WOLFRAMUL

BĂDĂNOIU ELENA
• Wolframul (numit și tungsten) este un element chimic din grupa
metalelor situat în poziția 74 în tabelul periodic al elementelor.

• Simbolul chimic este "W".

• Wolframul este un metal cu luciu alb-argintiu, ce cristalizează în

sistemul cubic cu volum centrat fără a mai avea și alte forme
alotropice.
• Foarte dur, wolframul nu este casant ci devine ductil în stare pură
păstrându-și în același timp rezistența.

• Are o densitate remarcabil de mare și anume 19,3 grame pe

centimetru cub.

• Din toate metalele pure, punctul lui de topire este cel mai ridicat, iar
punctul lui de fierbere este al doilea ca mărime (după carbon).

• Utilitatea lui cea mai cunoscută este ca filament în becuri electrice.

• PROPRIETĂȚI FIZICE

• Wolframul este un metal maleabil, ductil și în stare pură extrem de

rezistent.
• Ceea ce este extraordinar la acest metal observăm prin faptul că rezistența
la rupere a unei sârme de wolfram poate ajunge până la 400 daN/mm²,
rezistență ce se menține chiar și la temperaturi mai mari de 770 °C.

• Datorită ductibilității sale, din 100 g de wolfram se poate obține o sârmă

lungă de 40 km.
• PROPRIETĂȚI CHIMICE

• Wolframul este un metal puțin reactiv.

• El nu este atacat de apa regală sau de acidul fluorhidric, în lipsă de oxigen nu se dizolvă în soluțiile
sărurilor alcaline (amoniac, hidroxid de sodiu sau potasiu).

• Totuși nu rezistă la acțiunea compușilor oxidanți precum: acidul azotic sau cloratul de potasiu.

• Pulberea acestui metal poate fi aprinsă; în rest este stabil față de aer, apă și halogeni bineînțeles
cu excepția fluorului (nemetal care reacționează cu toate elementele inclusiv unele gaze nobile).
Reacționează și la cald și la rece cu azotul.

• Alți compuși interesanți sunt carburile (W2C,WC și W2C3)ce se aseamănă prin duritate cu
diamantul.
UTILIZAREA

• Filament din Wolfram al unui bec de 200W

• Datorită punctului de fuziune ridicat (peste 3000 °C) este întrebuințat pentru construirea
filamentelor de la lămpile cu incandescență, filamentele tuburilor electronice, anozii
tuburilor radiogene (Aparat roentgen) și a tuburilor electronice de putere mare.

• Wolframul are o densitate și o duritate foarte mare, lucruri care îl fac utilizat la construcția
de capete tăietoare la mașini de forat, la burghie. Se aliază cu oțelul (2-3%) pentru
obținerea unor oțeluri speciale, foarte dure, care se uzează greu, metalul în stare pură fiind
casant.
• Datorită densității sale mari wolframul este folosit și pentru ecranaje ca protecție de raze.
Efectul de ecranaj este mai bun decât cel al plumbului, dar este mai rar folosit datorită
costurilor mai mari și pentru că wolframul e greu de prelucrat.

• Tot datorită densității sale mari, wolframul este utilizat pentru muniție anti-blindaj. Proiectile
din carbid de wolfram, cu nucleu din carbid de wolfram (muniție APFSDS), sau conținând
multe săgeți mici de Wolfram (muniție AHEAD - Advanced Hit Efficiency And Destruction,
care este un tip de muniție ABM - Air Burst Munition) sunt mai costisitoare decât cele
corespunzătoare din uraniu sărăcit, dar nu sunt toxice și nici radioactive ca acesta.
 MOLIBDEN

• Molibdenul este un metal tranzițional din grupa 6 aflat în poziția 42 în tabelul periodic al
elementelor. Simbolul chimic este Mo. Numele este din latina științifică (așa-numita neo-latină)
(Molybdaenum) bazat pe cuvântul din greaca veche Μόλυβδος molybdos care înseamnă plumb,
deoarece minereurile sale erau confundate cu cele de plumb.[3]

• În stare liberă, este un metal argintiu. Formează cu ușurință carburi dure și stabile, motiv pentru
care este utilizat adesea la obținerea oțelurilor foarte rezistente. Molibdenul nu apare în natură
ca metal liber, ci sub formă de combinații în diferite stări de oxidare, în diverse minerale. Deși
mineralele de molibden au fost cunoscute de multă vreme, elementul a fost „descoperit” de Carl
Wilhelm Scheele (în sensul diferențierii ca entitate din sărurile minerale ale altor metale) în 1778.
A fost izolat în formă metalică pură, pentru prima dată de Peter Jacob Hjelm în 1781.

• Compușii de molibden se utilizează industrial, în aplicații la temperaturi și presiuni ridicate, ca

pigmenți și catalizatori.
UTILIZARE
• Molibdenul este utilizat în cantități mici pentru creșterea durității și elasticității oțelului.
În raport de peste 2/3 din producția totală de molibden, este folosit pentru obținerea
aliajelor de fero-molibden. În primul război mondial datorită cantităților mici existente de
wolfram, acesta era înlocuit de molibden în vederea obținerii aliajelor dure. Până în
prezent molibdenul este folosit la aliaje cu scopul de a crește duritatea, rezistența
termică și la coroziune a metalelor. Molibdenul se mai folosește și pentru obținerea
straturilor protectoare și oglinzilor speciale.
• Aliajele cu molibden sunt folosite la fabricarea avioanelor și rachetelor. Oxizii sunt folosiți
în industria petroliferă ca și catalizator pentru înlăturarea sulfului și obținerea acroleinei
și acidului acrilic[.

• Disulfura de molibden (MoS2) în combinație cu grafitul este un lubrifiant care este folosit
cu succes și la temperaturi ridicate. De asemenea este folosit ca strat fin în industria
tranzistoarelor sau a celulelor solare. În producerea lămpilor cu halogeni, medicina
nucleară sau în lămpile röntgen este utilizat de asemenea molibdenul ca și conductor
electric. Mai este utilizat și la contactele electrice și este folosit ca tratament termic.
 TANTAL

• Tantalul este elementul cu numărul 73 în tabelul periodic al

elementelor si se notează Ta.
• A fost descoperit de către Anders Gustaf Ekeberg în 1802 în două
minerale diferite, respectiv tantalitul din Kimito (Finlanda) și
ytrotantalitul din Ytterby (Suedia).

• Este folosit la separarea bornelor (+), respectiv (-) ale unor pile, având
ca scop producerea de curent continuu. Proprietăți similare au
peliculele de aluminiu sau acid sulfuric, dar acestea ocupă suprafețe
mult mai mari, devenind ineficiente.
UTILIZĂRI

• Tantalul este unul dintre puținele metale care nu este respins de

corpul uman, motiv pentru care este folosit la confecționarea de
plăcuțe, sârme, șuruburi și cuie utilizate în chirurgie.

• Fiind și un metal puternic antiacid, tantalul este folosit în industria

chimică pentru construirea de schimbătoare de căldură, în special în
industria acidului sulfuric, la realizarea de piese pentru pompe,
centrifuge și ventile care lucrează în medii foarte corosive. Fiind
rezistent la coroziune este întrebuințat la placarea altor metale și la
confecționarea recipientelor pentru transportul acizilor.
UTILIZĂRI

• Tantalul este folosit ca înlocuitor pentru platină în fabricația unor

instrumente sau ustensile de laborator, cum ar fi nacele și creuzete.
Se întrebuințează și la confecționarea greutăților fracționare pentru
balanțele analitice, penițelor pentru stilouri, resorturilor pentru
ceasuri.

• Din tantal se mai confecționează duzele de la mașinile de filat mătase

artificială, cu diametrul de ordinul sutimilor de milimetru
• ALIAJELE DE TANTAL

• Tantalul și aliajele sale sunt folosite ca materiale destinate

construcțiilor aerospațiale. Aliajele tantalului cu hafniu, niobiu, titan,
vanadiu au proprietăți mecanice foarte bune la temperaturi înalte. Un
exemplu este aliajul tantal-hafniu, care conține 20% Hf și care posedă,
la 1200 °C, o rezistență de rupere la tracțiune de 42 daN/mm². Pentru
construcția rachetelor cosmice se utilizează aliajul cu marca T-222
care conține 87,5% tantal, 10% wolfram și 2,5% hafniu.
 BIBLIOGRAFIE
• https://www.kristale.ro/dupa-numele-cristalelor/wolfram/
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Wolfram
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Molibden
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Tantal