CURS 2

Biochimia ecosistemului
bucal
 Ecosistemul oral/bucal
Cavitatea bucală:
 Situată între sistemul gastrointestinal și sistemul respirator
 Îndeplinește funcții pentru ambele sisteme – funcție duală
respiratorie și digestivă
 mediu unic pentru organism – singurul loc din organism în
care țesuturile mineralizate sunt expuse mediului exterior
 Interacțiuni complexe între suprafețe diferite:
- Țesut gazdă moale și tare / alimente / aer / microorganisme
 Ecosistemul oral/bucal
 Ecologic - găzduieşte un ecosistem
complex;

 gazdă pentru numeroase biotopuri

 fiecare biotop are caracteristici proprii şi
conţine diferite specii microbiene ce
interacţionează sinergic sau antagonic.
 Ecosistemul oral
 Ecologia orală studiază relaţiile dintre
microorganismele orale şi mediul lor de viaţă.
 Ecosistemul oral / bucal cuprinde:
 microflora orală,
 diferitele situs-uri ale cavităţii bucale (habitatele) şi
 vecinătăţile asociate.

 Habitatele orale sunt: buzele, dinţii, limba şi

mucoasa bucală, crevasele gingivale, palatul, saliva,
protezele şi aparatele ortodontice.
 Factorii care influențează
ecosistemul bucal
 Ecosistemul bucal este un ecosistem complex care
variază în funcție de:
 factorii fizici: temperatura, pH-ul, potențialul redox,
gaze;
 factorii nutritivi
 factorii antibacterieni
 microorganismele
 situsurile anatomice și
 vârstă
 Temperatura, umiditatea
 Temperatura cavității bucale este aprox. 370C;
 Limba: 0 - 600C
 Șanțul gingival: 30 - 380C (bacteriile
predominante sunt mezofile 25 - 400C)
 Umiditatea
 Saliva: debit – 0,40 ml/min, în repaus 0,05
ml/min
 sialoree / hiposialie /asialia / xerostomie
 Lichidul gingival
 pH
 Saliva - normal are un pH slab acid (pH 6-7)
 Saliva are capacitate de tamponare.
pH-ul salivar variază în funcție de starea
fiziologică
 Scade noaptea și la gravide;
 Modificări patologice în leziuni bucale și alterări
ale echilibrului acido-bazic sanguin
 Șanțul gingival pH 7 – 8,5
 Pungile parodontale au pH alcalin
 pH
 Interes pentru stomatologi prezintă bacteriile
din biofilmul dentar care generează pH acid
prin fermentarea carbohidraţilor, pentru că
acestea sunt cariogene (bacterii care produc
acid):
 Acidogene – produc acid din fermentația
glucidelor
 Acidurice – preferă mediul acid
 Potențialul redox
 Potenţialul de oxido-reducere (Eh) variază în funcţie
de habitat.
 În crevasele gingivale şi pungile parodontale unde
mediul este aproape lipsit de oxigen se găsesc
predominant bacterii anaerobe. Organismele aerobe se
dezvoltă doar pe suprafaţe expuse la aer.
 Eh pozitiv – favorizează dezvoltarea bacteriilor aerobe
 Eh negativ - favorizează dezvoltarea bacteriilor
anaerobe
 Gazele
 Importante: oxigen și dioxid de carbon
 Când presiunea CO2 din salivă este mare –
acesta se elimină în mediul înconjurător.
 Atunci când concentrația CO2 din cavitatea
bucală este mai mare decât cea din aer, este
favorizată dezvoltarea bacteriilor capnofile
(carboxifile).
 Presiunea oxigenului în cavitatea bucală este
21% din aerul atmosferic și 1 – 2% în
pungile parodontale.
 Factori nutritivi
Nutrienţii provin din:
 alimente,
 salivă,
 celule descuamate,
 fluidul crevicular,
 metabolismul bacterian
Pot fi de tip endogen, exogen sau proveniți din metabolismul
bacterian
Tip endogen – aminoacizi, proteine, vitamina K, hormoni
Tip exogen – glucide, în special zaharoza, care influențează
bacteriile din placa supragingivală și mai puțin bacteriile
subgingivale
 Factori nutritivi

 Metabolismul bacterian – produşii de

metabolism ai unor bacterii – nutrienţi pentru
altele:
 Campylobacter produce acid succinic folosit
de Porphyromonas gingivalis ca factor de
creştere;
 Streptococcus mutans produce lactat utilizat
de Veionella.
 Factori antibacterieni
 Inhibă creșterea și dezvoltarea bacteriilor
 Se află în:
 Salivă – rol antibacterian prin lizozim (muramidaza),
- rol imunitar Ig (G, M, As)
- biochimic prin sistemele enzimatice
 Spațiul gingivo-dentar (IgM, IgA, proteine cu rol in
imunitate)
 Antagonismul antibacterian
 Saliva ca factor antibacterian
 Formează o peliculă ce protejează mucoasa bucală
 Spală resturile alimentare
 Favorizează masticația și deglutiția

 Conține:
 Lizozim - distruge peretele bacterian prin clivarea
proteoglicanilor – liza bacteriilor;
 Sistemul lactoperoxidază – ionii tiocianat
reacționează cu apa oxigenată formând ioni
hipotiocianat care sunt toxici pt. bacterii
Saliva ca factor antibacterian
 Conține (continuare):
 Lactoferina – agent complexant ce extrage fierul din
salivă – scade nr. bacteriilor ce necesită Fe
 IgG și IgM salivar – rol minor; sIg A
(imunoglobulina A din secretii) conține o
glicoproteină rezistentă la atacul proteazelor și care
inhibă fixarea bacteriilor pe țesut și determină
aglutinarea bacteriilor
 Glicoproteine salivare – produc aglutinarea
bacteriilor
 Spațiul gingivo-dentar ca factor
antibacterian

 Conține
 IgM, IgA, IgG
 PMN – sistem fagocitar polimorfonuclear sau
polimorfonuclearele produc fagocitarea
microorganismelor cu localizare extracelulară și
eliberarea enzimelor lizozomale
Antagonismul bacterian:

 produși de metabolism: acizi, apă

oxigenată
 Bacteriocine – proteine
antibacteriene
 Bacteria însăși
Microorganismele ecosistemului
bucal

 Aderența bacteriană
 Microflora orală / biofilm /
microbiom oral
 Cavitatea bucală găzduiește unul dintre cele mai diverse
microbiomuri din corpul uman, aici incluzând: virusurile,
fungii, protozoarele si bacteriile.
 Microorganismele găsite in cavitatea orală umană poartă
denumirea de „microfloră orală” sau de „microbiom oral”,
o denumire științifică mai recentă.
 Bacteriile orale, luate separat si care numară peste 25.000
de specii, conform cifrelor actuale, sunt responsabile pentru
două dintre cele mai comune afecțiuni ale pacienților din
cabinetele dentare: cariile si boala parodontală.
 Microorganismele ecosistemului
bucal
 Streptococii orali (viridans)
 coci gram pozitivi aşezaţi în lanţuri, imobili, facultativ
anaerobi, αhemolitici sau nehemolitici;
 speciile formează grupe filogenetice: mutans, salivarius,
sanguinis, anginosus, mitis.
 cultivă pe medii selective;
 habitează suprafaţa dinţilor (S. mutans), faţa dorsală a limbii şi
saliva (S. salivarius), crevasele gingivale (S. anginosus), placa
dentară, limba şi mucoasa jugală (S. mitis).
 sunt agenţi etiologici ai următoarelor infecţii: caria dentară
(S. mutans), infecţii endodontice (S. anginosus), endocardita
subacută (S. sanguinis).
 Aderența bacteriană
 Fixarea bacteriilor de substrat, proces dinamic
 Absolut obligatoriu pt. dezvoltarea bacteriilor
 Reprezintă etapa inițială in procesul de intrare a unei
bacterii in celula gazdă și este posibilă datorită
 pililor bacterieni și
 a unor molecule cu rol receptor de la nivelul
suprafeței celulare.
Factori de aderență

 Fimbrii – pili
 Glicocalix
 Acidul lipoteicoic
 Factori de aderență - fimbrii
 Fimbrii
– apendici filamentoși, scurți, drepți de lungime variabilă
 100 – 150 / bacterie
 Structura biochimică
 Fimbriile sunt structuri din categoria adezinelor, adică mediază
interacțiunea celulă-suport.
 In ceea ce privește capacitatea de legare, cele mai multe adezine fac parte
din familia lectinelor .
 Lectinele sunt glicoproteine care se leagă nespecific cu glucidele sau cu
grupările glucidice ale glicoproteinelor.
 Receptorul major al suprafeței celulelor eucariote pentru fimbriile
bacteriene este o glicoproteină cu manoză. Proteina de aderență
localizată pe fimbrii se leagă de resturile de manoză ale glicoproteinelor.
 Factori de aderență - fimbrii
 Fimbriile favorizează aderența celulei bacteriene de substraturi
celulare diferite.
 Tipuri
 Tip I pentru țesuturi dure
 Tip II pentru țesuturi moi
 Rol
 Rezistență la fagocitoză
 Aderență pentru colonizare (asocieri între celule)
 Aderență la hematii (hemoglutinare)
 Pilii sexuali – inițierea conjugării (alipirea a două bacterii cu
transfer de ADN)
E. coli cu fimbrii
 Factori de aderență - glicocalixul

 Glicocalixul – capsula bacteriană

 Strat subțire de glicoproteine si oligozaharide situat pe suprafața
externă a membranelor celulare, care contribuie la adeziunea
celulară si formează antigeni implicați in recunoașterea celulelor
proprii organismului.
 Din punct de vedere al structurii biochimice globale,
componentele membranare ce participă la structura glicocalixului
sunt:
- glicolipidele,
- glicoproteinele și
- proteoglicanii.
 Factori de aderență - Acidul
lipoteicoic
 Se află în peretele bacteriilor grampozitive
 Sunt alcătuite din:
 Glicerolfosfat
 Un monozaharid
 Acid gras
 Caracter amfipatic
 Partea hidrofilă: glucidele, stăbate peretele bacterian
 Partea hidrofobă: lipidele, inserată în membrana citoplasmatică
 Aderența bacteriană în cavitatea
bucală
 Poate avea loc:
 La suprafața dentară: smalț, dentină, cement
 prin depunerea unei pelicule de salivă, formată din glicoproteine, carbohidrați,
imunoglobuline.
 e stabilă și complexă
 bacteriile se depun în straturi
 La suprafața mucoaselor
 E instabilă datorită descuamării celulelor epiteliale din stratul superficial
 Acumularea bacteriilor se face într-un singur strat
 La suprafața altei bacterii, deja fixată
 Homotipică, între bacterii ale aceleași specii
 Heterotipică, între bacterii din specii diferite
 Fazele aderenței
 Faza reversibilă – bacteria este menținută la o distanță
de substrat prin forțe
 De respingere – agitația browniană și respingere
electrostatică
 De atracție – forțe Van der Waals
 Faza ireversibilă – prin interacțiuni
 electrostatice,
 hidrofobe,
 specifice – puternice, selective de tip receptor/ligand
și enzimă/substrat
 Motilitatea bacteriană

 Se realizează prin:
 Rotația celulelor – sens antiorar, cu ajutorul flagelilor
 Chemoatracție – din zone sărace în nutrienți către
zone bogate în nutrienți
 Prin flageli – prelungiri ale membranei alcatuită din
flagelină – o proteină atașată de un disc proteic integrat
în membrană