EX CATHEDRA

CONCLUZII: 5. McLuhan, M., Galaxia Gutenberg, Buc., Ed.

• Conexiunea extrem de strînsă a educaţiei tehno-
logice cu trecutul, prezentul şi viitorul lumii în
care trăim necesită o atenţie permanentă pentru
aspectele teleologice, de conţinut şi metodologice
ale disciplinei.
• Educaţia tehnologică este o componentă a edu-
caţiei de bază şi trebuie realizată cît mai de
timpuriu, pentru a crea premisele unei concepţii
corecte si atitudini motivate, prin asimilarea unor
valori şi principii etice şi ecologice ce deÞnesc
raportul societate-natură-tehnologie.
• În curricula educaţiei preşcolare nu se speciÞcă
explicit dimensiunea educaţiei tehnologice.
Aceasta poate fi regăsită în cadrul diverselor
arii curriculare: educaţie prin arte, cunoaşterea
mediului, construire (matematică). Problema
deÞnitivării rădăcinilor teleologice ale educaţiei
tehnologice la treapta preşcolară şi a optimizării
acestora în planul asigurării continuităţii cu
treapta primară este deschisă.
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:
1. Constantin, R., M.E.C., Proiectul pentru Învă-
ţămîntul Rural, Educaţie tehnologică, Didactica
Educaţiei tehnologice, Buc., 2005.
2. Deforge, Y., L’Éducation technologique, Paris,
Casterman, 1969.
3. Dewey, J., Democraţie şi educaţie. O introducere
în ÞlozoÞa educaţiei, Buc., EDP, 1972, p. 200.
4. Faure, E., A învăţa să Þi, Raport UNESCO, Buc.,
EDP, 1974, p. 115-116.
Politică, 1975.
6. Mircescu, M., O componentă de bază în învăţă-
mîntul modern, Educaţie tehnologică, în Revista
de pedagogie, nr. 3, 1993.
7. Curriculum şcolar, clasele I-IV, Ch., Ed. Lumina,
2003.
8. Ghid metodologic pentri aplicarea programelor
de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică,
primar-gimnaziu, Buc., Ed. Aramis, 2001.
9. Leonardo da Vinci, Memorandum cu privire la
învăţarea permanentă. Document elaborat de
Comisia Europeană, 2000.
10. Marcu, V., Educaţia omului de azi pentru lumea
de mîine, Universitatea din Oradea, 2005.
11. Naisbitt, J., Megatendinţe: Zece noi direcţii care
ne transformă viaţa, Buc., Ed. Politică, 1989.
12. Popa, C., Statutul social şi epistemologic al şti-
inţelor tehnice, în Noi dimensiuni ale revoluţiei
ştiinţiÞce şi tehnice, E.S.E., 1988.
13. Popescu, I.I., Vlăsceanu, L., Invăţarea şi noua
revoluţie tehnologică, Buc., Ed. Politică, 1988.
14. Smiles, S., Ajută-te singur sau caracter, purtare
şi stăruinţă ilustrate cu ajutorul biograÞilor,
Buc., Ed. Meridiane, 1992.
15. Toma, S., Particularităţi ale învăţării la disciplina
Educaţie tehnologică, Universitatea Tehnică de
Construcţii, Buc., 2005.
16. Zahiric, C., Inteligenţa tehnică, Buc., Ed.
ŞtiinţiÞcă şi Enciclopedică, 1976.
Marina TĂRÎŢĂ,
UPS „Ion Creangă”, doctorandă

Creativitatea şi pregătirea
viitorilor profesori de educaţie
tehnologică
Didactica Pro..., Nr.2-3(54-55) anul 2009

Abstract: The work deals with creativity, technical

ctreativity, creative ability, students creativ potential,
future teachers of Tehnological Education during the
Elena ROTARI lesson with formative character, becuse the activity
of a teacher involves descoveries, problem soloving
Universitatea de Stat “Alecu Russo”, doctorandă which result in new ideas, theories that materialise due
to creativity.
Creativity is an extremly complex phenomenon. It has numerous aspects, facets and dimensions. For these
reasons the article examines more deÞnitions, of creativity coming to an unanimous criteria, which the teachers of
Tehnological Education can extend within the activities of tehnical creativity.

Key words: creativity, creativ ability, students creativ potential.

EDUCAŢIA TEHNOLOGICĂ LA TREPTELE PREŞCOLARĂ ŞI PRIMARĂ DE ÎNVĂŢĂMÎNT. PROBLEME DESCHISE

49
 EX CATHEDRA
Societatea contemporană are nevoie de specialişti
capabili să se orienteze rapid în ßuxul vertiginos de
informaţii, să prevadă tendinţele progresului tehnico-
ştiinţiÞc, să-şi îmbogăţească de sine stătător bagajul de
cunoştinţe, specialişti cu o gîndire critică, în stare să-şi
susţină punctul de vedere, specialişti cu spirit creator.
Creativitatea este un fenomen polivalent, cu mul-
tiple aspecte, faţete sau dimensiuni. Din aceste motive,
deşi termenul a fost introdus pentru prima dată în voca-
bularul ştiinţiÞc de G.W.Gordon Allport [8] în anul 1937,
pînă în prezent nu există o deÞniţie unanim acceptată.
Conceptul de creativitate este abordat diferit în lucră-
rile ÞlozoÞce, psihopedagogice şi metodice. D.Patraşcu
deÞneşte creativitatea ca activitate conjugată, proces
prin care se focalizează, într-o sinergie de factori bi-
ologici, psihologici, sociali, întreaga personalitate a
individului, care se soldează cu producerea ideilor sau a
produselor noi, originale, cu sau fără utilitate şi valoare
socială [1].
După M. Roco, creativitatea este, înainte de toate, o
resursă socială permanent perfectabilă [2].
În opinia lui A. Munteanu, cercetările de ultimă oră
din domeniu marchează etapa de “maturizare” în deÞni-
rea creativităţii, întrucît spiritul speculativ de abordare a
fost detronat în favoarea celui experimental, mai realist.
De aici s-a alimentat însă şi cea dintîi eroare teoretică
şi metodologică, care identiÞcă abuziv sau limitativ
creativitatea cu inteligenţa [7].
În accepţiunea cercetătorului A. Cosmovici, creativi-
tatea este o capacitate complexă, făcînd posibilă crearea
de produse reale ori pur mentale. Deşi componenta
principală a acesteia o constituie imaginaţia, creaţia
ca valoare reală reclamă şi o motivaţie, dorinţa de a
produce ceva nou, deosebit. Imaginaţia şi creativitatea
presupun trei însuşiri:
a) ßuiditatea;
b) plasticitatea;
c) originalitatea [3].
După V. Bogoslavschi, creaţia este un proces
psihologic complicat; nivelul superior al cunoaşterii.
Ea nu se “exteriorizează“ fără acumularea prealabilă a
cunoştinţelor [4].
În prezent, cercetătorii tratează creativitatea
tehnică deopotrivă ca ştiinţă şi artă, esenţa acesteia
Þind identiÞcată prin termenul inventică. V. Belousov
consideră inventica drept ştiinţă, în măsura în care
produsul creativ este obţinut printr-un efort mental
la nivel de conştient şi subconştient, prin alternarea
gîndirii convergente cu cea divergentă, a algoritmului
cu euristicul, a deducţiei cu inducţia, a analizei cu
sinteza, a tehnicilor şi metodelor logico-algoritmice cu
cele intuitive [6].
Aşadar, sintetizînd studiile din domeniu, putem
deÞni creativitatea ca un complex proces, o complexă
CREATIVITATEA ŞI PREGĂTIREA VIITORILOR PROFESORI DE EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ
50
activitate psihică ce se Þnalizează într-un anumit produs;
este capacitatea individului de a realiza noul, sub diferite
forme: teoretică, ştiinţiÞcă, tehnică, socială etc.; de a
releva aspecte deosebite, necunoscute ale realităţii, de
a elabora căi de rezolvare a problemelor şi a le exprima
într-un mod personal, inedit.
Caracteristicile de bază ale activităţii creatoare sînt:
productivitatea, utilitatea şi eÞcienţa, noutatea şi origina-
litatea. Progresul omenirii nu este posibil fără activitatea
creatoare, teoretică sau practică a oamenilor. Din acest
motiv este Þresc ca activitatea creatoare să Þe conside-
rată forma cea mai înaltă a activităţii omeneşti [9].
S. Cristea menţionează: “Creativitatea pedagogică
deÞneşte modelul calităţilor necesare cadrului didactic
pentru proiectarea şi realizarea unor activităţi eÞciente
prin valoriÞcarea capacităţilor sale de înnoire permanen-
tă a acţiunilor speciÞce angajate la nivelul sistemului şi
procesului de învăţămînt” [5].
Deşi este o necesitate pentru studenţi, mai ales în
cadrul orelor practice la disciplinele Studiul materia-
lelor, Tehnologia materialelor, Broderia, Modelarea
şi construirea hainelor, Decor şi confort vestimentar,
dezvoltării creativităţii tehnice nu i se acordă atenţia
cuvenită în pregătirea viitorilor profesori la specialitatea
Educaţie tehnologică din cadrul colegiilor şi al altor
instituţii de învăţămînt cu caracter tehnico-tehnologic,
inclusiv al Universităţii Pedagogice de Stat „A. Russo”
din Bălţi.
Instruind studenţii de la această specialitate, am
observat manifestări ale spiritului creativ atît în grupele
de băieţi, cît şi în grupele de fete. Însă creativitatea este
interpretată diferit: la realizarea unei confecţii din stofă,
fetele iau în consideraţie aspectul exterior, modul de
comportare a stofei, iar pentru băieţi, la executarea unui
articol din lemn sau metal, importantă este dibăcia de a
mînui o unealtă în aşa fel încît să obţină ceva frumos,
deosebit.
Pentru a argumenta cele menţionate, am aplicat, pe un
eşantion alcătuit din 100 de studenţi ai Facultăţii Tehnică,
Fizică, Matematică şi Informatică, specialităţile Instruire
în inginerie şi Educaţie tehnologică, un chestionar care
conţine cîteva întrebări:
1. Ce înţelegeţi prin noţiunea de creativitate?
2. Care este “ponderea“ creativităţii în executarea
unui articol din lemn, metal, pînză sau stofă?
3. Este necesară creativitatea în realizarea orelor de
educaţie tehnologică? Argumentaţi.
4. Ce loc ocupă creativitatea în pregătirea voastră
profesională?
5. Numiţi obiectele de studiu care favorizează
creativitatea.
6. Care dintre disciplinele din planul de învăţămînt
trebuie să recurgă la creativitate şi în ce măsu-
ră?

Prelucrînd răspunsurile la itemii chestionarului, am
stabilit că 78,3% din respondenţi sînt de părere că pentru
a dezvolta creativitatea la copii şi studenţi, în primul rînd
profesorii trebuie să Þe creativi, 15,7% au relatat că nu
se pot pronunţa asupra acestui subiect, iar 6% – nu au
auzit de creativitate.
În temeiul celor prezentate anterior, putem trage
următoarele concluzii:
1. Creativitatea este indispensabilă oricărei ac-
tivităţi umane, aceasta ne ajută la depistarea
necesităţilor şi intereselor proprii şi ale altora,
la studierea contradicţiilor dintre starea de fapt
şi cea dezirabilă, la formularea de sarcini, la
analiza mijloacelor şi metodelor de rezolvare a
problemelor, la identiÞcarea variantei optime, la
îmbogăţirea propriei experienţe creative etc.
2. Creativitatea este un concept polivalent, care
cuprinde un spectru larg de principii, tendinţe, un
concept mult dependent de domeniul de activitate
concret.
3. Educaţia tehnologică pe module necesită o abor-
dare creativă pentru ceea ce elaborează elevul,
studentul.
4. Studenţii – viitori profesori de educaţie tehno-
logică, încă de pe băncile universităţii trebuie să
îşi dezvolte capacităţile creative, pentru a le putea
dezvolta şi la generaţiile în creştere. Disciplinele
tehnice şi tehnologice din planul de învăţămînt
creează condiţii prielnice valoriÞcării şi mani-
CREATIVITATEA ŞI PREGĂTIREA VIITORILOR PROFESORI DE EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ
EX CATHEDRA
festării potenţialului creator viitorilor specialişti
de educaţie tehnologică.
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:
1. Patraşcu, D.; Patraşcu, L., Metodologia cercetării
şi creativităţii psihopedagogice, Ed. Ştiinţa, Ch.,
2003.
2. Roco, M., Stimularea creativităţii tehnico-ştiin-
ţiÞce, EDP, Buc., 1985.
3. Cosmovici, A., Psihologie generală, Ed. Polirom,
Buc., 1996.
4. Bogoslavschi, V.V., Psihologie generală, Ed.
Lumina, Ch., 1992.
5. Cristea, S., Dicţionar de pedagogie, Grupul
Editorial Litera Internaţional, Ch.-Buc., 2000.
6. Belousov, V., Creaţia tehnică în construcţia de
maşini, Ed., Junimea, Iaşi, 1986.
7. Munteanu, A., Incursiuni în creatologie, Ed.
Augusta, Timişoara, 1994.
8. Gordon, W.; Synectics, J.J., The development of
creative capacity, Harper, New York, 1961.
9. Roşca, Al., Creativitate, Buc., Ed. Enciclopedică,
1999.
Recenzenţi:
dr., conf. univ. Lidia STUPACENCO
dr. hab., prof. univ. Dumitru PATRAŞCU
Didactica Pro..., Nr.2-3(54-55) anul 2009
51