Absorbţia intestinală

Absorbţia este procesul fiziologic prin care

nutrimentele, apa, ionii, sărurile minerale şi
vitaminele trec din cavitatea intestinală în sînge sau
limfă. Absorbţia se realizează la nivelul intestinului
subţire (90%).
Mecanismele de absorbţie sunt de 2 tipuri:
 Active – se realizează prin consum de energie;
 Pasive – se realizează prin difuziune, fără consum de
energie.
 Absorbţia glucidelor
Absorbţia monozaharidelor (glucoză, galactoză, fructoză) precum
şi a unor pentoze, implică două tipuri de mecanisme: transportul
activ contragradient şi transportul facilitat. Absorbţia acestora are
loc la nivelul jejunului proximal.
Glucoza şi galactoza sunt transportate activ prin celula epitelială
cu microvili de o proteină transportoare numită SGLT1. Glucoza
şi galactoza părăsesc enterocitele la nivelul membranei
bazolaterale prin transport facilitat.
GLUT2, proteina transportoare de glucoză şi galactoză este
prezentă de asemenea în ficat, rinichi şi celulele pancreatice.
Transportul fructozei este facilitat de o proteină transportoare
numită GLUT5, care este specifică pentru fructoză şi nu este
inhibat de glucoză, galactoză sau alte zaharuri.
 Absorbţia glucidelor
 Glucoza este transportată activ ,prin celula
epitelială cu microvili, de o proteină
transpotoare.

Transportul fructozei este facilitat de o altă
proteină transportoare.

Aceste proteine transportoare se găsesc în
ceulele epiteliale intestinale mature aproape de
vârful cililor.

 Absorbţia glucidelor

După traversarea barierei intestinale,
monozaharidele sunt preluate de sângele venei porte
şi transportate în ficat, unde sunt depozitate sub
formă de polizaharide (glicogen).

Depozitarea este dependentă de hormoni (insulină,
glucagon, adrenalină), spre deosebire de absorbţie,
digestie sau reabsorbţie renală, care se realizează
independent.

Monozaharidele şi dizaharidele sunt complet
absorbite în intestin.
 Absorbţia proteinelor
Este realizată în proporţie de 90 – 95 % sub formă de
aminoacizi, absorbţia acestora avâd loc predominant
în jejun. De asemenea absorbţia proteielor se mai
realizează şi prin intermediul pinocitozei.
 Absorbţia lipidelor
Acestea sunt absorbite în proporţie de 90 % în jejun şi 8
% în ileon.
Aproape 95 % din totalul lipidelor sunt reprezentate de
trigliceride, care sunt hidrolizate în glicerol şi acizi graşi.
Acizii graşi refac rapid trigliceridele, menţinând un
gradient de concentraţie între lumenul intestinal şi celula
favorabilă absorbţiei.Trigliceridele şi cea mai mare parte a
colesterolului esterificat formează împreună cu fosfolipidele şi
anumite proteine hidrosolubile specifice (apo-proteine)
complexe denumite chilomicroni. Chilomicronii sunt
eliberaţi la nivelul polului bazal al enterocitelor prin exocitoză
trecând în limfă. Din limfă, chilomicronii trec în sânge, unde
sunt depozitaţi aproximativ 6 ore.
 Acizii graşi cu lanţ scurt ca cei din
lipidele din unt, sunt direct absorbiţi la nivelul
capilarelor sanguine din vilozităţi, trecând în
sângele portal, spre deosebire de acizii graşi cu
lanţ lung, care sunt convertiţi în trigliceride în
enterocit.
 Absorbţia vitaminelor

Absorbţia vitaminelor loposolubile (A, D, E, K) se

realizează la nivelul jejunului.
Vitamiele hidrosolubile ( complexul B, acidul
folic, C, H) se desfăşoară în general la nivelul jejuului.
Vitamina B 12 este absorbită la nivelul ileonului.
 Absorbţia apei

Este realizată pasiv, respectând legile osmozei, în funcţie de

starea de hidratarea a organismului. Aproape 90 % din cantitatea
totală de apă este absorbită la nivelul intestiului subţire.
 Absorbţia electroliţilor şi mineralelor

Sodiul (Na) – electrolit de importanţă majoră în mecanismele

active ale absorbţiei intestinale. Sodiul este trasportat pasiv la nivelul
duodeului si jejunului unde se absoarbe intens, la nivelul ileonului,
absorbindu-se activ.

Potasiul (K) se absoarbe pasiv în jejun şi activ în ileon.

Fierul (Fe) se absoarbe activ, predominant la nivelul duodenului.
Magneziul (Mg) este absorbit pasiv.