UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “V.

BABEŞ” TIMIŞOARA
DISCIPLINA DE FIZIOLOGIE
DEPARTAMENTUL DE ŞTIINŢE FUNCŢIONALE

FIZIOLOGIA
APARATULUI DIGESTIV

CURSUL 3
Digestia şi absorbţia principiilor alimentare

Anul universitar 2018 - 2019

1
 CUPRINS

1. Principii de bază ale absorbţiei intestinale

1.1. Particularităţi morfo-funcţionale ale intestinului
adaptate funcţiei de absorbţie
1.2. Căile de absorbţie intestinală
1.3. Mecanismele absorbţiei intestinale

2. Digestia şi absorbţia glucidelor

3. Digestia şi absorbţia proteinelor
4. Digestia şi absorbţia lipidelor
5. Absorbţia apei, mineralelor şi a vitaminelor

2
 OBIECTIVE

Studentul trebuie să:

 Definească absorbţia digestivă şi principalele caracteristici în raport cu
segmentul tubului digestiv
 Descrie caracteristicile morfo-funcţionale ale suprafeţei de absorbţie
intestinală
 Descrie căile şi mecanismele absorbţiei intestinale
 Descrie tipurile de enzime glicolitice, formele de absorbţie, mecanismele
de transport şi factorii care influenţează rata digestiei şi absorbţiei
glucidelor
 Descrie tipurile de enzime proteolitice, formele de absorbţie şi
mecanismele de transport ale proteinelor
 Descrie tipurile de enzime lipolitice, formele şi mecanismul de absorbţie,
rolul miceliilor în absorbţia intestinală a lipidelor
 Descrie etapele formării chilomicronilor la nivel intestinal
 Descrie particularităţile mecanismelor de absorbţie intestinală ale Ca 2+,
Fe2+ şi vitaminelor
3
 1. PRINCIPII DE BAZĂ ALE ABSORBŢIEI
INTESTINALE
ABSORBŢIA = totalitatea mecanismelor prin care formele absorbabile
ale principiilor alimentare traversează epiteliul digestiv şi pătrund în
circulaţia sangvină sau limfatică

CARACTERISTICI NIVELE DE ABSORBŢIE

 se realizează de-a lungul
întregului tub digestiv, dar cu
valoare diferită în funcţie de:
• particularităţi morfologice
adaptate funcţiei de absorbţie
• timpul de contact alimente -
suprafaţa de absorbţie
• structura şi gradul de
solubilitate a principiilor
alimentare
 Cavitate bucală
• lipsită de valoare nutriţională
• medicamente (nitroglicerina)
 Stomac
• apa, alcool (20%)
• medicamente (aspirina)
 Duoden, jejun: sediu principal
 Ileon: SB, vitamina B12
 Colon proximal: apă, NaCl 4
 1.1. PARTICULARITĂŢI MORFO-FUNCŢIONALE ALE
INTESTINULUI ADAPTATE FUNCŢIEI DE ABSORBŢIE

1. SUPRAFAŢA ABSORBANTĂ ~ 200 m2

La nivelul mucoasei intestinului subţire există:

VALVULE CONIVENTE
 sunt pliuri ale mucoasei intestinale
 măresc de 3 x suprafaţa de absorbţie
VILOZITĂŢI INTESTINALE
 sunt prelungiri ale mucoasei intestinale
 măresc de 30 x suprafaţa de absorbţie
MICROVILI
 sunt prelungiri ale membranei enterocitului
care formează “marginea în perie”
 măresc de 600 x suprafaţa de absorbţie
5
VILOZITĂŢILE INTESTINALE
 prelungiri digitiforme de 0,5 - 1mm
 densitate = 20 – 40/mm2
 conţin:
a) AX CONJUNCTIVO-VASCULAR
 originea în submucoasă
 format din:
• chilifer limfatic central
• arteriolă  capilare  venulă
• fibre musculare netede
b) EPITELIU UNISTRATIFICAT
 originea în criptele Lieberkhün
 alcătuit din celule epiteliale
mature cu “margine în perie” 6
MICROVILII = prelungiri ale membranei
enterocitului care formează marginea în perie
 reprezintă unitatea digestiv-absorbantă
care cuprinde:
• protein-enzime  finalizează digestia
• proteine transportoare  absorbţia
 există 3.000 - 6.000 microvilozităţi/celulă
Între enterocite există joncţiuni intercelulare
largi:
 acestea formează spaţii paracelulare
 pe aici se absoarbe apa şi NaCl (absorbţie
izoosmotică)
 aici ajung substanţele absorbite pe cale
transcelulară 7
2. CIRCULAŢIA INTESTINALĂ

DEBITUL SANGUIN
 în repaus:
• 1000 ml/min (20% din debitul cardiac)
• din cei 1000 ml/min, 75% revin
mucoasei digestive
 în timpul digestiei:
• creşte prin redistribuirea volemiei ( în
circulaţia cerebrală şi muşchii scheletici)
SISTEM DUBLU DE CAPILARE SANGUINE
 între vena portă  FICAT

8
 1.2. CĂILE DE ABSORBŢIE INTESTINALĂ

1. TRANSCELULARĂ (prin celulă)

 este calea principală
 traseu: LUMEN  prin marginea în perie
apicală  pol bazal  spaţiu paracelular
 CAPILAR sanguin sau limfatic
2. PARACELULARĂ (printre celule)
 este calea secundară
 traseu: LUMEN  prin joncţiuni
intercelulare  membrana bazală 
CAPILAR sanguin
 maximă la nivelul jejunului (joncţiuni largi)
 minimă la nivelul duodenului şi colonului
(joncţiuni strânse)
9
 1.3. MECANISMELE ABSORBŢIEI INTESTINALE

1. TRANSPORT PASIV
Caracteristici:
 în sensul reducerii gradientelor fizice
 fără consum de energie
  proteine transportoare specifice
Se realizează prin:
a) Difuziune simplă
 transcelular - prin membrana enterocitului: fracţiunile lipidice şi
vitaminele liposolubile
 prin spaţiul paracelular: apa, NaCl (difuziune izoosmotică)
b) Difuziune prin canale ionice
 canale de: Na+, K+, Ca2+, Cl-
c) Difuziune facilitată
 pentru: monozaharide (fructoză), AA, minerale, vitamine 10
2. TRANSPORT ACTIV
Caracteristici:
 împotriva gradientului electrochimic
 consum energetic
 proteine transportoare specifice
 limitat şi competitiv
Se realizează prin:
a) Transport activ primar
 pompa Na+/K+, pompa de Ca2+
b) Transport activ secundar
 cotransportori: Na+/monozaharide, Na+/AA, Na+/vitamine,
Na+/fosfat, H+/Fe2+
 schimbători: HCO3-/Cl-, Na+/H+, Na+/Ca2+
3. TRANSPORT VEZICULAR
 endocitoză mediată de receptor: complexul vitamina B12 + FI Castle
 exocitoză pentru: chilomicroni, Ca2+ şi compexul B12 + TC II 11
 2. DIGESTIA ŞI ABSORBŢIA GLUCIDELOR

NECESARUL de GLUCIDE este de 6 g/kg/zi

SEGMENTELE tubului digestiv unde se digeră
glucidele:
CAVITATEA BUCALĂ – unde acţionează:
• -amilaza salivară
INTESTINUL SUBŢIRE – unde acţionează:
• -amilaza pancreatică
• dizaharidazele din “marginea în perie”
 INTESTINUL GROS – unde acţionează:
• flora de fermentaţie

12
 2.1. DIGESTIA GLUCIDELOR - tipuri de enzime glicolitice

1. -AMILAZE
 sunt enzime cu acţiune hidrolitică intraluminală care transformă:
• AMIDONUL  -dextrine  maltoză
• GLICOGENUL  -dextrine, maltoză şi maltotrioză
a) -amilaza salivară
 activitate glicolitică redusă (5%)
 scindează legăturile  -1,4
glicozidice
 activă în stomac până la pH = 4
b) -amilaza pancreatică
 activitate glicolitică maximă (95%)
 scindează legăturile  -1,4
glicozidice şi  -1,6 glicozidice
 activă în duoden la un pH alcalin 13
2. DIZAHARIDAZE
 sunt enzime la nivelul “marginii în perie” a intestinului subţire
 hidrolizează dizaharidele şi oligozaharidele în monozaharide
a) Zaharaza care scindează:
 zaharoza  GLUCOZĂ + FRUCTOZĂ
 maltotrioza  GLUCOZĂ
b) Maltaza care scindează:
 maltoza  GLUCOZĂ
c) Alfa - dextrinaza care scindează:
 alfa - dextrine  GLUCOZĂ
d) Lactaza care scindează:
 lactoza  GLUCOZĂ + GALACTOZĂ
14
 2.2. ABSORBŢIA GLUCIDELOR - mecanisme de transport

SEDIU:
 duoden vena portă
FICAT
 prima porţiune a jejunului
LA FICAT
 glucidele sunt depozitate sub formă de glicogen
FORME DE ABSORBŢIE
 glucoză (80%)
 galactoză (10%)
 fructoză (10%)
MECANISME DE ABSORBŢIE
 la polul apical
• cotransport Na+/glucoză şi Na+/galactoză
• difuziune facilitată pentru fructoză
 la polul bazal: difuziune facilitată pentru toate monozaharidele 15
 RATA DIGESTIEI ŞI ABSORBŢIEI GLUCIDELOR

90 – 94% din glucide sunt digerate şi absorbite

 6 – 10% sunt digerate de flora de fermentaţie  materii fecale

FACTORII care influenţează absorbţia intestinală a glucidelor:

1. Starea mucoasei intestinului subţire
 inflamaţia mucoasei scade absorbţia glucidelor
2. Motilitatea intestinală
 contează durata de contact între conţinutul intestinal şi mucoasă
 peristaltismul exagerat scade absorbţia glucidelor
3. Funcţia glandei tiroide
 hormonii tiroidieni stimulează absorbţia intestinală a glucozei
(mecanism hiperglicemiant)

16
 3. DIGESTIA ŞI ABSORBŢIA PROTEINELOR

NECESARUL de PROTEINE este de 0,8 g/kg/zi

SEGMENTELE tubului digestiv unde se digeră
proteinele:
 STOMAC – unde acţionează:
• pepsina
 INTESTINUL SUBŢIRE – unde acţionează:
• enzime proteolitice pancreatice
• peptidazele din “marginea în perie”
 INTESTINUL GROS – unde acţionează:
• flora de putrefacţie

17
 3.1. DIGESTIA PROTEINELOR – tipuri de enzime proteolitice

1. PEPSINA GASTRICĂ

 asigură digestia a 10-20%

din proteinele alimentare
 secretată sub formă inactivă
de pepsinogen
 activată sub acţiunea HCl şi
prin autocataliză
 hidrolizează acid-meta-
proteinele formate sub
acţiunea HCl în oligopeptide
şi aminoacizi

18
2. ENZIMELE PANCREATICE
 asigură digestia a 50% din
proteinele alimentare
 hidrolizează polipeptidele în
oligopeptide, tripeptide, dipeptide
şi AA
 se sintetizează sub formă inactivă
 sunt activate în duoden sub
acţiunea enterokinazei:

19
 3. PEPTIDAZELE
 sunt enzimele proteolitice ale
marginii în perie
 asigură digestia a 30 - 40%
din proteinele alimentare
 hidrolizează oligopeptidele în
dipeptide, tripeptide şi
aminoacizi

FORMELE DE ABSORBŢIE
 dipeptide, tripeptide: 70%
 aminoacizi: 30%
 proteine integrale prin
endocitoză (importanţă ) 20
 3.2. ABSORBŢIA PROTEINELOR - mecanisme de transport

1. În prima porţiune a jejunului

vena portă
 proteinele absorbite FICAT
LA FICAT
 are loc sinteză de proteine endogene
FORMA PRINCIPALĂ DE ABSORBŢIE
 dipeptide şi tripeptide
MECANISME DE ABSORBŢIE
 la polul apical: cotransport
dipeptide/tripeptide - H+
 intracelular: scindare în AA sub
acţiunea unor peptidaze
 la polul bazal: difuziune facilitată
sub formă de AA
21
2. În ileon
 proteinele absorbite vena portă
FICAT
LA FICAT
 are loc sinteză de proteine endogene
FORMA SECUNDARĂ DE ABSORBŢIE
 aminoacizi
MECANISME DE ABSORBŢIE
 la polul apical: cotransport Na+/AA 
sisteme de transport alcătuite din 3 - 4
tipuri de AA cuplaţi cu Na+
 la polul bazal: difuziune facilitată a AA

22
 4. DIGESTIA ŞI ABSORBŢIA LIPIDELOR

NECESARUL de LIPIDE este de 1 g/kg corp/zi

SEGMENTUL tubului digestiv unde se digeră
lipidele:
INTESTINUL SUBŢIRE – unde acţionează:
• enzime lipolitice pancreatice (lipaza,
colesterol ester hidrolaza, fosfolipaza A2)
• sărurile biliare
• lipaza intestinală
FORME ALE LIPDELOR:
trigliceride (TG) - forma majoră
colesterol esterificat (CE)
fosfolipide - lecitina (FL)

23
 4.1. DIGESTIA LIPIDELOR - tipuri de enzime lipolitice

1. LIPAZA PANCREATICĂ
 cea mai puternică lipază digestivă
 activă la pH alcalin
 necesită acţiunea prealabilă a sărurilor
biliare care realizează emulsionarea
grăsimilor (fracţionarea lor în picături mici
înconjurate de săruri biliare)
2. COLESTEROL - ESTER - HIDROLAZA
 scindează colesterolul esterificat în
colesterol liber + AGL
3. FOSFOLIPAZA - A2
 scindează lecitina în lizolecitină + AGL
4. LIPAZA INTESTINALĂ (acţiune slabă)
 scindează TG în 2 AGL + 1 monoglicerid 24
 4.2. DIGESTIA LIPIDELOR - fomarea miceliilor

MICELIILE
1. Reprezintă singura formă de absorbţie intestinală
a lipidelor
2. Sunt agregate multimoleculare alcătuite din:
 săruri biliare
 20 - 30 de molecule lipidice:
• colesterol, monogliceride, lizofosfatide, AGL
• vitamine liposolubile (A,D,E,K)
3. Formarea miceliilor are la bază caracterul
amfoter al SB:
 faţa polară (hidrofilă) este orientată spre
exteriorul miceliilor
 faţa nonpolară (hidrofobă) este orientată spre
25
interiorul miceliilor
 4.3. ABSORBŢIA LIPIDELOR - mecanism de transport

SEDIUL ABSORBŢIEI: jejunul proximal

jejunul Chilifer ŢESUT
Limfă Sânge
proximal central ADIPOS

FORME DE ABSORBŢIE
 colesterol liber (CL)
 monogliceride (MG)
se absorb pe cale limfatică
 lizofosfatide (LPL)
 acizi graşi liberi (AGL) cu lanţ lung
 acizi graşi liberi (AGL) cu lanţ scurt se absorb pe cale sanguină

MICELIILE se formează prin agregarea: SB + CL + MG + LPL + AGL

 după ce se formează, miceliile vor fi absorbite
26
ABSORBŢIA MICELIILOR
1. Difuziunea miceliilor spre suprafaţa de absorbţie
 în sensul gradientului de concentraţie micelară
2. Transportul miceliilor prin “marginea în perie”
 fracţiunile lipidice prin difuziune simplă
 SB prin cotransport Na+/SB
3. Resinteza lipidică la nivelul REN
 reesterificarea CL  CE
 resinteza TG
 resinteza PL
4. Formarea chilomicronilor
a) la nivelul REN
b) la nivelul aparatului
Golgi 27
4. Formarea chilomicronilor
a) la nivelul REN - trigliceride (90%) + colesterol esterificat +
fosfolipide + Apoproteina B-48 (Apo B-48)  CHILOMICRONII
b) la nivelul aparatului Golgi - chilomicronii sunt înglobaţi într-o
veziculă şi eliberaţi în citoplasmă
5. Exocitoza chilomicronilor - la nivelul polului bazal al enterocitului 
circulaţia limfatică  circulaţia sangvină  ŢESUT ADIPOS

28
 5. ABSORBŢIA apei, mineralelor şi vitaminelor

APORT LICHIDE = 9000 ml/zi

 Lichide ingerate = 2000 ml/zi
 Secreţii digestive = 7000 ml/zi
• salivară = 1500 ml/zi
• gastrică = 1500 ml/zi
• pancreatică = 1500 ml/zi
• biliară = 1000 ml/zi
• intestinală = 1500 ml/zi
ABSORBŢIE LICHIDE = 8900 ml/zi
 Intestin subţire = 8500 ml/zi
 Intestin gros = 400 ml/zi
ELIMINARE LICHIDE = 100 ml/zi
 Materii fecale = 100 ml/zi BILANŢUL HIDRIC DIGESTIV
29
 5.1. ABSORBŢIA APEI: jejun  ileon  colon

ÎN INTESTINUL SUBŢIRE APA ESTE ABSORBITĂ:

1. PARACELULAR
 prin difuziune izoosmotică cu
NaCl
2. TRANSCELULAR
 prin difuziune simplă () sau
prin canale de apă
 este cuplată cu absorbţia
nutrienţilor: cotransportul Na+/G
sau Na+/AA
 Na+ ajunge în spaţiul paracelular (pompa Na+/K+) care devine
hiperton  atrage osmotic apa   presiunea hidrostatică 
apa este împinsă  spaţiul interstiţial  capilar 30
 ABSORBŢIA NaCl

Aport alimentar
Materii fecale
5 - 8 g NaCl/zi Absorbţie (0,5% din NaCl
Secreţii digestive 25 - 35 g NaCl/zi intestinal)
20 - 30 g NaCl/zi

Mecanisme de absorbţie:
 activ pentru Na+
 Cl- urmează pasiv Na+ pentru
păstrarea electroneutralităţii
ÎN INTESTINUL PROXIMAL
 la polul apical: cotransport Na+/nutrienţi. Pompa Na+/K+ la polul bazal
realizează gradient electrochimic  Na+ atras în celulă din lumen
ÎN INTESTINUL DISTAL
 difuziunea izoosmotică a NaCl şi apei la nivelul spaţiilor paracelulare
 absorbţie stimulată de ALD la nivelul colonului 31
 ABSORBŢIA HCO3-

ÎN FAZA GASTRICĂ a secreţiei digestive

 În lumenul gastric -  HCl
 În sânge -  NaHCO3

ÎN FAZA INTESTINALĂ a secreţiei digestive

 HCl este neutralizat de NaHCO3 din
secreţia pancreatică, biliară şi intestinală

H2CO3  CO2 + H2O

HCl + NaHCO3  -
Na+ + Cl-  NaCl
NaCl, CO2 şi H2O sunt reabsorbiţi în sânge

32
 5.2. ABSORBŢIA MINERALELOR: Ca2+ şi Fe2+

(a) ABSORBŢIA de Ca2+

 reprezintă 30 – 80% din Ca2+ alimentar
 maximă în intestinul proximal
 necesită desfacerea prealabilă din
complexe alimentare insolubile sub
acţiunea HCl
Mecanisme de absorbţie
 1/3 pasiv – cale paracelulară
 2/3 activ – cale transcelulară reglată de vitamina D
Calea transcelulară:
 pol apical: intră prin canale de Ca2+
 intracelular: fixare pe calbidină care previne formarea complexelor
insolubile de calciu şi este stimulată de vitamina D3
 pol bazal: trece în sânge cu ajutorul pompelor de Ca 2+ şi a
schimbătorului Na+/Ca2+ 33
(b) ABSORBŢIA de Fe2+
 reprezintă 5 – 10% din aportul alimentar
Aportul alimentar
1. Fe3+  sub formă de complexe organice insolubile
2. Hem  eliberat sub acţiunea enzimelor proteolitice digestive

Forme absorbabile:
 Fe2+ = forma redusă sub
acţiunea HCl, vitaminei C şi
a fier-reductazei (“marginea
în perie)
 Hem

34
Fierul intră în enterocit pe următoarele căi:
1. Cotransport H+/Fe2+
2. Endocitoza complexului Fe2+ + Tf (transferină)
3. Difuziunea facilitată a hemului care va fi oxidat  Fe2+
În enterocit Fe2+ este oxidat în Fe3+ sub acţiunea feroxidazei, apoi:
 O parte se fixează de IRP (proteina de reglare a fierului - reglează
absorbţia Fe3+)
 O parte se leagă de apoferitină = depozit de feritină
 O parte este trecută în sânge de către feroportină (proteină canal
ionic de Fe3+) unde se fixează pe Tf plasmatică  Ficat, MOH

35
 5.3. ABSORBŢIA VITAMINELOR

1. VITAMINE LIPOSOLUBILE - vitaminele A, D, E şi K

 Sediu: duoden, jejun
 Mecanism: difuziune simplă
2. VITAMINE HIDROSOLUBILE
a) Complexul B, Vitamina C, Acidul folic
 Sediu: duoden, jejun
 Mecanisme: cotransport Na+/vitamine, difuziune facilitată
b) Vitamina B12
 Sediu: ileon
 Mecanisme:
• pol apical: endocitoză
mediată de receptor în
prezenţa FI Castle
• pol bazal: exocitoza
sub formă de complex TC II = transcobalamina II
B12 + TCII 36