ALIAJE

CIUMAC DANIELA

Profesor: M.Dîru
 INTRODUCERE
• ÎN VIAŢA DE ZI CU ZI
UTILIZĂM
NUMEROASE OBIECTE
DIN ALIAJE.
• V-AŢI ÎNTREBAT DIN
CE SUNT FĂCUTE
FURCULIŢELE? SAU
DIN CE SUNT FĂCUTE
ŞINELE DE TREN?SAU
DIN CE SUNT FĂCUTE
UNELTELE? VEŢI AFLA
PE PARCURSUL
ACESTEI PREZENTĂRI.
 DEFINIŢIE
• ALIAJE = SUBSTANŢE OBŢINUTE PRIN CONTOPIREA A
DOUĂ SAU MAI MULTE ELEMENTE CHIMICE,DINTRE CARE
CEL PUŢIN UNUL ESTE METAL ŞI SE GĂSEŞTE ÎN ALIAJ ÎN
PROPORŢIA CEA MAI MARE(COMPONENT DE
BAZĂ) ,CELELALTE PUTÂND FI METALE SAU NEMETALE
(COMPONENTE DE ALIERE)
• EXISTĂ NUMEROASE
TIPURI DE ALIAJE:
ALIAJE DE LIPIT
ALIAJE UŞOARE
ALIAJE
ANTICOROZIVE
ALIAJE INOXIDABILE
ALIAJE DURE
 Fieroase Nefieroase

Oţelurile Fontele Alamele Bronzurile Duraluminiul

Aliaje
de lipit

Acestea sunt cele mai importante şi utilizate dintre aliaje.

 PROPRIETĂŢI
• PROPRIETĂŢILE UNUI ALIAJ
DEPIND STRICT DE CELE ALE
SUBSTANŢELOR DIN CARE
ESTE FORMAT.

Principalele proportietăţi
ale aliajelor sunt:
Temperatura de topire
Densitatea
Duritatea
Rezistenţa mecanică
Rezistenţa la coroziune
 ALAMA
DEFORMABILE ALAME TURNATE
PENTRU
LIPIT
MOI PENTRU
DURE Alama este un aliaj cupru – zinc.
PESARE
 UTILIZAREA ALAMELOR
Alame Alame pt. Alame Alame Alame pt.
moi presare dure turnate lipit

bijuterii şuruburi şuruburi armături servesc la

piese elec- roţi dinţate carcase lipirea
trotehnice tablelor şi a
ţevilor de
tuburi elemente de
garnituri cupru,
flexibile
alame,
serpentine bronzuri,
cartuşe oţeluri şi a
ţevi pieselor din
fontă
 OŢELUL
• OŢELURILE SUNT MATERIALELE CU CEA MAI LARGĂ UTILIZARE ÎN
INDUSTRIE. PROPRIETĂŢILE LOR POT SĂ VARIEZE ÎN LIMITE FOARTE
LARGI ÎN FUNCŢIE DE CONŢINUTUL DE CARBON ŞI DE ALTE
ELEMENTE DE ALIERE.
• OŢELUL FOLOSIT LA FABRICAREA UNELTELOR CONŢINE PÂNĂ LA 1%
CARBON. ACEST TIP DE OŢEL ESTE FOARTE RIGID, DAR ÎN ACELAŞI
TIMP CASANT. DE ASEMENEA, ACESTA MAI ESTE FOLOSIT ÎN
CONSTRUCŢII, ÎN STRUCTURI DE REZISTENŢĂ. ESTE VOPSIT PENTRU
A-L PROTEJA DE RUGINĂ PÂNĂ VA FI ACOPERIT RESTUL CLĂDIRII.
AGRAFELE DE HÂRTIE DIN OŢEL CONŢIN CIRCA 0,08% CARBON.
ASTFEL, ELE POT FI ÎNDOITE. ACESTEA POT FI ACOPERITE CU PLASTIC
PENTRU A FI MAI ATRACTIVE LA VEDERE.
Fonta este un aliaj al fierului cu carbonul
in procent de 1,7-5% C.
Exista trei categorii de fonte:
Fonta de turnatorie, in care carbonul este
continut sub forma de grafit, are in compozitie
siliciu, mangan si procente mici de fosfor si
sulf. Este folosita pentru confectionarea de
radiatoare, plite,calorifere etc.
Fonta de afinare, care contine carbonul sub
forma de cementina(Fe3C), are duritatea mai
mare si constituie materia prima pentru
prepararea otelurilor.
Feroaliajele contin procente mai mari de
mangan(feromangan), de crom(ferocrom), de
molibden(feromolibden), de
vanadiu(ferovanadiu)
Ele servesc la fabricarea otelurilor speciale.
 ALIAJE DE LIPIT
• ALIAJE DE LIPIT ALE
CĂROR COMPONENTE DE
BAZĂ SUNT STANIUL ŞI
PLUMBUL. ALIAJELE CU
MULT STANIU SE FOLOSESC
LA LIPITURILE DIN
INDUSTRIA ALIMENTARĂ
ŞI SANITARĂ, IAR CELE CU
CIRCA 50-60% STANIU, ÎN
ELECTROTEHNICĂ, LA
LIPITURI ÎN INTERSTIŢII
MICI, ÎN CARE POT
PĂTRUNDE CU UŞURINŢĂ.
ALIAJE DE ALUMINIU

Producerea aliajelor de aluminiu este relativ recenta, majoritatea materialelor fiind introduse in anii
1900. Aliajele de aluminiu care sunt potrivite pentru turnatorie contin pana la15% siliciu ,plus cantitati mai
mici de metale precum cuprul,fierul nichelul sizincul. Printre articolele turnate din asemenea aliaje usoare se
numara blocurile de cilindri de motor si componentele pentru motoare si fuzelaje de aeronave.
Aliajele de aluminiu potrivite pentru alte procese de modelare, precum forjarea,laminarea si
trefilarea, contin pana la 7% magneziu si circa 1% mangan.Aliajele foarte puternice de acest tip, cu o utilizare
larga în aviatie, se obtin cu circa 5% zinc si cantitati mai mici de cupru, magneziu si mangan.
DURALUMINIU

Una dintre cele mai importante descoperiri in evolutia aliajelor

de aluminiu a fost un efect cunoscut sub numele de duritate prin
îmbatranire. Acesta a fost observat de metalurgul dr. Alfred
Wilm.In 1909, Wilm experimenta cu un aliaj de aluminiu ce continea
3.5% cupru si 0.5% magneziu.El a încercat sa faca aliajul sa devina
mai dur prin forme variate de tratare termica, inclusiv încalzirea la
aproximativ 500ºC si aruncarea ulterioara în apa pentru a se raci
repede.
Efectul imediat al acestui tratament a fost redus, dar dupa
cateva zile Wilm a descoperit ca metalul devenise mult ai dur, desi nu
fusese supus unui tratament ulterior. Motivele nu au fost imediat
întelese,dar aliajul care a devenit cunoscut sub numele de duraluminiu
a fost curand folosit curand la dirijabile si avioane. In prezent aceste
aliaje sunt folosite si pentru navele spatiale. Compozitia lor variaza
dar în mod obisnuit aliajele constau dintr-o baza de aluminiu cu 3.5%-
4.5% cupru, cate 0.4%-0.7%magneziu si mangan si pana la 0.7% siliciu.
 Bibliografie :

www.referate-lucrari.com
www.google.ro
www.wikipedia.org