CURS 4

SECRETIA SALIVARA

1. FUNCIILE (ROLURILE) SALIVEI

2. ETAPELE SECREIEI SALIVARE

3. REGLAREA SECREIEI SALIVARE

1. FUNCIILE (ROLURILE) SALIVEI

A. Rol in digestia glucidelor alimentare.

Este realizat in principal de amilaza salivara ( ptialina) , enzima care initiaza digestia
amidonului preparat desfacand enzimatic legaturile 1-4 ale amilozei si amilopectinei pana la
stadiile de dextine ( amilo-, eritro- si acro-dextrine) si maltoza.
Amilaza este activa in prezenta ionilor de clor , la un pH optim de 6,9.
Actiunea ei continua si in stomac timp de 20-30 min, pana la impregnarea bolului
alimentar cu suc gastric, fiind inactiva de pH-ul acid gastic.
Puterea amilolitica salivara este maxima dimineata si minima seara si noaptea.
Sunt prezente in saliva si cantitati mici de maltaza , ce pot hidroliza pana la 15% din
maltoza pana la stadiul de glucoza , atunci cand masticatia dureaza mai mult si alimentele
sunt mai mult timp supuse actiunii enzimatice salivare.
B. Rol in deglutitie
Prin insalivarea alimentelor in timpul masticatiei este format bolul alimentar care este
impins cu usurinta prin miscari de deglutitie in faringe.
C. Rol in stimularea gustativa
1
 Solubilizarea substantelor sapide in saliva stimuleaza mugurii gustativi si astfel
declanseaza si intretine secretia salivara reflexa si determina aparitia senzatiei gustative.
D. Rolul in fonatie
Umectarea mucoasei bucale in timpul vorbirii permite articularea cuvintelor.
Hiposialia si asialia se insotesc de tulburari de vorbire.
E. Rol in termoreglare
Este present la animale cu blana , lipsite de glande sudoripare, la care, in conditii de
hipertermie, apare polipnee si hipersalivatie. Astfel se realizeaza termodispersia prin
cresterea evaporarii apei si racirea salivei.
F. Rol in mentinerea echilibrului hidric al organismului
In deshidratari datorate aportului hidric insufficient sau consecutive pierderilor
hidrice severe ( varsaturi incoercibile, boli diareice sau arsuri severe), debitul salivar scare
pana la valori sub 0,1 ml/min. Ca urmare se declanseaza reflexul gurii uscate care implica
stimularea centrilor hipotalmici ai setei. Simpla clatire a cavitatii bucale este urmata de
disparitia senzatiei de sete pentru o perioada de timp. Hiperhidratarea nu creste fluxul
salivar.
G. Rolul excretor
Prin saliva se elimina unii produsi metabolici uree, acid uric, creatinina, amoniac.
Saruri ale metalelor grele plumb, mercur , bismut pot apare in saliva in intoxicatii cu
aceste metale. Intoxicatia cu plumb ( saturnismul) se caracteaza prin aparitia unui lizereu
gingival albastrui-negru.
Unele virusuri se elimina salivar: virusul oreionului ( parotiditei epidemice), turbarii
poliomielitei, virusul Epstein Barr , virusurile gripale, unele virusuri herpetice ( virusul
citomegalic, virusul varicelo-zosterian), virusurile hepatitice B si C , HIV ( virusul
imunodeficientei umane). Particulele de saliva infectate constituie in unele cazuri calea de
transmitere a afectriunilor respective. Este cunoscuta transmiterea prin saliva a rabiei , a
varicelei, a poliomielitei , a mononucleozei infectioase ( data de virusul Epstein Baar) , a

2
hepatitei cu virus B, a varicelei, a infectiei cu virus citomegalic. HIV se secreta in saliva
persoanelor seropozitive , dar nu in titruri infectante.
H. Rol secretor endocrin
Glandele salivare mari functioneaza si ca glande endocrine ( vezi compozitia
salivei). In special parotidele si submaxilarele secreta hormoni like ( factori de crestere
NGF , EGF) si hormoni de tipul peptidelor gastro-intestinale , sialogastrona ( VIP
vasoactive intestinal polypeptide , substanta P ) , factori de crestere insulin-like, renina,
kalikreina.
I. Rol protector al structurii bucale
Se realizeaza prin mecanisme simple, cum ar fi lavjul cavitatii bucale sau racirea
alimentelor fierbinti, dar si prin mecanisme complexe, specifice, de aparare antimicrobiana,
antivirala, antifungica.
Flora microbiana bucala si mecanisme imune de aparare locala
Cavitatea bucala este permanent supusa actiunii florei microbiene si virale din alimente
si apa. Bacteriile proteolitice si acidogene actioneaza prin intermediul enzimelor si
produsilor metabolici si descompun acidul codroitin-sulfuric din reteaua de colagen a
smaltului si dentitei , eliberand acidul sulfuric care decalcifica si erodeaza dintele.
La nastere cavitatea bucala este sterila, dar contactul cu alimentele duce la popularea
rapida cu o flora microbiana din ce in ce mai dezvoltata. S-au evidentiat zeri de tipuri
bacteriene adaptate mediului local , dar si bacterii care apar ocazional, incidental. Ele se
observa pe frotiuri salivare cu coloratie Gram sau pot fi cultivate pe medii nutritive.
Concentratia bacteriana poate atinge 750 milioane germeni/ml. Saliva, iar in focarele
infectioase bacteriile se inmultesc enorm : 250 miliarde/g. proba.
La nivelul cavitatii bucale exista mai multe fucare microbiene, locuri unde
bacteriile se cantoneaza cu predilectie : placa bacteriana dentara santul gingival si fata
dorsala a limbii.
Aproximativ 70% din flora microbiana orala este formata din streptococi si lactobacili .
Flora bucala cuprinde :

3
 Lactobacilii saprofiti aerobi, Gram pozitivi, sub forma de bastonase, determina
fermentatia lactica a glucozei . Sunt mult mai frecventi la subiectii cu carii multiple
de circa 20 ori si in asociere cu steptococii ( S. Mutans) sunt cariogeni.
Bacteroides bacili anaerobi , Gram pozitivi, frecventi la nivelul cariilor dentare.
Streptococi coci mici, aerobi, Gram pozitivi , dispusi in lanturi scurte, de mai multe
specii.
Streptococus salivarius constituie 50% din streptococii de pe fata dorsala a limbii si
1% dintre cei gingivali.
Corynebacterium Gram pozitivi, se afla in cavitatea bucala si in zona faringiana.
Stafilococi ( alb si auriu ) coci aerobi , Gram pozitivi, nepatogeni .
Micrococi Gram pozitivi , ocazional patogeni
Neisseria Gram negativi, nepatogeni, nezaharolitici.
Veillonela coci mici anarobi, Gram negativi.
Selenomonas protozoare flagelate izolate din ulceratii si in afectiuni
parodontopatice.
Candida albicans ciuperca parazita , ocazional patogena , prezenta sub forma de
filamente( micelii) .Candidoza bucala apare frecvent la persoanele cu proteza totala, la
pacientii cu hiposialie si pH salivar acid, la imunodeprimatii : infectii severe,
neoplasme, tratamente imunosupresoare.
Mecanismele de aparare impotriva acestei continue agresiuni microbiene si virale sunt
multiple si ele reusesc de cele mai multe ori sa opreasca penetrarea agentilor straini in
tesuturile bucale.
Apararea mecanica. Este realizata de stratul epiletial al mucoasei bucale si de fluxul salivar
continuu care indeparteaza bacteriile. Efectul de lavaj , de indepartare a resturilor alimentare
si a microbilor dela nivelul mucoasei bucale si dintilor este similar cu alte mecanisme de
aparare antimicrobiana : clipitul , tusea, stranutul. Din resturile alimentare stagnate,
degradate in cavitatea bucala se pot produce acizi care erodeaza smaltul dentar si favorizeaza

4
dezvoltarea placilor bacteriene si a cariilor. Bacteriile sunt indepartate de fluxul salivar si
odata ajunse in stomac sunt distruse in prezenta concentratiilor de HCI.
Unii constituienti salivary mucinele, glicoproteinele cu masa moleculara mare,
liantii de tipul dextranilor- au capacitatea de agrega si aglutina bacteriile, in special
streptococii.
Glicoproteinele din structura mucusului salivar protejeaza mucoasa bucala fata de
agresiunile fizice si chimie produse de alimente si ajuta pasajul bolului alimentar spre
faringe. Mucusul salivar, tamponand aciditatea bucala, impiedica decalcifierea dintilor si
creste rezistenta dentara la carii. Mucinele si cistatinele ( fosfoproteinele care contin
cisteina) formeaza un film protector la suprafata mucoasei bucale , jucand rolul de bariera
fata de microbi, toxice alimentare si agentii iritanti din fumul de tigara.
Mijloacele nespecifice de aparare constau in actiunile componentelor salivare cu rol
bacteriostatic si bactericid prin care saliva mentine echilibrul ecologic microbian al cavitatii
bucale : lizozimul, lactoferina, bactericidina, tiocianatul, leucocitele neutrofile.
Leucocitele salivare , majoritatea granulocite neutrofile cu proprietati fagocitare,
limiteaza instalarea unor procese infectioase la nivelul mucoasei bucale si chiar anuleaza
rapid riscul infectios in cazul unor leziuni minime. Neutrofilele salivare ajung la focarul
inflamator fiind atrase de factorii chemotactici eliberati de la nivelul zonelor lezate.
Secretia continua si numerosii factori bacteriostatici/ bactericizi au rol de impiedicare a
formarii placii dentare, tartrului si cariei dentare deasemenea, mentinerea unui pH normal
impiedica inmultirea bacteriilor si dezvoltarea cariogenezei.
Complementul tranziteaza zona creviculara si apare in saliva unde are o activitate
redusa de comparatie cu plasma.
Factorii de crestere secretati de saliva impreuna cu factorii plasmatici ai coagularii care
se regasesc si in fluidul oral III, VII, VIII , IX intervin in repararea leziunilor
posttraumatice ale structurilor moi bucale.
Mijloace specifice de aparare

5
 Imunoglobuline salivare (anticorpii) apartin clasei Ig A,G, M si D. Ig E apar in saliva.
IgG se gasesc in concentratie medie de 0,10 mg/ml, iar Ig A 0,30 mg/ml. Secretia de
anticorpi care este realizata de limgocitele B dupa ce se transforma in plasmocite la contactul
cu antigenul. Circa 90% din plasmocite sunt secretoare de IgA, 5% de OgG si 5% de IgD.
La adult , IgAs si o mica parte din IgM provin din saliva parotidiana, iar IgG si cea mai
mare din IgM din secretia glandelor salivare mici si lichidul crevicular.
Mucoasa tubul digestiv poseda propriul sistem imuno-umoral : MALT ( tesutul
limfoepitelial asociat mucoasei). Celulele limfoide ale GALT ( tesutul limfoid asociat tubului
digesti) si BALT ( asociat bronhiilor) migreaza prin limfa si sange in zone din intregul
organism. Sunt dovezi ca la om celulele B migreaza din GALT spre glandele slivare,
posibil si din BALT si amigdale.
Ig salivare realizeaza:
- neutralizarea enzimelor si toxinelor bacteriene si a virusurilor ,
- inhibarea aderentei bacteriene,
- aglutinarea bacteriana,
- opsonizare (imunoglobulinele cu capacitate opsonomica sensibilizeaza bacteriile fata de
actiunea fagocitara a leucocitelor).
Majoritatea anticorpilor IgA salivare , minimum 95% sunt produsi de limfocitele
( plasmocitele) locale, associate glandelor ( printer acinii salivari si mai ales in ciorchinii
adiacenti ductelor). ; se numesc IgA secretor = IgAs.
Doar in jur de 5% din imunoglobuline sunt de provenienta serica ( IgA seric) . IgA
actioneaza ca prima linie de aparare specifica, fixandu-se pe suprafata bacteriilor care
agludineaza si apoi sunt rapid eliminate prin fagociteaza epsonica de catre granulocitele
neutrofile.
IgA serica (dimer) in saliva este asociata CS (comportamentul secretor), glicoproteina
dispusa in spirala in jurul dimerului IgA ce asigura rezistenta fata de actiunea proteolitica a
enzimelor din cavitatea bucala, precum si trecerea IgA in secretia salivara.
IgAs sunt IgA1 ( monomer) si IgA2 (polimer) :

6
- IgA1 secretor prezente in regiunea jonctiunii gingivoepiteliale actioneaza asupra S.
sanguis si S. mitior
- IgA2 secretor au origine parotidiana si minimum 60% sunt indreptate impotriva S. Mutans.
IgAs au capacitate de aglutinare mai mare decat IgA serice. Ele se afla incorporate in
placa bacteriana si in pelicula de mucina de la suprafata mucoasei, unde se opun colonizarii
bacteriilor. Astfel, scaderea secretiei IgA este insotita de fixarea masiva a Streptococcului
mutans la nivelul molarilor. Unele specii bacteriene implicate in boala periodontala
elaboreaza proteaze distructive ( S. sanguis, S. mitior etc.) . Sinteaza de IgA specifice pentru
aceste enzyme limiteaza sau elimina efectul lor distructiv. La unii indivizi IgA specifice nu
apar si ca urmare distructia periodontala avanseaza.
IgM salivare sunt de provenienta serica, nivelul lor salivar fiind direct proportional cu
cel seric. Se afla in legatura cu CS ( ce le asigura transportul in saliva si rezistenta la
proteaze) si sunt titluri mai mari la copii. Activeaza complementul , cresc fagocitoza
neutrofilica pentru E.coli.
IgG si IgD ajung in cavitatea bucala tot in plasma, difuzand pasiv prin capilarele crestei
gingivale. Probabil IgG fata de S. mutans au origine locala, pentru ca nu exista nici o
corelatie a actiunii lor cu a IgG serice.
IgD este de provenienta serica, in titruri mai mari la cei de deficit de IgA salivar si in
primele 6 luni postnatal. Pentru ca nivelul salivar al IgD este mult mai mare decat cel seric,
se pare ca o parte sunt sintetizate local. Deficitul de sinteza de IgA este compensat de
secretia mai crescuta de IgD si IgM.
Modifica ale concentratiilor imunoglobulinelor salivare :
- La nou-nascut predomina IgG de origine materna care persista in titruri mari primele
doua luni si IgD care scad si ele treptat. IgM si IgAs se gasesc in cantitati foarte mici
- IgM apar la nou-nascutul de 5-6 zile , IgA serica la 2 saptamani si IgG la 2 luni.
- Eruptia dentara (la circa 6 luni) este insotita de cresterea considerabila de IgA ; la 2 ani
este atins nivelul IgA de la adult.
- IgAs apare in saliva din saptamana 26 de gestatie si concentratia lor creste dupa nastere ;

7
 - Sugarii alaptati la san au un nivel mai crescut de anticorpi salivari fara de cei alimentati
artificial.
- La edentati scade concentratia IgG la 1/3-1/4 din valorile normale, dar IgA nu se
modifica.
- In saliva persoanelor cu carii multiple IgG creste probabil ca urmare a unei stimulari
antigenice suplimentare datorate unei flore bucale mai dezvoltate.
- In afectiunile inflamatorii amigdaliene severe , care altereaza profund structura
amigdalelor sau dupa amigdaloctomii se observa o scadere a concentratiei de IgAs salivare.
Se pare ca amigdalele, structuri limfoepiteliale secundare asociate tubului digestiv- impreuna
cu ganglionii retrofaringieni , parotidieni, subliguali- si caracterizate printr-o structura cu
multiple cripte, acumuleaza material antigenic pentru stimularea proceselor imune cu
formare de anticorpi. Tot la acest nivel se realizeaza si cooperarea limfocitelor Thelper cu
limfocitele B, ceea ce duce la formarea plasmocitelor si a anticorpilor, precum si activarea
proferarii de limfocite T citotoxice.
- In parodontoza cresc masiv toate clasele de imunoglobuline salivare. Sunt fie sintetizate
local (IgAs), fie la nivelul ganglionilor locali sau in sistemul imun general de unde patrund
in saliva prin difuziune.
Rolul salivei in protectia antibacteriana
In saliva mixta sunt 60-70 x 10.6 bacterii/ml saliva, dintre care circa 70% sunt
streptococci. Saliva are functie antibacteriana directa prin :
- proteine salivare
- leucocitele neutrofile;
- imunoglobulinele secretate de glandele salivare ( IgA si IgM) si imunoglobulinele
provenite din exudatul gingival ( IgM si IgG) . ;
- alti constituenti salivari : fluorul , tiocianatul de K ;
- factori nervosi : hipotalamusul.
1. Proteine salivare cu rol antimicrobian :
Amilaza poate interactiona cu speciile de Streptococcus viridans

8
 Cristatinele fosfoproteine salivare bogate in cristeina, care, ca si lizozimul si IgAs
pot forma cu mucinele salivare complexe heterotipice la suprafata tesuturilor orale si
consituie o linie de aparare a mucoasei bucale.
Histatinele proteine cationice bogate in histidina , secretate de parotide, cu efecte
bacteriostatice, bactericide si antifungice la nivelul cavitatii bucale.
Mucinele se gasesc in proportie mare in saliva sublinguala si submandibulara si au rol
de lubrifiere, de protejare a tesuturilor, in digestie si pot sa interactioneze cu bacterii,
fungi si virusuri.
Peroxidazele salivare reprezinta un sistem antibacterian, care determina oxidarea
tiocianatului salivar. Produsii influenteaza metabolismul bacterian prin oxidarea
gruparilor sulfhidril ale enzimelor care iau parte la glicoliza si transportul glucozei
prin membrana. Efectul
antimicrobian al peroxidazei salivare asupra Streptococcului mutans este crescut
semnificativ de cooperarea cu IgAs.
Lectoferina fixeaza fierul si astfel protejeaza mucoasa bucala de speciile
ferodependente (le blocheaza metabolismul).
Lizozimul are efecte bacterilitice asupra Streptococcului mutans ; inhiba aderenta
bacteriilor impiedicand colonizarea lor pe suprafete dure orale.
IgA, IgM, IgG
2. Leucocitele din saliva provin din lichidul crevicular unde ajung prin diapedeza din
capilarele gingivale de la nivelul santului gingivo-dentar ( 25 625 x 10 / ml ), sunt 95-97
% neutrofile si restul limfocite. Sunt absente la edentati si batrani si la copii inainte de
aparitia dentitiei.
Leucocitele sunt prima linie de aparare antimicrobiana. In cavitatea bucala au o durata de
viata scurta de 2-3 zile , eliberand in saliva produsi cu rol antimicrobian continuti in
granulatii si citosol.
3. Imunoglobulinele salivare.
La nivelul mucoasei :

9
- IgAs actioneaza ca o prima linie de aparare a mucoasei. Sunt IgAcu specificitate
pentru numeroase specii de bacterii, virusuri si pentru Canadida albicans, la care adera si le
alutineaza . Componentul solubil (CS) aflat liber in saliva adera la celulele orale si
mediteaza legarea IgA.
- Leucocitele neutrofile salivare leaga IgA dimerice (prin receptorii Fc ). Astfel se
formeaza celule ce contin bacterii acoperite cu IgA ( corpusculii salivari ) .
La nivelul suprafetelor dentare :
- IgA sunt incorporate in placa dentara si in pelicula de suprafata . In formarea placii dentare
un rol important il are glucoziltransferaza ( GTF). In saliva parotidiana a tinerilor sunt
anticorpi anti-GTF care inhiba activitatea enzimei.
- IgA scade aderenta bacteriilor la smalt si aglutineaza bacteriile , asftel crescand eliminarea
S. mutans din cavitatea orala.
Variatiile IgA salivare sunt associate cu afectiunile tractului respirator, dozarea lor
fiind considerate un parametru functional al sistemului imun local de aparare.
Ig salivare sunt implicate in prevenirea cariilor si periodontitelor ( justificand
incercarile de a obtine un vaccine contra cariilor).
4. Fluorul inhiba enolaza si dezvoltarea florei microbiene lactacide. Fluorul patrunde in
smalt si formeaza fluoroapatita, compus mai rezistent decat hidroxiapatita la actiunea
agentilor cariogeni. Aportul excesiv de fluor conduce la fluoroza, cu colorarea galbena a
dintilor si cresterea friabilitatii lor.
5. Tiocianatul ( rodanatul) de K si Na este o substanta care se secreta prin saliva,
concentratia salivara depasind-o pe cea plasmatica. Contribuie la excretia radicalilor CN
( rezultati din metabolismul proteinelor) si in combinatie cu o proteina are rol antimicrobian,
bacteriostatic, actionand asupra lactobacililor si Escherichia coli. Se afla in concentratii mari
in saliva fumatorilor.
Hipotalamusul intervine in apararea imuna nespecifica. Lezarea experimentala a
hipotalamusului a fost urmata de modificari distrofice de diferite grade la nivelul cavitatii
bucale, ce apar la intervale de zile, saptamani sau luni: sangerari gingivale, eroziuni,

10
ulceratii, denudarea gingiei pe zone mari. Leziunile se aseamana celor din agranulocitoza si
sunt explicate prin scaderea capacitatii de aparare imuna.
Hipotalamusul are rol in declansarea si modularea raspunsului imun nespecific ( reactia
fagocitara), dar si specific ( primar si secundar) la nivelul intregului organism.
Rolul salivei in protectia antifungica
Este atribuita histatinelor ce au efecte antifungice chiar la concentratii mici, inhiband
dezvoltarea si distrugand Candida albicans. Mecanismul nu este cunoscut. Candida albicans
este prezenta in cavitatea bucala, la 40-50 % din persoanele sanatoase.
Dezechilibrele florei bucale datorate unor tratamente antibiotice indelungate, terapia
imunosupresiva sau unele afectiuni hematologice favorizeaza instalarea candidozei bucale.
Rolul salivei in protectia antivirala
Se realizeaza prin :
- lactoferina
- lizozim
- sistemul peroxidazic
- IgA .
IgAs inhiba specific aderarea si penetrarea celulara a virusurilor gripale, a HIV . Anticorpii
liberi neutralizeaza virusurile din secretii. Sunt prezenti in saliva anticorpi cu specificitate
pentru multe virusuri : VHA, VHB, rubeolic, HIV ( depistarea persoanelor HIV+ cu ajutorul
testelor salivare a fost aprobata in martie 2004 de FDA US)
- mucinele interactioneaza cu virusurile si realizeaza o protectie neimuna ( de ex. In cazul
virusurilor Herpes simplex)

2. ETAPELE SECRETIEI SALIVARE

Procesul de secretie salivara cuprinde doua etape care se desfasoara la nivelul unitatilor
functionale ale glandelor salivare, numite salivoni ( un salivon este format dintr-un acin
glandular si sistemul de ducte aferent lui). Prima etapa este formarea salivei primare si are

11
loc la nivel acinar ; a doua etapa consta in formarea salivei finale si decurge in portiunea
ductala.
Formarea salivei primare. Schimul ionic la nivelul celuleor acinare.
La nivelul celulelor acinare glandulare se desfasoara mai multe procese prin care
substantele trec din plasma in cellulele acinare:
- process pasiv de difuziune transcelulara conform gradientului de concentratie , fara
consum de energie ( substantele liposolubile si medicamentoase) .
- ultrafiltrare ( transport paracelular) ( substantele hidosolubile cu molecula mica :
sucroza, glicerolul).
- pinocitoza,
- mecanisme active ( electrolitii si unele proteine IgA) .
Existenta mecanismelor active de transport a fost sugerata de consumul crescut de
oxigen si glucoza, prezenta diferentelor de potential transmembranar, inhibitia procesului
secretor dupa administrarea de oubaina ( blocant al ATP-azei Na/k). S-a stabilit ca Na+ , Cl-,
HCO3- trec in lumentul acinar prin mecanisme active.
La polul bazal al celulei acinare se afla :
- ATP aza Na+/K+ , care scoate Na+ si introduce K+ in celula.
- Un mechanism de contransport Na+/K+/2Cl- .
Cl introdus bazal in celula va iesi apical prin canale de Cl-, imrepuna cu HCO3-. Ca
urmare, ionii Na+ vor fi atrasi spre lumenul acinar, unde ajung traversand sapatiile dintre
celulele acinare.
- Pompa de Na+/H+ bazala scoate H+ si introduce Na+ .
- Canalul de K+ bazal permite efluxul de K+ si creaza electronegativare intracelulara,
fenomen ce ajuta iesirea Cl- si HCO3- prin canalul apical.
Apa se deplaseaza osmotic.
Saliva primara este izotona in raport cu plasma, avand presiunea osmotica de circa 300
mOs/l. Electrolitii sunt concentratii similare cu cele plasmatice ; K+ este mai concentrat.
Formarea salivei finale . Schimul ionic la nivelul ductelor

12
 Pe masura ce secretia salivara primara traverseaza ductele, au loc procese de secretie si
reabsorbtie care transforma saliva primara izotona intr-un lichid hipotonm cu presiunea
osmotica 50-100 mOs/l . Sediul principal al acestor procese este segmentul tubular striat,
secretor. Pentru ca salivonii glandelor sublinguale nu contin ducte striate saliva finala
sublinguala ramane izotona.
Principalele schimburi ionice au loc prin canale ionice sau cu ajutorul pompelor :
- La nivelul membranei celulare bazale se afla ATP-aza Na+/K+.
- Apical , Na+ si Cl- se reabsorb la schimb cu K+ si HCO3- care se secreta. Cl- iese bazal
prin canalele de Cl- , iar Na+ este scos de ATP aza Na+/K+.
- Pompa de Na+/H+ este prezenta si apical si bazal.
- Secretia de K+ in lumen se face la schimb cu H+ , prin pompa de K+/H+ apicala.
Jonctiunile intercelulare sunt stranse. Ductele salivonilor sunt impermeabile pentru apa,deci
apa nu se poate reabsorbi pentru stabilirea unui echilibru osmotic, iar saliva finala ramane
hipotona.
Astfel , sodiul si clorul se reabsorb activ, potasiul si anionul bicarbonic se secreta activ.
In saliva finala sodiul s clorul au concentratii mai mici fata de cele plasmatice, iar potasiul si
anionul bicarbonic mai mari. Reabsorbtia de sodiu este stimulata de aldosen si inhibata de
carbachol .
Prin marcarea izotopica si masurarea timpului pana la aparitia in saliva, s-a constatat ca
bicarbonatul este secretat in segmentul tubular distal si este primul care apare in saliva ;
clorul si bromul apar mai tarziu, deci sunt secretati in portiunea mijlocie tubulara ; sodiul,
potasiul , iodul si ureea apar ultimii in saliva, deci sunt secretati proximal.

13
3. REGLAREA SECRETIEI SALIVARE

Secretia salivara este continua, dar cantitatea si calitatea ei variaza in functie de factori
stimulatori sau inhibatori , nervosi sau umorali. Activitatea glandelor salivare se afla sub
controlul sistemului nervos, care declanseaza secretia prin reflexe neconditionate sau
conditionate si al diversilor hormoni sistemici sau locali, care modifica secretia salivara, sar
nu o pot declansa.
Mecanismele stimularii secretiei salivare
Sunt doua mecanisme generale prin care este stimulata secretia acinara :
1. cresterea concetratiei AMP ciclic intracelular
2. cresterea concentratiei de Ca++ din citosol
La capatul terminatiilor nervoase din glandele salivare se elibereaza mai multi
meditatori chimici , care cresc fluxul si secretia de amilaza :
- acetilcolina ( Ach)
- norepinefrina (noradrenalina)
- substanta P
- VIP ( polipeptidul vasomotor instetinal)
Acesti meditatori actioneaza asupra receptorilor celulelor acinare:
- receptori B1 si a pe ei se fixeaza norepinefrina ( meditatorul sistemului nervos ,
simpatico).
- receptori muscarinici- pe ei se fixeaza acetilcolina ( Ach-mediatorul sistemului nervos
parasimpatic) si probabil VIP
- receptori pentru substanta P
Controlul formarii salivei la nivelul celulelor acinare

14
 VIP si norepinefrina ( sau noradrenalina) prin stimularea receptorilor B1 , cresc
contractia de AMPc din celulele acinare si produc secretia salivara bogata in amilaza.
Este probabil ca are loc stimularea fosforilarilor unor proteine membranare.
Acetilcolina, substanta P si norepinefrina ( prin stimularea receptorilor a ) cresc
concentratia de Ca++ din cetosol si produc secretia salivara de volum mare. Calciul este
mobilizat din reticulul endoplasmatic, iar celula raspunde la stimul atata timp cat
depozitul nu se goleste. Refacerea depozitului depinde de Ca++ extracelular.
Reflexul secretiei salivare
Se realizeaza prin arc reflex si presupune existenta receptorilor, cailor nervoase
aferente si eferente si acentrilor nervosi.
Este declansat de excitarea receptorilor din cavitatea bucala : gustativi, tactili,
durerosi, apresoreceptorilor perodotali, propioceptorilor din muschii masticatori, a
mecanoreceptorilor de la nivelul articulatiei temporomandibulare, dar si a receptorilor
mecanici din esofag si stomac .
Raspunsul secretor este maxim dupa stimularea chimica a receptorilor pentru acru si
mai scazut pentru dulce, sarat, amar sau stimuli mecanici.
Caile nervoase aferente sunt :
Ramuri ale nervului facial ( VII) coarda timpanului si lingual pentru muguri
gustativi din 2/3 anterioare ale limbii.
Nervul glosofaringial (IX) si vag (X) , pentru muguri gustativi din 1/3
posterioara a limbii si faringe.
Ramuri senzitive ale nervului trigemen ( V) , pentru celelalte tipuri de receptori.
Centri nervosi sunt :
Nucleul salivator inferior situat in bulb ce controleaza glandele parotide ; Primeste
aferente de la nervii IX , V , X
Nucleul salivator superior din puncte, ce controleaza glandele submaxilare si
sublinguale ; primeste aferente de la nervul VII.
Caile nervoase eferente sunt fibre parasimpatice :

15
 De la nucleul salivator inferior pleaca eferente preganglionare prin nervul IX si ervul
timpanic la ganglionul otic , unde sinapseaza cu neuronii postganglionari, ale caror
fibre nervoase se distribuie glandei parotide.
De la nucleul salivator superior fibrele nervoase pleaca prin nervul intermediar
Wrisberg, ramura a nervului VII, trec prin ganglionul geniculat si apoi prin coarda
timpanului si ajung la nivelul ganglionului Langley situat in hilul glandei submaxilare
unde sinapseaza. De aici pornesc fibre postglanglionare care distribuie glandelor
submaxilara si sublinguala.
Interventia parasimpatica a celulelor acinare este multineuronala, o celula fiind inervata
de 5-8 fibre nervoase, prin care vin impulsuri cu frecventa de 10 cicli/sec. Fibrele vegetative
parasimpatice isi exercita efectul prin intermediul acetilcolinei Ach care actioneaza asupra
receptorilor muscarinici ai vaselor producand vasodilatatie si ai celulelor secretoare,
determinand o secretie salivara bogata, seroasa, cu substante organice (proteine) putine si
multi electroliti. De asemenea, creste metabolismul glandular si este favorizata dezvoltarea
glandei.
Vasodilatatia este produsa de stimularea parasimpatica, dar si de eliberarea locala, din
glandele salivare, de kalicreina , enzima care actioneaza scindand o proteina mai mare,
kininogenul la polipeptide active vasodilatatorii kininele.
Exista conexiuni intre centrii salivari bulbo-pontini si centrii respiratori, ai vomei si
centrii hipotalamici ai termoreglarii.
Deasemenea, gandele salivare sunt sub controlul centrilor nervosi simpatici mai putin
importanti pentru secretia salivara. Inervatia simpatica isi are originea in centrii medulari din
regiunea toracala T1-T2, coarnele laterale, de unde pornesc fibre preganglionare pe calea
nervilor spinali. Acestea sinapseaza in ganglionul cervical superior si de aici , prin ramurile
comunicante cenusii ajung la glandele salivare. Efectele se realizeaza prin intermediul
norepinefrinei care actioneaza asupra receptorilor a si B adrenergici de la nivelul celulelor
secretoare, celulelor mioepiteliale si vaselor sanguine. Stimularea a- adrenergica determina

16
vasoconstrictie si scaderea fluxului, iar stimularea B-adrenergica ( ca si metabolitii
vasodilatatiei) creste fluxul si secretia de mucus.
Stimularea simpatica produce flux salivar de volum nu foarte crescut, bogat in
substante organice ( proteine, mucus). Are efect pe glandele submaxilare si aproape deloc pe
parotide.
Atat stimularea simpatica cat si cea parasimpatica produc cresterea fluxului salivar,
parasimpaticul avand efect mai puternic si de mai lunga durata, saliva fiinf seroasa. Desi
exista o corelatie, fluxul salivar nu depinde foarte mult de debitul circulator glandular,
pentru ca secretia salicara acinara este activa, nu este un proces de filtrare pasiva.Intre
cresterea debitului circulator salivar si a celui secretor nu sunt relatii proportionale : o
crestere a debitului circulator de 10 ori, in lipsa stimularii vegetative, este insotita de o
crestere mult mai mica a fluxului salivar.
Substantele parasimpaticolitice ( atropina) blocheaza efectul sialostimulator al
sistemului nervos vegetativ parasimpatic, dar nu total, probabil datorita VIP care, alaturi de
acetilcolina, poate stimula terminatiile nervoase parasimpatice din glandele salivare.
Intreruperea terminatiilor simpatice glandulare nu au efect important asupra secretiei
salivare, dar intreruperea terminatiilor parasimpatice este urmata de astrofie glandulara.
Denervarea unei glande salivare, este urmata de hipertrofia conpensatoare, prin
suprasolicitare, a glandei simetrice.
Experimentele efectuate de Cl. Bernard, la 1862, au aratat ca sectionarea nervului
coarda timpanului ( parasimpatic) este urmata de aparitia unei secretii salivare paralitice
prin cresterea secretiei submaxilare, probabil ca urmare a cresterii efectelor stimulatoare ale
mediatorilor simpatici.

17
Reflexele conditionate salivare
Au fost demonstrate de Pavlov (1936), prin asocierea repetata a unor stimuli initiali ,
indiferenti ( zgomotul clopotelului, aprinderea luminii) cu stimulul alimentar.
Evocarea mentala, stimularea orfactiva placuta, pregatirea hranei, vederea unui anumit
aliment deveniti stimuli conditionati prin asocierea repetata cu hrana-, pot declansa reflex
secretia salivara , datorita formarii unor conexiuni cu punct de plecare cortical, din ariile
senzitive stimulate : olfactiva, auditiva, vizuala.
Influenta centrilor nervosi superiori asupra secretiei salivare .
Stimularea ariilor de proiectie corticala a gustului, mirosului sau ariei senzitive, tactile
bucale stimuleaza secretia salivara. In boli psihice secretia salivara este modificata (crescuta
la schizofreni si scazuta la maniaco-depresivi). Disparitia influentelor corticale in somn se
coreleaza cu scaderea fluxului salivar.
Centri hipotalamici ai foamei, sistemul limbic si nucleii amigdalieni, influenteaza
secretia salivara in corelatie cu ariile corticale.
In reactii emotionale puternice apare hipersalivatie, prin stimularea hipotalamusului
posterior ( simpatic) si al sistemului limbic.Si stimularea hipotalamusului anterior
parasimpatic , creste secretia salivara.
Efectele hormonilor asupra glandelor salivare .
Hormonii sexuali ( estrogeni si testosteron).
18
La soareci si la alte specii exista un diamorfism sexual al glandelor salvare :la femele sunt
mai dezvoltati acinii,iar la masculi ductele.Acest lucru a sugerat prezenta controlului
hormonal asupra glandelor salivare.
La soarecii masculi castrati si suprarenalectomizati(inlaturarea surselor de hormoni
androgeni) apare astrofia ductelor salivare.Aspectul normal reapare dupa administrarea de
androgeni si glucorticoizi.
Animalele femele hipofizectomizate dezvolta astrofie acinara,morfologia normala
refacandu-se dupa administrarea de STH,cortisol si T4
In special testosteronul determina cresterea debitului salivar la gravide,in timp ce la
menopauza secretia salivara scade.Activitatea unor enezime salivare este dependenta de
androgeni :amilaza,fosfataza acida.
Hormonii tiroidieni(tiiroidotironina-T3,tiroxina-T4)stimuleaza secretia alivara,mai
ales in timpul sarcinii,ca si testosteronul.Dupa tiroidectomie se produce atrofia
glandelor salivare.,dar se corecteaza prin administrarea de T4 si testosteronul.
Hormonii anenohipofizari exercita o actiune trofica,nespecifica.Hipofizectomia
produce astrofia acinilor si ductelor salivare si scaderea amilazei salivare.In
hipersecretii de STH(giganism,acromegalie),apare hipertrofia glandelor salivare,cu
sialoree.
Hormonii neurohipofizari : ocitocina si ADH-ul au efect sialoinhibitor. In cazul ADH-
ului acest efect apare la concentratii mari : dupa hemoragii masive, deshidratari
severe, stres operator.
Hormonii suprarenalieni.
Efectele cortisolului sunt singergice cu cele ale hormonilor tiroidieni si sexuali si stimuleaza
reabsorbtia de sodiu la nivelul ductelor.
Adosteronul are efecte similare celor renale si sudorale : reabsorbtie de sodiu ( si secundar
de clor) si secretie de potasiu. Regimul desodat indelungat determina scaderea sodiului
salivar printr-o reabsorbtie crescuta , iar administrarea de solutii hipertone NaCl este urmata
de cresterea sodiului salivar, prin inhibitie aldosteronica

19
In hiperaldosteronismul primar , dar mai ales in sindromul Cushing ( hiperfunctie
corticosuprarenala) raportul Na/K salivar scade ( 0,5) , iar boala Addison (insuficienta
globala supra renala) creste ( 5,0).
Angiotensina II substanta vasoconstrictoare , are efect asupra secretiei salivare prin
stimularea secretiei de aldosteron, dar si directe, de scadere a sodiului salivar
Parathormonul creste concentratia de calciu, proteine si fosfor salivar
VIP actioneaza asupra receptorilor colinergici muscarinici, dar si asupra receptorilor
proprii si determina cresterea debitului salivar si a concentratiei de amilaza salivara.
Bradikinina (hormon local, secretat de glandele salivare) , are efect slab inhibitor
asupra fluxului salivar si de cresterea salivatiei mucopolizizahaide . Dupa alti autori,
nu ar influenta secretia salivara. Are insa rol vasodilatator, crescand debitul circulator
glandular.

20