Absorbtia intestinala

Absorbtia este procesul de trrecere a principiilor alimentare din lumenul

intestinal in mediul intern prin mucoasa digestiva. Digestia si absorbtia sunt doua
procese corelate deoarece daca produsii rezultati din digesti nu sunt absorbiti
intr-un ritm corespunzator ritmului in care sunt generati, ei vor incetini
desfasurarea digestiei. In medie, se absorb zilnic aproximativ 9 000 ml(lichide
ingerate si sucuri digestive secretate), din care aproximativ 8 000-8 500 ml la
nivelul intestinului. Absorbtia este posibila la nivelul oricarui segment digestiv,
dar are intensitate maxima in ansele superioare ale intestinului subtire, cu
precadere la nivelul jejunului. Elementele anatomice care fac ca intestinul subtire
sa aiba ca functie principala absorbtia sunt:
1. prezenta valvulelor conivente Kerkring, a criptelor Lieberkuhn, a
vilozitatilor intestinale si a microvililor apicali de la polul apical al
enterocitelor (suprafata de absorbtie ajungand la 250 m 2)
2. structura unicelulara a epiteliului mucoasei intestinale
3. vascularizatie sanguina si limfatica subiacenta bogata
Puterea de absorbtie a intestinului depaseste necesitatile astfel incat se
pot extirpa procente mari din intestin fara efecte grave.
Mecanismele de absorbtie sunt de doua tipuri: activ si pasiv.
-

Transportul pasiv se desfasoara conform gradientelor electrochimice,

osmotice, presionale sau de concentratie, fara consum energetic si
nelimitat. Tendinta este de egalizare a concentratiilor.
Transportul activ se desfasoara impotriva gradientelor, cu consum
energetic, cu un transportor si este limitat in timp.

Ca modalitati de realizare se deosebesc:

1. Absorbtia prin difuziune pasiva realizata datorita gradientilor
electrochimici
2. Absorbtia activa realizata impotriva gradientului electrochimic. Are o
capacitate maxima in timp, necesita prezenta unui sistem enzimatic.
Este o cale rapida de transport care necesita prezenta unui metabolism
oxidativ.
3. Absorbtia prin difuziune facilitata este asemanatoare absorbtiei prin
difuziune pasiva, dar se desfasoara cu o viteza mai mare datorita
existentei unui transportor membranar
4. Antrenarea cu apa curentul de apa ce trece prin porii membranei
enterocitare, de o parte sau de alta in functie de presiunea osmotica,
poate duce cu el si mici molecule hidrosolubile
5. Difuziunea cu schimburi o substanta este absorbita prin cedarea unei
alte substante
6. Absorbtia prin endocitoza
7. Absorbtia prin citopemsis specifica moleculelor mari care traverseaza
intreaga citoplasma, ajungand la polul bazal al enetorcitului unde este
eliminata.

In intestin au loc doua procese opuse insorbtia = miscarea din

lumenul intestinal spre sange si exsorbtia = miscarea din sange spre
lumenul intestinal. Cand insorbtia este mai mare, apare fenomenul de
absorbtie. Cand exsorbtia este mai mare, apare secretia.
o

Absorbtia glucidelor
- Glucidele se absorb sub forma de monozaharide, in jejunul proximal,
prin transport activ sau pasiv.
- Glucoza si galactoza trec in sangele venos nemodificate, iar fructoza
este adusa la glucoza si acid lactic in interiorul enterocitelor inainte de
a trece in sange.
- Transportul glucozei si al galactozei se realizeaza printr-un cotransportor cu Na+.
- Cantitatea maxima de glucoza absorbita la nivelul intestinului subtire
este de 120g/ora (4kg/24 h). Capacitatea maxima de absorbtie/min
difera in diferitele segmente ale tubului digestiv, cea mai mare valoare
fiind gasita la nivel duodenului 4 mM/min.
Absorbtia glucozei si modul ei de desfasurare este un proces influentat de
numerosi factori:
- Starea mucoasei intestinale si durata contactului dintre aceasta si
glucid
- Aportul de vitamine (sunt necesare vitaminele B1, B6, acidul
pantotenic)
- Exista posibilitatea unui transfer activ contra unui gradient de
concentratie
- Transportul are proprietatea de stereo-specificitate. Astfel, o modificare
unica a structurii unui zahar poate duce la anularea transportului.
- Existenta unei inhibitii mutuale intre glucidele cu transport activ,
Glucidele cu transport pasiv, reprezentat de difuziunea simpla, sunt
manoza, pentozele, xiloza, arabinoza si sorboza).

Absorbtia lipidelor
- Lipidele sunt insolubile in apa, de aceea ele trebuie aduse la stadiul de
acizi grasi si glicerol inainte de a fi absorbite,
- Glicerolul este hidosolubil si se absoarbe pasiv.
- Acizii grasi cu lant lung si mediu se fizeaxa pe sarurile biliare, formand
micelii hidrosoliubile. Complexul ajunge la glicocalixul de la nivelul
membranei apicale a enterocitelor unde aczzii vor fi decuplati si
indreptati spre receptori membranari specifici. Sarurile biliare vor fi in
cea mai mare parte resorbite. In enterocite se refac trigliceridele (in
RE). In final, se vor forma chilomicronii care sunt alcatuiti din:
trigliceride, fosfolipide, colesterol si proteina. Complexul este exocitat
laterobazal de unde trece in chiliferul central.
- Acizii grasi cu lant scurt (<10C) difuzeaza prin enterocit in capilarele
sanguine ale vilozitatii.
- Fosfolipidele trec fara hidroliza prealabila in circulatia limfatica.
- Colesterolul exogen se absoarbe liber in jejunul proximal, necesitand
prezenta sarurilor biliare si a sucului pancreatic. El este ulterior

incorporta in chilomicroni. Colesterolul neabsorbit ajunge in materiile

fecale sub forma de coprostanol.
- Vitaminele liposolubile (A,D,K,E) urmeaza trigliceridele, fixandu-se pe
micelii in zona lor nepolara.
o Absorbtia protidelor
- Proteinele absorbite sunt fie de origine exogena (din alimente), fie de
origine endogena (din sucurile digestive, celulele descuamate sau
secretia de IgA)
- Absorbtia se face sub forma de aminoacizi, in mod activ, stereospecific,
sodiu si piridoxinodependenta, existand cel putin 4 sisteme de transport
specific:
1. Un sistem pt AA neutri
2. Un sistem pt AA bazici
3. Un sistem pt AA dicarboxilici
4. Un sistem pt iminoacizi si glicina
- Absorbtia poate sa aiba loc si prin pinocitoza, modalitate prin care are
loc si absorbtia globulinelor din laptele matern la nou nascuti.
- Absorbtia acizilor nucleici este mai putin cunoscuta.
o Absorbtia apei si a electrolitilor
- Transportul apei este pasiv, conform legilor osmozei, si depinde de
starea de hidratare a organismului. In mod normal se absorb 8500 ml
H2O/24 h.
- Na+ se absoarbe prin co-transportor cu glucoza, in mod activ, prin cotransportor cu aminoacizi, printr-un sistem de schimb Na/H sau prin
transport activ simplu.
- Absorbtia de K+, Cl- si bicarbonat se face pasiv. Cl- urmeaza pasiv Na+.
- Absorbtia fierului se face activ, in special in duoden, dependent de
sistemul apoferitina feritina.
- Absorbtia calciului se face in partea proximala, dependent de vitamina
D si parathormon.
- Mg se absoarbe pasiv.
- Fosfatii se pot absorbi atat pasiv, cat si activ.
- Cu se absoarbe in portiunea superioara a jejunului, activ sau pasiv, iar
in sange trece fixat de ceruloplasmina.
- Manganul, cobaltul se absorb activ.
o Absorbtia vitaminelor
- Vitaminele liposolubile iau calea de absorbtie a trigliceridelor.
- Vitamina B12 se absoarbe exclusiv in ileon, in prezenta obligatorie a
factorului intrinsec, in mod pasiv (1 mg de FI se combina cu 25 ug de
vitamina B12)
- Vitaminele grupei B, acidul folic si vitamina C se absorb, mai ales in
jejun, in mod pasiv.

EXPLORAREA FUNCTIONALA A ABSORBTIEI INTESTINALE

Starea morfofunctionala a intestinului subtire este determinata indirect,
prin intermediul unor baterii de teste.
A. EXAMENE HEMATOLOGICE

1. Hemoleucograma determinarea hemoglobinei, determinarea

hematocritului si analiza frotiului de sange
Malabsorbtia fierului, acidului folic sau vitaminei B12 determina
aspecte hematologice particulare: microcitoza, macrocitoza si
megaloblastoza. Astfel, in absenta unor alte cauze, ele pot fi
determinate de afectiuni duodeno-jejunale.
In procesele inflamatorii severe sau in procese neoplazice , se
pot intalni leucocitoza cu neutrofilie sau cu limfocitoza
2. Electrolitii serici sunt scazuti in afectiuni intestinale organice,
insotite de diaree si varsaturi
3. Sideremia este scazuta in malabsorbtia fierului (VN A: 90-140mg/dl
B si 80-120mg/dl F)
4. Colesterolemia este scazuta in afectiuni digestive cu malabsorbtie
severa a lipidelor (VN colesterol seric A: 100-250 mg/dl)
5. Timpul de protrombina este scazut in afectiunile intestinale cu
steatoree, din cauza eliminarilor fecale crescute ale vitaminei K
6. Calcemia poate fi scazuta in unele afectiuni digestive (VN: 9mg/dl)
7. Dozarea proteinemiei toate si electroforeza proteinelor pot exprima
o deficienta de absorbtie intestinala a acestora (hipoproteinemie cu
hiperalbuminemie)
8. Ig serice pot creste sau scade in functie de tipul de afectiune
intestinala.
9. Concentratiile serice ale vitaminei B12, acidului folic, acizilor biliari,
pot fi scazute in malabsorbtie.
B. EXAMENUL MATERIILOR FECALE
Evalueaza procesele de absorbtie si digestie.
C. EXAMENE FUNCTIONALE
Stabilirea sediului deficientelor functionale se face prin mai multe teste
de solicitare.
Pentru investigarea sectorului jejunal cel mai des utilizat este testul
hiperglicemiei provocate sau testul de toleranta la glucoza pe cale
orala. El consta in urmarirea variatiei glucozei dupa administrarea unei
cantitati standard de glucoza.
Tehnica:
Se efectueaza dimineata, pe nemancate, dupa golirea vezicii urinare.
Se recolteaza sange a jeun in scopul determianarii glicemiei initiale. Se
administreaza per os 100g glucoza (sau 1,75 g glucoza/kg corp) in 250
ml apa. Se recolteaza sangele din 30 in 30 de minute timp de 3 ore. In
paralele se recolteaza esantioane de urina. Se determina prezenta si
valoarea glucozzei in probele recoltate. Daca este prezenta glucozuria,
se dozeaza din nou pe urina din 24h. VN TTGO:
A
C
Glicemia a jeun initiala
<100mg%
<115mg%
Glicemia maximala
<180mg%
<120mg%
Glicemia la 120 minute
<120mg%
-

Diferenta dintre glicemia initiala si cea maximala se numeste sageata

hiperglicemica. Ea nu trebuie sa depaseasca 120 de minute, glicozuria
trebuie sa fie absenta si sa fie ca valoare sub 70mg%.
-

Observatii:
Testul se administreaza dupa un regim alimentar cu max 300g
glucide/zi, timp de 3 zile
Testul are loc in repaus fizic
Testul poate fi influentat de stari fiziologice (sarcina, menstruatie), stres
psihic , dar si de stari patologice (leziuni hepatice, hiperfunctie CSR,
afectiuni psihice)
Rezultate
Testul poate indica prezenta unui diabet zaharat daca glicemia a jeun
este >120mg%, iar la 2h este >180mg%.
Obtinerea unei curbe plate pe 3h indica deficiente functionale jejunale.

Testul cu lactoza
Testul cu d-xiloxa
Se procedeaza asemanator ca la TTGO
Probe radiorespirometrice
Utilizarea substantelor grase radioactive (C14, H3), acizii grasi si
grasimile neutre corespunzatoare, poate furniza informatii privind
tulburarile proceselor digestie sau de absorbtie intestinala.
Administrarea se face la interval de o saptamana prin includerea in
pranzuri standard. Dupa administrarea lor se masoara la 1, 2, 4, 6 si 8 h
radioactivitatea aerului expirat colectat in baloane speciale.
Rezultatele sunt exprimate in procente fata de doza admininistrata.
Explorarea radiologica a intestinului subtire
Se foloseste suspensie baritata specifica pH-ului intestinal. Se
observa timpul de tranzit prin intestinul subtire si colon, aspectul
mucoasei intestinale si aparitia eventualelor modificari patologice
(modificari de pozitie de lumen, prezenta uneis ecretii intestinale care
dilueaza substanta baritata, etc).
Explorarea endoscopica a intestinului subtire
Se utilizeaza in afectiuni inflamatorii si neoplazice. Se vizualizeaza
mucoasa duodenala si se poate efectua biopsie dirijata.
Contraindicatiile acestei metode sunt reprezentate de bolnavii in criza
de astm bronsic si cei cu infarct miocardic acut in primele zile.