SALIVA

SALIVA
Introducere
❑ fluid complex cu rol protector impotriva infectiilor bacteriene, virale si fungice
❑ lichid incolor, cu miros fad, transparent sau opalescent, vascos sau seros secretat
in cantitate de 0.5 – 1.5 litri/zi

❑ este produsa de:

✓ 3 perechi de glande mari: parotide, submandibulare si sublinguale

✓ glande accesorii (mici/parietale) localizate in buze, mucoasa orala si limba
SALIVA
✓ Digestiva (masticaţie şi deglutiţie)
✓ Protecţie antibacteriană (mecanisme bactericide sau bacteriostatice), antifungica,
antivirala
○ împotriva agenţilor fizici (lubrifiant)
○ împotriva agenţilor chimici
✓ Sistem tampon
✓ acţionează ca un rezervor de ioni pentru prevenirea demineralizării
✓ previne creşterea cristalelor

Mai mult….
• echilibrul hidroelectrolitic
• vorbire
• gust
• apărare (expectorare)

Modalitate de diagnostic: medicina legală sau sportivă (medicamente)

1.Funcţia digestivă a salivei

Unul din cele mai cunoscute roluri ale salivei este cel digestiv prin intermediul
amilazei salivare:
✓ enzimă hidrolitică ce scindează legături  - 1,4 – glicozidice din amidon
(polizaharidul majoritar din alimente)

✓ reprezintă aproximativ 30% din proteinele salivei parotidiene (saliva de

masticatie, pH=5,45 – 6,06)

✓ este secretată de: glanda parotida (în principal), submandibulară şi glandele

lui Ebner.
2.Funcţiile antibacteriană, antivirală şi
antifungică ale salivei
Lizozimul sau muramidaza:

in 1922 Fleming a evidenţiat prezenţa în secreţiile nazale a unei substanţe

care distruge bacteria Microccocus lysodeiktikus, pe care a denumit-o
lizozim.

Ulterior lizozimul a fost găsit şi în alte lichide biologice: salivă, lacrimi.

• distruge unele bacterii prin scindarea
polizaharidului component al peretelui celular

Lizozimul scindează legătura glicozidică dintre cele

două componente glucidice.

• in timpul evoluţiei unele bacterii au dobândit

rezistenţa faţă de lizozim.
• recent s-a evidenţiat că lizozimul are activitate
anti-HIV.
 Lactoferina:
• proteină care leagă Fe3+
• sintetizată de celulele epiteliale acinare şi neutrofile.
• legând Fe3+ privează microorganismele de un
element nutritiv esenţial. Dezvoltarea Streptococcus
mutans este dependentă de fier de aceea în absenţa
Fe3+ aceasta supravieţuieşte 72 ore.

!!! Efectul lactoferinei este semnificativ prin contactul

său direct cu bacteria.

În prezenţa glucanilor şi a plăcii dentare, lactoferina

devine mult mai puţin eficientă.
 Sistemul peroxidazic salivar (SPS):

• Saliva, lacrimile şi laptele conţin un alt sistem

antibacterian compus din peroxidază, H2O2 şi
SCN- (tiocianat)
• În saliva umană peroxidaza catalizează oxidarea
SCN- la hipotiocianat (OSCN- ) şi acid
hipotiocianos (HOSCN), care sunt toxice pentru
multe microorganism (inhiba dezvoltarea
bacteriilor)
 Anticorpii:

• Ig au contribuţia principală la activitatea antivirală a

salivei.
• in cavitatea orală se găsesc IgA (în principal), IgG şi IgM.
• IgAs are un rol major în mecanismul de apărare local.
• o sursă importantă de IgA o constituie glandele salivare
minore, care secretă 30 mg/100 ml salivă.

!!!Saliva submandibulară – sublinguală conţine numai 4 – 4,5

mg IgAs/100 ml salivă.
3. Funcţia salivei de inhibare a creşterii cristalelor

• Stabilitatea şi protecţia, in vivo, a substanţei

minerale din smalţ este dependentă de gradul de
saturare al salivei în săruri de calciu şi fosfat.
• În condiţii normale saliva este suprasaturată în
sărurile care compun smalţul, ceea ce asigură o
protecţie remarcabilă a smalţului. Gradul de
suprasaturare al salivei explică remineralizarea.
• Suprasaturarea face însă inevitabilă precipitarea
acestor săruri
• În absenţa acestora, fosfaţii de calciu din salivă se
depun pe smalţ, în ductele glandelor salivare
unde formează calculi prin asociere cu particule
alimentare, bacterii şi celule epiteliale
descuamate.

• Problema formării calculilor nu este specifică

salivei, situaţii similare apărând şi în urină, bilă,
pancreas, care conţin soluţii suprasaturate de
oxalaţi, carbonaţi şi fosfaţi de calciu.

!!!Formarea tuturor calculilor se explică similar

celor salivari.
 4. Protectia faţă de agenţi fizici:

Mucinele:
• sunt glicoproteine cu MM = 100000 – câteva milioane.
• lanţul lor polipeptidic este asociat cu glucide, care
reprezintă 70 – 85% din greutatea moleculară.
• sunt secretate în principal de glandele submandibulare şi
sublinguale.
• in contact cu apa, mucinele adoptă o conformaţie
specifică prin care conferă vâscozitate salivei
• mucinele participă la formarea “peliculei mucoase”, o
barieră protectoare care îmbracă ţesuturile moi orale,
similară ca rol şi structură cu pelicula dentară,
împiedicand colonizarea bacteriilor în cavitatea orală.
 5. Functia de sistem tampon:

Sisteme tampon salivare:

• acid carbonic / bicarbonat – se opune
acidifierii mediului bucal
• fosfati monobazici / fosfati dibazici – se
opune alcalinizarii mediului bucal
• proteinele salivare – au caracter amfoter
 Capacitatea tampon a salivei:

❑Creste dimineata dupa spalarea dintilor, apoi scade

❑Creste in cursul unei ore dupa masa, apoi scade intr-un
interval de timp egal

❑Creste lent pana seara, cand incepe sa scada

❑La gravide, scade spre sfarsitul sarcinii si creste imediat
dupa nastere

❑Alaptarea nu afecteaza capacitatea de tamponare a

salivei

❑Contraceptivele orale cresc capacitatea de tamponare

 6. Rolul salivei în sensibilitatea gustativă:

• Gustul este un stimul important pentru salivaţie.

• Gustul acru (acid) induce cel mai mare flux
salivar, comparativ cu alţi stimuli

Creşterea fluxului salivar determină o creştere

semnificativă a concentraţiei de bicarbonat,
principalul sistem tampon salivar

!!!O soluţie de acid citric 3% poate induce după 5

minute iritarea şi inflamarea limbii dacă limba nu
vine în contact cu saliva.
 7. Functia antioxidanta a salivei:

• acidul uric (40 –240 μM) - asigura 85% din capacitatea

antioxidanta totala a salivei
• albumina (10 μM)
• ascorbat - Acidul ascorbic este concentrat la nivelul
fluidului crevicular gingival, unde concentratia lui este de
trei ori mai mare comparativ cu nivelul plasmatic .
• glutationul (GSH, 2 μM)
• transferina
• lactoferina
• ceruloplasmina
• Zn2+
 Transferina, lactoferina si ceruloplasmina au
capacitatea de a complexa ionii de fier si cupru,
impiedicandu-i astfel sa catalizeze reactii de tip
Haber-Weiss, generatoare de radicali liberi.

!!!Asigura aproximativ 5 – 10 % din capacitatea antioxidanta totala a salivei

STRESUL OXIDATIV SI PATOLOGIA ORALA

Perturbarea echilibrului intre nivelul

radicalilor liberi si cel al speciilor reactive de
oxigen, pe de o parte, si antioxidantii pe de
alta parte, joaca un rol extrem de important
in aparitia si evolutia unor afectiuni orale,
cum ar fi parodontopatiile.
 Parodontopatiile

Sunt afectiuni inflamatorii cronice

caracterizate prin pierderi de tesut conectiv,
resorbtia osului alveolar ca rezultat al unor
interactii complexe intre bacteriile patogene
(bacterii Gram-negative anaerobe sau
microaerofile) si sistemul imunitar al gazdei.
Din punct de vedere fiziologic radicalii liberi si speciile
reactive de oxigen din cavitatea orala provin in mare
parte din:
❑activitatea neutrofilelor polimorfonucleare (orice
proces inflamator la nivelul gingiilor determina
imbogatirea salivei cu produsi ai raspunsului
inflamator)
❑masticatie (favorizeaza procese din care se formeaza
radicalii liberi - peroxidarea lipidelor).

!!!SRO produsi fiziologic au rolul de a impiedica

cresterea celulelor bacteriene la nivelul placii
dentare.
In cazul in care sistemele antioxidante de la
nivelul cavitatii orale sunt insuficient de
active, structurile orale devin tinta atacului
oxidativ!!!

Saliva poate fi considerata prima linie de aparare impotriva instalarii

stresului oxidativ.
 Intrebarea saptamanii

Tema 2: Este saliva un bun

indicator al starii de sanatate?

Utilizarea salivei ca
modalitate de diagnostic.
GUSTUL

MECANISMELE
GUSTULUI
 GUSTUL

• Stimuleaza apetitul
• Protejeaza impotriva otravurilor
• aDulce – semnifica nevoia de carbohidrati
• aSarat – semnifica nevoia de NaCl in dieta
• rAmar si acru – semnal de alarma:
• !!!otravuri = amare & mancarea alterata = acra
 Senzatiile gustative
• 5 senzatii gustative
->dulce ---varful limbii
->acru ---partile laterale
->sarat ---varful si marginile
->amar ---partea posterioara
->umami ---margini si partea posterioara
MECANISMELE
GUSTULUI
 Celula senzoriala gustativa
- caracteristici -
• Pol apical - microvili
• Pol bazal - contact cu terminatiile dendritice ale
sensibilitatii gustative
RECEPTORI GUSTATIVI: proteine transmembranare; pe
suprafata apicala, specifici pentru una din cele 5 senzatii
gustative

!!!Receptorii gustativi recunosc moleculele si ionii

dizolvati in saliva
!!!Receptorii pentru dulce si cei
pentru amar nu se gasesc niciodata
pe aceeasi celula gustativa
 Gustul sarat
Receptori = canale epiteliale de Na+

h functionale doar in partea anterioara a limbii

h permit patrunderea Na+ in interiorul celulei gustative
• Influx de Na+ -> depolarizarea membranei celulei
receptoare->potential de actiune

***Aldosteronul: cresterea numarului de receptori pentru

gustul sarat
 GUSTUL SARAT
• Intensitatea senzatiei de sarat depinde de
concentratia sarii in saliva
• Sarat->Amar o data cu cresterea
diametrului ionic
tdiametrul ionic < 6,5 A spur sarat
tdiametrul ionic >6,5 A stot mai amar
!!!KCl = granita dintre sarat si amar
 Gustul acru

• Determinat de acizi (H+)

• Aciditate mai mare->gust acru mai
pronuntat
• Acizii organici au efect mai rapid
• 3 mecanisme de receptie posibile:
aIonii H+ blocheaza canalele de K+
aIonii H+ trec prin canalele epiteliale de Na+
aIonii H+ trec prin canalele de protoni
 Gustul dulce

• Pentru ca o molecula sa
aiba gust dulce, trebuie
sa prezinte:
a un atom de hidrogen
legat covalent,implicat
intr-o legatura de
hidrogen
a vicinal, un atom cu
caracter electro-negativ
(O, N sau Cl)
 Gustul dulce
• Pentru a declansa senzatia de dulce,
moleculele-stimul trebuie sa se alinieze
corect fata de molecula receptorului

• Receptorii pentru substante dulci prezinta 3 situsuri:

4 pentru portiunea hidrofoba a moleculei stimul

4 pentru hidrogenul legat covalent
4 pentru atomul cu caracter electro-negativ
 Gustul dulce

Regiunile hidrofobe → rol important in

orientarea moleculei - stimul fata de
molecula receptorului → influenteaza
intensitatea gustului
 Gustul dulce-receptorii
• Situati pe membrana apicala
• Codificati de familia de gene T1R
hT1R1-in papilele fungiforme
hT1R2-in papilele circumvalate si foliate
hT1R3-in 30% din mugurii gustativi

*** Au fost clonati receptorii pentru gusturile dulce si amar,

cunoscandu-se genele care le codifica sinteza.
 Gustul amar

• Pentru a stimula receptorii pentru gustul

amar, o molecula trebuie sa posede:
ao grupare polara
a o grupare hidrofoba
a cele 2 structuri intalnite la substantele
dulci: atom H si atom electro-negativ
 Gustul amar
• Orientarea situsurilor moleculei
receptorului->diferentiere amar/dulce:

Daca molecula stimulului se poate orienta in

orice directie=>gust dulce-amarui
Ex:L-aa=>gust amarui
D-aa=>gust dulce
 Gust amar - receptorii

• 50-80 tipuri de receptori

• In proportie redusa->in toate papilele
gustative
• Legarea moleculelor amare->IP3 ->
eliberarea Ca2+ din organitele celulare ->
cresterea Ca2+ intracelular -> eliberarea
neurotransmitatorilor

!!!NU NECESITA Ca2+ EXTRACELULAR

 Gustul umami
• Produs de aminoacidul glutamat
• Descoperit in 1909 de Kikunae Ikeda la
Universitatea Imperiala din Tokyo
• Glutamat monosodic - potentiator de gust foarte
utilizat in industria alimentara si in bucataria
asiatica

• !!!Recent s-a descoperit ca receptorul

metabotropic pentru glutamat (mGluR4)
mediaza gustul umami
 Gustul umami - receptorii
• La nivelul membranei apicale

• Codificati de aceeasi familie de gene care

codifica receptorii pentru gustul dulce:
n mGluR4
n T1R1
n T1R3
 Declansarea gustului umami
Legarea glutamatului la receptorul metabotropic
mGluR4->activarea unei Proteine G->cresterea
nivelului de Ca2+ intracelular

Legarea glutamatului la receptori ionotropici

(conectati cu canale ionice) ex: receptorul NMDA (N-
metil –D-aspartat) ->deschiderea canalelor de
cationi->depolarizarea celulei->potential de actiune
 Modificarea gustului
• Gustul = adaptare completa la stimuli (in cateva
secunde senzatia gustativa dispare)
• Poate fi suprimat de anestezice locale aplicate la
nivelul limbii
Ex. Amilorid → blocheaza canalele epiteliale de
Na+=>reduce gustul sarat
Acidul gimnemic =>reduce gustul dulce prin inhibitie
competitiva a receptorilor pentru dulce