DIGESTIA

• DIGESTIA

Clasificarea după localizarea hidrolizei

- cavitară - în cavităţile tractului digestiv
- parietală:
intracelulară – în vacuolele digestive sub acţiunea enzimelor
lizizomale ale enterocitelor;
membranară – sub acţiunea enzimelor absorbite
pe suprafaţa membranelor enterocitelor
 Funcţiile tractului digestiv
DIGESTIVE
• Hidroliza substanţelor nutritive
• Transportul substanţelor nutritive
• Secretorie – secreţia sucurilor
digestive
• Motorie – prelucrarea şi propulsarea
hranei
• Absorbţia – trecerea substanţelor
hidrolizate în patul sangvin şi limfatic
NEDIGESTIVE
• Endocrină-secreţia hormonilor tisulari
ai TGI
• Excretorie – elimenarea
produşilor metabolici
• Dezintoxicare – inactivarea toxinelor
• Eritropoietică – absorbţia Vit B12,
acidului
folic.
• Imună – rezistenţa imună nespecifică.
 Digestia în cavitateabucală
Digestia bucală este etapa buco-faringo-esofagiană a digestiei
şi include:
• Masticaţia
• Salivaţia
• Formarea bolului alimentar
• Deglutiţia
Secreţia salivară
Saliva este secretată de 3 perechi de glande salivare şi
multiple glande exocrine mici localizate în mucoasa bucală

1. Glandele parotide
2. Glandele submandibulare
3. Glandele sublinguale
 SECRETIA SALIVARA

GLANDELE SALIVARE
• Parotide
• Sublinguale
• Submaxilare
• Glande mici diseminate
în mucoasa bucală
•Parotide seroase

•Sublinguale
mixte
•Submaxilare

•Glande mici
diseminate în mucoase
mucoasa bucală
 Constante şi proprietăţi
• Volumul salivei - 1-1,5 l/zi variaza în funcţie de: repaus
alimentar - 0,3-0,5 ml/min, somn - 0,08 ml/min, în
urma stimulării alimentare poate ajunge până la 2-7
ml/min.
• Aspectul salivei este opalescent, filant.
• pH-ul salivei este de 6,7 (5,6-8) şi creşte odată cu fluxul
salivar (creşte concentraţia bicarbonatului).
• Osmolaritatea salivei este între 50-100mOsm/l.Lichid
incolor, opalescent
• Densitatea 1,003-1,008
• Temperatura de îngheţare 0,20C; -0,40C
 Compoziţia salivei
Apă – 99,4%
Amilaza scindeaza amidonul, până la maltoză, cu produşi
Reziduu uscat – 0,6% din care:-0,2% intermendiari - dextrine.
– compuşi anorganici, 0,4% -
compuşi organici Mucusul - are următoarele roluri:
- protecţia mecanică a mucoasei cavităţii bucale
- sub.anorganice:
- intervine în formarea bolului alimentar
• Na, Cl, Ca şi Mg au concentraţii - intervine în deglutiţie
mai mici decât în plasmă
- asigură o protecţie chimică fiind o substanţă amfoteră
sanguină.
• K, anionul bicarbonic şi fosfaţii au
concentraţii mai mari, comparativ
cu plasma. Factorii bacteriolitici lizozimul,
- sub. organice: (0,4%):substanţe
neazotate: glucoza, lipide, acizi graşi,
colesterol, trigliceride, digliceride;
1.substante azotate neproteice:
ureea, acidul uric, creatinina.
2. substanţe proteice
 Mecanismul elaborăriisalivei

Saliva se formează în două etape:

1. acinii elaborează saliva primară (mecanism
predominant pasiv - filtrarea apei; mecanism activ
pentru unii ioni). Amilază este eliberată în lumenul
glandular prin exocitoză din granulaţiile de
zimogen ale celulelor acinare. Saliva primară este
isoosmotică

2. În ducturi are loc reabsorbția Na+, Cl- și secreția K+,

HCO3- Saliva finală este hipoosmotică
SECRETIE /
REABSORBTIE
 K+
30 mEq/l
7 ori mai mare
15 mEq/l
1/7 - 1/10
HCO3-
50-70 mEq/l
2-3 ori mai mare
 SECREŢIA SALIVARĂ PRIMARĂ

Saliva primară
-este izotonă (290-310
mOsm/l)
-are o compoziţie
similară cu un
ultrafiltrat plasmatic,
-
•ionii de Na+ sunt reabsorbiţi activ
•ionii de K+ sunt secretati activ. Na+ Na+

Na+ intra în celula ductalăprin:

- antiportul Na+/H+
- canale de Na+.
Na+ din celulă iese prin:
pompa Na+/K+ de pe membrana
bazo-laterală, 
[Na+] în celulă şi
 [ K+] intracelular.

K+ iese în lumen prin antiportul

K+/H+ de pe membrana luminală
 REABSORBŢIA / SECREŢIA DUCTALĂ

Cl- din duct revine în celulă prin:

- canale de clor,
- antiport Cl-/HCO3-.
Na+ Na+

HCO3- reabs./secr.
[HCO3-] depinde de
- EAB
- [Na+] salivar.

Apa
Ductul - puţin permeabil pentru apă
 hipoosmolaritatea salivei finale.
concentraţia Na+ şi Cl- este egală, de
aproximativ 15 mEq/l, ceea ce reprezintă 1/7 - 1/10
din concentraţia plasmatică;
concentraţia K+ este de aproximativ 30 mEq/l
adică de 7 ori mai mare decât în plasmă;
concentraţia HCO3- este de 50-70 mEq/l deci de
2-3 ori mai mare ca în plasmă.
 Fazele reglării secreţiei salivare
• faza cefalică (are loc în momentul în care alimentele nu au intrat încă în
cavitatea bucală şi secreţia este declanşată prin reflexe condiţionate,
stimulul putând fi mirosul, vederea alimentelor etc.)
reflex necondiţionate – excitarea receptorilor gustativi produce
secr. salidvară;
 reflexul condiţionat se realizează prin asocierea repetitivă,
simultană a unui stimul necondiţionat, în cazul nostru introducerea
alimentelor în cavitatea orala, cu un stimul iniţial indiferent (de. ex
aprinderea luminii, sau sunetul unui clopotel).
• faza gastrointestinală – declanşată în momentul în care alimentele
ajung în stomac şi secreţia salivară este influenţată prin reflex
gastro-salivar.
2. CONDIŢIONATE
vederea + mirosul + evocarea alimentelor  secreţie salivară  +
INFLUENŢE INTERCENTRALE cu centrii respiraţiei,
deglutiţiei şi vomei
 REGLAREA SECREŢIEI SALIVARE:
NERVOS (reflexe condiţionate şi necondiţionate)

Reglarea se face prin mecanism nervos:

 Inervaţia parasimpatică
- gl. SM +SL : nucleu salivator superior din punte  nerv VII
- gl P: nucleu salivator inferior din bulb  nerv IX
- gl.salivare mici: nucleu salivator inferior din bulb  nerv IX
 Inervaţia simpatică
- origine: coarne lat.măduvă T1-T4  gg. cervical sup. gl.
salivare

Rol:
stimularea parasimpaticului  secreţie salivară  apoasă
stimularea simpaticului  secreţie salivară  vîscoasă,
bogată în mucină + lizozim
REGLAREA SECREŢIEI SALIVARE:
parasimpaticul şi simpaticul
 REGLAREA SECREŢIEI SALIVARE:
mecanisme la nivel celular

- AMPc amilaza: adrenalina (β1)

- Ca  H2O: adrenalina (α1), Ach(M1,), sP
- Ca  Ach(M3,) cel. mioepiteliale.

Modificările ductale
- Ach  reabsorbţia Na+ şi Cl-
- Ach  secreţia de HCO3-
- Adr (β2)  reabs Na (secundar şi H2O)
- aldosteronul  reabs Na (secundar şi H2O)
 Variaţii ale secreţiei salivare
• Fiziologice
• Creşteri = sialoree : în erupţii dentare, rău de altitudine,
ingestie de coca, la gravide).
• Scăderi = aptialism, xerostomie , în stări afective, în emoţii, în
somn, distensie gastrică şi în ultima parte a sarcinii.
• Patologice:
• Creşteri: afecţiuni ale cavităţii orale, sau a altor segmente
digestive, în unele afecţiuni ale nervilor- nevralgia de
trigemen, intoxicaţii cu metale grele. Unele afecțiuni psihiatrice
• Scăderi -în stări de deshidratare, după administrarea
medicamentelor(atropina), în afecţiuni psihiatrice de tip
sindrom maniaco-depresiv.
 Motilitatea în cavitateabucală
• Masticaţia – prin intermediul dinţilor,limbii şi muşchilor
masticatori (inervaţi de ramura motorie a n.V cranian)
asigură prelucrarea mecanică a hranei
• Deglutiţia – propulsarea bolului alimentar din cavitatea
bucală prîn faringe şi esofag în stomac
Etapele deglutiţiei:
1. Etapa bucală (voluntară) – coincide cu propulsarea
bolului alimentar spre rădăcina limbii. Mişcările
contractile ale limbii asigură împingerea bolului spre
rădăcina ei, care se ridică şi î-l împinge în faringe.
2. Etapa faringiană (involuntară) – trecerea bolului prin
faringe; epiglota coboară în jos şi închide laringele.
3. Etapa esofagiană (involuntară) – contracţia peristaltică
esofagiană propulsează bolul spre stomac în 5-10 sec.
 SECRETIA GASTRICĂ

• Cardia
• Fundus
• Corp
• Marea curbură
• Mica curbură
• Pilor
 GLANDE GASTRICE
Fundus + corp
•Celule producătoare de mucus
•Celule parietale: HCl
•Celule zimogene: pepsinogen
•Celule endocrine

GLANDE PILORICE
Mucus
Celule G: gastrina
 Bazele celulare ale funcţiei endocrine şi
exocrine ale stomacului

Mucoasa gastrică – glande gastrice

1. Celule producătoare de mucus
(zona gâtului glandelor)
2. Celule parietale (oxintice)  HCl
(glande fundice)
3. Celule zimogene (principale)  pepsină
4. Celule endocrine
(ex. în zona antrală: celule G  gastrină )
 GLANDA GASTRICA
Celule epiteliale

Celule
mucoase mucus

Celule HCl
parietale FI

Celule
zimogene → pepsinogen
 SUCUL GASTRIC
• Volum: 1-1,5l/zi
–  la stimularea alimentară
–  la repaus alimentar şi somn
• Aspect: incolor, limpede, uşor opalescent
• pH: acid 1,5 - 2,5 Densitatea 1,002-1,009
• Compoziţie: apă 99%
substanţe solide 1%
 Enzimele sucului gastric

1. Pepsinogenul forma inactivă a pepsinei, se activează

la pH acid, scindează proteinele până la polipeptide
2. Catepsina - participă la digestie în mediu slab acid,
hidrolizează proteinele la sugari
3. Labfermentul (renina gastrică) – produce coagularea
laptelui prin precipitarea cazeinogenului solubil în
prezenţa Ca+2
4. Lipaza gastrică-activă la copii, acţionează asupra
trigliceridelor
 SUCUL GASTRIC: COMPOZIŢIE,ROL

• Pepsinogen/pepsină
• Protecţia
– enzimă proteolitică
mucoasei:
• Lipaza gastrică, labferment
Mucus
– la sugar Bicarbon
• HCl at
- denaturează proteine
- activează pepsinogenul • Digestie
HCl
- antimicrobian
Pepsinogen
• Mucus
– barieră de protecţie
• Factor intrinsec
– absorbţia vitB12
pepsinogen pepsină
•intervine în denaturarea
proteinelor  acid proteine
• activează pepsinogenul la
pepsină
•transformă Fe3+ din alimente în
Fe2+ absorbabil
•  eliberarea de secretină din
mucoasa duodenală
• are efect bactericid
•Asigurară motilitatea tractului
gastro-duodenal şi evacuarea
chimului în duoden.
• HCl activează secretina astfel stimulînd secreţia pancreatică
SUCUL GASTRIC: COMPOZIŢIE,ROL

3. Mucusul gastric
• Mucus vizibil (care apare la pH alcalin)
 Secretat de celulele epiteliale superficiale
• Mucus solubil (care apare la pH acid)
Secretat de celule mucoase auxiliare de la gâtul
glandei, celule ale glandelor pilorice şi cardiale

Compoziţie: proteine plasmatice

MPZ
factor intrinsec

Rol: protecţia mucoasei gastrice (“barieră de mucus”)

 Secreţia gastrică
În regiunea antrală a stomacului se află glandele
endocrine:
• celulele G - gastrina,  receptor specific (CCK2)
• celulele D – somatostatina,  R
• celule H - histamină  receptori H2
Factorul intrinsec Kastl – este secretat de glandele fundice,
reprezintă o mucoproteină, favorizează absorbţia
vitaminei B12 necesară eritropoezei, lipsa acestui factor
este cauza apariţiei anemiei pernicioase (B12-dificitară)
 REGLAREA SECREŢIEI GASTRICE
Reglarea secreţiei gastrice  neuro-umorală:

1)REGLAREA NERVOASĂ
Inervaţia parasimpatică: nervul vag (X)  gg.intramurali  stomac
Stimularea parasimpaticului  - HCl +pepsina
(mediator ch. Ach) -  gastrina
-  histamina
Inervaţia simpatică: coarne lat.măduvă T5-T10  gg.plex celiac  stomac
Stimularea simpaticului  secreţie gastrică  cu mucus
(mediator NA)

2)REGLAREA UMORALĂ  prin hormoni gastro-intestinali

• Gastrină  efect stimulator
• Gastronă  efect inhibitor
• VIP (polipeptidul vasoactiv intestinal)  efect inhibitor
• GIP (polipeptidul gastro-inhibitor)  efect inhibitor
 Gastrina

Histamina
• eliberată de celulele enterocromafine (celule H) din mucoasa gastrică
• acţionează pe receptori H2 de pe membrana celulelor parietale 
stimulează secreţia HCl
• acţionează sinergic cu gastrina şi acetilcolina.
• stimulată de: gastrina
acetilcolina (Ach)
G
q
G G
s i

G
q
Fazele secreţiei gastrice
Faza cefalică (20 - 30% răspuns)
mecanism nervos
Faza gastrică (60 – 80% răspuns)
Nervos: colinergic
Endocrin: Gastrina
Paracrin: Histamina
Faza intestinală (5 - 10% răspuns)
Nervos: colinergic
Endocrin: Gastrina,CCK,Secretina
Faza cefalică

- începe după introducerea alimentelor în cavitatea bucală

SG : 50-150 ml/20 minute prin mecanisme:
1. reflex necondiţionat gastro-secretor
Stimul Cale Centru Cale Efector
aferentă eferentă
contactul cu nervii Nucleul n. X Mucoasa
receptorii gustativi VII,IX,X dorsal al vagului gastrică 
de pe limbă din bulb SG

2. reflex condiţionat gastro-secretor - cu participarea scoarţei

cerebrale
vederea, mirosul, evocarea alimentelor  SG
 FAZA CEFALICĂ

Prin nervul vag (parasimpatic)

Vederea, mirosul, gândul, gustul alimentelor

Ach HCl
gastrina = HCl
histamina

HCl
Ach acţionează pe
celula parietală pe histamina
receptor M3
gastrina
 Faza gastrică
- începe după pătrunderea alimentelor în stomac
SG : 200-350 ml/5 ore prin mecanisme:
1. Distensia gastrică  reflexe lungi (vago-vagale)  gastrina
reflexe scurte (intramurale) HCl
2. Peptide şi AA din alimente  excită direct muc.gastrică  gastrina
HCl
Mediatorii chimici ai secreţiei acide:
- Acetilcolina = mediator chimic al nervului vag
- Histamina - eliberată din mastocite după stimulare vagală
- Gastrina - eliberată din celulele G (z. antro-pilorică stomac + duoden)
după stimulare vagală
- efecte: gastrice: - sectreţia de HCl
- secreţia de pepsină şi factor Castle
- sectreţia de gastrină  inhibată de pH<2,
calcitonină
 stimulată de alcool, cafea, peptone
 FAZA GASTRICĂ

Distensia, alimente = reflexe

vagovagale şi locale
= HCl, pepsinogen
Distensia, alimente, stim. vagală
= eliberare gastrină
Elib. gastrină = HCl (receptor CCKB)
Faza intestinală
- începe la pătrunderea chimului gastric în duoden
(la 2-3 ore după masă; durată = 8-10 ore)
SG : 200-300 ml/5 ore;
se realizează prin mecanism umoral:
• Contactul mucoasei intestinale cu: - produşi de digestie
- SG acid
- alcool

eliberare gastrină   secr. de HCl+pepsină

• Contactul mucoasei duodenale cu: lipide, chim gastric hiperton


eliberare enterogastronă
secretină   secreţia gastrică
CCK
GIP
 FAZA INTESTINALĂ

Acid in duoden
elib. gastrină
evacuare

gastrina
Secretina &
Cholecistokinina (CCK)

Circulatie