza, generalizarea) :
Obiective operaţionale :
- să numere crescător şi descrescător în concentrul 1-10;
- să raporteze corect numărul la cantitate şi cantitatea la număr;
- să determine locul fiecărui număr în şirul natural recunoscând vecinii numerelor;
- să efectueze operaţii simple de calcul oral de adunare şi scădere cu una şi două
unităţi în limitele 1-10;
- să rezolve probleme simple având ca suport ilustraţii;
- să reprezinte grafic rezolvarea exerciţiilor efectuate;
- să utilizeze corect simbolurile « +, - si = »;
- să rezolve corect fişa de lucru individuală;
Sarcina didactică:
 Raportarea directă a cantităţii la număr şi a numărului la cantitate,
identificarea numărului vecin mai mare sau mai mic cu o unitate;
 Compunerea şi rezolvarea unor probleme care propun operaţii de adunare şi
scădere cu una sau două unităţi;
Regulile jocului:
 jocul se desfăşoară pe două echipe;
 fiecare copil trebuie să rezolve sarcinile;
 fiecare răspuns este recompensat cu o faţă zâmbitoare;
 castigă echipa care are cele mai multe feţe zâmbitoare.
Elemente de joc: surpriza, aplauzele, întrecerea, recompensele, închiderea şi
deschiderea ochilor, deplasarea, mânuirea materialului, sunetul clopoţelului.
Material didactic: ghiozdan, jetoane cu cifre, cifre de pus în piept, siluete
reprezentând rechizite, probleme ilustrate, scrisoare, clopoţel, diplome.
Desfăşurarea jocului: La sunetul clopoţelului, câte un copil de la fiecare echipă va veni
în faţă şi va alege din ghiozdan o siluetă pe care va fi scrisă sarcina. Dacă aceasta este
rezolvată corect, echipa sa va primi o faţă zâmbitoare. Clopoţelul va suna de fiecare dată de
un anumit număr de ori şi va veni în faţă acel copil care are în piept cifra corespunzătoare.
Exemple de sarcini:

133
 1) Încercuieşte cifra care ne arată câte silabe are obiectul din imagine. (se vor folosi
două imagini: o carte, un stilou.)
2) Alege cifra care corespunde numărului de feţite prezente în sala de grupă. Copilul
din cealaltă echipă va denumi vecinii acestei cifre.
3) Aşează cifrele în ordine crescătoare (descrescătoare).(Pe un panou sunt aşezate mai
multe cifre în dezordine. Ex: 3, 7, 8, 5, 6. Copiii aşează 3, 5, 6, 7, 8.)
5) Aşează tot atâtea cercuri câte anotimpuri are anul;
- pune deoparte atâtea cercuri câte anopimpuri sunt cu zăpadă;
Ce semn folosim? Câte anopimpuri au rămas?
4 – 1= 3.
6) Aşează atâtea pătrate galbene câte degete ai la ambele mâini;
- pune deoparte atâtea pătrate câte degete arătătoare ai la ambele mâini.
Ce semn folosim?
10 – 2= 8.
8) ” Găseşte greşeala!” – se vor propune spre corectare, următoarele exerciţii:
- pentru echipa nr. 1: „7 – 1=8
4+ 2=2”
- pentru echipa nr. 2: „8 – 2=10
5+2=3”
În final se vor rezolva probleme pe baza unor versuri.
La sfârşitul activităţii toţi copii vor primi diplome.

Concluzii

Pe parcursul anului şcolar 2004 / 2005 s-au studiat valenţele

formative ale jocului didactic matematic în speranţa că vor fi luminate feţele,
dar şi minţile copiilor, uneori plictisiţi, rutinaţi de o învăţare searbădă a unor
cunoştinţe rigide, aride.
Jocul didactic utilizat în cadrul activităţilor cu conţinut
matematic a contribuit simţitor la îmbunătăţirea rezultatelor învăţării. În acelaşi
timp, a dovedit că utilizarea lui poate fi benefică atât asupra comportamentului
copiilor unii faţă de alţii, cât şi în ceea ce priveşte formarea şi dezvoltarea
gândirii logice matematice şi a operaţiilor gândirii.

134
 Se poate spune că jocurile didactice nu sunt doar simple
exerciţii care propun copiilor spre rezolvare o situaţie , care implică accesarea
unor informaţii cunoscute de copii, ci ele presupun şi o atmosferă
competiţională, care-i stimulează pe copii în a rezolva problema într-un timp
scurt. Un oarecare exerciţiu poate fi transformat în joc didactic, atrăgându-l pe
copil.
Jocul didactic deschide calea uneia din cerinţele pedagogiei
actuale: învăţarea activă prin forţe proprii.
În urma cercetării desfăşurate s-a constatat că jocul didactic
joacă un rol important pentru copil, care pus în faţa unor situaţii date, diferite de
exerciţii, are ocazia să fie antrenat într-o atmosferă caldă, deschisă, în care îşi
poate manifesta rolul de copil care se joacă. Un copil care se joacă se implică
mai mult în ceea ce face, părându-i că de ceea ce face depinde viitorul său. Într-
o anumită măsură se poate afirma că el îşi croieşte un viitor în care va putea
face faţă cu uşurinţă la diferite situaţii.
Jocul didactic stârneşte curiozitatea epistemică; copilul devine
apt să-şi aprecieze particularităţile şi performanţele, dorind să cunoască mai
mult, vrând ca performanţele sale să fie mai bune. Copilul va mobiliza în acest
sens toate resursele de care dispune pentru a înregistra succes în competiţia
ludică cu ceilalţi.
Subliniem ideea că jocul didactic reprezintă o metodă de
învăţământ cu reale valenţe formative şi informative şi, în consecinţă, are o
contribuţie specifică la perceperea şcolii nu ca o instituţie rigidă, ci ca un mediu
care exercită influenţe benefice asupra diferitelor laturi ale personalităţii
copiilor. Copilul care azi se joacă dar, totodată şi învaţă, va fi omul care mâine
găseşte soluţii la problemele cu care se confruntă, trăind adecvat într-o societate
a competiţiei.
„Cine nu ştie să se joace cu copii şi este destul de nepriceput ca să creadă
că acest amuzament este mai prejos de demnitatea sa, nu trebuie să se facă
educator“
(C.G. Salzmann)

BIBLIOGRAFIE

1. Antohe V., Gherghinoiu C., Obeadă M, 2002,(Metodica predării matematicii. Jocul

didactic matematic. Suport de curs, Brăila);
2. Antonovici, Ștefania, Jalbă, Cornelia, Nicu, Gabriela, (2005, Jocuri didactice pentru
activitățile matematice în grădiniță – culegere, Ed. Aramis Print, București);
3.Breben, Silvia, Elena, Gongea, Georgeta, Ruiu, Mihaela, Fulga, (2002, Metode interactive

135
de grup - ghid metodic, Ed. Arves);
4. Bruda, Alexndru, (1997, Jocul în dezvoltarea personalității copiilor, Asociația Copiii
Noștri, Caransebeș);
5. Dumitrana, Magdalen, (2002, Activitățile matematice în grădiniță, Ed. Compania,
București);
6..Revista Invatamantul Preşcolar 1-2/2008;
7.. Revista Învăţământul Preşcolar 2/2007;
8.. Revista Învăţământul Preşcolar 4/2007;
9.Bulboaca, M., Alecu, M.: Metodica activitatilor matematice în gradinita si
clasa I. Editura
Sigma, Bucuresti, 1996.

136