MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII, ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL
FACULTATEA FIZICĂ, MATEMATICĂ ŞI TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE
CATEDRA ANALIZĂ MATEMATICĂ ȘI ECUAȚII DIFERENȚIALE

Domeniul general de studii: Ştiinţe ale Educaţiei

Specialitatea: Matematică și Informatică

TEZĂ DE LICENŢĂ
ABORDAREA INTERDISCIPLINARĂ ÎN PROCESUL DE STUDIERE A
RAPOARTELOR ŞI PROPORŢIILOR ÎN GIMNAZIU

Autor:
studenta ciclului I, gr. 4MI
Mutu Marcela
Conducător stiinţific:
dr. conf. univ. Sali Larisa

CHISINĂU, 2020
Cuprins
Introducere..................................................................................................................................................3
Capitolul I: Valorificarea potenţialului conţinuturilor matematice în vederea realizării obiectivelor
interdisciplinare...........................................................................................................................................4
I.1. Fundamente teoretice generale cu privire la interdisciplinaritate.................................................4
I.2. Strategii didactice orientate spre valorificarea potenţialului conţinuturilor matematice în vederea
realizării obiectivelor interdisciplinare....................................................................................................4
I.3. Educaţia STEAM…………………………………………………………………………………5

Capitolul II: Aspecte metodologice privind studierea rapoartelor şi proporţiilor.........................................5

II.1. Abordări curriculare la studierea rapoartelor şi proporţiilor în cursul gimnazial de matematică..5
II.2. Metodologia studierii rapoartelor în cursul gimnazial de matematică..........................................5
II.3. Metodologia studierii proporţiilor în cursul gimnazial de matematică.......................................12
Capitolul III: Demers experimental în vederea realizării obiectivelor interdisciplinare la studierea
rapoartelor şi proporţiilor în gimnaziu.......................................................................................................21
III.1. Metodologia organizării experimentului....................................................................................21
III.2. Rezultatele experimentului........................................................................................................21
Concluzii...................................................................................................................................................22
Bibliografie...............................................................................................................................................23

2
Introducere

Matematica, în general, şi geometria, în special, îşi trag seva din viaţa cotidiană şi îşi găsesc
apoi nenumărate aplicaţii în viaţa cotidiană. Vom încerca aici să prezentăm cîteva din
aspectele mai importante sau mai interesante legate de această temă.
Organizarea învăţării pe criteriul disciplinelor formale clasice este insuficientă într-o lume
caracterizată de explozie informaţională şi de o dezvoltare puternică a tehnologiilor. O
învăţare dincolo de discipline, parcurgerea unui curriculum integrat poate fi mai aproape de
nevoile omului contemporan. Rezolvarea problemelor concrete din viaţa cotidiană,
indiferent de gradul de complexitate pe care îl au, implică apelul la cunoştinţe, deprinderi,
competenţe ce nu pot fi delimitate în sfera de cuprindere a unui obiect de studiu sau altul.
În scopul realizării unui învățământ modern, formativ, considerăm procesul de
predareînvățare-evaluare interdisciplinară drept o condiție importantă și determinantă.
Corelarea cunoștințelor de la diferite discipline de învățământ vor contribui substanțial la
educarea studenților matematicieni, la formarea și dezvoltarea unei gândiri flexibile, la o
fixare și sistematizare mai bună a cunoștințelor și a capacității lor de aplicare în practică.
Abordarea interdisciplinară a conținuturilor educaționale prezintă astăzi o provocare și, în
același timp, o necesitate pentru cadrele didactice și pentru toate nivelele educației. Fiind
teoretizată, interdisciplinaritatea are în procesul educațional actual șanse majore de
abordare, odată cu aprobarea în practica școlară a noii viziuni educaționale, propuse de
reforma învățământului. Atât reforma de orientare, cât și cea de structură și conținut, susțin
interdisciplinaritatea ca procedeu de organizare și desfășurare a procesului educațional.
Matematica este materia care da batai de cap multor elevi. Factorul-cheie este sa inteleaga
logica din spatele exercitiilor. Iar aceasta intelegere vine odata cu rezolvarea unui numar
suficient de exercitii.

3
 1. Valorificarea potenţialului conţinuturilor matematice în vederea realizării
obiectivelor interdisciplinare

Interdisciplinaritatea constit0075ie o soluţie importantă în efortul de organizare modernă a

conţinuturilor învăţământului atunci când predarea conceptelor, principiilor  se face în
cadrul mai multor discipline. Abordarea interdisciplinară a conţinuturilor îl ajută pe elev să-
şi formeze o imagine unitară asupra realităţii.

Profesorul C. Cucoş percepe interdisciplinaritatea ca pe o formă a cooperării între

discipline.

„Interdisciplinaritatea este o formă a cooperării între discipline diferite cu privire la o

problematică a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o  convergenţă şi o
combinare prudentă a mai multor puncte de vedere.”
Aceasta derivă din dezvoltarea unei gândiri integratoare, formarea unei imagini unitare
asupra realităţii, însuşirea unei metodologii unitare de abordare a realităţii, lucrul în echipă –
învăţarea prin cooperare, transferul de cunoştinţe şi metodologii, circulaţia informaţiei,
crearea unui limbaj interdisciplinar, aplicabilitatea cunoştinţelor în noi contexte de viaţă,
deplasează accentul de la «a învăţa despre…, la a şti cum», promovează învăţarea prin
contactul direct cu lucrurile (şcoala activă).

În perspectiva interdisciplinară sunt abordate probleme complexe ce nu pot fi lămurite de o

singură disciplină. Aceste probleme pot fi explicate doar cu ajutorul mai multor discipline,
care conlucrează, cooperează, “se intersectează”.

„Intedisciplinaritatea este un proces de cooperare, unificarea şi codificarea unitară a

disciplinelor ştiinţifice contemporane, caracterstic actualei etape de dezvoltare a
cunoaşterii ştiinţifice, în care fiecare disciplină îşi păstrează autonomia gnoseologică,
specializarea şi independenţa relativă şi în acelaşi timp se integrează în sistemul global de
cunoştinţe.”
Naşterea disciplinelor „de graniţă” şi dezvoltarea cercetărilor interdisciplinare constituie
unul din aspectele caracteristice ale dinamismului culturii contemporane, în care cele două
tendinţe opuse, aceea a specializării şi aceea a sintezei, zguduie fără încetare clasificarea
rigidă a ştiinţelor.

Graniţele între domeniile de cunoaştere apar în mod independent de definiţiile formale ale
acestor domenii şi invers, definiţiile se schimbă odată cu noile graniţe care apar în mod
natural. Metodologia învăţământului matematic aparţine tocmai acestor discipline în
devenire, a căror dezvoltare influenţează neîncetat clasificarea rigidă a ştiinţelor.
Dezvoltarea revoluţionară a tehnicii pune si ea probleme speciale cercetării pedagogice
asupra învăţământului matematic. Dacă se recunoaşte că unul dintre cele mai importante
obiective ale profesorului este să-i creeze fiecărui copil cele mai bune condiţii cu putinţă
4
pentru a-şi dezvolta capacitatea de a învăţa, va trebui să încurajeze formarea la elev a
anumitor concepţii şi atitudini precum şi însuşirea de către el a anumitor metode de lucru.
Pentru a alege aceste scopuri, este necesar un antrenament sistematic şi prelungit al elevilor
în rezolvarea de probleme şi exerciţii judicios alese. „Interdisciplinaritatea implică un
anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoaşterii şi diferite abordări, ca şi
utilizarea unui limbaj comun, permiţând schimburi de ordin conceptual şi metodologic”.

George Văideanu evidenţiază faptul că interdisciplinaritatea era considerată iniţial ca având

menirea ,,să realizeze un acord între realizarea conţinuturilor şi procesul de învăţare pe de o
parte, şi caracterul global al problemelor de rezolvat în activitatea profesională sau socială
pe de altă parte.

Interdisciplinaritatea a apărut ca o reacţie la dezintegrarea spaţiului intelectual modern,

fiind: “o măsură de apărare disperată care vizează păstrarea caracterului global al
intelectului”
Domnul profesor Marin Manolescu, studiind documentul pregătirilor Reuniunii UNESCO
asupra problemelor şcolare, evidenţiază problema interdisciplinarităţii ca fiind pusă în
următorii termeni:

“Exista numeroşi factori care subliniază că interdisciplinaritatea a devenit o necesitate;

marile probleme ale lumii contemporane, problematica economică, morală sau estetică se
pretează in mod cu totul special la o tratare interdisciplinară; în acelaşi timp
interdisciplinaritatea apare ca o consecinţă logică a integrarii tuturor tipurilor de
conţinuturi în perspectiva educaţiei permanente. Probabil, soluţia de aplicat nu este nici
interdisciplinaritatea totală, nici învăţământul pe materii conceput în manieră tradiţională;
o combinare între aceste două formule, realizată în funcţie atât de exigenţele ştiinţelor
contemporane şi de diferitele activităţi sociale cât şi de exigenţele psihologice ale
diferitelor vârste pare mai realistă şi mai eficace.”

În învăţământul preuniversitar, se pot identifica trei direcţii ale interdisciplinarităţii :

1) la nivel de 2) puncte de
autori de planuri, intrare accesibile
programe, profesorilor în
manuale şcolare, cadrul proceselor
teste sau fişe de de predare –
evaluare; evaluare

3) prin
intermediul
activităţilor
nonformale sau
5
extraşcolare.
Intervenţia profesorului determină corelaţii obligatorii prevăzute de programele şcolare
şi impuse de logica noilor cunoştinţe, fapt ce duce la interdisciplinaritate.

Interdisciplinaritatea reprezintă o „interacţiune existentă între două sau mai multe

discipline, care poate să meargă de la simpla comunicare de idei până la integrarea
conceptelor fundamentale privind epistemologia, terminologia, metodologia, procedeele,
datele şi orientarea cercetării” (OCDE, 1972).
În sensul larg al termenului, interdisciplinaritatea “implică un anumit grad de intergrare între
diferite domenii ale cunoaşterii şi între diferite abordări, ca şi utilizarea unui limbaj comun,
permiţând schimbări de ordin conceptual.

Existenţa interdisciplinaritătii, atât a unor domenii interdisciplinare autonome cât şi a

cercetărilor interdisciplinare ce se concentrează conjunctural asupra unei probleme comune,
este o realitate ce nu poate fi contestată. Ceea ce însă poate fi pus in discuţie şi chiar trebuie
supus unei analize critice se referă la riscurile pe care, inevitabil, o colaborare
interdisciplinară le are.

Corelaţiile interdisciplinare reprezintă una dintre perspectivele cele mai adecvate în

abordarea fenomenelor şi proceselor complexe, contribuind astfel la „formarea unei imagini
unitare a realităţii”. Pentru aceasta se va face apel la „conexiunile interdisciplinare
sistematice” prin organizarea unui demers educaţional în care elevul să fie implicat în
situaţii concrete şi semnificative realizând sarcini care cer competenţe achiziţionate la mai
multe discipline şcolare.

Demersul didactic se va centra, aşadar, pe elev, ca subiect al activităţii, deoarece prin el sunt
finalizate toate eforturile instruirii. Elevul trebuie să fie obişnuit să înveţe atât  singur, cât şi
în cooperare,  să fie considerat un partener activ şi responsabil al procesului de învăţare.

Pentru realizarea unei bune interdisciplinarităţi se impun câteva exigenţe:

 profesorul să aibă o vastă cultură generală;

 profesorul să cunoască bine metodologia obiectului său de specialitate, dar şi a
celorlalte discipline  din aria curriculară;
 elevii să fie conştientizaţi de existenţa interdisciplinarităţii disciplinelor de
învăţământ;
 programele trebuie sa fie realizate astfel încât  includă teme cu caracter
interdisciplinar

Activităţile interdisciplinare s-au impus în învăţământul modern ca o necesitate spre a

răspunde cerinţelor de educaţie ale societăţii contemporane.

6
 să-i implice
activ pe
elevi în
procesul
învăţării;

să le dezvolte
gândirea să cultive
creativă; aptitudinile
fiecărui elev;

Activitatea la clasă presupune folosirea

unor metode, tehnici şi procedee care:

să dezvolte să ofere
spiritul de posibilitatea de a
cooperare. aplica în practică
noţiunile
dobândite în
lecţii;

Acest mod de abordare, deşi pare oarecum haotic şi uşor simplist, trebuie iniţiat
după analiza unui set de întrebări pe care orice cadru didactic responsabil ar trebui să şi le
pună:

1) Care este tema de ansamblu?

2) Ce deprindere voi forma?
3) Este de interes pentru majoritatea copiilor?
4) De la ce disciplină să pornesc?
5) Cum se va regăsi tema în cadrul fiecarei discipline, în ce formă?
6) Ce conţinuturi vom utiliza în predare?

7
 7) Care sunt obiectivele?
8) Ce strategii voi utiliza?
9) Cu ce materiale voi lucra?
10) Oferă oportunitaţi pentru  acţiune directă şi permite abordari metodologice
variate?
11) Permite realizarea cu mijloace pe care copiii le au la îndemana sau implică
antrenarea altor resurse umane (comunitate, părinţi, cadre specializate) şi vizitarea
în vederea cunoaşterii a unor instituţii, muzee etc.
12)Care vor fi modalitaţile de evaluare?
13)Permite atingerea unor finalităţi prevăzute în documentele curriculare?

Perspectiva interdisciplinară oferă posibilitatea individualizării şi accesibilizării

conţinuturilor prin realizarea de conexiuni conceptuale între diferite arii curriculare. Ceea ce
face posibilă şi chiar facilă abordarea interdisciplinară a procesului educativ, încă din
grădiniţă, este faptul că unele obiective sunt comune unei palete largi de arii curriculare.

1.1. Fundamente teoretice generale cu privire la interdisciplinaritate

Conform dicționarului de pedagogie, disciplinaritatea este „un raport de

întrepătrundere (cooperare -coordonare) între disciplinele de învățământ, între structurile
conținutului educativ corespunzător organizării moderne a tipului de instituție de
învățământ”.
Literatura de specialitate evidențiază existenta mai multor niveluri ale cooperării și
întrepătrunderii disciplinelor, abordărilor și metodelor de cercetare:
a) monodisciplinaritate - discipline independente, considerate izolate;
b) pluridisciplinaritatea - formă puțin dezvoltată a interdisciplinarității, constând în
juxtapunerea anumitor elemente ale diverselor discipline, care doar colaborează;
c) transdisciplinaritate - întrepătrunderea mai multor discipline susceptibile să ducă, în
timp, la constituirea unei noi discipline sau a unui nou domeniu al cunoașterii;
d) interdisciplinaritatea - ordonarea într-un concept de înalt grad; axiomatic comună unui
grup de discipline înrudite; este definită la nivel ierarhic superior; în raport cu
transdisciplinaritate este o formă mai puțin dezvoltată a comunicării, coordonării și
integrării unor discipline. M. Stanciu arată că, departe de a fi un ,,simptom patologic”
(afirmat de G. Gusdorf) în evoluția spiritului uman, promovarea interdisciplinarității
constituie una dintre trăsăturile definitorii ale progresului științei contemporane.
La nivel teoretic, constată M. Ionescu fundamentul interdisciplinarităţii se află sub
influenţa a două aspecte: unul ontologic şi unul epistemologic. Sub aspect ontologic,
interdisciplinaritatea se bazează, contrar diversităţii formelor ei, pe unitatea esenţială a
diferitelor domenii de studiu ale ştiinţei. Sub aspect epistemologic, fundamentul
interdisciplinarităţii se găseşte în unitatea întregii cunoaşteri ştiinţifice.
Interdisciplinaritatea, prin cele trei niveluri ale sale - aplicativ, epistemologic şi de generarea
de noi discipline vizează transferul metodologic dintr-o disciplină în alta, finalitatea sa fiind
8
 ea însăşi una interdisciplinară. Or, fundamentul teoretic al interdisciplinarităţii unifică
aspectul ontologic (în virtutea căruia interdisciplinaritatea se bazează pe unitatea esenţială a
diverselor domenii ale cunoaşterii ştiinţifice) cu aspectul epistemologic (în virtutea căruia
interdisciplinaritatea derivă din teoria generală a sistemelor).

- socializarea
naturii;

- integrarea -
crescândă în viaţa internaţionalizarea
socială; vieţii sociale .

La nivel social
există trei
obiective
fundamentale
ale
interdisciplinarit
ăţii:

Explicarea şi înţelegerea complexităţii vieţii sociale contemporane face din

interdisciplinaritate un adevărat imperativ epistemologic. Problemelor practice legate de
fundamentele sociale amintite, interdisciplinaritatea le răspunde prin depăşirea graniţelor
artificial create între discipline. Conceptul de interdisciplinaritate a fost definit din dublă
perspectivă: - epistemologică, prin intersecţia teoretico-metodologică a disciplinelor în
procesul de cercetare, şi - pragmatică, ca aplicare a soluţiilor elaborate prin valorificarea mai
multor ştiinţe la luarea unei decizii sau la proiectarea unei acţiuni [Ibidem, p. 45].
Interdisciplinaritatea reprezintă o modalitate de organizare a obiectivelor, conţinuturilor şi
metodologiilor învăţării cu implicaţii asupra întregii strategii de proiectare a curriculumului,
oferind o imagine unitară asupra fenomenelor şi proceselor studiate în cadrul disciplinelor
şcolare şi integralizarea tuturor componentelor definitorii ale acestora. Interdisciplinaritatea
reprezintă ansamblul relaţiilor şi interacţiunilor dintre diferitele conţinuturi şi mesaje
angajate la nivelul unui demers educativ cu finalitate relevantă în planul formării –
dezvoltării personalităţii elevului. Conceptul de interdisciplinaritate poate fi înţeles mai bine
prin comparaţie cu alte concepte corelative: monodisciplinaritatea, multidisciplinaritatea,
pluridisciplinaritatea, transdisciplinaritatea

reprezintă forma tradiţională de organizare a conţinuturilor

învăţării pe discipline predate relativ independent unele de
altele. Principalul avantaj este acela că oferă elevului siguranţa
avansării liniare, gradual ascendente, pe un traseu cognitiv bine
delimitat. Acest traseu poate conduce însă la „paradoxul
Monodisciplinaritatea
enciclopedismului specializat care include profesorul şi elevul în
9
tranşee pe care şi-o sapă ei înşişi şi care îi izolează de realitate
pe măsură ce o adâncesc. În devotamentul său pentru disciplină,
profesorul tinde să treacă pe al doilea plan obiectul prioritar al
educaţiei: elevul în cauză”
 reprezintă o formă mai puţin dezvoltată a transferurilor
disciplinare, care se realizează de cele mai multe ori prin
Multidisciplinaritatea juxtapunerea anumitor cunoştinţe din mai multe domenii,
în scopul reliefării aspectelor comune ale acestora. Este o
formă frecventă de supraîncărcare a programelor şi a
manualelor şcolare şi de pătrundere a redundanţelor.

Punctul de plecare în structura conţinuturilor îl

reprezintă o temă, o situaţie, o problemă abordată de
mai multe discipline, cu metodologii specifice.
Prezintă avantajul abordării unui fenomen din
Pluridisciplinaritatea diferite perspective, reliefând multiplele sale relaţii
cu alte fenomene din realitate. Pentru nivelurile de
şcolarizare care presupun un grad de specializare
mai înalt, această formă de organizare a
conţinuturilor nu este recomandată.

este descrisă ca o formă de întrepătrundere a mai

multor discipline şi de coordonare a cercetărilor, astfel
încât să poată conduce în timp, prin specializare, la
apariţia unui fenomen real de cunoaştere. În contextul
învăţării şcolare abordarea transdisciplinară se face, cel
mai adesea, din perspectiva unei noi teme de studiu.
Transdisciplinaritatea Transdisciplinaritatea fundamentează învăţarea pe
realitate, favorizează viziunea globală, transferul
cunoştinţelor în contexte diverse. Dar introdusă excesiv,
prezintă pericolul acumulării de lacune, al lipsei de rigoare 10
şi de profunzime în cunoaştere.
 Interdisciplinaritatea nu înseamnă doar tratarea de tip simultan a unui fenomen din unghiul
de vedere al mai multor ştiinţe, ci şi o abordare integrată şi integralistă a acestuia, fiecare
ştiinţă aducând cu sine propriul sistem conceptual, mod de gândire şi metode specifice de
cercetare şi reprezentare. Aceeaşi ierarhie se găseşte şi în ce priveşte sistemul de
învăţământ, situaţie în care vorbim despre raporturi de întrepătrundere la nivelul
disciplinelor şcolare – obiectelor de învăţământ (Tabel).
Interdisciplinaritatea este o cooperare între discipline diferite din aceeași arie curriculară,
privind un anumit fenomen, proces a cărui complexitate poate fi demonstrată,explicată, 
rezolvată numai prin acţiunea a mai multor factori. Interdisciplinaritatea presupune
abordarea conţinuturilor complexe având ca țel formarea unei imagini unitare asupra unei
anumite teme. Ea vizează relaţiile, în esenţă de metodologie care se stabilesc între materii
predate diferite diferite, transferul tehnicilor de predare dintr-o disciplină într-alta. De
exemplu, îmbinarea dintre fizică nucleară, medicină, şi chimie a dus la apariţia unor
tratamente aplicate persoanelor bolnave de tumori maligne cum sunt terapia prin radiologie
si chimică
            Deşi interdisciplinaritatea este o noțiune care derivă din cercetare, putem identifica
unele modalităţi de iniţiere a acesteia şi la nivelul materiei predate. Acestea se pot realiza
atât la nivelul elaborării curriculumului cât și nivelul proiectării : programe, planuri,
manuale şcolare, cât şi la nivelul activităţilor instructiv educative. Un conţinut şcolar
proiectat, elaborat şi utilizat în mod interdisciplinară corespunde  mai bine realităţii
prezentate, conducând la o înţelegere cât mai amplă de către elevi. Ca şi
pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea depăşeşte limitele unei discipline însă finalitatea
sa rămâne cercetarea interdisciplinară. Interdisciplinaritatea este îmbinare  între discipline
diferite în vederea soluţionării unei probleme ce se impune, la un moment dat; este un
alianță între mai multe discipline; intervenţie critică de pe poziţiile unei discipline predate la
poziţiile altei discipline în chestiuni de interes comun. Deci, existenţa interdisciplinarităţii,
este o realitate ce nu poate fi contestata. Interdisciplinaritatea este o formă de colaborare şi
împletire între discipline ştiinţifice diferite, care se realizează în principal respectând logica
disciplinelor respective, adaptate particularităţilor legii didactice şi-l ajută pe elev în
formarea unei imagini unitare, îi dezvoltă o gândire mai amplă asupra noțiunilor.
Interdisciplinaritatea este o exigenţă a lumii actuale, acumulărilor cognitive în diferite
domenii ale cunoaşterii. În zilele noastre, reforma învăţământului  a creat cadrul unor
transformări la nivelul curriculumului școlar, între care se distinge perspectiva
interdisciplinară. Interdisciplinaritatea se referă şi la transferul metodelor de predare dintr-o
disciplină într-alta, transfer cu grade diferite de implicare sau finalizare.
Interdisciplinaritatea este o modalitate de organizare a conţinuturilor predate, cu implicaţii
asupra întregii strategii de proiectare a curriculumului, ea care oferă o imagine unitară

11
asupra fenomenelor şi proceselor studiate în cadrul diferitelor discipline de învăţământ şi
care favorizează contextualizarea şi aplicarea cunoştinţelor dobândite.
            Predarea și învăţarea prin corelarea obiectelor de studiu reprezintă noul în lecţii, care
stimulează pe elevi, le dezvoltă gândirea  creativă şi contribuie la unitatea procesului
instructiv – educativ. Legătura dintre disciplinele predate se poate realiza la nivelul
conţinuturilor și obiectivelor acestora, dar se creează şi un mediu prielnic pentru ca fiecare
elev să se exprime liber, să lucreze în echipă sau individual.
             Interdisciplinaritatea presupune stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje
specifice unui domeniu, cu scopul diminuării diferenţelor care apar între disciplinele de
învăţământ, clasice.
     Pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea sunt   componente  ale
cunoaşterii școlare. Intervenţia profesorului determină corelaţii prevăzute de programele
şcolare şi impuse de logica noilor cunoştinţe, fapt ce ne duce la interdisciplinaritate. Se pot
elabora, proiecte de lecţii, planificări școlare comune a  două sau mai multe discipline din
aria curriculară ştiinţe ale naturii.
La nivel de elaborare a materiei predate, profesorii de discipline diferite trebuie să  realizeze
planificări şi proiecte didactice în comun, în raport cu unele criterii şi principii pedagogice
asumate de către toţi
          Interdisciplinaritatea asigură formarea progresivă și sistematică a unei culturi de
comunicare necesare elevului în învăţare, pentru parcurgerea cu succes a treptelor de
învăţare, pentru învăţarea permanentă. În aria curriculară matematică şi ştiinţe,
interdisciplinaritatea este absolut necesară, având în vedere aplicabilitatea directă în practică
a fizicii, chimiei, biologiei şi matematicii. Interdisciplinaritatea în cadrul acestei arii
curriculare înseamnă acţiuni și studii  în planul conţinuturilor şi al metodologiilor, care să
ofere cunoaşterea fenomenelor în evoluția lor, deschizând calea spre sinteze generale.
Interdisciplinaritatea între chimie şi matematică, chimie şi fizică, chimie şi biologie, fizică şi
matematică, se realizează în special în planul conţinuturilor, având matematica drept
instrument de lucru, fiecare demers (observare, demonstrație, experimentare, formulare de
legi, teoretizare) fiind realizat în spirit matematic.
Chimia, fizica şi biologia sunt consumatoare de noțiuni matematice. De cele mai multe ori,
matematica devansează teoretic celelalte ştiinţe, deschizând căi, construind modele.
Profesorul de chimie și fizică priveşte deci, matematica ca pe un instrument absolut necesar
și obligatoriu. El ştie clar ca "Y"-ul de la matematică  trebuie și poate să fie o masă de
substanţă, concentraţie, un coeficient, un indice. O ecuaţie matematică poate fi o lege în
fizică sau chimie. Proporţiile, procentele, funcţiile trigonometrice, ca şi alte abstractizări ale
matematicii se întâlnesc în fizică şi chimie la mereu pentru descifrarea tainelor mediului
natural. Un profesor dotat nu explică, doar, elevilor faptul că fără cunoştiinţe matematice nu
poate înțelege și studia ştiinţele naturii, ci reuşeşte să-i convingă în mod real, să impună
stiluri de lucru adecvate. Studiul chimiei, al fizicii şi al biologiei au afinităţi aparte. Ele
studiază transformările, structura, şi însuşirile materiei. Interdisciplinaritatea acestor
discipline şcolare poate fi un exemplu şi pentru celelalte. Competenţele, metodele de analiză
a fenomenelor, aplicabilitatea lor imediată în practică, metodele de predare, toate acestea
duc la realizarea unei interdisciplinarităţi bine structurate. Interdisciplinaritatea între

12
biologie, fizică, matematică şi chimie se realizează şi în planul metodelor și strategiilor
didactice, atât ca forme de structurare a lecţiei, ca metode folosite în transmiterea noțiunilor,
cât şi ca metode de verificare şi evaluare. Se poate spune deci că fizica şi matematica sunt
instrumente pentru studiul chimiei şi invers. Pentru realizarea unei bune interdisciplinarităţi
se impun câteva exigente: -profesorul să cunoască bine metodologia obiectului său de
specialitate, dar şi a celorlalte obiecte din aria curriculară;
profesorul să aibă o temeinica cultura generală să stăpânească noţiunile predate;
elevii să fie conştientizaţi de existenţa interdisciplinarităţii obiectelor școlare;
realizarea unor programe care să includă teme cu caracter interdisciplinar.
    În condiţiile actuale, în care profesorii trebuie să creeze programe, realizând C.D.L.-uri,
C.D.S.-uri, interdisciplinaritatea în cadrul unei arii curriculare poate constitui un punct de
pornire. Având în vedere cele spuse, considerăm că interdisciplinaritatea constituie un
principiu ce trebuie aplicat, o modalitate de gândire şi acţiune, ce decurge din evoluţia
ştiinţei şi a vieţii economico-sociale. Fizica, matematica, chimia, biologia caută ca în ştiinţă
şi în obiectul de învăţământ respectiv să găsească modelul lumii reale constituit de fiecare
ştiinţă în parte, să integreze fapte şi idei  sau contradictorii într-un sistem. Este utilă
folosirea unor metode specifice fiecarei discipline predate în corelare cu celelalte discipline,
extinderea şi generalizarea unor principii de investigaţie, integrarea soluțiilor şi interpretarea
lor la un anumit nivel, în funcţie de țelul urmărit, permiţând înțelegerea fenomenelor în
complexitatea lor.
Interdisciplinaritatea Chimie-Matematică:Vizează aplicarea cunoştinţelor  de
matematică, de exemplu noţiuni ca:raportul, proporţia, proprietăţile proporţiei, şiruri de
rapoarte, regula de trei simplă, procente. Pentru priceperea corectă a noţiunilor de chimie
(masa atomică, masa molară, masa moleculară), a legilor de bază ale chimiei (legea
conservării masei substanţelor, legea proporţiilor definite) şi a calculelor chimice
(compoziţia procentuală, concentraţia soluţiilor, calcule pe baza formulelor şi a ecuaţiilor
reacţiilor chimice). Cunoştinţele despre rapoarte, proporţii, procente sunt indispensabile
elevilor pentru studiul legilor gazelor, densităţii relative, legii echivalenţilor chimici şi
pentru rezolvarea problemelor cu amestecuri de soluţii solide (aliaje), lichide sau gazoase.
Interdisciplinaritatea chimie-matematică se evidenţiază şi în reprezentările grafice pentru:
-viteza de realizare a unui produs în raport cu concentraţiile reactanţilor,
 -dependenţa vitezei de reacţie de temperatură,
-calculul pH utilizând cunoştinţle legate de logaritmi învăţate la matematică;
-calculul produsului de solubilitate, Ps
Interdisciplinaritatea  Chimie-Fizică-Matematică:Se poate evidenţia  în  cadrul
următoarelor lecţii:
-Sisteme în echilibru (fizice şi chimice);
-Electroliţi. Conductibilitate electrică;
-Legile gazelor  ;

13
-Căldura de reacţie (are la bază principiul I al termodinamicii)
-Teoria ciocnirilor - teoria cinetică  a moleculelor pentru explicarea vitezei de reacţie;
-Potenţial de oxido-reducere. Electrod normal de hidrogen;
-Electroliza topiturilor şi soluţiilor.

MATEMATICA ….şi alte domenii ale vieţii:

1. Unităţi de măsură pentru volum:calculul volumului de aer/elev din sala de clasă.
2. Rapoarte şi proporţii:Confecţionare de bijuterii (aliaje,carate)
3.Procente;Domeniu bancar,calcul de dobândă simplă şi compusă.
                  Comerţ:Preţuri,scumpiri,promoţii.
4. Media aritmetică:Sport:diagrama unor rezultate sportive.
                                Transport:viteza medie.
                                Psihologie:evaluarea unor teste.
5.Combinatorică:Centrale telefonice:numărul de linii posibile.
                            Jocuri de noroc:statistică  .    
                            Scrierea Braille(pt.orbi)-conţine 63 de caractere.
6.Ecuaţii:Aflarea unor date necunoscute din orice domeniu.
               Calculul traseelor turistice
7.Funcţia exponenţială:Descompunerea elementului radioactiv de plutoniu (înjumătăţire) :
f(x)=m*0,5x
                Diviziunea celulara la bacterii. f(x)=2x
8.Funcţia logaritmică:Nivelul sonor în decibeli(db) al unui sunet de intensitate I
          S=lgl/l0    unde: l0-pragul auzului uman
9.Unităţi de măsură pentru capacitate:Staţii PECO (cisterne,butoaie)
10. Unităţi de măsură pentru volum:Industria minieră;Industria siderurgică.
11. Unităţi de măsură pentru suprafeţe:agricultură,horticultură.
12.Sistemul de numeraţie binar: informatică-funcţionarea calculatoarelor, telefonie mobilă,
aparatura digitală,MP3,

       

PROBLEME  CU CARACTER PROFESIONAL:

14
 meseria învăţămînt special
1.O brigadă de muncitori a executat în prima zi 172 perechi
de pantofi,în a II-a zi de 1,5ori mai mult,iar în a III-a zi cu
100 de perechi mai mult dacât în primele 2 zile. Câte perechi
a executat brigada de muncutori în cele 3 zile?
2.Din depozitul unei fabrici de încălţăminte s-au scos 6/7 din
stocul existent. Ştiind că stocul este de 1360 perechi
Confecţioner încălţăminte,calculaţi cât s-a scos şi cât a rămas?
1
încălţăminte
3.Secţia de pantofari a unei şcoli a confecţionat pentru un
centru de plasament 1800 perechi încălţăminte de iarna şi
800 perechi încălţăminte de vara. Încălţămintele de iarnă
costă 30/perechea, iar cele de vara 25lei/ perechea.Ce sumă a
încasat şcoala profesională în final?

1.Un lucrător trebuie să sape un şanţ lung de 39m. El a săpat

2dam şi 5m.Ce lungime de şanţ mai are de săpat?
2.O brigadă de muncitori a săpat într-o zi 0,029km de
şanţ.Câţi metrii de şanţ va săpa brigada în 5 zile?
3.La prepararea unei lăzi de mortar se întrebuinţează 25 kg
de var pastă.Câte lăzi de mortar se pot prepara din 850 kg de
var?
4.Într-un şantier sunt 3 stive de cărămizi.În prima stivă sunt
Zidari- 2400 cărămizi, în a II-a stivă de 2,5 ori mai multe cărămizi
2 Zugravi- decât în prima,iar în a III-a stivă sunt de 3 ori mai multe
Instalatori cărămizi decât în primele 2 stive la un loc.Calculaţi câte
cărămizi sunt în total în cele 3 stive.
5.Doi elevi de la atelierul de instalaţii au săpat împreună un
şanţ lung de 34 metri.Unul dintre ei a săpat cu 8m mai mult
decât celălalt.Cât a săpat fiecare?
6.O echipă de zugravi a zugravit în prima zi 2/9 din
suprafaţa unei săli;iar a II-a zi,5/9 din suprafaţă.A câtă parte
din suprafaţă a fost zugravită?

3 Tâmplari 1.Atelierul de tâmplărie a realizat o producţie cu 3046,50 lei.

Atelierul de tinichigii a realizat o producţie cu 3046,5lei mai
mică, iar atelierul de zidarie a realizat o producţie cu 20538
lei mai mare decât atelierul de tâmplărie.Să se afle valoarea
celor 3 ateliere.
2.O scâdură lată de 21,8m urmează a fi tăiată în lungime
pentru a se obţine din ea şipci cu lăţimea de 4,2cm. Câte
15
 şipci se vor obţine dintr-o astfel de scândură, dacă prin tăiere
se mai pierd 8mm?
3.O fabrică de mobilă a expediat unui magazin 495 scaune,
cu preţul de 95,25lei, 45 mese, la preţul de 785,35 lei şi 29
biblioteci, la preţul de 2432,50 lei bucata.Care este valoarea
mobilei expediate?
4.Pentru confecţionarea unui scaun se întrebuinţează 0,150
kg clei, iar pentru confecţionarea unei bănci din cherestea de
brad se întrebuinţează 0,050 kg clei. În atelier s-au
confecţionat 100 scaune şi 100 bănci. Calculaţi la care obiect
s-au întrebuinţat mai mult clei, şi cu cât?
5.La parchetarea sălii de sport lucrează două echipe.Prima
echipă a parchetat 3/8 din suprafaţa sălii,iar a II-a echipa ,4/8
din suprafaţa sălii.Ce parte din suprafaţa sălii a fost
parchetată?
6.Secţia de tâmplarie a unei şcoli profesionale a confecţionat
pentru o grădiniţă de copii 18 dulapuri şi 25 mese.
Dulapurile costă 7380lei.O masă costă 240lei. Cât au costat
toate mesele şi ce suma a încasat secţia de tâmplărie pentru
produsele confecţionate? Cât costă un dulap?

1.O bară de oţel de 1,413m este împărţită ,prin tăiere,în 3

părţi egale.La fiecare tăiere se pierde 1,5mm. Aflaţi
lungimea unei părţi (atenţie la numărul de tăieri care se fac).
2.Pentru confecţionarea unui grilaj,lung de 10m,atelierul de
lăcătuşi a folosit 385kg de fier.Ce cantitate de fier este
necesară pentru construirea unui grilaj de acelaşi model,cu
lungimea de 16,5m.
3.O sârmă lungă de 12,54 a fost tăiată în 2 părti:Lungimea
Tinichigii- uneia din ele este de 4,86m.Să se afle cu cât este mai lungă a
4 II-a parte a sârmei decât prima?
Lăcătuşi
4.Pentru un aliaj s-au topit 136,4kg cupru,83,18kg zinc si 16
kg plumb.Care este masa totală a aliajului?
5.La un atelier de instalaţii s-au adus  pentru diferite lucrări
următoarele cantităţi de ţeavă:La prima lucrare 727,5m, la a
II-a lucrare cu 372,5m mai mult, iar la a III-a lucrare cu
22,725m mai puţin decât la al II-lea lucrare.Câţi metrii de
ţeavă s-au consumat la cele 3 lucrări?

Confecţionări 1.Un magazin a primit 324,450m stofă de lână şi de 3 ori

5 mai mult stofă din fire sintetice.Ce cantitate de stofa a primit
îmbrăcăminte
16
 magazinul?
2.Pentru confecţonarea a 100 de şorturi s-au folosit 155,5m
pânză. Câtă pânză s-a folosit pentru confecţionarea unui
şort?
3.La o fabrică s-a adus, în prima zi,1975m de stofă,în a II-a
zi,1597m de stofă, în a III-a zi,2347m de stofă. Din stofa
adusă,s-au consumat pentru confecţii 3785,75m de stofă.Câţi
metri de stofă au mai rămas?
4.Dintr-un cupon de pânză de 6/7m s-a consumat1/7m. Câtă
pânză a rămas?
5.Atelierul de croitorie a achiziţionat 254m de stofă de
aceeaşi calitate în 3 valuri. Pentru primul val s-a plătit 28475
lei,pentru al doilea val,34850lei,iar pentru cel de-al treilea
val 44625lei.Care este lungimea stofei din fiecare val?

1.Un teren în formă de dreptunghi , cu L=46, 75m si

l=38,25m, a fost cultivat cu cartofi.Câte tone de cartofi s-au
recoltat de pe acest teren,dacă de pe un ar s-au recoltat 3,5
tone.
2.O ferma agricolă a dus la piaţă într-un autocamion 2,575t
cartofi, 1,81t de varză şi 0,725t de morcovi.Care este masa
încărcăturii transportate?
6 Horticultură
3.Un coş cu mere căntăreşte 24,25kg, iar un coş cu pere
13,5kg. Cu cât este mai greu coşul cu mere decât coşul cu
pere?
4.O fermă agricolă a însămânţat 2 loturi cu grâu.Primul lot
avea o suprafaţă de 175,85ha, iar al 2-lea , cu 246,38ha mai
mult decât primul lot. Ce suprafaţă s-au însămânţat?

1.Faceţi o listă de cumpărare cu preţurile lor şi calculaţi

suma totală .
2.Un vas conţine 215 l de ulei. Din acest vas s-au scos 2
hectolitri. Cât ulei a rămas?
Bucătari-
7 Alimentaţie 3.La o moară s-au adus 810 saci de grâu, cântărind 80kg
publică fiecare. Din 6kg de grâu s-au obţinut 5 kg de făină. Câte
camioane sunt necesare pentru transportul făinii, dacă în
fiecare camion se încarcă 4500kg?

17
 Horticultori: Estetica corpului uman

Concentraţia soluţiilor de stropit (insecticide,fungicide,ierbicide); Rapoarte şi proporţii:Pentru vopsele:porţionarea corectă a

Unităţi de măsură pentru terenuri agricole (arul,hectarul); oxidantului şi prafului de decolorat; Procente:Concentraţia
Transformări de unităţi de măsură,pentru: lungimi,suprafeţe,volum; dizolvantului de ojă de unghii;

binaţii de:azot,fosfor,potasiu; Oxidul de calciu-neutralizarea solurilor acide(agricultură);

chimică); Fuxina şi albastru de metil-dezinfectant şi colorant;Carmin-
Dispersia(emulsia):apa de var-stropit plante;   dezinfectant la manichiură; Diluant-curaţarea ojei de pe
 Piatra vânătă (impotriva ciupercilor);Verde de Paris-insecticid  tare unghii;Alcoolul-intră în compoziţia spirtului şi unor parfumuri;
toxic; Grăsimile:Component în creme de masaj şi săpunuri;Amidonul-ca
Sărurile minerale-componente importante în structura plantelor; absorbant;Metalele-evitarea unor metale ce pot provoca
Glucoza-în stare liberă şi combinaţii:amidon,celuloză. alergie,iritaţii; Coloranti:naturali(plante sau animale)-sintetici(pe cale

PH-ul apei(ploi acide);-influienţa asupra plantelor; Folosirea extractelor din plante medicinale pentru prepararea unor
Efectele poluării asupra lumii vii (plumb,mercur,cadmiu); cosmetice(Gerovital,Farmec,Emiplant,Fares,Dacia plant);Nămolul-
  Rolul unor minerale în lumea vie:Ca,Mg,Zn,Cu,Se,I,Mn,Fe; Compoziţie şi efectele ei benefice; Petrolul-Tratamente pentru
păr(Gerovital);Parafina-Masaje;Ceara-Epilat;

Energia electrică pentru aparate:Electroderm,Casca;Uscator de

păr,Ondulator, Placa; Vibrator facial;Lampa UV;
-----------------

18
 Matematica
Meseria 

Biologia
Chimia

Fizica
1.2. Strategii didactice orientate spre valorificarea potenţialului conţinuturilor
matematice în vederea realizării obiectivelor interdisciplinare

Promovarea interdisciplinarităţii/transdisciplinarităţii în învăţământul actual este o

necesitate impusă de schimbările şi acumulările cognitive din multiplele domenii ale
cunoaşterii, precum şi de complexitatea şi diversitatea problemelor cu care se confruntă
omenirea.
Astăzi, mai mult ca oricând, adolescentul trebuie să-şi asume roluri şi responsabilităţi, să ia
decizii pentru cei din jur, să răspundă rapid şi bine la diversele provocări ale vieţii; succesul
şi performanţa apar doar dacă deţine cunoştinţe integrate, dacă priveşte realitatea ca o
imagine unitară şi dacă gândeşte flexibil şi creator.
Pornind de la aceste realităţi în învăţământul moldovenesc s-a declanşat o reformă a
conţinuturilor, o reformă la nivel curricular; aşa a apărut abordarea conţinutului învăţării din
perspectiva interdisciplinară şi transdisciplinară.
Dicţionarul de neologisme de F. Marcu şi C. Manea defineşte interdisciplinaritatea ca
„stabilirea de relaţii între mai multe discipline sau ştiinţe“.
Specialiştii în curriculum definesc acest termen ca formă de cooperare între
discipline/ştiinţe, respectând logica fiecărora în parte, adaptată particularităţii legii didactice;
vizează formarea la elevi a unei imagini unitare a realităţii şi a unei gândiri integratoare; în
acelaşi timp, este privită şi ca o modalitate de organizare a conţinuturilor învăţării şi ca o
conexiune de limbaje explicative menite să spargă graniţele dintre discipline. Conform
acestei definiţii complexe, interdisciplinaritatea presupune din start două puncte de plecare
forte:
• O cultură interdisciplinară bogată a profesorului;
• O muncă consecventă şi serioasă în echipă.

19
 • Creează ocazia de
corelare a limbajelor
diferitelor disci­pline;

• Descoperă taine ale • Permite aplicaţia

temei in discuţie; cunoştinţelor în practică;

• Favorizează o economie
Predarea de timp de învăţare
• Permite elevului să
conţinuturilor din conform raportului dintre
acumuleze informaţii ce
perspectiva cantitatea de cunoştinţe
pot fi aprofundate în anii
interdisciplinară are şi volumul de învăţare.
următori;
avantaje multiple:

emoţional

estetic intelectual

formarea
personalităţii
elevului

fizic social

Proiectarea unui învăţământ interdisciplinar poate fi promovată atât prin Curriculum-ul

20
naţional, cât şi prin abordări organizate in şcoală; concret, un demers didactic
interdisciplinar se poate derula prin CDŞ-uri; exemplu: Apa şi viaţa; Proiecte educaţionale
interdisciplinare: Matematica şi artele; Orice oră de curs, de exemplu: la momentul de
feedback, la lecţia de literatură „Dor de ţară“, de D. Corbea, se desenează pe tablă două
cercuri, unul mare, unul mic, intersectate.
Cercul mare = ŢARA; Cercul mic = POETUL; Suprafaţa intersectată (comuna) = DORUL.
Această figură geometrică comunică metaforic ideea poetică: dorul este puntea de legătură
permanentă a poetului aflat departe de ţară, dar mereu prezent în ea prin simţire, dragoste de
ţară.
Transdisciplinaritatea este privită ca o formă superioară a interdisciplinarităţii şi presupune
concepte, metodologie şi limbaj care tind să devină universale (robotizarea, modelizarea,
cibernetica, teoria sistemelor, a informaţiei etc.). De asemenea, presupune descoperirea unor
noi câmpuri de investigaţie, fiind centrată pe viaţa reală cu multiplele ei probleme. A fost
numită şi prin sintagma „o nouă viziune asupra lumii“.
Există discipline reale care nu pot fi studiate temeinic decât transdisciplinar, de exemplu
astronomia, care utilizează cunoştinţe temeinice de matematică, fizică, chimie şi geografie.
Matematica, ca disciplina de bază din aria curriculară „Ştiinţe“, devansează teoretic toate
disciplinele.
Consideraţii despre importanţa şi valoarea cognitivă imensă a matematicii apar încă din
Antichitate. Mare personalitate în domeniu, Pitagora scrisese pe frontispiciul şcolii sale
pitagoreice următoarele: „La început a fost 1“. Mihai Eminescu, mare poet, filozof,
gânditor, afirma că „matematica este limbajul universal, limbaj de formule, adică de
fracţiuni ale celor trei: spaţiu, timp şi mişcare“, iar I. Barbu, poetul şi matematicianul,
vorbea despre o gândire matematică într-o „prozodie geometrică“ şi de o „mişcare a eului
liric prin simboluri“.
Aspecte matematice în natură au fost identificate încă din preistorie. Omul primitiv cu
privirea-i iscoditoare observă că elementele concrete (obiecte, flori, vietăţi) ascultau de
anumite legi aritmetice şi geometrice. Astfel, o anume floare avea un anume număr fix de
petale circumscrise într-o formă geometrică fixă (cerc, poligon regulat, con sau trunchi de
con). De asemenea, a observat repetarea unei simetrii bilaterale la vietăţi (buburuză, fluture,
liliac etc.).
Matematica oferă punţi cognitive interdisciplinare pentru toate disciplinele de învăţământ.
Iată câteva exemple:
Interdisciplinaritatea matematică-geografie poate fi prezentă într-o lecţie de geografie cu
tema „Reprezentarea grafică a unor suprafeţe de pe glob (hărţi şi planuri)“. Utilizând
metoda matematică a rapoartelor şi proporţiilor, elevii descoperă că dimensiunile reale prea
mari sau prea mici pot fi reduse, respectiv mărite la valori convenite care respectă
proporţionalitatea dintre dimensiunea reală şi cea reprodusă. Scara hărţii este o împărţire sub
forma unei fracţii de tipul 1/50.000, ceea ce înseamnă că unui centimetru de pe hartă îi
corespund 50.000 de centimetri în teren.
Metoda matematică de determinare a coordonatelor unui punct din plan/spaţiu se poate
aplica la identificarea coordonatelor unui punct de pe hartă/glob. Axele rectangulare vor fi
ecuatorul şi meridianul Greenwich, iar punctul lor de intersecţie va fi originea sistemului.
21
Folosind harta sau macheta globului pământesc vom găsi coordonatele oraşului Galaţi:
latitudine nordică 45027’ şi longitudine estică 28003’.
Muzica lucrează doar cu şapte note muzicale, dar cu ajutorul metodei matematice
combinatorice au fost create milioane de piese muzicale care încântă şi sensibilizează
sufletele unei lumi întregi. Prin tipare de ton şi semiton au apărut gamele şi acordurile.
Aceste tipare constituie logica şi structura muzicii. Lagrange, matematician de renume,
mărturisea că muzica îl detaşa frumos de problemele cotidiene atunci când rezolva probleme
matematice complexe, iar Einstein era un bun violonist.
Matematica este prezentă şi în ritmurile şi mişcările dansului. Traiectoriile dansatorilor
profesionişti înscrise pe podea în timpul execuţiei desenează figuri geometrice complexe, iar
mişcările ritmate sunt coordonate şi corelate pe timpi numerotaţi precis. Profesorii
americani Karl Schaffer şi Erikh Stern au înfiinţat asociaţia Math Dance, având ca scop
promovarea matematicii şi dansului ca activităţi creative unitare; ideile matematice pot fi
mai uşor înţelese când sunt exprimate de mişcările corpului uman.
Matematica şi literatura sunt două specialităţi care nu se exclud, din contră, au o atracţie
reciprocă. Mihai Eminescu creează o veritabilă propoziţie matematică prin poezia „Glossa“.
Viitorul şi trecutul/Sunt a filei două fete,/Vede-n capăt începutul,/Cine ştie să le-nveţe;/Tot
ce-a fost ori o să fie,/În prezent le-avem pe toate,/Dar de-a lor zădărnicie /Tu te-ntreabă şi
socoate…
Ipoteza = TRECUTUL
Demonstraţia = ZĂDĂRNICIA
Concluzia = VIITORUL
Acelaşi poet probează temeinice cunoştinţe de fizică şi matematică din moment ce poezia
„La steaua“ consemnează date despre viteza luminii.
La steaua care-a răsărit/E-o cale atât de lungă,/Că mii de ani i-au trebuit/Luminii să
ne-ajungă./Poate de mult s-a stins din drum,/În depărtări albastre,/Iar raza ei abia acum/Luci
vederii noastre…
Interdisciplinaritatea matematică-informatică este absolut necesară şi mereu prezentă la
orele de cursetc.; de asemenea, informatica pune la dispoziţia matematicii editoare de texte
matematice şi softuri educaţionale.
Prin programul Microsoft Office Word se pot crea tabele, diagrame, forme automate şi
organigrame, toate fiind utile în majoritatea ştiinţelor. De asemenea, prin programul Excel
se pot realiza diagrame (grafice) de tip coloană, bară, linie, prin puncte, stratificate, inelare,
radar, cilindru, con, piramidă etc.
Un exemplu de opţional transdisciplinar poate fi „Apa şi viaţa“, derulat la o clasă de liceu cu
profesori de specialităţi diferite: matematică, fizică, chimie, biologie şi geografie. Cultura
generală a elevului din secolul XXI presupune cunoştinţe temeinice şi diverse, foarte
asemănătoare cu ceea ce însemnă „spirit enciclopedic“ în Renaştere. Numai că pregătirea
tinerilor era atunci pe falii tehnice înguste fără perspectiva unei viziuni unitare. Se lucra cu o
gândire rigidă, algoritmizată.
Astăzi, abordările didactice inter- şi transdisciplinare îi aduc pe elevi mult mai aproape de
realitate, dezvoltându-le o gândire flexibilă şi creatoare, în măsură să ofere soluţii şi să-i
îndrume astfel spre o carieră şcolară şi profesională la standarde europene.
22
 1.3. Educaţia STEAM
STEAM (Științe, Tehnologia, Inginerie, Arte și Matematică) este o nouă abordare a
conceptului STEM, ce implică folosirea principiilor STEM împreună cu integrarea tuturor
disciplinelor umaniste. Proiectele STEM/STEAM sunt realizate în comun cu profesorii care
predau disciplinele implicate în realizarea proiectului respectiv. Fiecare dintre acești
profesori va acorda asistența necesară elevilor la disciplina respectivă în procesul realizării
proiectului. Timpul, rezervat pentru realizarea proiectului, diferă de la proiect la proiect: de
la o săptămână, până la două-trei luni. Susținerea proiectelor realizate poate fi publică,
inclusiv cu participarea părinților. Evaluarea proiectului se face în raport cu următoarele
criterii: - validitatea proiectului vizează gradul în care acesta acoperă unitar și coerent, logic
și argumentat tema propusă; - completitudinea proiectului se reflectă în felul în care au fost
evidențiate conexiunile și perspectivele interdisciplinare ale temei, competențele și
abilitățile de ordin teoretic și practic și maniera în care acestea utilizează conținutul
științific; - elaborarea și structurarea proiectului în ceea ce privește acuratețea, rigoarea și
coerența demersului științific, logica și argumentarea ideilor, corectitudinea concluziilor; -
creativitatea vizează gradul de noutate pe care-l aduce proiectul în abordarea temei sau în
soluționarea problemei; - calitatea produsului obținut și eficiența acestuia; - prezentarea și
susținerea publică a proiectului. Proiectele STEM/STEAM eficient contribuie la realizarea
conexiunilor interdiscipinare, transdisciplinare. În continuare, propunem un exemplu de
proiect STEM/STEAM, privind studierea rapoartelor si proportiilor in cursul gimnazial
recomandat de Curriculumul la Matematică.
Clasa Semestrul I Semestrul al II-lea

a VI-a Rapoarte și proporții în I. Să ne alimentăm sănătos! (STEM)

pictură și arhitectură
(STEAM)
Obiective:
1. determinarea rolului
rapoartelor și al
proporțiilor în arte;
2. selectarea și clasificarea
operelor de pictură și
arhitectură în funcție de
rapoartele și proporțiile
utilizate;
3. evidențierea aspectelor
estetice ale operelor de
pictură și arhitectură în
funcție de aplicarea
rapoartelor și proporțiilor.
Domenii:
Matematică, Științe, Educație
plastică, Educație tehnologică.
Produse finale:
Obiective:
1. calcularea numărului de calorii
pe care trebuie să le consume o
persoană în fiecare zi în funcție
de vârstă, gen şi grad de
activitate fizică;
2. identificarea surselor sănătoase
de proteine, fibre, calciu,
vitamine, glucide etc.;
3. repartizarea pe prize alimentare;
4. întocmirea unui meniu zilnic
sănătos pentru membrii familiei.
Domenii: Biologie; Matematică;
Științe; Informatică.
Produse finale:
1. Tabel cu repartizarea pe mese și
zile a meniurilor (pentru o
săptămână);
2. 2. Prezentare Power Point.
23
 1. Opere de pictură și
arhitectură selectate și
clasificate în funcție de
rapoartele și proporțiilor
utilizate.
2. Prezentare Power Point cu
evidențierea aspectelor
estetice respective

Proiecte STEM/STEAM. Elevii vor realiza cel mult câte unul pe semestru. Profesorul de
matematică, de comun acord cu ceilalți profesori implicați în proces, va selecta proiectele
respective din lista celor propuse în Curriculum sau va propune proiecte STEM/STEAM de
alternativă.

STEM reprezinta un concept educational ce se bazeaza pe ideea de educare a elevilor si

studentilor in patru domenii: stiinta, tehnologii, inginerie si matematica, folosind o abordare
multi-disciplinara si aplicata.  Mai degraba decat a preda aceste discipline separat si distinct,
STEM le integreaza intr-o paradigma de invatare coerenta bazata pe aplicatii din lumea
reala..
Educatia STEM Creativa implica folosirea principiilor STEM + Arte = STEAM ce
presupune si integrarea tuturor disciplinelor umaniste.

Începând cu anul 2007, educația STEAM s-a dezvoltat, în încercarea de a crește interesul
elevilor pentru științele exacte și tehnologie. Educația STEAM contribuie la îmbunătățirea
motivației elevilor şi la dezvoltarea abilităților cognitive, precum și la formarea abilităților
necesare pentru obținerea și menținerea unei profesii în secolul XXI. Din perspectivă
aplicativă, sunt prezentate trei exemple de valorificare a educației STEAM în învățământul
primar, gimnazial și liceal la trei discipline distincte.

24
Așa cum afirmă Raven (2002, p. 239), avem nevoie de „noi modalități de a gândi despre
locul nostru în lume și cu privire la modurile în care ne raportăm la sistemele naturale
pentru a putea dezvolta o lume durabilă pentru copiii și nepoții noștri”. Cu ajutorul abordării
STEAM, sălile de clasă pot fi transformate într-u mediu creativ pentru elevi și cadre
didactice.

Delimitări conceptuale

Educația STEAM a fost caracterizată în funcție de tipul de integrare al disciplinelor, după

cum urmează (Perignat, & Katz-Buonincontro, 2019):

educație STEAM transdisciplinară, care implică

fuziunea totală a disciplinelor și al cărei element
principal îl constituie rezolvarea de probleme;

educație STEAM interdisciplinară, în care o tema

reprezintă punctul comun dintre discipline, însă se
respectă abordarea specifică fiecărei discipline;

educație STEAM multidisciplinară, care presupune o

colaborare între mai multe discipline, însă acestea
nu fuzionează;

educația STEAM transversală, în care se practică

examinarea/ observarea unei discipline prin
perspectiva altei discipline.

Educația STEAM contribuie la îmbunătățirea motivației elevilor, la dezvoltarea abilităților

cognitive, la rezolvarea de probleme și la stimularea gândirii critice, precum și la formarea
abilităților necesare pentru obținerea și menținerea unei profesii în secolul XXI. CLA a
evidențiat trei categorii de argumente interconectate cu privire la motivul pentru care este
necesară abordarea STEAM (CLA, 2015): STEAM pentru educație, STEAM pentru
ocuparea forței de muncă și STEAM pentru economie. În primul rând, STEAM are
potențialul de a îmbunătăți realizarea generală a tinerilor, deoarece facilitează obținerea de
25
rezultate în plan cognitiv, cum ar fi rezolvarea eficientă a problemelor la Matematică și
Științe. În al doilea rând, educația STEAM oferă oportunitatea de a îmbunătăți inovația. Un
sistem de învățământ care nu este multi-disciplinar și infuzat de creativitate „are un impact
negativ, nu doar asupra viitorului creativității în industriei, dar și asupra capacității noastre
de a produce oameni de știință, ingineri și tehnologi creativi în calitate de lideri la nivel
mondial” (Warwick Commission Report, 2015, p. 15). În al treilea rând, abordarea STEAM
dezvoltă indivizi bine pregătiți, care dețin abilitățile necesare pentru a fi angajați din
perspectivă economică. Artele pot favoriza munca în echipă de înaltă performanță,
gestionarea schimbărilor, comunicarea interculturală, îmbunătățirea capacității de adaptare.

schimbarea concepțiilor despre asigurarea relației dintre educația

cunoaștere la granița dintre științe și formală și informală
arte

Pentru a implementa în mod

eficient educația STEAM în
școli, propunem următoarele
soluții:

în contextul învățării incluzive și promovarea unei pedagogii bazate

interdisciplinare pe artă și creativitate

Este nevoie de timp și grijă pentru a lua în considerare posibilitățile pe care le oferă educația
STEAM pentru transmiterea informațiilor în diverse moduri de a cunoaște și de a fi. De
asemenea, este nevoie de efort susținut pentru a rezista tiparelor de gândire care au orientat
abilitățile cognitive și pentru a crea noi modalități epistemologice de învățare din
perspectiva educației STEAM. Este important ca profesorii să se implice în construirea de
parteneriate la nivel local și să faciliteze realizarea de activități caractersitice educației
STEAM prin promovarea unei pedagogii creative.

26
 2. Aspecte metodologice privind studierea rapoartelor şi proporţiilor

În secolul al IV-lea BC. e. matematicianul grec vechi Eudoxus a definit o proporție compusă
din cantități de orice natură.
Grecii antici foloseau legile proporției pentru construcția clădirilor. Cea mai frumoasă
lucrare a arhitecturii grecești antice - Partenonul - a fost construită în secolul al V-lea. BC. e.
În timpul construcției fațadei acestei clădiri s-a folosit raportul de aur. Egiptenii au folosit
raportul de aur la construcția piramidelor. Matematicienii din antichitate și Evul Mediu au
numit raportul de aur și chiar „proporția divină” diviziunea unui segment, în care lungimea
întregului segment se raportează atât la lungimea părții sale mai mari, cât la lungimea părții
mai mari la cele mai mici.
Matematici greci antici folosind proporții pentru a rezolva probleme care se rezolvă în
prezent folosind ecuații, au efectuat transformări algebice, trecând de la o proporție la alta.
Pitagora a considerat că esența muzicii este dată de rapoarte de numere simple proporționale
cu lungimea coardelor monocordului pentru diferite note.
Pitagora a constituit baza sistemului musical:

Sunete DO RE MI FA SOL LA SI DO
Raportul
1 8 64 3 2 16 128 1
lungimii
1 9 81 4 3 27 243 2
coardelor

Secțiunea de aur (numită uneori și Raportul de aur, Proporția de aur, Numărul de aur)

(sectio aurea în limba latină), notată cu litera greacă Φ (phi majuscul) sau și cu φ (phi
minuscul), care se citesc „fi”, este primul număr irațional descoperit și definit în istorie. El
este aproximativ egal cu 1,618033 și poate fi întâlnit în cele mai surprinzătoare împrejurări.
Euclid l-a denumit pe Φ ca fiind simpla împărțire a unui segment de dreaptă în ceea ce el a
numit "medie" și "extremă rație". Iată cuvintele lui:
"Spunem că un segment de dreaptă a fost împărțit în medie și extremă rație atunci când
segmentul întreg se raportează la segmentul mai mare precum se raportează segmentul cel
mare la cel mai mic".
Mulți artiști și arhitecți și-au proporționat lucrările conform raportului de aur, considerând
că acesta conferă lucrării o estetică plăcută.
Rolul teoriei proporțiilor a scăzut semnificativ după ce s-a realizat că raportul dintre cantități
este un număr (poate irațional) și, prin urmare, proporția este egalitatea numerelor. Acest

27
lucru a făcut posibilă utilizarea ecuațiilor în loc de proporții și transformări algebice în loc
de proporții.
Rolul și locul subiectului „Proporții” în cursul matematicii a clasei a 6-a și
soluționarea problemelor practice
Rolul subiectului „Proporții” la cursul de matematică din clasa a VI-a este de a introduce
elevii în conceptul de „proporție”; să dezvolte cunoștințe puternice în rândul studenților
despre proprietatea de bază a proporției și aplicarea acesteia în rezolvarea problemelor;
pentru a-și forma o idee de proporții directe și invers de cantități.
În mod tradițional, problemele referitoare la proporții sunt studiate într-un curs de
matematică de clasa a VI-a. Se crede că la această vârstă elevii ar trebui să învețe să rezolve
proporțiile, să se familiarizeze cu două dependențe practic importante - proporții directe și
invers, să învețe să distingă între ele și să rezolve problemele corespunzătoare. Studiul
proporțiilor și aceste dependențe are o importanță deosebită pentru studiul ulterior al
matematicii, formarea ideilor inițiale despre funcție.
Acest subiect demonstrează studenților o gamă largă de domenii în care pot apărea
proporții. Tema „Proporții” servește ca bază pentru rezolvarea multor probleme practice.
Este necesar ca elevii să învețe acest subiect, deoarece își găsesc aplicarea în lecțiile de
matematică, chimie, fizică (în rezolvarea problemelor); geografie, desen, tehnologie (scară)
etc.
Cu probleme a căror soluție se reduce la crearea proporțiilor, sunt întâlniți oameni de orice
profesie, de la gospodine până la oameni de știință din diverse domenii ale științei.

2.1. Abordări curriculare la studierea rapoartelor şi proporţiilor în cursul

gimnazial de matematică
De comparat curriculum-ul actual (2019) din RM cu cel anterior (2010).
În 2009, cu sprijinul UNICEF Moldova, a fost evaluat procesul de implementare a curriculumului bazat pe
obiective. În urma acestei evaluări, în 2010 a fost elaborat Curriculumul naţional bazat pe competenţe,
pentru toate treptele de învăţământ, urmărindu-se prin această măsură apropierea ofertei educaţionale de
necesităţile absolventului, în vederea asigurării unei integrări socio-profesionale de succes.

Curriculumul integralizat presupune crearea unui astfel de mediu educaţional care va pune cel mai bine să
relaţioneze experienţele şcolare între ele cu cele din afara şcolii şi cu propriile nevoi şi interese. Literatura
pedagogică actuală descrie integralizarea curriculară drept o modalitate inovatoare de proiectare a
curriculumului, care presupune sintetizarea şi organizarea didactică a conţinuturilor din domenii diferite ale
cunoaşterii astfel încât să se asigure achiziţia de către elevi a unei imagini coerente unitare despre lumea
reală.зф

De comparat curriculumul actual din RM cu curriculum-ul din România.

28
 2.2. Metodologia studierii rapoartelor în cursul gimnazial de matematică

„Raportul este interconectarea diferitelor marimi, obiecte, acțiuni.” Ozhegov S.I.

Raportul se referă la unele relații între entitățile lumii noastre. Poate fi numere, cantități
fizice, obiecte, produse, fenomene, acțiuni și chiar oameni.
În viața de zi cu zi, când vine vorba de relații, spunem „relația dintre acestea și asta”. De
exemplu, dacă există 4 mere și 2 pere într-o vază, atunci spunem „raporturi de mere și pere”
sau dacă schimbăm mere și pere, atunci „raporturi de pere și mere”.
În matematică, raportul este adesea folosit ca „relația dintre acestea și asta”. De exemplu,
raportul dintre patru mere și două pere, pe care le-am examinat mai sus, în matematică va fi
citit ca „raportul dintre patru mere la două pere”, sau dacă schimbați mere și pere, atunci
„raportul dintre două pere și patru mere”.
Pentru prima dată, studenții învață despre procente în clasa a șasea.
Procentul este unul dintre cele mai interesante și deseori utilizate în instrumentele de
practică. Interesul este parțial sau complet aplicat în orice știință, în orice loc de muncă și
chiar în comunicarea de zi cu zi. O persoană care este bine versată în procente dă impresia
că este inteligentă și educată.
Prima etapă: este necesară formarea unei înțelegeri a procentului ca mod special de
exprimare a unei fracțiuni a unei valori, pentru a dezvolta capacitatea de a exprima un
procent cu o fracție ordinară corespunzătoare. Procentul este definit ca o sută din o anumită
valoare. Mai mult, înainte de introducerea definiției ar trebui să se ia în considerare exemple
de utilizare a procentelor.
Calculele procentuale sunt slab înțelese de elevii școlii. Există mai multe motive pentru
aceasta:

29
 în prezent, procentele sunt studiate fără nicio legătură cu problemele
corespunzătoare la fracții. Prima cunoaștere a interesului apare
conform manualului clasei a 6-a. Până în acest moment, studenții sunt
capabili în probleme practice să găsească o fracțiune dintr-un număr, un
număr după fracția sa și ce parte o valoare este de la altul. Dacă aceste
În primul rând: abilități sunt generalizate de către profesor sub formă de reguli, atunci
regulile în sine nu ajută la transferul abilității deja stăpânite într-o
situație nouă, deoarece la rezolvarea problemelor specifice, procentele
nu sunt despre numărătorul și numitorul fracției, ci despre numărul
procentelor conținute în general și părțile sale.

acest lucru afectează în principal capacitatea copiilor de școală de a

În al doilea rezolva probleme mai complexe la sută, după ce au studiat în clasa a VI-
a regulile pentru găsirea unei fracțiuni a unui număr prin înmulțirea cu o
rând: fracțiune și găsirea unui număr la fracția sa prin împărțirea cu o fracție,
aceste metode nu sunt transferate la probleme cu procente.

în rezolvarea problemelor pentru procente, proporțiile încep să fie

aplicate în curând - astfel procesul de soluționare a problemelor este
„mecanizat”, ceea ce împiedică elevii să înțeleagă sensul acțiunilor lor.
În al treilea A suta parte a leului se numește banut, a suta parte a unui metru - un
centimetru, a suta parte dintr-un hectar – un ar sau o sotca. Se
rând: obișnuiește să se apeleze la a 100-a parte dintr-o marime sau un
număr procentual. Deci un ban - un procent de un leu și un centimetru
- un procent de un metru, un ar - un procent de un hectar, două sutimi
- una la sută din două.

1. Ce este un raport.
În matematică, raportul este o relație între două numere care indică de câte ori al doilea
număr se cuprinde în primul.
Ca termen comun, cuvântul raport este împrumutat din limba franceză, unde se ortografiază
rapport. În matematică, este câtul dintre două mărimi de același fel, exprimate în aceleași
unități.
Prin raportul numerelor raționale pozitive a și b, cu b≠0, se înțelege numărul rational a:b,
a a
notat . Scrierea este raportul, iar a și b sunt termenii raportului.
b b
a
Valoarea unui raport   ❑ este numărul c care se obține din relația c=a:b.
❑ b

Exemplu 1: Într-o clasă sunt 12 fete și 16 băieți. Se spune că raportul dintre numărul fetelor
12
și cel al băieților este egal cu . Valoarea raportului 12:16=0,75.
16

1. La scrierea raportului a două mărimi de aceeași natură, acestea trebuie să fie

exprimate în aceeași unitate de măsură. De exemplu, dacă lățimea unui dreptunghi
este egală cu 120 cm, iar lungimea este egală cu 3,6 m, pentru a afla raportul dintre

30
 lățime și lungime, întâi se transformă L=3,6m =360 cm și apoi se
l 120 1
obține  = cm= .
L 360 3
2. Se pot forma rapoarte și cu cantități de tipuri diferite. De exemplu, dacă unui om îi
12 km
trebuie 3 ore pentru a parcurge 12 km, atunci se formează raportul  ❑ =4
❑ 3 h
km/h.

Două rapoarte sînt egale, dacă valorile lor sînt egale. Mai multe rapoarte care au aceeași
a1 a2
valoare formează un șir de rapoarte egale : = =¿
b1 b2
A amplifica un raport cu un număr nenul înseamnă a înmulţi fiecare termen al raportului cu
acest număr.
A simplifica un raport cu un număr nenul înseamnă a împărţi fiecare termen al raportului la
acest număr.
Amplificarea sau simplificarea unui raport nu schimbă valoarea lui.

a c
Observaţie. Perechea de rapoarte şi , unde , a∈Q , b, c∈Q ¿ se notează mai scurt astfel: a :
b b
b : c. În acest caz se mai spune că numerele a, b şi c se raportă ca a : b : c.

► Scara unei hărți, notată cu S, este raportul dintre distanța pe hartă și distanța pe teren. Se
distan ţ a pe h art ă
scrie: S = .
distan ţa pe teren

Exercițiu rezolvat:

Aflați scara unei hărți dacă la un segment de 1 mm pe hartă îi corespunde în teren o distanță
egală cu 10 km.

1
Solutie :10 km = 10 000 000 mm. Avem S= sau 1: 10000000
10000000

► Titlul unui aliaj, notat cu T, este raportul dintre masa metalului prețios și masa aliajului.
masametalului pretios
Se scrie: ¿ .
masa aliajului

Exercițiu rezolvat:

Un aliaj conține 160 g aur și 780 g cupru. Aflați titlul aliajului

31
 160 160 8
Solutie T = = = =0,170
780+160 940 47

► Concentraţia unei soluții, notată cu C, este raportul dintre masa substanței care se dizolvă
masa substntei
și masa soluției. Se scrie: ¿ .
masa solutiei

Exercițiu rezolvat:

Se dizolvă 20 g de sare în 260 g apă. Aflați concentrația soluției

20 20 1
Solutie: Avem C= = = =0,071
260+20 280 14

2. Raportul procentual

P P P ∙a
Proprietate: p% din a este produsul dintre si a ,adica: ∙ a= .
100 100 100

Exerciţii rezolvate:

1. Aflați 30% din suma 1 500 lei.

30 30∙ 1500
Solutie : ∙1500= =450lei .
100 100

2. Din cei 600 de elevi ai unei școli, 55% sunt fete. Câți băieți sunt în școală?

55 55∙ 600
Solutie : ∙ 600= =330 fete, deci 270 baieti.
100 100

45 45 ∙ 600
Astfel, vor fi 45% băieți, adică: ∙ 600= =270 baieti.
100 100

Observații:

P P
1. Dacă 0 ≤ <1 ,atunci ∙ a<a .
100 100
P P
2. Dacă =1 , atunci ∙ a=a .
100 100
P P
3. Dacă >1 , atunci ∙ a>a .
100 100

Proprietate:

32
 P
Dacă numărul a creste cu p % , atunci se scrie a+ ∙a.
100
P
Dacă numărul a scade cu p % ,atunci se scrie a− ∙a.
100

Exerciţii rezolvate:

1. 600 lei reprezintă 30% dintr-o sumă de bani. Aflați suma de bani.

30 600 ∙100
Solutie :Avem de rezolvat ecuația: x=600 ⇒ x= ⇒ x=2000lei.
100 30

2. Aflați x dacă:
a) 20% din el este 160;
b) 70% din el este 400;
c) 125% din el este 8 100

Solutii:

20 160∙ 100
a) x=160 ⇒ x= =¿ 800;
100 20

70 400∙ 100
b) x=400⇒ x = =¿ 571, 4285;
100 70

125 8100 ∙100

c) x=8100 ⇒ x= =¿6480.
100 125

Proprietate: Raportul procentual al două numere date se obține prin scrierea raportului lor
ca un raport cu numitorul 100.

Exerciţii rezolvate:

1. Scrieți sub formă de raport procentual:

2 6 1 6
` a) ; b) ; c) ; d) ;
5 4 2 20

Solutii:

40 150
2 ¿= 6 ¿=
20 ¿ 25 ¿
a) =40 % ; b) =150 % ;
❑
5 100 ❑
4 100

c ¿ 50¿ ¿ 50 =50 % ; d) ❑6 ¿ =
5¿ 30
❑1 = =30 % .
2 100 20 100

33
 2. Din 800 de flori plantate, au înflorit 640. Aflați cât la sută din numărul florilor au
înflorit.

6408 80
Solutie : Avem = =80 % .
800 100

p q p ∙q
Proprietate: p % din q % este egal cu ∙ = .
100 100 10000

Exerciţiu rezolvat:

Într-o zi, Ana cheltuiește 30% dintr-o sumă de bani. A doua zi cheltuiește cu 40% din cât a
cheltuit în prima zi. Cât la sută din sumă a cheltuit Ana a doua zi?

30 40 30 12
Solutie :Fie x suma de bani. În prima zi cheltuiește x , iar a doua zi ∙ x= x. A
100 100 100 100
doua zi a cheltuit 12% din suma de bani.

P
Proprietate: p ‰ se citește ,,p la mie” și înseamnă .
1000

Exemplu:
O soluție are 15‰ sare. Înseamnă că la 1 000 kg de soluție sunt 15 kg sare.

Exerciții rezolvate:

1. Aflați 18‰ din 6 000 kg.

18
Solutie: Avem ∙ 6000 = 108 kg.
1000
2.Aflați 50‰ din 2 500.
50
Solutie: Avem ∙ 2500=¿ 125.
1000

Observație: Calculele cu p ‰ se fac exact ca la procente.

3. Cresteri si scaderi cu P %
Despre Procente am mai discutat si in clasa a V-a, dar acum notiunea noua pe care o
introducem este Cresteri si scaderi cu procente .
Astfel,inainte de a aprofunda notiunea de cresteri si scaderi cu procente, sa ne
reamintim cea ce am invatat, adica ce sunt procentele:
P
Stim ca, daca p% din x este egal cu y, scriem x= y .
100
In relatia de mai sus p% reprezinta raportul procentual, x se numeste intregul, iar y
reprezinta parte corespunzatoare din intreg .

Determinarea a p% dintr-un numar x dat (ne lipseste y)

34
 P
p% din x = x.
100

Exerciţiu rezolvat:

O banca da dobanda anuala de 17%. Ce dobanda va primi dupa un an un client care are o
depunere de 500 lei.

Solutie:

17 17 ∙500 8500
Calculam ∙ 500= = =85 lei .
100 100 100

Deci dobanda pe care o va primi clientul va fi de 85 de lei.

Aflarea unui numar cand se stie p% din el (lipseste x).

P P 100
p % din x= y ⇒ x= y ⇒ y=x : =x ∙ .
100 100 P

Exerciţiu rezolvat

O gospodina a cheltuit la piata 60% din suma pe care o avea, adica 90 de lei . Ce suma avea
o gospodina la ea?

Solutie:
Observati ca stim raportul procentual, dar nu stim cea ce este dupa “din”, adica intregul,

Astfel, problema o sa o rezolvam cu ajutorul unei ecuatii.

- fie x suma de bani

Deci obtinem:

3
60 % din x=90 lei ⇒ 60 ¿¿ ¿lei ⇒ ∙ x=90lei ⇒ x = 90 :
5
3 5 90 ∙ 5 450
⇒ x=90∙ ⇒ x= ⇒ x= ⇒ x=150 lei .
5 3 3 3

Deci gospodina a avut la piata 150 de lei.

35
Cum aflam raportul procentual? (lipseste p%)

P
∙x=y
100

Exerciții rezolvate:

1) O gospodina cheltuieste la piata 90 de lei din cei 150 de lei pe care ii avea. Cat la
suta din suma a cheltuit la piata?

Solutie: Astfel avem:

p 90 ∙100 9000
p % 150=90 lei ⇒ ∙ 150=90 ⇒ p= ⇒ p= ⇒ p=60. Deci p %=60 %.
100 150 150

2) Un produs ce costa 400 de lei se scumpeste cu 20%. Cat costa produsul?

Solutie: Calculam mai intai cu cat se scumpeste produsul, astfel avem:

20 20 ∙ 400
∙ 400= =8000 ¿¿ ¿lei
100 100

Deci produsul costa:

400+ 80=480lei

3)  Se stie ca 21% dintr-o cantitate de lapte este smantana, iar 25% dintr-o cantitate de
smantana este unt.Aflati din cate kilograme de lapte se pot obtine 52,5 kg de unt.

Solutie: Fie: x−¿ cantitatea de lapte;

y−¿cantitatea de smantana;
z−¿ cantitatea de unt.

Astfel obtinem ecuatia:

21 % din x= y Si

25 %din y=z

Dar stim ca z = 52,5 kg.

25 1
Astfel obtinem: 25 %din y=z ⇒ y=52,5 ⇒ y=52,5⇒ y=4 ∙52,2 ⇒ y=210.
100 4

36
Deci avem 210 kg de smantana.

Acum ca sa aflam cantitatea de lapte, calculam:

21 21 21
21 % din x= y ⇒ ∙x=y⇒ ∙ x=210 ⇒ x=210 : ⇒ x=210 ∙ ⇒ x=21000¿ ¿ ¿
100 100 100

Deci cantitatea de lapte este de 1000 de kg.

1) Dupa o reducere de 6% si o alta de 5% un produs  costa 178,6 lei. Aflati pretul initial.

Solutie: Fie x−¿pretul initial al produsului, astfel obtinem ecuatia:

x−6 % ∙ x−5 % ( x −6 % ∙ x )=178,6lei

Acum rezolvam ecuatia:

x−6 ¿¿ ¿

Deci pretul initial al produsului este de 200 lei.

2.3. Metodologia studierii proporţiilor în cursul gimnazial de matematică

Problema proporțiilor se ia in considerare în cursul școlar de matematică: pentru prima

dată în clasa a VI-a în cursul aritmeticii în pregătirea studiului dependenței proporționale.
Este util să se însoțească definiția obișnuită a proporției ca egalitatea a două relații cu un
indiciu că cele patru numere care o compun sunt numite proporționale. Argumentând că
orice patru numere, de exemplu, 8, 6, 4, 3, sunt proporționale, afirmăm astfel că se poate
face o proporție din ele, iar aceste numere sunt luate în ordinea în care sunt indicate, și
anume relația prima dintre ele la a doua și a treia la a patra. Este necesar să stăpâniți
definițiile termenilor „proporție”, „membri ai proporției”, „membri extreme și medii”,
„numere proporționale” și să luați în considerare o serie de exemple - acesta este primul pas
în studiul proporțiilor.
8 4
Scrierea = este scurta si mai convenabila, decit scrierea 8 : 6 = 4 : 3, dar în practică se
6 3

folosesc ambele și trebuie utilizate ambele. În plus, nu va cauza dificultăți.scrierea

a c
proporțiilor în formă generalăa :b=c :d , sau = .
b d
Al doilea pas este derivarea proprietății principale a proporției, exprimată prin egalitatea
ab = cd. După ce au verificat-o pe mai multe exemple, acestea dau dovada logică.

37
 După ce am demonstrat că, în cazul proporționalității celor patru numere a, b, c, d,
produsele ad și bc sunt egale, ne întoarcem în mod firesc la întrebarea dacă presupunerea
inversă este adevărată.
Al treilea pas, final, în studiul proporției este căutarea unui membru necunoscut al
proporției, adică obținerea celui de-al patrulea proporțional cu cele trei numere arbitrare.
După aceea, trecem la rezolvarea ecuațiilor folosind proprietatea proporțională principală.

Greșelile și dificultățile tipice ale studenților în studiul proporțiilor și aplicarea lor la

rezolvarea problemelor.
Sarcinile proporționale sunt întotdeauna deosebit de dificile pentru copii și adolescenți.
Din punctul de vedere al abordării piegetiene, capacitatea de a rezolva problemele în
proporții metrice este un semn al trecerii la stadiul superior de dezvoltare a gândirii, stadiul
operațiilor formale - și apare abia la vârsta de aproximativ 11 ani.
S-a demonstrat că chiar și adolescenții au adesea dificultăți în rezolvarea problemelor
proporționale în cazurile în care sunt necesare calcule pentru rezolvarea problemei.
Problemele pentru determinarea unei proporții necunoscute în proporție, care necesită
calcule conform unei formule cunoscute, se dovedesc a fi mai simple. Mai complicate sunt
problemele de comparație, în care este necesar să se compare două relații; încep să se
rezolve corect la o vârstă mai mare.
Subiectul „Proporția” și sarcinile legate de aceasta sunt studiate deja în școala primară.
Dar, în ciuda acestui fapt, liceenii încă nu stăpânesc suficient abilitățile necesare pentru
rezolvarea lor. Există multe motive pentru aceasta, dar principalul este lipsa de lucru cu
elevii pentru a dezvălui legăturile dintre diferite valori, precum și lipsa unei singure abordări
a înregistrării condițiilor și rezolvării problemelor în lecțiile de pe diferite subiecte.
Metode de invatare a elevilor in rezolvarea problemelor cu proportii
Începând cu eșantioanele din textul de formare, valorile corespunzătoare ale cantităților
sunt exprimate în fracții zecimale sau numere naturale, ale căror relații nu sunt exprimate în
numere întregi. În plus, o treime din toate sarcinile sunt sarcini cu procente. Acest lucru
îngreunează învățarea. Proporțiile în sine îmbogățesc arsenalul metodelor de rezolvare a
problemelor folosite de școlari în procesul studierii întregului curs de matematică din clasele
5-6 și, fără a crește complexitatea, sarcinile nu au efectul dorit asupra dezvoltării elevilor. Pe
un număr mic de sarcini simple de același tip, nu este întotdeauna posibil să atingem un alt
obiectiv important - să învățăm elevii să distingă între proporții directe și invers.

38
 trebuie să începeți cu conceptul de „relație”, cu sarcinile de a împărți numărul în această
relație.
În primul
rând:

este necesar să îi înveți pe școlari să rezolve proporțiile. Principala modalitate de rezolvare

a acestora ar trebui să se bazeze pe proprietatea principală a proporțiilor. Când acest
obiectiv este atins, este posibil să se arate utilizarea proprietăților proporțiilor pentru a
În al doilea simplifica soluția lor.
rând:

este necesar să îi învățăm pe școlari să distingă două marimi în condițiile sarcinilor, să

stabilească tipul de dependență între ei.
În al treilea
rând

trebuie să-i înveți să facă o înregistrare succintă a condițiilor problemei și să alcătuiască

În al proporția.
patrulea
rând

Numai după aceasta, pentru a ne pregăti pentru rezolvarea problemelor mai complexe prin
valori proporționale, este necesar să le arătăm elevilor cum să rezolve problemele studiate
fără proporții deloc.

1. Proportii. Aflarea unui termen necunoscut dintr-o proporție

Se numește proporție egalitatea a două rapoarte.

a c
Fie, a , b , c , d ∈ Q+ ¿,b ≠ 0 ,d ≠0.¿ O proporție se scrie: = , unde a , b , c si d sunt termenii
b d
proporției, dintre care a si d se numesc extremi, iar b si c se numesc mezi.
Exemple:
3 15
1) = este o proporție; 3, 2, 15 și 10 sunt termenii proporției, 3 și 10 sunt extremii,
2 10
iar 2 și 15 sunt mezii.
1,5 15
2) = este o proporție cu termenii 1,5, 7, 15 și 70, unde 1,5 și 15 sunt extremii, iar
7 70
7 și 15 sunt mezii.

Proprietatea fundamentală a unei proporții:

În orice proporție, produsul extremilor este egal cu produsul mezilor. Pentru orice
a c
= proporție, rezultă că: ad=bc .
b d
39
Exerciții rezolvate:
11 22
1) = ⇒ 11 ∙ 24=12∙ 22;
12 24

6,4 12,8
2) = ⇒ 6,4 ∙10=5∙ 12,8.
5 10

Proprietate:
a c
Fiind date rapoartele = acestea formează o proporție dacă ad=bc .
b d

Exerciții rezolvate:
1) Verificați dacă numerele 9, 7, 27 și 21 formează o proporție.
7 21
Soluție: Din 7 ∙ 27=9∙ 21rezultă = . Deci cu cele patru numere putem forma o
9 27
proporție.
2) Scrieți proporțiile care pot fi formate cu rapoartele:
4 36 46 7 9 23 32 21
; ; ; ; ; ; ; .
5 44 34 9 11 17 40 27
7 21
Soluție: Avem = deoarece 7 ∙ 27=9∙ 21 ;
9 27
4 32
= deoarece 4 ∙ 40=5 ∙ 32.
5 40
23 46 9 36
Analog se verifică că avem: = si = .
17 34 11 44

a
c
3) Fie proporția = . Dacă bc=53 să se calculeze 15 ad .
b
d
Soluție: Avem ad=bc=53 ⇒ 15 ad=15 ∙53=795.
1,5 y
4) Se știe că x = . Aflați xy .
4 ,(3)
13
Soluție: Avem xy=1,5 ∙ 4 , ( 3 )= =6,5.
2
x
.
5) Dacă 1 , (5 ) x=2 , ( 7 ) y ,aflați
y
x 2 ,(7) 25
Soluție: Avem = = .
y 1 ,(5) 14

40
 3 m
6) Dacă = și am=150 să se determine n .
a n
Soluție: Avem 3 n=am⇔ 3 n=150 ⇔ n=50.
a
7) Se știe că 20% din a este 30% din b . Aflați .
b
Soluție: Putem scrie:
20 30 1 3 a 3b a 3
a= b ⇔ a= b ⇔ = ⇔ 10 a=15 b ⇔2 a=3 b ⇔ = =1,5.
100 100 5 10 5 10 b 2
Aflarea unui termen necunoscut dintr-o proporție:

produsul mezilor
un extrem = ;
celalalt extrem

produsul extremilor
un mez = .
celalalt mez
a c bc bc ad ad
Fie proporția = . Avem a= , d= ,sau b= , c= .
b d d a c b

Exerciții rezolvate:

a 3
1) Dacă = , aflați a .
15 225
3∙ 15 3 1
Soluție: a= = = =0,2.
225 15 5

2) Să se afle:
S
a) S din v= , t ≠ 0 ;
t

F
b) F din p= ,S≠0;
S

U
c) R din I = , R ≠ o , I ≠ 0.
R
U
Soluție: Avem : a) S=v ∙t ; b ¿ F=S ∙ p ; c ¿ R= .
I

4
3) Raportul a două numere este . Dacă cel mai mare dintre ele este 98, aflați celălalt
7
număr.
a 4 98∙ 4
Soluție: Avem: = ⇒ a= ⇒ a=56.
98 7 7

2. Proportii derivate

41
 a c
Consideram proportia = , a , b , c , d ∈Q , b , d ≠ o .
b d
Cu termenii acestei proportii, putem obtine alte proportii, numite proportii derivate.

PROPORTII DERIVATE CU ACEIASI TERMENI

a c d c
1. Putem schimba extremii intre ei = ⇒ =
b d b a
3 15 20 15
Exemplu: = ⇒ = .
4 20 4 3

a c a b
2. Putem schimba mezii intre ei = ⇒ =
b d c d
7 21 7 2
Exumplu: = ⇒ = .
2 6 21 6

a c c a
3. Putem schimba locurile rapoartelor = ⇒ =
b d d b
3 15 15 3
Exemplu: = ⇒ = .
4 20 20 4

a c b d
4. Putem inversa rapoartele = ⇒ =
b d a c
7 14 4 8
Exemplu: = ⇒ = .
4 8 7 14

Daca intr-o proportie se schimba extremii intre ei sau se schimba mezii intre ei sau se
schimba locurile rapoartelor sau inversam ambele rapoarte se obtin tot proportii, numite
"proportii derivate cu aceiasi termeni".

PROPORTII DERIVATE CU ALTI TERMENI

a c af cf
1) = ⇒ = ,f ≠0
b d b d
a c
⇒ = ,f ≠0
bf df

2 8 2 ∙ 5 8 ∙ 5 10 40
Exemplu: = ⇒ = ⇒ =
3 12 3 12 3 12

2 8 2 8 2 8
= ⇒ = ⇒ =
3 12 3 ∙ 7 12∙ 7 21 84

Daca intr-o proportie se inmultesc ambii numaratori sau ambii numitori cu acelasi numar
nenul atunci se obtine tot o proportie.

42
 a c a+ c
2) a) = =
b d b+d

3 6 3+ 6 9
Exemplu: = = = .
8 16 8+16 24

a c a−c
b) = =
b d b−d

2 6 2−6 −4 4
Exemplu: = = = = .
5 15 5−15 −10 10

Daca intr-o proportie facem suma (diferenta) numaratorilor pe suma (diferenta) numitorilor,
se obtine un raport egal cu rapoartele proportiei.

a c a c
3) = ⇒ = (am adunat numaratorii la numitori)
b d a+b c+ d

a+b c+ d
⇒ = (am adunat numitorii la numaratori)
b d

a−b c−d
⇒ = (am scazut numitorii din numaratori)
b d

a c
⇒ = (am scazut numaratorii din numitori)
b−a d−c

Daca intr-o proportie adunam numaratorii la numitori sau adunam numitorii la numaratori
sau scadem numitorii din numaratori sau scadem numaratorii din numitori se obtin tot
proportii.

2 6 2 6 2 6
Exemplu: = ⇒ = ⇒ =
5 15 2+5 6+ 15 7 21

2 6 2+5 6+ 15 7 21
= ⇒ = ⇒ =
5 15 5 15 5 15

2 6 2−5 6−15 −3 −9
= ⇒ = = =
5 15 5 15 5 15

2 6 2 6 2 6
= ⇒ = ⇒ =
5 15 5−2 15−6 3 9

3. Marimi direct proportionale. Marimi invers proportionale.

43
Două mărimi sunt direct proporționale dacă depind una de cealaltă, astfel încât dacă una
crește (sau se micșorează) de un număr de ori, atunci și cealaltă crește (sau se micșorează)
de același număr de ori.

De exemplu, dacă un caiet costă 7 lei, atunci 2 caiete costă 14 lei. Observăm că dacă
numărul de caiete crește de două ori, atunci și prețul se dublează. Aceste două mărimi:
nr . de caiete și preț sunt mărimi direct proporționale (d.p.).

Numerele a 1 , a2 , a3 , … , an sunt direct proporționale cu numerele b 1 , b2 , b3 , … ,b n dacă formează

șirul de rapoarte egale:

a1 a2 an
= =…=
b1 b2 bn

Valoarea acestor rapoarte se notează de obicei cu k și se numește coeficient de

proporționalitate.
Exerciții rezolvate:

1. Aflați trei numere a, b și c știind că sunt direct proporționale cu numerele 2, 3 și 6,

iar suma lor este 33.

Soluție: (a, b, c) d.p. (2, 3, 6)

a b c a+b+ c 33
= = = = =3
2 3 6 2+3+6 11

a
=3 ⇒a=3 ∙2=6
2

b
=3 ⇒b=3 ∙3=9
3

c
=3 ⇒c=3 ∙ 6=18.
6

În rezolvarea exercițiului am folosit următoarea proprietate:

Într-un șir de rapoarte egale, fiecare raport este egal cu raportul dintre suma
numărătorilor și suma numitorilor.

2. Aflați numerele a, b și c știind că sunt direct proporționale cu 3, 5 și 8, iar produsul

lor este egal cu 960.
Soluție: (a, b, c) d.p. (3, 5, 8)
a b c
= = =k
3 5 8

44
 a
=k ⇒ a=3 k
3
b
=k ⇒ b=5 k
5
c
=k ⇒ c=8 k
8

a ∙ b ∙ c=960
3 k ∙ 5 k ∙ 8 k =960
120 k 3=960
960
k 3= =8
120
k =2

a=3 k =3∙ 2=6

b=5 k =5∙ 2=10
c=8 k=8 ∙ 2=16

3. Aflați numerele x și y știind că sunt direct proporționale cu 4 și 7, iar diferența lor

este 36.
Soluție: Dacă (x, y) d.p. (4, 7), înseamnă că y este mai mare decât x, pentru că 7 este
mai mare decât 4. Și atunci diferența celor două numere va fi y – x = 36.
În continuare vom folosi proporții derivate (scădem numărătorii și numitorii):

x y y−x 36
= = = =12
4 7 7−4 3
x
=12⇒ x=12∙ 4=48
4
y
=12⇒ y =12∙ 7=84.
7

Două mărimi sunt invers proporționale dacă depind una de cealaltă, astfel încât dacă una
crește de un număr de ori, cealaltă scade de același număr de ori.

De exemplu, dacă un muncitor termină o lucrare în 4 zile, atunci doi muncitori vor termina
lucrarea în două zile. Observăm că dacă numărul de muncitori se dublează, numărul de zile
necesar finalizării lucrării se micșorează de două ori. Aceste două mărimi: nr. de
muncitori și nr. de zile sunt mărimi invers proporționale. Un alt exemplu de mărimi invers
proporționale: viteza și timpul necesar parcurgerii unei distanțe. Dacă viteza crește, timpul
scade.

Numerele a1, a2, a3, …, an sunt invers proporționale cu numerele b1, b2, b3, … , bn dacă sunt

direct proporționale cu inversele lor, adică se poate forma următorul șir de rapoarte egale:

a 1 a2 a3 a
= = =…= n
1 1 1 1
b1 b2 b3 bn

45
Valoarea acestor rapoarte se notează de obicei cu k și se numește coeficient de
proporționalitate.

Egalitatea de mai sus se poate rescrie astfel:

a1∙b1=a2∙b2=a3∙b3=…=an∙bn.

Exerciții rezolvate:

1. Aflați numerele a, b și c știind că sunt invers proporționale cu 2, 5 și 10, iar suma

lor este 24.
Soluție: (a, b, c) i.p. (2, 5, 10) ⟹ a ∙ 2 = b ∙ 5 =  c ∙ 10 = k
k
a ∙ 2=k ⇒ a=
2
k
b ∙ 5=k ⇒ b=
5
k
c ∙10=k ⇒ c=
10

k k k 5k 2k k 8k
a+ b+c= + + = + + = =24
2 5 10 10 10 10 10

8 k =240 ⇒k =240 :8 ⇒ k =30

k 30
a= = =15
2 2

k 30
b= = =6
5 5

k 30
c= = =3
10 10

Elemente de probabilităţi

Se aruncă un zar. Care este şansa (probabilitatea) că va apărea faţa cu:

a) 8 puncte;
46
b) 4 puncte;
c) un număr de puncte mai mic decît 7?

Rezolvare:
Aruncarea zarului este un experiment. În urma producerii acestui experiment, se pot realiza
sau nu unele evenimente legate de el.
a) Evenimentul „Va apărea faţa cu 8 puncte” nu are şansa (probabilitatea) să se realizeze,
deoarece pe fiecare faţă a unui zar sînt cel mult 6 puncte. Spunem că acest eveniment este
imposibil, iar şansa (probabilitatea) lui de realizare este 0.
b) Evenimentul „Va apărea faţa cu 4 puncte” are şansa (probabilitatea) să se realizeze.
Spunem că acest eveniment este posibil sau aleator.
c) Evenimentul „Va apărea faţa cu un număr de puncte mai mic decît 7” se va realiza
numaidecît, deaceea spunem că acest eveniment este sigur, iar şansa (probabilitatea) sa de
realizare este egală cu 1.
Retineti!
În viaţă se produc diverse experimente. Rezultatul unui experiment este un eveniment.
Evenimentele pot fi:
Sigure ⇒ Şansa (probabilitatea) de realizare este 1.
Imposibile ⇒ Şansa (probabilitatea) de realizare este 0.
Aleatoare (întîmplătoare) ⇒ Şansa (probabilitatea) de realizare este egală cu un număr
mai mare ca 0, dar mai mic decît 1.

Elemente de organizare a datelor

Elevii clasei a VI-a au obţinut la testul de matematică următoarele rezultate: două note de
4, şase note de 5, patru note de 6, patru note de 7, trei note de 8, două note de 9 şi patru note
de 10. Structuraţi într-un tabel informaţia despre notele obţinute de elevi la test.

Nota 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Nr. De 0 0 0 2 6 4 4 3 2 4
note

Tabelul conţine rezultatele obţinute de elevii clasei a VI-a la testul de matematică. În acest
caz, se spune că am realizat o analiză statistică, am colectat şi am înregistrat date.

47
Retineti
Statistica matematică este ştiinţa care se ocupă de colectarea, înregistrarea, prelucrarea,
analiza şi interpretarea datelor referitoare la un fenomen (din activitatea economică, viaţa
socială, metrologie, agricultură, biologie etc). Datele statistice pot fi ilustrate cu ajutorul: •
tabelelor; • graficelor ; • diagramelor (cu batoane, cu bare, circulare etc.)

48
3. Demers experimental în vederea realizării obiectivelor interdisciplinare la studierea
rapoartelor şi proporţiilor în gimnaziu

3.1. Metodologia organizării experimentului

Învăţarea prin descoperirea experimentală este o reacţie împotriva metodelor bazate pe

verbalizarea şi memorarea mecanică, a metodelor bazate pe receptare, chiar dacă ele asigură
înţelegerea celor asimilate şi învăţarea mai rapidă. Învăţarea prin descoperire urmăreşte ca
predarea-învăţarea să se bazeze pe problematizare şi cercetare, pe experienţa directă şi
concretă, creativă. Învăţarea euristică urmăreşte să nu comunice material de studiu în forma
ei finală de asimilare, ci să antreneze elevul în procesul instruirii, să-i arate cum să înveţe.
Ea urmăreşte să ajute elevul pentru învăţarea ulterioară, să-l transforme treptat într-un ,,
gânditor creativ,, . În acest context, învăţarea euristică poate să dinamizeze elevul spre
căutare, explorări şi munca personală independentă sau în echipă, prin documentare şi
activităţi experimentale-aplicative, prin investigaţie ştiinţifică şi tehnică, ale căror rezultate
să fie nu numai dobândirea tezaurului cunoaşterii umane, ci chiar obţinerea unor idei sau
soluţii noi, realizarea unor inovaţii şi invenţii care să propulseze creaţia, noutatea într-un
anuit domeniu de specialitate.
Învăţarea prin experiment merge mult mai departe şi oferă elevilor o mai mare
autonomie. În această etapă, trebuie să observăm că în învăţarea prin experiment nu le
spunem elevilor pur şi simplu să meargă şi să înveţe ceea ce doresc să înveţe. Le oferim un
nivel corespunzător de îndrumare şi orientare când încep, şi continuăm să-i sprijinim pe
măsură ce experimentează. În învăţarea prin experiment accentul se pune pe a-l face pe elev
responsabil pentru propriul proces de învăţare. Elevii îşi dovedesc responsabilitatea mai
mari dobândind abilităţi practice.
Activitatea profesorului în învăţarea prin experiment
Creşterea continuă a volumului de informaţii şi utilizarea tehnologiilor moderne
necesită acumularea şi înţelegerea unui număr tot mai mare de cunoştinţe şi de informaţii,
de către tot mai mulţi oameni. Tehnicile moderne de învăţare, pentru a fi eficiente, trebuie
să aibă un anumit grad de interactivitate cu subiectul uman şi să transmită informaţia pe mai
multe canale (text, sunet şi imagini) într-o manieră asociată. Învăţare prin experimentare
este de tip inductiv, centrată pe cel care învaţă şi orientată spre activitate. Efectuarea
experienţelor şi experimentelor capătă o importanţă tot mai mare, iar formarea spiritului
experimental la elevi devine o sarcină esenţială. Adesea noţiunea de experiment este
sinonimă cu cea de experienţă, iar metoda experimentală este considerată echivalată cu
metoda lucrării în laborator. Experimentul reprezintă producerea sau modificarea
intenţionată a unui fenomen sau proces în scopul studierii acestuia.
Învăţarea experimentală nu presupune doar mânuirea unor instrumente sau punerea în
funcţiune a unei aparaturi speciale, ci presupune o intervenţie activă din partea elevilor

49
pentru a modifica condiţiile de manifestare a obiectelor şi fenomenelor supuse studiului şi
pentru a ajunge la descoperirea unor date noi, a adevărurilor propuse în lecţie.
Tipuri de experimente
1. Experimentul ştiinţific presupune că:
- există o problemă de cercetat
– ipotezele descriu soluţiile aşteptate ale problemei
- aceste soluţii așteptate sunt în legătură cu un model mental privind desfăşurarea
fenomenului în sine
- pe baza ipotezelor se formează predicţii referitoare la cazuri concrete/contexte/în care
se v-a efectua/realiza experimentul ştiinţific. Conform literaturii de specialitate,
experimental ştiinţific urmăreşte în esenţă respingerea unor ipoteze (formulate anterior
prin observaţii anterioare, simulări pe calculator, modelări anterioare în anumite condiţii
experimentale alese obiectiv.
Dacă în niciunul din experimentele ştiinţifice efectuate în aceste noi condiţii
experimentale, ipoteza nu se respinge, atunci ipoteza este admisă provizoriu.
2. Observaţia experimentală (Ciascai, 2006)
Definiţie: este o metodă utilizată pentru colectare de date.
3. Experimentul didactic
Plănuieşte ca mâine să fii mai bun decât astăzi, dar nu plănui să fi terminat. Carol Ann
Tomlinson, pedagog SUA Urmăreşte schema demersului experimental ştiinţific, dar el
se opreşte în momentul în care predicţia este acceptată ca fiind corectă, deoarece
ipoteza, aparatura şi modul de lucru conduc direct la concluzia corectă aşteptată, scopul
experimentului didactic fiind însuşirea de noi cunoştinţe în urma experimentului.
Tipuri de experimente didactice M.E. Dulama (2008) propune o clasificare complexă și
nuanțată a experimentelor didactice în raport cu o multitudine de experimente:
a) după modul de organizare a activității elevilor
 experiment frontal (demonstrativ) – efectuat de către profesor, ajutat uneori de
câțiva elevi;
 experimente pe echipe;
 experimente individuale
b) după durata experimentului:
 experimente de scurtă durată (maxim 50 de minute)
 experimente de lungă durată (se desfașoară pe parcursul mai multor lecții)
c) după posibilitatea repetării experimentului:
 experimente irepetabile;
 experimente repetabile (se repetă la anumite intervale de timp, pe parcursul unui
an școlar) d) după locul de desfășurare a experimentului:
 experimentul de laborator (desfășurat in școală)
 experiment în natură (desfășurat în afara școlii)
 experiment desfășurat în institute de cercetare, în ferme zootehnice, ăn spitale etc.

50
d) după locul de desfășurare a experimentului:
 experimentul de laborator (desfășurat in școală)
 experiment în natură (desfășurat în afara școlii)
 experiment desfășurat în institute de cercetare, în ferme zootehnice, ăn spitale etc.
e) după scopul didactic fundamental urmărit:
 experimentul destinat stimulării interesului față de noile achiziții (efectuat în
partea introductivă a lecției)
 experiment destinat învățării noilor informatii, aprofundării sau extinderii lor
(efectuat pe parsursul lecției)
 experiment cu caracter de descoperire
 experiment demonstrativ/ ilustrativ
 experiment de formare/ dezvoltare a abilităților
 experiment destinat fixării de cunoștințe
 experiment de stimulare/ dezvoltare a relațiilor interumane
 experiment de evaluare a capacității de experimentare sau de aplicare în practică a
cunoștințelor teoretice si practice;
f) după natura experimentelor:
 experimente calitative (evidențiaza relații de tip cauză-efect, interrelații calitative
și explică desfășurarea unor fenomene și condiționarea lor)
 experimente cantitative (evidențiază relații cantitative între mărimi si includ
măsurarea unor parametri, efectuarea de calcule, stabilirea de relații matematice
etc.)
g) după rezultatul lor:
 experimente pozitive (evidențiază existența unor interrelatii calitative sau
cantitative)
 experimente negative (evidențiaza absența unor interrelatii calitative sau
cantitative)
h) după locul in ierarhia învățării:
 experimente reproductive
 experimente productiv-creative si de cercetare
i) după tipul de cunoștințe vizate a fi dobândite în experiment:
 experimente pentru dezvoltarea unor cunoștințe procedurale (reguli, proceduri,
tehnici)
 experimente pentru dezvoltarea unor cunoștințe declarative (concepte, clasificări,
ierarhii)
j) după planul în care se desfășoară:
 experimente directe – efectuate în plan material
 experimente mentale – efectuate în plan mental
 experimente în plan virtual
k) după tehnica de experimentare:

51
  experiment bazat pe efectuarea de experiențe – activități practice efectuate cu
aparatură și instrumente;
 experiment bazat pe aplicarea tehnicii efectuării de preparate microscopice și
observarea microscopică a acestora
 experiment bazat pe tehnica disecției
 experiment bazat pe simularea unei experiente cu ajutorul computerului
 experiment bazat pe observare macroscopică, pe analiza, compararea, cercetarea,
determinarea științifică cu determinatorul
 experiment bazat pe tehnici de investigare a ecosistemelor
 experiment bazat pe observații cu lupa
 experiment bazat pe analiza genetică

Metodologia experimentului didactic

Dupa cum arata M.E. Dulama (2008), experimentul didactic presupune parcurgerea a 4
etape:
1) Pregatirea experimentului de către profesor inainte de lecție:
 stabilirea obiectivelor operaționale
 documentarea
 proiectarea experimentului
 pregatirea aparatelor, instrumentelor și ustensilelor necesare
 efectuarea experimentului pentru asigurarea reușitei
 elaborarea fișelor de activitate experimentală pentru fiecare elev sau grup
 stabilirea probelor de evaluare prin care se verifică dacă obiectivele
experimentului au fost atinse
2) Pregatirea experimentului de către profesor cu elevii in lecție:
 organizarea elevilor
 prezentarea obiectivelor urmărite si argumentarea importanței experimentului
pentru ca elevii să participe conștient la propria lor formare
 prezentarea aparatelor, instrumentelor si ustensilelor necesare
 prezentarea fișelor de activitate experimentală si a modului de completare
3) Efectuarea experimentului:
 prezentarea unei probleme, a unei situații problemă, a unui fenomen sau a unui
process
 formularea unei intrebări cauzale (Din ce cauză s-a produs acest fenomen sau
proces?)
 observarea si analizarea unor fapte generice reale sau reproduse (faptul generic
este o descriere, un exemplu, o schiță etc., care reprezintă una sau mai multe din
trăsăturile esențiale ale noțiunii de format sau elemente ale sferei noțiunii)
 elaborarea ipotezei/ipotezelor
 proiectarea etapelor experimentului, a modului de lucru și precizarea condițiilor
didactice si tehnice
52
  efectuarea experimentului
 colectarea de date si notarea rezultatelor
 prelucrarea datelor experimentale
 confirmarea sau infirmarea ipotezei
4) Valorificarea experimentului:
 prezentarea rezultatelor
 discutarea rezultatelor
 validarea rezultatelor cercetării – se realizează prin aplicarea acestora în practică

3.2. Rezultatele experimentului

53
Concluzii

Interdisciplinaritatea porneşte de la ideea că nici o disciplină de învăţământ nu

reprezintă un domeniu închis, având numeroase legături ce se suprapun.
În aria curriculară „Matematicǎ şi Ştiinţe“, interdisciplinaritatea este absolut
obligatorie, având în vedere aplicabilitatea directă în practică a biologiei, chimiei, fizicii şi
matematicii. Abordarea interdisciplinară are drept scop formarea unor personalităţi
moderne, cu gândire critică, analitică, sistemică, cu capacităţi de înţelegere profundă şi
aptitudini de modelare a fenomenelor, a proceselor ce ne înconjoară, contribuind la crearea
premiselor pentru conştientizarea tabloului integru al lumii vii.
Abordarea interdisciplinară a conţinuturilor ştiinţifice din programele şcolare oferă
elevilor imaginea aceluiaşi conţinut (fenomen) privit din perspectiva diferitelor discipline şi
relaţionările acestora. Elevul este pus în situaţia să gândească să-şi pună întrebări să facă
legături între aspectele studiate la fiecare disciplină în parte şi astfel nu va mai percepe
fenomenul studiat izolat ci cumulând ceea ce ştie despre el din punctul de vedere al
diferitelor discipline, acestea completându-se şi înfluenţându-se reciproc.
Atunci când rezolvă probleme, folosind proporții, elevii dezvoltă gândirea logică, îi învață
pe copii să folosească materialul de referință, îi face să studieze materialul teoretic mai
profund, să transforme cunoștințele într-un element necesar activității practice și aceasta
este o componentă importantă a motivației de învățare. Rezolvând astfel de probleme, elevii
se regăsesc într-una din situațiile de viață și învață să răspundă la întrebările emergente cu
ajutorul cunoștințelor dobândite într-o lecție organizată corespunzător.

54
Bibliografie

[1] Dorinel-Mihai Crăciun, Ioan Săcăleanu, Alina Crăciun, Bogdan Dorneanu

MATEMATICĂ. EXERCIŢII ŞI PROBLEME PENTRU CLASA A VI-A
[2] https://www.edituracorint.ro/media/attachment/file/m/a/matematica_clasa_a_vi-
a_sem_2.pdf
[3] https://matepedia.ro/procentele-cresteri-si-scaderi-cu-procente/
[4] Manual: Mate2000 clasa VI Editura: Paralela 45
[5] https://matera.ro/tag/proportii-derivate/
[6] I. Achiri, A. Braicov, O. Şpuntenco, Matematica clasa a VI-a, Editura Prut Internaţional,
2011
[7] Radu I. Interdisciplinaritatea de la necesitate la realizare. Cluj-Napoca: Editura Dacia,
1986.
[8] Gusdorf G. Trecutul, prezentul şi viitorul cercetări interdisciplinare. În: Raport
UNESCO. Interdisciplinaritatea şi ştiinţele umane. Bucureşti, Editura Politică, 1986, 133 p.
[9] http://ccdmures.ro/cmsmadesimple/uploads/file/rev8sp/cf/cf1.pdf
[10]  Урок - путешествие в страну «Пропорция» // Математика.-2004.-№45.- С. 12-13.
[11] Математика: учебник для 6 кл. общеобразоват. учреждений / , , . – Изд. 5-е. –М.:
«Сайтком», 2000. – 286с.
[12] Математика: Учеб.- собеседник для 5-6 кл. сред. шк. / и др.-М.: Просвещение,
1989. – 495 с.
[13]   Пропорции. Решение задач с помощью пропорций. Урок-путешествие
(обобщение и систематизация знаний) // Математика. – 2003.-№19.-С.4-5.
[14] Совайленко обучения математике в 5-6классах: Кн. Для учителя: Из опыта
работы.-М.: Просвещение, 1991.-480с.
[15] Урок по теме «Пропорция. Основное свойство пропорции.» 6 класс //
Математика.-1998.-№8.- С. 26.
[16]  Тема «Пропорции» //Математика.-2000.-№32.-С.32.
[17]  Помощь детям в решении задач на пропорции: моделирование
процессов мышления и влияние обучения на изменение стратегий мышления //
Психология обучения.-2002.-№10.-С.42-44.
[18] Об изучении задач на пропорцию //МШ.-1994.-№5.-С.40-44.
55