LP 1

SALIVA
RECOLTARE, PROPRIETĂȚI

Introducere

Saliva este un lichid complex cu rol protector împotriva infecțiilor bacteriene, virale și
fungice dar și în masticație, deglutiție, vorbire, retenție dentară, degustare.

Saliva este de asemenea, o alternativă pentru biochimia clinică. Din salivă se pot
determina anticorpii HIV, anticorpii hepatitei, rubeolei si a numeroși agenți patogeni și se
pot monitoriza tratamente cu medicamente diverse și hormoni. Saliva este utilizată în
medicina și stomatologia legală pentru determinarea ADN.

Secreţia salivară

Saliva este un amestec al produsului de secreţie a celor trei perechi de glande salivare
mari (parotide, sublinguale, submaxilare) şi a numeroaselor glande mici diseminate în
mucoasa bucală (mai abundente în zona palatină şi labială) în raport de 9 / 1.
- Glanda parotidă (glandă exocrină seroasă) produce o salivă fluidă, bogată în
fermenţi numită salivă de masticaţie şi digestie (aproximativ 25% din totalul
secreţiei salivare);
- Glanda submaxilară (glandă mixtă sero-mucoasă) produce o salivă ce umezeşte
limba şi înlesneşte simţul sapid numită salivă de gustare (70% din totalul
secreţiei salivare;
- Glanda sublinguală (glandă mucoasă) secretă o salivă filantă, vâscoasă, bogată
în mucus, care aglutinează particulele alimentare şi favorizează deglutiţia,
numită salivă de deglutiţie (5% din totalul secreţiei salivare).

Contribuția glandelor salivare individuale la saliva totală este diferită în condiții normale
și de stimulare.

ASPECTE PRACTICE PRIVIND RECOLTAREA ȘI ANALIZA SALIVEI

Pentru rezultate concludente și repetabile în timp se impune standardizarea metodelor de

recoltare a salivei având în vedere aspectele practice și factorii care concură la o bună
recoltare.

La recoltarea și analiza salivei trebuie să se țină seama de următoarele aspecte:

- Parametrii ce urmează a fi determinați
- Cantitatea necesară de salivă
- Tipul de salivă: reziduală, totală, stimulată
 - Modalitatea de stimulare
- Condiții de păstrare / conservare (temp. camerei, +40C, -200C, sub -200C
- Prelucrarea salivei înaintea păstrării (centrifugare, etc.)

Factorii care influențează fluxul salivar și compoziția salivei sunt:

- Pacientul – gen, vârstă, mod și tip de alimentație, etc.
- Glanda salivară investigată (proveniența, sursa salivei)
- Diferiți hormoni
- Ritmul circadian
- Concentrația plasmatică a compușilor salivari
- Modalitatea de stimulare și durata stimulării
- Efortul fizic
- Diferite afecțiuni acute sau cronice
- Medicamentele
- Condițiile de recoltare

Condiții pentru o bună recoltare a salivei

- pacientul nu trebuie să mănânce sau să bea (exceptând apa) 1-2 ore înaintea
recoltării
- pacientul nu trebuie să facă efort fizic intens înaintea recoltării
- recoltarea salivei trebuie făcută în același moment al zilei pentru fiecare pacient
- recoltarea salivei se face în aceleași condiții de mediu
- perioada de prestimulare recomandată este de 30 sec.
- timpul de recoltare este de 5 min.
- se recoltează un volum fix de salivă pentru toți pacienții
- la repetarea recoltării se utilizează aceeași modalitate de stimulare
- trebuie să fie cunoscute toate afecțiunile acute sau cronice și medicamentele
utilizate pentru tratament
- nu se utilizează probe care conțin sânge

1. RECOLTAREA SALIVEI

La om saliva se recoltează pentru determinarea unor compuşi anorganici/organici, agenţi

microbieni, virali, fungi sau a unor markeri utili în evaluarea stării de sănătate orală sau
generală.

Recoltarea salivei se poate realiza:

- fie în condiţii de stimulare,
- fie în lipsa stimulării.

Stimularea se realizează la alegere:

- prin stimulare mecanică (masticaţia unei substanţe inerte: gumă de mestecat
fără zahăr, parafină) sau
 - cu ajutorul stimulării gustative: dropsuri care supte stimuleaza papilele
gustative si implicit secretia salivara. Dropsurile contin: sorbitol, acid citric,
saruri ale acizilor citrici, fosfati. Există și dropsuri speciale pentru stimularea
fluxului salivar; conțin: acid malic, guma arabica, calciu, fosfat de sodiu,
sorbitol
- pilocarpina – administrată sistemic pilocarpina ajută la creșterea fluxului
salivar și a secrețiilor lacrimale dar poate avea efecte secundare uneori foarte
neplăcute: greata, transpiratie, diaree, scăderea tensiunii arteriale, efectul unei
tablete de 5 mg durează 1 - 2 ore

Stimularea secreţiei salivare poate modifica concentraţia unor constituienţi.

Recoltarea salivei nestimulate va fi influenţată de:

 gradul de hidratare al organismului

 poziţia corpului
 momentul recoltării.

In clinică, pentru recoltarea salivei se folosesc două metode: drenajul şi sucţiunea.

Drenajul constă în colectarea salivei ce se scurge peste buza inferioară, timp de 5

minute, la un subiect care prezintă narinele pensate şi efectuează o respiraţie orală.

Sucţiunea presupune recoltarea salivei prin aspiraţie cu ajutorul unei pompe de vid
(metoda Holmes). În metoda Holmes se obturează respiraţia nazală cu ajutorul unei
pense nazale, subiectul fiind astfel obligat să respire pe cale oro-faringiană, uscăciunea
mucoasei faringiene care se instalează fiind un stimul al secreţiei salivare. Recoltarea se
face prin aspirarea salivei din cavitatea orală cu ajutorul unei pompe de vid. În cazul
acestei metode saliva va curge în regim constant şi în acest fel compoziţia salivară va fi
fiziologic constantă.

Pot fi recoltate şi separat numai salivă parotidiană (cu ajutorul capsulei Lashley) sau
salivă sublinguală (cu segregatorul Schneyer).

Recoltarea separată a salivei pe tipuri individuale de glande salivare (parotidă,

submandibulară, sublinguală, glande salivare minore) permite cunoaşterea
particularităţilor fizice, chimice şi biologice ale salivei secretată de fiecare glandă
explorată şi în consecinţă a rolului jucat de acestea în digestia orală şi în menţinerea
sănătăţii orale.

Saliva recoltată se supune examenului macroscopic (fizic, chimic) şi microscopic

2. EXAMENUL MACROSCOPIC AL SALIVEI

Saliva totală este un amestec complex al secrețiilor glandelor parotidiană,

submandibulară, sublinguală și minore cu bacterii, celule epiteliale, fluid gingival
(crevicular).

Saliva totală de repaus este un lichid incolor, transparent sau translucid (datorită
aglomerărilor opalescente – leucocite şi celule epiteliale), puţin filant, cu gust fad şi
aproape inodor.

a. Debitul (fluxul) salivar

Secreţia salivară la om este continuă.
În stare de veghe, există o permanentă stimulare minimă “spontană” (Babkin – 1950),
realizată de către factori psihici sau excitanţi chimici (din compoziţia salivei), mecanici.
Debitul salivar:

- de repaus este de 0,3 – 0,5 ml/min, cu variaţii individuale foarte mari datorită
excitabilităţii diferite a mecanismelor de reglare;
- în timpul somnului valoarea debitului salivar scade la aproximativ 0,05
ml/min.
- în timpul digestiei debitul salivar variază între 1 – 3 ml/min.
Debitul salivar bazal variază cu:
- vârsta,
- cantitatea şi calitatea alimentelor ingerate,
- sarcina,
- febra,
- consumul de medicamente anticolinergice etc.

Volumul de salivă secretată zilnic reprezintă în medie 500 – 800 ml/24h, variind în
limite largi între 0,5 – 1,5 litri/24h, cea mai mare cantitate fiind eliminată în cursul
alimentaţiei.

Fluxul salivar și volumul de salivă se modifică foarte mult în timpul stimulării (în
timpul mesei) și datorită unor afecțiuni.

Accentuarea secreţiei de salivă (sialoreea, hipersalivație) >5 ml/min, poate apărea:

- în unele intoxicaţii (Hg, Pb, Bi, As, alcaloizi etc.),
- după administrarea de substanţe medicamentoase sau toxice (muscarina,
fizostigmina, neostigmina, colina, acetilcolina etc.),
- odată cu senzaţia de greaţă (inclusiv în timpul răului de mare sau de altitudine)
 -în iritaţie meningeală (meningită, migrenă) ca şi
-în toate cazurile de excitaţie locală la nivelul cavităţii bucale sau pe traiectul
nervului trigemen.
Reducerea secreţiei de salivă (hiposialia, xerostomia) <0,1 ml/min, poate apărea:

- în stări de deshidratare masivă,

- administrarea de medicamente parasimpaticolitice (atropina),
- în afecţiuni locale sau generale care afectează glandele salivare (sindrom
Gougerot – Sjögren, sarcoidoză, sindrom Miculitz, stomatite severe).

b. pH–ul salivar

Reacţia chimică a salivei mixte este uşor acidă, pH-ul salivar fiind cuprins între 6,85 –
6,90, cu variații între 6 - 8.

Saliva parotidiană este mai acidă (5,80, cu limite 5,45 – 6,06); saliva submaxilară are un
pH de 6,40, cu limite între 6,02 – 7,14.

Tabel nr.1 - Valori ale pH-ului salivar:

pH Adulţi Copii

Salivă parotidiană 5,5 5,5

Saliva sublinguala 6 6

pH lingual 6,5-7,0 6,9-7,4

pH ul salivar scade o dată cu scăderea fluxului salivar și crește la creșterea fluxului

salivar. De asemenea, pH ul salivar scade în timpul somnului și crește postprandial.
Modificări ale pH ului salivar se întâlnesc și în unele afecțiuni (dezechilibre acido-bazice,
afecțiuni orale, etc.). Capacitatea de tamponare a salivei face ca aceste modificări să nu
fie de lungă durată și semnificative.

Reacţia salivei este paralelă cu pH-ul sanguin, respectiv cu concentraţia substanţelor ce

intră în compoziția sistemelor tampon.

pH-ul salivar se determină cu ajutorul hârtiei indicator universal, care se aplică în trei
zone diferite ale cavităţii bucale:
 - în dreptul celui de-al doilea molar superior, la locul de deschidere al canalului
Stenon prin care se elimină saliva parotidiană;

- la locul de deschidere al canalului Wharton, pe planşeul bucal în vârful

carunculei sublinguale, lateral de frâul lingual (pentru saliva glandelor
submaxilare);

- pe regiunea dorsală a limbii.

La un pH apropiat de neutralitate, saliva este saturată în calciu. Alcalinitatea salivară

favorizează formarea calculilor salivari (sialoliţi – săruri de calciu a sialinei: peptidă care
crește pH ul), iar acidifierea şi alte modificări ale compoziţiei salivare creează condiţii
pentru producerea cariilor dentare.

c. Densitatea salivei

Densitatea salivei variază între 1002 – 1008 (1012). Depinde de fluxul salivar și de natura
glandei secretoare. Densitatea salivei este mai mică decât densitatea plasmei sanguine
(1026) ceea ce arată că saliva are o compoziție în substanțe mai mic decât sângele.

d. Capacitatea tampon a salivei

Funcția tampon a salivei protejează cavitatea bucală in două moduri:

- normalizează pH ul si previne colonizarea diferitelor specii bacteriene care

funcționează optim la pH-uri scăzute;

- neutralizează acizii produși prin metabolismul microorganismelor acidogene

protejând astfel smalțul dentar.

Exemple de sisteme tampon salivare:

- sialina (o peptidă care contribuie la creșterea pH-ului);

- ureea (un produs al catabolismului aminoacizilor care determină o creștere

rapidă a pH-ului; copiii cu insuficiență renală cronică prezintă mai puține carii
pentru că au nivele crescute de uree salivară);

- amoniac/săruri de amoniu (un produs al ureei si al metabolismului

aminoacizilor; joacă un rol important in debutul gingivitelor crescând
permeabilitatea epiteliului sulcular pentru substanțe toxice);

- sistemul acid carbonic – bicarbonat.

LUCRARE PRACTICĂ

Determinarea pH-ului şi a capacităţii tampon a salivei

Determinarea pH-ului: Se face cu hârtie de indicator universal sau mai exact

prin metoda electrometrică. În mod normal, pH-ul salivei (salivă proaspătă) este de 6,5-
7,0 deci neutru.

Scăderea pH-ului salivei (până la valori slab acide 6,0), ca şi creşterea (până la valori slab
bazice 7,9) poate apărea în anumite:
 stări fiziologice
- scăderi în timpul nopţii
- scăderi după mese
- scăderi la gravide
 stări patologice
- tulburări sanguine acido-bazice
- leziuni ale cavităţii bucale

În timpul păstrării salivei recoltate, pH-ul iniţial neutru devine alcalin, din cauza
pierderii de CO2.

Determinarea capacităţii tampon

Principiu: Saliva dispune de un important efect tampon exercitat de următoarele

sisteme tampon: bicarbonat, fosfat şi proteină (mucină)

Capacitatea sistemelor tampon se exprimă prin numărul de echivalenţi de acid

sau bază care schimbă pH-ul unui litru de soluţie tampon cu o unitate. În scopuri
practice capacitatea poate fi exprimată şi prin numărul mililitrilor de acid sau bază de
concentraţie cunoscută, tamponate de un anumit volum de soluţie tampon.

Reactivi:
- HCl 0,01 N;
- NaOH 0,01 N;
- Metilorange (soluţie de indicator) 0,1%;
- Fenolftaleină (soluţie de indicator) 0,1% în alcool.

Modul de lucru:
- 6 ml salivă se diluează cu 14 ml apă distilată.
- Saliva diluată se împarte în două probe de câte 10 ml.
- Într-una din probe se pune 3 picături de metilorange, iar
- în cealaltă 3 picături de fenolftaleină.
- Cu ajutorul microbiuretei se adaugă primei probe HCl N/100, iar
- celei de-a doua probă NaOH N/100, până la virajul indicatorilor.
- Se notează volumul de HCl N/100 şi de NaOH N/100 consumate.
- Aceste volume se înmulţesc cu factorii soluţiilor respective şi se raportează la
1000 ml salivă.

Pentru recoltarea salivei din celelalte glande salivare (submaxilare şi

sublinguale) se utilizează un alt tip de capsulă (capsula Schneyer).

Capsula Lashley

o Capsula poliacrilică Lashley este formată din două tuburi cilindrice de mică
înălţime, introduse unul în celălalt, realizându-se astfel două camere, una
internă şi una externă (ultima fiind între cei doi cilindri). Una din
suprafeţele circulare este închisă, iar cu cealaltă suprafaţă capsula se
plasează pe mucoasa obrazului; se creează (cu ajutorul unei pompe de mână
aspiratoare) un vacuum în camera externă ce determină fixarea ei prin
alipire şi scurgerea de salivă stimulată în camera internă ce se află în
legătură cu mediul extern prin intermediul unui tub prin care saliva se
colectează într-o eprubetă. Recoltarea cu ajutorul capsulei Lashley se
realizează colectând saliva parotidiană prin fixarea acestui dispozitiv la
nivelul orificiului de vărsare al canalului Stenon ce se deschide la nivelul
mucoasei orale (regiunea jugală) în dreptul celui de al doilea molar
superior.