FIŞĂ DE LUCRU, ABSORBŢIA INTESTINALĂ

Absorbţia este procesul prin care , produşii simpli rezultaţi din digestia intestinală, străbat
mucoasa intestinului subțire şi trec în sânge sau în limfă. Absorbţia anumitor constituienţi se poate
realiza la nivelul stomacului (apă, cloruri, etanol , substanțe liposolubile, mici cantități de Na, K,
glucoză , aminoacizi), precum şi la nivelul colonului (apă, electroliți), dar absorbţia are loc în
special, la nivelul intestinului subţire (peste 90%). Absorbţia intestinală este favorizată de :
suprafaţa mare de contact, grosimea minimă a peretelui intestinal , reţeaua vasculară de la nivelul
vilozităţilor intestinale foarte bogată, mişcările contractile ale vilozităţilor intestinale. Absorbţia
intestinală se face prin trei mecanisme : 1. pasiv ,fără consum energetic (prin difuziune, difuziune
facilitată şi osmoză) ; 2.activ, cu consum energetic, prin combinarea substanţei de absorbit cu un
sistem membranar de transport, ce funcţionează cu energie furnizată de ATP.; 3. prin vezicule de
pinocitoză, la nivelul membranei enterocitului , pentru anticorpii din colostrul matern.
Absorbţia glucidelor : aportul de glucide este de 250-800g pe zi, reprezentând 50-60% din
dietă, glucidele majore ale dietei fiind dizaharidele, (sucroza=zaharoza, lactoza) , polizaharidul
amidon ; celuloza, nu se digeră, ea menţine un peristaltism normal intestinal. Hexozele (glucoza,
galactoza) se absorb activ, printr-un sistem de transport Na dependent, ( fructoza prin difuziune
facilitată), iar la polul bazal, glucidele trec prin difuziune facilitată, în capilarele sanguine, iar de
aici, pe cale portală , ajung la ficat, unde vor fi metabolizate. Pentozele (riboza) se absorb pasiv.
Absorbţia proteinelor : dieta proteică zilnică necesară unui adult este de 0,5-0,7g/kg corp,
proteinele se absorb sub formă de dipeptide, tripeptide şi aminoacizi. Absorbţia aminoacizilor se
face activ la polul luminal (apical) al enterocitului, cu sisteme de transport Na dependent şi pasiv ,
prin difuziune, în sângele portal, care-i transportă la ficat. Practic, toată cantitatea de proteine din
intestin este absorbită, orice proteină care apare în materiile fecale provine din resturile celulare sau
din bacteriile din colon.
Absorbţia lipidelor : aportul zilinic de lipide variază între 25-160g, lipidele se absorb pasiv,
prin difuziune, pentru acizi grași, glicerol. Glicerolul este hidrosolubil, trece uşor în sânge şi în
limfă .Înainte de a fi digerate, lipidele sunt emulsionate (picături cu diametrul sub 1 micron), de
către sărurile biliare şi lecitină. Pentru a fi absorbite, lipidele trebuie să fie hidrosolubile, formând
cu sărurile biliare, micelii complexe hidrosolubile, care se desfac la contactul cu membrana
enterocitului, eliberează sărurile biliare care trec în ileon, de unde vor fi reabsorbite, iar lipidele trec
în enterocit. Acizii graşi sunt de două tipuri: cu lanţ scurt de C ( 10-12) , care sunt transportaţi în
stare liberă, neesterificată, în sângele portal ; cu lanţ lung (peste 10-12 C), se combină cu glicerolul,
în enterocite , refac trigliceridele, care intră în constituţia chilomicronilor.
Chilomicronii sunt complexe formate din trigliceride, fosfolipide, colesterol și o parte protidică.
Absorbţia apei se face pasiv, izoosmotic, la nivelul intestinului subțire şi gros, datorită
gradientului osmotic creat prin absorbţia electroliților şi a substanţelor nutritive.
Absorbţia electroliţilor : Na se absoarbe activ în intestinul subţire şi gros, antrenând absorbţia
pasivă a Cl, probabil şi a altor anioni. Ca se absoarbe activ în segmentele superioare ale intestinului,
în prezenţa vitaminei D şi pasiv, în restul intestinului. Fe se absoarbe activ în cea mai mare parte în
duoden ,dar și în jejun și ileon, fierul bivalent, mai uşor decăt cel trivalent, în prezenţa vitaminei C.
Absorbţia vitaminelor : se face diferit, în funcţie de solubilitatea lor. Vitaminele hidrosolubile
(B, C, P, PP) se absorb rapid, prin difuziune facilitată, sau activ, prin sistem Na dependent, în
intestinul proximal. Vitaminele liposolubile ( A,D,E ,K,F) formează micelii hidrosolubile cu
sărurile biliare, se absorb împreună cu celelalte lipide, în intestinul proximal. Absorbţia vitaminelor
liposolubile este deficitară, dacă lipsesc sărurile biliare sau enzimele pancreatice din intestin.