SECRETUL GLANDELOR SALIVARE- SALIVA .

FUNCȚIILE
SALIVEI (PROTECȚIE , EXCREȚIE , TERMOREGLARE ,
HOMEOSTAZĂ ȘI VORBIRE) .MECANISMUL FORMĂRII
SALIVEI. SALIVA PRIMARĂ .ROLUL DUCTURILOR
SALIVARE , SALIVA FINALĂ.DEBITUL SALIVAR.
Realizat:Botnaru Nadejda S2001
Provenienţa salivei
• produsă de trei glande majore (2 parotide, 2
submandibulare şi 2 sublinguale) şi de glande
minore(GSM) localizate în buze, mucoasa orală şi
limbă
• contribuţia relativă a glandelor salivare individuale la
saliva totală este diferită în condiţii normale şi de
stimulare
Saliva reziduală
• produsă în proporţie de 60% de glanda
submandibulară / sublinguală
• şi 30% de parotidă
• prezentă aproape permanent
• în cavitatea orală
SALIVA TOTALĂ
• secretată de glandele salivare dar include şi
constituenţi proveniţi din sânge, bacterii şi produşi ai
acestora, viruşi, celule epiteliale descuamate, electroliţi,
fluid crevicular şi resturi alimentare →
• ideală pentru identificarea unor biomarkeri ai
afecţiunilor orale şi sistemice
• frecvent studiată pentru evaluarea afecţiunilor sistemice
CARACTERISTICI FIZICE ALE SALIVEI:
• cantitatea totală de secreţie în 24h este de 1-1,5 l; în repaus 70% din secreţie
este dată de submandibulară, după stimulare aceasta valoare poate să scadă
la 62-63%, în schimb parotida poate să crească de la 25% la 34%.
• aspectul: saliva recoltată este în mod normal incoloră, transparentă, uşor
filantă, datorită mucusului conţinut; în mod normal, saliva este inodoră.
• ph-ul = 6-7; pentru menţinerea pH-ului
salivar între anumite limite intervin
sistemele tampon:
-bicarbonat de Na/acid carbonic
-fosfat disodic/fosfat monosodic
-proteinat de Na/proteină acidă.
COMPOZIŢIA CHIMICĂ A SALIVEI
◦ 99,5% apă
◦ 0,5% reziduu uscat din care:
-0,2% – compuşi anorganici
-0,4% - compuşi organici
◦ compuşi anorganici:
—Na, Cl, Ca şi Mg au concentraţii mai mici decât în plasmă sanguină.
K, anionul bicarbonic şi fosfaţii au concentraţii mai mari, comparativ cu plasma.
₋ Concentraţia electroliţilor depinde de debitul secretor, de aportul hidric şi
₋ alimentar, de intervenţia unor hormoni (mineralocorticoizi, parathormonul, hormonii
₋ hipofizar).
◦ componetele organice sunt:
– substanţe neazotate: glucoza, cu o concentraţie variabilă în funcţie de
glicemie. În hiperglicemie, glucoza din salivă creşte;
◦ Mai conţine lipide, acizi graşi, colesterol, trigliceride, digliceride;
– substante azotate neproteice: ureea, acidul uric, creatinina.
– substanţe proteice
• Substanţele proteice
– Enzime:
1.  amilaza, care scindeaza legăturile glicozidice ale amidonului preparat,
până la maltoză, cu produşi intermendiari - dextrine. Găsim izoforme ale
amilazei (izoamilaze) în secreţia pancreatică, în muşchi, în sânge, în urină.
2. Alte enzime: anhidraza carbonică; β glicuronidaza; fosfataza acidă;
peroxidaze; pseudocolinesteraze; lipaze.
– Mucusul - are următoarele roluri:
- protecţia mecanică a mucoasei cavităţii bucale
- intervine în formarea bolului alimentar
- intervine în deglutiţie
- asigură o protecţie chimică fiind o substanţă amfoteră
 În afară de enzime şi mucus, mai exista si proteine
plasmatice (abumina, lobuline, transferina, ceruplasmina,
imunoglobine).
• O altă categorie de substanţe este reprezentată de antigenele din sistemul OAB şi Lewis.
• Pesoanele în a căror salivă se găsesc aceste antigene se numesc
• secretori şi reprezintă 80-85% din populaţie.
◦ SUBSTANŢE CU ROL HORMONAL secretate şi/sau prezente la nivelul
glandelor salivare:
– sialotonina - eliberată la stimularea parasimpaticului în urma apariţiei
vasodilataţiei, având efect vasoconstrictor.
– sialogastrona - este o chalonă, care inhibă secreţia gastrică.
– NGF (neural growth factor) - determină hiperplazia neuronală, favorizând
creşterea conţinutului în noradrenalină la nivelul terminaţiilor sinaptice
simpatice. Este posibil ca la glandele salivare să aibă un posibil rol trofic.
– EGF (epidermal growth factor)- stimulează keratinizarea şi creşterea în
grosime a epidermului, stimulează erupţia dentară.
– glucagonul: hormon cu efect hiperglicemiant, găsit, în general, în
pancreasul endocrin.
– parotina- izolată iniţial din parotidă, este un factor hipocalcemiant,
stimulează dezvoltarea ţestului parenchimal, a ţesutului osos, are rol în
menţinerea integrităţii tunicii elastice vasculare.
– gustina- proteina cu Zn, favorizează simţul gustativ.
Fazele secreţiei salivare
◦ faza cefalică (are loc în momentul în care alimentele nu au intrat încă în cavitatea bucală şi
secreţia este declanşată prin reflexe condiţionate, stimulul putând fi mirosul, vederea
alimentelor etc.)
◦ faza orală - se declansează prin reflexe neconditionate si conditionate:
 declanşarea secreţiei salivare la introducerea alimentelor în cavitatea orală se datorează
realizării unui reflex necondiţionat;
 reflexul codiţionat se realizează prin asocierea repetitivă, simultană a unui stimul
necondiţionat, în cazul nostru introducerea alimentelor în cavitatea orala, cu un stimul iniţial
indiferent (de. ex aprinderea luminii, sau sunetul unui clopotel).
◦ După un număr de asocieri, în funcţie de inteligenţa individului, se poate declanşa secreţia salivară
doar prin aplicarea stimulului iniţial indiferent, care a devenit acum stimul condiţionat. Dacă se
aplică mult timp doar stimulului condiţionat, reflexul nu mai este întărit şi el se va pierde.
◦ Relatia dintre secreţia salivară şi stimul a fost studiată de savantul rus Ivan Petrovitch Pavlov, care a
elaborat astfel teoria reflexelor condiţionate, pentru care in 1904 a primit premiul Nobel pentru
fiziologie.
◦ faza gastrointestinală – declanşată în momentul în care alimentele ajung în stomac şi secreţia
salivară este influenţată prin reflex gastro-salivar
Funcțiile salivei (protecție , excreție , termoreglare ,
homeostază și vorbire)

◦ Rolul protectiv se manifestă în menținerea troficității normale a țesuturilor bucale

1. Prin lubrifierea structurilor moi și dure , asigurată de glicoproteinele cu conținut de

prolină , implicate în formarea filmului de mucină la suprafeâele alimentelor și structurilor
bucodentare
2. Prin activitate antibacterială , antifungică , antivirală , în care participă proteinele
salivare (lizozimă – efect bacteriolitic , lactoferina – fixarea fierului cu inhibarea
multiplicării bacteriilor ferodependente , sistemul peroxidazic – oxidarea tiocoanatului
salivar și formarea hipotiocianatului cu rol antimicrobian , imunoglobulinele secretate de
glandele salivare și provenite din lichidul gingival , leucocitele neutrofile cu capacitatea
fagocitară și secreție de substanțe antibacteriene , fluorul salivar , care inhibă enolaza ,
ceea ce produce lșimitarea dezvoltării bacteriilor )
3.Prin menținerea echilibrului acidobazoc local datorită sistemelor
tampon salivare ale bicarbonaților (neutralizarea acizilor) și fosfaților
(neutralizarea bazelor) , care neutralizează substanțele chimice (acizi,
alcalii) pătrunse accidental în cav buc
4.Prin echilibrul ecologic microbian care este realizat datorită prezenței
bacteriilor saprofite cu efect de împiedicare a multiplicării bacteriilor
patogene prin competiție pentru hrană și aderența lor pe dinți
5.Prin lavajul cavității bucale care asigură îndepărtarea mecanică a
resturilor alimentare , a bacteriilor de pe suprafața dinților , mucoaselor
6.Prin reparația țesuturilor moi realizată de factorii de creștere din salivă
( NGF , EGF , IGF care activează fibroblastelșe) , factorii procoagulanți –
7,8,9,Fp3 , și anticoagulanți din salivă.
7.Prin menținerea integrității mucoaselor din cavitatea bucală datorită
mucinei și fosfoproteinei pe bază de cisteină (cistatine)
8.Prin agregarea bacteriană realizată de sistemele directe agregante
reprezentate de IgA salivară , mucine , lizozom , amilază , factori de
agregare bacteriană , statine.
◦ Rolul salivei în termoreglare este mai puțin important la om
◦ Rolul salivei în homeostaza hidroelectrolitică se manifestă în condiții de
deshidratare , cînd scade secreția salivară și se usucă mucoasa bucală ,
ceea ce declanșează prin intermediul hipotalamusului senzația de sete și
stimularea secreției de ADH ( hormon antidiuretic)
◦ Rolul slaivei în vorbire se realizează prin umectarea și lubrifierea
mucoasei bucale , ceea ce facilitează fonația și vorbirea.
Mecanismul elaborării salivei
• Saliva se formează în două etape:
• acinii elaborează saliva primară
• ductele salivare au loc procese de secreţie şi reabsorbţie.
Funcţiile acinilor glandelor salivare
• Saliva primară se formează prin mecanism predominant pasiv
(filtrarea apei), dar şi prin mecanism activ pentru unii ioni.
• Secreţia primară conţine amilază şi/sau mucină într-o soluţie ionică
cu concentraţie asemănătoare cu cea a lichidului extracelular.
Celulele acinare conţin granulaţii de zimogen, localizate la polul
apical.
• Saliva primară este izotonă are o compoziţie similară cu un
ultrafiltrat plasmatic, dar concentraţia K+ este mai mare decât în
plasmă.
SECREŢIA SALIVARĂ PRIMARĂ

Saliva primară
- este izotonă (290-310 mOsm/l)
- are o compoziţie similară
cu un ultrafiltrat plasmatic,
- are concentraţia K+
- mai mare decât în plasmă.
• Rolul ductelor salivare .Saliva primară este
modificată în timpul pasajului
parcursului prin ducte (în special în segmentul
striat)
Secreţia primară acinară izotonă asemănătoare
plasmei trebuie ajustată spre a deveni secreţie finală
hipotonă-proces asemănător cu cel realizat la
pancreas.
Pentru aceasta celulele ductale absorb sodiu şi
clor(ioni osmotici principali) din
saliva primară- fără apă.(FIG.7)
Pentru că saliva finală va avea concentraţie mai
mare de K şi de HCO3(fiind cu atit mai alcalină cu
căt fluxul salivar este mai mare),ductele secretă
Kaliu şi anion carbonat acid.
Sunt 4 proteine de transport la polul bazal şi 4 la
polul apical .În unele tratate sunt 5 apicale (Cl
canal). Citosolul alcalin(H-iese bazal)atrage H
apical din ducte.
Joncţiunile sunt impermeabile.Epiteliul ductal e
slab permeabil la apă.
 REABSORBŢIA / SECREŢIA DUCTALĂ
Cl- din duct revine în celulă prin:
- canale de clor,
- antiport Cl-/HCO3-.

HCO3- reabs./secr.
[HCO3-] depinde de
- EAB
- [Na+] salivar.

Apa
Ductul - puţin permeabil
pentru apă 
hipoosmolaritatea salivei finale.
Mecanismul elaborarii salivei
concentraţia Na+ şi Cl- este egală, de aproximativ 15 mEq/l, ceea
ce reprezintă 1/7 - 1/10 din concentraţia plasmatică;
concentraţia K+ este de aproximativ 30 mEq/l adică de 6 ori mai
mare decât în plasmă;
concentraţia HCO3- este de 50-70 mEq/l deci de 2-3 ori mai mare
ca în plasmă.
◦ Secreţia amilazei. Amilază salivară este sintetizată, stocată şi apoi
eliminată prin exocitoza. Secreţia ei este stimulată prin AMPc de sistemul
simpatic prin noradrenalină (beta-rec) şi prin Ach-receptori, de cel
parasimpatic (mecanism ACH-IP3-calciu).
◦ Amilaza este secretată de celulele seroase din parotide de cele seroase
similare din submandibulare. Secreţia de amilază este prin intermediul
impulsurilor gustative ( substanţe sapide ).(Fig.7)
◦ Secreţia de mucus este data de parasimpatic .Glicoproteinele
secretate cu predilecţie de celulele mucoase din glandele submandibulare
(submaxilare) si sublinguale. Celulele mucoase din glandele sublinguale,
unde sunt mai abundente, primesc o inervaţie parasimpatica mai bogată
decât inervaţia simpatică .
◦
IMK-indicele de microcristalizare salivara
Cercetările profesorului Leus (1977) au arătat că există o corelaţie între capacităţile
remineralizatoare ale salivei şi tipul de formaţiune ce rezultă în urma cristalizării unei picături
din saliva nestimulată aplicate pe o plăcuţă de sticlă şi studiate la microscop .
La pacienţii cu o carioactivitate redusă, în 93,5% din cazuri tipul de microcristalizare ce
rezulta avea un aspect „arborescent” sau în „ferigă” cu tendinţă de distribuire dinspre centrul
spre exteriorul picăturii de salivă.

IMK = 1,0 capacitate de

remineralizare a salivei crescută
(aspect arborescent sau de ferigă
◦ La pacienţii cu o carioactivitate crescută, în 87% din cazuri această structură era absentă sau foarte
slab reprezentată, difuză, iar saliva prezenta fie un conglomerat de cristale sau câteva cristale
repartizate singular în tot câmpul vizual, ori se caracteriza prin prezenţa unor cristale aciforme,
care pot fi repartizate uniform pe tot câmpul vizual sau cu tendinţă de grupare spre periferia
picăturii de salivă

IMK=0,28 capacitate de remineralizare

a salivei scăzută (combinaţie de puncte
multiple şi cristale aciforme).
 Variaţii ale debitului salivar:
Fiziologice. În somn secreţia este minimă,în
jur de 0,05ml/min.
Vîrsta:La copii fluxul creşte
cu vîrsta pînă la 15 ani(la sugari este 50-100 ml/zi,la 5 ani
0,22 ml/min).
Parenchimul glandular la Vârstnici e înlocuit cu ţesut
conjunctiv şi adipos şi
debitul salivar scade.
Sexul. Bărbaţii au debit
secretor mai mare decît femeile.
.Ritmul circadian,fumatul
,nutriţia,sarcina,clima,anotimpul sunt factori ce modifică
debitul. Un flux maxim este iarna şi minim vara.
Fluxul diurn ((la amiază) este mai mare ca fluxul matinal,
vesperal şi nocturn.Dezhidratarea produsă într-un climat hipertermic va determina hiposalivaţie,dar hiperhidratarea
nu derermină hipersecreţie salivară.Factori psihici(anxietatea,furia,emoţiile,plăcerea)pot afecta fluxul.
◦ Patologice: Hipersalivaţia sau sialoreea(flux salivar peste 0,5 ml/min)se întâlneşte
în: erupţiile dentare,disgravidii,stomatite şi gingivite,intoxicaţii cu Pb,Hg,ulcere
duodenale,vome, neoplasm gastric,parazitoze,epilepsie,nevralgie de V,consum de
medicamente,anestezice,tutun.
Xerostomia cunoscută și sub
numele de gură uscată, este
senzația de uscăciune în gură,
care poate fi asociată cu o
schimbare în compoziția
salivei, reducerea fluxului
salivar.
Este adesea observat ca efect
secundar al multor tipuri de
medicamente.
Apare mai frecvent la
persoanele în vârstă (mai ales
pentru că acest grup are
tendința de a lua mai multe
medicamente) și la persoanele
care respira pe gură.
Mulțumesc pentru atenție!